Sunteți pe pagina 1din 318

ALEKSANDR SOLJENIN

VIELUL i STEJARUL
NSEMNRI DIN VIAA LITERARA
Volumul 2

ALEKSANDR SOLJENIN, romancier i istoric rus, s-a nscut la 11


decembrie 1918 la Kislovodsk, Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi
mondial, n 1945 a fost arestat pentru ca scrisese o scrisoare n ca-e l critica
pe Stalin i a petrecut opt ani n nchisoare i n lagre de munca forat i nc
trei ani n exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis sa se stabileasc la Riazan, unde
a devenit profesor de matematica i a nceput sa scrie, n 1962 publica nuvela
O zi din viaa luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea. Continua sa scrie
romane i povestiri, care circula nsa n samizdat sau sunt publicate n
Occident, n 1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru literatura, dar refuza sa se
duca la Stockholm s-l primeasc, de teama ca nu i se va mai permite sa se
ntoarc n tara. La apariia, n 1973, a primului volum din Arhipelagul Gulag,
este vehement atacat de presa sovietica, apoi, la 12 februarie 1974, arestat,
acuzat de trdare i expulzat, n decembrie i ia n primire Premiul Nobel. Din
1975 se stabilete n Statele Unite, unde continua sa scrie, abia n 1990
recptndu-i cetenia rusa. n prezent, locuiete n Rusia. Alte scrieri:
Primul cerc (1968), Pavilionul canceroilor (1968), August 1914 (12), Lenin la
Zurich (1975), Problema rusa la sfritul secolului XX (1994), Un grunte
ntre pietrele de moara (1998), Rusia sub avalana (1998) etc.
COMPLETAREA A PATRA.
Iunie 1974
SOCOTEALA, MAI VOINICE, IEI BINE, N-AM CE ZICE.
Precedenta completare, a treia, era deja gata, dar mai rmsese de
redactilografiat, de microfilmat, de expediat textul n Occident, de ascuns
resturile, cnd la 28 decembrie, la Peredelkino, la dacea familiei Ciukovski
unde se gsea din toamna noul meu loc de schimnicie hibernala, n timpul
obinuitei mele pauze pentru un dejun frugal, ascultnd emisiunea BBC de
amiaza, am avut surpriza sa aud ca la Paris apruse n rusa primul volum al
Arhipelagului. Surpriza numai n ce privete data, caci eu l cerusem i-l
ateptm pentru 7 ianuarie, de Crciunul ortodox. Dar, cu precaritatea filierei
noastre, cererea mea sosise prea trziu; i editorii nostri1, cu abnegaia aceasta

care nu cunoate nici duminici, nici repausul de seara, i n ciuda mijloacelor


aa de restrnse nct ntr-o buna zi vor provoca uimire, devansaser calculele
mele. Cu zece zile numai, dar tocmai pe zile se joaca soarta unei literaturi
clandestine: soare de n-ai la seceri pcat de rodul multor luni de munca.
Am auzit n-am tresrit i am continuat s-mi vad de varza mea. Cte
gesturi nu fcusem eu n aceti ani, gesturi care toate preau a izvor din
disperare i niciunul dintre ele nu trezise nici o reacie din partea guvernului.
Ma deruta aceasta slbiciune, rigiditatea acestui zid sau a acestui butean
uria, pe nedrept numit aici stejar, numai de dragul proverbului.2 De-attea ori
trecuse chestia asta de ce n-ar mai trece nc o data?
O ora mai trziu mi-am ars mna la reoul cu gaze i, n ciuda arsurii, a
trebuit sa ma duc la Moscova; mi ziceam n sinea mea:
1 Editura n limba rusa YMCA Press. (N.t.)
2 Vielul vru stejarul s-l rstoarne, dar ramase fara coarne. Acest
proverb i-a inspirat autorului titlul memoriilor de fata. (N.t.) sa fie vorba de un
simbol? Dar, mpreuna cu toi apropiaii mei, aveam sentimentul ca triesc o
srbtoare i aa am petrecut seara. i ce eliberare: ma ascunsesem, ma
camuflasem, romanul l pur-tasem l salvasem! De aceasta pietricica
stnjenitoare, lacrima noastr pietrificata, mi-am eliberat umerii, i am fcut-o
acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas, dar acum, de
lenea v-o biruii, poftii, prieteni, de-o citii!
Ani multi la numr ma stpnise gndul ca publicarea Arhipelagului o
voi plati cu viaa. Pentru aa ceva, ei nu pot sa nu-i taie capul: altminteri, ei nar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rpa. Ca s-i pstrezi capul, trebuie sa
pleci din vreme n Occident. Dar daca eti aici, atunci este normal sa tragi de
timp, ca doar om eti i tu: bun, sa scrii primul nod i apoi pe-al doilea i n-ar
fi rau sa ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd i cnd
romanul istorico-militar se transforma exploziv ntr-unul revoluionar, i o data
cu acestea sa i dispari sub ruinele arznde. i ntre timp i Vielul s-l
isprveti de schiat. (Daca am putut s-l duc la bun sfrit, o datorez numai
faptului ca am isprvit la timp Completrile I-II-JQI; daca nu le-a fi scris la
vremea lor, n-a mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceasta tensiune a
clandestinitii a ncetat, cnd iat-m proiectat ntr-o viaa cu totul schimbata,
cnd sub fereastra csuei mele alpine lucete cupa nsorita a munilor
elveieni, i cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, i cnd vorbesc
fara teama ca pereii ar putea avea urechi. Alta viaa.) aa s-au trgnat
lucrurile i cu Arhipelagul de la primul lor termen, i tot aa mai departe
pn cnd, iat, mprejurrile n-au mai avut rbdare.
i ct de evident este pentru cel ce tie sa vad: ct de mult au slbit ei!
Ridicaser bariera conveniei referitoare la drepturile de autor, ubreda
palisada n fata unui taur furios; ei credeau ca Arhipelagul se va mpiedica de
aceasta convenie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful Ageniei Centrale
pentru Drepturi de Autor, amenina: contractul, ca i orice alt angajament, va
fi considerat ca lipsit de valabilitate conform legislaiei n vigoare; dar cine se
mai teme de o zgrietura de pisica atunci cnd ncepe sa se aud uierat de
sbii izbind cu putere? Declaraia Ageniei Centrale pentru Drepturi de Autor,

data chiar naintea apariiei Arhipelagului, las sa se neleag ca pentru ai


notri era mai uor sa puna pumnul n gura unor editori strini dect mie, care
eram n (ara. Dar i acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul
unui contract. Ei puteau opri orice roman, chiar i Octombrie aisprezece al
meu, i preteniile lor tot le-ar fi dat juritilor prilej de reflecie fondat?
Nefondat? Dar a ncerca sa prinzi Arhipelagul n latul din firele subiri ale
icanei avoceti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se
grbir sa declare, chiar sa adreseze rugmintea insistenta ca autoritile
sovietice s-i ncerce forele n aceasta afacere, sa intenteze un proces la
tribunal. (A trecut un an i jumtate i recent Pankin, ca motanul care,
negsind lapte n ulcica i linge mustile, a grit: tare doreau occidentalii ca
noi sa pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub
ochi aceasta masa incandescenta, care atinsese deja punctul de topire i ei tot
se mai gndeau: temperatura este insuficienta, metalul n-o sa curg? N-am
pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care sa toarne metalul. Reuisem
s-i ameesc n gara Kazan, reuisem sa pclesc ministerul iubirilor mele.1 Au
dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput sa
se mite dect n luna decembrie: mi-au trimis prin posta un craniu i nite
oase, anunuri mortuare decupate din publicaia newyorkeza Novoe russkoe
slovo dar cine din Uniunea Sovietica mai primete aa ceva, numr de
numr?; promisiuni ca ma lichideaz pn la sfritul anului dar pn la
acest sfrit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic
pentru un sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea
contraspionajul cel mai redutabil din lume i nu numai de a rata aceasta carte
mortala pentru ei, ci i de a o scoate cu propriile lor mini la suprafa? Merita
osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume i a nu pregti
nici mcar un argument contra acestei cri ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire totala, n 4 ianuarie, agenia TASS a
nceput sa difuzeze declaraii prpstioase, dar numai pentru strintate, fara
sa le traduc n limba rusa, fara sa le publice pentru uzul compatrioilor: ne-a
stricat Anul Nou Vrea sa semene nencredere ntre popoare Ponegrete
poporul Uniunii Sovietice Prezint regimul hitlerist ca pe un regim uman
Cel cruia propaganda antisovietica nu i-a luat minile va respinge KGB, mai
nainte Minister al Securitii Statului. (N.t.) sa fie vorba de un simbol? Dar,
mpreuna cu toi apropiaii mei, aveam sentimentul ca triesc o srbtoare i
aa am petrecut seara. i ce eliberare: ma ascunsesem, ma camuflasem,
romanul l pur-tasem l salvasem! De aceasta pietricica stnjenitoare, lacrima
noastr pietrificata, mi-am eliberat umerii, i am fcut-o acolo unde trebuie. Nu
ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas, dar acum, de lenea v-o biruii, poftii,
prieteni, de-o citii!
Ani multi la numr ma stpnise gndul ca publicarea Arhipe-lagului o
voi plati cu viaa. Pentru aa ceva, ei nu pot sa nu-i taie capul: altminteri, ei nar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rpa. Ca s-i pstrezi capul, trebuie sa
pleci din vreme n Occident. Dar daca eti aici, atunci este normal sa tragi de
timp, ca doar om eti i tu: bun, sa scrii primul nod i apoi pe-al doilea i n-ar

fi rau sa ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd i cnd


romanul istorico-militar se transforma exploziv ntr-unul revoluionar, i o data
cu acestea sa i dispari sub ruinele arznde. i ntre timp i Vielul s-l
isprveti de schiat. (Daca am putut s-l duc la bun sfrit, o datorez numai
faptului ca am isprvit la timp Completrile I-II-III; daca nu le-a fi scris la
vremea lor, n-a mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceasta tensiune a
clandestinitii a ncetat, cnd iat-m proiectat ntr-o viaa cu totul schimbata,
cnd sub fereastra csuei mele alpine lucete cupa nsorita a munilor
elveieni, i cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, i cnd vorbesc
fara teama ca pereii ar putea avea urechi. Alta viaa.) aa s-au trgnat
lucrurile i cu Arhipelagul de la primul lor termen, i tot aa mai departe
pn cnd, iat, mprejurrile n-au mai avut rbdare.
i ct de evident este pentru cel ce tie sa vad: ct de mult au slbit ei!
Ridicaser bariera conveniei referitoare la drepturile de autor, ubreda
palisada n fata unui taur furios; ei credeau ca Arhipelagul se va mpiedica de
aceasta convenie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful Ageniei Centrale
pentru Drepturi de Autor, amenina: contractul, ca i orice alt angajament, va
fi considerat ca lipsit de valabilitate conform legislaiei n vigoare; dar cine se
mai teme de o zgrietura de pisica atunci cnd ncepe sa se aud uierat de
sbii izbind cu putere? Declaraia Ageniei Centrale pentru Drepturi de Autor,
data chiar naintea apariiei Arhipelagului, lsa sa se neleag ca pentru ai
notri era mai uor sa puna pumnul n gura unor editori strini dect mie, care
eram n tara. Dar i acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul
unui contract. Ei puteau opri orice roman, chiar i Octombrie aisprezece al
meu, i preteniile lor tot le-ar fi dat juritilor prilej de reflecie fondat?
Nefondat? Dar a ncerca sa prinzi Arhipelagul n latul din firele subiri ale
icanei avoceti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se
grbir sa declare, chiar sa adreseze rugmintea insistenta ca autoritile
sovietice s-i ncerce forele n aceasta afacere, sa intenteze un proces la
tribunal. (A trecut un an i jumtate i recent Pankin, ca motanul care,
negsind lapte n ulcica i linge mustile, a grit: tare doreau occidentalii ca
noi sa pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.)
Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub
ochi aceasta masa incandescenta, care atinsese deja punctul de topire i ei tot
se mai gndeau: temperatura este insuficienta, metalul n-o sa curg? N-am
pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care sa toarne metalul. Reuisem
s-i ameesc n gara Kazan, reuisem sa pclesc ministerul iubirilor mele.1 Au
dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput sa
se mite dect n luna decembrie: mi-au trimis prin posta un craniu i nite
oase, anunuri mortuare decupate din publicaia newyorkeza Novoe russkoe
slovo dar cine din Uniunea Sovietica mai primete aa ceva, numr de
numr?; promisiuni ca ma lichideaz pn la sfritul anului dar pn la
acest sfrit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic
pentru un sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea
contraspionajul cel mai redutabil din lume i nu numai de a rata aceasta
carte mortala pentru ei, ci i de a o scoate cu propriile lor mini la suprafa?

Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume i a nu
pregti nici mcar un argument contra acestei cri ucigtoare?
n prima sptmn, ncremenire totala, n 4 ianuarie, agenia TASS a
nceput sa difuzeze declaraii prpstioase, dar numai pentru strintate, fara
sa le traduc n limba rusa, fara sa le publice pentru uzul compatrioilor: ne-a
stricat Anul Nou. Vrea sa semene nencredere ntre popoare. Ponegrete
poporul Uniunii Sovietice. Prezint regimul hitlerist ca pe un regim uman. Cel
cruia propaganda antisovietica nu i-a luat minile va respinge
1 KGB, mai nainte Minister al Securitii Statului. (N.t.) aceasta carte.
Pretext pentru a atribui realitii sovietice racilele capitalismului Un pamflet
pltit n valuta n uscciunea acestei argumentaii detectam toat deruta i
teama lor. Asta-i tot? Timp de o jumtate de secol, ei au ucis milioane de
oameni i asta-i toat aprarea lor? Dar pe toi i-a ntrecut comunistul francez
Laroche, la 7 ianuarie, la televiziunea moscovita: Soljenin nu a reflectat (n
Arhipelag) recolta record de anul trecut i, n general, nu ia n consideraie
(pe deasupra mormintelor) realizrile economice ale URS S! Una dup alta, la
repezeala, lovituri neputincioase care nu fac nici un rau.
n acele zile s-a simit un fel de indignare contra mea. Eu n-am urmrit
nsa acest lucru, apoi treaba s-a ngroat. Mi se relata despre aceasta, n
vitrinele ageniei TASS, pe strada Gorki, era expus un mare afis (eu personal
nu l-am vzut) care arata cum nite montri cu trmbite i tobe fac reclama
operelor lui Soljenin, nfiat ca un schelet compus dintr-un craniu galben
i nite oase negre. Caricatura era nsoit de aceste splendide versuri ale
vestitului poet A. Jarov: Tot ticluind ntruna, mielete, Soljenin, mustind deal calomniei cheag, Unor strini suspeci atta le slujete nct acetia fac din
el un steag.
Sau asemenea expresii ale fidelitii: De la comitetul raional Sverdlov al
PEUS.
Cu un sentiment de profunda indignare am aflat despre noile aciuni
trdtoare s-vrsite de Soljenin n scopul de a lovi n interesele statului
sovietic i ale ornduirii socialiste. Zarva antisovietica strnita de propaganda
burgheza n jurul ultimei lui scrieri arata nc o data n mod clar ca acest om sa rupt definitiv de societatea noastr i slujete pe fata adversarilor notri
ideologici, l nfieram cu mnie pe acest renegat i trdtor, i consideram ca
pentru el nu este loc pe pmntul sovietic!
Colectivul redaciei revistei Tnra garda.
Tnra garda. i cnd te gndeti ca eu i aprasem n fata celor de la
Novi mir
De Anul Nou m-am apucat din nou de pronosticuri Ce vor face ei?
lata-le:
1. Asasinat Deocamdat exclus
2. Arestare i condamnare Putin probabil.
Posibil.
Posibil.
Lucrul cel mai de dorit pentru mine i cel mai stupid pentru ei.
Foarte posibil.

Nu-i exclus, dar e devreme Nu-i exclus


3. Deportare fara arestare
4. Expulzare n strintate
5. Proces intentat unei edituri occidentale
6. Campania de presa vi-znd discreditarea crii
7. Discreditarea autorului Foarte posibil (cu concursul fostei mele sotii)
8. Tratative
9. Concesii, delimitare: nainte de 1956 nu am fost noi. (E un motiv i
acesta pentru care am pus subtitlul1: 1918-1956.)
Deocamdat asasinatul era exclus din cauza prea marii publiciti, caci
daca nu asta era cauza, atunci care era? Sa vedem sensul afirmaiei ca era
exclusa posibilitatea producerii lui n orice moment. Sa rpui un schior solitar
i unde mai pui chiar n pdurea de la Barvina era un fapt care putea sa
jeneze autoritile, mai ales ca aceasta este zona lor speciala, inaccesibila
muritorilor de rnd. Nimeni, n afara de-ai lor, nu ptrunde acolo. Dar nici la
Rojdestvo nu le-ar fi fost deloc greu sa ma lichideze (uneori, sub diferite
pretexte, veneau indivizi a cror calitate de ageni era mai presus de orice
ndoiala), ar fi putut s-o fac i pe un drum ntunecos, n trenuleul electric
care merge seara la Peredelkino. Dumnezeu m-a avut n paza lui, nu i-a lsat
sa mearg aa de departe. Dar exista soluia expulzrii peste granita, unde pot
s-mi fac imediat de petrecanie, caci n alta tara nu mai rspund ei de mine.
Deportarea undeva n Siberia nu mi se prea o mare nenorocire, ca doar eram
obinuit cu aa ceva. Numai ca n loc sa scriu despre revoluie, va trebui sa
scriu despre lucruri din istoria vechii Ruii.
Cu ultimele doua puncte nsa i credeam prea detepi. Or, ei nu puteau
sa se ridice la un asemenea nivel de nelegere a lucruri1 Arhipelagul Gulag are ca subtitlu: ncercare de investigaie literara
1918-1956. (N.t.) lor. Totui, din septembrie erau n posesia Scrisorii mele
ctre conductori, ar fi putut sa fac nite apropieri, sa reflecteze. (De fapt, o
citise careva dintre ei?) Planul meu era parial urmtorul: dup ce i-am lovit
cu Arhipelagul n moalele capului s-i ameesc imediat cu perspectiva
derutanta, schiata n Scrisoare, s-i ademenesc pe pista punctului 9. n
decembrie, le-am trimis avocatului i editorilor mei indicaia sa publice
Scrisoarea automat la douzeci i cinci de zile dup primul volum al
Arhipelagului. Adic, mai nti sa dea conductorilor douzeci i cinci de zile
pentru reflecie i apoi, fara sa mai atepte ceva, sa proiecteze n afara, asupra
publicului, aceasta ambiguitate, aceasta confuzie, pentru ca ele sa planeze nu
numai asupra salii cu uile nchise a biroului politic, ci i pentru ca efii cei
mari sa tie ca toat lumea este cu ochii aintii asupra alegerii pe care o vor
face.
i de un lucru eram ncredinat: totul putea nc sa evolueze n diferite
moduri. Nu era posibil ca la vrful conducerii sa nu fi meditat nimeni asupra
Scrisorii. (Mcar ceilali, cei care mine vor lua locul celor de azi: ca un drum
posibil pentru ei, ca o ieire din impas.)
Din cauza ca Arhipelagul a ieit mai repede de sub tipar, scadenta
Scrisorii ctre conductori s-a decalat i ea mai n fata: de la 31 la 22

ianuarie. Dar din momentul n care TASS, furioasa, a nceput sa fac spume la
gura, tonul conciliant al Scrisorii mele putea, pe acest fundal sngeriu, sa fie
luat drept o concesie din partea mea, drept un semn ca m-a cuprins frica;
oamenii n-ar mai fi remarcat nici data de 5 septembrie. Intenionam ca dup
Arhipelag sa ncerc imediat sa dau un brnci bolovanului imens care este statul
nostru. Acest proiect s-a dovedit ineficient, prost conceput. Da, Arhipelagul era
chemat sa schimbe istoria, de asta sunt sigur, dar nu aa de repede i,
probabil, nu ncepnd cu Moscova. i pe 10 ianuarie m-am aruncat asupra
unei ocazii cu totul ntm-platoare i am oprit tiprirea Scrisorii. Treaba
aceasta mi-a reuit datorita unei fraze convenionale spuse la telefon n ultimul
moment; chestiunea este ca Scrisoarea nu era de importanta minora i
plecase deja la cules. A fost stopata.*
* La vremea aceea era ceva pe care eu, nc necunoscnd scala a ceea ce
preuiete Occidentul, nu-l nelegeam: Scrisoarea n-ar fi fcut dect sa
micoreze efectul Arhipelagului i s-mi fuga pmntul de sub picioare n
momentul Posibila era i o alta combinaie, una mai logica. Era cea pe care eu,
mai nainte, deja o avusesem n vedere: cuplarea Scrisorii ctre conductori
cu Nu trii n minciuna. Aceasta din urma avea deja patru ani de lncezeala
i ateptare. Aici era vorba de doua fete ale unuia i aceluiai deziderat: i
poporul, i guvernul trebuia sa se scuture de una i aceeai ignominie.
De altminteri, ncepnd publicarea unei asemenea cri cruciale precum
Arhipelagul i, dup ea, a tuturor celorlalte scrieri care se acumulaser, aveam
eu n fond nevoie de micri i artificii tactice? Crile mele, oricum, i urmau
cursul lor. (Despre un asemenea mod de viaa visez i astzi. Nu e simplu sa
iei dintr-o lupta ndelungata; iat, ma aflu deja de patru luni n Europa i vor
mai trebui multe luni de zile pentru a lamuri complet lucrurile, pentru a spune
tot ce am de spus, pentru a para loviturile crora nc le sunt tinta; dar ceea ce
vreau cu adevrat este sa ma cufund cu totul ntr-un spatiu de linite, sa scriu
i crile mele n-au dect s-i urmeze cursul. Comportamentul oamenilor l
explicam, de obicei, prin mprejurrile vieii sociale, dar de fapt i legile vrstei
i ale mutaiilor noastre interioare ne condiioneaz deciziile sociale.)
Dup contramandarea Scrisorii m-am linitit: n-au dect sa fluiere i sa
huiduiasc, deocamdat eu mi-am fcut treaba. Vei veni, ma vei luai Luaim, sunt dispus sa merg i la nchisoare. Stare de aprare pasiva. De altfel,
serios vorbind, eu i sotia nu ne ateptam la represalii. De multe ori scapi
nepedepsit i, de la un moment dat, ncepi sa te iluzionezi ca i n viitor te vei
bucura de aceeai impunitate. Alia, de data aceasta, era foarte convinsa ca, n
afara de injuriile din presa, n-o sa fie nimic, ca autoritile or sa nghit acest
hap. Eu nu credeam ca este asa, dar ma comportam ca i cnd ar fi fost exact
asa: nu m-am sechestrat n apartamentul nostru de la Moscova cel lipsit de
lumina zilei (ca sa ne aprm de privirile indiscrete i de camerele de luat
vederi, ineam perdelele lsate zi i noapte), de aer i de lrgime, ci, pasnic,
mergeam la Pere-delkino, mi umpleam pe ndelete plmnii cu aerul proaspt
de sub pini i, ntr-un ritm, pentru mine neobinuit de lent (ah, acelor zilioare,
ce-o sa le mai duc dorul!), mi finisam articolele pentru culegerea Voci din
strfunduri. Acum mi vine chiar greu sa cred cel mai hotrtor al luptei. A

avut grija Dumnezeu de mine i aici. (Adnotare din 1978.) ca viaa noastr, n
acea luna ianuarie, a avut o curgere aa de do-moala, lina, monotona, n
perioada cnd presa ne mproca n fel i chip, unii prieteni veneau la noi i ne
spuneau: numai la voi acas este linite i pace. Noi nici nu citeam, nici nu
cutam sa citim toate acele injurii de care glgia ntreaga presa, nici mcar
idee n-aveam despre amploarea acelei campanii mpotriva noastr. Alia
redactilo-grafia ultimele capitole ale Vielului, le microfilmam, le pregteam
pentru expediere. La popasul meu din afara oraului ascultam radio pe
saturate: Arhipelagul meu mi venea pe calea undelor1 ca tra-indu-i viaa lui proprie, plin de propriile lui dureri, ca i cnd n-ar fi fost niciodat construit de
mine, ca i cnd n-ar fi fost posibil sa fie creat de mine i aceasta rentlnire
ma mica pn la lacrimi. Ecoul international trezit de ediia rusa a crii a
depit n vigoare i n densitate toate ateptrile. Eh, desigur, occidentalii
amestecau aceasta cu propriile lor probleme, mai aproape de nelegerea lor: pe
de o parte, teribilele revelaii despre Arhipelagul barbar i pe de alta parte,
ridicarea interdiciei de a circula cu maina duminica n RFG; pe de o parte,
viaa din Arhipelag, viaa pe care mintea omeneasca n-o poate concepe ca
posibila i pe de alta parte, sptmn de lucru de trei zile din Marea Britanic.
Criza petrolului suflase asupra Occidentului arhiprosper i aceste prime, nc
slabe, restricii l fcuser insensibil la necazurile noastre. Spre cinstea lui nsa,
Occidentul n-a perceput penuria de benzina ca fiind o suferin mai mare dect
suferina acelor btinai martiri ai Arhipelagului. Numai n prezent, nu,
numai n acest moment neleg eu ct de uimitor este modul n care Dumnezeu
a dus la ndeplinire aceasta sarcina. Cnd, n tot cursul anului 1962, Ivan
Denisovici se fofilase prin samizdat pn la Kiev, pn la Odessa, i fara ca un
singur exemplar ntr-un an de zile (prin ce minune?) sa treac frontiera Tvardovski atta se temea, iar eu ctui de putin; eu, n ardoarea mea, chiar
doream ca Denisovici sa se smulg din captivitate nedesfigurat nu nelegeam
deloc ca numai aa i tocmai asa, motenind de la Hruciov, ma nfundam,
crampon imposibil de extras, n zidul Kremlinului. Exemplarul de la Leningrad
al Arhipelagului nu a fost ars, cum am cerut eu, cum eram convins ca s-a
fcut, ci a czut n minile securitilor. Aceasta ntmplare a avut ca rezultat
publicarea
1 n cursul unei serii de emisiuni occidentale consacrate citirii n rusete
a operei. (N.t.) lui precipitata, n rcnetele lor furioase. Tocmai pe aceasta cale,
Arhipelagul a cptat valoarea unei marturii irecuzabile. Astzi, aici, n
Occident, aflu ca din anii 20 au aprut aici pn n treizeci de cri despre
Arhipelag, ncepnd cu nfiinarea lui n insulele So-lovki. Este, aadar, vorba
de cri care s-au publicat, tradus, divulgat i care s-au pierdut iara sa fi
strnit vreun ecou, fara sa fi convins sau mcar sa fi trezit pe cineva. Trstura
caracteristica, omeneasca, a saietii i a mulumirii de sine: totul a fost spus
i totul a intrat pe-o ureche i a ieit pe cealalt, n cazul cu Arhipelagul
sovietic s-a fcut simit i adierea gloriosului vnt socialist: tarii socialismului
i se pot ierta i nelegiuiri incomparabil mai mari dect cele ale lui Hitler, caci
ele nu sunt dect hecatombe la picioarele unui altar al luminii. Daca l-a fi

publicat n premiera n Occident, Arhipelagul ar fi pierdut nc de la apariie o


jumtate din fora sa de izbire.
Iar acum, constatam chiar cu uimire modul n care a fost neles: Un
prjolitor semn de ntrebare asupra celor cincizeci de ani de putere sovietica,
asupra ntregului experiment sovietic de la 1918 ncoace (Vorwarts).
Soljenin povestete ntregii lumi adevrul despre laitatea partidului
comunist (The Guardian). Poate ca ntr-o zi vom considera apariia
Arhipelagului ca pe un reper mar-cnd nceputul destrmrii sistemului
comunist (Frankfurter All-gemeine). Soljenin cheama la pocin. Aceasta
carte poate sa devina cartea de cpti a renaterii naionale, daca cei de la
Kremlin vor fi n stare s-o citeasc (Deutsche Welle).
O asociaie de editori americani s-a declarat dispusa sa publice
materialele de istorie pe care guvernul sovietic ar dori sa le contra-puna
Arhipelagului. Dar asemenea materiale nu existau, n cincizeci de ani, clii nu
avuseser cum s-i strng justificri. i n ultima jumtate de an, avnd deja
cartea la Securitate, ei nu gsiser timp sa se ocupe de aceasta chestiune. Au
publicat n New York Times un articol searbd al lui Bondarev (ca i cnd
Arhipelagul s-ar referi la cel de-al doilea rzboi mondial, iar nu la nchisorile i
lagrele sovietice, ca i cnd subiectul ar fi Stalingradul i generalul Vlasov.
Dar despre mine ce se spune?
Ca scrierile mele sunt lipsite de adevr artistic, ca nu neleg
moralitatea, ca dau dovada de sentimente antislave i de nihilism national, ca
sunt certat cu ntreg poporul.) Au publicat i n Izvestia un articol iari despre
generalul Vlasov, un articol amplu; am deschis ziarul, zicndu-mi: bun, de data
aceasta, vor dezmini: n chestiunea de a ti cine a eliberat Praga de nemi,
documentele, ei le au; pe cele pe care nu le au, le vor fabrica, i cum as putea
eu acum s-mi convoc tovarii de celula? Eh bine, nu! Le-a lipsit tupeul, n-au
dezminit esenialul: ca singura aciune militara a diviziilor lui Vlasov a fost
btlia contra nemilor pentru Praga!
Departe de a fi nregistrat vreun spor de inteligenta de-a lungul unei
jumti de secol, ba, din acest punct de vedere, chiar n regres fata de acea
organizaie ireat care a fost Kominternul anilor 20, presa sovietica tia una i
buna: njurtura birjreasca, hituiala grosolana. Ostilitile le-a deschis
Pravda din 14 ianuarie: Drumul trdrii. Articolul avea valoarea unei
directive: aveau s-l reproduc a doua zi toate ziarele centrale i locale, ceea ce
nsemna deja un tiraj de aproape cincizeci de milioane. Tot n ziua urmtoare
Lit-gazeta a indicat un termen special pentru a ma desemna: vlasovian literar.
i, cteva zile, chestia asta a continuat sa se reverse din toate tipografiile, din
toate vitrinele. i principala pungie consta n faptul ca nchisorile, lagrele nu
erau menionate nicieri ca tema a crii; toat cartea incriminata nu era, dup
prerea adversarilor mei, dect o jignire adusa memoriei celor mori n rzboi; i
mai ales se spunea, ntr-o formula elegant-netransparenta: s-ar prea (dar
aceasta opinie poate fi retractata) ca acest nemernic, adic eu, are trei maini
i apoi mai era aceasta bucata savuroasa, mai excitanta dect orice, aruncata
mulimii: Ticlosul! Ce-i lipsea?!

A doua zi dup ce Pravda dduse semnalul, am fost asaltai, n


apartamentul nostru din Moscova, de telefoane de ameninare care au durat
trei sptmni. Noua arma a secolului douzeci: prin tr-itul impersonal al
unui telefon poi sa dai navala ntr-o casa bine zvorita i s-l nepi drept n
inima pe cel pe care l-ai trezit din somn, fara ca tu, intrusul, sa te ridici de la
biroul tau sau din fotoliul n care te-ai aezat ca sa deguti un cocteil.
Acest tip de conversaie a nceput brusc-mrlaneste: D-mi-l pe
Soljenin! Dar cine eti dumneata? D-mi-l, sunt un prieten de-al lui!
Sotia mea a pus receptorul n furca. Din nou suna telefonul. Ea ridica
receptorul fara sa spun un cuvnt (nici da, nici alo) aceeai dogita voce
de mrlan: Poate ca am stat i noi n lagre, dar nu ne-am vndut patria, ai
neles? Noi n-o s-l lsm pe cinele asta sa umble n libertate, ajunge! (Erau
cuvnt cu cuvnt expresii de-ale raportului CE din decembrie numai ca fara
cine.) Atacul la telefon era ceva neateptat, neobinuit; era nevoie de nervi
tari, de prezenta de spirit, de rspunsuri ingenioase, de o voce ferma (nu ne
impresionai, nu va mai obosii!). Alia s-a adaptat repede la situaie, se
descurca bine. Asculta, asculta n tcere toate injuriile, apoi pe un ton calm:
Spunei, la Securitate salariul se da de doua ori pe luna sau o data, ca la
armata? n asemenea cazuri, cel de la captul firului totdeauna se fstcea.
Sau chiar i ncuraja prin interjecii, dndu-le rgazul sa se exprime, dup care
intervenea ea: Ati spus tot? Ei bine, n acest caz transmitei-i lui Iun
Vladimirovici (adic sefului KGB) ca, daca se bizuie pe cadre aa de mrginite, o
sa aib necazuri. Apelurile telefonice erau n aa fel dirijate i aveau o
asemenea continuitate nct prietenii notri nu mai reueau sa ia legtura cu
noi, iar noi ce era sa facem? Sa nu ridicam receptorul? Dar daca poate ne suna
chiar un prieten? Am reuit totui sa dau de veste despre acest bombardament
telefonic (i, n aceeai seara, posturile de radio occidentale, Dumnezeu sa le
dea sntate, transmiteau deja tirea despre atacurile prin telefon). Voci de
brbai i voci de femei, invective, ameninri, obsceniti i aa fara
ntrerupere pn la unu noaptea, apoi o pauza i din nou ncepnd de la ase
dimineaa. Cteva telefoane a primit i Ciukovski, la Peredelkino; o insultau pe
Lidia Korneevna, ma cereau pe mine: sotia lui se simte rau. (N-a fost o
ntmplare ca, n aceste zile, toat povestea asta a coincis cu excluderea L. K.
Din Uniunea Scriitorilor, n parte i ca rzbunare ca m-a adpostit. Prin
corespondeni [35], am reuit i sa rspund la aceasta msura. Din fericire,
cineva ne adusese de curnd un dispozitiv de nregistrare pe magnetofon a
convorbirilor telefonice; i eu tot prin telefon, fara sa ma sinchisesc de
Securitate, o instruiam pe Alia cum sa braneze, iar ea, tot prin telefon, verifica
daca i cum funcioneaz aparatura respectiva: i iat, dup cum se vede, vom
nregistra pe caseta fragmentele cele mai interesante Civilizaia creeaz arma
ea creeaz i contraarma. Efectul s-a produs, adversarii notri au nceput sa
fie mai prudeni, sa vorbeasc mai cuviincios, sa simuleze ca ne vor binele (ne
temem sa nu-l aresteze!).
n acea prima seara s-a pus la cale o lovitura mai puternica dect
zbrnitul telefoanelor se pare ca s-a mizat pe mnia poporului: nite indivizi
au fost convocai n curte la Kozitki; au fost mobilizate aici i cteva zeci de

miliieni, ca sa ne protejeze, dar nu s-au spart geamuri i n-a fost nevoie de


intervenia forelor de protecie; este clar ca ntre timp se schimbase
consemnul, ntr-o buna zi o sa aflam i noi ce s-a ntmplat pn la urma.
Dar apelurile telefonice s-au succedat timp de doua sptmni, desi cu o
frecventa mai mica dect n prima zi, n schimb ntr-un mod mai diversificat:
Vlasovianul nc mai triete?
I-am citit toate operele i ma rugam pentru el; dar vad n prezent ca
idolul meu nu este dect un rebut.
Uneori se auzea i cte un strigat de indignare (dup noua mea declaraie
n fata presei):
Dar ce mai face acest ticlos?! Nu se astmpr, nu?! Temele nu att
se ncruciau, ct se nlocuiau unele pe altele, la comanda: ntr-o zi sau doua,
numai ameninri cu moartea; apoi numai admiratori dezamgii; apoi numai
prieteni de lagr; apoi voitori de bine, cu sfaturile lor: sa nu iei pe strada, sau
sa ai grija de copii, sau sa nu faci cumprturi de la alimentara caci s-ar
putea s-i dea produse otrvite. Dar uimitor era faptul ca printre aceste sute
de apeluri telefonice nu a fost niciunul ct de ct inteligent, ct de ct rafinat;
falsitatea era detectabila chiar de la primul cuvnt, de la primul sunet, oricare
ar fi fost coninutul. i toi se ncurcau ndat ce erau ridiculizai. i pentru a
nu-i consuma din timpul lor liber, toi au nceput sa caute a-i ndeplini
sarcina numai n orele de program.
n felul acesta s-a ncercat distrugerea moralului familiei mele i, prin
repercutare, a moralului meu. Dar cu a doua mea sotie, Securitatea a avut
ghinion. Alia nu numai ca a rezistat atacului, dar i a inut pasul cu toate
obligaiile ei curente. Treaba mergea, familia tria i mai trziu micuii notri
vor nelege ca pruncia lor n-a fost deloc una banala!
Paralel cu atacul prin telefon (i, se nelege, prin presa) se desfura i
un atac prin posta. Scrisorile ostile care soseau prin posta purtau totdeauna
adresa mea completa, dar erau anonime. Au reuit s-i fac drum ctre mine
i cteva scrisori amicale (eroarea cenzurii: Deutsche Welle indicase adresa
noastr fara sa precizeze numrul apartamentului i de aceea aceste scrisori
treceau prin-tr-o alta cartare, nu erau reinute), ba de la muncitori din Ural,
ba de la copii ai unor zeki disprui.
Campania de presa sovietica, zgomotoasa, furioasa i incoerenta, a fost
aa de stupida nct n cteva zile a pierdut partida pe arena internaional.
New York Times avertiza: Aceasta campanie poate sa aduc URSS un
prejudiciu mai mare dect nsi editarea crii. i Washington Post: Daca fie
i numai un fir de par i se va clinti lui Soljenin, schimburile culturale i
comerul vor fi curmate. A le curma sau a nu le curma; exagerare, bineneles;
destinderea era un obiectiv care nicicum nu trebuia ratat, nsa, citind ziarele
occidentale, liderii Kremlinului puteau s-i puna nite probleme: doar n-o fi
dracu-n persoana acest Soljenin; merita oare ca din cauza lui sa dam peste
cap tot jocul international? Presa occidentala fcea un cor aa de puternic n
aprarea mea nct excludea din capul locului asasinatul i arestarea.
Dar atunci, toate aceste ltraturi unde duceau, la ce serveau? Spre ce
antrenau ele nesbuit pnzele cenuii ale ziarelor noastre? (n ce ma privete,

n aceasta campanie de presa, eu vedeam deja o victorie, pentru ca, vocifernd


la adresa lumii ntregi, ei neglijau simpla, banala, discreta arestare.) Dar ei
ncepuser campania impulsiv, cu rutate, fara sa fi elucidat totul pn la
capt; ncepuser, dar n acelai timp ntrtaser milioane de ignorani din
tara-i acum lupta se ddea, nainte de toate, pentru ei, pentru compatrioii
mei. De altfel, i pentru Occident, povestea prea sa devina oarecum de
neneles: de ce nu ma justificam eu mcar cu un cuvnt? Poate n calomnie
era o parte de adevr?
Iat deci ca trebuie renunat la a mai moai n timpul ncierrii. Pentru
aceasta ar trebui o fire diferita de a mea.
Eu am rspuns prin doua lovituri: o declaraie pe 18 ianuarie [36] i un
scurt interviu acordat revistei Time pe 19 ianuarie [37]. n declaraie am
rspuns la acuzaiile cele mai nedrepte i mai jignitoare aprute n ziarele
sovietice, nghesuind totul n doua mici pagini; n interviu mi-am explicat
poziia: un rspuns frailor Medvedev, pe care-l ratasem n noiembrie; i un
ndemn de a ne trezi la realitate adresat mie nsumi, lui Saharov i tuturor celor
care, n condiii de tumult i prigoana, pierduser simul msurii: eram
recunosctori pentru tot ce fcea Occidentul n aprarea noastr, dar trebuia
ct mai repede sa fim n stare sa mergem cu propriile noastre picioare; i att
timp ct nu mi se pusese calusul n gura nu se tia ce efect va avea acolo Nu
trii n minciuna trebuia sa fac sa se ia cunotina i de acest important sfat
al meu adresat tineretului, de aceasta unica speran reala a mea; i apoi, pur
i simplu, potrivit nevoii resimite de sufletul meu, sa rsuflu uurat: Mi-am
fcut datoria fata de cei disprui
Gemetele i zbuciumul osemintelor alor notri s-au potolit: lucrurile au
fost spuse i auzite
Multe posturi de radio i de televiziune le-au difuzat. Multi le-au aflat din
ziarele din 21 ianuarie, ziua comemorrii unei jumti de veac de la moartea
lui Lenin, eveniment care n ziua aceea nici n-a fost evocat. Dintr-un salt piezi
i dintr-o muctur instantanee, cte batalii n-a ctigat el cit a trit!
Dar cum le pierdea el acum dup o jumtate de secol, nc nu s-a
spus, nc nu se vede dect pe jumtate.
BBC: Campania de doua sptmni mpotriva lui Soljenin n-a reuit
s-l intimideze i s-l reduc la tcere. -Die Welt: Dac-l nltur, Moscova va
fi nevoita sa plteasc un pre analog celui al Budapestei i al Pragi. i aa
am inut noi piept toat sptmna care a urmat dup semnalul Pravdei n
ciuda tuturor! Am inut piept i chiar agenia TASS a fost obligata sa
reacioneze. Dar cum sa reacionezi la apelul prin care ndemnam tineretul sa
nu minta, sa reziste brbtete? Ei bine, iat cum: Soljenin mproac cu
noroi tineretul sovietic, spunnd ca acesta este lipsit de curaj. Dar aceasta era
n 22 ianuarie, i n ziua aceea la Washington n fata cldirii Clubului National
de Presa a avut loc o manifestaie a unor intelectuali americani de diverse
orientri, ceea ce pe mine m-a mbrbtat foarte mult. Acolo s-au citit extrase
am Arhipelagul, s-a strigat n gura mare: Jos mi-nile de pe Soljenin! Lumea
ntreaga e cu ochii pe voi! Era ziua de 22; atunci cnd Arhipelagul aprea deja
n nemete i cnd primul tiraj se epuiza n cteva ore. Noi am inut piept o

sptmn, cu ea se fcea aproape o luna de cnd apruse cartea, luna cea


mai dificila, cnd capul de pod este. nc aa de mic, cnd lumea nc n-a cititdar a neles deja aa de multe lucruri! De-acum, capul de pod se lrgea, citirea
acestei cri n Occident ncepea sa ia proporii de masa, i n ritmul pe care-l
luaser lucrurile era chiar greu sa le prevezi consecinele. Iat ce mi-am notat
pe 23: i ce daca dumanul va tremura i se va retrage (va ncepe sa
recunoasc trecutul)? N-o sa ma mire chestia asta. (nc de la o data
anterioara, mai precis, imediat dup ediia rusa, ar fi trebuit sa apar ediia
americana. Eu fcusem totul pentru ca sa se ntmple acest lucru, dar din
cauza a doua sau trei personaje seci i interesate, educate n spirit occidental,
se alesese praful de toat trimiterea de Rusaliile anului 1968; ediia americana
va ntrzia ase luni de zile, nu ma va asigura pe timpul ct voi trece peste
prpastie i numai pentru acest motiv, cred eu, s-a produs deznodmntul
care s-a produs. Dar se putea face, s-ar fi putut face un pic mai trebuia ca
liderii notri sa bata n retragere, daca de Anul Nou 1974 toat America ar fi
citit efectiv cartea, n timp ce Kremlinul nu tia dect sa depene una i aceeai
poveste cum ca aceasta carte i preamrete pehitleristi.)
La data aceea, eu vedeam lucrurile n felul urmtor: daca din prima luna
s-ar fi hotrt ce-o sa fie cu mine din clipa de fata lupta ctiga n amploare i
n profunzime: de-acum, chestiunea era de a ti daca maina de propaganda va
nghii nc o data Rusia sau aceasta i va rmne n gt. Minciuna presei va
continua iari i iari sa se rspndeasc liber sau n sfrit va ntlni
rezistenta? Credeam n posibilitatea unui viraj favorabil i cu att mai mult
nelegeam sensul situaiei n care ma aflam: declaraiile mele ulterioare
trebuiau sa inteasc nu Occidentul, ci nite adrese din interiorul tarii.
La sfritul lui ianuarie, invectivele presei au devenit i mai virulente i
mai numeroase, se strngeau cearafuri peste cearafuri de semnturi, acum i
ale unor personaje cunoscute. Dar i tineri temerari naintau unul cte unul,
ca n ntmpinarea morii; ieeau n fata ntr-o angajare deplina, dezarmai,
oferindu-se gloanelor Dima Borisov, Boria Mihailov, Jenia Barabanov.
Coincidenta fcea ca fiecare dintre acetia sa aib sotie fara serviciu i cte doi
copii mici. i Lidia Korneevna a spus sus i tare cine pe cine a trdat [38];
rspunsul ei este scnteietor din punct de vedere literar. Invectivele presei
aveau un sunet de-i zgria auzul, dar de departe, din Vest, ncepea sa se vad
clar ca declaraiile mele aveau un caracter net ofensiv n timp ce autoritile
preau sa bata n retragere, cheltuind multe eforturi, dar degeaba.
i zvonuri trsnite cu trica rspndite i gndacii bat din tobe ca dracii,
fiecare la locul sau mbrncea ct putea, n timp ce ziarele i deversau injuriile,
Securitatea l costuma pe Vitkevici, colegul meu de coal, n vederea unui
interviu ce urma a fi dat cuiva din Vest. O asemenea ntorstur era
stupefianta: ma nvinuia Securitatea de a nu fi fost suficient de constant fata de
ea, de a nu-i fi dat peste mutra din clipa n care ne cunoscuserm, cum o
fceam astzi. Eu nsumi ma ateptam la discreditarea persoanei mele mai
mult ca la orice, dar ma ateptam ca lucrul acesta sa nu se fac dect prin
prima mea sotie. Nu presupuneam ca n aceasta afacere va fi atras i prietenul
meu din tineree. Ce n-am fost eu n ochii lor: poliist, ghestapovist i acum

turntor al Securitii Statului. As fi preferat sa nu rspund deloc, prea des


eram solicitat. Dar o data ce-ai intrat n hora, trebuie sa joci. Ct privete
rspunsul, hai sa tragem clopotul ct putem de tare [39].
i, din nou, radioul i presa mondiala mi-au venit n ajutor. Contra unor
insurgeni narmai, poi face uz de tancuri, dar mpotriva unei cri?
mpucarea, Siberia, casa de nebuni n-ar face dect sa confirme dreptatea lui
Soljenin. Propaganda s-a dovedit a fi un bumerang i nu era prima data
cnd Giinter Grass mi aducea sprijinul sau pn departe rsuntor.
i am avut atunci impresia ca tocmai ctigasem o nouL faza a btliei.
Am tras o noua salva, iar atacurile lor parca ncep sa moara sau s-au terminat
(cum se ntmplase i-n septembrie)? Poziiile mele sa se fi tot ntrit? Pe 7
februarie mi-am notat: Pronostic pe februarie: n afara de denigrare este putin
probabil ca din partea lor sa mai urmeze ceva, mai degrab o pauza. Era o
nechibzuin din partea mea sa scriu aa ceva, mai ales ca nu uitam ca, de
cnd ma tiam, sfritul lui ianuarie i nceputul lui februarie mi-aduseser
ntotdeauna necazuri: n acele zile se ngrmdiser multe primejdii
ncercuire, arestare, etapa funesta, operaie i altele mai mrunte dar, o data
depite, totul se potolea imediat. Ceea ce-mi doream cel mai mult era asta,
pauza: sa tac, sa ma nfund n brlo-gul meu aa cum de-attea ori, dup o
confruntare, ma retrase-sem i-mi pusesem lact gurii. Desi, data fiind
desfurarea btliei, era chiar pcat sa iei pauza.
Omul are particularitatea de a trai perioadele cumplite i catastrofice ale
vieii sale la fel ca pe cele obinuite, preocupat cum este de lucrurile simple de
fiecare zi; i numai apoi, de departe, ntor-cnd capul, i zice: ia uite domnule,
mi se frmia pmntul sub picioare; ia uite domnule, i nc la lumina
fulgerelor!
Eu unul n-am remarcat nici o schimbare de direcie. Dar sotia mea, la
nceputul lui februarie, a mirosit o schimbare de rau augur: faptul ca asaltul
telefonic contra apartamentului nostru ncetase i ca nsi campania de presa
lncezea ntr-o oarecare masura-toate acestea fiind lucruri de care autoritile
se serviser pn acuma pentru a-i masca indecizia. (Brejnev s-a ntors din
Cuba, fapt cruia eu nu i-am dat importanta. Or, el era ateptat pentru a se lua
o decizie n ce ma privete.)
Prin multitudinea de zvonuri, rspndite n cursul acestei luni, erau i
unele premonitorii, dar care, aa cum se ntmpla ntotdeauna, treceau
neobservate i care puteau la fel de bine i sa fie date uitrii atta timp ct
autoritile nu putuser s-i opreasc alegerea asupra unei masuri de luat.
Astzi, revznd buletinele radio din acea luna, constat cu surprindere ca la 18
ianuarie, corespondentul BBC transmitea din Moscova ca exista indicii dup
care lucrurile tind spre o expulzare. La fel de surprins descopr ca la 20
ianuarie, G. Svirski1, aflat deja n emigraie, declara: Pe Soljenin o s-l
mbarce cu fora ntr-un avion. Parca ar fi citat un text deja tiprit! i cnd te
gndeti ca eu admiteam eventualitatea unei expulzri, dar iat-o, sub aceasta
forma, cea mai elementara sa fiu bgat cu fora ntr-un avion, i numai eu,
fara familia mea nu stiu de ce, nu mi-o imaginasem, mi scpase. (Da, acum,
cnd parcurg aceasta carte n vederea tipririi ei, mi revin n memorie unele

lucruri: n martie 1972, cineva chiar ne prevenise ca pn la urma aa se va


ntmpla, cu alte cuvinte ca dup un arest provizoriu voi fi expulzat. Uitaserm
complet de asta, nu ne-am mai amintit-o niciodat!) i eram departe de a gndi
ca se vor lipi aa de tare de mine cuvintele pe care la l februarie cancelarul
Brandt le adresase tinerilor socialiti (ctui de putin bucuroi de asta, ei ar fi
preferat sa vad pamnrul nghiindu-m): n Germania Occidentala,
Soljenin ar putea sa triasc i sa lucreze nestingherit. A spus-o i n-a mai
retractat-o.
Expulzarea putea sa aib loc acum, dar ea ar fi putut sa aib loc, i nc
nu o data, i nainte: totui, niciodat nu se ajunsese la ea. Dar daca va avea
loc, atunci, eu i cu Alia ne-o imaginam n felul urmtor: ne vor ncercui
locuina, ne vor ncercui pe noi toi mpreuna, ne vor tia telefonul i ne vor da
ordin sa ne pregtim n graba sau mai pe ndelete. Daca ne-am fi gndit mai
profund, ne-am fi putut da seama ca o asemenea maniera nu convenea
autoritilor. Dar niciodat n-am avut parte de rgazul de a reflecta mai n voie:
eram venic prini n agitaia treburilor curente. Era deja al treilea an de cnd
aveam asupra noastr o hrtiu intitulata Cu1 Grigori Svirski, autorul unei scrieri despre antisemitismul din URSS,
Ostaticii, emigrase recent n Israel. (N.t.) tremur de pmnt , cu variantele
urmtoare: zguduitura ne atinge mpreuna, sau pe fiecare n parte, sau n
cltorie dar niciodat nu ne-am apucat s-o elaboram n detaliu. Dar daca
reiau toi aceti ani sptmna cu sptmn, constat ca pe fiecare dintre
acestea le-am umplut, ca i cnd ar fi fost cea mai importanta dintre toate, cu o
activitate utila: am scris ceva, am finisat degrab ceva sau am corectat o
varianta mai veche, am recopiat, am fotografiat, am difuzat (i cte frmntri
privind rezolvarea unei probleme: lucrul acesta e mai bine s-l inem acas?
Sau sa nu-l inem acas? i ncercam azi asa, mine asa), am expediat n
strintate, am ntocmit scrisori explicative menite sa nsoeasc o trimitere
sau alta. i prini n cletele acestor griji i al ncierrii cu adversarii notri, nam mers niciodat destul de profund pentru a transforma n grafic Cutremurul
de pmnt.
La 8 februarie, Arhipelagul a aprut n Suedia; frontul care ma sprijinea
se lrgea. i n Norvegia, dup interveniile din Storting (parlament), ministrul
afacerilor externe i-a exprimat ambasadorului sovietic ngrijorarea opiniei
publice norvegiene. A urmat luarea de poziie a partidului social-democrat
danez-tot n favoarea mea. (Dar tot sulubin cu socialismul moral) Lucram n
linite la Peredelkino. Dar, deodata, un telefon intempestiv de la Alia: a primit o
citaie prin care eram convocat la procuratura generala [40], de urgenta, la
sfritul zilei de lucru. (Imposibil ca de la Peredelkino sa ajung acolo la ora
fixata, chiar daca m-a fi deplasat cu o viteza de sinuciga, cum de n-au luat n
consideraie acest lucru, de ce scriseser asa?) Legndu-se de neregulariti ca,
de pilda, absenta numrului de ieire (asa de caracteristic le era lucrul de
mntuiala, aa de mare le era graba), nementionarea motivelor pentru care
eram convocat, nespecificarea calitii n care eram citat (era absolut necesar
s-i icaneze, ea din priviri sfia aceasta notificare), sotia mea a respins
convocarea.

n sufrageria familiei Ciukovski, telefonul era de ani de zile n unul i


acelai loc, pe o msu sculptata, de forma ovala, la peretele opus ferestrei,
aa ca n cursul i mai ales spre sfritul unei zile mohorte, totul era cenuiu.
i lund receptorul i auzind vor-bindu-se de procuratura generala, mi-am
amintit imediat primind n inima acelai pumnal ca atunci cum n acest loc,
acelai de-atunci, din septembrie 65, n acelai semiamurg, auzisem, ieind din
acelai receptor, vocea lui L. Kopelev: Cauza ta a fost transmisa la procuratura
generala. Cauza mea, la data aceea, era arhiva confiscata, cu Banchetul
nvingtorilor i cu Cercul, i transmiterea la procuratura generala nsemna
tribunal. (De ce nu s-au decis ei atunci la aceasta rmne o enigma. Ar fi
reuit.) n momentul acela, la procuratura generala, Cercul meu zcea pur i
simplu ntr-un seif. Dar era ceva profetic n toate acestea: opt ani mai tr-ziu,
n acelai loc, avea sa ma mute acelai arpe amorit.
Pe scurt. Vociferez mpotriva lor de apte ani; trebuia ca, pn la urma,
sa dea i ei un ordin.
La telefon, eu cu Alia vorbeam totdeauna cifrat, disimulat, tre-cnd totul
prin Lubianka. La fel am procedat i acum, ca i cum aceasta convocare la
procuratura nu era cine tie ce (ea nici n-a telefonat imediat). Dar am neles
amndoi ca treaba era serioasa. Serioasa, cu aceasta rezerva totui ca vara
trecuta l convocaser pe Saharov n acelai loc, dar, una peste alta, asta nu
fusese dect pentru o discuie menita s-l determine sa puna capt activitii
lui nedemne, nsa totdeauna atitudinea autoritilor fata de mine s-a deosebit
de cea pe care ele au avut-o fata de Saharov. O abordare nomencla-turista
obliga la luarea n consideraie a unor fapte ca acestea: autoritile i-au conferit
lui Saharov de trei ori Steaua de aur, au profitat de serviciile lui i nu le este
uor sa treac acum cu buretele peste meritele lui. Dar eu, att ct ma stiu ele,
sunt flaconul de amoniac la nasul lor; ele nu vad n mine altceva. Sa ma
convoace Ia o mutruluiala asta nicicum nu puteau s-o fac. Dar atunci la cel
i de ce la sfritul zilei de lucru, i al ultimei zile lucrtoare a sptmnii?
Acest aspect ar trebui aprofundat. Nu, analogia era de natura sa deruteze. (Se
foloseau de ea ca sa ma ademeneasc?) Era limpede ca eu cu picioarele mele
nu ma voi duce acolo, dar aveam impresia c-mi mai rmnea ceva spatiu, ceva
timp.
Nu trecuser doua ore deodata tropit de brbai n pridvor i o btaie
foarte violenta n geamuri; bteau exact cum bteau cei de la Ceka, imperios,
ca pentru o ultima somaie. Or, Lidia Kor-neevna nu tia nimic: pentru a nu o
ntrerupe din lucru, eu nc nu-i spusesem nimic n legtur cu procuratura i
acum, cu sufletul la gura, nu mai aveam timp s-i explic. Ne-au luat pe
nepregtite, le-am dat drumul sa intre n casa! (L. K. Spune ca daca ar fi tiut
nu le-ar fi deschis.)
Sunt trei ini. Cu pretextul cel mai stupid: pentru repararea dacei (treaba
de care nu se vor apuca) veniser deja de doua ori, ntocmiser un deviz
(trseser cu ochiul la mine i la camera mea) i iat din nou trebuie sa
ntocmeasc un deviz. Ma rodeau din priviri; nsoii de L. K. Pe jumtate
oarba, fac turul camerelor. Deodata suna telefonul i specialistul n
reparaii, intrusul, n casa altuia, nfc receptorul, asculta, mormie i n

aceeai clipa, nemaintocmind nici un deviz, iat-i plecnd cu toii. L. K. I-a


urmat i a reuit sa vad dincolo de poarta maina i doi sau trei alti indivizi.
De ce nu m-au luat chiar atunci, chiar acolo? (Iat de ce: ei nu veniser
dect pentru a verifica daca nu cumva eu fugisem n cele doua ore de cnd mi
devenise cunoscuta convocarea la procuratura. Calmul cu care-i rspunsesem
la telefon sotiei mele nu demonstra nimic: ei cunoteau deja i maniera mea de
a vorbi cu subtext i dexteritatea cu care dispream pentru luni de zile. Daca
ntr-o ora sau doua as fi disprut unde sa ma gseasc pe ntinderile
nemrginite ale Patriei? Caci pn la 14 februarie trebuia adus la ndeplinire
ordinul biroului politic cu privire la expulzarea mea. Dar deocamdat au
verificat i au constatat ca n-am fugit. i au pus sub supraveghere dacea de la
Peredelkino n ideea ca luni i-aa ma duceam la procuratura i astfel totul se
va petrece mai pasnic, mai discret, fara o arestare zgomotoasa.)
Un lucru prea clar ca lumina zilei: veniser dup mine. Ba nu,
impunitatea, dup attea episoade deja consumate, i mai ales ineria muncii
care de-atia ani nu ma lsase niciodat sa ma mpotmolesc, sa ma nfund, sa
ma ncurc undeva aceasta inerie deci ma mpiedica s-mi abandonez pe loc
toat munca, s-mi fac metodic pregtirile i, dimineaa, s-o ntind la Moscova.
Era la sfrsi-tul unei zile de vineri i, timp de doua zile i doua nopi, o
smbt i o duminica, eu cu Alia am fi putut sa rezolvam problemele cele mai
urgente, combinnd, reflectnd, convini ca de-acum Cutremurul de pmnt
deja ncepuse! (Desi, desigur, smbta i duminica nu formau un interval n
care noi sa fim la adpost de navala lor, ar fi putut foarte bine i sa dea buzna
peste noi.) Dar nu, eu am mai rmas nc trei nopi i doua zile la Peredelkino,
continundu-mi molatec traiul obinuit i nefinisnd nimic, plutind parca n
imponderabilitate i fiind n acelai timp tot pe pmnt; i chiar luni dimineaa,
plecnd n graba, dar nu chiar cu noaptea-n cap, spre Moscova, mi-am lsat a?
A cum se gseau urmele vieii cotidiene, biroul plin cu toate cele> crile.
[Pe 11 dimineaa, n drum spre Moscova, tiam deja ce aveam sa
rspund la procuratura. Dar n-am sosit chiar aa devreme, i curierul
procuraturii (un ofier, bineneles, dar cu un zmbet jenat) se prezentase, iat,
att de matinal, chiar la nceputul zilei de lucru, cu o noua convocare, nct nam mai avut timp sa discut cu Alia
4 aa cum s-ar fi cuvenit i, n prezenta lui, a acestui curier, dup ce lam instalat n antreu, mi-am recopiat la maina rspunsul [41] pe care l-am
lipit, n loc de semntura, pe adresa de convocare. Ope| raiunea a durat destul de mult, ceea ce pe ofiterul-curier, n antreu, l a
fost de natura s-l calce pe nervi; de fiecare data cnd i treceam Prin fata, nu
stiu de ce, sarea n picioare i lua poziia de drepi.
T, Dup ce s-a vzut cu rspunsul n mna, a mulumit i a plecat n
? aa mare graba i fara sa mptureasc foaia, nct i-am strigat: Pur
neti-o n plic, ploua. Nendemnatic, a pus-o n plic.
T A nceput btaia lovete-l cu zel pn sa te loveasc el! Cu-, rierul
nc nu plecase cnd am nceput sa le telefonam corespondent tilor, s-i
chemam la noi. Mai nti pentru a le aduce la cunotina t rspunsul meu. Dar
sentimentul ncepea sa ma mping mai departe, la mna aveam mncrici

dup asemenea cuvinte, ce altfr ceva mai era interzis a se spune? Daca iei
cuvntul, atunci spune i tot ce ai pe suflet. i lund al treilea volum al
Arhipelagului, noi
; am transcris un fragment din partea a aptea care privea deja epoca lui
Brejnev: Fara lege. Au venit de la New York Times, de la BBC, le-am citit
pasajul n fata microfoanelor lor. Aceste doua rspunsuri, n interval de cteva
ore, erau la nlimea situaiei.
Iar noi nu ncepuserm nici mcar sa ne pregtim, sa ne luam. ^ rmasbun de la cunoscui. Aceasta btlie nu este prima nu j; este mai
amenintoare dect cele dinainte.
T Dar, dup rspunsul meu insolent din dimineaa zilei cu pricina,
* de ce nu veniser sa ma ridice imediat, daca totul fusese deja hota-rt?
Deocamdat speraser ca ma voi 4uce personal la procuratura (i, cu
caracterul meu, era aa de simplu sa ma deranjez pn acolo; ea este chiar
alturi, n piaa Pukin, la doua minute de mers pe t jos, i nu este vreun KGB
blestemat) prinde gsca i bag-o n
1 sac! M-ar fi arestat imediat, fara zgomot, fara martori. Dar de
: ce nu m-au ridicat luni i nici mari, i m-au lsat sa trmbiez sa aud
toat lumea? Poate ca le-a fost frica de vlva fcut n jurul rezistentei mele?
Daca m-a fi prezentat la procuratura, ar fi nsemnat ca eu nc le mai
recunoteam autoritatea, nseamn ca le-a mai fi dat sperana ca prin
presiune ma puteau face sa nego-ciez cu ei.
Spre seara am ieit cu sotia sa ne plimbam putin, sa vorbim de una, de
alta pe bulevardul Strastnoi (Narskinski): acolo era locul nostru preferat
pentru discuii ceva mai lungi i ar fi de mirare ca ei sa nu ne fi ascultat
niciodat conversaia de-acolo (ce-i drept, ne strduiam sa vorbim schimbnd
fara ncetare orientarea gurii). Acel bulevard Strastnoi cu extremitatea
devenita, prin lrgire, aproape UP crmpei de parc mi-era drag prin el nsui,
dar i pentru ca era aproape de Novi mir, de cte ori n acest loc nu ma
ntlnisem eu cu cei de la Novi mirde data aceasta eram urmrii de aproape,
pe fata, de nite indivizi dintre care unul, chipurile beat, s-a izbit cu pieptul de
mine. Dar cnd n-am fost noi urmrii? ntmplarea de-acum nu era un motiv
sa marcam cu o bifa speciala aceasta zi.
Noi fceam socoteala ca, n linii mari, eram mai gata ca oricnd, toate
crile importante erau la loc sigur, inaccesibile KGB-ului. i ca trebuia sa ne
pregtim n vederea unei arestri, sa strngem lucrurile de prima necesitate.
Dar creierii notri erau obosii, funcionau cu ncetinitorul: pentru o adevrat
discutare a Cutremurului de pmnt s-a produs, dar chiar s-a produs? Ne
lipsea rigoarea; ne cuprinsese un fel de lncezeala. Repetam, ca i n trecut, ca
voi rezista doi ani la nchisoare pentru a apuca s-mi vad publicate toate
operele, dar ca mai mult, nu garantam. Ziceam ca n lagr nu voi lucra nici o
singura zi, dar ca n regim de nchisoare as putea i sa scriu. Sa scriu ce?
Istoria Rusiei sub forma de povestioare pentru copii, ntr-o limba transparenta,
fara a nfrumusea subiectul. (M-am gndit la asta din momentul n care au
venit pe lume fiii mei, dar ma voi apuca vreodat de o asemenea treaba?) Ne
puneam problema ca momentul unei vizite s-l transformam ntr-un prilej de

ieire n lume a textelor de valoare. Cum ma voi comporta la interogatoriu, la


proces (n privina asta ma hotrsem de mult: nu le voi recunoate competenta
i nu voi sta de vorba cu ei).
Era o zi fara soare Moina (pmntul era alb sub stratul de zpad,
arborii i bncile din parcuri erau negre); iat ca se ls amurgul, lumini ostile
ardeau la agenia de presa Novosti, n ambele sensuri ale bulevardului rulau
maini cu farurile aprinse. Ziua era pe punctul de a expira, nu ne nhaser.
Seara pasnica ncummnd o zi de munca. Lucram cu toii la ultima
pelicula cu Donul linistit1. Radioul ne ddea de veste ca ntreaga lume bubuia
de rspunsul meu de azi-diminea. Am adunat strictul necesar pentru un
deinut, dar nu am gsit sacul iat ca ne-am boierit: n-am mai pregtit sacul
de pucrie! Noaptea, chinuit de insomnia mea obinuit, am fcut i ceva
treaba buna, am adus unele modificri Scrisorii ctre conductori: aprecierile
i propunerile rmneau neschimbate, dar trebuia sa elimin nota persuasiva,
prezenta n varianta anterioara i care, acum, ar fi sunat ca o slbiciune. Caci
daca ei vor citi vreodat aceasta scrisoare atunci s-o citeasc n aceasta
varianta, data publicitii. Oare o fi citit-o careva dintre ei pe aceea predata la
ghieul CE?
i astfel eram cu sufletul mpcat, n-aveam nici un fel de presimiri, nu
ma apas nimic. Nu m-am grbit sa verific, sa ard, sa ascund mai profund
caci n munca mea, mine i peste o sptmn, voi avea nevoie de toate cele
de pn acum, i atunci la ce bun sa le supun acestor cazne?
De diminea ne-am nhmat iari la treaba, fiecare la masa lui. La Alia
se strnseser multe lucruri periculoase i toate se aflau pe masa. Ora zece, ora
fixata pentru convocarea de ieri. Ora unsprezece. Ora dousprezece. Ei nu vin.
Lucram fara sa ne spunem un cuvnt. Ce bine lucram! Ni se ia de pe suflet
ultima greutate: au dat napoi! Viaa merge mai departe! n rspunsul meu sta
scris: Sa fie judecai cei vinovai de genocid!
Sie pace, i calm, s-au lins pe bot i au dat napoi. Or sa nghit i
altele. Nici un patriot n-a telefonat, nimeni n-a dat buzna peste noi n
apartament, nici un individ suspect nu i-a artat nasul sub porticul de la
intrare. Poate ca n-au venit din cauza ca, iat, corespondenii strini stau de
veghe n apropiere de casa noastr?
Eu nici mcar nu-mi verificasem cum trebuie vastul birou aglomerat cu
tot felul de hrtii, nu remarcasem o fotocopie destinata de multa vreme arderii.
Mai rau dect att: pe masa zceau scrisori din strintate de la oamenii mei
de ncredere, de la editori: trebuiau studiate i arse de urgenta i nici pentru
asta nu era timp. Da, mi amintesc, iat explicaia: pe 14 seara aveam ntlnire
cu un occi- Nu este vorba de romanul lui olohov, ci de un eseu critic anonim
i postum, prefaat de Soljenin. Eseul, intitulat Cum curge Donul linitit, l
acuza pe olohov de plagiat. (N.t.) dental (cu Stig Frederikson, vezi Completarea
a Cincea) i ma grbeam sa pregtesc necesarul i numai necesarul n
vederea trimiterii pe care-mi propuneam s-o fac n seara aceea.
Acum am posibilitatea sa dezvlui un fapt aproape de necrezut i motivul
pentru care nici KGB-ul nu-l credea, nu-l admitea: este vorba de faptul ca
multe trimiteri n Occident eu le efectuam nu prin intermediari, nu printr-o

filiera, ci prin mine nsumi, cu propriile mele mini. KGB-ul i fila pe cei care
veneau la mine, pe cei care ieeau de la mine i pe cei cu care acetia se
ntlneau ulterior dar, n mentalitatea lor de viziri, judecind totul dup ei, nici
generalii maiori, nici mcar maiorii nu puteau s-i imagineze ca un laureat al
Premiului Nobel n persoana se fofila ca o haimana prin colturi ntunecoase, la
ore imposibile, schimbnd apca (pe cea obinuit innd-o n rucsac), se
ascundea prin ganguri fara felinare i pasa plicul. Niciodat nu m-au filat i
niciodat nu m-au prins asupra faptului! i, de m-ar fi prins, ce triumf ar fi
fost, ce recolta! Ce-i drept, ma avantaja n privina aceasta faptul de a locui n
afara oraului cnd la Rojdestvo, cnd la Jukovka, cnd la Peredelkino, de
obicei din unul din aceste locuri plecam la ntlniri. De la Rojdestvo puteam s-o
iau la picior vreo cinci verste pe o cmpie neteda pn la o halta de cale ferata;
n-aveam dect sa ma mbrac ca pentru o plimbare la tara, s-o iau nonalant
spre pdure i apoi fceam un ocol i ma nfundam de nu ma mai tia nimeni.
De la Jukovka puteam sa nu iau obinuitul tren electric (la gara, iscoadele
pndeau n permanenta) ma duceam n cealalt direcie, i cu autobuzul de
centura ajungeam la Odintovo. De la Peredelkino aveam drum pn la halta
Miciurinet. Pentru aceasta, nu ieeam ca de obicei la strada, ci treceam prin
curtea din dos pe unde nu se mergea niciodat iarna, o luam pe o alta strada,
apoi, n plina noapte, pe crrile nzpezite i pustii. i, nainte de aceasta,
trebuia s-o sun pe Alia; conversaii linititoare, nct, nu-i asa, puteam sa ma
culc. i trebuia sa las la fereastra mica lumina de noapte. Dar daca din ntmplare trebuia sa plec la nthiire chiar din Moscova, atunci trebuia ori sa
ajung cu trenul n afara oraului, sa rtcesc prin ntuneric i sa ma rentorc la
Moscova, sau, sau Nu, deocamdat sa pstrm aceste reete de folosire a
intrariiorsi ieirilor din ora, ele vor fi de folos i altora i mai rmnea i
mersul pe jos, n pas accelerat. La cincizeci i cinci de ani nu ma consideram
prea btrn pentru o asemenea activitate, ba ea chiar m-a ajutat sa ntineresc
i mi-a ridicat tonusul. Burtoii de securiti nu ma credeau n stare de
asemenea lucruri; acum vor citi i se vor cruci. La ora trei dup-amiaz, srind
peste masa de prnz, l-am luat pe Stepan, bieelul meu de cinci luni, i am
plecat sa ma plimb prin curte. Sub reflectorul tuturor ferestrelor, al tuturor
trectorilor i al locuitorilor imobilului, m-am apucat sa defilez cu hrtiile mele,
ca de obicei, citind un pic, apoi reflectnd. Linitit zi se nimerise sa fie. i
numai acum se ivi ocazia sa citesc aceste scrisori din strintate a doua zi
trebuia sa le rspund. Astfel, n vzul tuturor, fara nici un camuflaj protector,
ma plimbam pe lng Stiopka: el dormea i eu citeam scrisori conspirative
Dar nu mi-a fost dat sa le citesc pn la capt pentru ca iat-m fata-n fata cu
Igor Rostislavici safarevici.
Dar oare nu e timpul sa scriu i despre el n mod deschis? n momentul
n care aceasta carte va iei de sub tipar, el deja va fi pus n circulaie
Socialismul sau i-i va fi primit crucea sau Dumnezeu l va scuti de calvar. La
data aceea erau deja trei ani de cnd pregteam, mpreuna cu Igor safarevici,
Voci din strfunduri.
Ne cunoscuserm la nceputul lui 1968. Contient de valoarea timpului i
nepunnd nici un pre pe bclia practicata la un pahar de butur,

