DEFINITIE

ADVERBUL este partea de vorbire care

arată o caracteristică a unei acţiuni, a unei
stări sau a unei inşuşiri.
 ADVERBUL
poate să determine:
 Un verb :Scrie frumos.
 Un adjectiv:Are o gandire destul de agera.
 Un alt adverb:A castigat suficient de mult.
 Felul adverbelor
după înţeles:
 DE LOC:aici, acolo,departe, deasupra, sus;

 DE TIMP :acum, maine, candva, astăzi,

demult, odată;

 DE MOD:abia, aşa, prieteneste, degeaba,

altfel, cumva;
 Adverbele
pot proveni din alte părţi de
vorbire prin:
 DERIVARE cu sufixe:-eşte, -iş,-âş,-mente:
vitejeşte,grăpiș,târâş,realmente.
 COMPUNERE prin alăturare:întotdeauna
 SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE-din
adjective,verbe la participiu,substantive
care denumesc anotimpurile,părţile zilei,
zilele săptămânii.
 FUNCŢIILE SINTACTICE

 Complement circumstanţial de loc:

Aici locuiește Ana.
 Complement circumstanţial de timp:
Ieri a fost zi liberă.
 Complement circumstantial de mod:
Mergeau agale.
 atribut adverbial:Tema de azi este complicată.
 Nume predicativ:E frumos.
 Predicat verbal:Probabil va pleca.
 OBSERVAŢIE
 Unele adverbe nu au funcţie sintactică :
mai, cam, chiar, prea, şi, iar, tot, doar,
numai, decât, nici, tocmai, totuşi etc.