renunasem la multe relaii; ma dezamgiser mai ales cele cu oameni din


mediul academic. Nu-mi inspira ncredere nici omul acesta; i-am fcut o vizita
de o jumtate de ora. Carura, prestanta acestui om era imediat perceptibila nu
numai n silueta lui, ci i n tot modul lui de viaa, te convingea. Dar prima
noastr discuie nu s-a soldat cu nimic concret, ea fiind marcata i de
intervenia unui element ntmpltor, apt s-i imprime o nota de ridicol: el avea
pe masa nite cri potale cu peisaje colorate de la Marea Adriatica, unde
fusese ntr-o misiune tiinific. Habar n-am de ce mi le-a artat. Lui nsui
chestia asta nu i se potrivea deloc, imposibil de imaginat ceva cu care sa se afle
ntr-un contrast mai izbitor. Concluzia mea a fost ca autoritile l rsfa cu
trimiteri n delegaie peste hotare (i era tocmai dimpotriv!). Pe asemenea
oameni, gndeam eu, nu te poi bizui n nici o aciune, n general, am vzut
atia academicieni i pot sa spun ca tuturor le place sa debiteze lucruri
interesante i chiar ndrznee, dar cnd e vorba de convenit o modalitate de a
aciona i de a rezista, toi se mprtie care ncotro i-am zis eu i am plecat.
Deocamdat n-am gsit nimic care sa ne apropie. Mai trziu. De la a treia
ntlnire a nceput sa se contureze posibilitatea conlucrrii noastre. Anul acela
a fost, se pare, anul cel mai agitat al micrii democratice; era deja riscant sa
evoci anii 1900 i 1910: numai contestare, numai strigate de vrem libertate!,
iar asupra a ceea ce va fi mai ncolo nimeni nu reflecta cu responsabilitate n
fata nefericitei noastre tari ca sa nu se reediteze o experienta stridenta i un
masacru intern. Tara, tara ca atare putea sa i crape.
Noi toi suntem din carne i oase, nu exista oameni plmdii din metal;
nimnui, absolut nimnui nu-i este dat sa fac fara efort primii (mai ales
primii) pasi spre ipostaza neclintirii n fata primejdiei i apoi spre acceptarea
sacrificiului. La noi, n Rusia, sunt doua mii de oameni care se bucura de o
celebritate mondiala i, n ce-i privete pe multi dintre ei, de una mult mai
rsuntoare dect a lui safarevici (pe pmnt, matematicienii sunt o prezenta
palida, rarisima). Din punct de vedere civic, toi acetia sunt, din cauza laitii
lor, nite zerouri; iar cei care au pornit de la acest punct zero i au crescut
pn la a deveni arbori nu sunt mai mult de zece, printre ei fiind i safarevici.
Mi-a fost dat sa observ la el, desi nu adesea, nu n detaliu, aceasta cretere
silenioas a tulpinii civice. Detandu-se de mulimea capetelor plecate i
spinrilor ncovoiate, safarevici a intrat i n comitetul drepturilor al lui
Saharov: nu c-i punea vreo speran n eficienta acestei organizaii, dar i era
ruine va-znd ca nimeni nu mai adera la ea i nu i-ar fi iertat faptul de a nu
ajuta.
Intrarea n arena luptei civice, pentru un om fara studii umaniste, este
nu numai o cretere din punctul de vedere al curajului, este i o transfigurare a
ntregii contiine, a ntregii sfere de preocupri, este o a doua specialitate
dobndita n anii maturitii, o aplicare a inteligentei la un domeniu neglijat de
alii (n acest caz, sau i abandonezi specialitatea de baza, cum fac unii, sau nu
i-o abandonezi, aa cum nu i-o abandoneaz acest dublu colos de safarevici
care a rmas pn n ziua de azi un matematician de clasa mondiala, un om
debordnd de viaa i de activitate). Cnd asemenea cazuri ra-mn superficiale,
avem de-a face cu fenomenul diletantismului; cnd nsa sunt reuite, ele se

constituie n exemple de spirite originale, apte de o percepere proaspt i


viguroasa a realitii. Asemenea spirite nu sunt mpovrate de prejudeci
transformate n sloganuri; n vnturtoarea criticii, ele separa pleava de boabele
pline de coninut. (I. R. i-a nceput aceasta a doua activitate ntr-o maniera cu
totul personala, pentru el nsui, plecnd de la muzica, i anume de acolo de
unde era cel mai firesc sa plece de la genialul, de, la tragicul ostakovici care
fcea concesii cui nu trebuia, dar spre care el, I. R., se simise totdeauna atras,
ncerca sa neleag prin^ ce ne mica ostakovici sufletele i ce le promite el
acestora o asemenea lucrare se impune de la sine, dar nimeni n-a fcut-o.
Pentru a publica un asemenea articol, bineneles, nu exista nicieri nici o
posibilitate i nu exista nici azi. Studiul despre ostakovici l-a condus pe I. R.
La generalizarea urmtoare: starea spirituala a lumii, n liniile ei mari, trebuie
considerata ca fiind marcata de o criza de nereligiozitate, ca reprezentnd
pragul unei noi ere spirituale.)
Dup cum se vede, trei nume mari au intrat n aceste nsemnri literare,
trei personaliti care au fcut sau fac istoria noastr civica. Sa remarcam un
lucru: dintre ei, numai Tvardovski este, de la nceput pn la sfrit, om de
litere. Saharov este fizician, safarevici matematician; i unul, i celalalt, n fond,
au fcut o treaba care nu era a lor, pentru motivul ca n Rusia nu-i mai puteai
cere nimnui s-o fac. (Dar i n ce ma privete trebuie sa spun ca eu n-am o
pregtire literara, ci una matematica i daca am ieit teafr din ncercrile prin
care am trecut, o datorez numai matematicilor; fara ele nu m-a fi descurcaT.
Aa sunt condiiile din Uniunea Sovietica.) n plus, safarevici a venit pe lume cu
legtura cea mai vie, cea mai carnala, cea mai organica: legtura lui cu
pmntul Rusiei i cu istoria Rusiei. La el, dragostea de Rusia avea ceva
ptima poate pentru a acoperi ratrile anterioare ale generaiei noastre? i
ce perseverenta n a cuta modalitatea n care, punndu-i la contribuie capul
i minile, sa plteasc un pre care sa fie pe msur acestei iubiri. El era gata
mai degrab sa moara n patrie i pentru ea, dect sa se salveze n Occident, n
privina aceasta, eu aproape ca n-am ntlnit, printre intelectualii sovietici de
astzi, pe cineva care s-l egaleze. Era nentrecut n vigoarea i constanta unui
sentiment ca acesta: peste mari i tari este veselie, dar este veselia altora, la noi
este jale, dar este jalea noastr.
Examinnd i reexaminnd timp de doi ani culegerea noastr Voci din
strfunduri i materialele care afluiau spre ea, trebuia ca eu i safarevici, n
contextul sovietic, sa formulam toate acestea undeva n plina natura. Ne
angajam, n scopul acesta, n lungi plimbri, cnd n mprejurimile Jukovkai,
cnd printre neasemuit de frumoasele; coline din apropiere de Rojdestvo
(granita dintre regiunile Moscova i Kaluga) sau, o data (n toiul luptei
inopinate din 31 august 1973, nainte ca eu sa fi aflat despre confiscarea
Arhipelagului), lng satul Serednikovo (fost satul lui Stolpin, dup cum am
aflat mai trziu), cu izbele lui rsfirate, cu tristele lui paragini (ruinat la
colectivizare, mistuit de flcri n timpul rzboiului, el nu i-a mai revenit
niciodat), cu minunata lui bisericua din vremea lui Aleksei Mihai-lovici i cu
cimitirul sau. Am traversat prul limpede care curge n valea domoala i
sinuoasa dintre Ligaciov i Serednikovo; ne-am oprit pe un minuscul pod de

lemn nnegrit de vreme, pod pe care, n fiecare zi lsat de Dumnezeu, femeile


cuvioase l trec pentru a urca dealul i a cobor povrniul spre biserica. Am
privit amndoi undele strvezii ale apei n curgere permanenta printre ierburi i
arbuti.
Ce amintire va rmne din toate acestea Daca. N-o sa mai fii n
Rusia! Am zis eu.
Safarevici, mereu aa de reinut, evitnd sa puna patos n exprimarea
unui sentiment, de teama ca acesta sa nu para exagerat, a rspuns, totalmente
crispat, de parca i-ai fi scos sufletul i inima din el aa cum, cu crligul unditei,
i scoi unui peste mruntaiele:
Dar este imposibil sa trieti n afara Rusiei! El a emis cu atta
intensitate acest imposibil nct ai fi zis ca n afara Rusiei nu exista aer, nu
exista apa.
Cu prospeimea, imparialitatea, lipsa de prejudeci a inteligentei sale
riguroase, safarevici a abordat i problema socialismului, cu acea degajare i cu
acea detaare ironica, inaccesibila astzi lumii occidentale hipnotizate de
stnga politica, n culegere n-a ncput dect un articol de dimensiune
potrivita; safarevici a nceput sa scrie o carte n care sa prezinte o panorama
istorica amnunit, plecnd de la Babilon, de la Platon, de la statul incailor,
pn la Saint-Simon i Marx. El nu avea dect slabe sperane ca va putea
accede la izvoare dup ce va fi aprut Voci din strfunduri.
n ultimele sptmni, ultima versiune a acestei cri era la mine; trebuia
s-o citesc, dar n-aveam timp. Copia dactilografiata de care dispuneam era, am
observat eu, foarte neclara i atunci am ntrebat daca nu se poate sa mi se dea
una mai clara, n ziua de 12 februarie, ctre ora patru dup-amiaza, Igor mi-a
adus deci un alt exemplar al crii lui, i-a lsat servieta n apartament i a
cobort la mine n curte. i aici, n plina zi, expui tuturor privirilor i, cine
tie, poate ca i ascultai (noi mai avuseserm cteva asemenea foarte
importante convorbiri, seara, n curtea noastr, i trntorii de la Securitate,
daca ne-ar fi auzit fie i numai o singura data, n-ar fi luat ei masuri pentru
confiscarea i stoparea culegerii noastre?) chiar aici, cu gura spre pmnt de
teama laelor, schimbnd nencetat orientarea fetei, am continuat sa examinam
cum stteau lucrurile cu culegerea. Am discutat fara sa ne deranjeze cineva
sau ceva. Rmnea sa facem schimb de exemplare. Pentru aceasta trebuia sa
urc n apartament. Lsnd pentru un minut copilul cel mic cu Miea, copilul cel
mrior, m-am dus cu Igor n casa. n afara de Socialismul, Igor a bgat n
servieta lui mare, deja umflata, i doua articole de-ale mele pe care le
terminasem de curnd i urmau sa intre n culegere. Acesta a fost momentul n
care s-a auzit soneria de la intrare.
Alia a ntredeschis usa lsnd lanul, a revenit i a spus: Din nou de la
procuratura, acum sunt doi. Cu aceeai convocare: spun ca este ceva de
lmurit. Era deja aproape de ora cinci, sfritul zilei de lucru. Este ceva de
lmurit? Ziua avusese o curgere aa de linitit, toat agitaia se potolise deja.
Este ceva de lmurit? Bine, hai sa mergem mpreuna, sa deschidem. i,
aruncnd pe masa scrisorile din strintate pe care nu putusem sa le citesc, mam dus spre usa de la intrare; din biroul meu ddeai ntr-un coridor separat,

apoi n antreul unde parcam cruciorul copiilor. i inima nu-mi semnala nimic
rau, triam un moment de destindere! Pentru a deschide usa, trebuia mai nti
s-o nchizi, sa iei lanul; sotia ncearc s-o nchid, dar simte ca ceva o
mpiedica sa fac lucrul acesta. Ah! Vechiul procedeu: cineva baga piciorul
ntre usa i tocul acesteia i n-o lsa sa se nchid. Vechiul procedeu! am tras
eu o njurtur cu voce tare dar unde au disprut vechile reflexe de zek?
Dup acest picior, cum puteai sa nu nelegi i sa deschizi usa? Tocire a
instinctului de aprare, pierdere a deprinderii. i totui discutaserm, eu cu
Alia, ne fcuserm planuri: cnd vor veni sa percheziioneze, vom aciona n
cutare i n cutare mod, sa nu-i lsm sa ne depeasc numeric, sa nu le
permitem sa intre mai multi dect vom fi noi, persoane adulte (n vederea
percheziionrii, ar putea strecura vreo hrtie falsa n aa fel nct nici sa nu ne
dam seama) i sa ncercam, daca nc nu ne-au tiat firul, sa le telefonam
prietenilor, s-i prevenim. Dar, n definitiv, nu sunt dect doi n definitiv, daca
este vorba numai de lmurirea unor lucruri i astfel nu ne asiguram rgazul
de a amna, de a gndi, adic ne supuneam jocului lor, aa cum am povestit eu
nsumi n Arhipelag, i iat acum ne supunem din nou. Prin cte trebuie sa
trecem noi, oamenii, ca sa ne nvm minte? Este adevrat ca mai ierialaltaieri, noi i-am lsat pe curieri sa intre n casa i nu s-a ntmplat nimic.
Daca nu le-a fi deschis usa, ei, bineneles, ar fi spart-o. Dar sa fi
continuat sa sune, sa bata? Tot s-ar fi dus dup speracluri. Or, pe scara se
circula des: nseamn ca operaiunea s-ar fi desfurat n vzul lumii, s-ar fi
auzit, s-ar fi observat. Poate un sfert de ora am fi rezistat, i atunci, este foarte
clar, am fi ars ceva, am fi lmurit unele lucruri, ne-am fi promis ceva unul
altuia Foarte prost am nceput-o: pur i simplu, le-am deschis. (Vai, totul
lsa de dorit, nu se va vedea acest lucru dect dup plecarea mea i, unde mai
pui, nu imediat: n timp ce sotia venise dup mine, securitii deja stricaser,
fcuser de nefolosit iala englezeasca, i de-acum era imposibil sa mai ncui
usa! A nu deschide nsemna de la bun nceput a nu deschide, dar cum s-o dai
s-o nimereti? i noi care voiam sa rezistam asediului!) i primul, i apoi al
doilea intrar aa cum se intra la nite oameni, dar deodata, nind dintr-un
ungher ntunecos din casa scrii, cei de la coada formaiunii ncepur s-i
mping pe cei din fata. n aceste condiii, n-am reuit sa ne dam seama (i la
ce bun ucenicia ta de opt ani, tontule?) ca ei deja fcuser sir compact ntre
cuier, landou, msua telefonului i ne mpingeau napoi, ne tot mpingeau
napoi pe mine i pe sotia mea. Erau opt, care n civil, care n uniforma, toi
nali i vnjoi!
Am nceput sa strig i sa repet ceva fara cap i fara coada Ah! aa
procedai?! aa care va sa zic?! asta era, desigur, exteriorizarea sonora a
unei furii neputincioase. Atunci un zdrahon tuciuriu, mbrcat ntr-o suba
luxoasa, dndu-i aere de respectabilitate, desfcu o mapa rigida de genul
acelora n care se tin diplomele pentru fruntaii n ntrecerea socialista, dar n
aceasta era o foaie mare, alba, nesifonata, cu stema tarii. Consilier superior de
justiie Zverev! Mandat de aducerel spuse el i-mi vr n mna un stilou ca
sa semnez. Am refuzat, bineneles.

Lata-m nfierbntat, intempestiv; ce repede te strbate o flacr i, ct ai


clipi, nici tu judecata, nici tu memorie dar atunci la ce bun te-au antrenat,
catrule?! Dar unde este mndria ta de ocna, de lup? Mandat de aducerel
Cnd eti nfierbntat, ce simplu arata treaba asta: zu asa, pentru ca ma
convoac la ei i eu nu ma duc, au venit cu tot detaamentul. Ora este legala,
operaiunea la fel.
Mandat de aducere? Ma supun (o spun cu voce tare), eu, cel deja
nghesuit n cutiua, eu, cel deja mpins de ei la ieire. Sa ma bat cu opt ini?
N-am s-o fac. Mandat de aducere? Nite cuvinte simple, lesne de priceput:
cobor, revin, procuratura e la doi pasi. Nu, dedublare: plec, bineneles, aa
cum se pleac la nchisoare, aa cum ne-am i pregtit n aceasta perspectiva (,
nu va dai n spectacol striga ei se ntoarce imediat! ). Trebuie sa ma duc
s-mi caut n birou sacul de pucria, ma duc, i doi ini se nghesuie dup
mine, clcnd-o pe picioare pe sotia mea. Le cer sa rmn pe loc nu! (Se
ntrevede, negru ca un nor, safarevici, monument de neclintit, innd n mna
servieta arhiplina de algebra i de socialism.) i iat-ne n biroul meu, eu
cutnd sacul, ei necednd nimic din terenul cucerit, o namila de capitan n
manta de miliian masu-rndu-mi obraznic biroul, loc secret i interzis,
accesibil numai celor ce-mi erau apropiai, dar simt ca iau foc! Nu ma mai
gndesc la asta, nu vad ca pe masa este etalata, mprtiat toat conspiraia,
el nu are dect sa ntind mna. L-a da afara din biroul meu (dar se lipete de
mine ca de un arestat, are o sarcina sa nu sar de la fereastra, sa nu-mi tai
venele, sa nu ma rnesc, sa nu ma spnzur ce-i pe masa mea, pe el nici nu-l
intereseaz). Dumneavoastr avei ordin sa ma percheziionai? mi revin
eu. Nu raspunde el. Ah, nu? Atunci va rog sa ieii afara de aici! striga
sotia. Parca ar fi de piatra, aa de nu se clintesc. He, he, sculeul meu nu-i
pregtit! Este un altul, sculeul pentru galoii de coal ai lui Miea; n acest
scule sunt hrtiile pe care le duc totdeauna de le ard n afara oraului, adic
cele mai importante i iat ca n-au fost arse i, pe deasupra, le mai i rstorn
pe un scaun, n acest scule mi pune Alia lucrurile pregtite pentru pucrie.
Dar secu-ristii sunt n prada unei asemenea febre (sau lipsii ca i mine de
drepturi civice) nct nici nu se uita la hrtii, grija lor nefiind alta dect aceea
ca eu sa rmn ntreg i sa n-o terg. Am luat sculeul, ma ntorc acolo de
unde am plecat, parcurgem cu toii n sens invers micul coridor, ne mbulzim
i nu trag de timp, ba chiar ma grbesc iat ciudenia, de ce ma grbesc eu?
Acum ar fi momentul s-mi bat putin joc de ei sa ma aez la masa pentru un
dejun de o jumtate de ora, sa discut cu familia despre treburi cotidiene? n
mod sigur i-a face de rsul lumii, ma pricep la asta! De ce am adoptat ritmul
securitilor?
Iat de ce: ca s-i scot ct mai repede din casa (plec eu-pleaca i ei i
apartamentul rmne curat). Acum ma gndesc la un singur lucru: sa ma
mbrac mai prost, la port sa semn cu un pucria, aa cum de altfel ma i
pregteam: o cciul veche, o scurta din piele de oaie (scurta pe care o
adusesem din surghiun). Securitii mi pun n brae vesta mea de blana Iat
ce avei, mbrcai-o! Ei bine nu, nu sunt aa de prost, nu ma pclii voi cu
asta: pe planeul de ciment n ce o sa ne nfasu-ram? Nu-mi iau rmas-bun de

la nimeni, aa sunt de grbit! (asta pentru ca ma voi ntoarce n curnd?)


numai de la sotie, i aceasta deja din pragul uii, nconjurai de securiti, ca n
aglomeraia din troleibuze, ne srutam srut de adio, fara graba, cu retrezirea
contiinei ca s-ar putea sa fie pentru totdeauna. Atunci sa ma ntorc? Atunci
sa mai fac nite pregtiri? Atunci, sa trgnez lucrurile, sa le frnez, ce-o sa
ias? Nu, simt ca iau foc. (i totul vine de la o prima eroare de calcul, de la
faptul ca am fost aa de prost de i-am lsat sa intre n casa; i acum stau ca pe
jar pn cnd nu-i scot din apartament, pn cnd nu-i trag dup mine; n
zpceala mea, nu mai stiu cine pe cine scoate.)
Pe ndelete i fac sotiei semnul crucii. Ea mi-l face mie. Securitii sunt
deconcertai.
Ai grija de copii.
i nu-mi mai ntorc privirile i, cobornd scrile, nici nu vad pe unde
calc. Cum era i de ateptat: afara, aproape lipita de usa din fata (au urcat-o pe
trotuar) o main (pentru ca eu sa am mai putini pasi de fcut n teren
descoperit, corespondenii strini doar ce plecaser). Bineneles, portiera
mainii o deschiseser larg, ca sa ma poat mpinge rapid nuntrU. Aa este
mereu la ei; acest procedeu este folosit chiar i n celelalte tari ale Europei. Nare nici un rost sa opun rezistenta acum, am i luat-o din loc; ma aez pe
mijlocul banchetei din spate. Doi ini au srit nuntru, cte unul de pe fiecare
latura, portierele s-au nchis cu zgomot; oferul i ofierul de lng el se
aezaser primii maina demareaz, n oglinda retrovizoare vad ca din spate
vine o a doua main, tot plina. Patru cu mine, patru acolo, altfel spus, eu i-am
mbarcat pe acetia opt, nu-i asa? (De-abia acum neleg un lucru: oferul i
ofierul i, se pare, i gardienii din dreapta i din stnga mea sunt cu toii alii;
unde or fi cei opt ai mei?) De ce o fi trebuind sa mergem cu maina, asta nu e
drum s-l faci cu maina, pe jos, prin uile din spate, ar fi mai aproape. Intram
pe strada Pukin; pe strada Pukin este sens unic, aa ca trebuie sa ocolim pe
strada Petrovka. Iat i bulevardul Strastnoi. Ieri ne ntrebam: i daca se
ntmpla ceva cum o sa fie? Ieri, puiul de ger nc nu cedase de tot, n prezent
e zloata, tergtorul se plimba pe parbriz, iar eu observ ca rulam pe banda din
stnga: pentru a ntoarce nu cobornd, spre procuratura, ci ur-cnd, n direcia
liniei de centura Sadovaia.
Ah! Asta e Zic eu. (Ca i cnd as fi ateptat altceva. Daca merg la
nchisoare, ce importanta are n care merg? Tot din cauza acestei febriliti m-a
luat gura pe dinainte. Dar iat ca deja m-a linitit acest simplu viraj la stnga,
la poarta Petrovski.) Mi-am scos cciula (cei doi au tresrit), mi-am pus-o pe
genunchi. Ma nseninez din nou, mi revin. Cum am scris eu nsumi cndva
despre precedenta mea arestare: n trup, n oase, n tot ce am, Coboar ncet
pacea senina A celor care merg la ghilotina.
Am simit nevoia, nu stiu de ce, s-mi pipai cu doua degete g-tul, ca
pentru un masaj.
Lsai mna n jos ma atenioneaz pe loc gardianul din dreapta,
ncordat ca un arc.
mi cunosc drepturile. Nu umblu cu obiecte ascuite i tioase i
rspund eu cu un calm binecuvntat, recent recuperat.

Ma masez. Ciudat, dar asta ma uureaz mult. Din nou ma atenioneaz


cel din dreapta (cel din stnga tace, dintre doi tlhari care ma flancheaz, unul
este totdeauna mai rau dect celalalt):
Lsai mna jos! (Par eu a ma sugruma?)
mi cunosc drepturile i rspund eu, masndu-m.
De pe linia de centura Sadovaia, o viram la dreapta. Cu siguran,
mergem la Lefortovo. Ne vom completa colecia: uneori am fost chemat acolo la
interogatoriu, dar la carcera n-am stat niciodat.
i iat ce simplu se termina toate: vielul s-a tot luat n coarne cu
stejarul, liliputanul s-a tot ncontrat cu Leviatanul, presa mondiala bubuia:
Singurul rus de care se tem autoritile! Submineaz marxismul i umbla
liber prin centrul Moscovei! i, una peste alta, n-a fost nevoie dect de doua
maini, de opt oameni, i treaba s-ar fi putut face cu i mai putina cheltuiala.
Asupra mea coborser pacea i senintatea i, n ce ma privete,
svream a doua greeal: eram absolut convins ca ma aresteaz.
Nu ma ateptam din partea lor la atta fermitate, nu credeam c-i vor
asuma un asemenea risc, i subapreciam dar ce s-i faci? Sunt tari, trebuie so recunoatem. Eram tot timpul gata pentru arest; eventualitatea aceasta nu
era de natura sa ma mire, mergeam spre deznodmnt.
(Sotia, desprinzndu-se cu greu din mbriarea mea i fara sa atepte
sa ias toi securitii care se ngrmdiser n antreu, a dat buzna n birou, a
strns de pe masa mea i de pe a ei tot ceea ce prezenta un pericol imediat. A
ascuns asupra ei tot ceea ce ar fi fost imposibil de reconstituit, iar pe celelalte,
de mai mica importanta, le-a ars pe o tava metalica. Este vorba de o tava pe
care noi o ineam permanent n birou pentru a arde pe ea, pe msur ce le
aveam, convorbirile fcute n scris 1. La un moment dat, ea alearg la telefon
telefonul era deconectat; era clar ca ei ateptau prin preajma. Dar de ce
niciunul dintre ai lor nu vine lng ea? Nu se aud nici convorbiri, nici pasi, n
apartament este linite ce s-a mai ntmplat acolo? Pipindu-se, constatnd
ca lucrurile ascunse i stteau lipite bine de trup, s-a dus n antreu, i acolo ce
sa vad: din cei opt rmseser doi huiduma de capitan de miliie i acelai
curier, timidul care venise prima data. Bu-un, nseamn ca ateapt o echipa
noua, va fi percheziie. Copiii nsa au rmas amn-doi pe strada nici vorba ca
femeia s-i permit a se duce dup ei: aici, locul nu poate fi lsat nepzit.
Dup ce i-a fcut semn lui I. R.2 sa apere usa, ea s-a ntors iari n birou. El a
rmas de paza, a barat trecerea, fara sa se despart de servieta lui care trebuie
sa fi cntrit njur de 20 de kilograme. Acum o a doua sortare a hr-tiilor, deja
mai sistematica, dar fcut tot cu viteza fulgerului. Te doare sufletul sa arzi
toate acestea, dar pentru unele lucruri pe care nu le arzi n asemenea minute sar putea ca mai trziu s-i frngi minile. Unelt, de pilda foile volante, pot fi
dispersate n cri, caci ei, n caz ca le descoper, nu pot sa fac nici o
reconstituire. Fumul de la arderea hrtiilor umple biroul, nu se elimina
suficient de bine prin ferestruica, ajunge, desigur, i la nrile celor din antreu 1 n cursul unei convorbiri se pun pe hrtie, pentru interlocutor, cele ce,
din cauza microfoanelor ascunse, ar fi riscant sa fie pronunate cu voce tare.
(N.t.)

2 safarevici. (N.t.) dar ei nu se urnesc de-acolo! Nici suprare, nici


enervare, nici deprimare, nici ochi iritai o furie reinut: sotia mea sorteaz,
aaz, arde cu o iueal imposibila ntr-o situaie obinuit. Dar cte alte
documente de tot felul diversitate de scrisuri reflectnd diversitatea
oamenilor! i tot Octombriel i apoi toate schiele mele muni de plicuri i de
mape. Imposibil sa le dai de cap pn sa vina percheziia, indiferent la ce ora ar
veni ea! Alia s-a dus n antreu, dar ei nu mai erau acolo: tot timpul se uitaser
la ceas. Douzeci de minute dup plecarea escortei, unul spusese: Mergem?
Celalalt: nc doua, trei minute. Apoi au plecat fara sa spun un cu-vnt.
Douzeci i doua de minute? Nu e procuratura, nu e Lubianka Lefortovo?
Numai atunci, dup plecarea lor, se constata ca usa nu se mai nchide, ca iala
e sparta; Ignat, cel de un an i jumtate, se fofileaz pe palier. A plecat dup
ceilali copii; curtea, se spune, este plina de miliieni. La ce rezistenta se
ateptau ei? La ce intervenie?. Sotia face numere peste numere de telefon, desi
nu este nici o speran de nicieri. Nu este linite vtuit, cineva este pe fir i
face de garda (sa vad cine cu cine vorbete la telefon?): ton, numr fcut
corect i, imediat, ntrerupere, i din nou ton prelungit. Dar a renuna
imposibil: l-au luat i nimeni nu tie! i sotia continua sa fac numere. Cel
mare, Miea, l-a adus din curte pe Stiopka, acum trebuie mers la grdini,
dup Ermolai. Poate ca de acolo, de la o cabina, se va putea telefona
corespondenilor. i deodata prin ce ntmplare? Nu s-a mai ntrerupt
legtura, i Alia, cu sufletul la gura, reuete s-o contacteze pe Irina Jolkovskaia: Fii atenta, acum o jumtate de ora, l-au luat pe A. I., cu fora, mandat
de aducere prin constrngere, urgent! i a pus receptorul n furca; i n viteza,
numrul urmtor! i iari, nu se tie de ce, la doua numere s-a putut vorbi.
Apoi, ntoarcere la tactica precedenta a ntreruperii, pentru aproximativ o ora i
jumtate. Dar trei sunt de-ajuns telefoanele ncep sa sune n toat Moscova.)
mprejurrile cunoscute ale lui Lefortovo. (Chiar cnd sa ma lansez n cursa
pentru premiul Lenin, venisem aici sa studiez Lefortovo vzut din afara; aa
ceva nu strica niciodat.) Porile glisante cunoscute, curtea, galeria ncperilor
unde veneam la ntlniri noi, cei de la saraskoi Marfino. Pn sa sosim, deja s-a
cam ntunecat, nu sunt suficiente felinare pentru a ilumina curtea, civa
ofieri sunt deja aici, ma ateapt. Da, fara falsa modestie: n istoria lui
Lefortovo, acesta nu este un moment ca oricare altul, i nu m-ar mira sa fie
prezent i vreun observator de la CE. i neleg, atta am ltrat, atta am
ameninat ca pn la urma, uite, m-au nhat. Ca Pugaciov1 n vremea
Ecaterinei iat-l, am pus mna pe el, n sfrit!
S-au luat masuri de rigoare ca la lupta: acolo unde maina trebuie sa se
opreasc la fix, au organizat un cordon circular format din vreo zece oameni n
timp ce alii alearg de colo pn colo, au stabilit care portiere trebuie deschise
i care nu i n ce ordine sa se coboare din main. Continuu sa stau linitit pe
locul meu, deocamdat scaunul e moale, nuntru e cald i mai bine de-aa
nici n-o sa fie. Cobori! pe latura dinspre treptele nchisorii.
i iat ce ntrebare mi vine subit n minte, fara sa fi conceput-o ctui de
putin anticipat: cum as putea cobor n maniera cea mai jignitoare, cea mai
suprtoare pentru ei? Sculeul meu pentru galoi este de culoare nchisa i

are o bretea lunga pentru a putea fi agat n cuier. Mi-l arunc pe spate i-l fac
astfel sa semene cu o desaga de ceretor. Ies agale din main i intru n
nchisoare civa pasi pn la trepte, apoi treptele, dup aceea peronul. Cu
cciul czceasc tocita, cu cojocelul de croiala ciobneasc de Ka-zahstan
(se mbrcase de parca mergea la pescuit, va spune dup aceea Maliarov, i
nu greea), aveam mersul legnat al celui care se ntorce acas, mpovrat de
desaga plina cu pomana pe care a strns-o aveam aerul celui care se ntoarce
la bojdeuca sa i nu are pe nimeni n jur.
Dar cabinetele de ancheta au fost mutate n alta parte, n prezent aici
fiind boxele pentru percheziii corporale: totul din piatra, o masa goala, doua
bnci goale, un bec prpdit atrna de tavan. Doi ta-ranusi zdrenroi i
murdari edeau pe o banca zeki, mi-am zis eu. (Apoi s-a dovedit ca erau
martori adui de alturi, de la biroul serviciilor de spatiu locativ! Se respecta
legalitatea, nu-i asa?) M-am aezat i eu pe cealalt banca i mi-am pus sacul
alturi.
Nu, n-a fi crezut aa ceva. Sincer sa fiu, nu ma ateptam la aa ceva.
Ei se hotrser.
1 Conductor al unei mari rscoale a cazacilor i a ranilor n vremea
Ecaterinei a Il-a; capturat i adus ntr-o cuc la Moscova, a fost tras pe roata.
(N.t.)
E devreme, a zis vulpea prinsa n capcana. Dar trebuie sa ai tiina de a
nnopta aici.
n acest moment a intrat nelipsitul responsabil cu scotocirea, un ms
hotrt, fizionomie cenuie i inexpresiva. El mi-a fcut propunerea entuziasta
de a-mi arunca lucrurile pe masa. i acest procedeu, absolut banal ntr-o
nchisoare, era aa de simplu, aa de uor de neles i chiar cinstit, aa de
strain de orice gnd de nelciune, nct i te supuneai, ceea ce eu am i fcut
fara sa ridic vreo obiecie: regulamentul e regulament, noi sub semnul lui am
crescut, caci cum vrei ca o nchisoare s-l primeasc n interiorul ei pe un
deinut fara s-l percheziioneze la intrare? Ar fi ca i cnd te-ai aeza la masa
fara lingura sau fara sa te speli pe mini. I-am predat deci cciul, cojocelul,
cmaa, pantalonii, n sperana ca cinstea cu cinste se rspltete i ca le voi
recupera imediat (a venit i un flcu ca sa ajute, ca sa pipie custurile; nu lea pipit prea tare, as zice). Responsabilul cu scotocirea nici mcar nu m-a
grbit sa ma dezbrac la pielea goala pstrai-v locul pe banca deocamdat. i
n momentul acesta a aprut un colonel: uniforma strlucitoare, par crunt,
unul dintre aceia de pe care atrna crnurile.
Atunci cnd mi imaginam viitoarea mea ncarcerare devenit ceea ce
eram n prezent, cu toat fora i importanta pe care le cucerisem prin lupta
tiam precis ca judectorul de instrucie n-o sa scoat nimic de la mine, ca mai
degrab mor dect s-i spun ceva; ca nu voi recunoate competenta
tribunalului, c-l voi recuza din capul locului, ca voi tcea pe toat durata
procesului, ca numai la ultimul cuvnt i voi zice cteva de la obraz; dar mai
era ceva: eram sigur ca nu ma voi supune regimului umilitor pe care
nchisoarea l impune deinuilor notri politici. Eu nsumi am scris destul n
Arhipelag despre felul n care tineretul, chiar i n anii 20, apr mndrele

tradiii ale prizonierilor politici rui de altdat: de pilda, a nu te ridica n


picioare cnd intra efii nchisorii etc., etc. De altfel, acum, ce am de pierdut?
Daca nu sunt n stare eu sa opun rezistenta, atunci cine ar putea s-o fac mai
bine ca mine?
Dar dup ce am parcurs primul coridor al nchisorii, luminos i curat
(crud n curenia lui), dup ce m-am aezat n prima boxa pe prima banca i
dup ce m-am lsat att de uor scotocit da, din obinuin, aa cum se las
mulsa vaca am nceput deja sa ma ntreb: dar ce s-a ales din linia mea de
conduita? Maina se n-vrtea nevoind sa tie (sau prefcndu-se ca nu tie)
daca are n fata un om cu renume sau un anonim. Totui eu ma simt puternic
cnd mnnc ct mi poftete inimioara, cnd ma plimb ct vreau, cnd dorm
pe saturate i cnd pot s-mi asigur nite elementare condiii de viaa: sa am
ce-mi pune sub cap, sa am cu ce s-mi protejez ochii, cu ce s-mi protejez
urechile. Dar, acum, iat-m aproape lipsit de toate acestea, i deja o parte a
capului meu arde de hipertensiune; daca, n plus, n fata sefului nchisorii, miar arde de principii i la nivel de fleacuri, nimic n-ar fi mai uor dect sa ma
aleg cu vreo carcera, cu frig, foame, umezeala, sciatica, i la revedere i n-am
cuvinte; la cincizeci i cinci de ani nu mai sunt combatantul de douzeci i
apte de ani, rumen la fata, care n prima sa celula era ntrebat: din ce staiune
climaterica provii? i astfel simeam acum ca s-ar putea sa nu am destula for
sa ma bat pe doua fronturi: i mpotriva judectorului de instrucie, i
mpotriva efilor nchisorii. i poate ca era mai rezonabil s-mi rezerv toate
forele pentru primul front i sa renun imediat la a mai lupta pe al doilea i
duc-se dracului.
i atunci, mpreuna cu suita, a venit n uniforma strlucitoare colonelul
cel crunt i cam siret.
De ce nu va ridicai n picioare? Eu sunt seful penitenciarului
Lefortovo, colonelul Komarov! A spus el cu aplomb, desi pe un ton delicat.
Anterior mi imaginasem, sub diverse forme, aceste scene, dar numai n
celula (caci seful nu vine s-l vad pe deinut nainte ca acesta sa ajung n
celula). Iat, stau pe pat i invit: Dar luai loc i dumneavoastr. Sau
rezumativ: n vechea Rusie, prizonierii politici nu se ridicau n picioare n fata
efilor nchisorii. Nu vad pentru ce n Rusia sovietica Sau ceva despre
inflexibilitatea atitudinii mele. Sau sa recurg la un iretlic: sa ma ridic n
picioare de ndat ce aud cheia rsucindu-se n broasca adic sa rezulte ca
nu pentru ei m-am ridicat n picioare.
Dar iat-m n boxa pentru scotocire, aproape dezbrcat i luat prin
surprindere; vad n fata mea aceasta suita, aud dndu-se ordinul formal,
opozabil tuturor celor de-aici, de a ne ridica n picioare, i dup ce deja am
socotit ca trebuie s-mi pstrez forele pentru lucruri mai importante ncet, ca
pentru altcineva, a lehamite, ca pentru o corvoada, ma ridic.
Dar, de fapt, nu este asta o prima concesie din partea mea? Nu este
nceputul nfrngerii? Cum or fi raportat sus despre faptul ca m-am supus
regulilor nchisorii? Oare pentru careva de-acolo de sus o fi asta un motiv de ai freca minile de bucurie? Este foarte posibil ca ei s-i fi propus sa ma

nfrng nc din prima seara i atunci de ce sa nu ncerce s-i ating acest


scop?
Bun acum urmeaz noi atacuri, noi cedri: un ofier cu un formular n
mna mi cere numele prenumele patronimicul, anul i locul naterii
caraghios, nu? Sa nu rspund? Dar eu stiu bine ca asta se cere la toi, stiu
bine ca, pur i simplu, asta-i regula. Am rspuns, (nfrngerea continua?)
Doctori, o tipica muiere cu slujba la penitenciar. Va doare ceva? Nu. (Sa va
spun vou ca am tensiune?) Nu-i nimic: stetoscopul, respirai, nu respirai,
ntoar-ceti-v, ndeprtai braele. Sa nu ma supun examenului medical, sa
refuz? Ar fi o prostie, ntre timp scotocirea se apropie de sfrit i din nou:
ntindei braele! (Zu, m-am supus procedurii de ncepere a scotocirii, ce mai
vrei acum de la mine?) ntoarcei-v, aezai-v Bine a zis cine a zis: barba,
i-un fir de-i vei neglija, curnd n-o vei mai avea. Dar iat ceva ce este straniu,
ceva ce iese din obisnuit-un nou medic i face apariia, un brbat; nu se poate
spune ca are aer de intelectual acest dihor de pucrie, dar este foarte grijuliu,
foarte atent cu mine: permitei sa va examinez i eu? Pulsul, din nou
stetoscopul. (Zu, gndesc eu, mare lucru n-o sa auzii, inima este n regula
dea Domnul sa aib toat lumea inima sntoas ca a mea; sunt de un calm
uimitor, sunt cu larii i penaii mei, aici totul mi-e familiar, n-am de ce sa am
palpitaii.) n timpul acesta, ticlosul scoate un tensiometru: permitei? Ei bine,
nu tocmai la msurarea tensiunii ar trebui sa ma opun? Nu-mi mai pot
ascunde punctul slab, trag cu coada ochiului la cadran, simt pulsaiile: 16-17,
i nu e dect un nceput, nc n-am petrecut nici o singura noapte la aceasta
nchisoare. Nu, n-o voi duce mult. Va deranjeaz tensiunea? ma ntreab el.
Aceasta tensiune, de cte ori nu vorbiserm noi la telefon despre ea, n auzul
securitilor care ne interceptau; vorbeam absolut pe fata; despre ce altceva
puteam vorbi la telefon? Nu, nu.
Eu m-am supus regulamentului, dar iat, vedei cum se comporta ei?
Nu-mi restituie boarfelel De ce? Pentru ceas, pentru cruciulia de la gt mi se
da chitana: asta este n regula, desi n-am putut sa nu fac discuie n legtur
cu cruciulia. A fost prima disputa. Am nevoie de ea n celula! Nu mi se da pe
motiv ca e din metal. Dar lucrurile moi, crora li s-au palpat custurile, n care
nu se ascunde nici un accesoriu din fier i nici o copca metalica pentru ce nu
mi se restituie aceste lucruri? Rspuns: sunt date la dezinfecie. n inventar,
ma rog, este indicat totul, pn i aprtoarea pentru ochi fcut de mine.
Altdat, aa ceva nu exista. Dar poate ca tehnica penitenciara a fcut progrese
cu care eu nu sunt la curent, de ce nu s-ar face acum o dezinfecie? Arat cu
degetul spre cojoc: Asta nu se baga n etuva, totui! Am neles, nu-l vom
baga. Chestia asta m-a uimit, dar am pus-o pe seama noilor proceduri, n locul
lucrurilor mele, o cma de corp arhigrosolana, care zgrie, este normal. i o
vesta neagra, jumtate nchisoare, jumtate azil de btrni, aa ceva nici de
frica n-ai cumpra. Dar, pe deasupra, un costum, unul adevrat; ca e bun, ca
nu e bun, este o chestiune despre care acolo n-am putut s-mi fac o idee; i
bocanci (fara ireturi) asta, deci asta este mbrcmintea care li se da acum
oamenilor? La noi, la saraska, era i carnaval, ne mbrcau n costum. Peste o
ora sau doua mi vor restitui tot ce este al meu. Ne punem n micare. Un

gardian n fata i unul n spate, acompaniament de nclri lovind planeul,


coridoare, nie practicate n pereii coridoarelor1 toate acestea ca i altdat.
Privesc cu interes: vreau sa aflu unde poate sa fie acest sistem american de
coridoare metalice suspendate despre care mi s-au povestit attea n legtur
cu Lefortovo; acum am sa le privesc cu propriii mei ochi. La etajul unu. Mare
lucru n-o sa vezi, s-a mai inventat ceva: plasele dintre etaje au fost acoperite cu
pnza de cort cenuie, pas de a mai vedea ceva prin plasa de la un etaj la altul.
Un fel de circ lugubru i mut, noaptea ntre doua spectacole.
(Urmare apelurilor telefonice s-au adunat cinci persoane, n frunte cu
Saharov; picheteaz n strada Pukin n fata Procuraturii Generale n parte
pentru a manifesta, n parte pentru a vedea daca eu ies sau nu. La
apartamentul nostru nu ncetau sa soseasc, n virtutea caracterului
excepional al situaiei, oameni apropiai noua i oameni din afara cercului
acestora, cte doi, cte trei, cte cinci; dup fiecare, usa era prinsa cu un lant
i se blbnea, lsnd o deschiztur prin care se putea vedea o privelite
dezolanta. Primilor
1 Nie n care gardienii l mping pe deinutul pe care-l escorteaz cnd o
alta escorta trece pe lng ei. n felul acesta deinuii sunt mpiedicai sa se
vad. (N.t.) venii, Alia le-a povestit ce i cum a fost, iar apoi acetia, la rndul
lor, au povestit altora; ntre timp, ea s-a apucat din nou de hrtii: o, ce de mai
sunt, de-abia acum i da seama ct de multe sunt, a trit larg ele fara sa le
observe. Mereu aceeai furie rece, dublata de o eficace stpnire de sine.
Gndurile i rtcesc, ca i cnd n-ar avea nici o legtur cu ea, fara s-o
exaspereze: ce vor face cu el? l vor omor? Imposibil! Dar i arestarea prea
imposibila! Dar o anima i alt fel de gnduri, gnduri precise: cum sa
procedeze, ncotro s-o ia.)
Sa nu pierd din vedere numrul celulei. Nu l-am observat, s-ar prea ca
nu exista. Sunt convins ca pesc ntr-o celula individualaintru: de individuala
este individuala, judecnd dup dimensiuni, dar are trei paturi, doi biei stau
ntini i trag din igara, e o fuma-raie generala. Ei bine, la asta nu ma
ateptam deloc: de ce nu ntr-o celula individuala? i fumatul: cndva i eu
fumam, gseam o placere n asta; acum, dup zece minute, mi vjie capul.
Mergnd pe linia foarte buna a fermitii ar trebui sa tac. Mergnd pe linia
slbiciunii declar: Va rog sa ma plasai n celula individuala. Nu suport
fumul de igar. Locotenent-colonelul care ma nsoete mi raspunde politicos
ca va raporta aceasta acolo unde trebuie, n general, ei sunt foarte politicoi;
poate ca acum acesta este noul stil, mai tii? (daca facem abstracie de
njurturile cu care acelai loco-tenent-colonel, intrnd n celula, i-a gratificat
pe cei doi tovari de suferina ai mei).
Da, da, n condiiile n care ei sunt politicoi i eu calm, este ca i cum nu
i-a fi prsit de un sfert de secol, ca i cum le-a fi prieten la catarama. Dar
iat explicaia: daca am acest calm aa de imperturbabil, aceasta se datoreaz
faptului ca m-am conformat regulilor penitenciarului. Altminteri, m-a fi
epuizat complet n certuri meschine. Desi n-a fost premeditata, pn la urma
atitudinea mea s-a dovedit inteligenta: na-v trupul meu, sucii-l i rsucii-l;
dar de calmul meu o sa plesnii! Daca, acolo, delegatul CE, spe-rnd n reuita

misiunii sale, se apuca sa ma interogheze eu ce sa fac, sa ma nfurii? Sa fac


tapaj? Sa ma manifest ca un isteric?
Pe dracu! N-am ridicat glasul, n-am accelerat ritmul, stau pe pat ai
zice ca visez; fac micare prin celula top-top, btrnete. i daca ei i fceau
socoteala cum ca eu deodata am sa ma nspai-mnt, am sa ncep sa tremur, sa
solicit te miri ce sau sa ceresc vreun armistiiu, atunci tocmai din cauza
calmului meu se va alege praful de socotelile lor. (De ce m-au bgat n celula cu
acetia doi? n ideea ca acetia ma vor trage de limba?
E caraghios sa mizezi pe aa ceva; sa ma influeneze sunt prea slabi
s-o fac. Ca sa nu ma sinucid? Sa nu-mi zdrobesc capul lovindu-l de perete? _
Ehei, nici chiar asa.)
Au ncuiat usa. Bieii sunt cam derutai. i cu fumatul cum r-mne?
De ce inei ferestruica nchisa? Pentru ca e frig, nu prea ni se da cldura; ne
nvelim cu mantalele i tot ne e frig. Bun, cu toate acestea, dup ce ati fumat,
trebuie sa aerisim putin.
Da, da. Mi se povestise, celulele tot nu s-au schimbat: closetul cenuiu i
murdar, dar nu i tineta; pe masa, pahare, dar ele nu mai valseaz sub urletul
i trepidaia evilor aerodinamice de-alturi ca odinioar; linite, i ct e de
preioas; de tavan atrna un becu-let luminos, mbrcat ntr-o sita; pe o poli
pine neagra, multa nc nenceputa, i e deja seara. Ferestruica de la usa
scrie fara ncetare; asta nseamn ca, n afara de gardianul de serviciu,
multi alii se zgiesc la noi. Uitai, uitai, l-au luat. Cum sa nu ti se puna un
nod n gt?
Ma tin pe mine nsumi sub observaie i constat cu bucurie ca nu ncerc
nici un fel de senzaii de nceptor. Ma uit la tovarii mei de celula (aceti
nceptori sunt preocupai numai de propriul lor necaz). Sunt tineri; unul este
oache, siret, plin de viaa, aa de agitat nct nu sta o clipa locului; l-au
nhat, spune el, exact acum douzeci i patru de ore, nc nu i-a revenit; al
doilea este blond, nici el se pare n-are nc trei zile, nu e arestat, chipurile, ci
reinut, dar realitatea este alta: daca nu e bolnav apatic, buhav, palid cum
este atunci poarta multe semne ale unei deja lungi ederi la nchisoare: aa
sunt falii deinui, iscoadele. Cei doi deja se tutuiesc i, probabil, primul i-a
povestit totul celui de-al doilea Nu ntreb: de ce suntei nchii?, ci de ce va
acuza? De trafic de valuta.
Deliciul vieii de nchisoare, pe care ei nc nu l-au descoperit, este
mersul de colo pn colo prin celula. Patru pasi mici dar conteaz. Acest mers
l practic de cnd ma stiu i, iat, acum mi prinde bine din nou. Catinelcatinel. Mi-ar fi plcut sa calc n aa fel nct sa nu se aud nici un zgomot, dar
ghetele astea, ale oricui numai ale mele nu, parca sunt fcute din lemn.
Ferestruica scrie veselie, ei ne privesc; pentru ei suntem un spectacol care
nu reuete s-i sature. S-auhotart.
(De la procuratura, de la o cabina publica, grupul lui Saharov telefona
din cnd n cnd ca este linite i ca i s-a spus: Aici nu este nici un
Soljenin. Ai notri se adunau n numr din ce n ce mai mare n buctria
lunga i ncptoare; erau deja de fata i nite corespondeni strini, dar cei cu
percheziia ntrziau sa apar. Trebuiau ateptai? Sotia era copleit de cte

decizii avea de luat: acum, sa mprtie hrtiile pe la prieteni i cunotine?


Acetia le vor ascunde, care la subsuoara, care n servieta, care n saco? Dar
poate ca tocmai asta ateapt ei, ceilali? i ndat o s-i culeag unul cte
unul pe-ai notri, o s-i nghesuie n autodube, acolo o s-i percheziioneze fara
nici un fel de mandat i fara proces-verbal, i apoi pas de mai demonstreaz
ceva Nu, nu trebuie sa acionezi ca un cap nfierbntat. Nite oameni
nevinovai ar nghii i chestia asta. (i poate ca nici nu e vorba de o arestare?
Poate ca nc mai exista ansa ca el sa se ntoarc? Se ntoarce ntr-o ora, au
spus cei care l-au ridicat. De atunci sunt deja trei ore. Este arestat, e clar.)
Prietenii au propus s-l ia cu ei pe Ermolai, cel de trei ani, ca sa nu vad i el
cele ce se petrec n juru-i. Lsai-l sa se obinuiasc, i el este un Soljenin.)
S-au hotrt. Fapt este ca ei nu nelegeau ca eu eram ca acea bicicletacapcana pe care nemii o abandonau pentru noi n mijlocul drumului: iat-o
ntinsa pe jos, la ndemna oricui, fara aprare, dar ncearc numai de te urca
pe ea, de te sprijin pe ea i din civa dintre ai notri nu mai rmnea dect
amintirea. Totul este de mult n Occident, totul este de mult n circulaie.
Acum, programul automatizat se va declana de la sine: testamentul meu
nc doua volume ale Arhipelagului ~ iat acest Viel, cu Completarea a Treia.
Un scenariu i un film. Nopile prusiene. Banchetul nvingtorilor (salvat, vezi
Completarea a Cincea). Piesa despre SMERs. Poemul de lagr. Cercul-96.
Capitolele despre Lenin. Nodul al doilea Ei nu-i dau seama, este evident, de
toat puterea exploziva a ncarca-turn. Ei bine, o s-o pii voi! Daca n-ar fi
toate astea, m-a per-Pe i, m-a consuma acum mai rau dect nefericitul meu
vecin. Dar, cum, smt calm. Socoteala mea a ieit bine. Sper ca i a voastr.
Bieii mi propun sa iau pine de pe polia i pesmei. De mn-cat,
probabil, as mnca. Mi-amintesc un amnunt: acas, la ora trei, mi s-a propus
sa iau masa de prnz. Nu, ma duc s-l plimb pe Ste-pan, am zis eU. Aa ca
sunt nemncat de azi-diminea, am intrat n celula flmnd i pn mine
diminea nu se mai da nimic, tot ce a fost de distribuit s-a distribuit. Proasta
pornire pentru un deinut, n ajunul primei zile de ancheta penala. i ma
trezesc fara porrmoneu n buzunar, fara o rubla, fara o copeica pentru vreo
cumprtur de la vreun chioc, aa de tare ce m-am grbit! Pine? i voi ce-o
sa mncai? Dar noi nu vrem. Ni se da de prisosete. Va prisosete?! Miracol,
de nerecunoscut, ncep s-l pipai. Dupapi-nea negrioara, obinuit la
Moscova, aceasta de aici este destul de mizerabila, lutoasa, coapta n condiii
programat mai rele. Nu-i nimic, o sa ma obinuiesc.
Dar ce nseamn asta? Au trecut deja doua ore i lucrurile mele nu-s.
Votez (ridicnd degetul), ndat, cu operativitate, careva dintre ei deschide
ferestruica: se nghesuie cu toii aici, i iat un ofier, apoi un al doilea.
Vorbesc, fara sa fac nici cel mai mic zgomot nu clamndu-mi, ca odinioar,
drepturile i chiar cu nonalan (n acei ani, toat fora mea inea de
sonoritatea vocii mele, dar acum este vorba de o cu totul alta for: crile mele
ctiga din ce n ce mai multi cititori): e timpul sa mi se returneze lucrurile, au
expirat toate termenele de dezinfectare. Se fac demersuri de clarificare
Chestiunea este n curs de clarificare. Ce dracu-i de clarificat aici? n sfrit,
poate ca acum sunt nouti peste tot. (Uit s-i ntreb pe biei: i lucrurile lor, a

luat mult timp dezinfectarea lor?) Fara palton o mierlii; noaptea, cu o singura
ptura, e frig spun bieii. Deodata, usa se deschide, un locotenent-colonel
pete n fata i un alt gradat mi-aduce a doua ptur, care vine direct din
depozit, care n-a mai fost folosita. Bieii sunt uimii cine o mai fi i individul
asta (adic eu)? Aadar, dezinfectarea tine pn dimineaa? Straniu. Bine, fie.
Ce-ar trebui sa fac eu acum?
Sa adorm mai repede. Obinuiesc ca la ora noua sa fiu n pat, nu mi-e
ruine sa ma culc i la opt, dar aici la zece se da stingerea oficiala; ncearc
deci sa adormi. Pentru prima confruntare de mine, cea care decide totul, este
prima noapte. Fericita frna pe care seara o pune mersului lucrurilor, gnduri
pe un fundal de nepsare iat acum ocazia sa ctig o ora, doua, trei.
Somnifere nu, i noaptea va fi alba, acum lucrul cel mai important este sa
dorm. Dar este interzis: am voie sa ma ntind peste ptura, fara sa ma dezbrac,
fara sa ma acopr. Stau ntins, numai ca mi atrna capul. Ce jos este! (i cum
sa ascund faptul ca am devenit alergic la o perna prea joasa?) Iar bieii nc
o igar fiecare, apoi nc una, dar de fiecare data au grija sa aeriseasc, l simt
pe negricios frmntndu-se lng mine: De fapt, cine a putut sa vorbeasc?
Cine? Asta ma intereseaz, i nimic altceva. El i sotia lui pe care o adora, era
clar, voiser s-i fac o viaa n concepia lor, un pic mai roz ceva mobilier,
i cumpraser de curnd i maina: ceea ce un muncitor, ntr-o tara normala,
poate s-i ofere pur i simplu din salariu, pe cnd la noi trebuie sa te descurci
pe cai ilegale. La percheziie i se confiscaser nu stiu ce mruntei i acum
trebuia sa explice proveniena acestor bani., Auzi, tinere , i zic, n general,
chestiile astea discut-le mai putin n celula. Sunt microfoane pe aici, nici o
grija n privina asta. Poate ca a fost o nscenare de la nceput pn la sfrit.
nelegi? Chestia asta pritoceste-o mai mult n tine. A rmas pe gnduri. I-am
mai povestit nc vreo doua sau trei lucruri din experienta mea de pucria,
asta aa pn sa ne ia somnul. Deodata, un zornit de chei rsucindu-se n
broasca de la usa. Exact ca odinioar la Lubianka cu putin nainte de
stingere, la interogatoriu. Dar, n prezent, noaptea, nu se mai efectueaz
interogatorii? (n ce ma privete, eu nici ziua n-am sa deschid gura.)
Totui, un locotenent-colonel, fara sa ma fi strigat vreodat pe nume, fara
sa ma fi ntrebat vreodat cum ma cheama, ma invita sa ies. Dup stingere,
pentru nimic n lume nu m-a fi dus. Dar acum treac-mearg; poate mi vor
restitui cojocelul ce bine e sa te nfori n el: chiar aezat pe nite linii de
tren, chiar ntr-un bou-vagon, chiar pe o duumea de lagr. De fapt, aproape ca
nu am de mers, data fiind celula pe care au ales-o; nu am timp nici sa arunc o
privire la pnzele astea de cort. Un ofier n fata, un ofier n spate i
colonelul, seful de la Lefortovo, de-a curmeziul drumului: pe lateral, va rog. Un
mic vestibul un alt mic vestibul usa unui birou. Ecleraj deosebit. Privire
circulara asupra scaunelor: doi au luat deja loc (nu disting chipurile de unde
ies tia, cine sunt? Deghizai?), i cei care au sosit o data cu mine sunt cinci.
La masa principala un omule, chelie lucioasa, cap uguiat, sta arcuit i, de
sub lampa de birou, hrtiile i trimit un reflex alburiu. Iar, n mijlocul ncperii,
la o distanta la care oamenii normali nu se aaz, un scaun, chiar sub lmpi,
vizavi de cel cu capul uguiat; acolo este locul unde, conform semnului pe care

mi-l fac colonelul i locotenent-colonelul, trebuie sa ma aez. Ce s-i faci; mai


bine sa stai pe scaun dect n picioare. Ma aez. i, simt, toi cei din spatele
meu s-au aezat n semicerc. Tacem.
uguiatul sef ma tot pipie cu privirea, ca i cnd n-ar fi vzut niciodat
fiin omeneasca.
Nu-i nimic, nu ma slabi tu cu pipitul.
i, incisiv, strduindu-se sa fie chiar ptrunztor:
Soljenin?
A greit. Trebuia sa ntrebe: Numele de familie?. Bine, fie, m-ai
ridicat, sunt n minile voastre:
El nsui. Din nou incisiv:
Aleksandr Isaici? Linititor:
Exact.
Atunci, cu ntreg volumul sonor i cu importanta pe care e capabil sa i-o
dea:
Eu sunt Maliarov, lociitorul procurorului general al URSS!
A-a-a Am auzit de dumneavoastr.
Citisem asta la Saharov. Dar Saharov n-a spus ca lociitorul procurorului
general este aa un mititel. Citind ceea ce a scris el despre acest ins, puteai sa
crezi ca este vorba de un mastodont al nomenclaturii, un Oskolupov.1
Dar el nu se ntinde la vorba, e un tip operativ. Sau probabil ca nu poate
sa respire aerul unei ncperi n care ma aflu i eu; se grbete:
Dau citire hotrrii
Nu mi-amintesc pentru moment cine ratifica el sau procurorul general
n persoana, dar, una peste alta, de hotrt a hotrt consilierul principal de
justiie, acest Zverev cu suba lui luxoasa; acesta venise aproape ca un simplu
miliian, la apartamentul nostru, dar aici, nota bene, conduce operaiunea n
locul i n numele ntregului birou politic.
1 Generalul de brigada Foma Gurianovici Oskolupov, sef al seciei de
tehnici speciale a Ministerului de Interne, de care depinde saraska de la
Mavrino n Primul Cerc. (N.t.)
Pentru. Pentru. Suntei acuzat n baza articolului 64! (o fi avnd i
litera sau alineatul?)
Eu, cu o voce somnolenta, eu, netiutor ca un mujic:
tii, despre codul asta nou. (caci n-are dect treisprezece ani). Habar
n-am. Ce-i asta, 64?
O fi fost aa ceva n bunele timpuri de odinioar, sub tatucu Sta-lin; daca
te-ai ales cu zece ani de lagr, fa bine i nva pe de rost, pe ntuneric, fiecare
subpunct.
Maliarov, parca ieit dintr-o goace, face nite ochi de rac:
Trdare de patrie! Rmn neclintit.
(i-au reocupat locurile toi cei cinci din spatele meu se ateptau ei ca
eu sa ma arunc asupra procurorului?)
Semnai! ntoarce foaia ctre mine, ma invita sa ma apropii de masa.
Fara sa ma clintesc, dau drumul cuvntului ndelung meditat, pun
punctul pe i:

Eu nu voi participa nici la ancheta, nici la procesul dumneavoastr.


Facei-le fara mine.
Se atepta la asta, n mod sigur. Mirarea lui nu este chiar aa de mare:
Nu va cerem dect sa semnai ca vi s-a adus la cunotin.
Eu, punctul de vedere, mi l-am spus.
El nu discuta n contradictoriu, ntoarce foaia de hrtie i o semneaz
singur.
Ah! Cum ma presase judectorul de instrucie, acum douzeci i noua de
ani, pe mine, cel lipsit de experienta! El tia ca n fiecare om rmn nite
straturi neforate. i ct e de bine sa te afirmi ca un bloc turnat dintr-o bucata;
ei nici mcar nu ncearc, nu se aventureaz sa fac presiune, sa foreze nota.
Ancheta nu va fi dificila: nu va fi nevoie de concentrare cerebrala. Pe toi i-am
prevenit, pe toi: vorbii, strngei tot ce dorii; de contrazis, eu n-am sa va
contrazic niciodat, pentru ca nu voi raspunde la nici o ntrebare.
Asa i trebuie procedat. Asta este cea mai buna tactica.
Asta-i tot. n aceeai ordine se ridica cei din semicerc, ma ridic i eu, un
ofier n fata, un ofier n spate, trecem prin doua ves-tibule minile la spate!
(fara brutalitate, amintind cu delicatee obligaia de a respecta o anumit
disciplina). Desigur, as putea foarte bine sa nu accept. Dar eu, poziia cu
minile la spate, o accept. Eu, cu minile la spate, daca ati ti, am chiar mai
multa ncredere n mine nsumi: de ce sa le las sa se legene, sa creeze aparente;
eu, cu minile la spate, devin, ct ai clipi, zekul de otel, intru n rezonanta cu
milioane de oameni. Nici nu tii ce efect ntritor poate sa aib asupra unui
zek acest crmpei de stearpa promenada fcut sub escorta.
i s-a terminat, iat-m deja n celula. Bieii: Deci care-i treaba?
Sa vorbesc, sa nu vorbesc?
De fapt, nu-mi mai amintesc: pn n cincisprezece ani asta-i sigur.
Dar, desigur, nici ntlnirea cu plutonul de execuie nu este exclusa.
Da, au ndrznit; nu i-a fi crezut n stare. Poftim: au i variante. Unde-i
minte, e i prostie.
[Acum, imposibil de reconstituit minut cu minut. Dar convocarea la
Maliarov a fost pn n ora 21. Soul dumneavoastr este reinut i s-a
comunicat telefonic sotiei la ora 21 i 15. Mesajul adresat de ambasadorul
nostru Ministerului Afacerilor Externe al RFG, prin care anuna ca se va
prezenta a doua zi diminea pentru a face o declaraie importanta, a intervenit
destul de trziu seara dup ora europeana, adic mai trziu dect apelul
telefonic*. O asemenea succesiune a faptelor nu exclude posibilitatea ca, n
primele ore ale deteniei mele i n momentul cnd am fost dus la Maliarov,
hotrrea lor cu privire la expulzarea mea sa fi fost gndita pn la ultimul
detaliu. (i daca fusese hotrt, mai era necesar articolul de Cod Penal?) Ei
nc mai sperau ca eu am sa tremur n fata lor i atunci, i-or fi zis ei, de ce
nu ne-ar fi la ndemna s-i smulgem niscaiva concesii? Daca a existat un
asemenea calcul, nonalanta mea rigiditate l-a spulberat.
n receptor, o voce semidocta i-a propus sotiei mele sa ceara telefonic
informaii a doua zi dimineaa de la judectorul de instrucie Balaov, acelai la

care, chipurile, urmase sa ma prezint eu. Aadar, Soljenin este arestat. Sotia
a pus receptorul n furca i, ndat,
* ntr-adevr, sarcina lor era sa gseasc: o tara dispusa sa colaboreze cu
ei, dispusa sa ma primeasc; i o modalitate de redactare a cererii. (Adnotare
din 1978.) . (. I,.! J . T*_Bi i y i k*. O au nceput sa zbrnie alte telefoane,
rspndind tirea de-a lungul i de-a latul Moscovei.] n sfrit, prin ferestruica
de la usa se anuna stingerea. Hai, acum, mai repede; cndva aveam aceasta
rapiditate: paturile desfcute, jos vesta! Jos pantalonii! Dar asta nu-i totul;
este frig, ce-i drept, ah! Canaliile, mi-au luat cojocelul! i osetele mele de lna!
Hai, repede. Atta s-au grbit sa notifice actul de acuzare mine, atenie, de
diminea vor declana instrucia judiciara. i n agitaia generala, n aceasta
forfoteala, pe neobservate, uti cu ghetele sub perna! Vechi procedeu la care
zekul recurgea pentru a fi sigur de ele, dar aici pentru ca sa am eu sub cap un
suport mai nalt. Becul ma deranjeaz la ochi, trebuie sa mi-i acopr cu
prosopul, Ja Lu-bianka era voie. O sa ni se ceara oare sa inem minile pe
ptur, nu sub ea?
Poate nu. Sa dorm! Sa respir adnc, adnc, adnc. (Sa respir ce? n
celula nu este aer, eu am i uitat ce-i acela aer.)
Ei nu, jigodia a observat ca, sub patul meu, locul e gol, a deschis
ferestruica uii i a strigat:
Pune-i ghetele sub pat!
n lipsa ghetelor, am tot ncercat sa dau pernei o forma convenabila. Apoi
am nceput sa respir profund. i am adormit.
[Copiii nu adormeau, erau speriai de zgomot, de lumina, de toate aceste
voci. Soseau fara ncetare alti i alti oameni, fara a pune la socoteala grupul lui
Saharov revenit de la procuratura. (i totui aceasta masa de nenfricai
simpatizani n apartamentul unui om arestat nseamn ca trim vremuri noi!
V-ai dus pe copca, bolevicilor, oricum ati socoti-o!) Din apartamentul
nostru, Saharov rspundea radioului canadian: Arestarea lui Soljenin este o
rzbunare pe cartea lui. Este un afront adus nu numai literaturii ruse, ci i
memoriei victimelor. De la Stockholm ni se telefona i de la Amsterdam,
Hamburg, Paris, New York, oaspeii luau aparatul, confirmau detaliile. Dar, n
gnd, i ziceau: daca l-au luat pe Soljenin cu toat carisma lui atunci, cine
nu va mai putea fi arestat? Atunci pe cine vor rade mine?
Cine n-a cunoscut conspiraia nu va nelege aceste ezitri chinuitoare:
unde e mai bine sa pstrez lucrurile? Sa le duc de-acas? Sa le las? n acest
moment sunt toi aceti vizitatori sa le dau lor n pstrare? Pe toi, probabil,
n-or s-i nhae. Daca ratezi acest moment, mine diminea te pomeneti cu ei
peste tine i-i iau totull.
Dar a le mpri nseamn a-i nenoroci pe oameni. i vei reui dup aceea
sa strngi toate aceste lucruri? Bun, pn se limpezete situaia, sa ne
mulumim cu ce putem ngropa pe aici, prin apropiere.]
Nu e mare lucru sa adormi seara; mare lucru e sa dormi dup prima
aipire. Tot ce a fost rau peste zi se revars atunci cnd te trezeti din prima
aipire i te arde n piept i te arde la inima; cum sa mai adormi? Nu vorbesc
aici de gemetele, nici de zbaterea traficantului de valuta de lng mine, nici de

tutunul cu care el ma afuma toat noaptea, nici chiar de acest bec drcesc
care-mi nenorocete ochii nu, ci de greelile mele de calcul, de gafele mele; de
unde Dumnezeu se ivesc ele n creierul asta neadormit, care-i legea apariiei i
reapariiei lor nencetate!
Mai mult ca orice ma frigea la ficai ntrebarea: cum se desfoar
percheziia, acolo, la Alia? Probabil ca, de cu seara, ma saturasem de impresii
adunate i de evenimente trite, sau era vorba de o frna care ncepuse sa
acioneze n mine-pna arunci nu intrasem n panica la ideea percheziiei de
acas. Dar acum totul se raporta la aceasta descindere, totul prea s-mi fie
imputabil. De ce am deschis usa?! Am fi putut avea o jumtate de ora pentru a
arde, pentru a aduna, pentru a ne coordona. De ce m-am grbit sa plec? Au
rmas pe loc aproape toi, pe aceia, opt la numr, eu nu i-am mai vzut apoi;
acelai Zverev conduce acolo percheziia? i a trebuit ca lucrurile sa se combine
astfel: doua Socialisme din-tr-o data i safarevici cu ele, la fata locului.
Servieta poate ca el nc nu i-o va da dar din ea a scos un exemplar i mi l-a
pus pe masa i nu va reui s-l ascund! Bine ca a luat articolele mele pentru
culegere; dar celelalte exemplare sunt, ce mai, tot pe masa; i apoi proiectele
altor autori, pe jumtate terminate, ai, ai, ai. De Voci din strfunduri s-a ales
praful; trei ani de pregtire s-au dus pe apa smbetei. Da. i scrisorile din
Occident pur i simplu pe masa, nu-i nevoie sa le caui, n-ai dect sa ntinzi
mna i sa le iei! N-au existat niciodat situaii n care sa se fi rtcit vreuna,
iar acetia le vor citi, iar noi ne punem pe masa toate crile! Multe trebuie sa
fie acolo Da! Corecturile la Scrisoare ctre conductori, fcute n ultima
noapte. De fapt, e vorba de ceva mai rau! Ultima anexa la Donul linitit nu
vom mai putea s-o expediem, dar destinatarii notri vor afla totul! Da! nc o
pelicula, pe jumtate voalata, un duplicat al trimiterii anterioare: trebuia s-l
ard, am uitat s-l duc dincolo de bariera oraului, i acas e greu s-l distrugi
acel trofeu ntr-adevr nu are sens, este absolut ruinos s-l predai. Da! i n
dulapul ignifugat acolo e tot Vite-lultot Vielul, transcris pe curat! mi vine
sa urlu n toat celula, sa ma dau cu capul de perei, sa alerg! Anii sunt astfel o
loterie: mie mi se pare cnd ca la mine este locul cel mai sigur i strmgem totul
la mine, cnd ca miroase a ars i crm undeva sacul, l ngropam. i din
Captivii nu este un exemplar acas? Ce sa mai vorbim de Nodul al Doilea i de
capitolele referitoare la Lenin?
Toate acestea se afla acum n minile l9r. Doamne Dumnezeule, am
fost ca o stnca, douzeci i cinci de ani de conspiraie, succese pe toat linia,
numai succese i apoi un asemenea eec. i tot ceea ce le rmnea de fcut i
la care, din laitate, nu se hotrser niciodat era, pur i simplu, sa vina
direct la mine. i cu asta, basta. Cap la cap cu mine era nefericitul traficant de
valuta: gemea, se zvrcolea, se consuma, i aprindea igri. Dormi i ziceam
eu dormi, mai ales de forte o sa ai nevoie. Nu cine m-a vndut?, iat care
era durerea lui. n afara de propriile noastre greeli, faptul de a fi fost trdai de
cei de lng noi este cel care ne doare ntotdeauna i mai mult ca orice. Iar al
doilea dormea ne-ntors.
(Spre miezul nopii, oboseala rzbise picioarele, capul, ochii; orice
luciditate dispruse. Nici mcar frmturi de gnduri, ci un fel de tal-mes-balmes;

totui Aliei nu-i era pic de somn. Se gndea sa ia a treia oara la mna hrtiile,
dar nu mai avea nici o vlaga, i aduse aminte atunci ca, de la micul dejun, nu
mai mncase nimic i ca, pn sa fie arestat, soul ei nu apucase sa se aeze la
masa de prnz. Tava folosita pn atunci pentru arderea hrtiilor devenise prea
mica, drept pentru care a fost nlocuita cu un lighean mare plasat jos pe
duumeaua din buctrie: un fel de rug care aa avea sa rmn acolo timp de
o luna i jumtate.
Dar o percheziie a avut loc n noaptea aceea, numai ca nu aici, ci la
Riazan: paisprezece securiti au descins la domiciliul familiei Radughin,
prietena mie, la care de cnd sunt n-am pstrat nici mcar un capt de hrtie.
Ei veniser pentru o captura grasa/pentru un lucru mai rau dect Arhipelagul
oare pe acest Viel l cutau? Singura piesa care le mai lipsea. i n-au gsit
nimic.
i n Crimeea, n ndeprtatul Ak-Meceti, la btrnii Zubovi, tovarii mei
de deportare, s-a fcut percheziie, i tot n zadar, caci la ei nu mai era nimic de
gsit.)
Atmosfera se nfierbnta, tare se nfierbnta, Dar cu intermitente. Cu ce
sunt mai bune condiiile de detenie de-acum fata de cele anterioare? Capul
este liber de aceste calcule istovitoare: i daca ma ntreab asa? Ei bine! Eu i
rspund aa i daca ma ntreab altfel? Eu i rspund altfel. Ce libertate: nici
un fel de rspuns, mai ducei-v dracului! Ma potoleam respirnd profund,
ma rugam i ma lsam nvluit de aburii binefctori ai somnului. Dar, dup
ei, din nou cruda luciditate. Capul mi arde, se congestioneaz, am totui cei
doi pumni sub perna tot e prea jos. Aliei i-am promis ca n nchisoare i n
lagr voi rezista doi ani, ca orice mi s-ar n-tmpla doi ani voi rezista. Pentru a
ti ca toat opera mea a fost publicata i pentru a muri linitit: e btut n cuie.
i acum mi dau seama de un lucru: am fcut promisiuni care ma depesc. As
putea rezista nc multi ani, sub orice conjuncie astrala, cu condiia sa am
aer, linite i posibilitatea de a scrie. Dar aici, n doua luni, n-o sa dau ortul
popii? Durata minima a instruciei: doua luni. Nu-i ceva de groaza i nu voi
face nici o concesie, dar mi voi pierde viaa.
i, cu detaare, mi i vedeam viaa ca pe ceva ncheiat. Nimic de zis, mio trisem sub semnul reuitei. De anatemele mele, nici acestor conductori,
nici succesorilor lor nu le va fi dat sa scape, nici n cincizeci de ani. Voiam,
voiam sa continuu a scrie noduri, mai mult ca orice noduri; dar i pentru att
ct am reuit sa fac, ludat fie numele Domnului! Daca trec peste mruntele
nereuite n lupta cu percheziia, constat ca totul mi-a reuit, crile au fost
trimise la tipar, iar cele n proces de elaborare, schiele, variantele, planurile
toate se afla n minile ferme i sigure ale Aliei. Este bine sa prseti viaa
lsnd n urma ta o motenitoare demna. i mai sunt i cei trei fii care vor
creste i ntr-un fel oarecare vor continua linia printelui lor.
[Noaptea, ei n-au dormit. Au verificat, au ars, dar nu mult, Ie pare rau,
caci scrierile arse nu vor mai putea fi reconstituite. Oare vor veni mine
diminea?
Dar atunci de ce nu n seara asta, imediat? Deodata, ea i-a adus
aminte de ceva! i-a adus aminte i a nceput sa caute: vara trecuta, nainte de

lupta inopinata, a fost scrisa o declaraie privind incompetenta unui tribunal n


materie de literatura rusa, declaraie rmas n ciorna i deci nefolosita i
abandonata. Iar ieri, pe bulevardul Strastnoi, el a repetat: nu va recunoate n
nici un fel legitimitatea interogatoriilor, nici a instruciei, nici a tribunalului. Ea
a ghicit unde sa caute! A gsit! [42] Atunci, s-l expedieze! n plina noapte?
Minile i ard! Cum sa fac sa nu ntrzie? Conform legii, ncepnd cu ora 6,
ei pot veni; o vor surprinde, o vor reduce la tcere, nu se va ti nimic. Trebuie
expediat de ndat, n timpul nopii! Sa dea un telefon corespondentului? Cui?
Din diferite considerente, la Figaro (Lacontre). Putei veni? Am o rugminte
ctre dumneavoastr. Vin n cinci minute! (Cum? De acas de la unul care
este arestat, se telefoneaz, noaptea, unui corespondent strain sa vina i ei nu-l
intercepteaz? Da, sunt n declin, sunt n declin bolevicii. O, unde eti tu,
nfoca-tule Dzerjinski?) Alia se aaz la maina de scris i bate imediat 10
exemplare pe hrtie pelur. Lacontre este corespondent de presa; de ce n-ar
culege el tiri? Este legal. El ruleaz cu grija exemplarele, asigura ca le va
distribui la toate ageniile. Aplecat. Se continua trierea hrtiilor. Cte scrisori
venite de la alii trebuie arse, cte schie trebuie salvate! Dar, Dumnezeule, ce
mai e i asta? Doua role ntregi de pelicula. Trebuie sa le derulezi, sa le derulezi
ndelung pe sub lupa ca sa te convingi: da, astea-s inutile, duplicate, la foc cu
ele. Dar de ars, ard prost. Lng lighean, hrtiile ateapt la rnd sa fie arse. n
linii mari, pregtirea pentru percheziie este destul de ireproabil. Dar daca
vin, nu trebuie sa li se deschid (iala a fost deja reparata): Consider ca
arestarea lui Soljenin este ilegala; cu att mai mult o percheziie n absenta
lui. Forai usa! Ora ase dimineaa. Ei nu vin. Iat ca s-a fcut ora apte,
copiii se trezesc, pentru aduli nu-i vreme de dormit.]
Straniu; n noaptea aceasta nu a fost frig n celula, desi ferestruica din
usa s-a deschis nu o data. Dar nu i de la rsuflarea mea s-a nclzit atmosfera
n celula. Imposibil sa pipai radiatorul, pentru ca este mbrcat complet ntr-un
cofraj de protecie, l regleaz, desigur, gardienii care, probabil, efectueaz
aceasta operaiune separat pentru fiecare celula; altminteri cum ar putea sa
creeze regimul dorit? (Iat, mi zic eu acum, pentru mine au dat cldura.)
Cea mai obinuit ridicare de oblon: sub lumina becului de noapte
scritul care nsoete deschiderea ferestruicii din usa. Desigur, parca-i un
fcut: n momentul acesta, toi dorm; nu, mic-te, ri-dica-te repede. Au btut
la toate uile cte o data, acum bat a doua oara: cine-i de serviciu n celula?
Punei peria n funciune, dai cu matura. Dar ce delicii: sa te mbraci, s-i faci
n aa fel patul nct te-ai putea ntinde din nou pe el. (O scama de la aceste
paturi mi s-a lipit de haina.) Nimic mai sumbru ca o diminea de pucria, de
cte ori nu s-a scris despre asta, cte asemenea diminei nu s-au perindat!
Mereu sub aceeai orbitoare lumina nocturna din tavan, la aceeai fereastra
ntunecata sa atepi acum evenimentele obinuite ale nchisorii: pine,
uncropul, inspecia de diminea, nainte de noua jumtate nu va fi dus nimeni
la interogatoriu.
Cum sa nu fie asa!
Scritul ialei, i din nou locotenent-co-lonelul, n planul din spate un
capitan (grade prea nalte pentru o ora aa de matinala, dar eu nu cunosc

regulamentele actuale i n-a putea spune care dintre ei este seful) i fara
acel cine are nume care ncepe cu S1 1? Fara cel mai mic dubiu din
gesturi i din cuvinte, reiese clar: eu sunt cel care trebuie sa ias.
Zu asa, ai zice ca s-a strnit vreun incendiu! n orice nchisoare care se
respecta, timp de dousprezece ore dup baie, nu te baga n celula (dar apropo,
de ce nu m-au dus la baie.?); n timp ce aici chiar inculparea a fost notificata de
la primul interogatoriu! tia se grbesc.
Mergem n aceeai direcie ca ieri, dar chiar n fata biroului zugravului
2, o schimbam. Iat infirmeria! Cei doi medici de ieri, dar ofierii rmn tot mai
n urma, se eschiveaz. Babeta nu se amesteca, asista ca o simpla infirmiera,
iar brbatul, plin de solicitudine, ma ntreab cum ma simt.
Ah! Fiarelor, totui ceva nu va da voie sa ma sfiai, vreun consemn
ceva. S-mi deschid sufletul n fata anchetatorului penal? Nici vorba.
Dezbrcai-v pn la bru. ntindei-v. Unde ati avut tumoare. tie totul,
mielul; i nu ma palpeaz rau, urmrete chiar conturul calcificrii. nseamn
ca nu-i un medic prt. mi ia din nou tensiunea: aceasta este destul de
ridicata pentru o asemenea ora matinala, da. Ce luai, de obicei, contra
tensiunii? Mi-este
1 Pentru a nu le spune pe nume unor deinui n fata altor deinui i mai
ales n prezenta celor din celulele vecine, nu se pronuna dect iniial. (N.t.)
2 Soljenin ia n derdere numele lui Maliarov, a crui etimologie evoca
un zugrav. (N.t.) imposibil s-i ascund aceste amnunte: ei le-au auzit deja de o
suta de ori la telefon. Ierburi, i rspund eu. Dar care? Pai ce, or s-mi fac
ei aici ceai medicinal? Dar ce am eu de pierdut? Daca, n timpul anchetei, mi
neglijez tensiunea, cum am sa rezist pn la urma! i obraznicindu-m: unele
se vnd ca infuzii gata pregtite: mce, intaura. El se nelege dintr-o privire
cu infirmiera care, cu capul n dulap, aduce deja fiola familiara, intaura! (i de
ce sa te miri; aici din zece deinui, opt sunt adui n situaia de a se vedea cu
tensiunea crescuta.) Beau lichidul care mi se toarn l beau pe stomacul gol,
ce bine e, ce grozav de bine el.
napoi n celula. Bieii sunt uimii: eu trebuie sa le par un privilegiat, n
orice caz nu unul de-al lor. Chestia asta ma amuza i pe mine: am auzit i eu
legende despre deinui celebri, am vzut i eu cum l tratau pe Vorobiov,
colonelul de MAI acum mi se creeaz i mie acele condiii?
Dar iat i raia de mncare. De fapt, nu este raia: la ferestruica, pe o
tava, pine tiat buci; ntinde mna i ia cta vrei. Ah! Ce viaa! Bieii n-au
deloc pofta, n-au luat dect o jumtate de pine. n timp ce stau pe pat, ma
apuca groaza:
E, el ce facei! Sar din pat i, uitnd de toate bunele maniere ale
privilegiatului i aruncnd o umbra pe toate legendele ce s-ar putea broda pe
contul meu, bag capul pe ferestruica i nfac doua pini ntregi. Apoi ma
rzgndesc i dau o treime dintr-o pine napoi.
Pn disear o mntuim pe toat, nu va dai seama?
i ma i apuc sa mnnc. De altfel, nu, te obinuieti ntr-o zi cu pinica
de la Lefortovo, singura contiin nu e n stare sa te fac s-o nghii, trebuie i
sa ncepi sa te obinuieti.

i iat zaharul i apa nclzit, chiar vag colorata. Zaharul este ca n


1945, caci patria nu s-a mbogit; nu este mcar zahar cubic alb, ci de acela
tos pmntiu, trimis de Fidel Castro. S-l pstrezi toat ziua pe o bucata de
hrtie? l ia vuitul; mai bine l pui n apa nclzit i gata.
Nu, nu-i adevrat! Ne-au adus casa! Dimineaa, casa, n plus? Incredibil.
i ce cantitate! Aproape un castron plin. De ase sau apte ori poria care se
ddea cndva la Lubianka la masa de prnz. tia ne ndoap, zu asa!
Nu, nu chiar ne-ndoapa: fara grsime, asta-i clar, n schimb sare cu
nemiluita. i cu toat nalta mea contiina de deinut, totui nu pot sa
mnnc aceasta fiertura. Iat cu ce or sa ma dea gata pur i simplu: cu excesul
de sare urmat de salturi ale tensiunii.
Intre timp are loc inspecia de diminea. i cu un aplomb din ce n ce
mai mare, dar mai mult pentru a ma amuza iat c-mi vine n minte ideea de
a raporta n buna i cuvenita forma ca am nevoie de un regim alimentar fara
sare. (Oricum, stiu dinainte ca nu-mi vor da ceva mai srat dect aceasta casa.)
(Sotiei mele i se pare o venicie pn la ora noua, cnd va putea sa sune
la procuratura. Magazinul s-a deschis cumprare de alimente n perspectiva
asediului, n noaptea aceasta, evenimentele lumii exterioare par a se fi oprit,
dar iat dimineaa dezndejde, teama: ce va afla Ia telefon, ce se va abate
asupra noastr acum? Braele-i cad dis-de-diminea ea e obosita de parca ar
fi seara trziu. Ora noua, n sfrit. i telefoneaz acestui Balaov. Evident, la
captul firului, nimeni nu ridica receptorul. Suna i iar suna, din zece n zece
minute. Nu, nu Ce sa mai cread acum? Ce-au fcut cu ell Nici un semn de
ceva viu, n receptor suna a pustiu, ntre timp s-a ntunecat i gndurile o
pornesc aiurea: l-au omort. Telefonul lor nu exista, nici urma de Balaov nu
exista, nimeni niciodat nu va ridica receptorul, din partea lor nimeni niciodat
nu va raspunde. Pentru ca l-au omort. Cum de n-a neles ea acest lucru ieri?
A trebluit, a schimbat ascunztorile, a ars. i oriunde va bate ea se va izbi
de un zid. Cineva i sugereaz sa sune la Andropov. n buna logica sovietica
da. Dar s-i ceri asasinului s-i dea informaii? Pentru nimic n lume! Nu vor
avea ncotro, vor trebui sa dea ei nii un anun! Numai ca de unde atta
rbdare ca sa atepte pn atunci? Totui, ei nu vin sa percheziioneze de
ce? Caci, n douzeci i patru de ore, noi putem sa ascundem totul. Sau
considera ca ne aflam n minile lor, ca n-au nevoie sa se grbeasc? Sau
poate, la urma urmei, cazul nu este grav? Daca l-ar fi omort, cum de nu s-au
precipitat, cum de n-au confiscat totul pn la ultimul rnd scris? Ea se apuca
de splat, se strnsese multa lenjerie de-a copiilor.)
Sosi vremea interogatoriilor l-au chemat pe unul dintre biei, apoi pe
celalalt, numai pe mine nu. ncepea sa se lumineze, chiar se crpa de ziua-nu
n curtea nchisorii Lefortovo, desigur, ci deasupra curii; caci n curte era
mohoreala, iar dincolo de fereastra celulei, un fel de zori btnd n galben. i de
trei ori blestematul bec din tavan va arde funerar toat ziua fcnd
imperceptibila trecerea spre noapte, Eh! i-aduci aminte de luxoasele celule de
la Lubianka, mai ales acelea de la etajele superioare! Au prescurtat ministerul
n Comitetul de pe lng., dar schema de personal, nici o grija, au mrit-o, i

din toate nemuritoarele i glorioasele celule ale Cldirii Interioare i-au fcut
birouri.
Pe furtunaticul traficant de valuta l-au supus primului interogatoriu i
apoi l-au readus n celula. Pe cel umflat la fata l-au luat pentru a-i extrage un
dinte (n definitiv, nu acesta este singurul motiv pentru care era el aa de
abtut i aa de concentrat?) I-au pus n vedere biatului meu ca este arestat.
Dar, dup primul interogatoriu, el s-a linitit ntru ctva (cum se ntmpla
dup acest linititor dialog iniial: Negi?
Neg! Atunci, bine, semneaz, du-te i reflecteaz. Anchetatorul are
nevoie de un prim reper de la care s-i nceap munca lui de artist). Eu l-am
prevenit asupra modului n care se putea desfura cercetarea i i-am spus
cum s-i fixeze o linie precisa i cum sa se tina de ea pn-n pnzele albe. Lam mai povuit ca, acolo unde nu va putea sa nu cedeze, s-i pregteasc
explicaii convenabile. L-am edificat, de asemenea, asupra metodelor principale
ale anchetatorilor. Spunei-mi, cum este n lagre? Ma ntreab el, nelegnd,
dup doua nopi de nchisoare, n ce consta inevitabilul. Oo, multe s-au
schimbat, dar pot s-i povestesc cte ceva despre cele vechi i povestesc.
Orizontul intereselor sale se lrgete rapid (n acest iepure speriat ncepe deja
sa mijeasc sufletul nemuritor al zekului). Primul simptom interesul pentru
interlocutor: i eu cnd am fost internat? Pentru ce? i povestesc putin, apoi mi
zic: de ce sa nu las o urma vie? Pe mine or sa ma nghit, nimeni n-o sa ma mai
vad viu, dar acesta se va duce n lagr i va povesti i povestea se va lati.
Tu n-ai citit ceva n genul lui Ivan Denisovicil
N-nu. Dar se vorbea despre el. Chiar dumneavoastr suntei Ivan
Denisovici?
As! Nu sunt eu i de un anume Soljenin n-ai auzit vorbin-du-se?
1 Vechiului Minister al Securitii Statului (MGB) i-a urmat n 1954 KGB,
Comitetul Securitii Statului de pe lng Consiliul de Minitri al
Da, da Nu s-a scris despre el n Pravda!
Apoi cu mai multa nsufleire, dar i cu mai multa jena: un trdtor,
nu-i asa, discuia devine incomoda. Dar el ncepe s-i dea seama cu cine are
de-a face, i amintete, ntreab: atunci, ce, avei capitaluri n strintate? i
nu putei sa plecai acolo?
Ba da.
i atunci?
N-am plecat.
Cum? Cum?
Uluit, cu picioarele pe pat; i pomenesc numai de Premiul Nobel, de
cele aptezeci de mii de ruble, se ia cu minile de cap, geme de durere-pentru
mine: dar cum am putut eu sa renun? Ma ntreab el i se mira n continuare:
i cnd te gn-desti cte maini se pot cumpra pe banii tia! Cte i n
exclamaiile sale, n regretele sale nu era nici urma de invidie; asta este pentru
mine, asta nu este pentru el! Pur i simplu, n concepia lui sovietica despre
lume nu putea sa ncap o asemenea bizarerie: sa ai posibilitatea sa pleci
pentru a ncasa aptezeci de mii de ru-ble-aur i sa nu pleci. (Pentru a-i
nelege i pe efii notri cei mai mari nu e nevoie sa mergi sa caui mai sus; nu

la asta le este i lor capul ntotdeauna: cum sa construiasc dacea pe banii


statului, mai nti pentru ei, apoi pentru copiii lor? Motiv pentru care ei se i
nfuriau pe mine, realmente neputnd sa neleag de ce nu plec eu de
bunvoie.)
Vecinul, cu picioarele strnse sub el, edea pe pat, iar eu, agale, umblam
de colo pn colo, ct permitea ncperea, n nclrile altuia, rigide ca lemnul,
sub lumina glbuie drmuita de fereastra, i aceasta voce n care se simea o
vie compasiune m-a fcut s-mi dau seama de faptul ca ntr-adevr, de
bunvoie i nesilit de nimeni, venisem aici sa ma sinucid, n 1970, prin cei de
la Stockholm, mi se deschisese calea spre destinul unor scriitori din bunele
timpuri de odinioar, spre posibilitatea, apanaj al unora dintre predecesorii
mei, de a ma instala undeva pe o moie izolata, unde sa am cai, un ru, alei,
un emineu, biblioteca i unde sa scriu i sa tot scriu zece ani, douzeci de ani.
Dar eu n-am permis ca toat acea viaa, de neconceput n prezent, sa se
realizeze, nici ca lucrarea mea de cpetenie, opera mea literara, sa se
mplineasc n totalitate, i eu nsumi am pribegit nc trei ani i am venit sa
crap n nchisoare.
i ma cuprinde un regret. Regretul de a nu fi plecat n 1970
n trei ani nu mi s-a ntmplat niciodat sa regret acest lucru: ce i-am
mai atacat, i ce nu le-am zis! Pn atunci acest regim nu avusese parte de o
asemenea stigmatizare. i iat acum mi-a ieit de sub tipar Arhipelagul, din cea
mai buna poziie de aicil.
Am satisfacia datoriei mplinite. De ce m-a plnge? Dar: este uor sa
accepi o moarte inevitabila, este greu nsa s-o accepi pe cea pe care tu nsuti
ai ales-o.
Usa. Din nou locotenent-colonelul. Deci, este pentru mine. Un gest cu
valoare de invitaie. De data aceasta este rndul meu sa merg la interogatoriu.
M-au dus jos, acolo unde cndva se aflau birourile anchetatorilor penali i
unde acum sunt boxele de primire. i, n boxa vecina cu cea n care m-au
scotocit ieri, se afla pe masa nu stiu ce bulendre. Ba da, stiu ce: o cciul din
blana de lutru sau dracu tie din ce: un palton, habar n-am din ce este fcut; o
cma alba, alba; o cravata; ireturi pentru ghete! Subiri, scurte, cu astea
nici vrabia n-o sugrumi, dar, cu toate acestea, este vorba de nsemnele unui om
liber, i n locul grosolanei i asprei mele cmi de corp lenjerie ruseasca
tradiional, seculara, folosita att la armata, ct i la nchisoare. Locotenentcolonelul, un pic jenat:
Iat, priviti mbrcai-le pe toate.
Le ghicesc intenia: vor s-mi subtilizeze cojocelul i draga mea jacheta
din par de camila:
Ce sa fac eu cu astea? Dai-mi lucrurile mele! Ct le mai inei n
etuva?
Locotenent-colonelul, i mai deconcertat:
Mai trziu, mai trziu Acum este absolut imposibil. Dumneavoastr
vei pleca imediat

Vei pleca Exact ceea ce-mi spusese generalul de brigada Travkin


atunci cnd am fost arestat i din Germania am plecat avnd ca destinaie o
nchisoare din Moscova.
Dar costumul, pstrai-l pe dumneavoastr. Ai, ai, ai! Ia te uita, e
frumos costumul! n celula lucrul asta nu se vedea, dar aici, la lumina zilei:
cum ma ntinsesem eu pe ptura nchisorii, i haina i pantalonii nu ai obine
acest efect, daca l-ai cuta cu tot dinadinsul i sunt plini nu de puf, nu de
fulgi, ci de nite scame albe, mrunte, mruntele, nu cu sutele ci cu miile, ca
firele de par de cine! Locotenent-colonelul ncepu sa se agite, chema un
locotenent, ceru o perie de haine, i bine ca e un robinet la ndemna, i ordona
locotenentului sa curee haina, dar nu asa, stropete-l nti cu nite apa, i
apoi perie-l, dar numai ntr-un sens, numai ntr-un sens! Eu nu ma obosesc
s-i ajut cu ceva eu o tin una i buna: dai-mi cojocelul, jacheta din par de
camila i pantalonii mei Haina au curat-o, dar pantalonii sunt deja pe
mine, i iat-i, stnd pe vine cnd unul, cnd altul, n fata i-n spate,
locotenentul i loco-tenent-colonelul mi perie mie pantalonii; nu e o treaba
uoar, firele astea de lna se prind aa de tare de lucruri nct a ncerca sa le
scoi cu unghiile unul cte unul e truda zadarnica i apoi, vezi bine, i timpul e
msurat.
i unde trebuie sa merg? N-am nici o ndoiala: undeva sus sau chiar la
guvern, nici mai mult nici mai putin la biroul lor politic la care visa
Maiakovski? 1 Acum deci, pentru prima i ultima oara, n sfrit vom sta putin
de vorba! Eu, uneori, ateptam un asemenea moment, ateptam un semn ca
vor sa se edifice asupra unor lucruri, ca sunt interesai sa discute; n sfrit, sa
nu-i fi interesat cazul meu? i atunci cnd am scris Scrisoarea ctre
conductori aceasta era pentru a tine loc de o convorbire de genul acesta i
nu fara a spera ca va urma una efectiva: eu nu voiam sa abandonez cu totul
aceasta speran; daca prinii lor, ma ntrebam eu, au fost nite rui simpli,
nite mujici pentru multi dintre ei, atunci copiii nu pot totui sa fie pur i
simplu nite renegai? Sa cred ca ei nu sunt dect nite hrparei, nite indivizi
care triesc numai pentru ei i pe care tara, chiar de-ar pieri, nu-i intereseaz?
Nu avem dreptul sa ne pierdem orice speran de a convinge altminteri n-am
mai fi oameni. Sunt ei realmente lipsii de ultima urma de omenie?
O discuie serioasa; poate discuia capitala a vieii mele. Nu trebuie sa
ntocmesc vreun plan, el exista de mult n sufletul i n mintea mea;
argumentele vor veni de la sine, eventualilor interlocutori sus-pui le voi vorbi
ca un om absolut liber, aa cum subordonaii lor n-o fac niciodat. Cravata?
Nu mi-o pun, luai-o.
Sunt mbrcat. Moment de nehotrre: sa ma scoat sau sa nu ma
scoat. Ceilali au ters-o, nu se ntorc. Ateapt mainile pentru Piaa Veche?
Constat ca ei nu se ntorc. Nu se ntorc. A reaprut locotenent-colonelul.
Scuzndu-se din nou:
1 n poezia Domoi (Samergem acas) scrisa n 1925, Maiakovski ncepe
sa viseze despre un raport prezentat de Stalin n numele Biroului Politic i care
ar celebra cuceririle poeziei n acelai capitol cu realizrile industriei grele.
(N.t.).

Va trebui sa mai ateptai un pic Se fereste sa pronune sintagma


jenanta, oribila n celula, dar, dup gesturi, dup itinerar, mi dau seama: ne
ntoarcem n celula.
Mereu aceleai pasaje, ncep sa mi le amintesc n detaliu. Nu, pn la
urma aici nu este vorba de un circ, ci de o nava n reparaie, o nava cu toate
pnzele jos.
Traficanii mei se dau repede la o parte: cmaa alba este ntr-un
contrast izbitor cu ntreaga ambianta a celulei. i m-a aeza pe parura, dar
mi-e jale de truda locotenent-colonelului, aa ca merg de colo pn colo.
Merg i, n gnd, dialoghez cu biroul politic. Am sentimentul ca n doua
sau trei ore voi reui s-i urnesc dintr-un anumit punct, c-i voi face sa
triasc un reviriment. Pe fanaticii biroului politic leninist, pe berbecii turmei
staliniste era cu neputin s-i impresionezi. Dar pe acetia caraghios, nu?
Mi se pare ca este cu neputin. Caci Hrusci1 el deja nelegea ceva.
[Tu n-o sa speli multa vreme rufe; problemele nu-i dau pace, capul i
vjie din cauza lor. Ce-i de fcut cu Testamentul-program? i cu Nu trii n
minciuna? n cteva locuri, acestea sunt deja gata de lansare daca autorul lor
va fi sa moara sau sa fie arestat sau deportat. Dar ce se ntmpla acum? Ei
nc mai ovie? nc nu stiu ce hotrre sa ia? Sa ma tina la arest? Sau se
gndesc ca poate nici nu ma mai aflu printre cei vii? Dar, vedei
dumneavoastr, daca au venit, nseamn ca s-au decis. Nu mai rmne dect
atacul! Lansarea! i sa se puna data de ieri. (i aciunea va demara peste cteva
ore.) n acest moment suna din Zurich avocatul Heeb: Cu ce-i pot fi util
doamnei Soljenin? Deocamdat, ntrebarea este chiar rizibila, desi
emoionant: cu ce poate el sa fie util?! Deodata, o idee o fulgera: da, desigur!
Cu voce solemna n aparat: Rog pe maestrul Heeb sa procedeze imediat la
publicarea tuturor operelor lui Soljenin pstrate n depozit pn la data de
azi! N-are dect sa asculte Securitatea! Apoi telefonul suna ntr-o veselie
dar e ca i cnd ar suna n apartamentul altcuiva: de la aceste apeluri
telefonice, ea n-are ce sa atepte. Sunt oameni care suna din diverse capitale,
dar sotia mea n-are ce sa afle de la ei i nici ei de la ea.]
1 Crbuul, porecla data lui Nikita Hruciov. (N. T.)
Au venit dup mine. Au venit sa ma ia. De-acum, ce-o vrea Dumnezeu!
Eu grbesc pasul, este circul mut al nopii, de data aceasta se merge departe.
Dar nu-i asa: din nou angajare imediata pe un coridor lateral, trecem de
cabinetul medicului, iat-l pe colonelul Komarov, lng el un alt colonel, apoi
intram n acelai birou n care ieri m-au declarat trdtor de patrie; numai ca,
n prezent, ncperea, n contrast cu ziua posomorita de-afar, este inundata de
lumina. i la biroul de ieri -acelasi Maliarov de ieri, eh da! Ma-liarov n sus,
Maliarov n jos. De ce m-or fi gtit asa? i, pentru mine, mereu scaunul din
mijlocul ncperii. i ofierii superiori iau Ioc n spate, pregtii sa sara n
ajutorul lui Maliarov n caz ca eu m-a arunca asupra lui.
i cu tonul la fel de grav ca i ieri, la fel de surescitat de importanta
textului sau, subliniind fiecare cuvnt n parte:
Decretul Prezidiului Sovietului

i din aceste trei cuvinte, mie totul mi este deja perfect clar; pe celelalte
le ascult numai cu o ureche, doar pentru a le controla, lata-i cum n interval de
optsprezece ore fac sa varieze prelucrarea la care sunt supus: cnd prin
comprimare, cnd prin ntindere. Dar constat cu bucurie ca nu ma deformez
deloc: ieri nu m-am tasat, azi nu ma ntind.
nseamn ca n-au avut pofta sa stea de vorba cu mine, ei nii stiu totul.
Voi tii totul, dar atunci la ce bun rachetele voastre, infanteria voastr
motorizata i securitatea voastr cu artificierii i antajitii ei de ce bat toi n
retragere caci bat n retragere, nu-i asa? Vielul se lua n coarne cu stejarul
ntreprindere aparent zadarnica. Stejarul n-a czut dar nu-i aa ca parca s-a
lsat ntr-o parte? Nu-i aa ca un pic a cedat? n timp ce vielului nici fruntea
nu-i sufer, nici corniele; da, da, iat-l: i reia alergarea, nu stiu ncotro
alearg*.
Dar secundele curg, trebuie sa evaluez rapid situaia.
Eu nu pot dect cu familia. Trebuie sa ma ntorc la familia mea.
O idee ar fi fost sa ma deporteze n Siberia, dar Ia data aceea n-au
ndrznit s-o fac. n caz ca ar fi fcut-o i ca Occidentul ar fi protestat, ei l-ar fi
linitit spunndu-i ca eu nu sunt la nchisoare i ca destinderea i comerul nu
trebuie sa sufere din cauza mea. Deportarea, din punctul lor de vedere, ar fi
reuit, (n ce privete regimul de detenie, pe acesta l-ar fi nsprit treptat
Adnotare din 1978.)
Maliarov, n costum negru de ceremonie, cmaa mai alba dect a mea,
s-a ridicat n picioare; cu capul dat pe spate, sta ca un actor plantat n mijlocul
camerei:
Familia va va urma.
Trebuie sa plecam mpreuna. I
Asta nu se poate.
Iat deci. Ce maniera neateptat de a expulza un om. Dar, daca ma
gndesc bine, eu zic ca nici nu au alta cale dect aceea de a ma expedia valvrtej.
Dar unde este garania?
Dar cine o sa va despart? * Poate ca, n general, e bine sa nu faci
vlva n jurul tau.
Atunci, eu trebuie Daca ntr-o secunda nu te orientezi,
necesarmente ratezi ceva: cu ei, aa este ntotdeauna trebuie sa redactez o
declaraie.
De ce o declaraie? Nici acum nu-i neleg rostul; ca i cnd o declaraie
ar avea vreo importanta n cazul n care ei hotrsc altfel. Dar aceasta este pur
i simplu pentru a ctiga timp, vechi reflex de pucria care caut sa se agate
de ceva. Maliarov reflecteaz:
La OVIR1? Scriei.
La nici un OVIR. Decretul este al lui Podgorni. Lui. Reflecteaz, mi
spune sa ma apropii de birou, pe o latura, mi da hrtie.
Eu scriu, scriu. Enumerarea membrilor familiei, date de natere. O adaug
pe btrna mtua Ira din Gheorghievsk; aceasta este singura posibilitate de a

o lua. (Greeal: ei se tem ca am sa sparg placa de geam, dar eu mi scriu


pasnic declaraia.) Ce sa mai inventez?
Cu avionul Eu nu pot.
De ce?
Nu-mi permite sntatea.
Eu, ce-i drept, nu am deloc experienta cltoriilor cu avionul, o singura
data am zburat pn la Kiev i a fost vai de urechile mele.
De o imobilitate solemna (este vorba de o operaiune aproape militara,
care poate s-i aduc i o decoraie). A fcut un semn cu capul, n sfrit, va
reflecta.
1 Departamentul de vize i paapoarte; aici se regleaz toate deplasrile
sovieticilor care merg n strintate, n particular ale acelora care prsesc
definitiv URSS. (N.t.)
Eu nu am avut timp sa analizez i s-mi dau seama ca ei nu pot risca sa
ma trimit cu trenul: daca pe drum se produc ca din senin demonstraii,
diverse evenimente? i apoi, dureaz mult.
Apoi, napoi n celula. Eu tin dinadins minile la spate, sunt mai tare
asa. Intru; lumina este stinsa. Suntem n toiul zilei, de la amiaza pn la ora
unu, instalaia electrica este n pauza. Doamne, ce ntuneric, ce atmosfera
nchisa, funerara. i am impresia ca tlpile mele ating mai uor, tot mai uor
duumeaua, ca ma nalt n zbor, ca ies din acest sicriu. Astzi, spre diminea,
m-am mpcat cu gndul c-mi mai rmn doua luni de trit, i acestea n
condiiile n care sunt obligat sa suport anchete, internri. i, deodata, se
dovedete ca nu sufr de nici o boala, ca nu sunt vinovat de nimic; nici masa
de operaie, nici butuc pentru tierea capului, pot s-mi triesc viaa mai
departe!
Al doilea biat iar lipsete, dar confidentul meu ma devoreaz din priviri;
ateapt s-i povestesc. Dar mi-e jena s-i spun. Cnd din celulele de la
Butrki ma conduceau din nou la ntlnirea cu ceea ce se cheama libertatea, eu
jubilam, clamam saluturi, dar acum nu stiu de ce mi-e jena. i apoi, n prezent,
sa vezi i sa nu crezi: n celula exista ziar n fiecare zi. Biatul mi tie numele,
mine i el o sa citeasc Decretul. Mirarea va fi mai mare dect cea de astzi:
ah! Da, da aa I-au pedepsit!
Ferestruica se deschide cu zgomot. Dejunul. Ne apropiem s-l luam.
Ciorba de varza i casa de ovz. Dar ma pomenesc ca tin n mna nite
castroane care n-au nimic comun cu cele obinuite; pe moment nu neleg.
Biatul i ia poria i se duce s-o mnnce pe parul lui; eu ma aez pe unicul
loc de la msua. Duc la gura prima lingura de ciorba de varza ce-i asta?
Ciorba nu este srat deloc, adic este aa cum mi place mie i aa cum nu se
putea pregti la nchisoare. Deci, la comanda mea, mncare fara sare! i cu
deliciu culeg tot ce este n castron, sorb aceasta ciorba de varza, ciorba de
nchisoare dar ciorba ruseasca, simpla, frugala, nu o oarecare zeama lunga.
Apoi i casa de ovz, nedreasa cu nimic, dar o porie n-cincita n comparaie cu
cea de la Lubianka, i cu ct mai consistenta! La mine, n Captivii, biatul
nostru rpit din Europa, debarcat pe aeroportul din Berlin, i recunoate n
poria de ciorba soldeasca bunul ce i se restituie: amarnica lui patriE. Aa i

eu acum: cu aceasta casa, cu aceasta ultima porie de mncare ruseasca, mi


iau adio de la Rusia.
Nu m-au lsat s-mi termin dejunul; zgomot de iale, trebuie sa ies. n
sfrit, bine ca mcar am apucat sa mntui ciorba de varza. i feliilor de pine
le-am dat drumul pe scndura: cine o sa le dovedeasc acum? mi vr o bucata
n buzunarul hainei; de aici pn la aceste Europe, va mai fi nevoie de ceva
haleala, l mbriez pe biat, i urez toate cele bune iat-m plecat. N-am
reuit sa rein n detaliu toate coridoarele de la Lefortovo, dar mi-amintesc bine
de acel loc unde de fiecare data ma fceau atent sa nu ma lovesc cu capul de
partea de sus.
n boxa de primire mi sunt restituite ceasul, cruciulia; semnez de
primire. Locotenent-colonelul avu o tresrire: ce-i cu buzunarul ala umflat? i
arat pinea. ovie; bun Nu-i nimic.
Din nou trebuie sa ateptm, n timpul acesta, mecherosul comandant
al nchisorii Lefortovo vine s-mi tina companie. Nemai-facnd impresie cu
galoanele i zorzoanele sale, ba chiar avnd o mina cumva vistoare, ce atras se
simte el de mine! Ca de tot ce este tainic, inexplicabil, nesupus legilor vieii, ca
de traiectoria unui meteorit. Ai zice chiar ca mi zmbete amabil. Plecndu-i
capul ntr-o parte, ma privete insistent:
Dumneata la ce coal de artilerie ai nvat?
La a treia de la Leningrad.
Iar eu la a doua. Suntem de-un eat.
mi vine i mie sa rid. n aceeai epoca, alergam, elevi cu matele chiorind
de foame, visnd la tunuletele ncruciate de pe petlie. Numai ca acum el are
pe epolei nsemnele Ministerului de Interne. i de ce o fi ncrunit asa? Iar la
mine nici un fir alb.
Da Luptam amndoi de aceeai parte a baricadei, dar acum
dumneavoastr suntei de cealalt parte a ei.
Eh, drguul de limbaj leninisto-trotkist care a marcat durabil trei
generaii; pentru ele, ntreaga lume e pe baricade dincolo de care nu le e dat sa
vad tufiurile i zmeuriurile peisajului natural. Baricadele ca baricadele, dar
de partea dumneavoastr sofale i fotolii foarte moi. Iar de partea noastr
minile la spate!
Ieim. Din nou cordonul n curte; din nou pe bancheta din spate ntre
doi ini, la nghesuiala. i seful de ieri, al misiunii, cel care m-a luat de-acas,
aceeai cciul, acelai guler; i figura aceea prea cunoscuta, ce-i cu ea? Ia te
uita, ce uituc sunt! Pai, asta este medicul meu!
Cel de ieri, cel de azi de la revrsatul zorilor. Iat, daca as fi privit mai
atent, as fi neles mai multe: ncepnd din chiar momentul cnd am ieit din
casa, medicul, cu geamantanaul lui, m-a nsoit ca o umbra, pas cu pas; ei
erau cu ochii pe mine.
Porile blestemate s-au deschis, plecam. Doua maini, n cealalt sunt
patru; opt, aadar, i de data aceasta. Am ncercat s-mi pipai din nou girul,
gest care i-a fcut s-i concentreze imediat vzul i auzul asupra mea.
E moina i astzi, zloata pe strzi, mainile se stropesc unele pe altele.
Am trecut de gara Kursk. Am trecut de trei gri. Viram i nc o data viram pe

bulevardul Leningrad. Ne ndreptam spre Gara Bielorusa? De unde am fost


adus n stare de arest, cndva, venind din Europa. Nu, trecem pe lng. Pe
acest bulevard noroios la culme, n aceasta zi leioasa, noroioasa, care poate fi
destinaia noastr daca nu aeroportul seremetievo? ncepnd din vara trecuta,
de cnd cu groaznica noastr edere la Firsanovka, nsui drumul acesta mieste odios.
Eu nu pot cltori cu avionul, i spun medicului.
El se ntoarce spre mine i, ntr-un limbaj pe deplin al omeniei, nu n cel
al pucriei:
Nu se poate schimba nimic, avionul ateapt.
(Daca as fi tiut eu de ct timp atepta! De trei ore! Pasagerii sunt la
captul puterilor, unii au i copiii cu ei. Cauza ntrzierii nimeni n-o tie. i
doua echipe tehnice, una dup alta, au verificat starea aparatului. i din
Europa dispecerii ntreab ce se ntmpla; ai notri mint: ceata.)
Dar eu voi fi cu dumneavoastr, am toate medicamentele. Din nou
cordon n semicerc de data aceasta n jurul pasarelei de mbarcare: i ce s-ar
ntmpla daca as sari n laturi i as lua-o la fuga? Pasarela duce la salonul din
fata. n salon, apte civili, plus al optulea medicul care ma nsoete, n afara
de medic, echipa este iari pe de-a ntregul noua (ei au trebuit s-i
pregteasc pe toi aceti oameni de paza, s-i nvee meserie). Mi se indica un
loc precis, spre culoar, i pe rndul de mijloc, iat, aici. ntre mine i hublou,
un vecin; n spatele nostru doi ini; n fata unul. i doi de cealalt parte a
culoarului. i n spatele lor, doI. Aa ca ma vad nconjurat ca de o centura. Dar
iat-l i pe medic: se apleac spre mine grijuliu i-mi explica ce medicament
este recomandabil sa iau imediat, care dup o jumtate de ora, care dup doua
ore; i, sub ochii mei, extrage fiecare tableta din ambalajul de fabrica, demonstrndu-mi n felul acesta ca nu este otrava. De altfel, una dintre tablete,
dup ct ma taie pe mine capul, este un somnifer, pe aceea n-o iau. (Vor sa ma
adoarm pe drum sau sa ma drogheze?) Dar ce, aa de mult o sa dureze
zborul? l ntreb eu cu naivitate.
Cte ore? Descumpnindu-se, el da dovada de i mai multa naivitate:
Vedei dumneavoastr, exact nu stiu nici eu i ateptarea ia sfrit: uile de
acces se nchid cu zgomot, inscripia ndemnnd la prinderea centurilor de
siguran se aprinde. Vecinul meu, i el foarte grijuliu: Dumneavoastr n-ai
mai mers cu avionul? Iat, aa se prinde centura. i luai bomboane pentru
decolare, ajuta foarte mult. Din minile stewardesei n albastru. Ea,
deocamdat, este cu att mai nevinovata cu ct habar nu are cine sunt aceti
clieni. Simpli ceteni sovietici de-ai notri?
i avionul ruleaz pe pista mohorta, acoperita de o zpad murdara. Pe
lng alte avioane sau pe lng nu stiu ce cldiri, nu mai disting nimic: i
unele, i altele mi repugna, ca toate aeroporturile, dar tot acest ansamblu nu
este mai putin ultimul fragment de Rusie pe care-l vad.
Plec din Rusia pentru a doua oara: prima oara, am plecat Ia bordul unor
vehicule ce se ndreptau spre front, cu trupele angajate n ofensiva: Supune-te
pmnt strain! Deschide-ne porile tale!

Dar din strintate n-am revenit dect o singura data: din Germania i
pn la Moscova, nsoit de trei securiti. i din nou plec din Moscova, tot n
compania lor; numai ca de data aceasta, ei sunt opt. Arestare de-a-ndoaselea.
Decolam, avionul trepideaz: mi fac semnul crucii i trimit un salut
pmntului care se ndeprteaz.
Securitii rmn cu gura cscat.
(Aceste solicitri telefonice nu aduc mare lucru Deodata, apartamentul
rsuna de plnsete: Este n avion! L-au expulzat! n Germania Occidentala!
Cineva anuna la telefon ca prietenii lui Boli au lansat zvonul cum ca acesta i
ateapt musafirul la Frankfurt. E verosimil? Poi sa crezi n aa ceva? Ei nii
au rspndit acest zvon ca sa abat atenia de la nchisorile lor subterane. Nam sa cred dect atunci cnd am sa aud vocea lui A. I. Ce caut n chestia asta
prietenii lui Boli? E spectacol Atunci de ce au venit s-l ia n formaie de opt
la unu? Ca, arestndu-l, s-i atrag oprobriul lumii ntregi pentru a-l
expulza? Dar iari i iari suna ageniile strine, una dup alfa. Ministerul
Afacerilor Interne al landului Renania de Nord-Westfalia a confirmat: Este
ateptat n Germania Occidentala. Ba mai mult: Deja a sosit i se afla n drum
spre reedina lui BoU! Deci este adevrat? Dar de ce se bucura toi? Caci, n
definitiv, este o nenorocire, o violenta, nu mai putin dect lagrul L-au
expulzat-cuvntul este strident, strain L-au expulzat: atunci la noi va fi
confiscare? Ah! Ar fi trebuit sa distribui ce era de distribuit, am pierdut
timpul! Ea arde, nu se oprete din ars. Primele telefoane, este felicitata pentru
ce, pentru nenorocirea asta?)
Apoi totul le este mai familiar cititorilor dect mi este mie: zborul prin
diferite straturi de nori; pe deasupra norilor, soarele, ca deasupra unei cmpii
nzpezite. i pe ce ruta mergem, mi fac calcule: ce ora e (aproximativ doua, cu
15 mai mult dect amiaza reala), cum zburam n raport cu soarele i rezulta
o linie ntre Minsk i Kiev. Deci putin probabil sa mai facem vreo escala n
URSS i deci, deci Viena? Nu-mi pot imagina altceva, nu cunosc nici itinerariile, nici aeroporturile.
Zburam Suspendai ntre cer i pmnt. La stnga, nainte, soarele
arunca o lumina orbitoare asupra ntinderilor albe ca zpad ale norilor. Dar
celulele, pentru oamenii care gndesc altfel, continua sa fie n aa fel fcute
nct n tavan becurile de noapte s-au i aprins i ard pn n miezul zilei
urmtoare.
Doamne, dac-mi redai viaa cum sa drm aceste celule?
Cam prin multe am trecut n nici douzeci i patru de ore. Scaun moale,
bomboanele. Dar, n buzunar, port o bucata de pine de la Lefortovo; este o
fapta comparabila cu cea a eroului din basme care reuete sa smulg, sa
aduc de la vrjitoarea cea rea un fragment de obiect material: ca sa nu uite ca
situaia prin care a trecut a existat aievea, n-a fost un vis.
Credei-m, chiar i fara aceasta bucic de pine, eu tot n-a uita.
Traversarea unui spatiu aerian are valoare de simbol: am lsat n urma
mea cincizeci i cinci de ani; cine tie cte i unde ma ateapt surprizele
viitorului? A fi suspendat este ca o ntrebare: am trit eu cum trebuie? Am trit
cum trebuie. Nu te iluziona acum: ntr-o lume noua, complicaii noi.

Lata-m suspendat ntre cer i pmnt. Ma gndesc i n-am nici rgazul,


nici pofta de a-mi studia escorta. Unul dintre ei a scos un aparat de radio
Mutra zmbitoare. Vesela misiune; arde de nerbdare s-i dea drumul, l
ntreab pe celalalt: se poate? (Cine-i seful nu stiu, nu vad nici un sef.) Ma
ncrunt ostentativ, dau din cap: Ma deranjeaz (n gnd). I se face semn; el i
pune aparatul acolo de unde l-a scos. Cei doi din spate sa fie de alta factura?
Citesc ziare nemeti, Frankfurter Allgemeine. Diplomai, sau ce? Ct despre
securiti, plictiseala i face sa nu stea locului, citesc reclamele mprtiate pe
ici, pe colo, prospectele i orarele. Orarele Aeroflotului? Cu mare lene, ca i
cnd i pe mine m-ar cotropi o plictiseala infinita, iau un orar i cu aceeai lene
mi-arunc ochii peste el. La tipurile de avioane nu ma pricep. Destinaii de zbor
exista o mulime, exista Viena, exista Zurich, dar ca timp niciuna nu pare a se
potrivi. La unu i jumatate-doua nu pleac nici un avion spre o destinaie
europeana convenabila. Asta nseamn ca mi s-a dat un avion special? Da,
pentru asta se gsesc bani n vistieria statului nostru; Rusia revoluionar n
ipostaza de nabab. Situaie chiar de neconceput. Ne balansam ca o cobili. A fi
suspendat ntre cer i pmnt i a nelege un singur lucru: asemenea ore nu
sunt multe ntr-o viaa de om. Oricum ai lua-o, este o victorie. Vielul nu s-a
dovedit mai slab dect Stejarul. Orict m-a concentra asupra a ceea ce vreau,
nu-mi iese pasiena. Acas, cu ce prada s-or mai fi ales cei cu percheziia? (Dar
nu ma mai frmnt ca n timpul nopii.) i ai mei, acolo, ce-or fi fcnd la ora
asta?
[Toate posturile de radio au repetat deja de zece ori: el este la bordul
avionului a aterizat o main l duce acas la Boli. i cnd nimeni nu se mai
ndoia de asta: Avionul va sosi ntr-o ora i jumtate. Atunci, ministrul cum a
putut sa declare ca el (Soljenin) a sosit de mult? i toi corespondenii la
rndul lor? Deci nimeni nu l-a vzut n carne i oase? Atunci, ce spectacol mai
e i asta?! Nu zboar n nici o direcie??! Atunci, nu era nc asta, nenorocirea?!
Ba da, iat-o Curg informaiile, care mai de care: este nc n zbor A aterizat
deja nc n-a decolat de la Moscova, cursa se amna! i atunci, totul devine
clar o data pentru totdeauna: l vor duce de aici. l vor duce n Egipt sau n
Cuba, se vor descotorosi de el i-i vor declina orice rspundere pentru
persoana lui. Bine, bine, ticloilor, o sa va rmn ca un os n gt, o sa va
popularizez eu!]
Stewardesa mparte cafea cu biscuii. Sa bem deci, ne prinde bine,
economisim pinica. Medicul ma ntreab din nou cum ma simt, ce senzaii
am, daca nu vreau sa mai iau o tableta. Nimic de zis, mi-a artat atta
amabilitate chiar din momentul n care am fost scos din Lefortovo, probabil ca
a i dormit la nchisoare. Iertai-m, care e prenumele i patronimul
dumneavoastr? Interlocutorul meu pe loc se mboeaz i, cu o voce aspra:
Ivan Ivanci. Ah! Aciunile mele au sczut!
Dar, ia stai asa! Cetenia draga inimii mele mi s-a luat, nseamn ca
acum sunt un om liber, ia sa dau eu o fuga pn la toaleta. Unde-i asta? Cu
siguran n coada avionului. Fara sa spun cuiva vreun cuvnt ma ridic cu de
la mine putere i iat-m plecat n graba spre locul cu pricina. Cu aa graba
nct am luat-o cu doua secunde naintea panicii care avea s-i cuprind i

care avea sa fie cu att mai mare dup aceea. Deschid usa mai ncolo tot
salon? i complet gol! Ce vrei, socialismul i poate permite acest lux. Vreau
sa merg mai departe, dar n acest moment trei brbai ma prind din urma
printre ei i Ivan Ivanci, care, chipurile ngrijorat, ma ntreab: Ce s-a
ntmplat? Cum ce s-a ntmplat? Ma dut, la toaleta. Pai, nu acolo, nu, n borul
avionului! Ah! n botul avionului; bun, de acord. Ma ntorc. Pe asta nc o pot
lua ca pe un exces de amabilitate. Dar sosind la toaleta din fata, constat ca nu
pot sa nchid usa dup mine: tot n direcia aceea se nghesuie i doi secu-risti,
de altfel nencercnd sa mi-o ia nainte. Politee nvat la coala deteniei:
dorii sa priviti? Poftii, la brbai, uitai, asa. Se face. Asa, asta-i tot. Permitei!
Desigur, poftii, ei mi fac loc sa ies. Totui, pe scaunul de lng al meu, la
hublou, a luat loc un altul, unul mai buldog; cel dinainte n-a fost la nlimea
ncrederii acordate.
l cercetez cu atenie pe noul meu vecin: totui, ce mutra de asasin! Apoi
pe ceilali, cu aceeai atenie. Printre ei sunt trei sau patru despre care poi fi
aproape sigur ca au asasinat, i daca vreunul dintre ei a ratat ocaziile de pn
n prezent, atunci, fara ndoiala, el este gata sa se fac remarcat chiar astzi
Dar ce planta agtoare mai sunt i eu, cum de pot sa ma las ncntat n felul
acesta? n cine am crezut? n Maliarov, n Podgomi? Eu, un veteran al
pucriei i a doua zi, numai i numai greeli, nseamn ca m-am
dezobinuit. Oare un deinut autentic subirel, sonor i transparent va
cuteza sa cread fie i ct negru sub unghie, fie i pentru un minut ntr-un
procuror sovietic sau ntr-un preedinte sovietic? Eu! Puine cazuri stiu eu
cnd, dup rzboi, n oricare capitala europeana, haidii notri, ziua pe strada,
i mpingeau victima n main i o duceau n beciurile ambasadei? i apoi o
expediau unde voiau ei? n fiecare ambasada sovietica sunt destule asemenea
ncperi, asemenea semicavouri din piatra, solide; nu-i obligatoriu sa mi se
repartizeze mie o celula la Lefortovo. Acum, la Viena, n aceasta timorata
Austrie neutra, o main a ambasadei se va lipi pur i simplu de scara
avionului gol, aceti opt indivizi ma vor mpinge nuntru fara efort (dar ce
spun eu! Aici, n interiorul avionului, vor face din mine un balot i, sub aceasta
forma, ma vor debarca; cte cazuri de acestea nu s-au vzut!). Cteva zile ma
vor tine la ambasada. Decretul a fost publicat, m-au expulzat cnd, unde?
Nu sunt obligai sa aduc acest lucru la cunotina corespondenilor de presa.
i, cteva zile mai trziu, cineva ma va gsi asasinat pe marginea unei osele
austriece i pentru ce ar trebui sa fie fcut rspunztor pentru aceasta
guvernul sovietic? n toi aceti ani, din pcate, cei care au rspuns de mine au
fost ei, i n aceasta a constat securitatea mea dar acum ei nu mai au aceasta
rspundere, nu-i asa?
Tot acest plan, pe care tocmai l intuisem, era n aa msur n stilul
KGB, nct nici nu mai era nevoie sa fie verificat, cercetat. Cum de nu putusem
s-mi dau seama de el din capul locului? Ce-i de fcut acum? Iat ce
conduita mi impun: ct mai multa nepsare, ma odihnesc, ma decontractez,
zmbesc, ba chiar schimb cteva cuvinte cu unul sau altul dintre ei ma las
totalmente pe mna lor. [Mcar sa nu ma fac balot legat cu sfoara mcar smi pot scoate picioarele. Nu stiu, nu stiu deloc rnduielile de pe aeroporturi,

dar se poate ca, La aterizarea avionului, sa nu fie nici un poliist prin apropiere.
i daca e, fie i numai unul, voi reui sa scot un strigat sa se aud. Hai, hai,
vino de ma salveaz, nemeasca mea nvat n copilrie i de atta amar de
vreme abandonata! Compun fraze n minte, compun:, Jferr Polizei! Achtung! Ich
bin Schrifts-teller Solschenizyn! Ich bitte um Ihre Hilfe und Verteidigung!
(Domnule poliist! Atenie! Eu sunt scriitorul Soljenin! Va cer ajutor i
protecie!) Voi reui sa strig asta? Chiar daca numai pe jumtate i chiar daca
mi-astupa gura el o sa neleag!] i acum ma mulumesc s-i observ.
Somnolez pe jumtate i observ: ce mutre au tia? Ce-i spun ntre ei? Au
aerul de a se pregti pentru aciune? Ce lucruri au cu ei? Vad ca aproape toi
au minile goale. Adic libere.
Dar n curnd sunt deja trei ore de cnd zburam. Cam multior. Ct o fi
pn la Viena asta? Habar n-am, nu m-am interesat niciodat de asta. Dar
iat, ncepem sa reducem din altitudine. i nu pot sa ma abin de a mai face un
test: nu cu graba, ci cu zbav, pe crarea deja cunoscuta ma duc la toaleta
din botul avionului. Cu zece minute nainte de aterizare, mai sunt eu un zek
sau nu mai sunt? n spatele meu doi tipi, i unul dintre ei chiar pare a-i
reproa celuilalt ca nu i-a spus nu stiu ce. (Adic pentru ca unul sa fi putut lua
poziie naintea mea.) Oare asta mai are vreo importanta? zm-besc eu. Pai
cum sa nu; iat, eu va deschid usa. i, i de data aceasta, se planteaz
amndoi n prag, ca eu sa nu ma pot nchide nuntru. Un mic fior mi strbate
sira spinrii: nu, treaba nu-i aa simpla. Ceva pun ei la cale. (Abia acum mi
dau seama: ei aveau ordin sa nu ma lase sa ma sinucid sau sa ma rnesc, sa
ma mutilez ca borfaii cnd nu vor sa fie transferai n alta parte. Bine le-ar fi
stat sa ma duca sugrumat!)
Fie. Ma aez la locul meu iniial i. Nepstor i relaxat, trag cu coada
ochiului. Coborm. Mai jos. Se zrete un ora mare. Pe un fluviu. Un fluviu nu
aa de larg, dar nici ngust. Dunrea? Spunei daca tii. Descriem un cerc. Nu
prea se vad parcuri i suburbii vie-neze, mai mult industrie, dar la ora actuala
unde nu-i industrie? Ah! Iat i aeroportul. Rulam pe pista. Printre alte
cldiri se ridica una pe care scrie Frankfurt-am-Main. Aha! Rulam, viram
este politie, este, i nu putina, daca identific eu bine uniforma. i, n general,
lume destul de multa, vreo doua sute de persoane, aa ca voi avea la cine sa
strig.
Ne oprim. De afara se aduce pasarela. Civa dintre ai notri se precipita
spre cabina de pilotaj i revin. Eu totui nu mai am rbdare, i este un gest
firesc pentru un pasager: unde-i paltonaul meu (cel de la Lefortovo,
confecionat de fraii notri cehoslovaci), trebuie s-l mbrac, nu-i asa? Ei ma
ncercuiesc imediat i, pe un ton imperativ: Rmnei pe scaun! Asta nu-i a
buna. Rmn pe scaun. Trei sau patru tipi alearg, se agita, ceilali stau pe
scaune n jurul meu ca nite tigri. Eu, nepstor, rmn locului: ntr-adevr, la
ce bun sa transpir n acest palton? i, deodata, din cabina de pilotaj, sosete
pn aici n salon, trananta, rostita cu voce tare, comanda:
mbrcai-l! Scoatei-l afara!
Totul este de natura sa ma umileasc, nu se poate striga aa dect cu
referire la un zek. Da, mi repet frazele mele nemeti. De altfel, paltonul l-am

mbrcat fara ajutorul nimnui. i cciula. Totui, nu m-au fcut balot.


Deodata, din pragul cabinei de pilotaj unul dintre cei opt da navala spre mine,
nas n nas, piept n piept i iat-l aproape lipit de mine. Din aceasta poziie
mi paseaz cinci hrti-oare cinci sute de marci germane.
De ce, de ce? Sunt zek, de ce sa nu le iau? Caci de la ei mi primesc raia,
ciorba de varza Dar, totui, fac pe gentlemanul:
Permitei Fata de cine voi fi ndatorat?
(Ct snge nu ne-au supt ei. Din 1918 ncoace, au ctigat ei vreodat
vreo rubla prin munca cinstita?)
Fata de nimeni, fata de nimeni
i dispru din calea mea, nici mcar figura nu i-am vzut-o ca lumea,
pur i simplu nu l-am observat.
i de-acum am cale libera. Securitii stau deoparte, pilotul a cobort. O
voce:
Cobori!
Bine. Cobor. De o parte i de alta, nu mai sunt cei doi tipi sa ma
nghesuie ca ntr-o cutie. Cobor trei sau patru trepte arunc totui o privire
napoi, sunt dezorientat. Ei au rmas pe loc! Astfel, fora malefica a rmas toat
n avion.
i nimeni nu mai coboar; sunt singurul pasager.
Atunci trebuie sa fiu atent unde pun piciorul, sa nu care cumva sa ma
poticnesc. Arunc, de altfel, i o privire nainte, ntr-un cerc larg, evident dincolo
de o linie interzisa, ateapt vreo doua sute de persoane, aplauda, fotografiaz
sau nvrt o manivela. Pe mine m-ateapt? Stiu ele despre ce este vorba? Iat,
la aceasta primire, la acest foarte simplu lucru, nici nu ma ateptam. (Eu am
uitat cu totul ca nu ai dreptul sa aduci pe cineva ntr-o tara fara sa fi cerut
acordul acesteia. Tine de moravurile comuniste ideea ca nu trebuie sa ceri
nimnui un asemenea acord, aa cum nu s-a cerut nimnui permisiunea de a
ateriza la Praga n 21 august.)
La captul de jos al pasarelei ma ateapt, zmbind, un om foarte
simpatic, i destul de fluent n limba rusa:
Peter Dingens, reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al
Republicii Federale.
i se apropie o femeie: mi ofer flori.
Cinci i cinci minute, ora Moscovei. Sunt exact douzeci i patru de ore
de cnd, busculndu-se unul pe altul, au nvlit n apartament, nici nu mi-au
lsat timp sa ma pregtesc Pentru numai douzeci i patru de ore, sunt,
desigur, cam multe cele ce s-au ntmplat.
Dar un al doilea interval de douzeci i patru de ore a i nceputo maina
a politiei ma scoate din aeroport prin ieirea de rezerva, nsoitorul meu mi
propune sa mergem la Boli i gonim pe sosea, vorbind deja de aceasta viaa,
care a i nceput.
Rulam cu 120 de kilometri pe ora, dar, i mai rapida, o alta main a
politiei ne depete, ne ordona sa tragem pe dreapta. Din aceasta a doua
main sare un tnr rocat; el mi ofer un enorm buchet pe care-l nsoete
cu explicaia urmtoare:

Din partea Ministerului Afacerilor Interne al landului RenaniaPalatinat. Ministrul presupune ca acesta este primul buchet pe care-l primiti de
la un ministru de Interne!
Oh, da! Oh, da, desigur! De la ai notri, numai ctue. Mi s-a refuzat
chiar i dreptul de a locui cu ai mei
[Corespondenilor strini din Moscova li s-a adus la cunotina decretul
prin care mi s-a retras cetenia. Familia sa va putea s-l regseasc ndat ce
ea va dori acest lucru. Pn nu aud vocea lui, n-am sa cred n existenta
acestei posibiliti. Acum din RFG: amnuntele primirii la aeroport. O
asemenea chestie nu este cumva o nscocire? Nu e vorba de un actor care
tocmai a aterizat? Telefoneaz corespondentul lui New York Times: el tocmai l-a
sunat pe Boli i a vorbit cu Soljenin n sfrit, este el nsui cel care suna.
n biroul unde, nu mai departe de ieri, la doua mese de lucru se termina, ntr-o
linite ncordata, ceea ce era de terminat, n biroul n care apoi s-au npustit
securitii i n care au fost arse attea lucruri, acum se mbulzesc patruzeci de
persoane prieteni, cunotine -pentru a asista la convorbire M-au acuzat de
trdare. M-au mbrcat din cap pn-n picioare, n haine de securist
Colonelul Komarov Aici s-a rspndit zvonul (l-au lansat n mare graba, n-au
avut timp s-i dea o forma mai credibila) ca de bunvoie am ales expulzarea n
loc de nchisoare. i-ai luat vreun angajament scris? Ce vorba-i asta la tine,
nici prin cap nu mi-a trecut. n sfrit, acum ce-o sa le mai dea el la cap\par
Acum, de-acolo, o sa le dea la cap!]
Seara, n stucul lui Boli, ne-am fcut drum printre doua iruri de
maini ale corespondenilor de presa, deja parcate de-a lungul strduelor
nguste. Bombardai de bliuri foto, am srit drept n casa; pn noaptea trziu,
apoi de cum s-a crpat de ziua, ne-a fost dat sa auzim larma corespondenilor
pe la ferestre. Dragul de Hein-rich i-a lsat, bietul de el, balta programul de
lucru i mi-a oferit din plin ospitalitatea sa. A doua zi dimineaa era, dup cum
mi s-a explicat, inevitabil sa ies din casa, sa devin prada fotografilor i sa
spun cteva cuvinte.
Sa spun cteva cuvinte? Toat viaa am fost torturat de imposibilitatea de
a spune cu voce tare adevrul. Toat viaa mea am cutat sa fac o bre prin
care acest adevr sa ias la lumina zilei. i iat-m pn la urma liber cum nam fost niciodat, fara secure deasupra capului i cu zecile de microfoane
ntinse spre gura mea, ale celor mai mari agenii internaionale vorbete! i
este chiar ne- firesc sa nu vorbesc! Acum pot sa fac declaraiile cele mai
senzaionale i ei se vor ntrece n a le difuza
Dar n interiorul meu, ceva s-a blocat. Oare din cauza rapiditii
transbordrii n-am avut timp, nu sa ma pregtesc pentru a vorbi, ci mcar sa
ma dumiresc ce-i cu mine? Este i asta. Dar mai este i altceva: deodata mi s-a
prut nedemn sa ma lansez n invective aici, unde sunt la adpost, sa vorbesc
aici, unde toi vorbesc, unde acest lucru este permis. i ce sa mai spun dup
Arhipelag!
Iat tot ce mi-a ieit din gura:
Am vorbit destul atunci cnd eram n Uniunea Sovietica. Acum voi
tcea.

i acum, retrospectiv, mi spun: a fost bine, intuiia nu m-a nelat. (i


cnd, ulterior, familia mea a sosit la Zurich, i cnd din nou corespondenii au
dat navala, presupunnd ca de data aceasta, totui, nemaiavnd a ma teme de
ceva, voi spune cteva cuvinte nici atunci n-am mai avut nimic de adugat.)
Voi tcea spunnd aceasta, aveam n vedere s-mi impun a tcea n
fata microfoanelor; n ce privete poziia mea n Europa, am conceput-o, nc
din primele ore, din primele minute, ca pe o activitate n sfrit nestingherita de
nimeni i de nimic: douzeci i apte de ani scrisesem pentru sertar, de la mare
distanta poi sa publici ct pofteti, lucrul nu-i iese ca lumea. Numai acum pot
s-mi strng, cu srg i devotament, recolta. Esenial pentru mine era faptul
ca, ieind din zona morii de la Lefortovo, ma vedeam trimis s-mi public
crile.
Dar la noi, acolo, n Rusia, declaraia mea putea fi interpretata i ntr-un
mod ambiguu: dar cum vine asta voi tceai Cum poi sa taci atunci cnd
attora li se pune pumnul n gura? Pentru ei, acolo, esenialul era violenta pe
care o exercitaser asupra mea, pe care 0 exercitau i asupra altora-i eu sa
tac? Ei percepeau acest lucru n sonoritatea stihinica a versurilor lui Lermontov
La moartea unui poet, sonoritate mprumutata atunci de rndurile pline de
mnie ale lui Reghelson [43]. Li se prea (impresie de moment) ca era mai bine
ntr-un lagr sovietic dect sa fi trit n felul acela n strintate. Astfel i
printre oamenii cei mai apropiai, diversitatea duritilor vieii poate, chiar i n
douzeci i patru de ore, sa produc o diversitate de percepii.
[, M-au mbrcat, din cap pn-n picioare, n haine de securist o
infamie! i asta pentru ca adevratele lui haine de exilat sa ra-mna la ei?
Noroiul e lipicios. Ca i cnd trupul lui ar continua sa rmn sechestrat Ia ei.
Trebuie sa reintre n posesia hainelor lui. Dar cum sa ptrunzi la Lefortovo? E
zvorita. Telefonul? Aceste numere nu figureaz n cartea de telefoane.
Telefoanele anchetatorilor? Unii i mai cunosc torionarii. Dar anchetatorul i
da un numr de telefon la care nu mai raspunde nimeni. Procuratura? Navem telefonul nchisorii Lefortovo. Dar dumneavoastr l-ai dus acolo pe
Soljenin. Noi nu tim nimic. Joia, la Lefortovo, este zi n care deinuii pot
primi pachete i aminti ea i pleca direct acolo. Trebuie sa bata la ghieul
nchis: Chemai-l pe colonelul Komarov! n perete se aud nite chei rsucite n
iale i, nsoit de doi aghiotani (ei sar i, de fiecare parte, iau poziia de drepi),
un tip cu crnurile atrnnde, crunt, plin de importanta:
Colonel Petrenko, directorul penitenciarului Lefortovo!
De partea aceasta a baricadei poi sa fluieri sa uieri dup numele de
familie! i cu att mai mult dup lucruri Arse! n aceeai zi, spune el, au fost
arse. Sau mprite ntre ai lor? Sau confiscate n vederea vreunor falsuri?]
Cte nu-i rmneau ei de fcut! i rmne acum de fcut lucrul cel mai
important, s-l nceap i s-l termine: toat enorma mea arhiva, schie fcute
de-a lungul a doisprezece ani i destinate, n perspectiva, multelor Noduri,
trebuia sa aduc toate acestea n Elveia, pe calea aerului, pe uscat sau pe
mare, fara sa piard nici o hrtiu, niciunul dintre aceste plicuri folosite de
obicei ca dosare, pentru ca apoi n aceleai sertare sa le plaseze n acest birou,
n momentul n care l va mbarca pentru acolo, i, pe drum, sa aib grija ca

nici o hrtie importanta (i printre hrtiile mele, puine sunt neimportante) sa


nu treac prin cercul de fier al politiei de frontiera, sa nu permit celor de la
vama a le reproduce cu ajutorul a vreo zece aparate de fotocopiat gata sa intre
n funciune, i, se nelege, sa nu-i lase sa le retina; caci, practic, KGB nu
poate, practic, puterea sovietica nu poate sa lase n libertate nici mcar o foita
care nu-i este pe plac.
i de aceasta sarcina, sotia mea s-a achitat cu bine. n caz contrar, aici,
n exil, cu rana deschisa, cu sufletul sfiat, n-a fi fost dect un infirm, iar nu
un scriitor.
i aceasta poveste, bine ar fi s-o includ i pe ea chiar n aceasta carte.
Dar este imposibil, imposibil*
Iunie 1974 Sternenberg, pe nlimile oraului Ztirich Acum, da, pot
ncredina tiparului cele scrise (Completarea a Cincea); Dar cnd oare le voi
publica? (Adnotare din 1978.)
COMPLETAREA A CINCEA.
INVIZIBILII.
Nikolai Ivanovici Zubov n orice epoca, netiui de lume, triesc pe
pmnt nite oameni talentai nu n a scrie ceva pentru posteritate, ci n a
pastra ceva pentru interlocutorii lor att pentru cei mai vrstnici, ct i
pentru cei care vor fi tineri atunci cnd depozitarul amintirilor va fi deja btrn.
i atta timp ct acest cap nc nu i-a pierdut echilibrul, atta timp ct, cu
blnda nelepciune a vrstei lui, nc ne lumineaz calea el este un izvor la
care ne potolim setea de cunoatere a trecutului i la care, mai departe,
nvm noi nine cum sa ne gospodrim viaa.
Cu un asemenea talent deosebit, i nc din primii ani ai tinereii, era
nzestrat Nikolai Ivanovici. Revoluia l-a prins n postura de observator aflat la
vrsta de douzeci i doi de ani, atent i druit cu o buna memorie i toat
acea lume a Rusiei de odinioar, iremediabil prbuit n cteva luni, s-a
pstrat uimitor de vie n amintirea lui, ce-i drept, nu ca un mare tablou dintr-o
bucata, pentru ca N. I. Nu avea o viziune politica asupra vieii, ci ca o mulime
de crm-peie strlucitoare. Chiar i la btrnee, N. I. Putea sa extrag din
adncuri i sa expun un crmpei despre rnduielile de Ia calea ferata, despre
particularitile geografice ale unor localiti, despre viaa funcionrimii,
despre existenta unor oraele, despre nite amnunte de mna a treia, dar
remarcabile, ale istoriei noastre. Povestea totdeauna lucruri pe care lui nsui i
era cu neputin sa le priceap pn la capt i pe care era cu neputin sa le
gseti n cri, n schimb, desi contemporan al rzboiului civil, nu putea sa
povesteasc aproape nimic despre acesta: l trise ca spectator, nu ca
participant. Capul lui prea sa refuze a nmagazina date despre acest talmebalme ngrozitor. Viaa omului, luat individual, trebuie sa fac fata attor
sarcini i evenimente cu caracter personal, nct ea e n stare s-i urmeze
cursul i independent de evenimentele cu caracter general. De timpuriu i-a
murit tatl i aceasta vrsta adolescentina la care Kolea Zubov a rmas orfan
s-a manifestat att de puternic n el, nct i-a determinat caracterul pn la
btrnee: atitudine juvenila fata de viaa, mndrie bieeasca purta
totdeauna cu el un briceag, tia sa fac manual multe lucruri i cu femeile era,

oarecum pe ascuns, tandru, dar i timid. Pn la ultima suflare, i-a respectat


i i-a iubit mama, nendrznind sa se opun hotrrilor ei. Dar ea era plina de
tot felul de idei fixe i plina de voina de a le impune fiului ei. Una dintre aceste
idei era aceea ca un biat prea tandru i inteligent trebuie sa se nsoare cu o
femeie din popor i ca pentru aceasta trebuie sa mearg n popor. i la
terminarea facultii de medicina, ea l-a trimis n gubernia Novgorod ca sa
lucreze un timp ntr-o cooperativa productoare de ulei. ntr-adevr, cunotine
despre fabricarea uleiului i despre gubernia Novgorod, tnrul i-a nsuit
pentru toat viaa. Dar uite ca problema cstoriei a rezol-vat-o prost. Nu le
plcea sa se vorbeasc n casa lor despre aceasta femeie isterica din popor, iar
eu despre ea nu stiu nimic. Oricum, ea a adus destula nenorocire n viaa lui
Nikolai Ivanovici, astfel nct el nsui a trebuit s-o prseasc, lund cu sine
pe cei trei copii: pe linititul i inexpresivul fiu care nu l-a continuat niciodat
n nici o privin i care a crescut ca un strain, i pe cele doua fiice cu nebunie
ereditara de la mama lor. i cu acest brbat, cu un divor la activ i cu trei copii
nereuii, s-a mritat nefericita vduva Elena Aleksandrovna. Era acum femeie
la treizeci i trei de ani i-i murise primul so, mai vrstnic dect ea cu douzeci
i cinci de ani. Viaa cu acesta ea i-o amintea ca pe cea mai nalta treapta pe
care o poate atinge fericirea pe pmnt. Remaritndu-se, s-a supus voinei
soacrei, din cauza ca N. I. N-a mai ndrznit niciodat sa ias de sub aceasta
voin. i n anii 30, n plin regim sovietic, deci ntr-un ev care nu se mai
caracteriza nicicum prin poziia subalterna a femeii n familie, ea s-a
autoeducat n spiritul acceptrii acestui nou destin, s-a retras ntr-un ev
mediu al ei. i, apoi, pe cei doi soti i-a ajuns mna lunga a NKVD i i-a
aruncat n lagr. (Povestea lor am relatat-o n Arhipelagul Gulag, partea a IlI-a,
capitolul 6, i n Pavilionul cancerosilor-Kadminii.), Dup activitatea n domeniul produciei de ulei, N. I. A putut sa se
ntoarc la medicina i sa se specializeze n ginecologie. Acest fapt nu putea sa
nu dea rezultate. Aici s-a format i sensibilitatea rafinata a minilor i drzenia
tandra a caracterului i, poate, i ceva derivat din indecizia tinereasca n
relaiile cu toate aceste fiine de sex opus de pe Pmnt. Cred ca a fost un
ginecolog de o rara miestrie, a fost o bucurie i o uurare pentru paciente. Ele
i pstrau un statornic sentiment de recunotin, iar el s-a simit pn la
btrnee atras de meseria lui chiar i dup ce, ctre anii 70, n urma muncii
depuse i n ciuda ntreruperilor cauzate de internrile n lagr, s-a pensionat,
el a rmas binevoitor i receptiv ori de cte ori a fost solicitat sa intervin n
cazul unei nateri dificile sau al unei femei grav bolnave. Aflat deja la vrsta de
aptezeci i cinci de ani, i-a realizat unul dintre proiecte: a organizat, ntr-o
coal medie locala, pentru fetele din clasa a zecea, un curs despre tot ce este
ruinos, despre situaiile pentru care ele trebuie sa fie pregtite, dar despre
care prinii lor nu le vorbesc direct niciodat; astfel, fetele erau determinate sa
renune la obiceiul de a-i transmite unele altora informaii confuze n materie,
soldate apoi cu traume pentru toat viaa. Era n intenia lui i scrierea unei
cri ca un fel de curs pedagogic pe aceasta tema.
Specialitatea medicala l-a ajutat pe Nikolai Ivanovici sa supravieuiasc
celor zece ani de lagr (i s-o aranjeze pe Elena Aleksandrovna ca infirmiera i

ani la rnd sa locuiasc n acelai loc din incinta lagrului). Dar multipla lui
dexteritate l mpingea tot timpul Ia meserii manuale, printre care una casnica,
de mult ndrgita: mpletitul. Toate cele necesare i de prima importanta
barda, clete le avusese i acas pn n momentul arestrii, i chiar n
perioada de lagr linitit i le pregtiser meterii lui; apoi i n deportare se
fcuse luntre i punte ca sa i le procure, n clipele de rgaz ardea de dorina
de a mpleti, i anume ceva interesant, n el, toate astea coexistau printre nite
trengarii refulate; l stpneau de asemenea o pasiune deosebita pentru latina
(drumurile lagrului l puseser n contact cu marele latinist Dovatur, i prin
protecie medicala i aranjase acestuia sa tina chiar lecii de limba latina!
Infirmierelor), i dintre ndrgitele i captivele jocuri conspiraia. Personal,
N. I. Se inuse totdeauna departe de politica (totui, pe cine nu mpinge lagrul
la reflecii? Avea cu M. P. Lakubovici, semi-bolsevicul, lungi discuii despre
istoria Rusiei), aa ca el nsui de conspiraie, n fond, nu avea nevoie, dar n
orele lui de rgaz nu obosea s-i elaboreze procedeele. Astfel avea un procedeu
care permitea ca prin posta deschisa sa intri n corespondenta conspirativa cu
un partener aflat departe i nefamiliarizat cu nici un fel de trucuri, nti i se
trimitea o poezie inofensiva cu rugmintea fierbinte de a o memoriza. Dup ce
te convingeai ca a primit-o, urma a doua scrisoare n care i spuneai ca poezia a
fost un acrostih. Omul citea coloana primelor litere: Dezlipete plicul i l
dezlipea deja pe al doilea, pe cel de-acuma. Aici pe fia lipita, i se explica n
scris modul n care el va primi informaia urmtoare: fie ntre copertele unei
cri, fie pe fundul dublu al unei casete sau culmea miestriei! ntr-o simpla
carte potal, daca mai nti o pui n apa calda i apoi o desfaci n straturi.
Fantastica tehnica! Simpla carte potal, N. I. O stratifica, pe partea interioara
scria ceea ce trebuia, o lipea (el tia i prepara o mulime de cleiuri), i apoi
scria textul exteriorn aa fel nct rndurile exterioare sa se atearn peste
cele interioare, care devin astfel neidentificabile, n toate regimurile de cenzura,
crile potale rmn aproape totdeauna neverificate, trec peste diferite bariere
mai uor dect toate celelalte forme de corespondenta. (Trebuie spus ca
liberalitii sovietici se temeau de o asemenea corespondenta conspirativa i
adesea nu o sprijineau.) n lagr, toat aceasta tehnica Nikolai Ivanovici o
folosea n mod curent, dar nu lsa sa se vad n interesul cui. Aici a fcut el
cunotin cu moscovitul Alfred stiokli, eruditul specialist n teoria literaturii.
Acesta i-a spus ca, daca ar fi tiut cum sa ascund unele lucruri, ar fi scris n
lagr o nuvela despre epoca lui Spartacus i ar fi descris prin analogie (asa cum
face majoritatea temerarilor din literatura sovietica) psihologia de sclav, pornind
de la cea de zek. N. I. nsa i-a oferit imediat un excelent procedeu de pstrare:
nu mfundnd filele ntre coperte de carte (aceasta ar fi necesitat multe coperte),
ci ncleind copertele multor foi de manuscris cu un asemenea clei, nct la
desfacerea n straturi sa se pstreze scrisul. Au verificat i au constatat ca
rezultatul era excelent. i stiokli a nceput sa scrie. Cnd se strngeau file pn
la grosimea unei coperte, N. I. Le ncleia i le inea absolut la vedere n fata
scotocitorilor din administraia lagrului. Apoi stiokli sau a fost transferat n alt
lagr sau i-a abandonat nainte de vreme proiectul. Fapt este ca pe toate cele
scrise de el N. I. Nu numai ca le-a pstrat, dar le-a i scos din lagr, le-a luat cu

el n exil i apoi i-a scris lui stiokli, aflat acum la Moscova n libertate: venii sa
va luai manuscrisul! Stiokli i-a rspuns derobndu-se sub diferite pretexte
amabile. Eu l-am simpatizat foarte mult pe acest autor ascuns, pe acest
confrate al meu. Noi credeam ca el nu nelege aluziile din scrisori i ca
socotete ca opera lui s-a pierdut, n 1956 m-am dus i eu la Moscova. Cu
aceasta ocazie, Nikolai Ivanovici mi-a ncredinat misiunea s-l gsesc pe stiokli
i s-i spun fara ocoliuri ce i cum. Dar vai, reabilitat, cu cariera tiinific
restabilita, reinstalat n apartamentul lui de pe Petrovka, stiokli pierduse
interesul fata de scrierile lui din lagr: sa mai zic cineva ca trim n
sclavagism! Toat povestea aceasta mi amintea de Maksim Maksimci,
devotatul i neluatul n seama personaj lermontovian.
La Kok-Terek, n exil, N. I. A sosit cu cteva luni naintea mea. Sotia i
fusese luata de lng el i trimisa n inutul Krasnoiarsk (msura era urmare
nu a premeditrii celor de la Ceka, ci a neglijentei celor de la Ministerul de
Interne). Dup un an au adus-o napoi, aici. Btrna mama, din cauza creia
se ntmplase toat povestea cu arestarea acestei perechi, a venit i ea trgrpi s-i vad fiul. A venit i una dintre fiice, aflata deja n pragul dementei
complete, dar toate astea ulterior. Dar deocamdat el tria singur deja
totalmente albit, dar sprinten ca un tnr, usciv, mic de statura, cu fata
nseninata de un zmbet. Avea nite ochi aa de luminoi nct nici o cuttur
nu puteai sa nu i-o observi i sa nu i-o tii minte. Ne ntlniserm n spitalul
raional, unde eram internat din cauza unei boli enigmatice, care se declanase
exact n momentul eliberrii (erau metastazele anuale ale cancerului, dar nc
nu le identificase nimeni, N. I. Fiind primul care le-a bnuit). Trebuie sa spun
ca nu el m-a tratat i ca ntlnirea noastr a fost ca de la zek la zek. i n
curnd, dup externarea mea, nu stiu cum s-a fcut ca am mers mpreuna prin
aul, am intrat ntr-o ceainrie, unde am stat la un pahar de bere. Eram doi
brbai singuri: el i atepta sotia; pe mine, n ultima perioada de lagr, ma
prsise sotia. El mergea atunci pe cincizeci i opt de ani, eu pe treizeci i cinci,
iar n prietenia care se legase ntre noi era ceva tineresc pe care-l ntreinea i
aceasta situaie a noastr de nefamiliti, i temperamentele tinereti ale
amndurora, i aceasta senzaie de minunat nceput al nceputului vieii,
senzaie care pune stpnire pe deinutul eliberat, i chiar primvara stepei
kazahe cnd nfloresc ginghilul parfumat i ghimpele cmilei dar i ntia
primvar de dup moartea lui Stalin i ultima primvara a lui Beria.
Dar cu ct vrsta lui Nikolai Ivanovici era mai mare dect a mea, cu att
era mai mare optimismul lui: sa ncepi viaa la cincizeci i opt de ani, ca i cnd
pn arunci n-ai fi trit. Totul este distrus i nc netrit!
Pe oameni i-am atras de partea mea totdeauna de la prima n-tlnire, de
la prima vedere. Nikolai Ivanci m-a ncntat aa de mult din prima clipa, mi sa destinuit n aa msur, nct repede m-am hotrt s-mi deschid i eu
sufletul n fata lui. n exil, el a fost primul i ultimul n fata cruia m-am
deschis. Seara ne duceam pn dincolo de captul micii colonii, ne aezm pe o
movilita la malul unui vechi canal de irigaie i-i citeam, i citeam din stocul
meu de poezii (dar i de proza), verificnd n ce msur i plceau aceste
compuneri ale mele. n perioada deteniei mele, el a fost al noulea cruia i-am

servit asemenea lecturi, dar primul care m-a surprins cu o reacie nici de
lauda, nici de critica, ci de uimire. Cum de-i oboseti creierul, purtnd n
dumneata toate acestea ani de zile? ntreba el. Un alt loc de pstrare dect
memoria mea nici nu-mi permiteam, eu ma obinuisem deja cu ncordrile ei,
cu venicele repetri iar el se apucase sa mi-o degreveze. i peste cteva zile
mi-a fcut cadou un prim dispozitiv uimitor prin simplitatea lui, prin
adecvarea lui la ambianta cea mai srccioas, pentru ca nu trezea bnuieli,
dar i pentru ca era uor de mutat dintr-un loc n altul: o ldi din placaj,
dintre acelea folosite la expedieri i care, n marile orae, au un pre de nimic,
dar care nu se pot cumpra n exil. Un asemenea obiect, de care deinutul
trebuie sa aib grija i s-l foloseasc pentru mruniuri, nici nu face nota
discordanta cu mobilierul srccios dintr-o ncpere cu pmnt pe jos. Ldia
avea fund dublu, dar placajul nu i se ndoia, i numai nite mini de ginecolog
putuser, palpnd din doua parti, sa potriveasc cele doua funduri n aa fel
nct sa lase un spatiu ntre ele. Apoi erau doua cuioare care, am constatat,
nu erau btute n placaj, ci montate strns. Cu ajutorul unui clete plat,
acestea puteau fi scoase rapid; cdea o mica bara, se deschidea o cavitate
secreta i att de adnca i ntunecoasa ct se dorea; era vorba de un spatiu de
o suta de centimetri cubi, un teritoriu care, desi fcea parte din cel al URSS,
era ieit de sub controlul puterii sovietice. Acolo repede puteai sa arunci, de
acolo re-puteai sa scoi ceea ce trebuia, repede puteai sa te asiguri ca nu se
rostogolete nimic, ca nu se produce nici un zgomot care sa te dea de gol. n
condiiile n care, scriind, eram nevoit sa fac literele ct mai mici, aceasta
cavitate oferea suficient spatiu pentru tot ce as fi consemnat n cinci ani de
lagr, (n textul principal al Vielului am scris: o idee fericita i un ajutor bine
venit din partea unei persoane, dar am scris-o ntr-un context care sa dea de
neles ca asta a fost dup cltoria la Takent exemplu de denaturare menita
a face sa nu planeze nici o bnuiala asupra lui Nikolai Iva-novici. Din aceasta zi
de mai 1953, cnd am primit cadoul, am nceput putin cte putin s-mi atern
pe hrtie cele dousprezece mii de rnduri: versuri, un poem, doua piese.)
Ma cuprinsese entuziasmul: momentul cnd ti se anuna eliberarea nu
este mai putin important dect cel cnd iei pe poarta lagrului! i lui N. I. i
luceau ochii, iar zmbetul, n ciuda mustilor i a barbutei crunte, l
ntinerea: a prins bine, n-a fost zadarnica pasiunea lui pentru conspiraie!
ntr-o colonie micu, unde exilai politici erau mai putin de patruzeci de
oameni, iar printre acetia nici zece rui, deci ntr-o asemenea colonie a trebuit
ca un subversiv autor amator sa dea din prima clipa peste un nnscut
conspirator amator! Oare nu-i asta o minune?
Mai trziu, N. I. A aranjat pentru mine un dispozitiv secret i ntr-un
birou grosolan. Spatiile pentru pstrare creteau, accesibilitatea era perfecta,
i, ntr-adevr, chestia asta mi-a uurat mult activitatea de scriitor ilegalist: n
ultimul minut, nainte de a pleca la coal, ascundeam totul n bordeiaul meu
solitar pe care-l ncuiam cu un mic lact, i plecam pentru multe ore, timp n
care ma simeam perfect asigurat: nici hotul n-avea de ce sa fie tentat, nici
agentul co-menduirii nu gsea, nu captura nimic. i acum, cu toat enorma
(dubla) solicitare din partea scolii, reueam sa ma uit n fiecare zi n

manuscrisele mele, sa scriu cte ceva n fiecare zi i acelai lucra n toate


duminicile, cu excepia celor n care ne mnau la munca n colhoz. Iar pentru
repetarea i pregtirea leciilor noi nu mai pierdeam o sptmn la luna.
Acum puteam s-mi definitivez textele: le vedeam cu ochi proaspei i eram
convins ca memoria mea nu va avea de suferit din cauza eventualelor
modificri.
Ajutorul acordat mie de Nikolai Ivanovici n momentele cele mai dezolate
ale distrusei i dezndjduitei mele viei i simpatia artat mie de Elena
Aleksandrovna, venita i ea printre noi ast-toamn, au fost fluxul de cldur
i lumina care m-a fcut sa nu simt lipsa restului omenirii de care ma
ascundeam. E. A. Sosise, iar eu ateptam aprobarea de plecare la un dispensar
oncologic, la o moarte aproape sigura. Cumplita a fost conjunctura n care neam cunoscut i de aceea discutam la modul pragmatic despre apropiatul meu
deces i despre modul n care ei trebuiau sa gestioneze avutul meu. N-am vrut
sa las manuscrise n casa lor, ca sa nu le complic existenta, dar pe parcela mea
am ngropat n pmnt o sticla cu poemul din lagr i piesele, i singurul care
tia acest loc era N. I. Din clinica oncologica de la Takent (mai trziu din
Torfoproduct, precum i din Riazan) le-am trimis adesea scrisori consistente i
dense, aa cum, n viaa mea, nu mai scrisesem nimnui niciodat.
Ambii Zubovi aparineau acelei foarte bune jumti din efectivul fotilor
deinui, care, ct va trai, nu-i va uita stagiul de lagr i care vede n acesta
lecia suprema a vieii i a nelepciunii. Aceasta m-a i fcut sa ma simt legat
de ei ca de rudele mele, iar dup vrsta (N. I. Era putin mai tnr dect
rposatul meu tata), aproape ca de prinii mei, dar nu tuturor le este dat sa
aib cu prinii lor momente aa de interesante i de vesele ca acelea pe care leam avut eu cu Zubovii. Ne trimiteam biletele prinse de zgarda unui cel (acesta
alerga de la o casa la alta, tiind cine-i expeditorul i cine destinatarul),
mergeam mpreuna la cinematograful micii colonii sau edeam la taifas n
chiocul lor de chirpici, la marginea stepei pustii. i cu mai multa sinceritate
dect se obinuiete a se manifesta n relaiile cu prinii, ne jeluiam mpreuna
ca eu nu puteam sa ma nsor din cauza manuscriselor i cutm o modalitate
ca totui sa ma nsor cu cineva.
Cnd n primvara lui 1954 am fost rspltit cu ansa de a ma
nsntoi i, naripat de sentimentul bucuriei, am scris Republica muncii,
atunci i-am avut n vedere aproape numai pe ei, gndul meu fiind sa le-o citesc
n mod special lor, acestor vechi foti deinui i binecuvntai prieteni ai mei.
Sa le-o citesc dar nici intenia aceasta nu era simplu de realizat: fiica lor
reprezenta un risc, iar izba n care locuiau era nghesuita ntre alte izbe, or eu
voiam sa interpretez, cu voce tare, toate rolurile din piesa. Bordeiul meu nsa
avea o poziie mai buna, drumul de acces la el se vedea de la o suta de metri.
Dar piesa era foarte lunga, o data i jumtate mai lunga dect este acum.
Citirea ei cu antracte cu tot lua cinci ceasuri, or a avea musafiri attea ceasuri
n timpul zilei era de natura sa trezeasc bnuieli din partea vecinilor i a
comenduirii, pe lng faptul ca nici slujba i nici gospodria nu permiteau
acest lucru. i astfel n-a rmas dect o singura soluie: cnd deja se ntuneca,
ei sa vina sa stea o noapte la mine. Era o noapte calda, de sfrit de iunie i

solemn selenara, aa cum numai nopile stepei nemrginite pot fi. Dar a trebuit
sa inem ferestrele nchise ca sa nu fim auzii i astfel tot aerul proaspt l-am
lsat afara, noi fiind nevoii sa stam n zpueala mbibata de mirosul lmpii cu
gaz. n antracte ne aeriseam, iar eu ieeam n curte sa vad: nu s-a furiat
careva prin preajma? Nu trage careva cu urechea? Dar ne pzeau cinii
Zubovilor La o adic, ar fi nceput sa latre, n noaptea aceea a renviat n fata
noastr, n toat cruzimea culorilor lui, tabloul vieii de lagr senzaie pe care
lumea o va ncerca peste douzeci de ani, citind Arhipelagul, iar noi am
ncercat-o n noaptea aceea. Dup spectacol am ieit cu toii n aerul nopii deafar: aceeai lumina de necuprins revrsata asupra ntregii stepe, numai luna
trecuse de partea cealalt a boltii cereti, micua colonie adormise de mult,
valul subire al cetii de dinainte de mijirea zorilor ncepuse deja sa se lase, ceea
ce fcea sa sporeasc i mai mult aparenta de fantastic. Zu-bovii erau
tulburai, poate i datorita faptului ca acum pentru prima data credeau cu
adevrat n mine, exprimndu-i prerea ca, iat, aici, n acest bordeia, se
pregtete ceva uluitor. i cvincvagenara Elena Aleksandrovna, sprijinindu-se
de mna soului ei, deja n cu-rnd sexagenar, a spus: i ce senzaie de
tineree avem! Senzaia de a fi fata-n fata cu privelitile sublime ale vieii!
Pe noi, pe fotii deinui, viaa nu ne-a rsfat cu priveliti sublime.
De-abia ncepusem, eu i Nikolai Ivanci, sa nu mai fim nevoii a accepta
amputrile practicate de lagr asupra venitului nostru bnesc i deci sa
ctigm ca oameni care presteaz o munca n libertate, ca, aidoma unor
biei ajuni la maturitate, ne-am i realizat visul dintotdeauna: ne-am
cumprat cte un fotoaparat. (Lucrul acesta s-a fcut pe baza unei
documentari temeinice, s-a studiat mai nti teoria, dup carte. Iar, n curnd,
N. I. I-2 transmis n scris fabricii Smena observaiile lui critice cu privire la
modul n care fusese proiectat aparatul.) Totui, placerea acestei meserii nu
mai putea sa mping n planul doi, ci numai sa stimuleze pasiunea noastr
pentru conspiraie: dar cum sa pui n slujba cauzei noastre fotografia? Am
studiat amndoi dup manual tehnica reproducerii, iar n deplasrile mele
pentru tratament la Takent mi-am procurat substane chimice originale i
am nvat sa fac excelente reproduceri. O magazie din chirpici, neterminata,
cu nite ziduri fara acoperi, mi-a servit de adpost contra vntului i m-a ferit
de ochii vecinilor: ndat ce sosea mohoreala de scurta durata n Kazahstan,
ma grbeam s-mi montez instalaia portabila i, prinznd lumina naturala
permanenta (daca se nnoreaz sau ncepe ploaia, trebuie sa te lai pguba),
ma grbeam s-mi fotografiez liliputanele foite manuscrise (cea mai mare
13x18 cm). Dar toat munca fina i importanta i revenea lui Nikolai Ivanovici:
sa scoat legtura unei brourele englezeti oarecare, sa fac n ambele coperte
locuri pentru pstrare ca nite plicuri, sa repartizeze n plicuri fii a cte patru
cadre, dar i n cteva straturi. i sa fac totul n aa fel nct brourica sa
para ca doar ce a ieit din magazin! Desigur, cea mai complicata lucrare de
legatorie pe care a fcut-o vreodat N. I. Dar era n-tr-adevar ceva admirabil!
(Singurul lucru care ne nelinitea era acela ca, din cauza sarurilor de argint,
legturile de carton ieeau mai grele dect ne ateptam.) Acum nu ne rmnea
dect s-l gsim pe acel nobil turist occidental, care se plimba pe undeva prin

Moscova i-i permite riscul de a lua o carte subversiva din minile unui
trector grbit Un asemenea turist nu s-a gsit, apoi mi-am refcut textele,
acestea s-au perimat. Cartea aceasta am pstrat-o ca pe o amintire despre
munca minunata a lui N. I., nsa n momentul dezastrului din 1965 am ars-o.
Dar i acum mi sta n fata ochilor. Erau piesele lui Bernard Shaw, n engleza,
dar n ediie sovietica.
Noi, eu i Zubovii, ne puseserm n gnd sa ne stabilim definitiv la KokTerek, aa cum era nscris n actele noastre, dar n primvara lui 1956, cnd a
fost desfiinat tot exilul politic, eu am plecat imediat i ei, desi nu mai erau
prizonieri ai Ministerului de Interne, au rmas pe loc. Rmnerea lor la KokTerek a fost consecina dificultilor cu care se luptau n viaa de fiecare zi: le
era greu sa mai schimbe locul, forele lor fizice scdeau, iar mama lui era
bolnava; dementa, fiica lui umbla creanga prin Kok-Terek, a rmas gravida, se
pare, cu preedintele sovietului stesc, a nscut, purttoare a numelui de
Zubov fiind, pe minile unei kazahe i, pn la urma, a disprut ntr-un
ospiciu. (Uimitoare ereditate: crescnd ntr-o familie ruseasca, plecnd de mic
copil din Kazahstan, nefiind niciodat educat n spiritul imitaiei i neavnd un
exemplu n sensul acesta, biatul prefera poza musulmanului care sta cu
picioarele strnse sub el.) Cealalt fiica, un an mai trziu, s-a aruncat de pe
fereastra trenului electric din suburbiile Moscovei.
Tehnica de pstrare elaborata de N. I. Era aa de uoar i de comod
transportabila, nct dup aceea mi-a trimis-o prin posta n Rusia Centrala, la
Torfoproduct: mi-a expediat trei asemenea lzi care mi-au folosit nc multi ani,
i chiar nainte de expulzarea mea din URSS nc mai fceam uneori uz de ele.
Cnd nsa m-am mutat la Riazan (m-am unit din nou cu prima mea sotie,
Natalia Resetov-skaia, care deja avea la data aceea ase ani de csnicie cu altul
pas greit, foarte scump pltit ulterior de noi amndoi) i cnd acolo, n
condiiile n care aveam main de scris, volumul materialelor pstrate a
crescut brusc, fiecare lucrare avnd-o n 3-4 exemplare mi-au trebuit noi
spatii de pstrare. Dar N. I. M-a instruit aa de bine, nct i mie mi-au venit
idei destul de ingenioase: cnd i-am fcut plafon dublu dulapului, cnd am
nghesuit manuscrisele n interiorul picupului i aa greu.
Ce bun mi se pruse locul nostru de surghiun, atta timp ct trai-seram
cu ideea ca suntem pironii de el pentru eternitate, ntr-adevr ce mult l
ndrgiserm! i ce dezolai am fost cnd a aprut darul libertii i toi au
plecat pe capete. Pentru Zubovi, cale de ntoarcere n mprejurimile Moscovei
nu mai era (bilete de cltorie retur n tara trecutului nu se vnd! era
reflecia preferata, dar trista, a lui N. I. Dup ce trise experienta lagrului).
Atunci n Crimeea? i lua elan E. A. Ea avusese la Simferopol o tineree
fericita. Toat Crimeea era, pentru ea, o amintire scumpa, n condiiile
rnduielilor sovietice, orice om are la picioare nite ghiulele care-l mpiedica sa
se urneasc din loc, i atunci n ce situaie se poate gsi un fost deinut i,
unde mai pui, i nereabilitat? (N-au putut sa le ierte totul i sa le dea i lor
pentru scurt timp mcar adpostul care se da pn i unui dezertor.) Pe un fost
deinut nu vrea s-l primeasc absolut nimeni nicieri. Dup multe scrisori i
cereri, autoritile au fost n sfrit de acord s-i dea doctorului Zubov un loc la

Ak-Mecet (acum Cernomorskoe) o micu colonie dosnica, aezat ntr-un


inut dezolant din Crimeea de nord-vest. n 1958 s-au urnit i, cu toate
greutile, au plecat. Din Crimeea, din tot ce evoca aceasta denumire i din tot
ce i bmintea Elena Aleksandrovna, puine lucruri mai rmseser; njur:
stepa pustie ca i la Kok-Terek i chiar localitatea avea acelai aspect de peisaj
pustiu i prjolit (nu stiu ce mi-a venit de am fcut o gluma: Kok-Terek, unde
comsomolitii au spat pn au dat de mare, dar am neles ca i-am jignit) n
schimb, plaja ntinsa, autentica apa de Marea Neagra, i, ceea ce este mai
important, nu departe de casa o banca ntr-un golfiilet, unde sotii, lundu-se
de mna, se duceau n flecare seara sa priveasc apusul de soare. Cu
uimitoarea lor capacitate de a-i face fericii ne cei din jur i de a fi ei nii
mulumii cu orice lucru ct de mic, Zubovii recunoscuser ca Ak-Mecet era un
loc fericit pe care, ct au trit, nu l-au mai prsit niciodat. E. A. Nu mai era
tnr cnd i-a pierdut cu totul mobilitatea, iar acum sta culcata de-a binelea,
nemaiputnd sa se deplaseze nici pn la acea banca. Ei tiau sa triasc:
interiorizai, ascultnd amndoi, sub un acoperi linitit, o muzica vesperala,
ntreinnd amndoi corespondenta cu prietenii i acesta era universul lor.
Mica main de scris mi-a dat posibilitatea s-mi fac copii de pe toate
operele mele i, n felul acesta, a aprut necesitatea de a le pastra dispersat. i
n-ar fi trebuit s-i mpovrez pe btrni, dar nimeni nu-mi era mai apropiat i
mai demn de ncredere dect ei. n 1959, de Ia Riazan mi-am dus la ei toate
piesele, poemul inspirat din viaa de lagr i Primul Cerc (96 de capitole), care
atunci mi se prea deja gata.
i din nou N. I. i-a transformat rudimentara sa mobila de buctrie,
dublndu-i fundurile i pereii, ca sa ascund lucrurile mele.
Din Riazan am continuat sa ntrein o corespondenta cordiala cu ei, i
amnunit, dar numai att ct era prudent ntr-o situaie n care cenzura era
cu ochii pe noi. Cnd Tvardovski mi l-a acceptat pe Denisovici, oamenii crora
am avut dorina cea mai fierbinte de a le povesti despre acest succes au fost
Zubovii. Dar n scrisoare nu ncpeau toate nuanelE. Aa ca de Pastele lui
1962, dup ce am terminat cu nc o redactilografiere a Cercului, m-am grbit,
cu un exemplar asupra mea, sa plec la Zubovi, n Crimeea. Acolo, n atmosfera
familiara mie, la o masa rotunda asemntoare cu cea care era cndva la KokTerek, le-am povestit dragilor mei btrnei despre incredibilele evenimente de la
Novi mir. E. A., jumulind n timpul acesta cocosul tiat pentru un prnz festiv,
cu fulgii n mna, se oprea uimita i anume pentru faptul ca aa de
asemntor se repetau agreabilele reuniuni n trei de la Kok-Terek, numai ca
acum aveam acces la electricitate mie nsumi mi se revela, pare-se pentru
prima data, cu toat claritatea, acest miracol: caci noi niciodat nu speraserm
sa vedem ceva tiprit n timpul vieii noastre! Dar oare chiar se va tipri?
n alt loc va trebui s-mi tin gura: pregtindu-m pentru orice neplcere
la apariia lui Denisovici, mi-am fcut n acea primvar nc trei fotocopii
complete a absolut tot ce scrisesem pn atunci. i sub pretextul unui voiaj
estival al meu i al sotiei mele, am plecat sa le dispersam pe la prieteni din
vremea deteniei. Una am lsat-o la incomparabilul i bunul meu prieten i
tovar de detenie, Ni-kolai Andreevici Semionov, mpreuna cu care

compuneam pe duumelele de la Butrki i de la hidrocentrala din Perm


Zmbetul lui Buda (n Cercul Potapov). El a primit-o i a pstrat-o cu credin
pn am ars-o eu. Pe a doua voiam s-o las undeva lng Kizel, la Pavel
Baraniuk (n Captivii i n Tancurile Pavel Gai), eroul lagrului. M-am dus
fara sa neleg ca pn la Pavel se putea ajunge numai cu mainile Ministerului
de Interne i ca el nsui devenise supraveghetor de lagr, dar n scrisori nu
recunotea acest lucru; aceasta pierdere este o rana, pn n prezent
neexplicat, dar de neles: aa de mult l-au strns cu usa dup rscoala
noastr de la Ekibastuz. Cu o capsula de microfilme n buzunar, ca, nu-i asa,
cu o bomba, o zi ntreaga am hoinrit cu fereala prin Kizel, una din capitalele
Gulagului, ca nu cumva ntmpltor, din bnuial, din greeal, sa ma nhae
vreuna dintre nenumratele patrule de aici. Astfel ca nici n-am mai ajuns la
Pavel, i bine ca s-a ntmplat asa. Pe a treia am lsat-o la Ekaterinburg, la Iuri
Vasilievici Karbe, prietenul meu de ncredere de la Ekibastuz, omul acela nobil
i totdeauna calm. El tot cu bunvoin a primit-o i tot cu credina a pstrat-o
undeva ntr-o pdure, n pmnt. n mai 1968, el a murit, aproape n aceeai zi
cu Arngold Suzi (amndoi cardiaci, i n acele zile au fost nu stiu ce fenomene
solare). i acum nu-mi aduc aminte: mi-o fi restituit toate materialele i eu leam distrus, sau microfilmul acela se afla i n ziua de azi n vreo pdure din
Urali.
O data cu publicarea lui Denisovici, cercul corespondentei, al
cunotinelor, al obligaiilor mele, precum i aria mea de culegere a materialelor
s-au lrgit exploziv i, corespunztor, s-a mrit i atenia cu care ma urmarea
neadormitul Zreim. Tot mai rar puteam sa le trimit Zubovilor scrisori
amnunite, tot mai puine idei puteam sa exprim n acestea. Eu i nainte, din
cte-mi amintesc, ca productivitate munceam ct cel putin cinci oameni, dar
pn la ieirea la suprafaa mai aveam totui scurte rgazuri pentru scrisori,
pentru taifasuri. Acum nu le mai aveam. Ce-i drept, n vara lui 1964, jai
Ivanovici a venit sa ia parte, alturi de mine i de sotia mea, la orima cltorie
cu maina noastr de la Moscova pn n Estonia. Din nou, toat atmosfera
dintre noi era una de apropiere i nelegere. Dar el iari s-a dat la fund n
mica lui colonie care a devenit zona interzisa (staionarea flotei militaromaritime); a rezultat un exil pe de-a-ndoaselea: ca sa ajungi la ei trebuia deacuma sa obii un permis de la MAI-ul regional. Dar Zubovii nii se micau
tot mai putin, Elena Aleksandrovna era intuit la pat, Nikotai Ivanovici, din
cauza surditii tot mai accentuate, nu mai putea sa asculte radioul occidental.
Cu timpul s-au nchis n mica lor lume statica, s-au adncit n clasici, iar
dintre lucrurile noi, le urmreau numai pe acelea care ajungeau pn la ei, mai
adesea nu cele mai bune. Experientele i ritmurile noastre nu se mai potriveau
unele cu altele, corespondenta cu sabia cenzurii deasupra capului i pierdea
aproape orice sens: aluziile nu mai erau sesizate, sufereau interpretri greite.
n octombrie 1964, n timpul nopii, cnd au aflat despre rsturnarea lui
Hruciov, Zubovii au ars toate scrierile mele aflate n pstrarea lor i m-au
anunat despre aceasta printr-o fraza convenional, ntr-o scrisoarE. Aa ne i
neleseserm: daca, dup prerea lor, apare o primejdie grava, ei sunt liberi sa
arda totul. Atunci lor, i nu numai lor, li s-a prut ca n cteva zile va ncepe un

dezastru general. Chiar n acele zile i din acelai motiv mi-am trimis n
Occident (cu V. L. Andreev) rola de microfilme pe care n-o lsasem la Kizel, aa
ca rugul Zubovilor nu m-a afectat prea tare: aveam acum destule exemplare. i
iat ca singurul rezultat a fost acela ca din doua exemplare ale Banchetului
nvingtorilor am rmas numai cu unul.
Dar dup nc un an, confiscarea arhivei lui Teus s-a tradus pentru mine
prin aceea ca nu mi-a mai rmas absolut nici un exemplar din Banchetul
nvingtorilor. Ce-i drept, l editaser la CE, n tiraj secret; poate ca exemplarele
de la ei se vor pastra pentru viitor, dar ma durea sufletul ca acum pentru mine
Banchetul era pierdut, n 1966 m-am ntlnit cu Nikolai Ivanci la Simferopol,
altminteri nu era chip sa ajungi la el. L-am ntrebat daca a ars totul, absolut
totul. Mi-a rspuns, sigur de sine, ca singurul lucru care se pstrase ntimplator era o varianta timpurie a Cercului: acum, mpreuna cu el, am ars-o i pe
aceasta ntr-o soba, la Simferopof. i n anul 1969, N. I. A venit la Moscova, a
trecut pe la Rojdestvo; situaia rmnea aceeai, nu ma mai ndoiam ca de la
Banchet mi luasem adio pentru totdeauna. Dar n 1970 mi-a scris ca ar trebui
sa ma duc n vizita la o foarte veche cunotin de-a lui din Moscova. Asta mi-o
spunea ntr-o fraza cam obscura pe care eu n-am descifrat-o pn la capt (era
de domeniul trecutului ambianta de la Kok-Terek, cnd ne nelegeam aa de
uor unul pe altul i ne miram de ct de greu ne pricepeau corespondenii
notri liberi; lunga desprire ne-a pus i pe noi n situaia de a ne pricepe greu
unul pe altul). Nu m-am dumirit, n primvara lui 1971, N. Resetovskaia, de
care eram deja desprit, i-a luat un permis de la MAI i s-a dus pentru cteva
zile la Zubovi. Spetind n influenta nobila i atenuanta a Zubovilor, eu, printr-o
scrisoare, i-am rugat s-o primeasc. La data aceea nu puteam sa prevd n
minile cui o va arunca divorul nostru pe fosta mea sotie: ca din clipa n clipa
ea va deveni, ca pentru mine deja a devenit mai periculoasa dect orice iscoada
i pentru ca este gata sa se alieze cu oricine mpotriva mea, i pentru ca tie
multe lucruri secrete, nainte de aceasta, luase de la Zubovi aproape tot teancul
de scrisori pe care eu le adresasem acestora chiar n acei ani cnd ea ma
prsise; avea nevoie de ele pentru a-i umple lacunele memoriilor. i
neintuindu-i inteniile, N. I. Tocmai pe ea a rugat-o s-mi transmit istoria
secreta a peripeiilor prin care trecuser scrierile mele i i-a dictat adresa mea.
De pe urma fiicei demente, Zubovilor le rmsese acel plod conceput la
Kok-Terek, acel nepot-kazah, de nevoie crescut de ei, ajuns deja la vrsta de
treisprezece ani, handicapat i de o rutate neobinuit, ntre timp l dduser
la un internat pentru copii greu educabili (ce chin pn l-au vzut i acolo! i
cu preul ctor rugmini i cciuleli!). Venind ntr-o scurta nvoire la bunici i
certndu-se cu acetia (ameninndu-i i nu era prima data cu moartea),
nepotul nu s-a mai abinut i, ntr-un acces de furie, i-a spus unei vecine cum
ca el i are la mna pe btrni ca a descoperit ca acetia tin ascunse n mobila
scrieri antisovietice! Ce s-ar fi ntmplat cu Zubovii, daca el ar fi reuit sa
mearg cu denunul pn la capt! Expulzarea din colonia vecina cu baza
militaro-maritima ar fi fost msura cea mai blnda i cea mai uoar ce s-ar fi
luat mpotriva lor, dar n situaia lor, asta i aa ar fi nsemnat o condamnare
la moarte. Dar vecina l-a informat ndat pe N. I. Acesta s-a apucat repede sa

caute i a descoperit o ascunztoare de care uitase -si n ea Banchetul


nvingtorilor, Republica muncii i alte mruniuri. Le-a gsit imediat o alta
ascunztoare. Nepotul a observat ca lucrurile cu pricina dispruser i,
nfuriindu-se, a nceput sa dra-cuie. Dar N. L tia deja ca Banchetul trebuie
pstrat s-l tina acum era nsa periculos: dac-l denuna careva? i nu tia
cum s-mi comunice i nici sa vina la mine nu putea. i totui l-a mai inut
nc vreo cteva luni! Atta s-a prelungit, fiindu-le deja peste puteri, o
conspiraie nceputa aa de vesel la Kok-Terek, cu aptesprezece ani n urma.
n vara lui 1970 au venit de la Leningrad sa se odihneasc la
Cernomorskoe nite cunotine de-ale cunotinelor lui de-ale aceluiai
Dovatur, latinistul, specialistul n istoria antica: Irina Va-lerianovna,
doctoranda a acestuia, i soul ei, Anatoli lakovlevici Kuklin, amndoi prini
tineri ai unei fetie. De la prima lor sosire aici i din prima zi n care au fcut
cunotin cu Zubovii, aceti tineri au fost cucerii de acea atmosfera de calda
cordialitate care-i nconjura totdeauna pe cei doi btrni. i acum, pe deplin
ncreztor n Kuklini, Nikolai Ivanovici le-a dat lor manuscrisele mele regsite,
urmnd ca ei sa mi le restituie cu prima ocazie, iar daca situaia va lua o
turnura proasta, sa le distrug. Din cauza ca transportul sovietic i modul de
viaa sovietic au particularitile pe care le au, ei, din trenul direct CrimeeaLeningrad, nu puteau sa coboare la Moscova. Cnd nsa a fost la Moscova, Irina
mi-a trimis un bilet prin Rostropovici, dar totul era aa de neclar i aa de
multi veneau la mine cu fleacuri, nct de data aceasta am continuat s-mi vad
de treaba, n-am rspuns.
i iat ca n iunie 1971, fosta mea sotie, circumspect ostila, dar care
atunci nc mai lua n calcul posibilitatea de a ma recupera, mi-a transmis,
ntr-un moment nu nc dintre cele mai rele ale ei, toat aceasta poveste i
adresa. M-am strduit sa primesc aceasta adresa fara s-i acord mare
importanta (ntorcndu-m o data de la Leningrad, ea m-a ntrebat ce i cum,
iar eu i-am rspuns ca m-am dus degeaba, ca cei de acolo au ars totul demult).
Dar, n ce ma privete, peste doua zile eram deja la Leningrad, n aleea
Sapiorni, unde ntr-un demisol umed, prpdit, al unei cldiri vechi, aceti
tineri minunai i nenfricai pstrau deja de un an i iat erau n stare s-mi
retumeze intact materialul meu exploziv, suduit cu cuvinte nspimnttoare
pretutindeni n discursuri i n ziare. Eram din nou n posesia Banchetului.
mi deveniser dragi aceti tineri. Dintr-o cu totul alta generaie (eu i
Liusa le spuneam Infante i Infanta nume de cod), ei m-au ajutat n
activitatea mea literara clandestina, care avea deja o vechime de un sfert de
veac, m-au ajutat numai ntr-un episod, numai pentru a salva o piesa dar
oare nu vor plati ei pentru asta cu ruinarea propriei lor viei? S-au oferit sa ma
ajute i n continuare; amndoi sunt istorici i amndurora le repugna sa fie
prtai la ntreinerea minciunii oficiale vor i ei ceva cu care s-i
mprospteze plmnii. Dar putin a fost aerul curat de care au avut parte, n
elanul lor doreau mai mult dect puteau: n curnd li s-a nscut i a doua fiica,
dar au continuat sa locuiasc n acelai beci dezolant, i Anatoli s-a mbolnvit,
i minile i s-au umflat, i bani nu avea se cdea ca nu ei sa ma ajute pe
mine, ci eu s-i ajut pe ei. Ultimul lucru pe care l-am auzit despre ei, nainte de

expulzarea mea din tara, era ca lui Anatoli ncepuser sa i se fac mizerii la
serviciu. Poate ca asta n-avea nici o legtur cu mine.
Dar poate ca totui avea. Legtura mea speciala cu N. I. Era clara chiar i
prin Resetovskaia: ea se grbea s-i publice, ct sunt eu n viaa, amintirile
despre mine i pentru asta nu s-a dat n laturi de la nimic, a scris, spre tiina
tuturor (n 1972, n Vece), ca Zubovii au fost colaboratorii mei cei mai apropiai
n exil, ca citeau toate scrierile mele despre lagr i ca erau depozitarii
Cerculuieu nsa continuam sa corespondez cu ei deschis prin posta, chiar i n
ultimul an le-am trimis pachete. (O data, Nikolai Ivanovici mi-a trimis un om
simpatic, unul dintre cei 227 de povestitori ai Arhipelagului, Andrei Dmitrievici
Goliadkin, cu o scrisoare, ocolind astfel posta. Mai trziu, A. D. A fost cavaler
de onoare la cununia mea religioasa cu Alia astfel, n mod indirect, N. I. A fost
i el prezent n acel rol de tata care pn atunci nu-i reuise niciodat.) Din
cauza dificultilor cu care se confruntau, Kuklinii doua veri nu s-au mai dus
la Cer-nomorskoe. Dar n 1974 de-acum eu eram n exil s-au dus.
S-au dus i toamna s-au ntors cu o veste care mie mi-a parvenit n
Elveia abia n iarna urmtoare: n noaptea de 12 spre 13 februarie, cnd m-au
arestat, la Zubovi au venit cekistii sa fac percheziie. O, nenorociilor, cnd o
sa ne lsai n pace? Amnunte nu stiu, dar nu mi-e greu s-mi imaginez
scena: bti n usa, spaima a inimii chinuite a fostului deinut, btrnee
neajutorata, doi oameni care-i arunca halatele pe umeri, N. I. Suferind de
surditate aproape totala. Ci ani mai are viaa n sac: 40-50-60 mereu cu
cekisti, mereu cu percheziii? ntrebri despre Soljenin. Ce avei scris de el?
Lata-i cotrobind peste tot, dau peste nite scrisori (i cteva datnd din
perioada Kok-Terek, care nu i-au fost date Resetovskai, cele mai intime, printre
ele i unele de stnga, desigur, i poate, unele care exprima recunotina
pentru Banchet, dar mai degrab, cele de stnga sunt arse)
Orict s-ar mpleti frnghiua
i eu cu ce pot s-i ajut? Cum s-i salvez? Sa apelez la opinia publica
occidentala? Necazurile altora deja o obosiser.
S-ar putea ca securitii sa fi tiut din auzite ceva despre nite perei
dubli, i sa fi verificat i mobila i perdelele? n acel interval de douzeci i
patru de ore, nu numai la Zubovi, ci i prin mrginimi de provincie ndeprtat
au cutat principala mea ascunztoare (nu stiu de ce ajunseser la concluzia
ca eu mi ascund scrierile n provincie). Greeau: principala mea ascunztoare
era deja la Zurich, n seif. Au plecat cu buzele umflate, nu fcuser dect sa
chinuie nite btrni.
Dar poate ca acesta a fost ultimul soc din viaa lor. Cu ani n urma,
btrnul i ngropase capricioasa mama. Cele doua fiice nu mai erau n viaa.
Fiul era i nu era. E. A. Avea o singura sora care tria n Crimeea. Totdeauna
bucuroi sa aib de-a face cu tinerii, iat ca lor nu le-a fost dat sa aib urmai
direci, n fiecare primvar, N. I. Continua, probabil, s-i tina cursul scurt cu
fetele din clasa a zecea, pentru ca ele sa nu-i schilodeasc viaa. Uneori i se
solicita ajutorul la casa de nateri. i n tot restul timpului se ocupa de
treburile casei i o ngrijete pe E. A., care aproape nici nu se mai ridica din
pat.

O viaa de om! n nchisori, n lagre, n deportare o viaa de om, dar


iat ca ea este deja pe sfrite.
M-am aezat sa scriu aceste pagini i, convocai de memorie, toi cei cu
care m-am sftuit, cu care am colaborat, cu care m-am ajutat, aproape toi nc
n viaa i cu sabia deasupra capului, ma nconjoar ca nite umbre
prietenoase; eu le vad ochii i le aud glasurile mai atent dect am fcut-o n
toiul luptei.
Necunoscui, ei riscau totul, neprimind n schimb nici mcar
recunoaterea oamenilor, acea recunoatere care nfrumuseeaz pn i
moartea. i multora nu le va fi dat sa mai apuce publicarea chiar i a acestor
nsemnri. I Iat ce ntorstur au luat lucrurile: eu sunt teafr i nevtmat,
iar ei toi sunt la discreia clului.
Am o presimire, am o credin: eu tot am sa ma ntorc n Rusia. Dar pe
care dintre ei nu-l voi mai gsi? *
* Pentru broura lui kaghebista, sectura de Rjezaci l-a gsit i din nou la chinuit i pe bietul Nikolai Ivanovici. (Adnotare din 1978.)
Iar n 1984 mi-a parvenit tirea ca ambii Zubovi au decedat. Dumnezeu
s-i odihneasc n mpria sa! (Adnotare din 1986.)
2 Nikolai Ivanovici Kobozev.
Despre acest om intenionam sa scriu o poveste separata. i ca s-o fac nu
m-a mpiedicat altceva dect venica mea alergtura, venica mea lipsa de
timp. Povestea despre modul n care sistemul sovietic a tiut sa distrug minile
cele mai luminate ale Rusiei, chiar i cnd nu le-a aruncat n nchisoare.
N. I. Kobozev a fost unul dintre oamenii cei mai inteligeni pe care i-am
ntlnit vreodat. A fost un mare specialist n fizica i chimie, dar, mai mult
dect att, nscriindu-se n nobila tradiie a tiinei ruse anterioare, el,
concomitent cu cercetrile lui principale, n timpul consacrat profesiunii ca i
n timpul sau liber, analiza i confrunta fapte i probleme ale tiinelor paralele,
precum i ale filosofiei, ale istoriei Rusiei i ortodoxiei. Ce-i drept, i timp
pentru a medita pe-ndelete, destinul i-a acordat mai mult dect multora din
acest veac.
Toate trsturile biografiei lui, faptul ca nu l-a nghiit i nu l-a rnit
maina Arhipelagului, se explica prin aceea ca n permanenta a avut probleme
cu sntatea. Pn la vrsta de douzeci de ani, nc la nceputurile puterii
sovietice, se mica n societatea celor fara asemenea probleme, fcea excursii cu
brcile pe undeva prin Altai. Dar de la sfritul anilor douzeci, cnd a nceput
oprimarea i lichidarea ntregii intelectualiti tehnico-stiintifice care scpase
pn atunci, mbolnvirile lui s-au inut lant. Profesor la universitatea din
Moscova, el, de la jumtatea anilor treizeci, nu mai venea sa tina prelegeri:
agorafobia a fcut ca aceste ieiri, chiar i la lucrri n laboratorul sau, sa
devina din ce n ce mai rare i la un moment dat sa nceteze cu totul. Pe
studeni i aspirani a nceput sa nu-i mai primeasc dect acas. Treptat s-a
obinuit cu viaa cantonata numai n cele dou-trei camere ale unui
apartament orenesc cu veche mobila maronie, cu biblioteca, apoi cu
tablourile extravagant-interesante ale fiului sau de doisprezece ani, atmate de
perei.

Ferestrele i ddeau spre Tverskaia-Iamskaia, decenii Ia rnd linitit, dar


n ultimul timp huruitoare i poluata din cauza nentreruptului flux
automobilistic, aa ca sihastrul, nici mcar noaptea, nu a mai avut parte nici
de linite, nici de aer. Iar noaptea era pentru el principalul segment de timp, ca
pentru toi oamenii care sufer de insomnie i duc o viaa dezordonata: fara
micare i fara aer, somnul vine tot mai trziu, tot mai trziu n noapte, ba
chiar i spre diminea, orele de lumina diurna devin ore de somn, deteptarea
la masa de prnz. Provocata de boli, aceasta dezordine, prin influenta inversa,
agraveaz bolile i decrepitudinea. Nu mi-ar fi greu sa enumr bolile de care nu
a suferit Kobozev. O mna o avea scrn-tita de la cot i nu putea sa ia nimic cu
ea, a doua i tremura toat cnd inea o lingura sau o furculi, aa ca sotia lui
i mrunea i-i muia hrana, ca unui copil, de aceasta asistenta avnd nevoie i
din cauza unui ulcer stomacal, i venea pe nas lichidul cefalo-rahidian, la un
moment dat a nceput sa simt o slbiciune a picioarelor care apoi i-au
paralizat cu totul, din care cauza a ajuns sa fie plimbat n fotoliu; suferea de un
concurs de afeciuni ale oaselor, ale irei spinrii, ale sistemului circulator,
complicate fenomene medulare pn la urma, boli aprute totdeauna mai multe
deodata, i tratamentul unora era contraindicat pentru celelalte. Nu o data s-a
internat n spitale-pentru sptmni, pentru doua luni; uneori, deodata
ncepea sa umble prin camere, zmbea; vara i-o petrecea la Uzkoe: mai nti
ntr-un sanatoriu academic scump, apoi banii mputinndu-i-se, pur i simplu
ntr-o izba. Mergnd la el i nc ntr-o perioada cnd se simea mai bine, nu
puteai ti dac-l gseti stnd pe scaun sau stnd lungit pe pat. Cu duiumul se
abtuser bolile asupra lui, ca asupra celui iubit de Dumnezeu, aproape mai
multe dect asupra biblicului Iov, dar niciodat nu se scandaliza de situaia lui,
ci zmbea supunndu-se smerit voinei lui Dumnezeu. De statura era mic, iar
lungit n pat i ncovoiat de boli, semna cu un ghemule absolut neajutorat,
aducnd tot mai mult a copil.
n ciuda faptului ca se manifesta rar n lumea tiinelor sociale, Kobozev
se afla permanent n dizgraia administraiei, tiprirea lucrrilor lui nu era
ncurajata, i numai nite discipoli energici obineau, prin drzenia lor,
finanarea activitii laboratorului. Iar studiile profesorului, care depeau
cadrul slujbei lui, nu erau ctui de putin ncurajate, pentru ele nu se gsea
loc, aa cum n tara sovietica nu se gsea loc pentru nimic original. Kobozev
fcuse studii privind raportul optimal (2:1) pentru orice cercetare raportul
dintre tenacitatea vectoriala i pasivitatea brownizata. Crui plan tiinific
puteau s-i corespunda asemenea studii asupra unui asemenea raport abordat
n general din punctul de vedere al vieii i al naturii? Era un noroc daca unor
asemenea studii li se fcea loc n Buletinul cercettorilor naturii-o revistuta
necitita de niciunul dintre cei cu activitate tiinific, revistuta care nu stiu de
ce n-a fost suprimata n epoca arist. Ctre anul 1948, absolut independent de
Wiener, netiind nimic despre lucrrile acestuia, Kobozev a elaborat de unul
singur, n cu totul alta terminologie i metodologie, ceea ce dincolo de ocean a
devenit cibernetica i care peste opt ani a ptruns i la noi. Kobozev era un
autor la fel de nepublicabil ca i mine dar mie, cu temele mele, nu-mi prea
rau, nsa de ce nu-l publicau pe el, pe naturalist? A fi inut n permanenta cu

lactul la gura, a fi osndit la muenie permanenta, a fi pus permanent n


imposibilitate de a-i anuna prin presa descoperirile, toat aceasta
constrngere se suprapunea, exasperant i apstor, bolilor lui deprimante i
strii lui de captiv ncarcerat ntr-o camera fara aer, aproape fara lumina zilei,
ntr-o camera ce ddea spre o strada duduind de automobile de la cinci
dimineaa pn la doua noaptea.
i cu toate acestea n ultimii ani a fost n stare sa scrie o strlucit
lucrare intitulata Cercetare n domeniul termodinamicii unor procese ale
informaiei i ale gndirii (1971, editata de Universitatea de Stat din Moscova):
n URSS a fost publicata din nebgare de seama, n strintate nu a fost
tradusa tot din nebgare de seama, n aceasta carte, el a reformulat, din punct
de vedere termodinamic, toat cibernetica i a dat fundamentarea
termodinamica a existentei lui Dumnezeu.
Dup ce a citit nuvela Ivan Denisovici, scoasa de samizdat, a nceput sa
se intereseze foarte tare de mine. Pe prima mea sotie, care-i fusese doctoranda,
a rugat-o s-i mijloceasc o ntlnire cu mine. nc de la prima convorbire am
cptat ncredere unul n celalalt, i de atunci s-au adncit treptat convorbirile
noastre din acele puine seri cnd zboveam la el. Am nceput s-i dau sa
citeasc manuscrise de-ale mele nc necunoscute de alii; era un cititor
srguincios i analitic. Reieise de la sine ct era de greu sa asiguri pstrarea
tuturor acestor manuscrise; i el a fost acela care a propus amenajarea unei
ascunztori, dar a uneia amplasate nu la nde-mna, ci undeva n adncime.
Aceasta mi i era de trebuin mai mult ca orice. Coincidenta foarte profunda a
vederilor noastre ma fcea s-i ncredinez, fara rezerve, orice lucrare de-a mea.
Kobo-zev, cu credina i fermitate, a pstrat din 1962 pn n 1969 toate
exemplarele de baza ale tuturor principalelor mele manuscrise (nu la el, ci la
sora cumnatei fratelui lui care pierise n nchisoare; pe ea eu n-am vzut-o
dect o singura data i nici mcar nu-mi amintesc cum o cheama, dar i sunt
recunosctor pentru totdeauna. Mi le aducea i le ducea fiul ei, Alioa, dup ce
se fcuse mare). Aceasta ascunztoare, la vremea aceea, era cea mai completa
i pentru lucrri neterminate, pentru schie i creionri pe care oricum nu
puteam n nici un chip sa le tin acas. Ea era ca o temelie solida pentru toat
activitatea mea: certitudinea ca toate ale mele se vor pastra, orice s-ar ntmpla
cu mine.
n 1969, toate aceste manuscrise le-am mutat la Alia.
Oricare dintre conversaiile mele de seara la Kobozev includea referiri la
neastmprul inteligentei lui, aflata n micare perpetua. Problemele, el le
cntarea cluzit fiind de o gndire proaspt i independenta. Era pasionat de
Dostoievski, de Vladimir Soloviov. Colosale, neobinuite idei mi ddea,
reparnd avariile aduse tradiiei i ajutndu-m sa ies din ignoranta. Foarte
acut resimea naufragiul spiritului rus n secolul al XX-lea. n materie de
religie, era un ortodox simplu, fara complicaii, i plcea sa ma descoas asupra
ideilor-cheie ale viitoarei mele opere cu subiect din istorie. Cel mai adesea ma
eschivam: nu cu idei i abordeaz un romancier materialul, ele se cristalizeaz
n nsui procesul creaiei. El insista: bun, i totui, cum altfel! Cu revoluia din
februarie cum e? Cum e cu rsturnarea tarului i cu nsui principiul

monarhiei? Revoluia din februarie includea n sine cu necesitate i pe cea din


octombrie? i de ce att de micile retrageri din timpul acelui rzboi preau
nite catastrofe, iar cele att de mari din timpul acestuia din urma sunt
tolerabile? Da, Kobozev mi deschidea capul i spre probleme i spre domenii pe
care eu, din cauza ca o ineam tot ntr-o alergtur, n-a fi reuit sa le cuprind.
Multe i nepreuite lucruri as fi putut sa culeg de la el, daca n-a fi fost atunci
ntr-o asemenea tensiune. Desigur, cu timpul urma sa rspund la toate
acestea, dar ntruct simea ca n-o sa mai apuce sa citeasc opera mea viitoare,
Nikolai Ivanovici se grbea sa discute anumite aspecte ale ei.
ntlnirile noastre aveau loc totdeauna seara, i nu devreme, i totdeauna
trebuia sa ma grbesc pentru a prinde trenul de noaptea trziu, i sa nu spun
niciodat tot ce aveam de spus.
L-am invitat sa participe la culegerea Voci din strfunduri. Voia sa scrie.
Dar n-a mai gsit puterea s-o fac.
Coloana vertebrala nu-l mai ajuta deloc. Prin Rostropovici i aduseserm
o curiozitate de medic din Kazahstan, dar degeaba. i cele mai noi
medicamente strine i le procuraserm, dar s-l scpm de boli nu s-a putut.
Tot anul 1973, Kobozev l-a petrecut deja n lupta cu moartea, ntr-o stare de
semiincontien.
S-a ntmplat ca, pe ruta pe care kaghebistii m-au dus de la Lefor-tovo la
aeroportul seremetievo, sa trec tocmai pe Tverskaia-Iam-skaia, pe sub ferestrele
lui, i mi-am adus aminte de el chiar n acel moment, am tras cu coada
ochiului la poarta lui, pe unde, adesea cu manuscrise asupra mea, intram
totdeauna pe ntuneric, ca sa strbat apoi o curte, asigurndu-m de fiecare
data ca nu ma urmrete nimeni.
i peste o luna a murit.
Veniamin Lvovici i Susanna Lazarevna Teus ntre ei era o mare diferen
de vrsta, diferena pe cale de a se terge la vremea cnd i-am cunoscut eu
(aveau deja un nepot, iar fiul preda matematica la institut, ca i ambii lui
prini). Veniamin Lvovici, dup cum mi povestea el acum, autoflagelndu-se,
fusese n tineree un nverunat comunist fara de partid; n anii 30, cic, ar fi
socotit ca era un act de bravura sa informeze GPU despre activitatea
dumnoas a cuiva (asta nu nseamn ca, efectiv, a i procedat asa; el nu voia
dect sa dea o idee despre atmosfera generala, comunizanta). Istoria luase o
asemenea ntorstur nct acum nu toi erau capabili fie s-i aminteasc, fie
i sa cread ei nii, fie sa dea dovada de brbia de a spune pe nume
lucrurilor de dinainte, dar el le spunea. Pe Susanna, tatl ei, Lazr
Krasnoselski, o educase n spiritul unui iudaism riguros (n primii ani ai puterii
sovietice, ea i lua prietenele de la coal i le ducea la Pastele evreiesc dar
aceasta s-a terminat cu o blnda mustrare). Mai trziu, toat aceasta
mentalitate s-a subiat, a disprut, sub imperiul ideologiei de atunci. Cu soul
nu avea divergente. Tot cercul lor era alctuit din oameni crora epoca sovietica
le adusese prosperitate: varul primar al Su-sannei Lazarevna era mare
procuror, nsui Veniamin Lvovici era laureat al premiului Stalin (n domeniul
industriei aviatice) i profesor.

Furtuna s-a dezlnuit asupra lor, ca i asupra multora, la rscrucea


anilor 50, cnd au nceput persecuiile antievreieti. Timp de civa ani,
Veniamin Lvovici a trebuit sa mearg sa predea la Riazan, Susanna pstrndui buletinul de Moscova, dar locuind i ea la Riazan. Se schimbase epoca se
schimbaser i Teusii, amndoi, i naintea multora: ncepuser sa considere
ca ruinoase simpatiile lor anterioare pentru comunism, i tot mai constant le
umplea pieptul i tot mai profund se las asimilat n ei binomul credinta-iubire
pentru Israel. i n diferitele momente speciale ale vieii, n divergentele
psihologice ale soilor, acest ptima sentiment comun i-a unit trainic i a
astupat complet acea fisura periculoasa, aprut atunci cnd Veniamin Lvovici,
ieind la pensie la nceputul anilor 60, fcuse pasiune pentru antropozofie,
ndeletnicire parnd a-l ndeprta pe om cu totul de viaa normala a tuturor
celorlali iar Susanna a rmas pn la sfrit femeia laica, naturala, iubitoare
de viaa.
La Riazan, Teusii fcuser cunotin cu N. A. Resetovskaia i cu
brbatul ei de-atunci. Ei au rmas prieteni cu N. A. i dup ce s-au ntors la
Moscova.
n 1960 m-a cuprins pentru prima data disperarea din cauza lipsei de
perspectiva a activitii mele literare clandestine: eram ca ngropat de viu, rarii
tovari de lagr care veneau la Riazan nu preuiau cele scrise de mine; sotia,
ncntata de Cerc, gsea ca Ivan Denisovici era anost, monoton, iar Lev
Kopelev spusese: realism socialist tipic. Prin Kopelev aveam atunci unicul
acces la lumea literara, dar aa cum n anul 1956 el mi respinsese tot ceea ce
adusesem din deportare, tot aa acum, dup ce a fost la Riazan, mi-a refuzat i
tot ceea ce am scris n continuare, inclusiv Cercul. Eu nsa eram convins ca
toate aceste scrieri nu sunt chiar aa de slabe, dar dup doisprezece ani de
munca solitara aveam nevoie sa le mai testez pe cineva, n toi anii de dup
eliberarea din lagr m-am simit, n libertatea acordata de regimul sovietic, ca
un captiv ntr-o tara strin; rudele nu erau dect foti deinui mprtiai prin
toat tara, silii sa se dea la fund; tot restul era ori puterea asupritoare, ori
masa asuprita, ori intelectualitatea sovietica, tot cercul cultural care prin
minciuna lui activa slujea opresiunii comuniste. Un cerc sau un grup social
care sa ma poat citi i accepta, eu nu-mi imaginam. Dar, desigur, puteau fi i
excepii fericite, ntlniri diverse. Sotia mi-a propus sa ncerc s-mi dau
manuscrisele sa le citeasc Teusii, care se numrau printre cunotinele ei. La
sfritul verii lui 1960 ne-am dus la dacea lor de lng Moscova.
Am dat, ntr-adevr, peste un cuplu excepional, peste nite foarte
interesani parteneri de conversaie: soul un om cu nite judecai
neobinuite, ascuite, extrem de liber exprimate, viznd nu numai domeniul
politic, ci i cel spiritual; sotia o femeie fermectoare, delicata, emannd
afectivitate din toat fiina ei. Am observat eu, ce-i drept, ca el era cam confuz,
ca din cauza grabei avea nite discontinuiti n idei, dar n discuie trstura
asta era chiar simpatica, i mai era la mijloc i un oarecare amestec de
zpceal n probleme ale vieii de flecare zi dar ce problema aveam eu? Doar
aceea de a hotr daca le dau sa citeasc. Ma hotrsem. i le-am dat s-854 (o
varianta mai tioas a lui Denisovici) scrierea cea mai inofensiva pe care o

aveam atunci, nsa pasul acesta a fost pentru mine foarte riscant: nc
niciodat nu lsasem fereastra ntredeschisa spre sufletul meu unui om pe care
s-l fi cunoscut att de putin i pe care sa nu-l fi verificat pe baza datelor ce mi
le optea inima, n goacea mea, protejata i nchisa, ncepea sa apar prin
propria mea voina! Ca un fel de fisura, anume acea crptur prin care
uier vntul i duce departe o taina de pre. Ctigm doi cititori, dar puteam
s-mi pierd munca tuturor anilor petrecui n lagr, n deportare i n
libertate, i chiar i capul.
Rezultatul citirii materialului cu pricina a fost exploziv. De-atta
entuziasm, Veniamin Lvovici i pierduse echilibrul i linitea. El a numit
povestirea nu o simpla reuita artistica, ci un eveniment istoric. i a fcut
imediat un gest arbitrar: neconsidernd necesar nici mcar sa ma ntrebe, s-a
dus la amicul sau, docentul Kameno-mostski, actualmente decedat, i nc la
un docent, mai vrstnicul lui prieten i ndrumtor n ale antropozofiei, lakov
Abramovici (numele lui de familie nu mi-l amintesc, dar stiu ca locuia pe strada
suhov) sa le ncredineze i lor impresiile lui despre text, s-l citeasc
amndurora. (ntr-o vreme, mai la nceput, l-a dat spre citire i fiului sau.) i pe
toi i-a cuprins exaltarea, iar V. L. Repeta solemn: Acum slobozete, Doamne,
pe robul tau! Dup aceea, nici ei, nici Kamenomostski nu s-au putut abine i
au venit mpreuna la Riazan. Despre lakov Abramovici nu mi se spusese nimic,
tiam ca textul fusese citit de Kamenomostski. (i printre alte laude a fost i
afirmaia lor ca i-a micat delicateea eroului principal i a autorului fata de
Cezar Markovici. Kamenomostski a rostit o fraza care mie mi-a sunat atunci
straniu: ca, dup prerea lui, prin aceasta trstur, povestirea mea
reabiliteaz poporul rus.) i acum amn-doi voiau sa citeasc. Nu le mai dau
ceva de citit? Nu mai am vreo noutate? Ma ntrebau ei.
Dar pe mine tare m-a ocat aceasta scurgere neateptat! Mi se strngea
inima ca de o mare nenorocire, ca de o prbuire care s-a i produs. Dar cine ia permis! i zmbete aa de senin ca i cnd nu s-a ntmplat nimic: toi se
bucura, alta reacie nu au. O, ce greu e sa iei din clandestinitate! Cteva zile
le-am petrecut sub apsarea acestor gnduri. De ndreptat ceva, nu mai era
posibil. A trebuit ca treptat sa ma mpac cu aceasta bre, cu lrgirea cercului
celor care tiau despre ce este vorba. Scurgerea, ntr-adevr, nu s-a produs.
Treptat m-am obinuit cu situaia.
Scurgerea nu s-a produs, dar au aprut cititori inteligeni, sinceri,
serioi. Povestirea mea a fost apreciata imediat ca epocala pentru ei, pentru
literatura sovietica i pentru tara. Autorul care, la drept vorbind, n sinea lui
aa i gndea despre sine cum era sa nu se nmoaie? S-a creat un mic
anturaj, n care se citeau i se discutau una dup alta scrierile mele. Sotia lui
Kamenomostski, fosta, dup cum s-a aflat, actri la Mlai teatr, a chemat pe
cineva de acolo; eu citisem n apartamentul lor Luminare n vnt, ce-i drept, nu
cu mare succes, nsi hotrrea mea de a-l oferi pe Denisovici spre publicare
n Novi mir se maturizase n mine datorita nu numai impulsului dat de
congresul al XXII-lea, ci i succesului neateptat pe care aceasta povestire l
repurtase cu un an mai devreme n cercul restrns al prietenilor familiei Teus.
Acest microsucces mi-a dat certitudinea ca nuvela va fi acceptata de cei care n-

au fost deinui. (Alte divizri, curente mai mrunte n societatea cultivata, eu


nc nu presupuneam ca ar exista, nu concepeam.)
Asa s-a i creat atunci la Moscova singurul grupule de cititori, apropiat
mie. i cnd peste un an m-am afirmat n Novi mir i n-am mai fost o oarecare
pietricica rotunda n prundi, unul dintre milioanele de foti deinui mi-am
adus (n picup) de la Riazan la familia Teus al doilea (primul era deja la
Kobozev) set de texte dactilografiate i fotocopiate. (Pentru fiecare text aveam
fotocopie executata de mine nsumi, pregtit pentru a fi expediata peste
granita sub pseudonimul Stepan Hlnov i retuata n locurile prea
autobiografice, care ar fi putut sa ma dea de gol. Dar prietenia cu Novi mir mi
s-a oferit din plin i mi-a redirecionat toate planurile.
Daca toate acestea se pstrau la Teus, era firesc i s-i permit sa le
citeasc pe toate la rnd. Un entuziasm asemntor celui strnit de Ivan
Denisovici i-a produs stiu tancurile adevrul. Pornind de la Captivii, el mi fcea
consideraii i observaii cum ca din negarea bolevismului nu se poate
simpatiza n nici un caz cu micarea Albilor din rzboiul civil: n rzboi,
chipurile, poporul ar fi fost, stihinic i unanim, alturi de Roii i nu
ntmpltor biei de nousprezece ani erau promovai n posturi de
comandani de regiment. (Tot aa considera ca dreptul colhoznic asupra
pmntului este o performanta categorica n utilizarea pmntului. Mari
sperane i punea n varianta iugoslava a socialismului. Toate acestea
rmseser n el, ncrctura conceptuala a vieii pe care o trise se
sedimentase n el.)
Veniamin Lvovici, ieit de curnd la pensie, trupete mai bolea din cnd
n cnd, dar intelectualicete era plin de vigoare (cunoscuta remarca sovietica:
la pensie ori mori, daca deja te-ai transformat ntr-un automat care muncete,
ori nfloreti, daca i-ai pstrat cele omeneti). De-acuma, principala lui
preocupare era antropozofia, citea una dup alta crile lui Rudolf Steiner,
ntocmea conspecte ale manuscriselor antropozofice ale acestuia i ale altora (i
foarte struitor ncerca sa ma atrag i pe mine, dar n-a reuit). Antropozofia i
ddea o nalta viziune generala i permitea aplicaii speciale i iat, dup ce
niciodat nu se interesase de teoria literaturii i de profunzimile limbii ruse, el
se ocupa acum cu studierea limbii lui Ivan Denisovici i analiza, ntr-o
abordare proaspt i sensibila, sonoritatea cuvintelor i multitudinea de
straturi a semnificaiei lor. Aceasta lucrare, ncredinat de el samizdatului, era
citita cu placere. El nsui, din proprie iniiativ, a purces aproape imediat la al
doilea articol: Soljenin i misiunea spirituala a scriitorului, n acest articol,
el arunca o privire asupra epocii staliniste, ncadrata n tabloul general al
istoriei universale. Fiind ct p-aci s-i spun pe nume antropozofiei (nounscuta tiina a spiritului, indicaii din tiina spiritului), el, expunndu-i
ideile eseniale, ntredeschi-dea o fereastra spre sine nsui. Ce-i drept,
politicete era prudent, niciodat n-a folosit cuvinte precum: socialism,
leninism, comunism, putere sovietica. (De altfel, aici, probabil, nici nu era
vorba de prudenta, ci de rmie ale anterioarelor lui convingeri orto-doxiste,
fiindc el era sincer cnd rostea sintagme i fraze precum nocivitatea micii
proprieti n agricultura, crimele comise de Biserica de-a lungul istoriei,

clii albgarditi ariti, cultul conductorilor revoluiei, din cele spuse nu


rezulta deloc ca toat cauza revoluiei a fost falsa i vicioasa din capul locului
Revoluia s-a produs i, prin urmare, a fost un act necesar al istoriei, o fapta a
unor forte spirituale superioare) Aprnd povestirea mea de atacurile deja
declanate atunci de ctre oficialiti, Teus, ce-i drept, gsea n suhov o slaba
dezvoltare a gndirii i o personala libertate morala, dar pentru Tiurin trecea
cu rea-voin. Dar citind n acest timp deja multe lucrri de-ale mele pe care
nimeni nu le citise, i avndu-le n fata ochilor, V. L. Nu putea sa se abin de
la a face aluzii la faptul ca n anii activitii mele literare clandestine scrisesem
probabil i alte lucruri, nc necunoscute noua; i deja fara nici o fereala cita
n articol buci ntregi din poemul meu despre viaa de lagr, nepublicat nici
pn azi, nemaicitit de nimeni, i multe fragmente din scrisorile primite de
mine de la cititori; toate acestea alctuiau o parte importanta a articolului i cu
att mai mult atrgeau privirile KGB care-i putea spune: autorul este, fara
ndoiala, foarte apropiat lui Soljenin. nsa aceste articole, aceasta orientare a
muncii lui constituiau acum pentru Teus obiectul de interes al vieii lui i ce
inima trebuia sa ai ca s-i interzici aceste lucruri? Dar ct de nebun sa fiu eu
ca dup toate acestea sa mai pot lsa n pstrarea lui manuscrise de-ale mele?
O asemenea greeal nu mi se poate ierta. Custodelui unor manuscrise secrete
nu i se potrivete nicicum rolul de recenzent public al acestora. Bine ar fi fost
ca articolul, o data scris, sa fie inut secret. Dar avnd ceva important din
punct de vedere spiritual, V. L. Nu putea sa reziste dorinei arztoare de a-i
mprti cuiva ideile lui pe tema n discuie. i acest al doilea articol V. L. A
nceput s-l dea spre citire deocamdat, se pare, numai unor alei. Dar, n
mod irezistibil i stihinic, articolul i aa a nceput sa ias la suprafa, numai
ca sub pseudonimul Blagov. Aflndu-m la Moscova, eu, ncrcat cu sacose
grele cu alimente, fceam, acum de fiecare data, un lung ocol ca sa ajung pe
Mtnaia la Teusi, unde nu era nevoie sa ma ascund, sa ma prefac, ci unde era
atta calda cordialitate i unde puteam sa povestesc absolut deschis despre
ntmplrile mele i sa ma sftuiesc. Ma ataasem de ei. Erau asculttori
exceleni, n special Susanna Lazarevna cu talentul ei de a se apropia de
oameni i de a-i nelege. Ea era dintre acele femei care se caracterizeaz prin
aceea ca oricare dintre ele, singura ntr-o companie, este suficienta ca s-i
strneasc pofta de a povesti. Astfel, ei au fost primii ctre care mi-am
descrcat sufletul la Moscova, primii crora le-am povestit toate peripeiile mele
cu Novi mir i altele. Era ca i cum asupra Teusilor ar fi trecut tradiia
prieteniei i a convorbirilor sincere pe care, deportat, o legasem cu Zubovii.
Teusii mi deveniser aa de apropiai, nct n 1964, cnd familia mi s-a
destrmat din nou, ei au fost oamenii de incret dere i ai sotiei mele i ai mei,
mediatori i mpciuitori. (Atunci fisura s-a ncleiat pentru nc ase ani de
chin.)
Dar caracterul strns al relaiilor noastre V. L. l nelegea ca pe o mare
libertate n a dispune de manuscrisele mele nepublicate, n a le da sa fie citite
de rudele i persoanele apropiate, printre care i de tnrul sau prieten i
discipol n antropozofie, Ilia Zilberberg, lucru de care eu de asemenea nu tiam;
se repeta acelai procedeu ca i cu Kamenomostski n prima perioada dup ce

fcuserm cunotina, n iunie 1964, Veniamin Lvovici, fara sa ma previna, fara


s-mi ceara acordul, i-a chemat pe sotii Zilberberg sa vina pentru a face
cunotin cu mine n apartamentul familiei Stein, unde eu trebuia sa ma
ntlnesc cu el, i i-a prezentat ca pe rude ale sale.
n acei ani n care-mi ineam manuscrisele Ia Teusi i le povesteam cu
de-amanunrul despre toate cele (le desenam uneori i discuia mea cu Diomicev
i rdeam de el; cred ca tocmai de aici i-a parvenit lui Diomicev la CE banda
magnetica imprimata cu povestirea mea), ei locuiau ntr-o camera, ntr-un
apartament la comun, or dincolo de peretele subire era un individ pensionat
din Ministerul de Interne!; e prost ca noaptea, ma asigurau ei n legtur cu
acest individ, i are o fiica adulta care e la fel ca el; tot ce e posibil, mi
spuneam eu, i aa i era, dar totui Interne! Pe mine, fost deinut, cum de ma
prsise vigilenta? i aa de categoric! Ce-i drept, pe atunci la Moscova nc
nu-i punea nimeni problema interceptrii convorbirilor, nc nu exista acest
concept de microfon n tavan, n privina aceasta nimeni nu avea temeri
serioase. Dar O simpla spargere a ialei i o simpla percheziie n absenta
stap-nilor! Nici nu pricepe individul despre ce e vorba Vor ti ele Organele sl lmureasc, atunci cnd filajul va duce la acest apartament. Acum ma mir:
ct de mult mi pierdusem simul obinuit al prudentei chiar cu Teusii, cum am
putut s-mi tin comoara la ei mai mult de trei ani! i n condiiile n care
locuina lor era aa de nesigura i de nencptoare da, i-am mpovrat destul
de mult.
Imprudent era V. L. i cu convorbirile telefonice (ca, de altfel, i multi
dintre noi, atta timp ct n-am simit foarte clar pericolul dar chiar i n
staiunea climaterica Druskeniki le povestea unor oameni cu totul strini, unor
cunotine ntmpltoare, despre prietenia lui cu mine nu stiu daca nu le-a
spus i ceva despre nite scrieri nc nepublicate, n acest timp, un exemplar al
celui de-al doilea articol al lui a plecat, numai ca fara tirea cui trebuia, dar se
afla n mod precis la CE.
Dup ce am aflat despre aceasta V. L. mi spusese chiar atunci i eu
luasem ca pe semnalul unui pericol extrem la nceputul lui iunie 1965, mi-am
luat lucrurile pe la Teus, am reuit sa ma ca-rutez cu picupul la Anicikovi, noii
mei prieteni (schia 6). Aadar, trecnd prin faza obinuitului mers pe frnghie,
fiind tinta a tuturor ochilor i urechilor KGB totul s-ar fi terminat cu bine?
Da, totul s-ar fi terminat cu bine pentru lucrurile mele, daca la transferul lor
am fi verificat rafturile din dulapul lui V. L. Pentru ca sa nu ra-mna, din
neatenie, ceva pe-acolo. Sau daca V. L. Ar fi ndeplinit cu strictee condiia pe
care o convenisem cu el: din manuscrisele mele, pe care el n permanenta le
scotea din picup ca sa le reciteasc i sa le recenzeze, sa nu ia dect unul i,
dup ce l-a folosit, s-l puna necondiionat napoi. Dar, dezordonat de felul lui,
V. L. Luase, se vede treaba, aproape vreo zece dintre manuscrisele mele, le
scosese din picup, nu-l mai pusese pe niciunul napoi i, n general, uitase de
ele. Eu am luat picupul, dar au rmas acolo piesele cele mai incriminatoare:
Banchetul nvingtorilor, versurile despre lagr, Republica muncii, ciorne de
nenlocuit i altele!

Dar i aceasta nc s-ar mai fi putut repara: cteva zile mai trziu,
intenionnd sa plece era vara ntr-o excursie, V. L. A dat peste
periculoasele mele lucrri. El, printr-o telegrama, nc mai putea sa ma cheme
de la Riazan. Totul s-ar fi putut repara daca V. L. Ar fi fost pe deplin contient
de realitate i ar fi neles toat primejdia care ma pndea. Dar, cu totul
imprudent, chiar imprudent, el mi-a bgat toate secretele ntr-un pacheel i,
fara sa aib dreptul de a face chestia asta, fara tirea mea, le-a dat sa stea
peste vara la Zil-berberg, cu care legtura lui Teus era att de n vzul lumii,
nct la fel de bine putea sa le lase n continuare n apartamentul lui. (Din lista
materialelor luate se vede ca, pe lng acel pachet, era acolo i un paragraf pe
care V. L. l copiase n mod samavolnic din Arhipelag] Cu zece ani nainte de
publicarea acestuia!)
Dar ce s-i faci! Faptul acesta i se prea att de neimportant, nct atunci
cnd la sfritul verii am fost la ei i apoi, din prostie, am adus de la Novi mir
tot la bieii de ei geamantanul cu Primul cerc. V. L. Nici nu i-a mai amintit,
nu mi-a mai spus ca dduse peste aceste piese i le ncredinase lui Zilberberg!
Zilberberg a avut un concediu mai lung i a lipsit deci mai mult dect
Teus i kaghebistii l-au ateptat sa se ntoarc. S-a ntors i n seara de 11
septembrie, ei au descins i la Teus, i la Zilberberg.
Kaghebistii au confiscat Banchetul i versurile despre lagr. A fost
lovitura cea mai cumplita din cei acum deja mplinii douzeci i cinci de ani
ai mei de activitate literara conspirativa. S-au ales praful i pulberea de
eforturile nentrerupte, depuse timp de optsprezece ani. Dar cel mai devastator
era faptul ca aceasta mi se n-tmpla ntr-un moment foarte delicat! Tot viitorul
Arhipelag nu-l aveam dect ca pe o lucrare ce nc nu depise faza de nceput,
i erau i cele doua sute i ceva de marturii ale unor foti deinui, marturii
care nc nu-i gsiser un loc. i toate acestea vor pieri acum? i nu vor mai fi
fcute cunoscute niciodat de nimeni? i niciodat aceste voci de dincolo de
mormnt nu se vor face auzite?
Imediat a trebuit sa ard i materialele ramase la Riazan, or acolo erau i
lucruri de nenlocuit, pierdute acum pentru totdeauna.
Eram aa de suprat i de distrus! Din neglijenta i din indolenta, V. L.
Rupsese un fir urzit cu multa rbdare, pe care eu l mpletisem din lumina
crepusculara a celulei, prin gropi, mutri dintr-un lagr ntr-altul, pucarii,
deportri, ederi ilegale la Torfoprodukt i la Riazan l rupsese i nici nu
nelegea ce fcuse i-mi propunea numaidect o susinut colaborare pe mai
departe.
Dar KGB las impresia ca nu-l caut dect pe Blagov, autorul acelui
articol. Acum erau chemai la interogatoriu i Teus, i Zilber-berg. Primele
convocri la Lubianka nu sunt uoare; desigur acest lucru era pentru ei un
soc. Dar acel articol nu mirosea a prnaie. Iar Balaurul, nu stiu de ce, nc nu
se hotrse sa ma frece cu smir-ghel. A greit. i KGB prea sa nu fi observat
Banchetul meu. Deocamdat. (Peste cteva luni s-a pus mainria n micare.)
Pn la urma nsa ancheta n cazul articolului lui Blagov a fost suspendata,
dosarul lor clasat.

Dar propriile mele greeli ma ardeau la ficai: cum de putusem sa nu fiu


ferm n salvarea cauzei mele, mai din vreme! Mi-era greu sa ma mai vad cu V.
L. M-am rupt de Teusi pentru mult timp.
A trebuit sa treac ani i sa se cicatrizeze rana, sa se ndrepte lucrurile
sa nu pier, ba chiar dimpotriv, sa ies nvingator-pentru ca aceasta amrciune
s-mi treac i sa devina posibila rennoda-rea legturilor.
n 1970 am nceput sa ma ntlnesc din nou cu Teusii, desi fara cldur
de altdat, mbtrniser, erau bolnavi, inspirau compasiune. Prin aceasta,
nu cu mai putina mrinimie a ncercat Susanna Lazarevna s-o ajute i s-o
liniteasc pe sotia mea n momentul ruptuni noastre familiale definitive, a
gsit pentru acest demers resurse sufleteti. Veniamin Lvovici avea tot mai des
probleme cu sntatea i pierderi de memorie. Se grbea s-i termine lucrarea
n care investise multi ani i n care studia destinele evreimii, lucrare
superioara n concepie, cu multe idei importante. Eu am citit-o cu interes i cu
folos. Neavnd canalele lui, V. L. Ma rugase s-i fac o fotocopie i sa i-o trimit
lui Zilberberg, ntre timp emigrat n Occident cu indicaia sa fie publicata
fara nici o modificare, corectare, abreviere. M-am conformat i am trimis-o.
Dar nu se tie de ce n-a urmat nici un rspuns, mi-am zis ca fotocopia n-a
ajuns la destinatar (n realitate a ajuns); n 1972 am pregtit un al doilea
exemplar al ei. L-am expediat. Dar Zilberberg nu s-a grbit sa rspund nici
pn n ziua de azi.*
* n 1976, Zilberberg a editat la Londra o carte care pe mine m-a uimit
foarte mult: Discuie necesara cu Soljenin, titlul avnd aerul unei emanaii a
comitetului de partid. Z. mi reproeaz ca eu tiam ca arhiva mea era la el:
pasmite, n timpul singurei mele ntlniri cu el (cu Z.) V. L. ncepuse pe un
ton calm sa ne spun ceva i eu (Z.) am auzit cum el (V. L.) a spus la el ,
artnd cu mna spre mine (Z.), iar dumneata (Soljenin) ai dat aprobator din
cap. Toat chestia asta este o invenie mai trzie a lui Zilberberg nsui: el, din
neatenie (n-a vrea sa spun ca n mod premeditat), ntlnirea o postdateaz
din 23 iunie 1964 (mi-amintesc precis pentru ca a fost n ajunul plecrii mele
n Estonia, unde urma sa lucrez n timpul verii) n iunie 1965. A doua eroare pe
care el o face aici este urmtoarea: n 1965 i s-a ncredinat nu arhiva mea,
pstrat normal i iat, la nevoie, transmisibila, ci fragmente ntmpla-toare ale
ei, pe care Teus uitase sa mi le restituie i numai de aceea i le-a pasat lui
Zilberberg. i pe aceste doua erori, Zilberberg construiete multe dintre
acuzaiile lui, n special morale, ctre care are o uoar nclinaie. Dup
prerea lui, evenimentul central a fost ancheta n cazul articolului lui Blagov
(de altfel tratamentul pe care ni l-au aplicat nu amintea de anchetatorii
staliniti, niciunul dintre ei nu a fost prea antipatic); i, care va sa zic, el a
fost uluit de faptul ca eu nu am dat fuga imediat la ei sa ne sftuim ce i
cum vom face mai departe. De altminteri, Zilberberg atunci nu caut i nu
putea s-i dea seama de adevratul scop al percheziiei. (Dintr-un motiv de
neneles, Zilberberg a omis sa menioneze n procesul-verbal publicat al
percheziiei numele kaghebistilor, pcat.) Dar de-abia acum, din cartea lui
Zilberberg, aflu despre nite vizite suspecte pe care persoane cu misiune
speciala i le fceau lui Teus mai nainte, la nceputul lui 1965, ba pentru lecii

de matematica, ba pentru o traducere tehnica; i chiar despre o nregistrare


a unei discuii libere pe care Teus i Zilberberg o avuseser afara, nregistrare
de mai multe ore fcut pe banda de magnetofon niciodat V. L. Nu m-a
prevenit n legtur cu acest episod i deci nici eu n-am devenit mai atent.
Greete Zilberberg i atunci cnd afirma ca la Secretariatul Uniunii
Scriitorilor, Relaiile mele cu Teusii au fost, n ultimii ani, bune, desi prietenia
noastr de altdat nu s-a mai refcut, n mai 1973, Veniamin Lvovici a
decedat.
n 1967, eu as fi fost primul care a rostit n public numele lui Teus.
Realitatea este urmtoarea: am rostit acest nume i pentru ca pn atunci
vorbitorii tribunelor fcuser gargara cu el deja de multe ori, i faptul ca am
asociat n public numele noastre a ntrit poziia lui Teus. Dar cartea depete
cu mult cadrul acestor erori, ea transformndu-se ntr-o ^lipica mpotriva mea.
Lund fata de mine o atitudine profesorala, n urma unui episod de
cincisprezece minute n care mi-a fost bgat pe gt, el produce o suta cincizeci
de pagini de amintiri i lmuriri, cu referire la cunotine apropiate pe care nu
le numete, persoane din planul al treilea i al patrulea, care toate spuneau
nu stiu ce nu stiu cui. Zilberberg, cu permanenta lui lipsa de tact, cu aerele lui
de superioritate, da lecii, cu aplomb mi face multa morala (ca toi oponenii
lai, ne-omitnd sa loveasc n mine pentru declaraiile de cina i
mrturisirile pe care le-am fcut public), i iat: chiar vrea s-mi dea ajutor
spiritual ca s-mi dobn-desc armonia interioara. Mie, fost deinut suferind de
deformarea iremediabila pe care mi-a provocat-o Gulagul (poziie i a lui V.
Laksin), mi da lecii despre legile comportamentului moral ntr-o societate
normala (sovietica): mpotriva puterii sovietice, eu foloseam, chipurile, metode
inferioare, pe cnd ar fi trebuit sa le folosesc pe unele dintre cele superioare;
n viaa literar-sociala, eu am intrat, dup prerea lui, pe baza unei minciuni
intrinsece (mpotriva PEUS) i ea transpare ca nite pete de rugina n
nsemnrile mele autobiografice i n multe manifestri publice de-ale mele, i a
ptruns i n operele mele artistice. (Iar n manifestrile mele publice, el
constata aberaia vizuala att de caracteristica mie.) Comportarea mea n
lupta corp la corp cu Puterea este fapta de om sovietic: cum am putut eu sa
ma umilesc prezentnd o informaie despre reabilitare (cnd pe mine ma
declaraser ghestapovist)? Atunci de ce m-am recunoscut autor al Banchetului
(i apoi nu destinui ca acesta este prea autobiografic) trboiul n jurul
Banchetului. Vielul el deja l-a citit, a neles, n sfrit, ce rana dureroasa a
fost pentru mine dezastrul din 1965, ce restanta pe viaa a nsemnat pentru
mine proiectul Arhipelagului nedus la bun sfrit i al istoriei anului 1917
dar de ce, ma ntreab el, n-am studiat cu ei tactica anchetei n cazul
articolului lui Teus? Daca Zilberberg a neles att de putin i mrimea poverii
mele de-atunci, i dimensiunea sarcinii ce rspuns puteam s-i mai dau? Pe
fiecare poet, i nu numai o data n viaa, trebuie s-l ating o copita de mgar.
Este adevrat ca nu i-am rspuns atunci: rspunsul i-l dau numai aici, n
contextul relatrii despre toi Invizibilii.
Dar mai bine ar fi daca ar explica de ce nu a publicat, de ce a tinuit, de
ce a dat deoparte lucrarea pe care a primit-o de la Teus. Altminteri, despre

prietenia lui cu acesta se exprima astfel: cel mai mare dar al destinului, s-a
revrsat asupra mea sub forma unui har, afinitate sufleteasca. Murind V. L.,
mai mrturisete el, pentru mine ncepe o noua etapa a vieii. Dar de ce o fi
decretat el ca tocmai cartea nvtorului sau nu trebuie sa vad lumina
tiparului? (Adnotare din 1986.)
4 Estonienii n Ivan Denisovici am afirmat, prin eroul meu, ca printre
estonieni n-am ntlnit oameni rai. Afirmaie, desigur, exagerata, pentru ca i
unii dintre ai lor au contribuit la aruncarea i meninerea Estoniei n braele
comunismului; unii dintre ai lor au fost i n Comisia Extraordinara de la
nceputurile regimului sovietic, dup cum au fost i asemenea estonieni care au
ajutat la nfrngerea albilor la Livni n 1919 (ce-or fi cutat ei acolo?) dar
aceasta mprejurare nu-mi tocete sentimentul de om de lagr care-mi spune
ca toi estonienii pe care i-am vzut sunt oameni cumsecade, cinstii, linitii.
(Daca ludenici, n 1919, ar fi avut curajul sa le spun: suntei independeni!
nu i-ar fi eliberat ei lui, poate, i Petrogradul?) Sentimentul acesta s-a nscut
din vinovia noastr a tuturora fata de ei, din familiarizarea cu aceste sute i
sute de necunoscui mie, vorbitori ai unei limbi necunoscute. Dintre ei, numai
unul mi-a fost apropiat, unul ca un punct luminos n fruntea acestei serii
tovarul meu de celula de la Lubianka, Arnholdsuzi, de atunci disprut,
pierdut, se prea, pentru totdeauna (nu mi-a parvenit dect un zvon cum ca ar
fi invalid n secia Spasski a Steplagului). Apoi pe la Ekibastuz a trecut meteoric
eroicul i pitorescul Georg Tenno, dar el era un estonian petersburghez,
complet rusificat, ofier de marina sovietic. (Despre amndoi multe n
Arhipelag.)
Cnd Ivan Denisovici a aprut n Novi mir i eu edeam ca un popndu
la hotel Moscova, pe fostul Ohotnii Riad, Tenno, printre primii, m-a sunat i a
venit imediat la mine. n lagr nu ne cunoscuserm de-aproape, dar apoi,
trecui prin proba tuturor celor ntm-plate, ne-am mprietenit instantaneu.
Atlet i gimnast, el se ocupa acum cu popularizarea culturismului (cuvnt
greoi pentru dezvoltarea corpului uman), preda, inea prelegeri. Dar i n
aceasta el era cel dinainte: daca nu putem sa ne eliberam de ctuele noastre,
arunci cel putin sa ne pregtim trupul pentru saltul viitor. Toi prietenii lui
apropiai erau numai foti deinui (el este cel care mi-a fcut cunotin cu
Aleksandr Dolgan, pentru care era exemplu de conduita n lagr i n viaa). i
sotia lui, Nataa Tenno, inghermanlandeza din Petersburg, cndva o femeie
fragila, cu parul de culoarea inului, era i ea acum o fosta deinuta, trecuta
prin multe ncercri, i ea, ca i soul, cu zece ani de privare de libertate
executai. Profesa aceeai filosofie ca noi toi: eterne sunt lagrul, nchisoarea,
lupta, clii comuniti, iar viaa n libertate este o ciudenie vremelnica.
(Scriind n Arhipelag despre sotii Tenno n libertate, am artat ca ei nu se
puteau stabili n nici un loc, peregrinau: locuim cnd ntr-o zona, cnd ntralta spuneau ei.) Astfel, dintr-o data, ne-am mprietenit prin spirit, nu a fost
nevoie de munca de lmurire cu nimeni, i eram gata sa facem front comun n
fata primului pericol care s-ar fi ivit.
Din afluena de scrisori de dup Denisovici am pescuit o data i
scrisoarea de suflet a lui Arnhold Suzi: toat familia lui fusese deportata n

Siberia, numai recent li se permisese, se vede treaba, sa se ntoarc, dar fara


dreptul de a locui n ora; se opriser undeva ntr-un ctun, lng Tartu. Sotia
i-a murit de cancer.
n vara lui 1963 ne-am vzut la Tartu minunat orel medieval,
universitar, cu numeroase inscripii latineti, cu un munte-parc la mijloc. Tot
aa de severa i clara era privirea lui Arnhold luha-novici, ca odinioar Ia
Lubianka, prin aceiai severi ochelari cu rama de baga, dar i pierduse
vigoarea fizica, declin la care se aduga crunteea parului i a mustilor.
Sotia i murise deja; din ctun a venit singur Ia ntlnire; Arno, fiul sau, o
ducea greu la Tartu, ne-avnd locuina, iar fiica ffeli, venita de la Tallin i
profitnd de neatenia autoritilor, obinuse cumva aprobarea de a locui i ea
acolo. Despre aceti copii acum Amo era cstorit, iar Heli avea un bieel
ascultasem cndva o poveste n celula de la Lubianka. Lipsea numai fratele lor
mai mare, Heino: plecase cu nemii, iar acum tria n Statele Unite. i familia
lui Suzi, nearanjata, dispersata, era nc una dintre cele fericite: unora, asociai
cu el n jurul ineficientei cauze a crerii unei Estonii independente, nici acum,
dup douzeci de ani, nu li se permitea sa se ntoarc n patrie; iar multe
familii deportate rmneau nc n Siberia. i n mijlocul acestui popor, n
mijlocul acestei rioare, a fost aruncata ca o scnteie traducerea lui
Denisovici, prima traducere n URSS, editata n cel mai ieftin tiraj de masa; mia rmas n minte un calcul: o carte la patru-cinci familii, deci incomparabil mai
mult dect pentru cititorii de limba rusa. Cartea aceasta, au citit-o n Estonia
aproape toi i acum eram nconjurat aici de o atmosfera familiala, de o
cordialitate totala, cum nu mai ntlnisem niciodat n lumea sovietica.
Datorita i faptului ca atunci n Estonia spiritul sovietic era slab, te simeai n
tara aceasta mai acas ca oriunde, (n partea ruseasca a Uniunii, acel spirit
nc ateapt sa se primeneasc, sa se primeneasc.) i mi-am dat seama ca nu
pot sa plec de aici cu una cu doua i pentru totdeauna.
i deja n vara urmtoare, n 1964, dobndind un Moskvici i
umplndu-l pn la refuz, m-am dus cu sotia n Estonia ca sa lucrez acolo n
timpul verii. S-a ntmplat ca noua mea colaboratoare activa, E. D.
Voronianskaia, din Leningrad, i petrecea verile tot n Estonia, i deja i se
nchinase un loc ntr-un ctun de lng Vra, ntr-o minunata zona cu lacuri.
Acolo ne-am pus la lucru cele trei perechi de mini: n ctun femeile
dactilografiau cu schimbul varianta Cer-cului-87, mai urzictoare n multe
detalii ale ei; iar eu locuiam ceva mai ncolo, pe un deluor mpdurit cu pini,
unde pentru lucru aveam o masa cu picioarele mplntate n pmnt; pentru
acces era o poteca bttorit, iar n caz de ploaie te adposteai ntr-un cort.
Prin nite crnguri linitite puteai ajunge la un lac misterios. Pentru prima data
n viaa mea am petrecut o vara nu cu tracasri, cu regim de concediu, cu
constrngerea unor trambalri grbite, ci una cu porile larg deschise pentru
lucru. i ea, acea vara, a rmas legata de Estonia, tara care mi-a devenit i mai
draga. Pregteam textul Cercului i n plus ornduiam, combinam din Mnturi i
micul meu Arhipelag anterior i noile materiale despre lagr, relatrile
martorilor. i aici, pe dmbul de lng Vra, s-a nscut forma definitiva a

Arhipelagului mare i s-a cristalizat pentru mine o metoda noua de asamblare


armonioasa a unor materiale acumulate haotic.
Ma simeam aa de bine n Estonia nct ma preocupa n continuare
ideea de a-mi aranja aici, pentru orice eventualitate, un loc foarte secret, nu
oriunde, ci la ai mei. Raiunea cu prudenta ei i inima-prooroaca mi ddeau
ghes s-mi pregtesc o Ascunztoare, n Uniunea Sovietica, slujbaul statului
nu poate sa plece ntr-un loc tiut numai de el, dar eu acum cu dispensa de
la scriitori, eliberat de obligaiile fata de scoala-pot! i ne-am dus sa ne vedem
prietenii i n acelai timp sa cunoatem locurile. .; v>,
Ctunul n care locuia familia Suzi la ntoarcerea din deportare se numea
Haava, era nu departe de Tartu. Ei locuiau de fapt ntr-o casa ce aparinea
Martei Martnovna Port, vduva unui savant biolog. Lata-n umeri, aceasta
femeie, cu fata lata ce exprima hotrre, se remarca prin tria i puritatea
caracterului. Activitatea rposatului ei so se caracterizase prin loialitate i
apolitism; n acelai spirit crescuser i fiii ei, acum oameni cu cariere
strlucite (unul era ar-hitect-sef al oraului Tallin). Familia lor o ducea bine
sub Soviete, aa ca Martei Port, cluzit de sentimentul matern i de
instinctul de autoconservare personala, i-ar fi fost mai simplu sa nu sprijine
nite ilegaliti. Dar ea a adpostit o familie czut n dizgraie precum cea a lui
Suzi, adpostise i alti estonieni pe care-i ruinase deportarea, iar acum fara pic
de ovire mi propune pe loc sa vin n secret la Haava i sa lucrez aici ct
poftesc. Foarte bine era aici: patru camere spaioase i nalte, cu ferestre
uriae, cu sobe vechi, cu rezerva de lemne, puteai s-i imaginezi ce plcut
trebuie sa fie iarna aici Iar vara i priaul de alturi, i pduricea, i
mulumisem, dar am lsat totul pentru mai trziu i, pregtindu-m sa plec i
eu nsumi necreznd ca va trebui sa ma folosesc vreodat de aceasta oferta,
nu-mi ddeam seama ct de curnd se va pune problema.
Dup aceea ne-am dus la Piarna. Acolo Tenno i sotia erau oaspei ai lui
Lembit Aasalo i acesta fost deinut, un tnr care se mprietenise cu Tenno
n lagrul disciplinar siberian Andziuba din perioada deja post-stalinista. Era
lagrul n care autoritile trimiteau elementele cele mai incorigibile. Lembit
primise acest nume n cinstea unui erou al eposului estonian i, cred, pe merit,
n acel an, el, probabil, nc nu mplinise treizeci de ani, dar era uimitor prin
aliajul de experienta de lagr, absoluta stpnire de sine, excelenta pricepere n
ale politicii, dragoste de Estonia i nzuina fierbinte spre restabilirea vieii
fireti i a istoriei acestei tari, precum i remarcabila capacitate de munca. Era
pedolog i, dup ce i-a luat diploma n aceasta profesie, a nceput un curs de
istorie la universitatea din Tartu, dar fara sa ntrerup activitatea care-i asigura
existenta; i cu toate acestea, locuind n ora, susinea cu propriile lui forte
gospodria ce-i revenise ca motenire la Rae, la optzeci de kilometri de ora: l
durea inima vznd cum moare Estonia ctunelor i cum tineretul pleac la
ora. n timpul liber i completa biblioteca; noaptea citea, ntruchipa concret
idealul intelectualului care lucreaz cu pmntul, era i viguros trupete, i
inteligent, i bine fcut i toate aceste caliti trecuser prin proba dura a
lagrului, unde fusese aruncat de pe cnd era un bieandru. Eram convins ca
el va fi unul dintre cetenii de frunte ai viitoarei Estonii independente. Numai,

Doamne fereste, de nu l-ar lua la ochi autoritile sovietice nainte ca el sa


ajung aa de departe. Sotiei nu i-am artat drumul spre ctunul lui: ca sa n-o
mpovrez cu lucruri ne care nu avea nevoie sa le tie, i-am pus condiia ca, n
timpul cltoriei spre acea destinaie, sa stea culcata pe bancheta din spate i
sa nu priveasc drumul, n aceeai vara, Lembit sosise la noi lng Vra i
cinase mpreuna cu Voronianskaia, creia i-l prezentasem sub un nume fals.
n acel adpost de rezerva, i mai dosnic i mai tainic, eu aduceam a
doua oara i o masa plianta. Aceasta cltorie n-a fost fara peripeii. Lembit cu
Evi, sotia sa, i cu un estonian, de meserie so-bar, trebuiau sa mearg n ctun
ca sa mute o soba. Au mers n maina mea, Tenno fiind i el cu noi. Eram ntro cursa vesela pe sosea, la un moment dat am cotit pe un drum noroios spre
ctun. Eu n-am redus viteza, maina a nceput sa patineze, din neobinuina
am n-trziat sa iau piciorul de pe acceleraie. i, n maina fiind, ne-am
pomenit alunecnd de pe un povrni ntr-un mic lac, i mai sa ne ducem la
fund. S-a nimerit nsa sub main un butean, un copac tiat plin de crengi,
suficient ca sa n-o lase sa se duca la fund, insuficient ca s-i distrug cu totul
bara de direcie. Slava Domnului ca am scpat teferi! Ne-au scos cu ajutorul
unui tractor, trebuia sa reparam maina. La statia de service, un estonian
lungan, de o neglijenta neestoniana, a scpat n capul meu i al lui Tenno o
foarte grea rama metalica de la o estacada: lui Georg aproape ca i-a zdrobit
umrul, iar mie mi-a adugat o cicatrice la rdcina nasului. Cu toate acestea
i-am ndrgit pe estonieni pe ei nu te poi supra nici pentru aa ceva.
n toamna aceea a fost rsturnat Hruciov, iar situaia mea s-a agravat.
La nceputul primverii lui 1965, ne-am dus din nou n Estonia, n ctunul
Martei, am zabovit acolo zece zile, m-am adaptat locului a fost bine. i aici am
dactilografiat ultima varianta a Tancurilor, i tot aici mi-am lsat, pentru orice
eventualitate, un lucru la care ineam foarte mult: Mainua de scris Rena
Rheinmetall. (Pe ea mi-am btut singur de cteva ori toate crile raele de taina,
mai strns dect la un interval, respectnd pauzele la fiecare rnd, potrivind cu
mna mrimea intervalului. i, btrna i ea, ma servete i astzi, n exil.)
La 13 septembrie 1965 s-a dezlnuit furtuna asupra mea. Mi-a parvenit
tirea despre dezastrul cu arhiva de la Teus, eu avnd n timpul acesta toate
materialele i manuscrisele Arhipelagului asupra mea. Totul era sub forma de
petice de hrtie i fragmente, ne-fiind scrisa ca lumea dect Ocna. Dar la data
de care vorbesc, acest estonian spate al frontului se consolidase ntr-att nct
nici nu m-am gndit la o alta soluie de salvare a comorii mele, la un alt refugiu
unde s-mi fi terminat opera, daca scpm dect, firete, la Estonia. edeam
la Rojdestvo n vzul tuturor ateptnd de la o ora ia alta sa fiu arestat sau
percheziionat, iar la Moscova, la Bolsaia Pi-rogovka, la Nadia Levitskaia, seara,
pe ntuneric, Tenno o ateptase pe sotia mea de la care, n lift, n mare taina, a
primit tot ceea ce constituia atunci Arhipelagul. (Daca acesta s-ar fi prpdit,
cred ca pentru nimic n lume nu l-a mai fi scris, n-a mai fi avut rbdarea i
capacitatea de a-l reconstitui. O asemenea pierdere este o catastrofa i o durere
fara margini. Dar n toi aceti ani de lupta istovitoare i de conspiraie,
Dumnezeu m-a ajutat sa nu-mi pierd munca unei perioade att de ndelungate.
Toat aceasta operaiune cu Tenno a fost excepional de bine gndita. A doua

zi, el, degajat, fara urmritori, a plecat n Estonia, i peste nc o zi totul a fost
ascuns n ctun, la Lembit. Iar prin Heli (reuisem sa le dau prilejul de a se
cunoate), Georg a anunat ca n iama aceea era posibil ca eu sa vin la Marta.
i totul era pregtit n detaliu i ma atepta.
Trecuse toamna neagra a lui 1965, nu ma arestaser, n seara de 2
decembrie, dup ce am plecat de la Novi mir i am ajuns la locuina din ora a
familiei Ciukovski, mi-am ras barba i m-am urcat ntr-un taxi avnd la volan
pe Liusa. (Curtea lor era foarte observabila; poate ca nc de atunci, vizavi de
intrarea lor principala, exista, sub masca unui punct de agitaie, un centru
operativ al KGB, i sa ma fi ajutat raderea brbii? Dar poate ca nu ma
urmriser ndeaproape. Nici pn n ziua de azi nu neleg indecizia
manifestata de KGB n toamna aceea, dar mi-o voi explica eu cndva.) n trenul
de Tallin, printre estonieni, ma strduiam sa tac, cu conductorul foloseam
expresii estoniene foarte simple, nc din lagr mi spuneau estonienii ca semn
cu ei, iar n cltoriile mele prin Estonia observam de asemenea ca lucrul
acesta mi prindea bine.
La Tartu, oraul meu preferat, am ajuns ntr-o diminea cu za-nada i
chiciura, cnd vechea lui universitate era foarte mpodobita i cnd, mai ales,
oraul prea sa se identifice total cu lumea de dincolo de granitele URSS, cu
Europa, i aceasta i datorita faptului ca toi de aici evitau sa vorbeasc
rusete, iar eu, n mna cu un ghid de conversaie amatorist, nu impuneam
nimnui limba mea. Pe mine, desigur, ma recunoteau dup accent, dar un rus
care se strduiete sa nvee estoniana este aa de neobinuit nct este mereu
primit cu cldur, n aceasta zi, lsnd geamantanele Ia Arno Suzi, am umblat
mult prin ora, cumprnd n stnga i-n dreapta alimente s-mi ajung patru
sptmni, i pentru prima data n viaa am avut senzaia ca ma aflu ntr-o
emigraie proteguitoare: parca as fi plecat de-a binelea din URSS, parca as fi
scpat de hituiala blestemata a KGB. Acest sentiment linititor m-a ajutat sa
ma apuc mai repede de lucru.
Tinerii Suzi se mirau de felul meu de a percepe realitile de prin partea
locului. Ei tiau bine ca aici totul este radiografiat i ca toate iscoadele sunt la
fel i ca eu nsumi, apariie deosebit de singulara printre estonieni, as putea sa
atrag bnuieli asupra mea i asupra lor ca gazde ale mele (slava Domnului nu
s-a ntmplat acest lucru, nu s-a aflat). Cu toate acestea, el nu ezita sa ma
adposteasc i sa ma ajute. Nu mai era nici chiar aa de tnr, trecuse de
treizeci i cinci de ani i deja chelise. Petrecuse deja apte ani de cumplita
deportare siberiana, unde avusese n grija o bunica, o mama i o sora. Au
urmat umilirile i ngrdirile rezervate celor ce nu prezentau ncredere din
punct de vedere politic: dificulti n a urma o anumit forma de nvmnt, n
a obine aprobarea de a se stabili undeva, n a alege un loc de munca; toat
viaa lui n-a fost dect o lupta pentru scuturarea jugului, cum sa nu cheleti?
Avea aptitudini excepionale pentru tiinele economice, pentru analiza, ar fi
putut fi un savant sau, n cel mai rau caz, om de afaceri i organizator dar a
fost fericit sa fac o munca inferioara de ajutor de sef ntr-un oarecare birou de
construcii, pentru faptul ca i s-a dat apartament ntr-un bloc cu multe etaje,
neizolat fonic, rece, prost construit: trei cmrue, dintre care una era pur i

simplu o cuc. n asemenea condiii locuiau patru persoane (fiica, avnd deja
trei ani, i o fata strin, de zece ani, pe care de mila o luaser de la tara ca s-o
creasc), la care se adug Arnhold luhanovici. Acesta edea o luna aici la
Tartu, la fiul sau, o luna la fiica sa la Tallin (unde regimul buletinelor de
identitate nu-i permitea sa zboveasc prea mult). i n aceste doua ierni cu
sosirile, cu plecrile, cu expediiile mele dup alimente i mai deranjam i eu,
uneori i nnoptam la ei. Eu ma grbeam totdeauna, Arno era i el prins
totdeauna cu treburile prilejurile de a vorbi ntre noi erau rare i scurte. El
fcea nsa consideraii foarte ptrunztoare despre societatea occidentala.
(Civa ani mai trziu i-a cumprat o casa spaioas ntr-un ctun, rzleaa
cum sunt toate casele ntr-un ctun, i ce fericit era!)
A doua zi, cnd se ngna ziua cu noaptea, Amo m-a dus cu taxiul pn
la Haava, el ntreinndu-se cu oferul, eu nedeschiznd gurA. Aa am nceput
o viaa de om tinuit, regim sub care am lucrat doua ierni la rnd, 1965-1966
i 1966-1967: cu adevrat absolut inaccesibil KGB-ului i n afara ariei de
circulaie a zvonurilor. Marta Port nu le-a spus fiilor ei, nici n anii aceia, nici
mai trziu, ca eu am locuit n ctun, n casa ei.
Ambele ierni au fost aa de asemntoare din punctul de vedere al
modului de viaa pe care mi l-au prilejuit, nct amnuntele mi se amesteca n
memorie, n prima iarna am rmas aici aizeci i cinci de zile, n a doua
optzeci i una. i n aceste doua perioade, teancul materialelor i al primelor
capitole ale Arhipelagului s-a transformat ntr-o lucrare gata dactilografiata:
aptezeci de coli de autor (fara partea a asea). Aa ca n aceste o suta
patruzeci i ase de zile petrecute n taina n-am lucrat de cnd sunt, era ca i
cnd n-a fi fost eu, cineva parca ma minase, scrisese cu mna mea, ca i cnd
eu n-am fost dect percutantul resortului care sttuse strns o jumtate de
secol i care acum i dduse drumul. Nu citisem nimic, doar din cnd n cnd
pe noapte cte o foaie din blocnotesul cu extrase din Dai, i fiecare cuvinel mi
era ca o foarte dulce pictur de roua. Radioul occidental l ascultam numai n
timp ce eram la masa, sau ma gospodream, sau fceam focul la soba. La apte
seara, deja frnt de oboseala, ma culcam. La ora doua noaptea ma trezeam,
complet refcut, sream din pat i la lumina intensa a becurilor ncepeam sa
lucrez. Ctre ultima parte a intervalului matinal, la ora zece, de obicei, aveam
deja realizata norma de munca pentru o zi plina, i imediat ncepeam norma a
doua pe care pn la masa de la ora ase o ndeplineam, n a doua iarna am
rcit stranic, am avut dureri i frisoane. Afara erau treizeci de grade minus.
Cu toate acestea spar-geam lemne, nclzeam soba, o parte din treburi o
fceam stnd n picioare, lipindu-m cu spinarea de soba nclzit n loc s-mi
pun cataplasme cu faina de mustar, o alta parte stnd lungit sub paturi, s a?
A am scris, cu treizeci i opt de grade temperatura, singurul capitol umoristic
(Fotii deinui o naiune), n a doua iarna, n principal, n-am mai fcut
altceva dect sa dactilografiez, dar cu multe mici modificri i reueam sa fac
cte o coala de autor pe zi! Un asemenea salt i un asemenea succes au fost
posibile numai pentru ca m-am simit eliberat de teama i de constrn-eeri. n
alte parti ale Uniunii as fi rait cu teama ca vor veni i ma vor surprinde
lucrnd la ceea ce lucram. Aici, n primele sptmni ale primei ierni nc mai

aveam o strngere de inima, nc nu-mi revenisem din socul provocat de


confiscarea arhivei (n greaua mea situaie am compus atunci trei rugciuni pe
care mi le-am notat). Nu mi-am pstrat nici o legtur cu lumea exterioara; n
ce privete cele ce se ntmplau acolo, mi spuneam ca, poate, casa mea era
deja n curs de devastare despre aceasta nu tiam nimic precis, iar radioul
atunci nu informa aa de repede i amnunit despre persecuiile din URS S.
Dar tot ce se ntmpla n lumea exterioara nici nu putea sa ma ating pentru ca
ma aflam n afara ei i ma identificasem cu materialul meu tainic, i singurul,
i ultimul scop al vieii mele era acela ca din aceasta identificare sa se nasc
Arhipelagul, chiar daca ar fi fost ca de aici sa mi se traga moartea. Heli Suzi,
care n timpul acela ma vizita uneori, mi-a spus ca las impresia cum ca nu mai
aparin de nimeni i de nimic n aceasta lume, ca ma desprind i merg, absolut
de unul singur, nu se tie ncotro. Tocmai dup asemenea cuvinte a fost nevoie
sa fac o cltorie prin toat Estonia pentru ca finalmente sa ajung la Lembit, la
Piarna sa dau o parte din manuscrise, iar o parte s-o iau; pentru mai multa
siguran nu ineam totul la mine. Am cltorit cu un autobuz de noapte, timp
de cteva ore, aproape fara opriri; lumina nu ardea n interior, toi pasagerii
moiau pe scaunele rabatabile, nimeni nu vorbea, nici un radio nu se auzea;
autobuzul negru alerga, de parca ar fi fost gol n mijlocul unui spatiu nocturn
gol, doar claxona i, cu farurile, punea n evidenta, n lungul oselei, pete albe
de zpad. Ma vedeam ntr-o situaie ca aceea n care ma vzuse Heli: un
autobuz gol (peste Neva, peste Nil, peste Sena) ma ducea deodata prin toat
lumea, ma ducea pe mine singur prin ntunericul de crbune sau ma scotea cu
totul din lume, eram gata pentru orice, numai sa reuesc sa termin
Arhipelagul, chiar daca, revenind n lumea exterioara, as fi fost pus la zid.
Acestea au fost sptmnile de vrf i ale victoriei mele, i ale nsingurrii mele.
n realitate, eram singur, n condiiile n care ma ajutau, ma pzeau
asemenea prieteni credincioi?
n deportare, Heli se mritase cu un brbat de vrsta ei, un esto-nian.
Dup ce s-a ntors acas, el a devenit un artist cunoscut. Pe ea a prsit-o. Fiul
luhan a rmas la ea. O salva minunata cunoatere a limbii germane, pe care o
preda la conservatorul din Tallin; locuia n afara oraului, la nite rude, ntr-o
vechitura de casa prin care trecea vntul fluiernd; apa o aducea din curte, cu
gleata, pn la etajul unu, i tot cu gleata scotea laturile; soba o nclzea cu
lemne. Aceasta femeie ducea o viaa foarte grea, dar se mngia cu faptul ca
fiul ei cretea cum numai n vis creste un copil: harnic, asculttor, serios, la
coal premiant, de timpuriu ctigat la ideea naional i la preocuparea
pentru politica, tot timpul gata sa ajute. (Eu aproape ca l-am mpins pe el,
copilul de paisprezece ani, spre fotocopiere m-a ajutat sa fac o fotocopie a
Arhipelagului, iar curnd dup aceea a nceput sa fac el singur totul.) i trei
prietene ale Heliei-Ello, Erika i Ruti mpreuna cu ea s-au angajat s-mi
pstreze ciornele, copiile dactilografiate, materialele toate acestea mpreuna
au format un fond important care undeva exista i astzi. Separat, lucrurile
cele mai importante le pastra Lembit. n a doua iarna el a devenit student la
fara frecventa al Universitii din Tartu; cnd a venit la sesiunea din iama, neam ntlnit n ora, ntr-un loc convenit; el avea n servieta prile lipsa ale

Arhipelagului. L-am dus s-i fac cunotin cu Suzi-seniorul i cu Suzijuniorul, i ce bucurie i cldura ne-a cuprins, ca o flacr mngietoare,
sufletele! n acele doua ierni, Arnhold luhanovici i terminase memoriile, n
estoniana: viaa elitei intelectuale a oraului Tallin naintea celui de-al doilea
rzboi mondial, n timpul rzboiului ntre ciocanul sovietic i cel german,
slaba ncercare de a forma un guvern esto-nian la sfritul lui 1944 i lagre,
lagre, lagre. Cte ceva din amintirile lui din lagr mi-a ncredinat i mie n
Arhipelag: erau rspunsuri la chestionarul meu, menite sa astupe anumite
goluri din materialul aflat la dispoziia mea, dar, mai mult dect orice, m-a
ajutat cu teribilul capitol intitulat Copilaii. Amo i Heli se ntreceau n a-mi
povesti despre exilul lor siberian. Tatl i fiica reuiser s-mi ia din mna i sa
citeasc unele capitole. Heli avea un dezvoltat simt artistic i-mi fcea uneori
observaii interesante. Un crciun l-am petrecut mpreuna cu toat familia lor
(la estonieni, n jurul bradului se aduna numai ai lor).
Prima mea iarna n ascunztoare s-a ntrerupt dureros, mai devreme
dect avusesem eu n vedere: o sptmn mi mai rmsese de stat acolo (dar
o sptmn, cnd eti n viteza, nseamn foarte mult, n alta situaie nici o
luna nu-i ajunge s-i rezolvi problemele), cnd ce vad prin zpada nalta,
nclat n pantofi (nclminte mai adecvata nu avea, viaa de orean), noat
spre mine bietul septuagenar Arnhold luhanovici. Telegrama pe adresa lor din
Tartu. Din Riazan: Vino imediat, Ada. Era clar ca era de la sotie, dar de ce
Ada? Asemenea apelativ nu exista la noi, de un asemenea nume nu auzisem
niciodat, ea putea pur i simplu sa nu semneze, lucrurile tot clare erau. Dar n
aceasta Ada era cumva vreo aluzie infernala1! Acolo se pune la cale vreo
ticloie infernala! Ce avea ea n vedere? Ceva periculos i presant se
ntmplase, fara ndoiala. Viaa linitit, munca fcut din pasiune totul se
risipete ntr-un ceas, ia o ntorstur brusca, nu mai ai parte de linite
sufleteasca, totuna e i daca nu mai lucrezi, adio manuscrise de neuitat, poate
ca din lumea exterioara n-am sa ma mai ntorc niciodat la voi. nc mai
trebuie sa le ascund la loc sigur: n termene neprevzute, fara ntlniri i
cltorii stabilite acest lucru este mai greu ca orice. Care va sa zic,
manuscrisele rmn deocamdat la Arno, pe la care trecusem nu o data. Trenul
de noapte pn la Moscova. De-acolo sun imediat la Riazan, rspunsul: mai
repede! Mai repede! Vino! n sfrit iat-m la Riazan, iat-m cu barba rasa,
deja deconspirat, reperat: ce s-a ntmplat? Pai nimic. Aproape din toamna, tu
nu mai locuieti la Riazan, i eu tot timpul singura. Pur i simplu, nu mai
puteam sa atept. (Dar de un an i jumtate la noi deja totul este n
destrmare, totul este pe moarte.) i trebuie sa primim apartament n Riazan,
dar sovietul orenesc tace
Dar de ce Ada?
Pai, trebuia sa ma semnez cumva, pentru Estonia trebuia sa semnez
cu un nume nerusesc, i mi-a venit n minte Ada.
Din toamna trecuta prinsese pica pe Arhipelag: ar fi avut curajul i s-l
publice, daca ar fi semnat alturi de mine dar daca pentru Arhipelag plec i
chiar s-l scriu acas nu mai pot atunci sa nu mai aud de el. (Am avut
ocazia sa ascult nregistrarea unui inin limba rasa ad nseamn iad, infern.

(N.t.) v, s Terviu pe care ea, n 1974, cnd Arhipelagul abia ieise, l-a dat
ziarului Figaro n prezenta lui K. Semionov, delegat al APN s-o asiste n
pregtirea unei cri mpotriva mea. Ea a declarat atunci ca Arhipelagul nu este
dect folclor de lagr, ca este o cercetare netiinific a unei teme nguste,
speculata n Occident, i ca eu aleg numai fapte care confirma ideile mele
preconcepute.)
Iarna urmtoare la Haava am trit sufletete mai degajat: nu m-a mai
apsat gndul ca ma vor aresta, c-mi vor cuta i-mi vor rvai lucrurile
ascunse. Tot mai sigure mi preau lucrurile din jurul meu: aceti perei deja
familiari, marile ferestre geruite, soba veche cu ingenioasa ei uia de fonta,
bufetul vechi, tabloul de grup repre-zentnd pescari estonieni. Deja fara teama
ma avntam pe schiuri i n mprejurimi: vecinii tiau ca printre ei se afla un
profesor din Moscova, un prieten de-al lor care se strduiete sa vorbeasc n
estoniana. Uneori, n serile cu luna, ma plimbam pe un teren pe care-l
bttorisem cu umbletul meu ncoace i-ncolo, deprins din vremea deteniei, i
ma invada bucuria la gndul ca am o carte deja aproape gata, o carte care deja
dobndise grandoarea unui edificiu, n aceasta iarna mi-am lsat barba, nu am
ras-o. Nici aa nu mi-au dat de urma, nu puteam s-i dam nota mare
Securitii Statului, (n iarna lui 1975 n Estonia civa au fost arestai, civa
au fost icanai dar de tinerii Suzi i de prietenele Heliei nu s-au atins. *) n a
doua iarna eram pus pe fapte din ce n ce mai temerare, n-calzindu-mi la
sobia spinarea bolnava era spre Boboteaza mi-a venit ideea unei scrisori
ctre congresul scriitorilor. Chestia asta prea atunci un pas ndrzne, chiar
periculos. Terminnd de lucru, m-am dus la Tallin la familia Suzi ca sa
refotografiez acum tot Arhipelagul. A. I., lundu-i rmas-bun de la mine, m-a
felicitat pentru felul n care concepusem scrisoarea. Chiar prietenii mei
estonieni, nemaivorbind de estonienii care nu-mi erau apropiai, nc aveau
dificulti n a nelege ideea mea cum ca eliberarea lor, a tuturor, nu poate sa
nceap dect de la Moscova, printr-o unda de soc strnita de la centru. La
nceputul lui 1967 nc puine erau indiciile unei asemenea evoluii, dar mie mi
s-a limpezit aceasta perspectiva atunci, cnd de la douzeci de ani de activitate
literara clandestina am trecut la ciocniri deschise. Estonienii, n sufletul lor, i
consi* i nici pn azi nu s-au atins de aceste persoane. (Adnotare din 1978.)
derau asupritori pe toi ruii, eu fiind pentru ei o stranie excepie de la regula.
i nc o data, n vara urmtoare, mpreuna cu sotia, m-am dus cu
maina la Ascunztoarea mea, ne-am luat maina de scris, ne-am luat rmasbun netiind ca era ultimul de la Marta Mart-novna i de la Amhold
luhanovici. Iar Heli a mers cu noi ca sa viziteze Leningradul cea mai simpla
aciune, dar i n fiecare aciune simpla conspiratorul trebuie sa prevad
legturile pe care trebuie sa le stabileasc i pe cele de care trebuie sa se
fereasc. Eram nclinat s-i fac cunotin cu Voronianskaia ce bine, mi
ziceam, locuiesc aproape una de alta, va fi o legtur n plus. Din fericire nsa
nu le-am fcut cunotin. De aceea Heli (ca i Lembit!) nu a nimerit n jurnalul
nefast inut de Voronianskaia. n interogatoriile de cinci zile i cinci nopi de la
Casa Mare, Voronianskaia n-a putut sa dea numele nici unui estonian, tot ce

tia ea (dar sper ca i ascundea) era ca n general estonienii ma ajutau (i


daca tia ceva n plus, de vina sunt eu), dar n-a precizat nici un nume, nici un
loc.
i n aceeai primvar, n acelai iubit Petersburg al lui, n prezenta
mea, Tenno s-a mbolnvit: cauza era, probabil, o intoxicare brusca, el bnuia
ca i se trage de la un salam. Voia sa se vindece prin nemncare i, nc bine
dispus, mi-a povestit, ase ore ct a durat cltoria retur cu trenul, multe
despre viaa lui. (Peste cteva zile, n aceeai luna mai, el a depus n multe cutii
potale din Moscova scrisoarea mea ctre congresul scriitorilor. A fost cel
mai activ difuzor al acestui document. El nc nu-i ddea seama de natura
bolii incipiente.) Dar, n realitate, era vorba de un cancer insidios, care n cinci
luni de zile l-a i dobort. Erou, lupttor, atlet dintre toi cei evocai n aceasta
schia, el era cel mai viguros, cel mai ndrzne, chiar cel mai ndrjit, un om n
deplina maturitate i bucu-rndu-se de sntate i a murit naintea tuturor.
Pe el, ca pe multi foti deinui, oameni viguroi i curajoi, l-a ruinat mrunta
tracasare nervoasa n condiiile bunului plac al regimului sovietic. N-a rezistat
acestei tracasri. El este unul dintre eroii principali ai Arhipelagului i una
dintre principalele surse de inspiraie ale acestei cri dar n-a apucat sa
triasc nici mcar pn la ultima redactilogra-fiere, necum pn la triumful de
astzi. Ultima data am fost la el pe 22 septembrie 1967 cu o ora nainte de a
merge la lupta din secretariatul Uniunii Scriitorilor. Doamne! Se fcuse subire
ca un rus voinicul de altdat; pe acest fus atrna, pleotit i supraabundenta
acum, draga lui flanela de marinar. Fata lui avea culoarea pa-mntie de
dinaintea morii, i se descrnase; trupul chinuit i se ningea de durere. A rmas
nerealizat aprigul lui plan de a-i face de petrecanie lui Molotov. Ca un pduche
cenuiu se plimba acest calau pe aleile de la Jukovka, i minile lui Tenno nu
putuser s-l ajung, nc mai avea prietenul meu firea de lupttor i puterea
de a evalua lupta care ma atepta, chiar de a renflori pentru o clipa, dar nu
avea puterea de a se recunoate bolnav i cu un picior n groapa. i sotia lui
mi fcea cu ochiul sa ma aliniez tuturor celor care-l mineau cum ca n cazul
lui era vorba de o ocluzie temporara a stomacului i ca n curnd o sa scape de
ea o sa se nsntoeasc.
Cred ca n ziua aceea m-am btut aa de bine pentru ca de la patul de
suferina al unui deinut veneam la nite porci de scriitori.
Un an mai trziu, de Crciun, am fost pentru ultima data la Tallin.
mpreuna cu Heli i Lembit am aprins, dup obiceiul estonian, lu-mnari la
mormintele lui Arnhold Suzi i Georg Tenno. Ei sunt acolo, nu departe unul de
altul, la Pirita.
Ah, scumpii mei estonieni! Ce mult ati fcut voi pentru cauza noastr
comuna! Sufletete m-am legat pentru totdeauna de voi.
O, atia dintre voi ati plecat unul cte unul, prieteni ai mei din vremea
deteniei, coprtai la lupta mea subterana! Ajut-i, Doamne, pe cei nc n
viaa sa nu calce pe mine cu explozie ntrziata.
Necazul pe care l-am pit cu Arhipelagul n 1973 reedita ntr-o oarecare
msur necazul din 1965 cu prima mea arhiva. Dar, n rest, nu m-am lsat
cuprins de slbiciune, nu mi-am pierdut curajul, n-am devenit inactiv, nu m-

am ascuns i am tras pn la Paris firul exploziv. Vrtejurile agitaiei, ale


ntlnirilor i prevenirilor brusc-ne-cesare semnau cele de-acum cu cele deatunci. Trebuia s-i previn i pe estonieni i, sprijinindu-m pe cele nc
ascunse i pe locui unde erau ascunse, sa tin n mna chiar destinul
Arhipelagului.
Spre norocul meu, Heli tocmai sosise la Moscova, la nite cursuri de doua
luni. i cu ea, i cu vduva lui Tenno m-am ntlnit de trei ori n aceeai
camera n care murise Georg i din care, potrivit sistemului locativ sovietic de
tip sclavagist, vduva nu putea sa plece, ci trebuia sa ndure totul pe loc.
Locul mobilei, ea deja l schimbase n aa fel nct nu mai vedeai, uitai
privelitea mortuara anterioara. Chinuita, mbibata de fumul de igar al celor
din jur, mbtrnit, ea presta o munca zadarnica la odiosul APN i de munca
aceasta trebuia sa se tina pn la pensie. Napa! Public Arhipelagul, poate sa
nu public ca Ghera voia s-l omoare pe Molotov? I-a scprat flacra nestinsa
a ochilor: Publica!
Dar cum sa te ntlneti, cnd s-a produs necazul cu Arhipelagul i cnd,
fara ndoiala, Securitatea din Moscova sttea cu ochii pe mine i ma amenina
cu ghearele? Sa va spun un secret: la locurile interzise, unde n-ai voie sa lai
urme, cel mai bine este sa te duci la ora cinci dimineaa (fara sa aprinzi lumina
n camera ta). Oricum i-ar supraveghea kaghebistii locuina, i la unsprezece
seara, i la unu noaptea, i la trei. Dar spre cinci dimineaa o las mai moale,
caci nimeni nu lucreaz din contiina; la KGB de mult nu se mai lucreaz din
contiina; poate ca nite ochi electronici clipesc, dar n-are cine sa le prelucreze
semnalele. La cinci dimineaa iei pe strada n cartier nici napoia, nici
naintea ta nu e nimeni, nici om, nici maina. Probabil ca nu mai eti urmrit,
n primul troleibuz te aezi spre vatman singur sau cu cineva care nu are
nimic suspect i cobori singur, nu e greu sa verifici daca ai pe cineva prin
preajma. Abia se deschid primele ui ale metroului trec pe lng tine civa
oameni, toi oameni obinuii, naturali i nu ai probleme cu niciunul.
Astfel, poc-poc din tocuri printre gunoierii matinali, treceam prin-tr-o
curte cunoscuta, imensa, nc pustie; fara sa ma aud cineva, fara lift, urcam
nite scri i, neateptnd sa sun la usa (apartament la comun, vecina nu
trebuia nici sa vad, nici sa aud), Nata Tenno, fara nici cel mai mic zgomot,
mi i deschidea (prima data, de la telefonul public, ma nelegeam cu ea asupra
orei, iar apoi ra-mnea stabilit sa ne vedem ca data trecuta, cu o jumtate de
ora mai devreme), i Heli, care nnopta la ea de cu seara, deja ma atepta.
Prima data am alergat la ele: acolo, n Estonia, trebuiau sa arda totul, ca
sa se salveze. A doua oara, mai relaxat: sa atepte putin, pn la un anumit
semnal. Dar a treia oara am spus stop: nu trebuie ars, ci tradus n estoniana,
n curnd trebuie s-l dam sa circule din mna n mna.
Totui, mersul istoriei este n favoarea noastr!
Elizaveta Denisovna Voronianskaia.
La ieirea de sub tipar a lui Ivan Denisovici, uvoiul de scrisori adresate
mie era aa de mare i de presant nct, daca m-a fi ocupat numai de ele, daca
as fi nceput s-i rspund fiecreia, nu mi-ar mai fi rmas nici timp pentru
altceva, nici posibilitatea de a urma linia pe care mi-o dicta contiina, i n-a

mai fi fost scriitor. Tocmai urmnd linia mea, am reuit sa ma feresc de aceasta
primejdie. Ma strduiam sa rein tot ceea ce era fecund n aceste scrisori
uneori compuse n cheia de stnga de ctre cineva din lagr, uneori aternute
pe cte aisprezece pagini mototolite scrise cu un ciot de creion. Din aceste
scrisori se ntmpla cteodat sa transpar i un alt imponderabil de care de
asemenea aveam mare nevoie acela al disponibilitii unuia sau altuia de a
ma ajuta operativ i dezinteresat, ndat dup miracolul hrusciovist, cetenii
sovietici, scriindu-mi, exprimndu-i simpatia fata de mine, ludndu-m,
mulumindu-mi sau oferindu-mi ajutorul lor, nu mai riscau nimic. De sutele de
scrisori superficiale, ocazionale, ba chiar i false, se distingeau, prin puritatea
tonului, cele sincere. Cu ajutorul unor asemenea scrisori i-am pescuit pe civa
dintre viitorii mei Invizibili, printre ei i pe Elizaveta Denisovna.
Chiar din prima ei scrisoare (i ea era o maestra strlucit n a le scrie) se
vedea ct de mare i era cina pentru trecut-cainta unei femei care nu gustase
din amarul vieii de lagr. Pn atunci, adic timp de cincizeci i ase de ani,
dusese o viaa cu nimic deosebita de cea a ceteanului sovietic de rnd: nu
participase la nelegiuiri, dar nici nu li se mpotrivise, votase disciplinat acolo
unde i se ceruse; uneori, ajutata de inteligenta ei ascuit i ironica, nelegea
nelciunea, alteori, luata de valul indiferentismului din viaa sociala, nu o
nelegea. Politicete, nu era incompatibila cu nimeni, valul terorii din trecut
nu-i afectase viaa dar avnd trsturile unui caracter irezistibil ca un
uragan, ea, urmare a congresului al XXH-lea i a lui Ivan Denisovici (fratele ei
dup tata!), a nceput sa aib remucri n fata poporului (ea nsi era abia
din prima generaie cu instrucie colar), sa dispreuiasc partidul i sa
urasc instituia KGB-ului. Nu era dintre aceia care fac epoca, ci dintre aceia
r>e care-i face epoca, dar devenise deja foarte profunda i dobndise o mare
putere de ptrundere. Revirimentul de-atunci a fost al ntregii societi dar n
cazul multora schimbarea nu s-a produs dect pe jumtate i a fost marcata de
reveniri i de baterea pasului pe loc. Elizaveta Denisovna nsa nu s-a mai
abtut pn la moarte de la aceasta orientare a anului 1962 i nu a mai
cunoscut limite n revolta ei mpotriva asupritorilor, dar i mpotriva
ntemeietorilor, i s-a mbogit intelectual din mers, n mare msur i din
crile mele. n scrisori (n cele n cheia de stnga), ea se exprima aproape mai
dur dect noi toi, aa nct i pstrarea lor era riscanta. (Iar n cercul nostru
se stabilise ferm: toate scrisorile n cheia de stnga sa fie arse imediat.) Nu
pregeta sa copieze de mna, sa dactilografieze, sa dea prietenilor, s-mi trimit
mie diferite pasaje perfide i scandaloase din ntemeietori. i n aceasta
ndrjire a ei mpotriva unei epoci debusolate i apoi din nou stalinizate, se las
condusa mai mult de sentiment dect de intelect. Printre versurile ei preferate
erau i urmtoarele: De iubeti, iubete cu nesbuin, Daca tai, atuncea taie
pn-la os.
Cu aceeai repeziciune i se las cuprinsa de entuziasm, i nega motivul
care o entuziasmase.
Aceasta puternica pornire, acest elan subit nu doar de a ajuta, ci de a se
pune n slujba unei cauze, a reieit din prima ei scrisoare ctre mine. I-am
rspuns, ntre noi a nceput sa funcioneze o relaie epistolara, n vara lui 1963

s-a ivit i prilejul de a ne cunoate gesturi largi i tonuri furtunoase au


nsufleit ndat atmosfera. Pentru viitorul R-17, am rugat-o, nc din prima
iarna de dup aceasta ntlnire, sa cerceteze nite ediii rare din anii 20, sa
culeag amnunte caracteristice epocii respective i aspecte ale modului de
viaa de atunci. (Ma grbeam i eram atunci n faza unei ample regrupri de
forte n vederea unei noi cri, adunam material pentru cele douzeci de Noduri
dintr-o data, nu-mi ddeam seama ca pentru aa ceva se cere mai mult de o
viaa de om.) Ea s-a achitat binior de aceasta sarcina: a rscolit o mulime de
pagini tiprite i a strns bob cu bob elementele caracteristice; avea i gust
artistic i un deosebit de dezvoltat simt al anecdoticului. Iar n vara urmtoare,
n ctunul de lng Vra, a rebtut mpreuna cu mine Cercul. Pn atunci
lucrase ca directoare a bibliotecii geologice de pe Moika. n ntmpinarea
cerinelor mele, a nvat repede, uor i bine sa bata la main, lucru cu care
pn atunci nu se ocupase niciodat. Din primele ei lucrri pentru samizdat au
fost Frmele mele crora tot atunci ea, cu de la sine putere, le-a adugat
Rugciunea, data ei numai pentru a o citi. Rugciunea a zburat din minile
delstoare ale E. D. i a ajuns sa fie publicata n toat lumea i acesta a fost
pentru mine un prim avertisment de care n-am inut seama.
Dup cum spunea ea, din cauza caracterului ei coleric, viaa ei avusese
un curs nefericit, cu omul iubit nu se mritase, i a trit ntotdeauna singura.
Din cauza brbiei proeminente i a nasului mare i ascuit, era urica. Dar
spiritul scnteietor cu care ntreinea o conversaie i fcea glume, izbucnirile
de umor i furie, pornirile spre aciune, spre manifestri de ospitalitate, i
eclipsau neajunsurile fi-zionomice, o fceau sa para chiar mai tnr dect era.
Mai mult dect orice n viaa iubea muzica, reuea sa mearg la cele mai bune
concerte din Leningrad, alerga prin oraul de pe Neva, n cutarea unor
cinematografe de mna a doua unde era un film cu un concert dirijat de
Karajan (asemenea filme nu erau prezentate la un cinematograf central). Nu
exagera cnd scria: Muzica i oamenii demni sunt sprijinul vieii mele. Dup o
muzica buna simt ca parca mi se mprospteaz sufletul. (Vorbele acestea s-au
confirmat: E. D. Ne-a procurat, mie i sotiei, bilete la Recviemul lui Mozart la
Capela, a stat cu noi, a ascultat nlcrimat. i tot ea ne-a fcut cadou
Recviemul lui Verdi.) l adora pn la uitare de sine pe ostakovici (daca mi-ar
permite, i-a spala hainele i galoii); acum acest sentiment ea l mprea
ntre el i mine, dar avea mare grija ca primul sa nu fie nlturat de al doilea, i
cu durere primea tirile despre conduita sociala lamentabila a idolului ei. (Ca
Ivan Karamazov cu diavolul, aa sunt eu cu ostakovici nu pot sa ma mpac
cu aceasta situaie. Lucrurile se complica prin aceea ca el s-a dat cu ei i n
acelai timp este i singurul care i-a anatemizat n muzica.) Infatigabila, citea
n engleza, desi nu fara dicionar, i, imperturbabila, o alterna pe Agatha
Christie cu Joyce. i plcea s-i citeasc pe nelepii din diferite epoci i s-i
extrag aforisme. Infatigabila, transcria paragrafe ntregi n scrisorile ctre
prieteni: A explica prin jocul ntm-plarii facerea lumii este la fel de naiv ca a
susine ca simfoniile lui Beethoven s-au creat prin nite puncte care s-au aflat
ntmpltor pe o bucata de hrtie. (Asta nu nsemna ca devenise credincioasa.)
Era entuziasmata de Nabokov, pe care nu pregeta s-l apere de

reprosuricuvintele de spirit citate din abundenta se mbinau cu pro-priiie ei


cuvinte de spirit de buna calitate, nainte, pn sa nceap a se nira bolile,
scrisorile ei erau vesele, chiar scpartoare, n cercul nostru restrns,
ncepusem s-i spunem Queen Elizabeth, iar prescurtat Q.
Desigur, ntr-o lume libera i normala, cnd i alegi pentru serviciu
colaboratori cu plata conform unui principiu profesional, nu te opreti la o
fiin att de schimbtoare, impulsiva, pripita. Dar n semiclandestinitatea
mea, nelund oamenii ca prestatori de servicii, ci ca prieteni, ca ajutoare
entuziaste i binevoitoare, n-am putut sa nu-i acord deplina ncredere acestei
femei. (i nu m-a cai nici n ziua de astzi, daca n-ar fi fost moartea ei
groaznica.) Daca as fi fost prea mofturos n materie de selecie, ar ft nsemnat
sa ma condamn la a rmne aproape singur.
Q a noastr locuia aproape de Raziezjaia, pe strada Romenskaia dar la
ce numr? Scara ntunecoasa, roasa, murdara, zu ca era o reminiscen din
Petersburgul lui Dostoievski. Soneria era ceva fara legtur cu electricitatea, nu
era un buton alb, ci o srma groasa i grosolana care ieea n afara ca un lat
printr-o gaura fcut n usa ntunecoasa trgeai de ea, i undeva n interior
rsun un clopoel amenintor. Se ddea la o parte un zvor dinat i greu.
Deschidea nsi E. D. (ateptnd la ora fixata) sau careva dintre vecini
neaprat se mai ieau i de la alte ui niscaiva fete nu prea binevoitoare,
crispate, lunguiee. Neanderthalieni, troglodii aa-i numea Q pe vecinii ei.
Locuin avea patru odie diferite care ddeau ntr-un coridor sinuos, ngust,
orb, venic mirosind a petrol de la lmpile de gtit care stteau acolo, a
buctrie i a canalizare mizerabila. Tot apartamentul era ca o peter
neanderthaliana. n lunga ei camera-nisa, cu o ferestruica spre afara, Q avea o
oglinda laterala care te uluia, te oca, prin falsa ei dubla adncime. i numai
nchiznd usa acestei camere i tresrind de fiecare data din cauza oglinzii,
puteai, cu ajutorul unui radio cu picup Q inea o mulime de discuri
minunate sa te izolezi fonic de toi neanderthalienii care se auzeau prin
subirii perei despritori.
i totui, dup ce-mi rupeam picioarele prin Petrogradul de altdat, mi
plcea sa vin n aceasta camaruta-nisa, sa ma nfund n fotoliul suferind de
btrnee i uzura, sa ascult muzica foarte buna, sa iau o gustare, sa beau un
ceiulet, sa verific materialele pregtite, sa ma amuz de alternanta entuziasmelor
i indignrilor lui Q. Motivele care o fceau sa treac prin asemenea stri erau
diverse. Aspectul ntunecos a) casei, al scrii, al apartamentului, mie nu-mi
prevestea nimic, de altfel ma obinuisem cu tot felul de cotee, nu stiu daca lui
Q i prevestea ceva.
Q mi-a fcut cunotin cu N. Medvedeva-Tomasevskaia (vezi schia 14),
vduva lui B. V. Tomasevski, prietena ei de la Institutul de Istoria Artelor. Iar
eu i-am fcut ei cunotina ba cu E. G. i E. F. Etkind (mult bine a fcut
Ekaterina Fiodorovna pentru Q o vizita cnd era bolnava, o ajuta cu medici, o
gzduia la ea la daced], ba cu Liza sipovalnikova, fosta mea eleva de la Riazan
(civa ani, ele au fost foarte bune prietene; Liza, n cltoriile ei la Moscova i
la Riazan, ne-a fost i agent de legtur), ba cu L. A. Samutin; cu acesta legase
o prietenie solida, dar spre nenorocirea amndurora: pn la urma, aceasta

prietenie s-a dovedit funesta i pentru ea, i pentru el. Dar cu toi ea a fost
sincera i credincioasa, iar cu mine mai mult dect cu oricine. Impetuoasa ei
nechibzuina a fcut-o (noi nu tiam) s-i tina, ncepnd cu un anumit an, un
jurnal despre ntlniri, aciuni, despre scrisori n cheia de stnga (i supuse
arderii!) primite de ea ce mai, un jurnal de conspiratori Asta i trebuia i
minata de acelai capriciu de romantic cu capu-n nori voia sa fie depozitara
unui document pentru istorie, altfel unele lucruri pot sa piar i sa fie date
uitrii a luat apoi hotrrea nefericita de a nu-i arde exemplarul intermediar
din Arhipelag, aa cum era obligata s-o fac.
Exemplarul meu din Arhipelag, unul din cele doua, era dactilografiat
nghesuit. De aceea, n februarie 1967, n trecere venind din Estonia, i l-am dat
lui Q ca, redactilografiindu-l, s-i lase spatii mai mari ntre cuvinte i rnduri.
Aceasta pentru a avea posibilitatea de a mai corecta i finisa textul. i n
atmosfera ostila a unui apartament la comun, n cmrua ei sufocata de
dulapuri i perei, riscnd a fi oricnd calcata de ctre cineva care ar banui-o
ca adpostete ceva ce-i drept, la data aceea locatara era deja la pensie i
edea mai mult acas la masa la care mnca, ntruct alta nu avea, Q a
ciocnit ntr-o veselie la maina de scris pn a terminat toate cele o mie cinci
sute de pagini i, unde mai pui, n trei exemplare. Mai trziu, pe un asemenea
exemplar am fcut eu ultimele corecturi.
De aceasta carte, de cum a cunoscut-o n acele zile (i pn la moarte), Q
se apropia vrjita, cu adoraie i spaima-parca se simea legata fatalmente de
ea, o punea mai presus de toate celelalte cri ale mele. Dar tocmai acei termeni
admirativi n care se exprima despre aceasta carte n-au mpiedicat-o sa le
vorbeasc despre noutatea ca atare i chiar sa le mprumute pagini prietenelor
ei apropiate o, n total numai unui numr nu mai mare de una sau doua
persoane! Din cauza spaiului extraordinar de strmt n care se mic nu stiu
daca ntreaga lume sau numai cea a inteligheniei ruseti, aceasta informaie,
scurgndu-se ctre doua leningrdence, a ajuns instantaneu (prin Nina
Pahtusova) la una dintre prietenele din Moscova, dar nu la una oarecare, ci la
una foarte apropiata noua, la minunata arevn (Natalia Vladimimvna Kind).
Aceasta ne-a transmis-o noua, iar Q era spionata de mai nainte ca zvonul i
manuscrisul sa se fi rspndit mai departe.
Dar pentru mine nici aceasta lecie n-a constituit un avertisment serios,
m-am limitat la nite reprouri de o severitate neconvingtoare: caci totul s-a
terminat aa de bine, aa de drgu, aa de comic, n cercul nostru nici nu s-a
pus problema daca n-ar trebui s-o nlturm pe Q de la activitatea i de la toate
secretele noastre.
n condiiile aparent largii (apoi tot mai ngustei) simpatii a societii
fata de mine noi, care eram chiar n miezul activitii, am fost totdeauna mai
putini de zece, iar la centrul de coordonare era Liusa Ciukovskaia. i de munca
era istovitor de mult, i mereu ca-n jocul de-a v-ai ascunselea: sa nu duci
manuscrise totdeauna, sa nu le lai peste tot, sa nu suni de la orice telefon, sa
nu vorbeti sub orice tavan, i sa nu pstrezi texte dactilografiate, i sa arzi
indigoul, iar corespondenta s-o trimii numai cu vreo ocazie, prin posta nu se

poate. Devotamentul sincer fata de cauza prea a fi trstura cea mai


importanta la ce bun sa te legi de nite neajunsuri secundare?
n primvara lui 1968, cnd eram puternic presat de apariia iminenta a
romanelor mele n Occident i cnd era pe terminate ultima corectura a
Arhipelagului, noi, pentru a accelera, hotrserm sa ne adunam la Rojdestvo
cu trei dactilografe (Liusa, Q i sotia mea Nataa) pe doua maini i sa luam
cu asalt lucrareA. Aa am i fcut: timp de treizeci i cinci de zile, pn undeva
n prima decada a Iui iunie (pn sa se adune toi vilegiaturitii) fara sa
deschidem fereastra pentru aerisirea camerei umede ca sa nu se aud
cnitul mainilor de scris am efectuat dactilografierea definitiva a
Arhipelagului. (i chiar n ziua cnd am terminat aceasta treaba a aterizat la
noi N. I. Stoliarova ca sa ne spun ca n Occident a aprut n rusete Cercul i
s-mi spun la ureche ca se intenioneaz ca peste o sptmn, de Rusalii, sa
se expedieze pelicula cu Arhipelagul. Dintr-un nalt turn nevzut btuse ceasul
meu.)
Dup acea claca din luna mai, colaborarea noastr cu Q a nceput sa se
diminueze firete, de la sine: eu terminasem toate lucrrile care necesita o
imensa munca de dactilografiere, o multiplicare urgenta, i trecusem la Roata
rosie, n acei ani slbise i devenise mai dificila legtura cu toi cei de la
Leningrad. Instalndu-m Ia Rostropovici, mergeam mai rar Ia Leningrad, pe
scurt, nu mai mergeam ca sa stau la biblioteca i nici numai ca sa fac turul
oraului, ca nainte, ci, pentru o mai buna cunoatere, sa ating toate locurile
vechiului Petrograd, destinate a figura n trama lui Martie i sa ma consult de
urgenta cu cunosctorii anumitor evenimente. Q nsa continua s-mi ceara
insistent s-i dau de lucru i iar s-i dau de lucru. Ieise la pensie i faptul ca
dobndise ndemnarea de a bate la maina o ajuta sa ctige i ea un ban n
plus. nsa pierzndu-i mobilitatea din cauza ca ncepuse sa chiopteze, ea
acum, pe tot parcursul celor douzeci i patru de ore multiplicate cu numrul
mohortelor zile petersburgheze, edea nchisa n hruba ei din apartamentul
neanderthalian, timp avea din belug i cerea de lucru pentru suflet. i
fcuse deja i multe alte lucrri: redactilografiase suplimentar Cercul-96,
redactilografiase suplimentar August. Redactilografiase capitole din
manuscrisul intitulat Scara Donului linitit i avnd ca autor pe I. N.
Tomasevskaia. Atunci s-a nscut n capul Liusei i al lui Q ideea de a salva
textul redactilografiat intermediar al Arhipelagului, pentru a introduce
numeroasele corecturi din ultima redactare, i pentru a include chiar capitole
ntregi. Idee superflua, caci deja nu mai era loc de pstrare i era pcat sa
distrugi cele trei exemplare n plus: poate cndva vor prinde bine. Aceasta
lucrare, Q o fcuse parial, apoi devenise clar ca nu va reui s-o duca Ia bun
sfrit. Atunci, ca sa nu lsm variante, am hotrt sa distrugem exemplar cu
exemplar. Dar toi depozitarii temporizau i se mpotriveau: un exemplar a fost
ascuns prin O. A. L., unul a fost ngropat lng dacea lui E. G. Etkind, iar
exemplarul personal al lui Q era la dacea lui L. A. Samutin, lng Luga, tot,
zice-se, ngropat, n martie 1972 am fost la Leningrad pentru ultima oara i cei
de-acolo numai de primul exemplar m-au asigurat ca a fost distrus. Iar al
doilea i al treilea erau ntregi, desi eu cerusem de multa vreme sa fie arse i

n acei moment eu cu minile mele le-a fi scos i le-a fi ars pe amndou, dar
pmntul era ngheat, trebuia sa atept anotimpul cald. Etkind, pe lng
prudenta i luciditate, avea n caracter puseurile acestei temeriti, aa se face
ca riscase inutil nc o iarna, dar apoi mi-a spus l-a ars. Iar Q nc din vara
refuza, n scrisori ma implora s-l pstrez, abia n toamna lui 1972 mi-a trimis
o descriere pitoreasca i patetica despre modul n care ea i Samutin arseser
exemplarul: n decorul creat de frunziul galben i purpuriu care cdea au
aprins un rug i, suspinnd (ea), au ars pn la ultima fila mndree de text
dactilografiat (Dar n realitate nu arseser nimic, ea m-a minit.) Nu puteai sa
nu dai crezare descrierii patetice fcute de Q. I-am scris, spre consolare, ca n
curnd am s-i druiesc un exemplar adevrat. Dup previziunile i inteniile
mele ar fi urmat sa editam Arhipelagul n primvara lui 1975. Dar deja
prinseser contur alte termene.
Din scrisorile ei din ultimii ani rzbteau presimiri ale unor lucruri pe
care atunci nici Q, nici noi nu le vedeam (acum nsa sunt vizibile, le putem
strnge mpreuna): Rog cerurile sa nu se nruiasc nici acum i nici n viitor.
Pentru alt deznodmnt ma pregtesc, nv pe de rost sonetul al aizeci i
aselea de Shakespeare (Strig dup moarte.). Da, n-a vrea sa nimeresc n
gura unei hiene. Zilele acestea am fcut o plimbare pn la Casa Mare, din
fericire, n problema unuia dintre geologi. Confortabila casa, drgui oameni
(Dar oare ei i ddeau vreo importanta?)
Tocmai pentru ca n ultimii ani eu cu Q nu am mai desfurat activiti
conspirative serioase i ntlnirile noastre au fost rare, nu prea mi-am fcut
griji n legtur cu ct este ea de prudenta n comportamentul pe care-l are n
societate. Ea nsa, cu pendularea ei zgomotoasa ntre extreme, de la teama la
deplina nepsare, i trimitea prin posta Liusei Ciukovskaia scrisori foarte pline
de vorbe de duh, dar i cu aluzii, i cu semnturi enigmatice, ca de pilda a
dumneavoastr Vorojeikina, iar data urmtoare cumva altfel. Adresa Liusei era
i a mea, scrisorile erau verificate minuios, i urechiuele scoase afara nu
puteau sa nu atrag asupra lor atenia KGB. Dup Premiul Nobel se ivise
posibilitatea s-mi ajut prietenii, i-am aranjat cumva i Elizavetei Denisovna un
transfer valutar: din Frana, dar de la o persoana fictiva; ea nu putea gsi pe
nimeni real-poate ca i acest transfer neobinuit a fcut-o suspecta. A fost i o
mprejurare exterioara: probabil, s-a aflat ca Liza sipovalnikova se ntlnete cu
Q, i kaghebistii s-au interesat despre Voronianskaia la vecinii de apartament
ai Lizei; apoi toat povestea prea sa se fi terminat. Dar chiar daca n-ar fi fost
niciunul dintre aceste repere (acum ce simplu e sa le confruni) tot ar fi
devenit cunoscute vechile mele ajutoare din cauza ca fosta mea sotie, N. A.
Resetovskaia, strnsese legturile cu noii i bunii ei prieteni din APN i le
dduse acces nengrdit la arhiva ei (i la o parte dintr-a mea, pe care refuza sa
mi-o restituie; curnd dup aceea i scrisorile mele ctre ea le-a predat celor de
la APN pentru ca acetia sa le comercializeze n Occident). Erau la ea fotografii
de-ale lui Q i de-ale altora bine ca de civa ani N. A. Nu mai cunotea pe
niciunul dintre noile mele ajutoare. i cu Samutin (el i-a luat cu mult zel partea
n divorul nostru) N. A. Se ntlnise nu o data, sub reflectorul direct al
kaghebistilor.

KGB putea sa loveasc n diferite persoane. Pentru nceput a fost aleasa


Q ca una care sttea pe margine, fara nume, fara aprare, dar care, i prin
trsturile ei de caracter, se pare, promitea sa cedeze n urma unei lovituri
neateptate i a unei prelucrri. Dar daca n-ar fi pstrat exemplarul distrus i
n-ar fi inut un jurnal aceasta arestare s-ar fi soldat cu un eec.
Aproape pn la aizeci de ani, E. D. i pstrase mobilitatea, optimismul,
sprinteneala i, ca multi oameni care nu au bolit aproape niciodat n viaa lor,
spera s-o tina tot aa i n continuare. Dar n 1965 s-a dus pe litoralul
caucazian, a clrit bieete acolo i deodata i-a rupt piciorul. i n urma
acestui prit de oase rupte, a rmas infirma pe viaa. Cu fractura la
Leningrad. Chinuitorul, superficialul, inumanul tratament gratuit sovietic. O
jumtate de an la pat, apoi doi ani de chioptat cu dureri, anchiloza a
ncheieturii deformate (din cauza tratamentului incorect). Apoi piciorul cumva
s-a ntremat, dar au aprut umflaturile, aritmia cardiaca, sufocrile, n urma
tuturor acestor tratamente slbesc i am senzaia profunda ca sunt un fel de
pod al casei, pod n care toate mruntaiele mele sunt ntinse ca nite rufe pe
sfori. Cum ma privesc n oglinda, mi vine sa mbrac feregeaua. i cu toate
acestea, n 1973, n ultima ei vara, n ciuda tuturor bolilor i a piciorului
nevindecat, ea (m-nreuna cu prietena ei, Nina Pahtusova) s-a dus din nou n
Crimeea i tumefiata, sufocndu-se, s-a crat pe coastele muntelui. Era
foarte ndrgostit de Crimeea de la care, iat, simea c-i ia adio. n ultimele
sptmni petrecute acolo le-a tot dat trcoale un individ suspect, un oarecare
Ghenrih Moiseevici Gudiakov, poet moscovit dintre cei nepublicabili. Acesta i
citea mereu din versurile lui Gumiliov i din ale lui. Q l-a invitat la ea ca sa
citeasc Cercul, Pavilionul, pe Avtorhanov. Ninei Pahtusova poetul i se prea
suspect, dar Q susinea cu trie ca nu poi sa fii toat viaa nencreztor n toi
oamenii. Cu aceleai mijloace inteniona s-l culturalizeze n aceasta vara i. Pe
un procuror pensionar, neateptat unchi al unei neateptate noi vecine de
apartament. Stranie micare loca-tiva: neanderthalienii muncitori din acest
groaznic, sepulcral, mizerabil apartament de secol al XlX-lea au fost mutai
undeva n condiii mai bune, iar n locul lor s-a instalat cu placere nepoata
unui procuror! (Mai avuseserm un avertisment n urma cruia nu luaserm
masurile de rigoare: ast-primvar, nc nainte de Crimeea, veniser la E. D.
Doua fete dornice sa lucreze ca dactilografe particulare dar n realitate n-au
fcut dect sa ia caracterul literei de la main i sa dispar.)
Pe amndou le-au arestat la Leningrad pe peronul grii Moscova, la 4
august, le-au desprit: pe Pahtusova au dus-o acas pentru percheziie; acas
la Q, probabil ca o i efectuaser. Din acest moment nu mai tim nimic despre
ea dect amnuntul urmtor, ultimul: n cele cinci zile de interogatorii
nentrerupte (de la 4 la 9 august, dar n cazul Elizavetei Denisovna poate i
dup aceasta data, nu tim) pe Pahtusova au pus-o fata-n fata cu ea o singura
data n Casa Mare, la toaleta i Q (trasa la fata, buze inflamate, ochi
strlucitori) i-a optit: Nu te ncpna, eu am povestit totul!
Nina Pahtusova era o femeie foarte hotrt i serioasa, care, cu prilejul
unor expediii geologice, hoinrise mult pe lng insulele Arhipelagului, cruia
ncercase s-i fac, pentru noi, o harta. Aceasta harta nceputa nimerise i ea

acum n minile KGB. Pahtusova a fost interogata la fel de struitor cinci zile i
cinci nopi, dar n-a cedat n nici o privin. Dar i jurnalele E. D. i scrisorile
pstrate de ea au fost confiscate tocmai la percheziia din apartamentul Pahne
putem imagina ce groaza trebuie s-i fi fost lui Q la ancheta: i pentru ca era
btrna, bolnava, cu sczut capacitate de mpotrivire; i pentru ca era ceva
nou, cu care pentru prima data fcea cunotina pe propria ei piele, desi tot ce
avea sa i se ntmple i era cunoscut n totalitate din Arhipelag; i pentru ca era
contient de greelile svrite, de suferinele pe care, prin propria ei vinovie
le va provoca unor oameni ce mult o chinuiau aceste gnduri; i mai mult
dect orice-pentru ca propriul ei jurnal se afla pe masa anchetatorului i nu
mai putea sa se dezic, sa refuze a raspunde, ci trebuia sa se descurce, sa
interpreteze, sa inventeze, sa atenueze ce mult o chinuiau aceste gnduri!
Probabil, nu putuse sa se eschiveze de la nite mrturisiri n legtur cu
Etkind, inevitabil n legtur cu Liusa Ciukovskaia; oare fcuse mrturisiri i n
legtur cu Irina Nikolaevna Tomasevskaia, n legtur cu lucrarea despre
paternitatea Donului linitii Dar pentru ea lucrul cel mai greu i inevitabil a
fost sa dea Arhipelagul pe mna autoritilor i sa le spun ca acesta se gsea
la Samutin.
Leonid Aleksandrovici Samutin era un fost vlasovian, ziarist
anticomunist, ca prin minune scpat de glon la sfritul rzboiului, cu stagiu
de zece ani la Vorkuta, constrns sa mai triasc acolo nc cincisprezece ani.
Reuise, la vrsta pensionarii, sa se stabileasc, pe cai ocolite, la Leningrad, n
toat nenorocirea noastr, el era cel mai lipsit de aprare. El mi-a dat ulterior
explicaia cum ca nu putuse sa nu le arate kaghebistilor locul, caci, chipurile,
n alte locuri ale terenului respectiv se pstrau i alte lucruri. Putea i sa nu
explice, caci se gsise n imposibilitatea de a se dezice.
Dar iat ce este interesant: kaghebistii aflaser deja de trei sapta-mni
despre Arhipelagul ngropat i nu s-au dus dup el. Nu cumva pentru ca se
temeau ca se va produce o explozie? La asta ei nu se gndesc niciodat. Dar
atunci de ce? *
* Acum la Samizdat au aprut nsemnrile deja rposatului Samutin,
Cum a fost confiscat Arhipelagul. Din acestea aflu acum cu uimire ca Samutin
(se vede treaba, tia de mult despre dispoziia mea ca Arhipelagul sa fie ars, dar
ma minise i el alturi de E. D.), de regula, nu a sacrificat manuscrisul, ci pur
i simplu l-a inut n podul dacei, mpreuna cu Cercul-96, pust tot atunci la
secret. Un asemenea hal de superficialitate, eu nu puteam s-mi imaginez!
Dup cteva luni au mai aprut n presa i alte memorii ale lui Samutin,
scrise aa cum le-au dictat cekistii, dup cum mrturisesc vduv i fiica
rposatului dar poate ulterior i ajustate de KGB. (Adnotare din 1990.)
Despre ce s-a ntmplat mai departe cu E. D. n august, nu avem nici o
tire precisa. Toate informaiile provin de la suspecta noua vecina, sora
medicala, nepoata de procuror. Dup versiunea acesteia, E. D., eliberata dup
cinci zile i revenit acas, edea tot timpul n camera, umbla de colo pn colo
i spunea: Eu sunt Iuda, am trdat atia oameni nevinovai! (Desigur,
amarnice trebuie sa fi fost autoimputarile, ncercrile de a uita:
nspimnttoare nu erau acele lucruri cu care o speria Casa Mare, ci tocmai

aceasta oroare a unei viei solitare zdrobite, i gndurile ca prietenii poate au


pierit, i o carte de valoare, memorie a ctorva milioane de oameni, nu va mai
aprea.) Apoi, cic, din cauza unui atac de inima s-a internat n spital (cu
ajutorul aceleiai vecine), unde a stat o sptmn. Apoi s-a ntors acas, n
curnd, probabil n ultimele zile ale lui august, s-a spnzurat n acel coridor
strmb, ntunecos, unt mirositor, venit parca din Dostoievski. (Dar aceeai sora
medicala, dup ce buse la parastas un pahar n plus, ncepuse sa fantazeze
cum ca pe trupul Elizavetei Denisovna erau rani de cuit, snge i ca nu aa se
spn-zura oamenii. *)
Ca Elizavetei Denisovna i se interzisese sa ncerce a sufla vreo vorba
cuiva-reiese clar din metodele obinuite ale GB i din dispoziia data Ninei
Pahtusova. Dar a respectat ea consemnul? Sau dimpotriv: a ncercat sa ia
legtura cu noi i tocmai de aceea a fost omorta? Este ngrozitor s-i
imaginezi scena fioroasa a unui asasinat ntr-un ntunecos apartament-pestera.
n acel august, Nina Pahtusova a trecut de cteva ori pe Romen-skaia
nici o fereastra a apartamentului nu este luminata. A ndrznit sa urce pn
acolo, a tras de latul de srma, a fcut sa sune teribilul clopoel, dar n-a ieit
nimeni. (Telefon n apartament nu era.) Fuseser evacuai toi? Nu mai existau
nici martori, nu mai exista nici loc al aciunii, acolo nu mai locuia nimeni.
E. D. Avea, se vede treaba, n Leningrad o ruda analfabeta, Dusia, un fel
de verioara de-al doilea, care nu cunotea pe niciunul dintre noi. Nici noi n-o
cunoteam pe ea. Numai ea singura a fost anunat ca a murit E. D. Dar cine a
anunat-o? Nu miliia, ci securitatea Dup multi ani, n emigraie, I. Vinkovetki
mi scria ca anchetatorul, in-terognd-o curnd dup moartea E. D. Pe
colaboratoarea lui (a lui I. V.) de la institutul geologic, i-a spus cu mndrie
acesteia: Dup interogatoriile mele, oamenii se spnzurau. (Adnotare din
1986.) ; > A statului. i s-a dat o explicaie: pe Voronianskaia au mpins-o
la moarte nite intelectuali. Nu exista nici un risc: femeia era analfabeta, de pe
margine, nu cunotea pe nimeni. Nu i-au artat cadavrul, dar i-au precizat
data nmormmtarii.
Dar oamenii de la tara pstreaz, chiar i n marile orae, intuiia i
memoria reperelor pdurii i ale cmpului. Cndva, demult, Dusia o condusese
pe E. D. Pn la casa lui Samutin care, tia ea, era un prieten apropiat al
verioarei ei i vzuse usa principala pe unde intrase aceasta. Caut acum
dup amintire i casa, i usa principala, dar cum sa procedeze mai departe? Sa hotrt: va bate la rnd la fiecare usa i va ntreba: Ati cunoscut-o pe
Elizaveta Deni-sovna Voronianskaia? Usa lui Samutin s-a dovedit a fi prima
care i-a ieit n cale, la parter, i locatarii erau acas! Aadar, o femeie
analfabeta a fost mai ingenioasa dect KGB i a legat prima veriga a lanului
care va face ca Arhipelagul sa zguduie ca o explozie ntreaga lume.
Iar Samutin n-a tiut nimic pn n ultima zi, el doar se mira de ce E. D.,
totdeauna prietenoasa, nu suna, nu scrie, nu vine trebuie sa se fi ntors din
Crimeea. Acum moarte subita, i iat data nmormntrii: mine, 30 august,
corpul nensufleit se afla la barcile Botkin. Iar despre arestare, despre
ancheta nici Dusia nu tie nimic.
Bine, voi fi acolo, spune el.

Idee fireasca: s-i ntiineze pe cei din familia Etkind despre care el tia,
din povestirile E. D., ca au oarecare legtur cu mine i ca locuiesc lng
Mnstirea Aleksandr Nevski, unde sunt i barcile. i n aceeai zi de 29 a
sunat la familia Etkind:
Cunoatei o anume Voronianskaia? A murit. Eu sunt un cunoscut deal ei. ngroparea mine, la 14.30, la morga. De ce a murit? Nu stiu Anunai
pe cunoscuii notri comuni (pe mine)
i imediat telefonul familiei Etkind s-a ntrerupt pentru doua ceasuri.
Toate telefoanele au fost interceptate n ziua aceea, desigur. Dar KGB n-a reuit
sa le ntrerup imediat.
La Leningrad s-a nimerit sa fie n acele zile Lev Kopelev. Etkind l-a rugat
s-mi comunice mie. Kopelev nu tia ct de serios se mpletea aceasta moarte
cu toate firele conspiraiei noastre, i n-a cutat intermediari, ci a sunat-o pe
Alia la Moscova: Spunei-i lui Sania ca a murit Elizaveta Denisovna,
dactilografa lui.
Pentru KGB trebuie sa fi fost o surpriza i un motiv de furie: o taina
deplina, la adpost de orice indiscreie, iar intelectualitatea asta diabolica a i
mirosit-o. Peste trei ceasuri, cu trenul de zi, pot sa plec din Moscova i spre
seara sa fiu la Leningrad. Ei tiau de trei sptmni unde se afla Arhipelagul
i nu se grbeau. Dar daca ma duc acum i-l iau? Telefonul lui Kopelev a
avut n continuare efectul unui detonator i a fcut sa se precipite
evenimentele * n ziua de 30, la ora 14.30, s-au strns la barcile Botkin
urmtoarele persoane: Samutin, sotii Etkind, Zoia fiica Tomasevskai, i Galia
prietena de ocazie a Zoiei. Li s-a rspuns ca rposata a fost dusa de-acolo cu
doua ore n urma. Cum se poate aa ceva? _vpai, atunci a fost libera maina.
Dar unde-i Dusia? Ea, pentru orice eventualitate, venise, ca la tara, mai
devreme i cu acea main funebra plecase la cimitir.
Lui Etkind i-a venit n minte sa ntrebe: dar ce s-a notat n registru? Care
este cauza morii? Funcionarul de-acolo n-a refuzat sa rspund: Asfixie
mecanica. i a explicat: Spnzurare. Sinucidere. Nu se poate! Facei
confuzie?. Dar nici dumneavoastr nu tii! s-a mirat funcionarul
bune rude!
Pe lng morga se tot nvrtea un individ, ce sa mai vorbim.
S-au aezat toi cinci n automobilul familiei Etkind, s-au dus la cimitirul
Sudului departe, n afara oraului, spre nlimile de la Pulkovo oraul
morilor de pe lng capitala care n-au pile ca sa fie ngropai n condiii mai
bune, excrescen a unui ora suprapopulat. n maina au fost discuii aprinse:
De ce? Ce s-a ntmplat? i-au amintit de certificatele de valuta: sa fi
sugrumat-o neander* Din memoriile lui Samutin (cele adevrate) astzi se pot preciza unele
lucruri: n aceleai ore ale zilei de 29, kaghebistii l-au arestat de pe strada, l-au
dus la Casa Mare i el imediat s-a oferit sa le predea Arhipelagul. (Ma mir,
vechi locatar al lagrului, fost vlasovian, admis ntr-un mod att de neobinuit
sa locuiasc n Leningrad, ntr-o asemenea poziie precara, el avea n carnetul
de nsemnri o mulime de adrese ale unor oameni pe care acum putea s-i
trasc dup el i dispunea din belug de literatura samizdat; acum se temea

c-i vor descoperi acea literatura samizdat i, o data cu ea, i Arhipelagul, dar
cel mai mult se temea sa nu-i traumatizeze sotia i copiii printr-o percheziie
acas! El nsa nici corporal n-a fost percheziionat.) n noaptea spre 30,
kaghebistii au primit la dacea lui Arhipelagul. Este clar ca l-au obligat sa tac:
sa nu sufle nimnui nici o vorba despre asta. Dar n dimineaa zilei de 30 i-au
adus aminte ca le trebuia semntura de la el cum ca le-a dat de bunvoie ce lea dat, i nc o data l-au trt la ntlnire la hotelul Evropeiskaia. (Adnotare
din 1990.) thalienii? Samutin: Aia s-au mutat, acolo nu mai locuiete dect o
sora medicala cumsecade. Ekaterina Fiodorovna, sotia lui Etkind: Sinucidere?
Nu se poate! Eu o cunosc destul de bine. Va spun eu, asta e asasinat
politic! a strigat careva.
Cimitir deprimant prin monotonie. Un imens maidan desfundat, argila
(ce tare ti se lipete asta de talpi pe vreme de ploaie!). Nici un pomior. Totul
este mprit n dreptunghiuri: cte 36 de rnduri i 24 de morminte pe fiecare
rnd. Este interzis sa se puna cruci la morminte sau sa fie mprejmuite cu
garduri. Mormintele au aspectul unor cazi din beton, la cpti vsle cu
tblie albastre pe care sunt scrijelite numele, numele dup tata i prenumele
rposatului, anul naterii i al morii, fara precizarea zilei i a lunii. Czile se
acoper cu pmnt n care se pot sdi flori. Prin pasaje, crucioare motorizate
transporta repede sicriele, cei care le nsoesc merg n pas alergtor. Cimitir de
tip socialist. Dup model Fourier?
Celor sosii li s-a artat mormntul nemusuroit, avnd nfipt la capt un
bat. (Chiar i dup un an, mormntul ei rmsese tot? No-nim; mai treceau peacolo Liusa i Tomasevskaia.)
Devenea tot mai clar ca la mijloc era ceva necurat. Cei sosii nu se
cunoteau defel ntre ei. Etkind, cu precauia de rigoare, l-a ntrebat pe
Samutin: Nu cumva or fi luat ceva de la ea? * Pentru Galia, vorba aceea: unul
cu cheful i altul cu mahmureala. Dar ea nu era implicata cu nimic n toat
povestea asta. Dusia i dduse lui Samutin adresa unde face ea astzi
parastasul. Apropo de adresa asta: Galia, poate te duci dumneata acolo? Mai
afli ceva! Galia s-a dus, exact cnd trebuia. Erau acolo oameni simpli, prieteni
de-ai Dusiei, i sora medicala Lidia. i ea a povestit versiunea ei, i de la ea o
tim i noi.
Sa zicem ca a fost chiar sinucidere atunci, chinuita fizic, de unde atta
fora la Elizaveta Denisovna sa caute crlig, frnghie?
n ce-l privete pe Samutin: dup ce a predat Arhipelagul-trebuia i sa
ascund, i sa tac? Ce-o fi fost n mintea btrnului fost deinut?
* Iar Samutin, care n timpul drumului ascunsese celorlali faptul ca
Arhipelagul fusese luat, i-a spus scrie el imediat lui Etkind: Totul e la ei,
moartea E. D. Are legtur cu aceasta. Dar Etkinzii nu tiau ce puteau sa fie
acest totul, ei nu cunoteau faptul ca Samutin inuse la el n mod samavolnic
Arhipelagul. Ei credeau ca era vorba de vreo arhiva a E. D. (Adnotare din 1990.)
Plafoanele asculta, filarea apartamentului, filarea la tot pasul continua-tocmai
prin asta i corecteaz GB-ul deficienta, se asigura ca nu va mai avea loc nici o
scurgere!

Dar poi sa te tii dup o femeie la locul de munca? La locul de munca


se nelege.
Dar nici nu mai trebuie nimic! Iat ct de scurt este circuitul tirilor n
marile orae: la slujba, la Institutul de Mine, numai unei femei, colegei ei pe
nume Arsanskaia (despre al carei brbat se tie ca este prieten cu Kopelev, iar
Kopelev este chiar acum la Leningrad, dup cum povestea n cursul zilei
Etkind), numai ei, acolo, n orele de lucru i sub acoperiul locului de munca, i
povestete despre cele ntmplate sotia lui Samutin.
E simplu? * i Arsanskaia se duce pur i simplu acas i-i povestete
soului.
Iar soul chiar inteniona sa se duca la Kopelev, i se i duce efectiv; e
deja seara trziu.
i la 12 noaptea, Kopelev i telefoneaz duios lui Etkind: Fim, nu poi
sa vii imediat la mine?
Asta era pe 31 august, seara, a doua zi. KGB-ul le-a blocat pe toate i
totui toate sunt cunoscute!
Suprat de deranj, Etkind i atrage atenia chiar la telefon ca nu se suna
la o asemenea ora. Totui, se duce. ntlnire cu Arsanski. Mai e un tren de
noapte spre Moscova. i e ceva cu totul inofensiv sa te duci la Serghei Maslov,
proprietarul outsider al unui apartament. Transmitei-i numai att: l-au luat
pe Arhip! (Noi, cei care cunoteam cartea, o numeam uneori n felul acesta.)
Simplu dar nu foarte. Se trezete apoi Etkind, noaptea, i-i pune brusc
ntrebarea: dar ce am fcut noi? Maslov nu nelege despre ce este vorba;
trecnd i prin alte cteva guri, Arhip devine Arhiva. Este o aberaie care nu
poate sa dea dect btaie de cap.
Anunul acesta, Maslov i-l aduce, aa cum l-a neles el, lui, Kome
(Vmceslav) Ivanov, la Moscova, pe l septembrie, dimineaa. Acesta din urma aa
i nelege: a fost luata arhiva. i spre sfritul zilei,
* Acestea ne-au fost povestite tot atunci n cercul lui Kopelev-Etkind, dar
Samutin nu scrie nimic despre acest subiect. Se teme sa nu-i puna sotia ntr-o
situaie neplcut? Dar, probabil, din 30 pn n 31, contiina i-a suflat ca
despre Arhipelag nu se poate tcea; sau poate ca nsi sotia lui a fcut chestia
asta, fara tirea lui Samutin? (Adnotare din 1990.) el i Liusa, nc foarte
bolnava dup accidentul de automobil, aduc la mine, la Firsanovka, anunul
denaturat. Eu mi-am exprimat ndat ndoiala: Arhiva? Arhip? (Dar ce arhiva
avea Q? Dar nici Arhip nu mai exista de mult.)
Eu i Liusa ne enervam i facem greeli. Vrem sa tim, trebuie totui sa
tim exact i repede: ce, ce anume au luat? i ea l roag pe Alioa sipovalnikov
(prin sora se cunoate cu Samutin) sa se duca, sa vad, sa ntrebe.
Nu-i corect, pentru ca l bgam pe biat n bucluc. i nu intuim bine ce
posibiliti i-au rmas lui Samutin. Tnrul i ia cu curaj sarcina n primire.
Se duce la apartamentul asediat. Dar chiar daca
1 se va raspunde n scris i chiar daca arde hrtia, nu risca sa fie arestat
la ieire? i Samutin raspunde de sub plafoane: Au luat? Primul cerc. Sub
plafon el nici nu trebuie sa vorbeasc, desigur.

Dar la l septembrie seara pleac la Moscova Etkind cu precizarea unei


litere. La Liusa, la Peredelkino. i ea, la fel de bolnava, a plecat cu taxiul spre
Moscova, a traversat toat Moscova i s-a ndreptat spre nord, spre Firsanovka,
pentru a-mi aduce (seara de
2 septembrie) aceasta singura litera. Acum nu mai exista nici o ndoiala:
Arhipelagul fusese confiscat.
Pe 3 ziua ma duc la Moscova, la Alia. Avem doi copii i chiar n aceste zile
l ateptam pe al treilea, pe Stiopa. Aa-i ca trebuie sa facem sa explodeze? o
ntreb eu. Sa explodeze! raspunde ea cu nenfricare.
Pe 4 dimineaa, din suburbie, prin telefonul convenit, aranjez pentru
seara o ntlnire cu corespondentul Stig Fredrikson (schia 13) prin el
transmit n Occident comunicatul destinat publicitii cum ca mi s-a confiscat
Arhipelagul (transmit i dispoziia secreta: sa se publice imediat).
Iar KGB-ul este ntr-adevr convins ca a astupat toate gurelele. Pe 5
diminea i pocnete ca din senin tirea difuzata de radioul occidental.
Atunci, la ordin, Samutin da n Occident un interviu infam. Neinspirata
ideea. (Eu nici pn azi nu l-am citit.)
Dup durele mele luri de poziie, Q mi scria de fiecare data: De ce
participai la corida n asemenea condiii de inegalitate? De ce facei sa se
precipite evenimentele?
Dar nimeni nu le-a fcut sa se precipite, aa cum le-a fcut ea. Aceasta
femeie btrn, singura i bolnava, nepregatind nimic n acest sens i
tremurnd toat de spaima, a dat un brnci care a fcut ca teribila avalan a
Arhipelagului sa se rostogoleasc peste lume, peste tara noastr, peste
comunismul mondial.*
* Discul cu Recviemul de Verdi pe care mi l-a druit Q l am cu mine la
Vermont i, n fiecare an, la 28-30 august, l pun n amintirea ei. (Adnotare din
1978.)
n noiembrie 1985 primesc o scrisoare de la o adepta a lui Steiner,
necunoscuta mie, o anume Johanna Fischer din Elveia. Din scrisoare reiese ca
Elizaveta Voronianskaia, care n timpul vieii nu s-a cunoscut cu
corespondenta mea, a nceput sa vina des pe la aceasta din urma, rugnd-o smi transmit solicitarea ca, n situaia ei actuala, eu s-o ajut din toate puterile.
Din aceeai sursa aflu ca forma n care Voronianskaia i se arata Johannei este
aceea a unei umbre venite de departe.
n ce ma privete, eu, desigur, ma i rog pentru ea (Adnotare din 1986.)
Natalia Milievna Anicikova i Nadia Levitskaia i tot aa m-a abordat ntro scrisoare Natalia Milievna, pn atunci o necunoscuta pentru mine,
spunndu-mi ca ea, fosta deinuta, i fiica ei adoptiva, tot fosta deinuta, mi
mulumesc pentru Ivan Denisovici i sunt gata sa ma ajute cu ce pot. i pentru
a ma ademeni, pentru a ma face mai receptiv, aduga ca pe nite condimente
amnunte ca: Pavel Dmitrievici Korin este vecinul lor i ele pot sa ma puna n
legtur cu el; lor le place sa cltoreasc prin Nordul ndeprtat i sa
fotografieze peisaje de-acolo.
, Fost deinut era pentru mine o parola care-mi inspira ncredere n cel
care o folosea. Foti deinui aa se intitula n arhiva mea de corespondenta

mapa cea mai mare, i n ea nu erau numai o suta de scrisori. Nici pe alii nu-i
omiteam, aproape din scrisoarea fiecruia extrgeam cte ceva i dup aceea
cu multi ma i ntl-neam. Nu mai stiu cum m-am dus o data la Bolsaia
Pirogovka, la Anicikove. i am constatat ca nu e nici un fals la mijloc, ca ele
sunt exact aa cum se i recomanda: femei cu un trecut de deinute nscris
pentru eternitate n biografia lor i cu un suflet necrispat; triesc cum da
Dumnezeu, de azi pe mine; nu s-ar mira daca mine ar fi ridicate din nou; i
n cltoriile lor anuale fcute vara, foarte riscante pentru Milievna la cei aizeci
i cinci de ani ai ei i departe de a fi sntoas, ele ajung n asemenea locuri
inaccesibile, unde nu orice tnr se aventureaz. Tocmai acest dezinteres n ce
privete achiziionarea de bunuri, voioasa nencredere n ziua de mine i
ataamentul fierbinte fata de nefasta zi de ieri au cimentat prietenia noastr.
Nu puteam sa rmnem distani unii fata de alii. La prima ntlnire nc mai
avusesem grija sa nu ma destinui prea mult, dar ncepnd cu a doua n-am
mai fost reticent. i de la prima ntlnire i pn la cea de pe urma, eu, se pare,
nici o singura data nu le-am scutit de sarcini pe linia cauzei noastre comune,
sarcini de care ele s-au achitat ntotdeauna ca de ceva important i hotrtor
pentru viaa lor.
Acest spirit caracteristic fotilor deinui i trecutul purtnd pecetea
lagrului le-au unit ntr-o familie. Altminteri ntre ele erau mari deosebiri:
Milievna era scunda, grasa, vesela, de un neastm-par n contrast cu vrsta,
nestatornica i chiar capricioasa n privina caracterului, pe cnd Nadia era
nalta, slaba, de o reinere necaracte-ristica anilor pe care-i avea, venic
ocupata cu treburi, meticuloasa, circumspecta. Nu stiu cum, n lagr, Milievna
devenise, printr-un joc al destinului, efa la maina de tiat pine i a salvato pe orfana Nadia, aflata pe punctul de a muri de inaniie, a supraalimen-tat-o,
a ajutat-o s-i refac moralul. i acest lucru le-a unit pentru totdeauna, ca pe
mama i fiica. Natalia Milievna era dintr-o veche familie de nobili, bunicul ei
fusese un nalt dregtor la departamentul pentru treburile curii imperiale. Ea
nvase la gimnaziul Tagantevski; pe toi prietenii ei din copilrie, tineri din
nobilimea petersburgheza, revoluia i dispersase, i mpucase, i pusese pe
fuga. Regimul sovietic cvincvagenar continuase s-i mprtie rudele i
cunotinele, apropiate i deprtate; nu mai rmsese nimeni. Nadia provenea
dintr-un strat mai modest, desi tatl ei, Grigori Andreevici Levitski, fusese
biolog, colaborator foarte apropiat al lui Vavilov. El pierise din cauza lui
Lsenko. Familia lor n-a fost arestata toat n acelai timp, ci n patru reprize,
unul cte unul tata, mama, apoi ea nsi, apoi i fratele, i fiecare n proces
separat. Prinii i-au pierit n lagr. Milievna a salvat-o pe Nadia, i Nadia,
purtndu-i venica recunotina, s-a lipit de ea. Aceasta i era trstura
remarcabila a ntregii lor viei, prin aceasta ele aminteau de sotii Zubov i
Tenno i, probabil, de multe familii de foti deinui de faptul ca, iat, n anii
de odinioar ai deteniei, venise un dar neateptat, un supliment, un adaos
ilegal. i numai n lumina acelor ani i primea aceasta trstur sensul ei. i
de fiecare 5 martie, ziua morii lui Stalin, acest nalt i permanent sens al vieii
lor se condensa ntr-un simbol: i aranjau cmruele ca pe un muzeu,
expuneau, attea cte putuser s-i procure, fotografii ale celor mpucai i

pierii n lagre, puneau muzica funebra-i cteva ore prin acest muzeu se
perindau invitaii: cunotine i foti deinui.
Harababura anilor de rzboi i revoluie i firea cndva tare nebunatica a
Nataei Anicikova au fcut ca ntreaga ei viaa sa se dea peste cap, sa nu
cunoasc nici momentul ntemeierii unei familii, nici pe cel al dobndirii unei
profesii. Nadia, n schimb, tia din copilrie limba germana, cu care i ctig
acum existenta lucrnd la biblioteca de literatura strin, (n timpul rzboiului,
nc feticana fiind, i-ar fi fost uor ca mpreuna cu nemii sa se retrag din
zona Pskovului, nsa nu s-a retras, i a fost pedepsita cu lagr, dar, spunea ea,
n-a regretat niciodat ca a rmas n patrie.)
De aceea, ajutorul firesc i cel mai bun pe care l-am primit de la Nadia au
fost traducerile. Multe lucruri mi-a tradus ea: articole de ziar, recenzii, apoi i
cri ntregi pe care eu, din lipsa de timp, n-a fi reuit niciodat sa le citesc n
nemete. Dar trebuie sa arat i cum m-a ajutat: nelegnd bine sistemul meu
i spre ce se ndreapt interesele mele, ea nu-mi traducea o carte n totalitate,
ceea ce ar fi fost pentru mine o dificultate n plus, caci n-a fi putut sa citesc
un volum aa de mare, ci conspecta i grupa materialul pe teme, cu titluri
clare, pe foi de anumite dimensiuni. (Cu deosebita recunotina mi-amintesc
cum mi-a pregtit ea adesea n trenul electric i n metrou, fiind ea nsi n
criza de timp! Cartea generalului Frantois i amintirile generalului Gurko,
niciuna dintre acestea ne-fiind disponibile n limba rusa.) Tot ea a tradus cartea
lui Seemann despre legturile lui Lenin cu Ministerul de Externe german.
Dar Milievna avea alt talent: acela de a avea cunoscui de o mare
diversitate, n general, pentru un conspirator, acest talent nu este totdeauna
bine venit, nsa cu Milievna lucrurile aveau o ncheiere fericita: indiferent cu ce
problema noua i neateptat o abordam, ea reflecta un timp i totdeauna
repera exact persoana creia trebuia sa ne adresam. A trebuit sa iau de urgenta
manuscrisele de la Teus am dat fuga la Ne Ne (NN, aa le spuneam noi,
unind primele litere ale numelui lor): fara sa ovie, au luat asupra lor
chestiunea. Dar locuina lor avea o curte de trecere i era suspectata, nu
prezenta siguran. Milievna s-a gndit ce s-a gndit i i-a adus aminte de
vestitul geolog Boris Abramovici Petrusevski, care se bucura de privilegiul de a
face deplasri n interes de serviciu peste hotare. I s-a adresat lui i el a
acceptat solicitarea, i trei-patru ani mi-a pstrat cu credina manuscrisele,
crora ntr-o vreme le-am adugat chiar cteva Arhipelaguri, (n timpul
conspiraiei nu numai ca nu l-am vzut, dar m-am strduit sa nu-i rein nici
numele i sa nu stiu unde locuiete. Astfel ca nici nu ne-am cunoscut vreodat.
Ma nclin pn la pmnt n fata lui.) N-aveam unde sa ascund un exemplar cu
textul definitiv al Arhipelagului? Milievna se gndea gsea soluia, l ducea
unde trebuie. [A fcut i gafe. A dus materialul departe, cu transbordri, cu
vaporul, la rezervaia naturala Ve-siegonski se pare, la un om nobil, de
ncredere, dar acesta s-a speriat, sotia lui aijderea, i Milievna a trebuit sa
care napoi toat greutatea, picupul, vreo zece kilograme Orla vrsta ei! L-a
dus la Leningrad, unde, se pare, l-a lsat pe mini bune (la o veri-soara
primara). De-acolo, pe neateptate, vine un apel: luai-l de la noi, nu vrem sa
inem o asemenea nenorocire. i din nou trebuie sa caute, de-acum nsa

neaprat n Leningrad. Bun, s-a gndit, a gsit! Pn n prezent, acolo este


ngropat w. Arhipelag, dar eu nu stiu nici numele, nici locul, stiu ca e sub un
mar. *] Trebuie sa gsesc o dactilografa, una foarte buna i de mare ncredere,
s-i dau lucrurile cele mai teribile (dar de pltit ioc, totul pe baza de
entuziasm). i tot bun ar fi fost i un legtor discret, de ncredere: altminteri,
aceste pachete de foi se deterioreaz, se pierd. Milievna s-a gndit i a gsit o
dactilografa: Olga Aleksandrovna Krjanovskaia. Nici pe aceasta eu n-am vzuto niciodat, dar cte a fcut ea pentru noi, cte a pstrat! Ma nclin pn la
pmnt n fata ei. Iar soul ei, Andrei Ivanci, militar activ, colonel-inginer, deabia inndu-se ntre atacuri de cord, mi-a legat toate Arhipelagurile scoase de
samizdat, toi Vieii i multe exemplare ale lui Nouzeci i ase. I-am trimis
scrisori de mulumire, dar mna n-am reuit sa i-o strng, caci ntre timp a
murit.
Cu asemenea vaste relaii (i cu asemenea mbulzeala de intelectuali la
biblioteca de literatura strin), a tipri la samizdat este lucrul cel mai firesc.
Timp de multi ani, indiferent ce-a fi dat la samizdat totdeauna eu cu Liusa
repartizam celor doua N. Exemplarele de la unu la cinci, (ntre Liusa i Nadia
aveau loc n statiile de metrou ntlniri bine puse la punct i locul i minutul
cunoscute, i amndurora n drum le era suficient un telefon, de la serviciu la
serviciu diminea sau seara. Punctualitatea, responsabilitatea le caracterizau
pe amndou, i meritau reciproc prietenia.) n primvara lui 1968, cele doua
N. Au realizat i culegerea Citindu-l pe Ivan Denisovici de la nceput pn la
sfrit i l-au dactilografiat, i l-au dat din mna n mna.
i Arhipelagul mpreuna cu Tancurile a stat n bune condiii douzeci de
ani la nobilul i curajosul Aleksei Alekseevici Liverovski. Acum sunt dezgropate.
(Adnotare din 1989.).,. ^ , , v, Milievna se considera onorata sa difuzeze
texte samizdat nu numai n Moscova, ci mai ales n provincie. Printre alte
asemenea locuri, ea avea Ekaterinburgul. n general, m-am nelat mult cu
Cercul-96: socotisem eu ca o s-l difuzam una-dou, ca trebuie sa pregtim
mai multe exemplare, ne-am lsat cuprini de entuziasm, am scos patru
arje, adic douzeci de buci dar unde sa Ie plasam apoi? Din cauza
acestei cantiti, Cercul a fost de cteva ori la un pas de a fi confiscat. (Undeva
se afla un vraf de exemplare ale lui 96 de s-l ridici cu macaraua, apoi toate au
fost arse.) Un exemplar, fara s-mi dau seama, am permis celor doua N. S-l
strecoare cuiva la Ekaterinburg. i acest Osionnov Serghei Ivanovici s-a nimerit
sa fie un om foarte putin cunoscut. Aventuroasa Milievna se cunoscuse cu el n
timpul unei cltorii de vara, i cum? Se ciondniser pe tema Ivan
Denisovici, despre care el se exprimase injurios. Ea nu numai ca l-a convertit,
dar i l-a trecut printre prietenii i oamenii ei de ncredere i a nceput s-i
trimit texte samizdat, printre care i 96. De altminteri, Osionnov nu a
dezamgit, ci chiar s-a dovedit un om de mare caracter. (Pe la mijlocul crii,
acest episod l-am povestit dinadins denaturat, ca sa nu-i cunez omului
niscaiva neplceri, n 1971, n trecere pe la Novocerkask, eu cu A. A. Ugrimov lam cunoscut, tot la nite cunotine ale Mi-lievnei.) Pentru el s-a ivit un pericol
imprevizibil: un nepot de-al lui s-a ntors din armata, unde l rsfaser cu
serviciul la bruiaj i interceptare radio, i acum voia sa se aranjeze i n

civilie, la Ekaterinburg. Dar pentru aceasta trebuia sa completeze multe


formulare i sa menioneze toate rudele, apoi pe aceste rude Organele trebuiau
sa le studieze ndeaproape. i cu aceasta ocazie s-a constatat ca mpotriva lui
Osionnov exista un denun cum ca el ddea spre lectura Pavilionul
canceroilor, n provincie, acesta este un fapt periculos, este ca o bomba! Dar
kaghebistii, nerbdtori, n-au mai continuat cercetrile (dar unde sa le mai
continue?
Pavilionul canceroilor^.!), ei au descins direct civa oameni! La
custodele nostru! n ce-l privete pe 96, pe acesta Osionnov l inea la o mica
dacea de vara, care iarna era pustie. Venii de-l luai! Ceva era i n
apartament, i n plus n acest moment se afla aici i un cunoscut care tocmai
luase i i vrse n geanta un exemplar din August. Inteligent, cunoscutul i-a
mbriat cu privirea pe oaspei: Bine, uite, eu plec! Iar kaghebistii
provinciali, chiar bucuroi ca scap de un martor, nu l-au reinut. Mai mult
dect att nici n-au mai percheziionat camera, dar l-au dus pe Osionnov la ei
la secie i numai acolo l-au ntrebat: Recunoatei ca avei Pavilionul
canceroilor! A priceput bietul nostru om ca e mai bine sa recunoasc.
Aducei-l! i s-a spus. El s-a dus acas i l-a adus. i se prea ca
deocamdat l las n pace. Dar poate c-l urmresc! Ce-i de fcut cu 961
Milievna, zeloasa, i-a poruncit: s-l pstrezi ca pe lumina ochilor. i el s-a
hotrt s-l pstreze. Dup convocarea la KGB, faptul acesta era extrem de
periculos, dar Osionnov a continuat sa pstreze obiectul cu pricina, nsa
legtura cu noi era slaba ntr-o scrisoare multe nu poi sa spui, sa mergi sub
urmrire nu se poate, de trimis n-ai pe cine trimite n-am reuit dect sa aflam
ca s-a declanat o aciune de urmrire, ca veniser, i nu puteam s-i strigam
arde-lsi cteva luni, pn s-a ivit cineva prin care am transmis s-l arda, 96 a
stat asa, cu toporul atrnnd deasupra lui i deasupra noastr. Numai spre
primvara lui 1976 s-a convins Osionnov de autenticitatea mesajului nostru i
a ars ceea ce era de ars.
Un timp, Milievna (de mult la pensie) activase energic n societatea
pentru protejarea vestigiilor trecutului i a monumentelor. Apoi a vzut cum
problemele de acolo nu se pot rezolva din cauza birocraiei. Pe de alta parte,
starea sntii i impunea sa stea mai mult acas. Totui, firea ei vulcanica
nu-i ddea pace. Ea mi gsea n permanenta vreo noua cunotina, o noua
sursa de informaii, un nou om util desi eu nu cutam i nu-i ceream aa
ceva. i adesea ma convingea ca este necesar sa fac cunotin cu cutare i cu
cutare. Acum clasez un ntreg foc de artificii, chiar s-mi amintesc totul nu se
poate. Tot ea mi-a fcut cunotin i cu Dmitri Petrovici Vitkovski, vechi
deinut pe antierul canalului de la Marea Alba. i cu ginerele lui Korolenko,
A. V. Hrabrovitki, amator de arhive. Din proprie iniiativ, acesta mi-a strecurat
o sumedenie de informaii i utile, i inutile. (Drept recunotin, noi am pus n
cui vigilenta i i-am dat un volum din Arhipelag s-l tina n mna o jumtate de
ora fara a iei din casa cu el i unde nu s-a rspndit prin Moscova zvonul
despre Arhipelag, i a ajuns chiar i n strintate. Cte eforturi a trebuit sa
depunem pentru a-l dezmini, prin cte spaime am trecut!) Aici e i urma lui
Palcinski: Milievna gsise o femeie energica foarte, cumnata lui Piotr Akimovici;

de la aceasta am cules nu puine lucruri; numai aa s-a introdus el la mine,


dup Arhipelag, i n August, i n Octombrie. Era nevoie de nite marturii
credibile din partea familiei despre generalul Svecin? Milievna le procura uneori
cu preul a luni de corespondenta, de solicitri; cu preul unor cltorii a nu
stiu cror persoane. A fost nevoie de unele informaii despre oraul Tambov?
Milievna le-a procurat de la unicul he-raldist din Moscova, L smarov,
originar din Tambov i martor n viaa al tuturor celor ntmplate, un om cruia
nu-i plcea sa povesteasc despre propria lui viaa, dar care mi-a fost un mare
furnizor de date despre ntreaga gubernie! A fost nevoie ca n locul meu sa
mearg altcineva prin locurile rscoalei, cineva care absolut neobservat i mai
meticulos dect mine sa chestioneze n dreapta i-n stnga? S-a gsit la timp
o Valentina Pavlovna Holodova, biolog, foarte umblata prin Rusia Centrala. La
rugmintea mea, ea a plecat n regiunea Tambov. i am cumva nevoie de
concursul activ al Bibliotecii de Istorie? Iat-i, colaboratorii sunt gata sa mi se
alture. i am cumva nevoie de materiale secrete i importante privind regiunea
Donului? Pai ea, aa cum promisese, m-a pus n legtur i cu Korin; datorita
ei, am reuit sa fac cunotin cu acest om remarcabil i sa vad cu ochii mei
nite studii pentru Rusia care se duce. i iat un lucru la care nu ma mai
ateptm, de care nu ma mai interesam, pe care nu-l mai bnuiam deloc:
mirosise Milievna ca n Leningrad, la o femeie din czcime, se pstreaz arhiva
lui Fiodor Kriukov i caieelul cu textul primei parti a Donului linitit, text
scris de el nc nainte de revoluie! Pentru munca mea, aceasta descoperire nu
numai ca nu-mi fcea trebuin, dar ma i fcea sa ma ndrept ptima spre
alte probleme cum nsa s-o ignori? Cui nu ncepe s-i fiarb sngele n vine la
o asemenea ispita?
Am vzut despre ce este vorba, m-am convins, i i-am spus admirativ
Milievnei: ce mna buna ai!
Ce fire mai am i eu uneori: exista un om capabil sa ma ajute, dar n-am
timp s-l caut; cine sa fac treaba asta? Cele doua N.! Exista un Nikolai
Pavlovici Ivanov, nepotul unui preot. Cta claritate a mintii, cte chinuri
ndurate prin hiul rnduielilor sovietice ca sa dea de urma alor sai, cte
proiecte, ce ncordare! Dar nimic mai actrii n-a reuit sa fac, i pe mine n
puine privine m-a ajutat: inteniona sa multiplice Arhipelagul-dar acest lucru
s-a dovedit imposibil, nsa pentru mine a fcut o expediie utila n regiunea
Tambov: a adunat material de arhiva i s-a vzut cu sora vestitului rebel Piotr
Tokmakov. i cutaser cele doua N. Chiar i o nevasta, dar n-au gsit. (i din
cauza tuturor legturilor cu noi, ct pe-aci s-l bage la nebuni; psihiatrii lui de
la Riazan l i reinuser.) De cele doua N. Am prins-o i pe Rita seffer tot un
destin rusesc ruinat, dar despre ea voi vorbi separat.
A fost o vreme cnd la cele doua N. plafoanele nu erau considerate
periculoase, n acele condiii, ele, desigur, ne colaionau texte [e_tot Arhipelagul
l-au colaionat, i nu numai pe el. n 1966, n 1967, vara cnd mica noastr
dacea era goala, ele au locuit la Rojdestvo-pe-Istria, Ne deveniser aa de
apropiate, aa de simple erau aceste relaii ntre nite foti deinui, era atta
loc ntre noi pentru glume i bancuri nct era firesc sa le chemam sa
locuiasc n dragul nostru colt de tara. Dintr-o ndeprtat rezervaie de lng

laroslav, Milievna mi-a adus rsad de scoru cu fructe negre. Cnd Milievna
locuia la Rojdestvo, Nadia, tremurnd pentru ea, cum rar tremura o fiica
pentru mama ei, dup o ntreaga zi de munca la Moscova, ajungea n doua ore
la Rojdestvo i dimineaa era n doua ore napoi la Moscova, i de la gara
Baskino, totdeauna pe jos. Locurile dragi mie, ea le-a colindat aproape ct leam colindat i eu. n aceste poieni, n aceste margini de pdure, eu o vad ca pe
o figura nscrisa n peisaj. Cnd noi, n mai 1968, dactilografiam Arhipelagul la
doua mici maini, Nadia venea din trei n trei zile ca sa ia materialul
dactilografiat i s-l puna la adpost. (Apoi toate cele cinci exemplare luate
trebuiau mprtiate n diferite locuri secrete!) i tot ea, n septembrie 1965,
salvase manuscrisul nceput al Arhipelagului, participase la operaiunea Tenno.
n toamna lui 1969, de-abia ma instalasem ntr-o anexa la Ros-tropovici,
cnd, dup cum s-a vzut, casa principala a rmas goala, nu mai avea cine sa
locuiasc n ea, caci Rostropovicii, n mare graba i pentru multa vreme, plecau
n strintate; timp de cutat alti locatari nu era. i atunci noi le-am propus pe
cele doua N. n stilul i ritmul lui, Stiva a alergat la ele, le-a uluit, le-a vrjit i
n cteva ore le-a adus ncoace. i astfel iat-le instalate aici pentru doua ierni:
n casa principala ele, ntr-o aripa a casei eu, de cele mai multe ori singur, iar
n curte un cine de Terra Nova, negru i los, pe care l-au ndrgit la nebunie,
i el pe ele. ntr-o zona speciala, trei foti deinui ocupau un lot de teren, gard
n gard cu un vicepreedinte al Consiliului de Minitri! Ne simeam bine!
Eu curam zpada de pe poteci, ma ngrijeam de sala cazanelor,
Nadia ducea la Moscova i aducea de la Moscova toat posta stnga, eu
treceam pe la ele ca sa mai glumim, dar treaba nu sta pe loc. Caci n casa
spaioas a Rostropovicilor, ele desfurau o buna activitate de samizdatdactilografiau, colaionau i ma ajutau cu ce puteau. Lucrezi aa de bine cnd
cel cruia trebuie s-i pasezi foile i este aproape, la ndemna. nainte nu
avusesem parte de aa ceva. Cu aceleai doua N. i cu Liusa, n absenta lui
Stiva (plecat n strintate), am organizat n taverna de sub podul casei i
ceremonia ncoronrii mele cu Premiul Nobel. Aceeai Milievna fusese de fata i
atunci cnd a venit miliia sa ma dea afara din Jukovka.
Apoi nu ne-am mai ntlnit aa de des. notnd cu sufletul la gura prin
marea de treburi pe care eu le aveam la Moscova, rar le mai deschideam usa
dar naturaleea relaiilor noastre a rmas pn la sfrit aceea care-i
caracterizeaz pe fotii deinui, aceea clasica, pecetluita de neuitatele raii de
pine neagra, masa netearsa i strachina cu ciorba lunga. Nu n orice familie
au lucrurile un curs aa de natural, ca la noi cu cele doua N.
n ultima iarna petrecuta de mine la Moscova, Milievna a bolit ndelung.
Ma hotrsem sa plec la Rojdestvo; ea se mai restabilise. i chiar n ziua n
care-mi propusesem sa ma duc la ele, am primit de la Paris prin posta stng
doua prime exemplare ale Arhipelagului, exemplare nc de semnal, primele n
URSS, nc nainte sa le primeasc KGB i CE. Nici n-am apucat sa rsfoiesc
cartea acas, una i-am lsat-o Aliei, cealalt am luat-o i am plecat cu ea la
cele doua N.
Am rsfoit-o la ele, i bine am fcut, mpreuna cu ele ani frun-zarit-o la
aceeai masa la care ne cunoscuserm cu zece ani n urma, cnd tot, absolut

tot drumul era nc de parcurs, mpreuna cu ele am deschis la pagina unde


erau ase fotografii ale unor mpucai ase fotografii date de Milievna din
expoziia lor din luna martie, i printre acestea-una a brbatului pe care ea l
iubise cndva
n aceti civa ani, Milievna, prin toat viaa ei, s-a implicat n lucrarea
mea, i, tocmai prin fotografiile apropiailor ei, s-a prins pentru totdeauna n
estura Arhipelagului n toate ediiile lui, n toate limbile.
La noi atunci deja ncepuse Cutremurul. Apoi am fost expulzat. Alia se
pregtea de plecare, n toat aceasta luna i jumtate de fierbere a
simpatizanilor notri i a strinilor, Nadia n-a dat pe la noi; n situaia ei
precara la locul de munca, o vizita la noi ar nenoroci-o. Dar o data, chiar
naintea plecrii familiei noastre, a sunat telefonul.
Persoana de la captul firului nu i-a dat numele, dar o voce cunoscuta,
o voce de femeie care plnge, a rostit cuvintele urmtoare:
Spunei-i ca aceia au fost ani fericii, alii ca ei nu vor mai fi niciodat.
A trecut un an i ne-a parvenit i noua tirea despre moartea Milievnei.
Suferea de multi ani de diferite boli, i a suferit cumplit, i a zcut la pat.
Milievna, trebuie sa trieti sa vezi Arhipelagul aprnd! Milievna, trebuie sa
trieti sa vezi cauza noastr trium-fnd! sunt cuvinte pe care eu i le-am
spus nu numai o data. De fiecare data se ntrema.
Dar n 1975 a fcut infarct. A venit un medic i a ncercat s-o conving sa
se interneze n spital. De ce sa ma internez n spital? Mai bine sa mor acas!
a spus ea stnd pe pat. i n acelai moment i-a trecut peste fata o umbra
vineie. Milievna s-a cltinat putin i a nceput sa se lase ntr-o parte. Medicul a
srit s-i fac respiraie artificiala, a chemat reanimarea dar pacienta murise
deja.
Aflnd despre moartea Milievnei, noi am trimis din Zurich o scrisoare
ctre Nadia: o ntrebam daca nu vrea sa vina la noi, sa triasc i sa
munceasc alturi de noi. Nu, nu-mi vine nicicum s-mi prsesc tara ne-a
rspuns ea.
Mira Ghenadievna Petrova Timp de patru ani de zile, ea mi-a fost
colaboratoare activa i foarte valoroasa, dar nu a fcut parte din mica noastr
reea, nu a venit n atingere cu cercul conspirativ, nu a cunoscut pe nimeni, nu
s-a n-tlnit cu nimeni dintre ai notri, s-a inut totdeauna deoparte. i
totdeauna atepi vag un asemenea suflet, dar tocmai un asemenea suflet nu se
manifesta, iar ochii care caut dau peste altceva.
Avusesem unele relaii cu Arhiva Centrala de Stat pentru Literatura i
Arta (ACSLA). Cei de-acolo fcuser cndva gafa de a ma propune la premiul
Lenin (ce spuneala li s-a tras pe chestia asta ulterior), ntr-un moment dificil
depusesem la ei spre pstrare Cercul, apoi citisem tot la ei capitole din
Pavilionul i o rugasem pe Miralda Kozlova, un neobinuit de activ funcionar
al ACSLA, s-mi strng opinii despre Pavilion din partea colaboratorilor care
vor voi sa scrie pe aceasta tema. Mi-a strns vreo zece asemenea opinii. Dintre
acestea m-a frapat una: se referea la ntreg destinul lui Kostoglotov i la iubirea
lui nefericita. Opinia era formulata cu asemenea sensibilitate nct ai fi zis ca
emitoarea ei, chiar daca nu a fost medic n acel dispensar, este ea nsi,

alturi de mine, coautoare a nuvelei; ntr-o profana, nuvela n-ar fi trezit


asemenea ecou. i n observaiile ei era un simt literar ca acela pe care criticii
nu-l au, ci numai autorii. Am vrut s-o cunosc. Am constatat ca Petrova nu mai
lucra la ACSLA; doctor n tiine, istoric al literaturii i textolog, ea i gsise o
munca mai corespunztoare la Institutul de Literatura Universala. Miraldei i-a
fcut placere s-mi aranjeze o ntlnire la Mira, n aleea Vorotnikovski.
Am rugat-o pe Mira s-mi spun mai n detaliu ce ar mai vrea ea sa vad
mbuntit i corectat la Pavilionul canceroilor (era n toamna lui 1966, textul
nc putea fi modificat). i nu s-a sfiit
(n general nu se sfia, era extrem de independenta i chiar vehementa,
mica de statura i, de obicei, calma, daca n-o scoteai din srite) sa fac
aprecieri, observaii i chiar sa dea sfaturi, n judecile ei m-a uimit i
dezinvoltura cu care se mica pe terenul problemelor de literatura, i acea
deosebita cunoatere a sufletului feminin, pe care eu n-o aveam. Cu ocazia
acestei nuvele am aflat pentru prima data ca n-o am. Comentariul ei avea chiar
un caracter vijelios care i se trgea de la aparenta inconsecventa a poziiei: mi
repro cnd o insuficient de elevata maniera de a zugravi femeia, cnd o
insuficienta preocupare de a sugera corporalitatea acesteia. Iat pn n
prezent, n toi anii de activitate scriitoriceasca inspirata de experienta
lagrului, a exilului i desfurat n afara Moscovei, mi lipsise tocmai o
persoana ca aceasta, cu acelai mod de interpretare a realitii ca i al meu.
Dar pn atunci se acumulase materialul purtnd amprenta experientei de
lagr, material pe care-l stpneam la perfecie. i tocmai n acest moment se
schimba crarea pe care va nainta lucrarea mea. Am neles ca nu o singura
data ma voi mai duce n Vorotnikovski. Doar ce ieisem i ncepu sa ma cie senzaia ca n-am terminat convorbirea, ca trebuie s-o reiau.
Apoi m-am dus acolo de multe zeci de ori.
Mira era fiica unor vechi bolevici dar ct de departe era ea de linia lor,
fiind i acesta un semn al vremii, de altfel frecvent acum. Tatl ei fusese
mpuscat, mama ei era n viaa, dar avea un caracter aa de insuportabil, nct
Mira, desi nemritata, se separase de mult timp de ea. Avusese o camera a ei
ntunecoasa pe zgomotoasa strada Domnikovka; n conjunctura sovietica, i era
imposibil sa schimbe aceasta camera cu alta; nu voia nsa nici s-i ruineze
viaa, drept pentru care a abandonat-o cu catrafuse i biblioteca, i ea singura,
n particular, a luat cu chirie o camera i jumtate ntr-o casa a actorilor, la o
actri a Teatrului Mic vestita cndva. Aici, la ea, era lumina, linite, era plcut
i comod. Nota de comoditate o ddea mai ales vechiul i complicatul secretar,
provenit, conform legendei, dintr-o casa de moieri aflata pe drumul
Smolenskului. n aceasta casa nnoptase odinioar Napoleon i lucrase, zice-se,
la acest secretar, la care acum, cot la cot, lucram noi ct pofteam. Multe lucruri
au fost realizate aici! Pn la amnunt concepuse Mira fiecare pata de culoare
din camera ei i plcea la nebunie Van Gogh i avea oroare de orice
discordanta coloristica. Mai avea i alte cteva obiecte de adoraie de adoraie
cu att mai neselectiva i mai intensa, cu ct, n general, ea, ca fire, era mai
independenta, n categoria unor asemenea idoli ai ei intrau Thomas Mann (mai
trziu i Boli), Cehov, tvetaeva i Ehrenburg. Portretele ultimilor doi le inea

ntr-o vitrina rezervata crilor. (Eu am fcut multa vreme ironii la adresa lui
Ehrenburg: spuneam ca n-are el mutra sa figureze ntr-o asemenea galerie;
Mira a cedat ncetul cu ncetul i, pn la urma, n tcere, l-a scos de-acolo i
curnd dup aceea fostul ei idol a murit. Ea a avut o tresrire de om
superstiios i l-a repus pe Ehrenburg la vechiul loc.) n alegerea acestor idoli,
desigur, se reflecta nu numai propriul ei gust, ci i orientarea generala a
gustului manifestat de ctre intelectualitate n ultimii ani. Cu accentuata
independenta a opiniilor personale, ea se ncadra n acest curent general al
intelectualitii democratice tradiionale sau, mai degrab, al cadetismului
trziu. Dar dincolo de exagerri (Cehov este vrful cel mai nalt al literaturii
ruse, mai mare dect Tolstoi i Dostoievski) ea avea atta talent n a percepe
fenomenul literar, nct pentru mine inea dintr-o data locul a zece-douzeci de
alti cititori avantaj inestimabil pentru un scriitor aflat n ilegalitate: daca ea
mi verifica un capitol nou, o pagina noua, nu mai aveam nevoie de nici o alta
verificare, n general, pe un scriitor att de preocupat sa se ascund, sa
tinuiasc, supus constrngerilor mecanice exterioare ale conspiraiei i ale
termenelor ei rigide, l paste pericolul de a nu respecta condiia contemplrii
estetice nepripite a proporiilor i a detaliilor operei. Nu rareori, Mira tocmai
asupra acestui lucru mi atrgea atenia. De aceea se i plasa pe o asemenea
poziie deosebita departe de toat conspiraia mea, ea mi rezerva un teritoriu
numai al meu, unde eu nu mai eram conspirator, ci scriitor n stare pura. De
aceea printre crile mele exista una cu care ea n-a avut nici o tangenta-eu nam pus-o n contact i nici ea n-a cerut sa intre n contact cu Arhipelagul, n
acea aspra derulare a povestirii mele, nici hrnicia minilor ei n-ar fi avut la ce
sa fie valorificata. i atunci cnd i-am adus toate trei volumele ca sa le citeasc
n cinci zile, a existat un lucru i numai unul despre care ea nu mi-a spus nici
un cuvnt: nsi cartea n chestiune. Pentru, ca aceasta carte s-a fcut
singura nu n atelierele artei, nu innd de vreun precept de-al acesteia, nu
conformndu-se vreunei reguli.
n rest, Mira mi-a fost un ajutor de nenlocuit n istovitoarea mea munca
din acei trei, patru ani, dup ce mi-a fost confiscata arhiva. Ea mi-a fost i
interlocutor cu rol de instan verificatoare: pn la ea nu discutam cu nimeni
despre lucrarea aflata chiar n curs de realizare i uneori chiar nainte de
stabilirea primelor jaloane, dup ea abordam acest subiect numai cu sotia mea,
Alia. O asemenea discuie este ceva delicat, care poate zadarnici tot proiectul,
daca interlocutorul nu este chiar un alter ego al tau, ci un strain care faptuieste i gndete altceva. Aceasta discuie se ducea nu n spaiul real, ci n cel
literar n-dimensional, ea nu era ajustabila prin realitatea timpului (cum erau
toate celelalte din viaa mea); la aceasta discuie nu trebuia sa ai imediat hrtie
i creion, sa scrii; ea prilejuia o nceata reaezare i verificare a bazelor,
metodelor i structurilor pe diferitele axe ale confruntrilor, n asemenea
discuii se clarifica i pot fi evitate trasee false, bttorite ani de zile.
Venic activa, neobosita Mira era mereu gata nu numai pentru
convorbiri, ci pentru orice munca epuizanta i migloas, de lunga durata,
comprimndu-i munca ei de la birou, unde, din fericire, nu avea un program
fix de la ora cutare pan la ora cutare. M-a ajutat sa fac ordine n multe dintre

cele aflate ntr-un talme-balme din cauza ritmului meu ncordat i a vieii
ncordate a unui om care trebuie s-i tinuiasc activitatea lui cea mai
importanta. Textolog, ea a efectuat analiza i prelucrarea comparativa a
multora dintre variantele mele adevrate, atenuate (pentru cenzura), apoi
refcute acolo unde se putea pierde sau denatura ceva-i astfel m-a ajutat sa
realizez forma definitiva a lui Denisovici, a tuturor povestirilor. Eu, n acea
vreme, n-a fi reuit de unul singur, dar ea a fcut patru cincimi din lucrare,
nelsndu-m pe mine dect sa iau deciziile de rigoare. A redactilografiat i
scrierile mele mari (Pavilionul canceroilor, Cercul-96), le-a colaionat minuios,
a cutat greelile, a comparat variantele. Dintre toi apropiaii mei, ea era
singurul cunosctor serios al Rusiei prerevoluionare (prin natura serviciului se
ocupa cu acest lucru). Era rapida n gsirea de informaii, n special despre
intelectuali, despre cadei cunoscui, i de alte genuri de informaii, pentru ca o
buna parte din viaa i-o petrecuse la Biblioteca Lenin. i mai era Mira foarte
ataat de teatru i de cititul artistic, ca multor femei i plcea nu numai sa se
produc singura, ci i s-i vad pe alii n aceasta ipostaza, s-i exprime
prerea asupra lor, s-i neleag, n camera ei, i verificndu-m pe mine prin
intermediul ei, am fcut multe nregistrri pe magnetofon, am citit capitole din
romane. (Au fost distruse la vama din Moscova la plecarea din tara a familiei
mele, daca nu le-ar fi recopiat acolo.) Mira urmarea cu mult interes tot ce era
mai bun n teatrul nostru, n cinematografia noastr, n activitatea
actoriceasca. Datorita ei am fost i eu civa ani la curent cu aceste lucruri,
fara sa pierd pentru aceasta ctui de putina vreme, cum de altfel nici n-a fi
putut, nelocuind la Moscova. Era i o mare admiratoare a revistei Novi mir, n
toate conflictele mele cu Trifonci era mereu de partea acestuia. Nu tia A. T.
Ce aliata avea n Mira.
i, printr-un joc al ntmplrii, ntre tot acest paradis estetic al ei i Novi
mir era o distanta de cinci minute de mers pe jos, i pentru ca sa intri la ea, nu
trebuia dect sa reueti a o prinde la telefonul familiei de actori. La Mira
duceam impresii proaspete, completri fcute n fuga, dureri de cap, senzaie
de oboseala i foame. La ea puteam s-mi recapt echilibrul, sa ma reculeg sau
sa cer un sfat. Cu viaa mea trit n afara Moscovei, cu tensiunea n care
traversam liniile de centura ale capitalei, constrns sa trec n douzeci i patru
de ore prin apte locuri a mnca i a-mi veni n fine era uneori una dintre
primele probleme; fara aceasta, uneori nici n-a fi reuit s-mi duc povara. Tot
Mira era aceea care, cu mndrie i convingere, repeta, se pare, din tvetaeva: ca
poetul trebuie sa dea importanta nu numai versurilor, ci i mesei de prnz.
Depind cu mult acest cadru, ea se ducea la o btrn buctreasa de casa
mare i o ntreba despre diferite feluri de mncare i despre modul lor de
preparare, i pregtea pentru mine niscaiva ierunci cu vin rou fiert cu zahar i
cu mirodenii, pentru ca apoi s-mi fie mai uor la scris.
Odat, deja n 1969, avusesem o bnuial cum ca pe drumul spre ea
sunt urmrit (veneam cu o ncrctur importanta dintr-un loc important),
mpreuna cu Mira am pus la punct o tactica: eu, ieind de la ea, treceam prin
cteva curi, ea, n timpul acesta, venea dup mine, semnalizndu-mi anumite
lucruri. A efectuat cu multa rvna aceasta operaiune (cu succes), s-a

comportat chiar foarte frumos, i se potrivea felul convenional n care se


rsucea, n care-i inea poeta, desi nu se ocupase niciodat i nu se pregtise
pentru asemenea misiune. Permanent caut sa ma conving sa nu ma manifest
nicicum n societate, ci sa ma ocup cu arta n ce are ea mai esenial (totui ea a
fost de acord cu scrisoarea mea ctre congresul scriitorilor, i a btut-o la
main, i a lipit la ea n camera toate plicurile pe care singura le-a vrt nu n
puine cutii potale). Asta nu nseamn ca acum era mai dispusa sa se alture
convingerii pe care mi-o formasem treptat cum ca nu se poate tinde i chema la
o noua revoluie, n aceasta femeiuc plpnd, cu idoli literari moderai i
chiar anemici, se afla i un Stenka Razin: daca acesta ar aprea mine pe
strzi, ea, de la fereastra, i-ar uni glasul cu al lui. Ea avea i astzi nostalgia
revoluiei din februarie i i se prea de dorit ca din mlatina de azi sa se ias
n acelai fel. n aceasta privin ca i n multe altele, ea exprima principala
stare de spirit a intelectualitii actuale: sa li se traga i acestora o zglial
precum Ro-manovilor (dar numai noua nu).
N-am solicitat niciodat, nici ctre Mira, nici de la Mira, circuite
telefonice aflate sub urmrire. i ea nsi tia sa fie discreta, aa cum puine
femei stiu sa fie. Dar, desigur, KGB-ul nu slbise urmrirea ce ma avea ca
obiect pe mine i, desigur, acest loc era reperat de ei. * i mai era ea i o
lucrtoare harnica. La serviciu, experimentaii doctori n tiine nu fceau atta
ct i aruncau Mirei n spinare sa fac. (Serviciul i dicta s-l puna sus pe Gorki
fara acesta s-ar fi golit de sens tot ceea ce fcea ea acolo, la institut. Cu
gustul ei artistic, asta nu era o treaba uoar; i, ca sa aib o baza, i
confecion artificial argumente ad-hoc, invocnd: cnd admiraia generala de
care se bucura Gorki n perioada prerevoluionara, cnd opiniile Marinei
tvetaeva, poeta ei preferata, dup care acesta era mai ndreptit dect Bunin
sa ia Premiul Nobel.) Lucra atunci la Cronica evenimentelor literare. Aceasta
afundare n presa prerevoluionara fcuse din ea o adepta consecventa a
cadeilor. i i exprimase rezerve fata de Augustul meu. Celelalte foi cu
observaiile i constatrile ei m-au fcut sa neleg ce este acela neocadetism,
ct este el de nrdcinat n intelectualitatea de astzi i ct i va mai pune
amprenta pe istoria Rusiei, i n ce msur mi-este strain.
Ultimele texte pe care Mira mi le-a examinat, ca pe un produs proaspt
recoltat, au fost capitolele de proba ale lui August, date primilor cititori n
toamna lui 1969. A atacat cu multa nverunare familia Tomceak i pe Oria,
strin, absolut de neneles pentru ea.
* Civa ani mai trziu am aflat i eu ca de la sfritul lui 1974 i chiar
pn n 1979 kaghebistii au tot tracasat-o pe Mira, caci s-au potolit ei
vreodat? i ticluiser un material acuzator (i totul pe Ung subiect),
ncercaser s-o determine sa ia atitudine mpotriva mea prin APN, dar ea a dat
dovada de trie de caracter, a rezistat demn. (Adnotare din 1990.)
Din motive interne, ncepnd din toamna lui 1969 ntlnirile noastre au
devenit mai rare. Totui, n 1970, ea a citit August, care era aproape de
finisare. A fcut i cu aceasta ocazie observaii importante. I-a plcut anvergura
capitolelor despre armata i despre Samsonov. Amndurora ne-a venit greu sa
ne lepdm de obiceiul de a discuta mpreuna cte un manuscris, n urmtorii

doi ani ne-am vzut i mai putin, aproape deloc. Numai n 1973 au fost ceva
semne ca redeveneam prieteni sau redobndeam posibilitatea de a examina
mpreuna manuscrise aflate nc n stare bruta. i aa se face ca la noua ei
locuin de la bariera Preobrajenski m-am dus de cteva ori cu fragmente din
Octombrie aisprezece. Dar daca altdat ne nelegeam repede i gseam un
numitor comun, acum nu mai era nimic din toate acestea i tocmai din
aceasta cauza ntre noi s-a produs o ruptura ireparabila. Ea se ngrozea de
orice tendin de dreapta, anticadeta, pe care o sesiza n Nodurile mele; o
iritau din cale afara, i provocau parca o stare vecina cu suprarea capitolele
religioase, i-mi tot ddea ca exemplu povestirile antireligioase ale lui V. Suksin pe care l admira, pe buna dreptate. (Pe suksin, e clar, l frmnt, l
strnea foarte tare tema religiei; n acei ani, el se strduia din rsputeri sa se
justifice, chipurile, mpotriva ei, dar n sinea lui batea n retragere; nu bnuia
ca acele povestiri vor fi dintre ultimele, scrise naintea morii subite.) Astfel se
putea constata ca vechea armonie a punctelor noastre de vedere nu mai exista.
Dar nici atunci cnd, n ultima mea vara petrecuta la Moscova, petrecuta
n Rusia, Mira batea, mnioasa, cu pumnul n teancurile formate din capitolele
manuscrise ale lui Octombrie aisprezece i eu nu eram ctui de putin de
acord cu ea nici atunci nu obiectasem cu vehementa, ci ntmpinasem cu
atenie i recunotina revrsarea acelei mnii.
8 Elena tezarevna Ciukovskaia Aproape cinci ani de zile, de la sfritul lui
1965 ncoace, Liusa Ciukovskaia s-a aflat n chiar epicentrul i n vltoarea
agitatei mele activiti: n aceti ani, n ea se ncrucieaz toate liniile, toate
legturile, ntrebrile, rspunsurile, mesajele i n urmtorii trei ani de pn
la expulzarea mea nu puine au trecut tot prin mintea i mi-nile ei. Cnd eu
scriam n aceasta carte: noi am hotrt, noi am fcut, aceasta nsemna ca
timp de civa ani la rnd prin acest noi am vrut sa spun eu cu Liusa. Tot
cercul apropiat i chiar neconspirativ tia acest lucru, i daca Liusa telefona
cuiva sau chema la ea insistent i pe neateptate sau cerea brusc i fara
fasoane sa fie primita la cutare adresa, atunci toi nelegeau ca prin ea vorbesc
eu, invit sau vin eu, sau ca efectiv Liusa vorbete n numele ei, dar ntr-o
problema urgenta de-a mea. Ea era un fel de sef al statului meu major, sau,
mai exact spus, era statul-major concentrat ntr-o singura persoana (vai,
treptat acest lucru a ajuns sa fie cunoscut la perfecie de ctre KGB). Aceasta
mai ales i din cauza ca eu nu lo-cuisem niciodat la Moscova, aflndu-m
uneori la Riazan, alteori n mprejurimile Moscovei, dar probleme apreau
nencetat i trebuiau rezolvate nu altundeva dect la Moscova.
Liusa era nepoata lui Kornei Ivanovici Ciukovski una dintre cei cinci
nepoi, dar ea era cea favorita, profund devotata muncii lui, i-l ajuta foarte
mult. Terminase facultatea de chimie, i dduse doctoratul, devenise doctor n
tiine, apoi performant lucrtor tiinific, distingndu-se prin excepionala ei
srguin, acuratee, meticulozitate, prin voina ei de a-i tine n ordine
lucrrile i de a strbate pn la capt drumul de la proiect la realizare. (La
drept vorbind, aa este mereu i peste tot n viaa: cei necontiincioi nu se
nfig niciodat la munca, aceasta, firete neprinzndu-se de ei; cei contiincioi
au de muncit pentru mai multi i, n plus, ei nii i caut de lucru

pretutindeni.) i peste toate acestea, Liusa, necs-tigata sufletete de institutul


ei, i petrecea de un numr bun de ani smbetele i duminicile la Peredelkino,
cnd K. I. Rmnea fara secretara, i-l ajuta foarte mult la corespondenta, la
tinerea arhivei, transformnd aceste posomorite zile nelucrtoare n zile de
maxima activitate i bucurndu-l prin aceasta pe srguinciosul moneag
(reacie pe care o neleg i o mprtesc pe deplin).
Acest ajutor s-a ntrerupt atunci cnd, n al 33-lea an al vieii, Liusa a
suferit o mare pierdere, a trecut printr-o criza tragica, de-abia a supravieuit; ai
ei se alarmaser foarte mult. n toamna lui 1965, nsanatosindu-se, ea s-a
ntors din Crimeea i a venit mai nti la Peredelkino. A aflat imediat ca
btrnul K. I., dup ce mi se confiscase arhiva, m-a adpostit aici, la el, i ca
eu continuam sa fiu foarte deprimat, (n adpostul pe care mi l-a oferit el am
trit cele mai nesigure i demoralizante sptmni.) Din cnd n cnd, K. I.,
bizuindu-se pe statutul lui literar destul de deosebit, lua aprarea unor
persecutai sau chiar arestai, ntreprindea demersuri n favoarea lor sau suna
la cineva sus, dar interveniile lui aveau un caracter personal i nu se lsau cu
tam-tam publicistic, n afara de asta, Ciukovski nu pierdea niciodat simul
motenirii literare i al ierarhiei gene-ral-literare. n dezolarea mea, cnd de la o
zi la alta ateptam sa fiu arestat i o data cu aceasta sa se puna capt ntregii
mele activiti, el mi opunea cu convingere urmtoarele: Nu neleg ce motive
ai ca sa te frmni, cnd dumneata deja te-ai plasat pe locul al doilea, dup
Tolstoi. Ma ducea la un pode din fundul curii lui i ma povuia cum s-mi
dosesc acolo manuscrisele, mi citise povestirile publicate n Novi mir-i nu
mi-a spus niciodat nimic despre ele, desi mi vorbea de locul al doilea. Nu
citise pn la sfrit Pavilionul cancerosilor-poate din ipohondrie, temndu-se
sa nu se mbolnveasc i el, dar Cercul! Ca sa poat spune ca nu tia de
periculozitatea concepiilor mele? Ca sa nu-i strice linitea cu acest ferment
politic? ntr-una din seri i-am recitat din memorie lui i Lidiei Korneevna
Nopile prusiene, netiind daca voi mai reui vreodat sa gsesc cititori pentru
ele, sau chiar sa pstrez manuscrisul.
Aadar, am cunoscut-o pe Liusa n perioada cea mai grea, cea mai
nesigura pentru amndoi, cnd amndoi cu truda reueam sa ne meninem pe
verticala, cnd ea nu fcea dect sa caute un sprijin pentru a trai, iar eu, n
camera ce mi se repartizase, zceam ca un vnat rnit, seara nici mcar
aprinznd beculeul pentru a citi, ne-fiind n stare nici sa citesc. Cu un ciocnit
prudent n usa camerei mele cufundate n ntuneric, K. I. M-a chemat la cina;
am ieit, am remarcat interesul foarte viu cu care ma privea nepoata
amfitrionului i dintr-o data am simit ca n ea voi avea un ajutor. (Apoi ea mi-a
povestit ca se atepta sa vad un om distrus sufletete i ca, dimpotriv, a fost
uimita sa constate ct de departe eram eu de condiia unui nfrnt; probabil, la
mine punctul zero era plasat mai sus. i dup aceea i amintea ca faptul de a
ma fi cunoscut dduse vieii ei o stabilitate interioara, ncepuse s-i modifice
concepia despre lume, aa ca pe ea niciodat n-o s-o mai doboare vreo criza de
disperare.)
Cu sntatea ei ubred, cu redusa ei pofta de mncare, cu permanenta
i neobosita ei activitate Liusa, chiar i ntr-o perioada buna, cu att mai mult

ntr-una rea, nu tria dect sub forma unei tensiuni sufleteti. Nicidecum mica,
nicidecum imponderabila, ea, cu toate acestea, prea a nu se supune
balansului unor energii fizice dar cu att mai mult i era necesar un motor
spiritual care sa fie, daca nu o certitudine, atunci contiina unei certitudini.
Chiar n acele zile (chiar n acea sufragerie a familiei Ciukovski) atinsese
limita extrema a ncordrii conflictul dintre mine i sotia mea, care se
exprimase ca mai bine as fi fost arestat dect sa ma ascund i prin aceasta smi asigur posibilitatea de a trai voit n afara familiei. Din aceasta clipa, eu nu
numai ca nu mai puteam sa ma bizui pe sotie, dar, inevitabil pstrndu-i la
nivelul anterior participarea la ceea ce tia ea, trebuia sa construiesc un sistem
nou, ascuns ei, ca unui neprieten.
Dar Liusa, n situaia mea atunci grav primejduita, a nceput, n
sptmnile imediat urmtoare, s-mi propun, una dup alta, modaliti de
ajutorare, n primul rnd apartamentul pe care-l avea ea cu Lidia Korneevna
n ora urma s-l folosesc nu numai pentru opriri, pentru ntlniri cu oameni,
ci i pentru lucru (mie ca provincial mi lipsea foarte mult un asemenea punct
de sprijin n Moscova); imediat n al doilea rnd concursul ei, de orice natura,
n materie de secretariat, de organizare, de dactilografiere. Se oferea i sa
participe n locul meu la unele ntlniri cu oamenii. Pentru mine, o asemenea
oferta era ceva nou, neobinuit, degrevant: un asemenea ajutor surprinztor de
mare n activitatea mea nemijlocita mi-a nlesnit reechilibrarea n acele luni
dificile. Totui, n curnd m-am deplasat la Ascunztoarea mea din Estonia i
plecarea mi-a aran-jat-o chiar Liusa care, din buctria ei, a vzut cu oarecare
uimire cum mi ddeam barba jos. La Moscova, Liusa a fost singura persoana
creia, pentru orice eventualitate, i-am dat adresa din Tartu a lui Suzi.
i n primvara lui 1966, dup ce am terminat la Rojdestvo partea nti a
Pavilionului canceroilor i pregtindu-m, ca ntotdeauna, sa dactilografiez
singur ceea ce, ce-i drept, era i util fiind vorba de versiunea urmtoare, a
treia-a patra m-am lsat ispitit de propunerea insistenta i repetata a Liusei
ca ea sa dactilografieze n locul meu. Se prea c-mi va fi imposibil sa
dactilografiez singursi totodat, strmtorat cum eram, mi se druiau doua
sapta-mni pline! Oferta era aa de generoasa, cum sa nu ma tenteze?
Codindu-m, mi-am dat acordul. i m-am ntors la Rojdestvo-ul primvratic
(era luna mai) Stare sufleteasca de om cruia i se druie ceva Doua
sptmni ivite ca din senin! Liusa, captivata, dactilografia cu o viteza colosala,
i mie nici prin cap nu-mi trecuse ca aceasta era prima ei mare experienta la
maina de scris. (Nu avea nc experienta colaionriI. Aa de mare ne era
graba, aa de repede aa o cerea tactica trebuia sa dam la samizdat, nct
am smuls aceste apte exemplare din maina i le-am rspndit repede.)
Iat cnd am aflat eu ce repede pot sa zboare crile prin samizdat!
Totul e sa reueti sa le scrii!
n timp ce Liusa batea prima parte, eu o scriam la repezeala pe a doua;
ea, repede, a venit sa preia i partea mea de lucrare. i situaia literara
deosebita a familiei Ciukovski uura foarte mult difuzarea (noi nc nu tiam,
nimeni nu tia daca samizdatul va lua ntreg romanul); i toat aceasta
repartizare a exemplarelor, transmiterea lor pentru dactilografierea urmtoare,

apoi recuperarea la termen, evidenta a ce i cui s-a dat-toate acestea tot Liusa
le luase asupra ei; ce uurare, aveam acum parca de doua ori mai multa for
i mai mult timp, i n timpul verii am terminat, excepional de repede, partea a
doua a Pavilionului, i iat ca deja Liusa batea partea a doua, i ncepuse sa
curg a doua, inundnd cmpiile samizdatului.
Dup eecul meu din 1965, tocmai Liusa m-a ajutat s-mi schimb tot
ritmul vieii i sa trec la o ofensiva nentrerupta. O simeam ca pe singurul meu
ajutor n toate proiectele i aciunile practice; le discutam mpreuna minuios
(la un moment dat am nceput sa evitam a mai discuta sub plafoane, ne-am
retras n natura). Chiar de la nceput, Liusa a fost iniiat n Arhipelag i n
toate micrile lui, atunci a nceput ea pentru prima data sa culeag informaii,
lmuriri, s-a ocupat de proiectul hrtii Arhipelagului (harta o fceau nite
geologi calificai precum N. Pahtusova, N. Kind, care ntr-o mare msur o i
terminaser, o i refotografiasera, dar eu am refu-zat-o: tot lucru amatoristic
ieise, prea mari spatii necompletate). i de-abia terminasem finisarea primei
parti i ncepusem sa dactilografiez ceva, ca Liusa s-a i apucat de
dactilografierea definitiva. Era deja destul de cunoscuta KGB-ului conlucrarea
ei cu mine, i devenea tot mai periculoasa o anumit particularitate a
apartamentului lor: rmnea adesea gol cnd Lidia Korneevna era la
Peredelkino, iar Liusa la serviciu. De aceea Liusa nu-mi dactilogra-fia n doze
mici scrierile, ci, tiind mai dinainte cnd va fi vrf de munca la mine, nu-i lua
concediile atunci cnd i erau programate de la serviciu, ci atunci cnd trebuia
sa lucreze intens pentru minE. Aa a procedat n primvara lui 1968: ntr-o
luna (aprilie) la Moscova mi-a dactilografiat ntreg volumul unu al
Arhipelagului; de Pasti a sosit Q; ne-am strns la Rojdestvo: Liusa, pe
parcursul lunii mai, a btut ntreg volumul al doilea (dactilografa Pgnim
aa i spunea Q pentru rapiditate) i nc i la al treilea le-a ajutat pe Q i pe
sotia mea, cu care nu prea se avea bine. Liusa se ghemuia n ea, se nchidea n
ea i n lucrare, nu ieea cu luna din camera umeda-si-i ddea zor. Dintre ele
trei, numai Liusa tia prin cine, cum i unde va merge mai departe pelicula,
participase la toate peripeiile acelei aventuroase trimiteri a Arhipelagului
realizate la Rusalii Mi-aduc aminte cum, ntr-o zi mohorta, cu vnt, a venit
de la Moscova la Rojdestvo ca sa ia de la mine o capsula cu un microfilm
pentru Eva (vezi schia 9) i ce presimiri negre straise vntul acela hain. i
peste alte doua zile, chiar n ajun de Rusalii, Liusa a revenit pe neateptate la
Rojdestvo cu vestea ca transmiterea n-a decurs lin, ca biatul (Saa Andreev,
schia 9) a fost urmrit tot presimirile noastre! Daca e sa fim absolut realiti,
trebuie sa spunem ca nu era cazul sa vina dup mine: i aa numai duminica
trebuia sa zboare Saa, i aa numai luni dimineaa putea s-i dea capsula,
nc doua zile i doua nopi puteam sa rmn la Rojdestvo fara sa risc ceva.
Dar Liusa s-a hazardat sa salveze, sa duca ce era de dus. Eu aflasem despre
urmrire i deodata am spus adio cuibului meu drag de la marginea pdurii
i vrfiirilor cl-tinatoare ale mestecenilor. M-a cuprins sentimentul primejdiei
iminente, frica a fost mai mare dect mine i am hotrt sa dispar din
Rojdestvo, sa scap de urmrire n aceste zile, iar n caz de necaz poate din
nou n ascunztoare, s-mi prelungesc libertatea mcar cu cteva luni, sa

reuesc sa mai fac ceva. ntr-o jumtate de ora trebuia sa prsesc iubita mea
dacea, mica i cocheta, i sa ma ascund. Pe sotie n-am lsat-o sa vina, trebuie
sa fiu singur acolo unde ma duc eu. Pe drum, n trenul electric, i-am spus
Liusei care-i acel loc; de la gara ne-am desprit a rsuflat uurat ca plec
fara anexa. Dar trei zile foarte grele le-am petrecut ca un schimnic. Liusa
trebuia sa vina la mine cu orice veste, dar nu venea: edea, lncezea la ea
acas, atept zadarnic nouti. Numai n seara celei de a doua zile, trziu,
cnd deja dormeam, a dat buzna peste mine i mi-a adus bucuria de moment
ca mcar pe biat nu l-au reinut, l-au lsat sa plece din Uniune. De soarta
norocoasa a ncrcturii noi n-am aflat dect a patra zi, totul i toi se
eliberaser.
O data disprut primejdia, m-am apucat imediat de redactarea finala a
Cercului-96. Iar Liusa, dup ce deja i petrecuse concediul n Arhipelag,
toat vara aceasta trebuia sa recupereze absentele de la serviciu, dar i de la
bunicul care, firete, era gelos fata de toat investiia de forte pe care nepoata o
fcea colateral, ob-servnd el de multa vreme ca ajutoarea lui nu mai era cea
dinainte. i deja n toamna Liusa mi l-a luat pe 96 i l-a dactilografiat pe
nersuflate. i n timpul uneia dintre plimbrile noastre iarna prin pdurea de
la Peredelkino mi-a propus un plan: ca sa nu-i punem pe prietenii notri din
America (noi i consideram atunci prieteni pe cei din familia Carlyle.) n
situaia de a traduce din nou tot romanul i de a gsi dup multa cutare
variante sa dactilogra-fiem din nou pentru ei toat cartea, dar ntr-un
asemenea mod special nct sa vad toate modificrile i sa le traduc numai
pe acestea (era vorba de ceea ce numeam noi exemplar cosmetic). i aceasta
ndelung rbdtoare i istovitoare munca a efectuat-o Liusa n cteva luni de
iama-n fiecare seara, de la serviciu fugea acas, (n vara lui 1975, arznd tot
ceea ce rmsese, l-a ars i pe acesta. Astfel, o munca de ani de zile a nghiit-o
pmntul.)
Setea de a lucra a Liusei i druirea ei nu cunoteau limite. Iat ca n cei
trei ani ai colaborrii noastre, mi-a btut la maina deja cinci cri
voluminoase. (Din punct de vedere sovietic, important era nsa cte topuri de
hrtie de buna calitate trebuia sa se cumpere; asemenea calitate nu era
totdeauna n vnzare. i ct indigo.) i mpreuna cu munca i aciunile mele, ea
mprtea manevrele i masurile mele de precauie.
n 1966 am fcut, n mod deschis, primii mei pasi n arena sociala mai
nti luri de cuvnt n public, apoi scrisoarea ctre congres, apoi cearta cu
secretarii Uniunii Scriitorilor, n legtur cu niciunul dintre aceti pasi ai mei,
Liusa n-a rostit niciodat n mod direct vreun cuvnt de susinere, n-a spus
da! Trebuie sa loveti! Ci sau, ngrijorata i dezaprobatoare, ddea din cap
sau, pur i simplu, caut sa ma deconcilieze, cum s-a ntmplat cu intervenia
pe marginea cazului Jores Medvedev. Aceasta atitudine ma deranja de fiecare
data, caci aa de putini erau cei informai despre loviturile pe care le pregteam
eu, i, deci, fiecare voce cntarea aa de mult n luarea deciziei! i eram aa de
copleit de munca i lupta mea nct n-am priceput dect treptat faptul ca pe
Liusa n-o interesa ansamblul problemelor, al strategiei, al principiilor; pur i
simplu, de fiecare data, ea tremura pentru mine ca nu cumva sa cad n vreo

capcana tocmai cu prilejul unui pas obinuit, dar ndrzne. Desi nu a fost de
acord cu scrisoarea ctre Congres, m-a ajutat s-o multiplic n peste o suta de
exemplare, i la fel n ce privete toate scrisorile deschise, declaraiile.
Cincizeci de nsemnri detaliate n legtur cu secretariatul Uniunii
Scriitorilor prin minile ei au trecut. Eu n-aveam nici o grija: ea pregtea totul
n cantitatea necesara, inea totul la linia de start pn n momentul fixat
pentru explozie, apoi las primele exemplare n principalele puncte de pornire
(Nadiei Levitskaia la Biblioteca Internaional, Annei Berzer la Novi mir, n
cteva apartamente ale Aeroportului, la Peredelkino, prin cineva la Leningrad)
i mai departe lucrurile rulau de la sine. Acum, Liusa fcuse cunotin cu
ceilali colaboratori ai mei i tot n mod firesc luase asupra-i multe ntlniri cu
ei, probleme i legturi, n curnd, apartamentul ei a devenit centru pentru
legtura mea cu Leningradul: cu Q, cu Etkinzii, apoi cu infanii primi aprui
acolo (grupa tinerilor voia sa ma ajute; eu deja ma gndeam s-i atrag la
multiplicarea Arhipelagului, dar colaborarea cu ei nu s-a realizat), cu infanii
secunzi (Kuklinii); toat posta stng pentru Leningrad se aduna la Liusa n
apartament, i de aici o luau mesageri ocazionali, i cte cineva care venea de
la Leningrad aducea de acolo aici tot ce este de adus. (Lidia Korneevna era de
batin din Petersburg, tot acolo s-a nscut i Liusa; ele pstrau legturi
strnse cu oraul.) Apruser deja civa oameni de ncredere, care cunoteau
adresele noastre din Leningrad i duceau direct acolo ce era de dus. i ctorva
persoane sosite din provincie pe care nu voiam sa le resping, dar pe care
mprejurrile nu-mi permiteau sa le ntlnesc eu nsumi, li se ddea tot adresa
Liusei, iar aceasta le aproviziona cu cri, le ncredina scrisori, le ntlnea n
numele meu. i chiar n Moscova, unde rareori ddeam i eu cte o raita,
ncepusem, pentru simplificare, sa las n seama ei unele cunotine de-ale mele
cu totul diferite ntre ele, printre care: vduva lui Tenno cu unele persoane
venite din Estonia, i familia Kobozevilor, i familia Teusilor. ntr-un timp chiar
i Zubovilor le-am dat, pentru scrisori, adresa ei. De la adresa Liusei plecau i
traducerile lunare pentru mtua mea, Ira. Cu att mai mult n tot felul de
ntlniri la aeroport, n ntlniri cu scriitori Liusa era ca printre ai sai. Att de
multe zeci de oameni s-au perindat prin fata ei nct nici nu ma ncumet sa le
refac din memorie lista, nici sa le ngrmdesc numele n aceste pagini. La un
moment dat a aprut la noi un dictafon: n activitatea Liusei s-a deschis
posibilitatea de a conversa, pe baza chestionarelor mele, cu martori ai revoluiei
(cu cumnata lui Palcinski, cu nepoata lui Gucikov, cu inginerul K. M. Polivanov
i cu alii), apoi de a copia la maina cele nregistrate, pe care eu le luam ca
mici liste deja pregtite. Liusa a jucat, n locul meu, rolul de centru al unui cerc
clocotind de activitate. Ct timp i cta energie a economisit ea, pe aceasta cale,
pentru mine este cu neputin de evaluat. Niciodat nu mi-a tergiversat
rezolvarea problemelor, ci a fcut totul ca s-o accelereze, usurndu-mi situaia.
i cum sa masori cheltuiala ei de efort? n cazul de fata consumul de energie
depea posibilitile unui om, pentru aceasta era nevoie de un nesecat elan
sufletesc.
Kornei Ivanci era pe moarte, i datoria i sentimentul o ineau pe
nepoata favorita lng patul bunicului (de altfel, toat ndejdea cu arhiva lui i

cu publicarea postuma nu era dect la ea), n aceste mprejurri a aprut


brusc, la mare distanta, un pericol: la Rostov pe Don, la nite strini, se
nimerise sa fie o ntreaga lucrare redac-tilografiata, un set complet al
Arhipelagului. Liusa a luat-o din loc spre Rostov ca sa salveze exemplarul
respectiv. (L-a adus napoi, punnd cu grija geanta cu Arhipelagul ntr-o cutie
n plasa de jos, dar cele doua btrnele din compartiment nu ajungeau la
plasele de jos i atta au rugat-o sa le lase pe ele s-i tina bagajele n cea, e jos
dar cum sa lai peste noapte, fara control, o asemenea bomba?
Le-a minit pe btrnele ca ea este dup operaie.)
De regula, ne amintim mai mult acele eforturi care au dat un rezultat
concret. Dar cte eforturi, cte cutri zadarnice au loc uneori! ntr-o asemenea
direcie falsa ne-a mpins Stiva Rostropovici. Avnd o imagine superficiala
despre viaa mea, el, multa vreme, a subapreciat msura n care toate
componentele acesteia erau explozive, n toamna lui 1968, ntorcndu-se din
Europa, s-a gndit ce cadou s-mi fac el mie de ziua cnd mplineam
cincizeci de anj? i a cumprat i fara s-i fac probleme a adus n tara (trecnd nestingherit prin vama; la data aceea pe el nu-l controlau!) o rsucitoare
noi nici nu tiam cum s-i zicem care, dup o copie btut la main, face, pe
hrtie speciala, multe copii. Stiva considera ca n felul acesta mi deschide
perspectiva minunata de a ma autopublica n URSS! i eu cu Liusa, ntradevr, ne-am agat de aceasta jucrie, am fcut experiente cu ea, am nceput
sa gndim o modalitate de a scoate, prin acest procedeu, un tiraj de 100-200 de
exemplare din Arhipelag. (La data aceea gndeam ca toate acestea le vom edita,
prin noi nine, n tara.) Am fcut rost de hrtie, l-am rugat pe Stiva sa ne mai
aduc ceva n plus din Occident, ne-a adus. Dar am neles ca treaba asta nu
vom putea s-o facem. i apoi nu mai tiam cum sa ne debarasam de
rsucitoarea asta, cui s-o dam pentru manifeste.
Liusa singura caut sa recupereze prilejurile de ntlniri, legturi, ajutor,
consultaie, ratate de minE. Aa era de pasionata de munca mea i de ecoul ei
n societate, nct n 1968 singura a conceput, a alctuit, a lansat culegerea
publicistica de samizdat, intitulata Cu-vntul sparge betonul.
Pornind numai de la necesitatea unei organizri mai lesnicioase,
transfernd i iari transfernd totul asupra Liusei, eu i-am ncredinat i
misiunea ntlnirilor cu LA. Stefanov, specialistul n problemele Donului, ale
vechii armate ruseti un om att de strain ei i cercului ei, nct niciodat
drumurile lor nu s-ar fi ncruciat, nu le-ar fi fost dat sa discute, n ncordarea
luptei, organizarea treburilor ma absorbea aa de mult, nct uneori pierdeam
din vedere natura diferita a solului pe care crescuse Liusa i de care nu era n
stare sa se desprind. Tema Donului era pentru Liusa ceva oarecum
socialmente ostil i neinteresant dar ncepuse sa ne cotropeasc viaa din
diferite parti i n diferite modaliti: ba prin motenirea lui Kriukov, ba prin
cercetarea ntreprinsa de I. N. Tomasevskaia asupra lui olohov. Se petreceau
diverse lucruri: ba aprea ca din pmnt un pictor de prin prile Donului i-mi
aducea n dar Valul Donului, revista scoasa de Kriukov la Novocerkask n anii
1918-1919. i tot prin Liusa; ba ni se aduceau hri amnunite ale Donului
cu toate aezrile i aceeai Liusa aranja copierea; ba trebuia sa prelucram

nite materiale urgente despre Don de la S. Starikov i din nou salvarea


noastr nu era alta dect Liusa. (Tot ce e n legtur cu Donul vezi schia 14.)
Asa de ptruns de spirit de sacrificiu, aa de eficienta i de nenlocuit
era Liusa, nct la nceputul lui 1968, gndindu-m tot mai mult ca as putea sa
pier instantaneu, ca ar trebui totui sa fac ntr-un fel pentru ca munca mea sa
continue sa circule i dup mine i pentru ca scrierile mele sa ajung pn la
generaiile viitoare, am nceput s-mi pun problema daca n-ar trebui s-o fac pe
Liusa motenitorul meu literar. Prin nite juriti cunoscui, lmuriserm deja
ce pasi se puteau face chiar n condiiile sistemului sovietic, ale ostilitii
puterii fata de mine. Problema aceasta s-a dovedit a nu fi deloc simpla, a
trenat: dup legile sovietice, statul avea la dispoziie calea rscumprrii silite
(confiscrii) a drepturilor de autor ale defunctului.
i n primii patru ani ai activitii noastre n-a aprut ntre noi nici mcar
o data necesitatea unei explicaii ca doar oamenii nu-i dau explicaii cnd
totul e bine. Cum nelegea ea toat munca mea? Oare la fel cum o nelegeam
eu? De ce fcea ea toate aceste lucruri? Eu nelegeam n felul meu, ea n felul
ei, dar lucram bine, ca doi prieteni, fara poticneli. Termenele n care trebuia sa
facem anumite lucruri erau n acei ani att de inuman de strnse, nct n
afara de probleme imediate nu ne mai rmnea timp sa discutam nimic altceva.
O data, nu mai stiu cu ce prilej, eu, cuprins de o n-trziata stare de uimire, am
ntrebat-o pentru ce face ea toate acestea: cumva pentru cauzal Pentru acel
Mare scop (cruia, de altfel, ntre noi nu i-am spus niciodat pe nume)? Mi-a
rspuns sincer ca nu. Ca le face, pur i simplu, pentru mine, ca sa ma ajute.
Dar, desigur, era ptruns de ideea ca unele cri lsa urme adnci n minile
oamenilor. Ani de zile, aceste motivri i-au fost suficiente Liusei ca sa nu aib
nevoie a face cercetri pentru a afla telul meu ndeprtat. Dar eu am perceput
aceasta atitudine ca pe ceva nou, i m-am ntristat.
ntr-adevr, nu uor accede omul la nelegerea mprejurrilor generale:
participani la procesul social aflat n nentrerupta devenire, noi toi l nelegem
cu ntrziere. Nu numai Liusa, dar nici eu nsumi multa vreme nu-mi
nelesesem adevrata mea poziie n societate. Dup cinci ani de batere
hrusciovista a pasului pe loc n problema mausoleului lui Stalin, un strigat a
crescut de la sine, nerbdtor sa porneasc din gtlejul ntregii tari. Nu era
posibil sa ne calcam atta pe picioare. tara atepta pe cineva i atunci a
aprut Ivan Denisovici al meu, mai nti la samizdat. Nu era ceea ce dorea
fierbinte societatea culta, era alt erou, era alta sfera a tririlor omeneti.
(Apropo, cred ca Ivan Denisovici n-a srit imediat peste granita, aa cum se
temea Tvardovski n 1962, tocmai din cauza ca era prea rnesc, prea rusesc
i de aceea oarecum cifrat. Corespondenii occidentali probabil ca l-au i citit n
acel an, dar nu l-au socotit atrgtor pentru urechile compatrioilor lor.) n
prima perioada (nc nainte de publicarea n Novi mir) a i existat o asemenea
bnuial instinctiva n cercul oamenilor de cultura: nu cumva aici sunt nite
tendine antiintelectualiste? Pentru cercul oamenilor de cultura mai nelept
ar fi fost ca aceasta nuvela sa nu fie ludata prea mult. Dar stihia se pornise de
la sine. i intelectualitatea (n totalitatea ei) a contribuit cel mai mult la
rspndirea operei mele de inspiraie steasc i la fixarea ei n contiina

publica. Niciunul dintre noi nu vedea nainte i niciunul nu nelegea. i ani la


rnd m-am tot mirat: iat, se spune, ca scriitorii au dumani, au oameni care-i
invidiaz, dar eu nu am nici un duman. (Aveam, desigur, dar, n agitaia vieii,
nu se observau.) Astfel toi tnjeau dup o ocazie de a-i da peste bot statului; n
favoarea mea erau, fara excepie, toi cei din afara aparatului birocratic, chiar i
strini mie i civa ani m-am aflat pe creasta acestui val de simpatie.
Singurul care ma urmarea era KGB-ul, n schimb ma susinea solidar ntreaga
societate, (n vechea Rusie, chestia asta se ntmplase nu o data: astfel erau
unii care-l sprijineau pe Tolstoi, desi nu-i mbriau nvtura, dar o fceau
numai ca sa se plaseze pe o poziie potrivnica statului.) n acei civa ani n-am
avut cum s-mi dau seama ca sprijinul acordat mie de ctre ntreaga societate
naintata era un fenomen vremelnic, generat de o nenelegere, n acei civa
ani, nici eu nsumi, nici colaboratoarea mea cea mai apropiata n-am avut
ocazia sa constatam deosebirea dintre concepiile noastre generale. Era vremea
conceptelor nedifereniate, cnd cercul oamenilor de cultura ntmpinase cu
simpatie chiar Frmele mele. Desi se manifesta dispre fata de ortodoxie,
totui devenise o moda sa se atribuie icoanelor calitatea de creaii ale artei
plastice i chiar de poezie a bisericuelor din peisaj.
Prima chestiune grava care a dus la ruptura dintre ideile noastre a fost
aceea referitoare la vlasovieni i s-a pus n momentul n care Liusa a citit
Captivii. Fiina emoional, ea mi-era strin ca stare de spirit i nu putea sa
neleag de unde putuse sa apar o asemenea problema, n legtur cu
aceasta se exprima deocamdat asa: unele pasaje nu le pot accepta. La o
asemenea reacie trebuia sa ma i atept. Pe o adolescenta crescuta n capitala,
ntr-o perioada a istoriei sovietice marcata de rzboi, cum s-o faci sa neleag
experienta de nchisoare i de front a unei tari? Acest lucru este imposibil de
realizat fara lungi i rbdtoare explicaii i relatri. Dar, ntr-un sens mai larg,
aici era reflexul mental al unei societi divizate: cercul nostru de oameni de
cultura nu putea sa le ierte vlasovienilor faptul ca n anii rzboiului cu Hitler
ar fi putut sa se gndeasc la ceva mai ndeprtat, de pilda, la viitorul Rusiei, i
n-au fcut-o. (Apoi aceiai vlasovieni o scrbeau i mai tare pe Liusa n
Arhipelag, sub rotile cruia i punea capul. Desi nu subscria dect la o parte
din ncrctur Arhipelagului, ea iubea aceasta carte, o scotea n lume, o
promova.)
Cercul oamenilor de cultura i, printre ei, familia Ciukovski, desi
deveniser de mult ostili fata de forma actuala a puterii sovietice, totui, prin
tot stratul profund al contiinei lor, rmneau ataai de tradiia ateista a
Micrii de Eliberare i de moda politica de secol al XlX-lea bazata pe
proclamarea iubirii de popor (Lidia Korneevna era astfel i o admiratoare
nfocata a lui Herzen) i de aceea atitudinea lor de condamnare a prezentului
nu puteau nicicum s-o extind i asupra rezultatului principal al
Pseudoeliberarii anul 1917 n ntregimea lui, deci i Octombrie. i aici se mai
adaug i faptul ca, prin tot modul ei de viaa trit n atmosfera capitalei n
anii 20-30, societatea culta nu a avut cum sa perceap suferinele naiunii
ruse. Cndva, dup ce deja apruse culegerea Voci din strfunduri, Lidia
Korneevna i exprimase nedumerirea: dar cnd oare au putut sa apar i chiar

sa se agraveze i necazurile astea ale ruilor? Ea omisese, nu ncepuse sa


observe anumite lucruri. Societatea culta nu avea o idee clara dect despre
necazurile evreilor i ale altor ctorva naionaliti , Dar cu Liusa triam aa
de mult n mijlocul riscantelor noastre aciuni conspirative nct eu nici mcar
nu cutam sa aflu cu de-ama-nuntul prerile ei, impresiile ei despre scrierile
mele. i nici mcar nu reueam totdeauna s-i gust umorul foarte reuit i
simpatic din momentele ei bune. i nobleea ei niciodat dezminita, tactul ei,
eu le percepeam ca pe nite daruri venite de la sine. Iar Liusa, probabil, caut
s-i explice n termeni omeneti de ce-i evitam eu pe semenii mei i gsea
acel rspuns foarte la ndemna pe care-l avansau multi: ca sunt hartuit de
obligaiile decurgnd din munca i lupta mea i ca din aceasta cauza mi s-au
atrofiat sentimentele omeneti cele mai simple i am devenit indiferent fata de
cei din jur.
Dar problema nu era ca sentimentele mele i-ar fi pierdut din intensitate,
ci ca triam sub presiunea strivitoare a datoriei, ca ma sufocam din cauza
lipsei de timp. Daca n-a fi inut cont de aceste constrngeri, n-a fi putut smi duc pn la capt toat povara. Dar toat aceasta povara n-o vedeau nici
colaboratorii mei apropiai: n afara de lupta cu statul comunist, mai era cazna
cu lespedea funeraramai invizibila dect toi Invizibilii mei apsnd asupra
muribundului spirit rusesc. Aceasta lespede trebuia urnita, ridicata i
rostogolita pe versant n jos.
nc plina de sperane, Liusa a luat n primire micul teanc de carnetele
manuscrise ale lui August, i plcea acest moment i acest rol al ei de a fi prima
care-mi bate la maina lucrarea. Dar ce era asta? Din minile ei cdea capitol
dup capitol: Pur i simplu e de neneles, de ce scrie toate aceste lucruri!
(Auzeam aceasta de la multi din cercul oamenilor de cultura; chiar i E.
Zvorkina se ntreba: la ce bun toat aceasta rscolire a trecutului, a anului
1914, a epocii ariste; cine are nevoie de aa ceva?) Dar, fara sa ezite, ea a dus
la bun sfrit operaiunea cu primii cititori (exemplarele trebuiau difuzate,
recuperate, transmise, i totul cu repeziciune i discreie) i faptul ca multi se
entuziasmaser de ceea ce citiser ncepuse s-o fac mai binevoitoare cu
August. Apoi, parca n virtutea ineriei, i din nou punndu-i la btaie toat
energia, Liusa a nceput sa completeze i culegerea de articole de samizdat,
culegere intitulata n patrie se citete August paisprezece. Parial, poate,
polemiznd cu mine, n sperana ca majoritatea articolelor i va da ctig de
cauza.: Dar cnd n februarie 1972 i-am propus sa bata la maina Scrisoarea
ctre Patriarh, ea, pentru prima data n cursul ntregii noastre colaborri, s-a
revoltat pe fata, a refuzat, i n acest moment a fost ea nsi, a rupt vraja: n al
aptelea an al activitii noastre a ieit la iveala ca noi doi nu aveam acelai
mod de a gndi.
i ce daca nu aveam acelai mod de a gndi? De fapt, mpotriva a ce se
revoltase Liusa? Ce anume din Scrisoarea mea ctre Patriarh scandalizase n
aa msur societatea culta? Oare tonul ei demascator? Lumea se obinuise cu
asta. Suprarea pentru neres-pectarea intangibilitii Patriarhului? O, nu. Dar
iat motivul probabil: n scrisoarea mea vorbeam nu despre chestiuni abstracte
ale spiritului religios, ci invitam ortodoxia ca, mpreuna cu tot sistemul ei

bisericesc, sa se implice n viaa reala. Asta chiar ca era culmea, chiar ca


societatea culta nu putea sa accepte aa de multa ortodoxie. Tocmai din cauza
lui August i a Scrisorii nu mai puteam sa contez pe sprijinul unanim pe care
aceasta societate mi-l acordase, pe nemeritate, pn acum aa ca n favoarea
mea rmnea o minoritate subire care de-abia urma sa capete consistenta n
lungul proces de ridicare a noi straturi sociale i a noi generaii.
Dar, sufletete, Liusa era chinuitor divizata: pe de o parte, nu putea sa
nu sufere influenta ntregului ei mediu de viaa, iar pe de alta parte, i plcea
conlucrarea noastr i o percepea ca pe o binefacere. i nu era vorba de
concepii: Liusa era dintre acele naturi integre i devotate care nu simt nevoia
s-i lumineze cu felinarul ideologic fiecare pas. i dup aceasta revolta cu
Scrisoarea, ea s-a rentors sa lucreze acolo unde lucrul era pe msura ei. Ce-i
drept, erau civa ani de cnd unele parti i domenii ale activitii noastre
comune ncepuser sa n-o mai intereseze. Unele treburi i aciuni nou aprute,
ca, de pilda, pregtirea culegerii Voci din strfunduri, rmneau deja n afara
cercului i a preocuprilor ei. i la chestiunea neperfectata de noi a
motenirii literare, eu nu m-am mai ntors.
Iar evoluia lucrurilor legate de Octombrie aisprezece fcea sa apar
attea noi cerine pe care nu puteam sa le prevd atunci cnd scriam i
scoteam August. Numai aici am constatat pentru prima data ca trebuie studiat
nu numai primul rzboi mondial, ci i curentele sociale din Rusia nceputului
de secol, i o vasta galerie de persoane de la monarhiti pn la menevici, i
sistemul statal, i micarea muncitoreasca, i chiar lista completa a uzinelor
din petersburg cu indicarea lor pe harta oraului. i multe cerine, lucrri i
mesaje legate de acest ansamblu de probleme emanau iari de la Liusa.
Uneori o puneam n contact cu aceia care urmau sa dea informaii, ca, de pilda,
cu profesorul P. A. Zaioncikovski, dar de-acum n majoritatea ca/urilor ea
singura caut cai, alegea consultani n funcie de variatele mele ntrebri; eu
nici mcar numele acelor consultani nu le tiam i nici nu o ntrebam pe ea (i
nu stiu cui sa mulumesc). De asemenea s-a recurs la folosirea abonamentului
Lidiei Korneevna la Biblioteca Lenin (adic la dreptul excepional de a lua cri
acas; pe atunci L. K. nc mai era membru al Uniunii Scriitorilor) i, direct
prin filtrul KGB-ului, se tot luau cri, evident, pentru lucrrile mele, i nici la
telefon nu ascundeam ca aceste cri continuau sa se scurg spre Jukovka, la
rau vzut aripa a dacei lui Rostropovici.
n sfrit, rolul Liusei n lupta mea devenea intolerabil pentru KGB, i
primejdia, ca o vlvtaie, s-a abtut direct asupra ei. La sfritul lui 1972, la
intrarea principala a unei cldiri lipsite de orice prezenta umana n clipa aceea
(fiind i acesta un amnunt dinainte pus la punct; de obicei acolo se afla un
portar-iscoada), un necunoscut a atacat-o pe Liusa, a trntit-o jos izbind-o de
un planeu de piatra i a strns-o de gt. Liusa s-a ngrozit i a nceput sa tipe.
Apoi s-a smuls din minile atacatorului, acesta a fugit. Cei din anturajul ei
nclinau spre ipoteza ca, poate, agresorul era vreun dement. Dar toat curtea
aceea era sub supravegherea KGB-ului, vizavi la douzeci de pasi era biroul lor.
Toate cunotinele incriminabile ale Ciukovskilor i Liusa nsi fuseser

studiate de multe ori i orele deplasrilor lor erau cunoscute. Se pare ca, de
forma, miliia a fcut o oarecare investigaie care n-a dus la nici un rezultat.
La 20 iunie 1973, exact n acelai timp cu atacul scrisorilor banditeti
anonime asupra familiei mele, pe linia de centura Sadovaia, un camion face,
inexplicabil, un viraj brusc de 90 grade i izbete un taxi cu care mergea n
paralel, n taxi se afla Liusa, iar coliziunea s-a produs direct n coltul din fata
dreapta, unde era ea. Izbitura trebuia sa fie mortala; faptul ca, dup un
tratament ndelungat, ea a scpat cu viaa reprezint mai degrab o excepie de
la regula. i din nou probe directe ca a fost vorba de un atentat nu s-au gsit
(dar cnd se gsesc n tara sovietica probe mpotriva KGB?). Numai ca n fluxul
cu multe benzi de circulaie al liniei de centura Sadovaia, cel care vireaz n
felul acesta nu este un nebun. Numai pentru un asemenea viraj poi sa iei ani
de pucrie, chiar daca n-ai pgubit i n-ai vtmat pe nimeni (i Liusa s-a dus
la tribunal n dorina naiva de a-l apra pe ofer, ca sa nu fie nchis, are i el
doi copii). i pe acest straniu bandit al traficului tribunalul l-a pus imediat n
libertate, caci s-a dovedit a fi dintr-o unitate militara speciala. Numai ca n
sptmnile urmtoare a continuat atacul mpotriva mea, arestarea Elizavetei
Voronianskaia, confiscarea Arhipelagului. Judecind dup succesiunea n timp a
faptelor, aceasta a fost o lovitura cu adresa precisa din partea KGB-ului.
i ca ntotdeauna, n aceasta cltorie, n acest moment, Liusa nu era
lipsita de obiecte incriminabile: ceva ducea cu ea, ba avea i cheia
apartamentului ei, unde se pstrau multe. Au dus-o la Skli-fosovskoe, conform
regulamentului i-au luat toate lucrurile, dar ea cu mintea ei zdruncinata tot a
priceput despre ce este vorba i a reuit s-o sune pe N. I. Stoliarova care locuia
la doi pasi. Aceasta a venit n fuga mare i cu tenacitatea ei de om trecut prin
lagr a salvat totul.
Desi nu erau dovezi complete, totui eu ajunsesem aproape la
convingerea ca lovitura aplicata Liusei ma viza, de fapt, pe mine.
Acesta n-a fost primul accident din viaa ei: cu civa ani n urma a avut
unul cu motocicleta; de-atunci i-a jurat sa nu mai mearg cu nici un vehicul,
prinsese frica. Acum socul era profund, cu modificri cerebrale, cu manifestri
de lunga durata. Cu asemenea stare a sntii, Liusa, o vreme, nici pe strada
nu mai putea sa mearg. Trebuia sa stea mult la pat, sa nu citeasc, sa nu fac
efort intelectual. S-au procurat urgent nite medicamente din strintate, din
fericire ni se deschiseser aceste cai. Liusa nu-i mai ddea seama de tot ce
fcea: agitata cum era, nu putea sa se opreasc din vorbire, sarea de la o tema
la alta. n august s-a ntors dintr-o vacanta petrecuta n zona Marii Baltice,
ntr-o poiana din pdurea de lng Peredelkino i-am povestit de planul de atac
pe care voiam s-l declanez atunci printr-un mare interviu pentru Occident.
Totdeauna ntmpinam atta freamt, attea ncercri de deconsiliere; acum,
Liusa a lsat sa se piard totul ca ntr-o ceata a indiferentei i devenise ea
nsi indiferenta. Am ntrebat-o daca pot sa menionez n interviu atentatul
mpotriva ei mi-a interzis s-o fac.
Lupta care ncepea nu necesita participarea Liusei. edeam amn-doi
ntr-o poieni linitit i ma gndeam: ncetul cu ncetul o sa se
nsntoeasc, n-o mai mpovrez cu nici o problema. Dar lupta a nceput pe

neateptate! Q se frmnta la Casa Mare! Noi nu tiam. Peste doua sptmni,


moartea lui Q i pieirea Arhipelagului au fost o lovitura grea pentru Liusa, i-au
ngreunat nsntoirea, dar ar fi putut i sa i-o fac absolut imposibila. Doua
zile la rnd a venit la mine la Firsanovka s-mi aduc vesti despre confiscarea
arhivei, a Arhipelagului. Recidivase starea ei de confuzie i agitaie cu care se
alesese dup accident. Dar trebuia chibzuit la rece, i aveam ce chibzui, caci
riscau sa cada n prpastie planuri, manuscrise ramase, multe la Lamar
(schia 10), i orice ncercare de a o preveni putea fi fatala, dar nici a n-o face
nu se putea, n condiiile n care mintea i era confuza, ntunecata, Liusa
trebuia sa rezolve probleme complicate; n starea ei precara, enigma morii lui
Q o rcia pe suflet, voia sa conexeze elemente disparate i contradictorii
(probabil, spe-rnd sa fac aa ceva i cu ea nsi); n aceasta strnsoare a
problemelor, avea nevoie ca timp de cteva ceasuri pe zi sa se ntlneasc, sa
stea de vorba cu mine, i nc n asemenea zile! i totui trebuia! i era i
obligaia mea, da! Dar tocmai n aceste zile i tocmai din acelai motiv al
pericolului extrem, eu nu aveam nici mcar un minut pentru ntlniri i pentru
discuii, ci mai degrab trebuia sa acionez, sa aplic lovituri, sa salvez
manuscrise. Singurul lucru pe care l-am fcut cu Liusa n aceste zile a fost
trimiterea lui Alioa sipovalnikov la Samutin greit pas. n aceste sptmni,
Liusa devenise victima acelei micri drze la care de-atia ani participase ea
nsi, a acelui context singurul n care se obinea o victorie. Dar astzi ei i
trebuiau manifestri de simpatie, solicitudine, ncurajare acestea i lipseau, i
punea stpnire pe ea sentimentul ca este prsit prsit ntr-o lume
amenintoare.
Totui lovitura nu s-a mai abtut nicicum asupra cercului nostru (tocmai
datorita nverunrii i deznodmntului fericit al luptei, salvarea tuturor a fost
n acest cerc). i manuscrisele erau ntregi. Treptat, nsntoirea Liusei fcuse
din nou progrese i lsase loc i preocuprilor pentru I. Tomasevskaia, grav
bolnava n Crimeea. Iar n octombrie a venit pe neateptate din Gurzuf vestea
despre moartea Irinei Nikolaevna (schia 14). nc o lovitura data creierului ^ei
nensanatosit, nc un vrtej de griji.
n toamna trecuta deja plecasem din Firsanovka, la Rostropovici nu mai
locuiam din primvara, la Moscova cu familia nu ma las miliia sa locuiesc
i din noiembrie Lidia Komeevna ma invitase s-mi petrec iama din nou la
Peredelkino. Dar aceasta mprejurare nu fcea ca ntlnirile mele cu Liusa sa
fie mai dese. Intrasem deja ntr-un ritm crncen, din acela de pe ultimii metri,
ma grbeam sa termin ce se putea termina: prefaa la Scara Donului linitit i,
mai ales, articolele pentru Voci din strfunduri, nelegnd pe deplin ct de
greu vor accepta, ct de exagerate le vor prea aceste articole i mamei i fiicei
Ciukovski, m-am hotrt sa ncep sa le dau lor spre a le citi. Lidia Korneevna a
citit Scrisoarea ctre conductori i spre uimirea mea a fost de acord cu ea
(criteriul ei suprem era totdeauna comparaia cu Herzen: Herzen scrisese i el o
scrisoare tarului Alexandru al II-lea), a citit doua articole din Voci le-a gsit
cam exagerate, dar nu s-a suprat. (Ea era nclinata spre o viziune mai larga.)
Nu acelai lucru era cu Liusa. Era pentru prima data cnd ea lua sa
citeasc n necunotin de cauza i cu o ntrziere de cteva luni un text

de-al meu n momentul cnd acesta deja ajunsese la destinatari (i la


conductori, i n Occident). i n plus i trei articole din culegerea Voci din
strfunduri prea de tot! Insuportabil! i s-a dezlnuit vulcanic aversiunea ei
speciala mpotriva ortodoxiei i a patriotismului. Liusa citea i aproape ca
njura, scria pe foi, dar ntrecndu-se n nerbdare pe ea nsi, i nregistra la
dictafon suprarea, ca sa nu piard expresiile cele mai fichiuitoare, n care nu
mai era nici o urma din echilibrul intelectual att de propriu ei i apoi
transcria pe foi. Ma certa i ma betelea cu o asprime care nu caracterizase
niciodat relaiile dintre noi. i oricum foile ieeau alandala i cu ele se
grbea sa le duca singura la Peredelkino, s-mi reproeze mie chestia asta. Aici
era i acel fenomen de substituire pe care-l ntlnim n controversele cu femeile:
iritarea produsa de un motiv se transfera cu totul asupra altui motiv. Dar era i
ceva pe care ea nu putea nicicum s-l accepte dintr-o data, era o nemiloasa
punere n discuie a unor fapte generatoare de ntrebri: oare era posibil ca ea
s-i fi pus, timp de atia ani, cele mai bune forte n slujba unei cauze n
legtur cu care avea anumite dubii? Cu ct era mai just, cu att era mai
obligatoriu s-i ajute bunicul n ultimii lui ani i acum mama care orbise i
care se lupta cu dificulti incredibile?
Am ieit din nou din camera aceea i m-am dus n sufragerie, ca acum
opt ani, atunci ca sa fac cunotin cu Liusa la blnda lumina a lmpii
electrice, acum pentru nite dificile explicaii la lumina mohorta a lui
ianuarie. Aadar, nc nerestabilita, palida, slaba n ce i se mai inea sufletul?
Folosindu-i ultimele resurse, ea monologa mpotriva orientrii mele
inimaginabil de ruinoase, pravoslavnico-patriotice, din strfunduri, neleg
acum ca n vinele mele nu n zadar curge i snge evreiesc a spus ea. Am
obiectat moale, nu puteam s-i schimb convingerile, de treaba asta ar fi
trebuit sa ma ocup ceva mai devreme, i sentimentele nu se refasoneaz, i n
plus toate astea se petreceau n ianuarie 1974, nu era perioada cea mai
potrivita pentru certuri. Liusa i consumase toate puterile n acest monolog,
trebuia sa se culce, sa rsufle, sa se odihneasc. Cu durere, cu tristee vedeam
ce multe lucruri omi-sesem pe parcursul multor ani i ce trziu era ca sa mai
ndrept ceva.
Dar chiar i n acele luni, i dup aceasta discuie, ea continua sa ma
roage s-i dau de lucru. Evenimentele nu mai curgeau n albia pe care o avea
ea n vedere; continua sa ma roage s-i dau de lucru, voia din nou sa ma ajute!
i eu ce aveam n timpul acesta? Nu puteam s-i dau dect sa pregteasc
tabelul cronologic al revoluiei din februarie, sa aleag din grmada
evenimentelor revoluionare fragmente, informaii despre persoane. Nu i-a
pierdut curajul, cinste ei! i a rezistat cu demnitate pn la nsi expulzarea
mea i dup aceea, n ciuda mediului ei, a educaiei, a felului ei de a gndi
felul meu de a vorbi cum gndesc este ceva strain? Ea i asuma cu
consecventa sarcinile, le inea ca vrjita pe umerii ei, continua sa mearg
nainte.
n aceste sptmni a fost exclusa din Uniunea Scriitorilor i Lidia
Korneevna. (i bine i-a trsnit cu rspunsul ei.)

Apoi n curnd a urmat expulzarea mea. n casa noastr rvit i


asediata, unde Alia era ocupata pn peste cap cu mpachetarea i evacuarea,
Liusa, n fiecare seara dup serviciu, venea din nou i, n atmosfera fierbinte a
acelor ore, se aez la biroul meu, alegea, sorta i punea n plicuri copii,
materiale, dintre care pe multe le btuse ea nsi la maina sau le cunotea.
Pregtea arhiva n vederea expedierii n strintate, sarcina despre care nu se
tia daca i va sta n putere Aliei s-o duca la bun sfrit.
Primele luni de dup expulzarea mea au fost grele pentru familia
Ciukovski. i fiica, i mama erau copleite de scrisorele anonime ba n
versuri, ba cu njurturi birjreti, ba cu vestea ca leul a fost omort, ba ca
va fi omort. Copoii i provocatorii securitii se strecurau cu neobrzare n
dacea de la Peredelkino, deschisa tuturor aidoma unui muzeu. La intrarea
principala, portarul-turnator i oprea pe vizitatorii familiei Ciukovski,
bombnindu-i ca nu-i spun lui buna ziua (iar cel mpiedicat sa intre avea 75
de ani!) Din cauza ca era pe cale de a orbi, Lidia Korneevna nu putea sa scrie
dect cu carioca neagra din strintate la vama i le strica sau i le umplea cu
un lichid cleios trandafiriu. Nebnuite sunt posibilitile statului de a face rau,
i ntr-un mod aa de insesizabil nct i-e i lehamite sa protestezi public.
n apropierea zilei mele de natere, prima din exil, Liusa, pas-trndu-i
verticalitatea, mi-a trimis la Zurich o telegrama de felicitare mie, dumanul
nr. L al poporului, fata de care i exprima i admiraia! KGB-ul n-a suportat
chestia. Dis-de-diminea la telefon un dialog tipic:
Elena tezarevna, la telefon este cutare de la KGB. Nu va e frica?
Nu, dar de ce?
Ce e drept e drept, nu mai suntem n anii treizeci, nu mai drdim de
teama ca altdat, KGB-ul este deja luat peste picior.
Bine, e-n regula, nseamn ca vei putea sa fii la noi n a doua
jumtate a zilei.
Nu, nu voi putea.
Dar cnd va e la ndemna sa venii?
Mie, n general, nu mi-e la ndemna sa vin la dumneavoastr.
Bun, atunci trecem noi pe la dumneavoastr.
Acesta ar fi un lucru extrem de nedorit.
Dar cum sa facem?
Trimitei adresa scrisa.
Ah, asta nseamn ca va recunoatei vinovata i vrei sa vi se fac
dosar?
i ncruciarea de spade continua:
Ba nu Dar un asemenea procedeu
Eu va vorbesc politicos, ca unei femei.
i cu brbaii nu vorbii politicos?
De aici dialogul devine tot mai ferm:
Eu v-am sunat i va rog sa venii. Liusa, suprndu-se i chiar
nfuriindu-se:
Eu nu sunt de la Salvare i nu vin acolo unde sunt solicitata telefonic.;
i cnd vei fi la serviciu?

Nu sunt dispusa sa va dau informaii. Wi; -; v I


Bun, o sa va luam de pe strada!
O sa tip tare, o s-i chem n ajutor pe trectori!
Dar dumneavoastr nu ipai ntotdeauna]
(Aluzie la ntmplarea de pe scri. Iat ca au confirmat ca a fost fctura
lor.)
Dar de data asta va asigur ca voi tipa!
Degeaba vorbii asa. Noi suntem tot timpul cu dumneavoastr.
Ma rog, ce-o vrea Dumnezeu!
Nu, Dumnezeu e cu prietenul dumneavoastr.
Cu care prieten? Eu am multi prieteni.
Acela pe care-l scriei cu litera mare. (Interceptaser scrisoarea prin
posta stng?) Totui am vrea sa vorbim cu dumneavoastr neoficial.
Ea se nfurie la culme:
Va rog sa reinei ca eu cu dumneavoastr nu voi avea nici un fel de
convorbiri neoficiale, numai oficiale!
i a trntit receptorul n furca!
i n-au venit. i nu s-au atins de ea.
Trebuie sa fii ferm cu ei! Aceasta era o nvtur pe care Liusa o
trsese din lupta noastr. Dar oare e uor pentru o femeie singura sa tina piept
unui monstru cu minile lungi, cu multe boturi, bine hrnit?
Apoi seria telefoanelor de la o zi la alta:
Astzi, ateptai-i pe beduini!
Cmilele sunt deja pe drum!
Parca totul este din Ilf i Petrov, dar cam de groaza, nu-i asa?
Dup cteva luni linitite, cnd tocmai se bucura i ea ca au la-sat-o n
pace, iat ca, n lipsa ei, apartamentul i era violat i percheziionat n plina zi.
i kaghebistii s-au rzbunat pe crile lui Ciukovski: au ridicat totul i
Ciukokkala lui, i chiar reeditri ale crilor lui pentru copii, i chiar cri
despre el.
Dar-desi a trecut prima i cea mai primejdioasa perioada, cnd omul nc
este pasibil de incriminri pentru faptele lui recente pe ea nc o mai poate
atepta orice. De curnd, ea nu s-a mai abinut i ntr-o edin la institut s-a
ridicat n aprarea mea. La unele interogatorii cu alti oameni, kaghebistii
vorbesc despre ea ca despre seful contrainformaiilor lui Soljenin.
n caz de arestare, ea i propusese sa aib conduita cea mai simpla: sa
nu nege, sa nu ncurce nimic, sa recunoasc da! Ca a ajutat literatura rusa
i sa le spun ca mai multe nu dorete sa discute cu ei.
Dup expulzarea mea, ea, nc multi ani, a avut grija de btrna i
neputincioasa mea mtua din Gheorghievsk. i prin posta stn-ga mi scria,
mi trimitea la Zurich multe lucruri de interes literar.
Cunotin cu mine a ajutat-o pe Liusa n acea ndeprtat toamna s-i
depeasc depresiunea sufleteasca. I-a fost de ajutor ntr-o lupta cumplita.
Dar, cunotin cu mine a costat-o ani i suflet i, printr-o orbita tragica, a
trt-o aproape n ciuda convingerilor ei spre ce? *

* A sosit epoca noua a transparentei gorbacioviste i aceeai Liusa,


prima, acum, n Revista crilor, a clamat despre mine i despre necesitatea
ntoarcerii mele n tara, ce-i drept, cu ocazia asta, cosmetizndu-mi involuntar
imaginea n aa fel nct sa am o aparenta de cetean sovietic, n redacie a
nvlit mulimea scrisorilor de mulumire i a ctorva de indignare, n
intervenia Liusei, cititorilor li se prea ca aud vocea cuiva de pe margine,
nimeni nu tia cte forte, ct timp i cta inima druise ea acestui autor.
(Adnotare din 1990.)
Natalia Ivanovna Stoliarova i Aleksandr Aleksandrovici Ugrimov Cnd, n
anul 1906, pe insula Aptekarski din Petersburg, nite revoluionari au pus la
cale dinamitarea vilei lui Stolpin i modalitatea de a-l ucide mpreuna cu
familia (i au ucis treizeci de vizitatori i au rnit grav pe alti treizeci, cu copiii,
iar Stolpin a scpat teafr i nevtmat), una dintre principalele participante
la atentat, doamna din echipaj era Natalia Sergheevna Klimova, o esera-maximalista de douzeci i doi de ani, descendenta a unei familii de vaza din Riazan.
A fost arestata i, mpreuna cu ceilali participani la atentat, condamnata la
moarte. Klimova nsi nu ceruse graierea, dar lucrul acesta l-a fcut pentru
ea tatl ei, nici mai mult nici mai putin, membru al Consiliului de Stat. La
rugmintea lui, mpratul a graiat doua femei participante: pe Natalia Klimova
i pe Nadejda Terentieva, fiica de negustori. Li s-a comutat pedeapsa n munca
silnica pe viaa, (n ateptarea execuiei, Nataa Klimova a scris sub cerul liber
scrisoarea de dinaintea morii, scrisoare care mai tr-ziu a fost publicata i l-a
determinat pe S. L. Frank sa scrie o recenzie pe marginea ei: ea scrisoarea
ne demonstreaz ca puterea divina a sufletului omenesc este capabila sa
nving chiar i suferinele provocate de inevitabilitatea morii violente; aceste
ase pagini, prin valoarea lor morala, cntresc mai mult dect toate multele
tomuri ale filosofiei i poeziei contemporane a tragismului.) Perioada de
nceput a deteniei, Klimova a petrecut-o la nchisoarea Novinsk din Moscova.
Acolo, n curnd a vrjit-o i, spiritualicete, a supus-o pe supraveghetoare i,
cu ajutorul acesteia, a organizat celebra evadare a celor treisprezece femei, (n
epoca sovietica s-a scris un scenariu de film despre aceasta evadare, dar
filmarea a fost interzisa, ntruct printre evadate nu era nici o bolevic.) n
libertate, cineva deja le atepta, n noaptea de dup evadare, Klimova a fost
dusa n casa unui avocat liberal, unde a locuit n siguran o luna de zile, n
timp ce jandarmii supravegheau casa din Riazan a Klimovilor i un conac.
Dup aceea i-a luat nfiare de femeie profund ndoliata, i avocatul a
condus-o la trenul de Siberia. A trecut n Japonia i de acolo a ajuns cu
vaporul la Londra, la Savinkov, intrnd din nou n Organizaia Militanta
(terorista). Evadaii de la Novinsk i alti foti deinui politici se adunau lng
Geneva, la vila amazoanelor. Aici, ea s-a cstorit cu revoluionarul emigrant
Ivan Stoliarov, cu care a avut doua fete. n 1917, lsndu-i sotia nsrcinat,
el a plecat spre tara, unde s-a aruncat n cazanul clocotit al Retrogradului. A
treia fata a murit de gripa spaniola curnd dup natere. Pe cele doua mai
mari, mama a reuit sa le creasc, dar a. Murit i ea.
Att de mare era atunci coeziunea ntregii emigraii ruse din Paris, nct
s-a gsit din acelai Riazan, de pe aceeai strada, din casa vecina, fiul

judectorului silovski, i el emigrant politic, menevic, care a nfiat i a educat


fetele (cea mai mare dintre ele fiind Nataa). Desi se spune ca doua iubiri nu
ncap n aceeai inima, la Nataa a ncput i iubirea fierbinte fata de Frana, i
cea exagerata fata de Rusia (nu fata de revoluia creia i slujise maic-sa). La
nceputul anilor 20, Nataa, la cei unsprezece ani ai ei, a plecat n vizita la tatl
ei, la Petrograd (atunci era posibil acest lucru, scuarul central din Riazan nc
mai purta atunci numele Klimovei casa ei printeasca nefiind departe de acel
parc) i a nceput sa nutreasc ideea ca, atunci cnd va avea douzeci de ani,
se va ntoarce neaprat aici. Sora ei, Katia, rmas n Frana, spunea: Nataa,
n foarte multe privine, o reedita pe mama-prin puritatea caracterului, prin
nobleea inteniilor, prin aspiraiile nalte ale sufletului i totodat prin felul ei
de a se arunca n aciune, prin cutezana faptelor. i aa i-a urmat neabtut
ideea de a se ntoarce n tara n ciuda contraargumentelor lucide i spre
ndreptit mhnire a cercului emigranilor de la Paris-ntr-o vreme cnd
nimeni nu fcea asemenea pas, cnd aa ceva era nebunie curata, n decembrie
1934, imediat dup asasinarea lui Kirov! (i niciodat nu a regretat, nici mcar
atunci cnd a czut n prpastia lagrului, i cu att mai putin acum, dup cei adusese i ea contribuia la renaterea spiritului tarii. Daca, aidoma ei,
milioane de oameni ar fi sfidat astfel focul i primejdia, poate ca istoria noastr
ar fi evoluat mai rapid.) j Tatl Nataei fusese deja surghiunit lng Buhara
ntr-o tabr de eseri, i scos de acolo de ctre E. P. Peskova (i ea fusese esera
n trecut). Acum i-a ntlnit fiica. Dar dup arestarea acesteia fost i el
arestat pentru a fi mpuscat. Pe Nataa au lsat-o n pace doi ani sa se bucure
daca nu de Rusia, atunci de libertatea sovietica; a fost arestata n 1937 (s-a
ntors de bunvoie n Uniune? Desigur, este spioana; sa zicem ca nu e spioana,
atunci nseamn ca desfoar activitate contrarevoluionar), n prima ei
celula de la Lu-bianka a ntlnit o femeie cu un trecut interesant. Aceasta,
mpreuna cu mama Nataei, evadase i ea din nchisoarea Novinsk! Nataa a
strbtut mpreuna cu multi alii un drum cumplit (i acesta i-a rmas n
suflet, amintire care arde) i deosebit de greu i-a czut ei prea timpuria
ntoarcere la libertate, n 1946, cnd nc nimeni nu se ntorcea, cnd acest
fapt era nc prea neobinuit, cnd libertatea sovietica nu era pregtit sa se
lase fructificata de cei care-i ispiser pedeapsa, n 1953, dup multe
neplceri, a reuit (i aceasta prin intervenia lui Ehrenburg i a altor
persoane influente) sa obin dreptul de domiciliu supravegheat n Riazanul
printesc, de unde mama ei plecase cu atta uurin la revoluie. A predat aici
limba franceza. Anii trecuser i peste furtunoasa ei viaa personala i,
probabil, ea nc nu bnuia ca va veni n contact cu aciuni explozive
ndreptate mpotriva regimului sovietic.
Apoi vremurile s-au mai mblnzit soarta Nataliei Ivanovna s-a mai
ndreptat i ea. n 1956 s-a mutat la Moscova; fiica lui Ehrenburg (cu care N. I.
nvase la aceeai coal la Paris) i-a convins tatl s-o ia pe N. I. Ca secretara.
Spre el, ca spre o celebritate, afluiau scrisori cu rugmini, veneau solicitani, i
multi dintre ei erau foti deinui aa ca treaba asta a fost foarte potrivita
pentru N. I. (a lucrat la Ehrenburg pn la moartea acestuia).

La Riazan, fostul scuar al Klimovilor, amenintor de aproape de


comitetul regional de partid, evitat acum de locuitorii oraului i inutil
comitetului regional, era aa l-am gsit eu fara nume, fara vreo urma a
Klimovei. Toat povestea am aflat-o chiar de la N. I. Atunci cnd mi-a vorbit de
ndoita asemnare a experientei trite de noi: stagiul fcut n Arhipelag i cel
fcut la Riazan.
Ea a fcut chestia asta n primvara lui 1962, recurgnd la o stra-togema
(i nevinovata stratagema, i decizia toate au fost ale ei): mi-a transmis prin
Kopelev ca trebuie s-mi comunice ceva im-Prtant (n realitate, ea voia sa ma
cunoasc; el mi-a explicat ca este vorba de o fosta deinuta). Era vremea cnd
manuscrisul lui Deni-sovici circula pe sub mna, cnd se tia deja ca printre
cei cu greutate care-l citiser era i Ehrenburg. Nimeni nu tie nsa cum putuse
el s-l citeasc printre primii, cnd Tvardovski nu intenionase nicicum s-i dea
manuscrisul. N. I. Inventase totul. Auzind despre nuvela, ea s-a dus la redacia
lui Novi mir i, n numele lui Ehrenburg, l-a rugat pe Zaks s-i dea
manuscrisul. Zaks a mrit niel, dar n-a putut sa refuze o rugminte din
partea unui asemenea nume. (Ea s-a uitat i, pe prima pagina, a vzut, scris de
novomirieni, numele de A. Riazanski i s-a ntrebat mirata daca nu cumva
autorul cu pricina este din acelai loc cu ea.) Numaidect s-a dus la un prieten
fotograf, Vadim Afanasiev. (Haina de piele, soul verioarei ei primare; apoi el
a lucrat uneori i pentru noi, ne-a ajutat.) i numai dup aceea a ajuns
manuscrisul la Ehrenburg.
Bietul A. T. Subaprecia mijloacele tehnice actuale. i aa a nceput sa
zboare totul prin samizdat, spre nedumerirea i nelinitea lui, spre bucuria mea
atunci prosteasca; n realitate nsa, lucrurile evoluau negativ i primejdios
pentru destinul nuvelei. Acum relatarea N. I., evident, cu unele nouti despre
circulaia manuscrisului, despre opinia unor persoane importante? Clcndumi destul de mult pe inima, am sunat-o la telefonul lui Ehrenburg, aa cum
propusese ea. ndat, Natalia Ivanovna m-a invitat insistent sa vin la
apartamentul lui Ehrenburg. (Nimic nu era spus direct, dar din nsufleirea i
struina ei se putea trage concluzia cum ca patronul ei sta alturi i bolete?)
M-am dus la adresa indicata. Ehrenburg (cruia nuvela, apropo, nu-i plcuse
deloc) s-a dovedit a nu avea nici un amestec n aceasta ntlnire i era n
strintate, dar noi ne aflam n cabinetul lui. N. I. M-a servit cu unele nouti,
dar acestea, evident, nu erau suficiente ca sa justifice vizita mea. (Oare ea
caut un mod de a-l ncuraja pe autor?) Pe oricine altcineva m-a fi suprat pe
loc, dar nu puteam sa ma supr pe o fosta deinuta care pastra viu sentimentul
generaiei noastre i amintirea insulelor noastre din Arhipelag. Nici ea nu ma
chemase pur i simplu s-mi spun ct ma admira, ci sa verifice, sa vad ct
de mare era hotrrea mea de a merge pe aceasta linie, pregtirea mea de a
face fata ncercrilor iminente. Voia sa se lmureasc daca regimul are vreo
ans de a ma ademeni spre alte teme, de a ma face s-mi nsiropez scrisul.
Convorbirea noastr a prsit ndat temele literare, devenind simpla ca ntre
foti deinui, iar eu, involuntar, am depit limitele prudentei obligatorii pentru
lumea sovietica, i cu att mai mult pentru cea literara, care nu-i tine gura; a
venit vorba despre rscoalele din lagrele de munca forat. Da, trebuie scris

despre toate astea! am auzit-o spunnd, la care eu n-am tcut, n-am ridicat
din umeri, ci am murmurat: S-a scris deja! i drept rspuns am vzut o fata
iluminata de bucurie. Deja n prag, cu jumtate de voce ca sa nu aud cei din
casa lui Ehrenburg, m-a ndemnat sa nu cedez, sa nu ma las ameit de gloria
care ma ateapt. Nu va temei! Am asigurat-o eu cu calm n-o sa ma las
ameit! (Tocmai de aici mi spunea ea mai trziu a plecat devotamentul
meu fata de dumneavoastr. Dar cu ce presentiment? Ies din apartament,
cobor scrile, deodata parca ceva ma trage cu putere napoi. Oi fi uitat ceva?
Ma ntorc i Primesc telefonul dumneavoastr. i asta mi s-a ntmplat de
cteva ori.) Tocmai lucrul acesta l tiam bine, tiam ca nu ma vor prinde n
mrejele gloriei; pe zidul literaturii sovietice urcam ncordat la maximum, de
parca as fi fost ncrcat cu recipiente grele pline cu o soluie de care ma
temeam sa nu-mi curg pe din afara. Dar iat astzi ma ntrebam n-a curs
nimic? N-am spus nimic de prisos? Inima mi spunea ca nu, ca femeia era de-a
noastr. Ceea ce s-a i confirmat.
Cu toat simpatia care se nscuse ntre noi, nu ne vzuserm de-ct n
fuga, de vreo doua ori, nimic esenial nu se adugase fondului iniial de idei i
impresii, dar ncrederea mea n ea se ntrise. Stranii se asociau la ea cele mai
confuze reprezentri despre evenimentele mondiale i aversiunea ireductibila
fata de regimul nostru; extrema neglijenta i inconsecventa feminina n vorbe i
n fapte, pe de o parte, i, pe de alta parte, brusc, rectitudinea i fidelitatea de
neclintit, cnd era vorba de o Cauza importanta, de formularea unui
considerent clar, de luarea unor decizii foarte ndrznee (apoi, cu anii, lucrurile
acestea, eu le-am analizat din ce n ce mai mult). Beneficiara a unei educaii
excelente, nzestrata cu sensibilitate i tact, discreta, sprintena i orgolios
ferma n fata KGB-ului (civa ani mai trziu, ea a avut din nou parte de
interogatorii, la Lubianka, dar nu pe tema activitii noastre).
Oarecum pe neateptate, peste un an, N. I. Cu prietenii ei, venind >n
vizita n vechiul ei Riazan, a trecut pe la mine. i nu stiu de ce n fulgerarea
acelei clipe, nempins de nici o urgenta (Hruciov era mea la putere, eu nc ma
bucuram de o oarecare ubreda protecie, s1 totui nu puteam evita ca odat
i-odat sa transmit nite microfilme n Occident), eu am simit deodata nevoia
s-o trag deoparte pe N. I. i s-o ntreb daca n-ar fi dispusa sa fac o asemenea
nzdrvnie. i iara nici o ezitare, fara sa stea pe gnduri, cu curajul i
sprinteneala ei, a rspuns pe loc: da! Numai sa nu tie nimeni.
ncrederea sentimentul nscut primul ntre noi-facuse imediat un salt
nainte.
Capsula cu filme o aveam deja gata de expediere, dar deocamdat nu
ardea; i ocazie nu exista, iar ncercrile euaser. Dar n octombrie 1964, cnd
l-au rsturnat pe Hruciov, am intrat n panica: situaia mi-o ntrezream n
contururi extrem de periculoase, dinii ascuii ai dumanului puteau s-mi
sara repede, chiar i instantaneu, la gt. (Prevztor, atribuiam regimului,
judecndu-l dup felul n care se rfuise cu multi pn la mine, dinamica
revoluionar anterioara. Pn la urma am constatat ca dinamica sczuse n
aa msur, nct pentru acest salt va mai trebui ceva timp: pn la prima
percheziie unsprezece luni, pn la prima lovitura hotar-toare noua ani.)

tirea m-a gsit la Riazan. A doua zi eram deja la N. I. La Moscova i ntrebam:


Se poate! Cnd?
Natalia Ivanovna se remarca totdeauna prin rapiditatea deciziilor i prin
aceea ca era norocoasa. Un noroc accesibil, incontestabil, i-a fost alturi n
multele ei aciuni, chiar i n cele imprudente pe care i eu i le observam. (Sau,
poate, nu norocul acesta chior era hotrtor, ci o anumit fermitate n
comportament atunci cnd lua o decizie?) aa i aici, imediat s-a ivit i ocazia:
fiul lui Leonid Andreev, care locuia la Geneva, ca i soranataliei Ivanovna, i
care se cunotea cu aceasta din urma, tocmai se afla n vizita la Moscova. N. I.
A fcut ochii mici i a hotrt: l va ruga pe Vadim Leo-nidovici, e sigura ca n-o
s-o refuze!
Mi-a spus sa vin la Moscova din nou, spre sfritul lui octombrie. Pn
atunci ea deja va fi vorbit cu Vadim Leonidovici. i ntlnirea ne-a aranjat-o
ntr-o seara, n cmrua ei dintr-un apartament la comun, pe aleea MaloDemidovski. V. L. S-a dovedit un gentleman de factura veche, un om de mare
noblee, putin usciv, reinut. La drept vorbind, aceasta noblee deja i anula
posibilitatea de alegere, posibilitatea de a refuza o asemenea rugaminte-pentru
literatura rusa, dar i pentru lagrele sovietice, unde i Daniil, fratele lui,
petrecuse mult timp. (Ulterior, Natalia Ivanovna mi-a spus ca V. L. Considera o
asemenea propunere drept o cinste pentru el.) i Olga Viktorovna, sotia lui, fiica
vitrega a liderului eser Cernov, s-a dovedit n aceasta privin o femeie extrem
de nelegtoare i agreabila. Ea a aprobat hotrrea soului i, alturi de el, ia asumat consecinele. i iat-i pe ei, formal aceiai iepuri de casa sovietici ca
i noi, neprotejai nu numai de imunitate diplomatica, dar nici de cetenie
strin (paapoartele lor erau sovietice, caci, n entuziasmul patriotic postbelic
al unei parti a emigraiei ruseti, V. L. Trecuse la cetenia sovietica, n parte
pentru a putea veni mai des i mai uor n patrie), angajndu-se sa ia cu ei o
capsula exploziva tot ceea ce scrisesem eu timp de optsprezece ani, de la
primele versuri ireconciliabil ostile sistemului lagrelor pn la Cercull Ei nu
tiau, nu nelegeau profund ce se ascundea chiar n acea capsula, dar
nelegeau destul de bine ca acolo este material exploziv. i l-au dus cu ei,
hotrrea n privina aceasta fusese deja luata nainte de ntlnirea noastr.
Acea seara mi s-a prut atunci momentul cel mai important al ntregii
mele viei! Ceea ce visasem n surghiun, ceea ce mi se pruse un salt mortal i
n viaa unicul salt iat, se nfptuise ntr-o atmosfera prozaic de linitit,
ntr-o politicoasa convorbire neeroica. Ma uitam la btrna pereche ca la o
minune. Despre operaiunea nsi aproape ca nici nu s-a vorbit. Mi-am scos
din buzunar capsula de aluminiu plina pn la refuz, un pic mai mare dect o
minge de ping-pong am deschis-o putin, le-am artat rolele, am pus totul pe
msua de ceai, lng fursecuri, lng dulcea. i Vadim Leoni-dovici a
transferat capsula n buzunarul lui. Ne-am ntreinut despre sintaxa, despre
locul adjectivului n raport cu substantivul lui, despre genuri literare, despre
cartea lui V. L. nsui, Copilria, care apruse n URSS i pe care eu o citisem.
Iar Natalia Ivanovna nu m-a lsat pn nu am povestit despre ntmplrile cele
mai uimitoare a cror amintire o purtam n mine despre rscoalele din lagre.
Btrnii genevezi ascultau uimii.

i oare chiar aa de simplu se mplinete visul vieii mele n toat


plintatea lui? i eu voi rmne acum-cu minile libere, omul care a ndrznit,
omul independent? Asemenea tensiune, asemenea primejdie nu se va mai ivi
niciodat! Tot restul vieii va fi deja mai uor, va fi ca o coborre de pe un
deluor.
i un asemenea dar mi-a adus mie Natalia Ivanovna!
Eva, cum am nceput eu n curnd s-i spun n mod conspirativ,
ntmpla-rea i chiar iretenia i dduser mna n prima noastr inutila nInire de la Ehrenburg. Iar prin asemenea ntmplri de nerecunoscut
ptrunsese ca un fascicul de raze inevitabilul: sa primeti ajutor din universul
concentraionar, i de la frnturile unei emigraii mprtiate, i din partea
Riazanului, i din partea Rusiei.
La 31 octombrie 1964, la doua saptammi de la instalarea Conducerii
Colective, mica mea bomba a trecut frontiera URSS, prin aeroportul din
Moscova. Ea, pur i simplu, se afla n buzunarul lateral al hainei lui V. L., care
nu tia nici un fel de procedee de ascundere. Suntei fiul scriitorului? A
ntrebat vameul, vznd paaportul. i convorbirea despre scriitor
prelungindu-se, nu s-a mai efectuat un control vamal serios. Capsula a trecut
ca un obiect protejat de numele lui Leonid Andreev. (Un nume se prea atunci
fa-vorizant.) Eva i-a condus prietenii la aeroport. Pind de pe o scara
rulanta pe alta, ei au mai apucat s-i dea de neles ca afacerea reuise.
Cnd peste un an s-a produs dezastrul cu arhiva mea de la Teus i n-a
mai fost nici urma din conjunctura anterioara propice expedierilor n
strintate i cnd ntreaga viaa, se prea, zcea sub sfrmturile stncilor
negre, i cnd eu lncezeam la dacea lui Ciu-kovski-pe neateptate la o cina a
venit, ca un nger luminos (ntr-o rochie sclipitoare de culoare nchisa), cu o
problema lakomei Iva-novici Eva! ntoarsa cu putin timp n urma de la
Paris, nc ptruns de aerul de relaxare de acolo, nc nereadaptata la cinosenia de la noi. Ea nu se atepta sa dea de mine aici, eu nu ma ateptam sa
vina ea aici! Sosirea ei a fost, pur i simplu, o minune a minunilor (temndum sa nu las vreo urma, nu puteam nici s-o sun, nici sa ma duc la ea, dar tare
nevoie era de un capt de fir viu acolo, n lumea libera!). Ne-am prefcut ca nu
ne cunoatem, i Kornei Ivanci ne-a fcut prezentrile, n timpul cinei, tot
ascultnd relatarea despre frecventa tot mai mare a persecuiilor de aici, Evei iau scpat nite vorbe: Da, n tara asta nu te plictiseti! Aceasta imediat
dup Paris (unde putea sa rmn definitiv). Dar ceea ce era uimitor era faptul
ca din nou nu avea nici o umbra de regret ca s-a ntors n tara! Apoi, K. I. Avu
ideea s-o conduc pn la statie, dar pe aceasta ceata a serii eu aveam de
discutat cu ea nite secrete. Cu mare greutate i-am convins pe K. I. i pe Liusa
sa se ntoarc de la jumtatea drumului. Iar eu cu Eva ne-am trt picioarele
mai departe spre statie, n timpul acesta, o ploaie bine venita cdea asupra
noastr. i vorbeam i, ca ntotdeauna, din trei vorbe ea reinea doua, cu ea nu
se putea altfel. Aveam senzaia c-mi vin nite ajul toare pur i simplu din cer,
oferite ntotdeauna operativ, cu zmbetul pe buze, n mod dezinteresat.
Eva devenise o a doua condiie indispensabila vieii mele precum aerul.
Numai prin ea, munca mea subterana se lumina brusc printr-o jnica raza

venita de acolo, raza n btaia creia se vedea cum se desfoar acolo treburile
mele, traducerea Cercului n engleza. Era suficient s-mi dea de tire, s-i
exprime intenia de a ne vedea, ca ne ntlneam imediat. i de fiecare data cnd
veneam la Moscova, cutam sa trec i pe la ea. Unde n-am stat noi de vorba:
ba, ntlnindu-ne chipurile ntmpltor n librria din blocul n care locuia
Ehrenburg, rtceam prin curile i scuarurile din centru (asa tni-a artat ea
curtea Bahrusinski unde n-aveam cum sa stiu ncepnd din 1970 avea sa
locuiasc viitoarea mea familie i de unde aveam sa fiu ridicat pentru
expulzare); ba pe bulevarde; ba n curtea mnstirii Petrovski; ba venea ea la
mine la dacea de la Rojdestvo i aici ne aezm departe de toi sau ne duceam
n pdure ca sa putem vorbi mai n voie. Necesitatea attor ntlniri, cderi de
acord, re-precizari i re-re-precizari era dictata nu att de problema n
chestiune, ct de particularitile prietenei noastre (ea era deja n contact i cu
Liusa): nerespectnd sistemul unei conversaii vii, despre una despre alta, ea
omitea n permanenta ceva important, apoi, nelinitit, mi spunea la telefon ca
trebuie sa ne ntlnim i-mi explica (i nici de data asta complet) cum e cu
cele omise, n permanenta i reprom (i ea mie) imprudenta, nesocotina, dar
ea avea o caracteristica uimitoare: ncurca lucruri de ordin secundar, dar cum
aprea ceva de importanta hotrtoare acion precis, curajos, fara gre. n
momentele cele mai primejdioase, pe lng faptul ca devenea nenfricata, avea o
extrema naturalee a comportamentului probabil, trsturi motenite de la
maic-sa. (Dar felul n care Eva citea Arhipelagul finisat! Stilul ei: toate trei
volumele dactilografiate le trse cu ea la serviciu, n apartamentul lui
Ehrenburg. Dar s-a ntmplat ca el sa moara tocmai n aceste zile. Imediat,
inventariere, comisie! Eva se hazardeaz sa plece cu cele trei volume, dar sotia
lui Ehrenburg o retine: Ce scoi afara? Evei i se urca sngele la cap: Dar nici
dup atia ani nu ma cunoatei, ma bnuii de ceva?! i a ieit cu ele.)
Ritmul ncordat al ntregului meu demers ma presa totdeauna toarte
mult, pur i simplu n-aveam timp sa stau la taifas cu ea sau s~o admir. Dar
toate mtlnirile, multele ntlniri cu ea duceau la o constatare n ceea ce o
privea: ce viguroasa noblee nnscut (excludea colaborri la nivel inferior),
cta generozitate, ce aliaj de mn-drie, discreie i desvrit i prietenoasa
simplitate!
Operativitate! n mai 1967, dup ce am difuzat 250 de exemplare ale
Scrisorii ctre congresul scriitorilor, m-am retras la Pere-delkino la Ciukovski.
Iat, trecuser unsprezece zile de la difuzarea scrisorii, congresul se i
terminase, dar n Occident nimeni n-o publicase, nimeni nu o anunase n nici
un fel. Ca din senin, Eva apru n vizita la o alta dacea, de unde m-a sunat i
m-a invitat la o plimbare. Un asemenea plan, eu nu avusesem n vedere, ntr-o
clipa, ei i veni o idee: Nu avei un exemplar n plus? Dai-mi-l, astzi l
expediez! (Cu acest gnd l adusese la Peredelkino pe Maurice Jardot,
specialist francez n domeniul artelor. Acesta era n relaii bune cu Le Monde i
se angajase fata de Eva sa ne ajute.) i peste trei zile, scrisoarea a aprut n Le
Monde, tunetul ncepea sa se aud pn departe, i campania a fost ctigat!
Daca se ntmpla ceva cu telegrama de la Grani, daca trebuia sa se
tie de urgenta cine este Victor Louis aprea aceeai Eva, deus ex machina, i

lmurea lucrurile. Pe Victor Louis l tia din Lagrul de pedepsire: copil din
Moscova, el propunea schimb de valuta strinilor; conduita dubioasa n lagr.
Nu degeaba ceruse Eva chiar de la nceput: numai sa nu tie nimeni.
Sigur i precis o avusese n vedere pe Resetovskaia, sotia mea de atunci. (Eva
vzuse cu mult naintea mea acest pericol.) Totui relaiile mele cu Eva, simple,
amicale, vesele, nu puteam sa le ascund de sotie, n plus, treburile noastre
necurmate, niciodat lmurite pn la capt, ne fceau mereu sa ne optim, sa
ne desprindem de ceilali, chiar i atunci cnd Eva venea fara nici o intenie
acas la noi. Toate astea nu se puteau realiza, nici explica altfel, dect spunndu-i sotiei ca noi ne ocupam de nite treburi foarte serioase, adic de
treburi n legtur cu strintatea. i Eva prea sa neleag aceasta situaie.
Dar n toamna lui 1965, cnd era n plina desfurare ancheta asupra lui
Siniavski, Eva, la o ntlnire secreta, m-a ntrebat: Dar sotia dumneavoastr
nu tie nimici Pai direct, din gura mea, ea nu tia nimic, dar avea ochi i
vedea. (Se putea spune cu certitudine ca numai despre participarea Andreevilor
nu tia nimic, dar a existat i urmtoarea mprejurare: doi ani mai trziu, n
apartament la arevn, n prezenta a apte-opt persoane, printre care era i
sotia mea, Eva a adus o tnr. La un moment dat aceasta a ieit n balcon ca
s-mi opteasc ceva: era Olga Andreeva-Carlyle din Statele Unite.)
Deasupra Evei se proiecta nc de atunci umbra pericolului i
ntunecoasa, neagra, ea se proiecteaz i azi. Timp de multi ani de-atunci
nainte, presentimentul n-a nelat-o: n 1973, n gara Kazan, N. Resetovskaia a
lansat ameninri la adresa Evei. Pe Eva, n exclusivitate, a dat-o ca tinta a
rzbunrii KGB-ului pentru publicarea Arhipelagului. (Tocmai aceasta
ameninare m-a silit sa ma pronun deschis n vara lui 1974 ntr-un interviu
pentru CBS.)
Ce-i drept, n curnd sunt deja doi ani de-atunci. Norii care atr-nau nau adus furtuna. Ne-a ferit Dumnezeu!
Cu ocazia uneia dintre ntlnirile de la nceputul lui 1966, cnd tocmai
venisem de la Ascunztoare i nc ma agitam cu Arhipelagul, Eva mi-a fcut
cunotin cu prietenul ei apropiat Aleksandr Aleksandrovici Ugrimov, de la
bun nceput n ideea ca i el ma va ajuta.
Din prima clipa, omul acesta mi-a plcut foarte mult dinspre el venea o
adiere de certa seriozitate i de Umor. Chiar mi-a fcut impresia ca are o
permanenta pofta de a rde, ceea ce este nemaipomenit atunci cnd ai sub talpi
vatra ncinsa a conspiraiei, dar aceasta calitate eu am supraestimat-o;
probabil avusese o perioada fericita n viaa lui, n general, grea. Dar multe alte
caliti de-ale lui urma sa le testez n viitor, de pilda: inteligenta analitica
subtila, prudenta i puterea de ptrundere. Ca sa nu vorbim pe sub plafoane
(locuina Evei, situata acum n aleea Daevi, eu o consideram extrem de
nesigura; Eva se ntlnea cnd voia cu multi strini i adesea se ntreinea cu ei
la telefon tocmai n aceasta consta tactica ei curajoasa de a aciona pe fata:
strinii o cunoteau, la fel i diplomaii francezi, i aceasta i ddea mai multa
vigoare n confruntarea cu autoritile), am plecat sa hoinrim, prilej de a
lamuri cu ce ma putea ajuta Aleksandr Aleksandrovici. i el mi-a propus ceva
ce, dup necazul cu arhiva mea, era de milioane: s-mi pstreze manuscrisele!

S-mi pstreze manuscrisele chiar multe volume i n mai multe locuri,


conform unei proceduri de mare strictee: nu la el nsui, ci la aa-numitele
crtite pe care eu, po-tnvit condiiei impuse de el, nu le voi cunoate
niciodat. (i aa e mult a inut la respectarea acestei restricii nct, iat, nici
astzi nu pot sa numesc aproape pe nimeni, desi este vorba de oameni care opt
ani de zile au purtat de grija dinamitei mele.) I-am fcut cunotin cu cele
doua N. i de la ele a luat al doilea important set al meu de materiale, salvat
de la Teus, set de materiale care apoi, de-a lungul anilor, s-a nzecit n
continuare ncepusem sa batem totul la main, fara sa inem socoteala
volumelor. Astfel, A. A. A organizat totul bine i pe scara larga.
Tatl lui Aleksandr Aleksandrovici se numea A. I. Ugrimov i era moier,
profesor de agronomie, preedinte al Societii Moscovite de Economie Agrara,
iar n 1917 ctva timp a fost i director al departamentului agriculturii. Mama
lui se trgea dintr-o cunoscuta familie evreiasca. Era fiica avocatului Garkavi,
era cretin, membra a Societii filozofico-religioase din Moscova i-i educase
copiii n credina ortodoxa, iar A. A. Al nostru (nscut n 1906) slujise de mic
copil la printele losif Fudel; religiozitatea profund nrdcinata, dar fara
fanatism, a rmas n el pentru toat viaa, n 1922, toat familia lor mpreuna
cu tatl lui a fost expulzata din tara. n emigraia berlineza, A. A. Trebuise sa
munceasc i ca ofer, i ca electrotehnician; apoi s-a mutat n Frana, unde a
terminat coala de agricultura i a devenit morar. Ca i multi din emigraie, era
pasionat de curentele politice. Mai nti a aderat la monarhitii legiti-misti, apoi
a fost o vreme membru al Tinerei Ruii, n al doilea rzboi mondial a
participat activ la Rezistenta franceza. Dup rzboi i-a restabilit cetenia
sovietica, visa sa se ntoarc n patrie i s-o ajute sa se ridice din ruine. Noi,
nefericiii deinui din lagrele sovietice, nu nelegeam aceasta nzuin, dar ei,
dup un sfert de veac de exil, tare voiau sa se ntoarc i credeau ca a sosit
vremea unor schimbri radicale i ca, mcar n parte, strvechea Rusie va
renvia. A. A. Admira vitejia Armatei Roii i-l proslvea pe Sta-lin pentru
victoria asupra Germaniei, pentru revana pentru anii 1914-1918. (Ce-i drept,
sotia lui nu i mprtea speranele.) Intrase n Uniunea cetenilor sovietici
i mpreuna cu ei toi a fost expulzat din Frana la sfritul lui 1947. Iar n
patrie, foarte curnd, au fost arestai i el, i sotia, i sora sotiei, i mtua n
legtur cu cunoscutul caz Daniil Andreev; numai foarte btrnul tata al lui
A. A. A scpat. (Sentimentul de vinovie ca i-a nenorocit familia, ca a adus-o
ntr-o stare de plns, l-a ros apoi toat viaa.) A. A. Trecuse prin ancheta
cumplita de la nchisoarea Lefortovo, primise multe puncte pe baza articolului
58, i pentru legturi cu burghezia mondiala, i pentru faptul ca l
suspectaser de a fi fost trimis cu misiune n URSS (distinciile acordate de
aliai nc i mai ngreunau situaia). Primise, de altfel, poria normala de zece
ani, doar cu confiscarea ntregii averi. Atunci tocmai se nfiinaser lagrele
speciale, i Ugrimov a fost trimis la Vorkuta. Acolo, n vara lui 1953, a nimerit
n greva celor din lagr. i dup ce ndurase toate acestea, el tot nu regreta ca
s-a ntors n patrie i acum nici mcar nu-i putea nchipui viaa lui fara aceti
ani de lagr. Ce-i drept, spunea:, Rusia n-o mai admir, pe poporul rus mai mult

l comptimesc dect l iubesc, n privina viitorului tarii i al ntregii omeniri


sunt extrem de pesimist. i mie, la nceput, mi se pruse o fire aa de vesela
Mai nti stabilisem cu A. A., pentru sigurana celor date n custodia lui,
ca noi nici nu ne vom ntlni, ca ntre noi deocamdat va fi i o veriga
intermediara. La acest rol consimise Georg Tenno, dar n curnd el s-a
mbolnvit, a ieit din joc. Da, deranja i strnsa prietenie care se nfiripase
ntre A. A. i mine: s-a vzut ca era interesant i uor sa ne ntlnim, sa
vorbim, sa ne sftuim, n condiiile prieteniei lui cu Eva, apoi prin noi cu Alia,
ncalcm cu toii regulile prudentei, ne plcea sa ne ntlnim i n patru. Mai
trziu, A. A. Venea adesea la noi n familie. Legtura aceasta o facilita i
autoturismul lui A. A. (nici pe departe nu are oricine aa ceva, iar aici aveam
unul de ncredere, al nostru, secret). Ne-a ajutat mult i la diferite transferuri.
(El nsui ne propusese cum s-l chemam n mod conspirativ: Dnil, vizitiul.
Aa a i rmas Dnil.) Drept sa spun de maina asta a lui noi i abuzam: n
ea am aranjat o cu totul inutila ntlnire ntre mine i un ziarist italian nsoit
de Eva. Dnil i i fcuse un obicei din a veni la Rojdestvo, dnd, poate, astfel
ocazia ca numrul mainii s-i fie luat la ochi. (n prezenta sotiei i spuneam
Aleksandr Nikolaici.) Tot el le adusese la Rojdestvo pe Liusa i pe Q ca sa bala
Arhipelagul. (Iar mie mi-a druit un mic seif special, arhaic, fara cheie, pe care
l-am ngropat imediat cu o parte dintre manuscrise, nedndu-mi seama ca
tocmai aa este uor de gsit de ctre cuttorul de mine; manuscrisele nu
trebuie ngropate n metal.)
n vara lui 1971 a trebuit sa merg n sud de unul singur nu puteam, i
cu maina mea se considera ca e periculos s-a oferit s ma duca Dnil cu
maina lui. La Novocerkask, spre seara, corpul mi s-a spuzit cu nite bici
mari, mi-am zis ca trebuie sa he o arsura de soare, ca o sa treac. Am mai rulat
cu A. A. Pn la fihoretkaia, i mai aveam nc mult de mers dar m-am simit
aa de rau nct a trebuit sa ne ntoarcem la Moscova. (Plecaserm n mod
conspirativ; KGB-ul, evident, reperase plecarea mea, dar nu i faptul ca
plecasem mpreuna cu A. A., i nu ne-a urmrit pe drum.
Vezi nsa Completarea pentru anul 1992.)
Iar depozitul de la A. A. Cretea ntruna. A. A. Folosea deja doua sisteme
de evidenta, neintersectate: unul pentru Alia (marci potale), altul pentru
Liusa. Deja mai aproape de data expulzrii mele, condiiile se nspriser,
ncepuserm sa trecem unul pe lng altul ca nite necunoscui.
i evoc aici pe Eva i pe Dnil ntr-o singura relatare, pentru ca ncepnd
din 1966 toate planurile i aciunile lor ntru ajutorarea mea au fost iniiate i
ntreprinse n comun. Prin ei a trecut i desfurarea n continuare a afacerii
cu microfilmul trimis al Cercului caci Vadim Andreev era prieten din emigraie
cu A. A. (i din strintate a intervenit acuzator n procesul fratelui sau, adic
n problema urmririi penale mpotriva lui A. A.). Eva i Dnil au participat
mpreuna la pregtirea i realizarea ntlnirilor mele cnd cu btrnii Andreev
(acetia veneau uneori n concediu n URSS), cnd cu Olga Carlyle, fiica lor,
cnd cu Saa, fiul lor. Eva i Dnil erau n permanenta cnd martori, cnd
sfetnici, cnd intermediari. Pe ct inea A. A. La btrnii Andreev, pe att n-o
putea el suferi niciodat pe Olga Carlyle dar necazul a fost ca nu s-a

amestecat i nu m-a prevenit. (Eu i singur trebuia s-mi dau seama, doar ma
constrngea la aceasta caracterul neobinuit al ntlnirilor, scurtimea,
periculozitatea lor i faptul ca deja i aleseserm pe Andreevi.) n primele zile ale
lui iunie 1968, la Rojdestvo, noi am terminat de btut Arhipelagul, la Paris se
agitau studenii revoluionari. Saa (Aleksandr Vadimovici) Andreev, admirator
al isprvilor fcute de acetia, a venit, cu o grupa UNESCO, ntr-o delegaie de o
sptmn la Moscova. Bine dispus, a sunat-o pe Eva ca s-i spun ca i-a adus
nite cadouri i ca o s-i povesteasc despre glorioasele manifestri studeneti
fata de care moscoviii au o atitudine aa de meschina i indiferenta. (Ce dracu
vor? Daca ar trai la noi, ar vedea ei ce i cum!) O data cu aceasta, pe Eva au
nceput, rpindu-i linitea i somnul, s-o frmnte ntrebrile: nu-i oare o
ocazie pe care ne-o ofer destinul? Sa nu-i dam acum lui Saa sa duca
Arhipelagul n Occident?
Despre aceste cteva zile ngrozitoare, ea a fcut chiar atunci nite scurte
nsemnri pe care apoi le-a ars; n 1974, deja dup expulzarea mea, a fcut din
nou nite nsemnri, Alia le-a scos din tara, acum le folosesc eu. i iat: i
nainte de i dup aceasta, Eva a riscat mult cu treburile mele, dar din
nsemnrile ei rezulta ca toate celelalte pericole ea nu le percepea ct trebuie.
Era ea profund nepasa-toare? Nu, aceasta nepsare a ei era ceva de suprafa.
Arhipelagul pentru ea avea o importanta mai presus de toate destinele noastre,
avea importanta pe care o are Rusia nsi. Aceasta operaiune, ea a dus-o la
bun sfrit printr-o suprancordare de zece zile, prezenta n memorie i n ziua
de astzi.
Mai nti: abisul trebuia mpiedicat sa nghit Arhipelagul. A r-mne pe
vecie aici nsemna un dezastru pentru aceasta carte. Dar a nimeri din minile
lui Saa n minile vameilor ar fi fost un dezastru i mai mare i pentru carte,
i pentru autor, i pentru toi ci erau pomenii n Arhipelag i nc mai triau
i pentru el nsui. i iari Andreev i poate permite cineva s-l roage? i
va fi el de acord? nsa este vorba de mini curate: oameni dezinteresai, cu
simire autentic ruseasca i care nu vor folosi ocazia n detrimentul cauzei. Sa
ratezi acest prilej dar cnd se va mai ivi unul asemntor?. Aceste ndoieli,
Eva le mprea cu A. A. i, dup ct se poate nelege, el i adusese
contraargumente, i amintise ca era ocupat cu ceva mai important cu
pstrarea permanenta a manuscriselor. (i privind acum la toat istoria de zece
ani, socotesc ca el a avut dreptate, ca a fost un om foarte chibzuit.) nsa Eva
deja se pornise i era greu s-o opreti. Au venit la Rojdestvo, mi-au propus sa
mergem n pdure. Din nsemnri se vede ce greu i venea ei sa ia o hotrre, se
vede ca nc nici n-o luase pe deplin mie nsa, mi-amintesc, mi vorbise cu o
asemenea convingere (mereu victorioasa!), nct repede mi-a biruit ndoielile. i,
ce-i drept, era i un asemenea concurs de mprejurri care fcea ca n chiar
ziua terminrii Arhipelagului (i cu rezerva de zile pentru recopierea
microfilmului) sa se iveasc i posibilitatea de a-l da pe mini curate! Cum sa
distingi ntre libertatea noastr de decizie i cele prevzute n schema divina? Sa hotrt ca problema sa fie rezolvata fara tnr: da! De altfel, i amintete
Eva, eu le spusesem:. Acionai numai daca ansele de succes sunt de 99%,

altminteri nu. n operaiune, acest procent a fost, probabil, departe de a fi


atins.
ntrebarea, Saa a primit-o cu calmul unui osndit; el, se vede treaba,
chiar presimise ca va fi solicitat. Nu i-e frica?
Mi-e frica. Dar eu sunt totui rus.
A doua zi, el a spus ca l va ruga pe operatorul nsrcinat cu
expedierea containerului cu materialele cinematografice ale grupului lor sa
bage printre acestea i capsula cu microfilmul nostru i ca o s-l lmureasc n
felul urmtor: Acestea sunt manuscrisele bunicului meu. Ca sa le scot pe cale
oficiala din Uniune, m-a complica prea mult. Ajut-m. (Pentru a doua oara,
umbra lui Leonid Andreev nsoea materialele mele.) Dar containerul nu era nici
mcar sigilat, nici mcar protejat de vreun statut diplomatic, n smbta de
Sfnta Treime tot grupul urrna sa plece cu avionul la Paris. Operatorul urma sa
plece cu trenul n ziua de Rusalii; mari, Saa spera s-l ntmpine la Paris i
sa scoat personal manuscrisele din container.
i, probabil, totul ar fi mers bine, daca joi seara Saa cu o ruda de-a lui
din Moscova nu s-ar fi dus n vizita la A. A. i daca, dup ieirea lor, acesta, cu
ntreita lui prudenta, n-ar fi observat de la fereastra ca apruser nite
urmritori: unul s-a dus dup cei doi tineri, celalalt a luat-o la fuga nu stiu
spre ce tinta. (Eu nu sunt pe deplin convins; n alte ca/uri, excesul de prudenta
l dusese pe A. A. La interpretri eronate, la a vedea urmritori i acolo unde nu
erau. Dar Eva i n ziua de azi susine ca s-a confirmat ca n acel caz a fost
urmrire numai ca pentru un motiv nelegat de aciunea noastr. Posibil.) n
acele zile, noi toi luaserm urmrirea ca pe o certitudine, ceea ce ne-a fcut sa
febricitam vreo cinci zile. Mai nti, dilema a fost pentru nsui Dnil i pentru
Eva: sa continue operaiunea sau s-o abandoneze? Cine n-a trit n condiii de
conspiraie, acela nici mcar nu-i poate nchipui aceasta stare de maxima
vlguire, cnd, poate, anchetat, interogat, n criza de timp, n imposibilitate de
a te sftui cu cineva, uneori dezarmat n fata eecului iminent, nu poi sa scapi
de responsabilitate i trebuie sa iei o decizie de care vor depinde i multi
oameni dragi ie i cauza. Decizia lor a fost: primim lupta pentru patrie n
aceasta forma accesibila noua, i anume acum! Dup aceasta, Eva a luat
legtura prin telefon cu ruda din Moscova a lui Saa, i-a debitat nite fleacuri
i, vorbind ca mitraliera, i-a strecurat pe franuzete: ieri seara, cnd v-ai
ntors acas, ati fost urmrii. (Drept sa spun, daca ei urmresc temeinic
atunci i aceasta fraza au nregistrat-o.,) Acela (desi nu tia nici un fel de
secrete) a neles i l-a dus pe Saa sa nnopteze ntr-un loc tiut numai de el.
Apoi consideraiile Evei cu Liusa (care venise sa ia o capsula). Cu ct analizau
mai mult, cu att totul prea mai periculos. i nu ca o concluzie din cele de
mai sus, ci numai ca rezultat al impulsivitii ei, Eva a luat bomba.
Dup cum le-a fost nelegerea, n dimineaa zilei de smbt de
dinaintea srbtorii de Sfnta Treime, n statia de metrou Kirov, la locul
convenit, Eva l-a ntlnit pe Saa i i-a transmis nu bomba, nu. Ci un
pachet cu jucrii pentru copii: daca urmritorii vor fi observat i vor fi neles n
ce consta transmiterea respectiva, nseamn ca se vor fi pclit. Au vorbit putin
despre urmrirea de ieri. Acum se prea ca nu era nimeni prin preajma. S-au

neles ca mari dimineaa, ndat ce va scoate capsula din container, Saa s-o
sune la Geneva pe sora Evei, Katerina Ivanovna (rania n timpul Rezistentei, ea
devenise invalida i sttea aproape tot timpul acas), i aceasta s-i transmit
telefonic Evei la Moscova fraza convenita. Iar acum Saa va primi bomba nu
de la Eva, ci de la A. A. n statia urmtoare, Dzerjinskaia (Totul era nscenat
nu mai rau ca la Klimova-mama.) Dar cnd A. A. n statia Dzerjinskaia s-a
apropiat din spate de Saa i l-a luat de mna, acesta a tresrit prea tare. i
Dnil al nostru a schimbat soluia: s-a dus cu Saa mai departe, ca sa fac
ntr-o atmosfera mai linitit ceea ce avea de fcut. L-a scos din metrou i l-a
condus pe o strada linitit la maina lui (a lui A. A.). (i aici alta ntmplare:
un taxi cu capota ridicata se afla lipit de maina lui A. A.; au luat-o din loc
taxiul dup ei Dup ei? Nu cumva aceste bnuieli erau nentemeiate? Taxiul
a rmas n urma.) Ce a urmat a fost o improvizaie: au fcut un cerc prin fata
lui Bolsaia Lubianka, n jurul sticlei lui Dzerjinski. Dnil, cu mna pe volan,
i-a explicat lui Saa cum s-i ntind mna i sa ia bomba din sacoa.
Transmiterea Arhipelagului s-a efectuat n piaa Lubianskaia Dnil l-a dus
pe tnr pn aproape de locul spre care era necesar s-l duca.
Aadar, bine sau rau, fapta a fost fcut, rmnea sa ateptm. Dar
tocmai aici slbiser nervii ncercai ai tuturor: primejdiile ramase n stare
potenial apsau ca un comar. Microfilmul plecase din minile noastre dar
nu ajunsese nicieri, atrna incontrolabil, prada uoar pericolelor. Liusa s-a
hazardat sa vina dup mine la Rojdestvo, eu ma retrsesem n apartamentul
nchis al Ghicitoarei (schia 10), totdeauna pregtit pentru mine, cheia fiind la
mine. Eva, ca sa nu lncezeasc n ora n zilele de srbtoare, plecase la
Tarusa, unde locuia A. A. Cu foarte btrnul sau tata. Iar Liusa, ne-stiind toate
aceste amnunte, o sunase pe Eva, iar Ghicitoarea o sunase de la telefon public
pe Liusa, i absenta Evei ne speria pe toi ca un dezastru deja nceput. (Acum
se vedea ca toat operaiunea noastr fusese amatorista i precar organizata.)
i pe malul nsorit al rului Tarusa, soarele era pentru prietenii notri o flacr
neagra. Starea de neputina i inactivitate era greu de suportat. S-au decis sa
se ntoarc la Moscova, pe drum s-au oprit la o biserica, unde era n curs
vecernia de ajun de Rusalii. A. A. A aprins lumnri pentru toi participanii la
operaiune, s-a rugat. Iar Eva, desi necredincioasa (dar tocmai ntr-o biserica sau vzut ei prima data), se afla pentru prima data ntr-un lca sfnt, nu din
curiozitate, ci pentru ca avea un nod n gt: ajut-m, Doamne!
n momentele de ananghie cine ne nelege mai bine dect Dumnezeu?
ntorcndu-se la Moscova, Eva a gsit cu cale sa ia legtura prin-tr-un
telefon neutru cu acea ruda a lui Saa i a aflat ca acesta plecase fara vreo
ntrziere. Deocamdat, ncordarea a sczut, ateptarea s-a prelungit pe tot
parcursul zilei de luni.
Dar iat ca era deja marti- mijlocul zilei, era de mult timp sa se
primeasc un telefon de la Geneva, de la sora Evei i nu s-a primit, i nu se
putea ca Eva sa sune ea prima: devenise imposibil sa se transmit telefonic
textul convenit.

Asa ne-am chinuit toat ziua de mari i rspunsul nu venea. i se


prea ca dezastrul s-a produs: deja la Lubianka se citete Arhipelagul ne
ziceam noi.
Abia miercuri dimineaa a sosit vestea eliberatoare. (Ce se n-tmplase?
Greva de la Paris, semirevolutia paralizase legturile, se interferase, pgubitor
pentru noi, cu Arhipelagul.) n cursul zilei de miercuri, deconspirnd ntr-o
anumit msur apartamentul meu secret, toi trei Eva, Dnil i Liusa au
venit s-mi aduc vestea eliberatoare de stres. Jubilau. Zu ca suntei nite
aventurieri! le-am spus eu, jumtate n gluma, jumtate n serios. i i-am
suprat. Operaiunea, daca ei ar fi dis-cutat-o cu mine, as fi oprit-o n oricare
stadiu al ei. Dar cei trei, cu maxima concentrare, n zece zile se depiser pe ei
nii i, desigur, nu le venea bine sa se vad etichetai ca aventurieri.
Dar mult mai suprtor s-a dovedit faptul ca minile alese, mereu altele
au fcut ca tot pachetul nostru s-i piard din importanta. Acest pachet nu
ne-a ajutat la greu. Saa Andreev, neavnd nici un fel de experienta sovietica,
fcea pe viteazul. Vadim Leonidovici tremurase pentru cartea aceasta, chiar
cumprase textul cules, ca sa fie el primul editor n rusete al Arhipelagului.
Dar mai departe, la familia Carlyle, capsula noastr s-a mpotmolit i textul
american al Arhipelagului a rmas multi ani de zile nepublicat (despre aceasta
voi vorbi n alt loc). Degeaba ne grbiserm, riscaserm i ne mndriserm!
Era ca i cnd nu am fi trimis nimic. Exista un Arhipelag n Occident i parca
nu exista. A fost nevoie sa se fac o traducere n germana; noi i-am trimis
Bettei (schia 12) vorba s-i ceara lui V. L. Copia textului rusesc de la fiica lui
el s-a speriat: o sa se bata toba despre chestia asta (i el e cu paaport sovietic).
i a trebuit sa repetam toat operaiunea de expediere a Arhipelagului din
URSS operaiune foarte grea i periculoasa.
Pentru o noua fotografiere trebuia sa luam textul dactilografiat al
Arhipelagului. De la cine? De la Dnil, dar el se mpotrivea acestei micri.
Devenise foarte circumspect i-mi demonstra mie i Aliei ca nu trebuie sa
subapreciem nici depozitul de la Andreevi, nici toat trimiterea efectuata de
Rusalii. El i mai putin ne nelegea, ntruct pe toat acea operaiune, cu
victimele i spaimele ei, o redusese deja la zero familia Carlyle. Daca noi,
trecnd peste mpotrivirea lui, n primvara lui 1971 n-am fi trimis din nou
Arhipelagul n Occident, nseamn ca n momentul eecului din 1973 n-am fi
avut traducerile n germana i n suedeza; iar ediia rusa, inaccesibila
cititorului occidental, ar fi rsunat ca un rzle bubuit de tun n noapte.
Asemenea discuii pe probleme operative avuseserm cu Dnil de cteva
ori i, dup cum s-a vzut mai trziu, noi am avut dreptate, nu el, dar motivele
lui erau totdeauna nobile, i n ele este el tot, i acest lucru nu poi sa nu-l
preuieti.
De-a lungul ntregii mele viei avusesem timp sa iau pas cu pas informaii
despre cele trite fie de la cei pe care-i descriam nemijlocit, fie de la cei de la
care primeam material sub forma de marturii. Dar pentru oamenii alturi de
care pur i simplu trisem, pentru oamenii cei mai apropiai de care ma legase
o prietenie srrn-sa, tocmai acest timp mi-a lipsit ntotdeaunA. Aa s-a
ntmplat i cu A. A. Era un om minunat, i biografia lui spirituala i

sufleteasca era complexa, interesanta, dar eu n-am cutat s-i aflu tainele.
Devenind aproape francez, i aristocrat dup obinuinele fcnd parte din
modul lui de viaa, dup naturaleea lui dezinvolta, dup gustul lui subtil i
selectiv el tia sa pstreze maniera pur ortodoxa de a percepe lumea, maniera
datnd din copilrie, i firea ncordat-ru-seasca, numai ca ataat nu de vechea
Rusie, ci de perioada imperiala petersburgheza, chiar i marcata de autocraie,
mbinnd att de multa i diversificata experienta, pe de o parte, i folosul att
de multor evaluri, pe de alta parte, el s-a dovedit pentru mine n ultimii ani un
critic subtil, inteligent i neprtinitor. Nu stiu cum se fcea ca noi cu el parca
nu eram adversari i totui aproape n toate privinele eram pe poziii
divergente. Printre prietenii mei nu era niciunul care s-i semene ntru ctva,
cu att mai mult prerile lui erau pentru mine preioase i neateptate caci,
n taina, mai nimnui nu puteam s-i ncredinez lectura proiectelor mele. De
doua ori mi rspndise discursul nobelian pe care eu apoi l-am modificat
radical. Din aceasta, discursul nsui a ctigat mult. Dnil insistase foarte
mult ca eu sa renun la cteva duriti din Pacea i violenta, prevenindu-m
corect ca fceam o greeal tactica: jigneam i mi ndeprtam tot Occidentul.
(Da, din punct de vedere tactic, n publicistica mea, au fost multe lucruri i
duntoare, i inutile pentru mine, dar aa mi dicta inima! Nu toat viaa
suntem buni tacticieni!) mi critica i Octombrie aisprezece dar
contradictoriu, deodata din doua parti: cum ca nu se poate sa te exprimi rau la
adresa tarului i sa faci acelai lucru la adresa cadeilor. Iar ei ntre ei se
luptau pe viaa i pe moarte, poftim de alege. Aproape n acele zile terminasem,
dar nu reuisem s-i arat lui A. A. Scrisoarea ctre conductori, mare pcat.
Dnil a citit-o n ianuarie 1974, cnd ea era deja n Occident i cu cteva zile
nainte de publicarea programata, s-a ngrozit, prezicnd ca n Occident
aciunea aceasta se va solda cu un eec i a avut dreptate! Desi atunci eu
eram foarte sigur ca nu pot sa euez, ca sunt tare pe poziie, nsa n ultimele
sptmni n patrie, mi-a citit i articolele din Voci din strfunduri, i pe
marginea acestora mi-a trimis unele observaii critice i nu puine aprobative
i mi-l tot strecura pe Berdiaev, numai pe Berdiaev, n fata cruia se pleca
totdeauna, i ce pcat ca ultimele doua zile din Rusia mi le-am cheltuit cu totul
inutil cu acest Berdiaev, cu cartea trimisa mie de A. A. Dar pe nsui A. A. Cu
un an nainte de aceasta l rugasem insistent sa participe la culegerea noastr
Voci din strfunduri, dar el a refuzat categoric. i asta este o trstur
ruseasca: sa reflectezi atta (ptrunznd adnc, dar ncet n subiect; el nu era
niciodat rapid n a se apuca de ceva), sa ai asemenea opinii deosebite i sa
nu le torni n tiparul unui articol nchegat.
Nu numai n jurul acestor observaii critice, ci n general n toate
discuiile cu Eva i Dnil ne meontraseram de multe ori, n gluma, dar i n
serios, n aprecierea pe care o fceam asupra Occidentului. Cu Eva aveam dese
altercaii. Eu ma exprimam despre Occident, dup prerea ei, n termeni prea
pozitivi ea ncerca sa ma conving de contrariu, blama Occidentul, l blama i
astzi cu acea energie pasionala care cndva o mpinsese sa prseasc
prosperitatea europeana i sa vina de bunvoie la chinurile din Rusia. Alta data
nu stiu de ce ma suprasem eu pe Occident, ma exprimasem foarte dur la

adresa acestuia aproape cu aceeai vehementa i chiar cu avntul sritului


peste cal, ea s-a aruncat n lupta s-l aperE. i de fiecare data teza ei principala
era ca eu nu neleg deloc Occidentul i ca nu-l voi nelege niciodat. Eva, ce-i
drept, nu se remarca prin coerenta vederilor politice, dar el da! Ea venise acum
patruzeci de ani din Frana, nsa pentru sejururi scurte. Acum, cnd se
mplineau treizeci de ani de cnd ea se afla aici, iat se ntlnea chiar la
Moscova cu o mulime de strini i era convinsa ca pstreaz sentimentul viu al
Europei, n ce-l privete pe A. A., el avea deja treizeci de ani de cnd plecase de
acolo i era i el convins de infailibilitatea judecailor sale. Eu nu fusesem
niciodat acolo, dar, ascultnd zilnic cteva emisiuni occidentale, nu puteam sa
nu-mi fac prerea trista ca Occidentului i slbete voina, spiritul, contiina
n fata bolevismului. Ei amndoi luau n derdere concluziile mele,
neadmind posibilitatea unei schimbri att de ocante a Europei.
Controversele cu ei ma mbogeau si, mi dau seama acum, ntr-un fel m-au
pregtit pentru Occident.
n iulie 1973, ei veniser la mine i la Alia, la Firsanovka (Dnil special
ca sa citeasc Pacea i violenta, caci altfel se inea de mult la distanta).
Temndu-m de niscaiva microfoane implantate pe parcela noastr, mi-am
condus musafirii la o plimbare pe o poteca printr-un lan de secara. Locul
acesta este aa de rusesc, i convorbirea de acolo aa mi s-a i ntiprit n
memorie. Cu Dnil, aceasta a fost ultima noastr convorbire ntr-o atmosfera
relaxata. Le-am povestit ca n curnd ma voi lansa ntr-un mare atac. Ca m-am
hotrt sa ncep sa public totul la rnd, fara sa omit ceva. n urmtorii trei ani
l asiguram eu pe Dnil depozitul de a dumneata se epuizeaz, toate ale
mele vor fi deja publicate, i vei putea sa iei la pensie. Am rs cu toii. A. A.
avea aizeci i apte de ani mi-a reproat: Uite, cu chestia asta de pe urma
m-ai jignit! nc de atunci existau semne ca sub prima i cea mai grea lovitura
ma aflam eu. Ca de la mine se va ncepe. Deznodmntul era deja aproape, dar
nu se vedea ca primejdia o sa sara peste mine i ca o sa rmn atrnata chiar
deasupra lor, a ctorva prieteni apropiai. De altfel, de la nceputul lui 1973,
cnd prima mea sotie ncepuse sa se manifeste n publicistica, n marile ziare,
lund de doua ori atitudine ostila fata de mine n New York Times, Eva i
Dnil intraser n mare panica: fiindc ea tocmai pe ei doi i tia, desi nu n
detaliile aciunilor lor.
Prieteni credincioi noua, ei n toi anii pn la sfrit i desfasu-rasera
munca lor nentrerupta, inestimabila, primejdioasa i dezinteresata, n ajutorul
nostru. Eva deja de mult nu mai era singura noastr legtur cu Occidentul
(dar, cu o splendida dexteritate, arunca n permanenta cte ceva dincolo), nsa
venic gsea cte ceva cu care nc mai putea sa fie utila; n privina aceasta,
ea avea un foarte fin spirit de observaie. Eva s-a comportat pn la sfrit
conform cu obinuinele i ndrznelile ei neascunzndu-se ctui de putin,
netainuindu-i prietenia (de Alia o lega o strnsa prietenie, n ciuda diferenei
de vrsta), nefcnd un secret din convorbirile ei telefonice i ivindu-se chiar i
n momentele celui mai greu asediu. Dnil, i conform cu trsturile
caracterului sau i conform cu tactica necesara a Custodelui Responsabil, se
comporta prudent, aprea rar, evita momentele prea ncordate, preferind sa

rmn n umbra i n loc dosnic; numele lui nu era rostit la telefon i pe sub
plafoane; convocrile i ntlnirile cu el se aranjau n secret, sub acoperirE. i
deodata, mpins de presentiment, a venit n apartamentul nostru aflat sub
osnda i asediu, pe strada Kozitki cu trei ore nainte de arestarea mea!
Intuiie i cutezana: n-a venit dect s-i ia rmas-bun! Am fost foarte
emoionat, parca i acum simt mbriarea noastr de adio.
Am fost expulzat, a plecat din tara i familia. Materialele cele mai urgente
i mai necesare din arhiva, Alia, pe cai ascunse, le-a expediat n Occident dar
tot au rmas n tara puduri ntregi de hrtii, i nc multe documente preioase
i o buna jumtate din toat bogia se afla la Dnil.
De aceea a fost deosebit de nelinitit i de neclar primul an de dup
expulzare, lucru explicabil avnd n vedere: ncetineala cu care se scurgea
arhiva spre Occident (unele avuseser nevoie de o jumtate de an); ncetineala
gndirii omeneti care nu reuete sa tina pasul cu evenimentele exterioare;
ncetineala cu care se mica posta secreta, dependenta de ocazii, de persoane i
termene ntm-platoare; ncetineala cu care se organizeaz aciuni conspirative
chiar n Uniune. Iat, un an i ceva a trebuit sa treac pn ce noi am
inventariat tot ce sosise, pn ce am descifrat de la distanta listele codificate i
am aflat ce a rmas acolo i am hotrt ce sa se mai trimit, ce sa se distrug,
ce s-a demonetizat i ce sa rmn n pstrare ca fiind n afara oricrui pericol.
Iar pedeapsa KGB-ului putea sa se abat asupra prietenilor notri
apropiai mai ales n aceste prime luni ct nc atmosfera nu se linitise, ct
ei nc rmneau complici reali i ct urmritorii puteau spera sa strng
probe.
Si eu cu ce puteam s-mi apar prietenii? Numai cu faptul ca autoritile
se tem de mine? (si, ce-i drept, se temeau, loviturile mele erau totdeauna
inopinate i viguroase.) Fceam complicate declaraii aluzive n interviurile din
primul an, n sinea mea pricepnd i tiind ca Occidentul nu se va arunca s-i
salveze pe Indivizibilii mei i ca realmente eu nu dispuneam de forte pentru a-i
apra.
Dar iat, Dumnezeu ne-a ajutat. Ei sunt ntregi.*
Dup expulzarea mea au nceput sa dea semne de nervozitate crtitele,
materialele au trebuit sa fie mutate de cteva ori dintr-un loc n altul. Se
nmuliser, n acel an, pe tot teritoriul Moscovei riscurile unor percheziii
inopinate i ale unor convocri dar aici, din fericire, se efectuase lichidarea
completa a tuturor materialelor aflate n pstrare. Spre vara lui 1975, toate
materialele de la Dnil,
* Nu, treaba aceasta nu s-a ncheiat att de uor pe ct poate sa para.
KGB-ul totui l-a convocat pe Aleksandr Aleksandrovici n 1974 i a dovedit ca
tie unele detalii de pilda, despre acea goana dup Vielul care fugise n
ajunul Crciunului, goana pe care ne-o prilejuise indolenta lui A. S. i care
putea s-l coste capul pe Aleksandr Aleksandrovici. (si eu chiar n aceeai zi iam i reproat, l-am acuzat de scurgere de informaii.) Dar poate pentru ca era
n ziua de ajun, ca n basmul de Crciun, totul trebuia sa se termine cu bine.
Acest interogatoriu la Lubianka, A. A. L-a consemnat i mi l-a trimis n Vermont i toat acea atmosfera, nu pot s-o redau mai bine dect el. [44]

(Adnotare din 1978.) i pstrate de multa vreme i avnd un caracter istoric (n


trei, patru locuri diferite, ramase mie necunoscute) toate au fost distruse Au
reuit! Din nou au reuit mai devreme dect KGB-ul! Acum KGB-ul putea sa
rmn numai cu nite bnuieli i fara nici un fel de probe.
n iunie 1975, mpreuna cu Liusa (mpreuna ca sa existe martori, ca sa
nu se repete experienta lui Q care arsese materiale n absenta oricrui
martor), s-au deplasat cteitrei la familiara lor Rojdesrvo-pe-Istia i pe
terenul de acolo, cu vederea spre o stinghera cupola bisericeasca, au ars
complet aceste puduri de munca parca superflua, zadarnic irosita, au ars
multe lucruri. Au fcut-o cu jale-n suflet.
Dar i toat natura i tot ce este viu se caracterizeaz prin aceea ca n
fiecare proces de dezvoltare i n fiecare specie de planta, de exemplu, exista o
rezerva, exista un ce superfluu care piere numai ca sa fac loc tulpinii
principale.
Iar Eva prima dintre suspeci (reperata direct de KGB, inundata de
denunuri) nu numai ca nu s-a speriat, nu numai ca nu s-a potolit n acel an,
ci, ca i nainte, cu siguran de sine i cu temeritate, i ducea viaa ei libera
de traductoare nescriptica, se ntlnea cu strini, iar printre acetia cu ai
notri si, n lunile de ntreruperi, cu schimbare de persoane, cu expulzare de
corespondeni, cu blocare de canale, a reluat cu o noua energie operaiunea
prin care ne trimitea sacose i valijoare pline cu materiale din arhiva noastr.
Acum, n primvara lui 1975, aceasta operaiune se arata a fi mult mai
supravegheata, mult mai periculoasa dect nainte, iar strinii se dovedeau mai
fricoi. Iar de la sfritul lui 1974, dup apariia culegerii Voci din strfunduri,
Moscova ne-a retezat de la ambele capete posta deschisa (nu mai permitea nici
mcar nite ilustrate trimise la ziua de natere a copilului), n aceasta situaie,
Eva a luat asupra ei i legtura noastr prin stnga cu toi prietenii.
Din toamna lui 1974 a aprut, la secia culturala a ambasadei franceze, o
figura noua corsicanca Elfrida Philippi. Eu n-am vzut-o niciodat. Iat cum o
descrie Eva: Frumoasa, zvelta, cnd i place ceva este fermectoare, cnd i
displace ceva este glaciala. Ne-am mprietenit de la prima vedere, ne-am
sincronizat nu stiu cum, imediat, fara cuvinte. O caracterizeaz operativitatea
n luarea unei decizii, disponibilitatea de a-i asuma toate riscurile, grija de. A
nu induce n eroare pe cineva, interesul viu pentru Rusia Dez-arrnnd prin
zmbet i gratie, nu ocolete locurile periculoase. Genial de operativa: n-apuca
agentul sa caste gura i torul este deja n regula. Astfel, la un moment dat,
prietenii voiau s-mi trimit n trei transe un pachet; Elfrida l-a cntrit n
mna i a spus: iau eu totul imediat! Gestul a fost de natura sa uureze foarte
mult sarcina Evei, a lui Dnil i a crtitelor. (Cu aceasta ocazie, tot prin ea,
mi-a trimis ceva i B. L. Fiecrei perechi de mini care m-a ajutat i
mulumesc.)
Daca am ajuns n posesia acestui pachet uria, trimis de Eva prin
Elfrida, o datoram i lui Stepan Tatiscev (schia 13), care ni l-a adus la hotelul
parizian DIsly de pe rue Jacob, la mansarda i aici s-a produs o coincidenta
mai mult dect simbolica, aa cum numai Istoria tie sa prilejuiasc.
Aductorul a plecat, pe divan continua sa zac un morman: era un pachet

nedesfcut, trimis de Nataa Kli-mova-junioara. Pe aceeai scricica ngusta


care ducea la pod, dup doua minute a urcat la noi Arkadi Petrovici Stolpin,
acelai care, copil mic al lui Stolpin, fusese ct p-aci sa piar n explozia pusa
la cale pe insula Aptekarski de Nataa Klimova-senioara i care venea acum sa
discute cu mine schia capitolului meu despre Piotr Stolpin. Eram gazda
acestui om simpatic i discutam prietenete, iar alturi se aflau nite pachete,
trimise mie tot prietenete de ctre fiica celei care ratase ocazia de a-l asasina.
Astfel, dup doua treimi de secol, Rusia fcea o ntorstur de o suta
optzeci de grade. Cu acelai talent i avnt care o caracterizase pe mama ei,
fiica lucra i risca acum de cealalt parte a baricadei. (Desi neabatndu-se mult
de la linia politica eserista: blamndu-l mereu i pe Stolpin i vznd n
regimul sovietic o continuare directa a celui arist.) Toate forele sntoase ale
Rusiei iat, deja se unesc, iat, deja acioneaz mpreuna.
(Addendum, anul 1978): n toamna lui 1976, Evei i s-a permis sa mearg
n Elveia la sora ei. Ea nu putea nicicum sa ceara la ambasada sovietica viza
pentru SUA: i era interzis sa schimbi tara, i era clar ca nu va putea veni la
noi. Dar cu ajutorul nostru (americanii i-au eliberat un act suplimentar de pus
n paaport) a sosit cu bine la noi n Vermont; n primvara lui 1977 a locuit la
noi. Suferea mult din cauza ca Olga Carlyle, pe care ea o atrsese, se scrintise.
mi spunea ca aceasta scrie o carte ostila, dar ma asigura mereu ca e o prostie.
Citea Invizibilii i m-a rugat s-i permit sa ia cu ea aceasta a noua schia (sa
lase o copie la Paris i sa ia una la Moscova, s-o citeasc A. A., apoi s-o arda).
Sa nu crezi dumneata ca eu am venit ca sa sufr, nu suport aa ceva,
am venit ca sa ma bucur. Iar n urma suferinelor ndurate iubirea mea fata de
Rusia nu s-a tocit, ci dimpotriv s-a intensificat explica ea de ce s-a mutat n
Rusia n 1934.
Acum, n fata ei, se deschidea, ademenitoare, posibilitatea de a rmne
pentru totdeauna n Occident. Se chinuia ndelung, cntarea ndelung. Ultima
ei scrisoare reda aceste frmntri, cred, mai bine dect o fac eu. [45]
(Addendum, anul 1986): n anul 1981, Aleksandraleksandro-vici s-a
mbolnvit grav i a decedat. (Tatl lui trise pn Ia o suta de ani i se prea
ca i A. A. Va fi longeviv. Dar n-a fost sa fie.) Iat, nc un prieten dispreA. i
nc un fost deinut, dar cu ce ntorsturi brute ale destinului! Dar nu chiar
aa de neobinuite n veacul nostru cumplit.
Natalia Ivanovna nsa n-a abandonat niciodat operaiunile conspirative,
le-a continuat chiar cu nverunare. Din 1975 i pn n 1984 prin ea s-a
meninut nu numai tot canalul nostru secret prin care circulau scrisori i cri
ntre noi i prietenii noti din URSS, ci i mai important ajutorul Fondului
Social Rus din URSS. Este greu de imaginat ca, fara curajul i inventivitatea ei,
am fi putut sa ntreinem o legtur aa de vie. (Sper ca despre activitatea
Fondului cndva cineva va scrie cu lux de amnunte.) KGB-ul a urmrit-o din
rsputeri i niciodat n-a prins-o cu nimic.
n ultimii ani, N. I. Suferea de pancreatita. La sfritul lui august 1984 a
simit deodata dureri acute, s-a internat n spital i peste o sptmn a
murit, (nainte de a muri a reuit sa transmit pentru noi: Acum trebuie sa te

opreti la timp! Se vede treaba ca simea ct de mult se strnge cercul. Le-a


alunecat printre degete, probabil, n ultimul moment.)
La nmormntarea ei a fost o adevrat afluena de securiti n civil, toi
numai ochi i urechi. Dintre ei nsa civa, sub pretext ca sunt stagiari la
notariat, au venit sa descrie apartamentul defunctei. tim totul despre ea, o
patem de multa vreme, i tim unde se afla fiecare lucru al ei i s-a spus la
interogatoriu varului primar al Nataliei Ivanovna.
Se ludau! tiau, dar nu totul.
N-au putut s-o prind!
Le-a scpat i rnjind cu ntrziere au clnnit unii despre ea prin
ziare.
(Addendum, anul 1992): n aprilie 1992, la Moscova, la buletinul Strict
secret (nr. 4) s-a publicat un articol (care a fost reluat n Guardian din 20
aprilie 1992 i care s-a reverberat n tot Occidentul) bazat pe informaiile date
benevol de B. A. Ivanov, fost lo-cotenent-colonel cekist la Rostov. El a scris un
text cu valoare de mrturie [46] din care rezulta ca n august 1971, la
Novocerkask, nite ageni KGB au ncercat sa ma asasineze (evident, prin
neptura cu un ac muiat n otrava de ricin umbrela bulgara avnt la
lettre). Deci asta a fost, iar nu o ciudata arsura solara, cum crezuserm
arunci eu i Aleksandr Aleksandrovici, ba apoi chiar i medicii niciunul nu a
putut sa stabileasc ce belea dduse peste mine Acum citim ntr-un mod nou
acel pasaj din interogatoriul la care A. A. A fost supus de KGB n 1974 [anexa
44], cnd kaghe-bistii l-au ntrebat despre cltoria noastr a amndurora cu
automobilul i cnd el a rspuns cu siguran de sine i nonalanta ca n-a
existat o asemenea cltorie, ca el n-a fcut dect sa ma transporte n Moscova
la gara. Cekistii, probabil, au rmas cu gura cscat la o asemenea tgduire
categorica i nici n-au putut s-l prind cu aceasta replica a lor: Dar noi neam inut dup voi prin regiunea Rostov! Pai, pe Soljenin l-am atins (cu acul)
la Novocerkask! .; io Seria din umbra Cnd scriam textul principal al acestei
cri, n multe locuri povestirea ddea peste cte unul dintre Invizibili. Mi-l
notam pentru viitor si, pentru moment, l ocoleam, l treceam pe planul al
doilea. Dar iat scrisesem aceste noua schie i povestirea venea din nou n
atingere cu Invizibili, deja constituii parca ntr-o a doua seriE. i din nou i
ocoleam, nemaipornind acum de la considerente de securitate, ci pentru o
tratare mai degajata a subiectului. Totui aceasta a doua serie a avut i ea
meritele ei: a sprijinit, a ntrit, a ajutat cauza noastr, i nc ce mult a ajutato uneori! Un pod rezista numai datorita pilonilor sai de piatra? Nu, el rezista i
datorita fiecrei grinzi mbinate ntr-un anumit fel cu celelalte, ntr-o reea
conteaz numai nodurile? Nu, conteaz i fiecare mpletitura.
Rememornd acum nume dup nume, persoana dup persoana, ma
gndesc cu strngere de inima: unii dintre ei sunt i azi expui suspiciunii sau
denunului i deasupra unora dintre ei atrna o primejdie, ceea ce nu mai este
cazul meu.
Mai nti trebuie s-o amintesc pe Anna Vasilievna Isaeva, salariata la
saraska Marfmo: riscnd s-i atrag represaliile Securitii i ale Codului
Penal, ea a primit de la mine, a pstrat apte ani i mi-a returnat n anul 1956

manuscrisul Sa iubeti revoluia (fara acest ajutor, nu as fi reluat lucrul la el) i


numeroase carnetele cu extrase din Dai, att de preioase pentru mine. i
mulumesc din inima.
Iat, adineauri am pomenit-o pe Ghicitoarea, n gluma i se spunea aa
pentru faptul c-i plcea s-i ghiceasc n cri. Altminteri, Anastasia
Ivanovna lakovleva era doctor n tiine biologice, farmacista cu mare pregtire
tiinific, cercetase efectele secundare nocive ale medicamentelor (si din ceea
ce spunea ea reieea ca n general e mai bine sa nu foloseti nici un fel de
medicamente, idee cu care eu cochetasem totdeauna). La aizeci de ani nc
nemritata, era nconjurata n permanenta de un grup de tineret pentru care ea
era o adevrat binefctoare: pe unii i ajuta s-i termine institutul, pe alii
s-i fac un drum n viaa, sa obin o locuin, un loc de munca, i tuturor le
sadea n suflet iubirea nu numai fata de cauza libertii, ci i fata de Rusia.
(Iubirea fata de Rusia nu era prea rspndit printre cei din clasa instruita, i
aici fiecare ntlnire prilejuia constatarea ca poate exista i un asemenea
sentiment.) Din aceasta atmosfera s-au nscut scrisorile colective ale cercului
lor ctre mine; cte douzeci de semnturi deodata era un fel neobinuit chiar
i n momentele cnd ma npdea corespondenta, un fapt care a atras atenia,
n 1963 nc nu czusem n dizgraie i legtura lor cu mine nu-i expunea nici
unui pericol, n aceste condiii le-am vizitat institutul de chimie care era situat
n piaa Zu-bovskaia. Cu Anastasia Ivanovna am corespondat i n continuare.
Nemaitiind cu ce sa ma ajute, ea se oferea s-mi rebat unele materiale (i
ddeam s-mi bata piese pe care nu le ascundeam de autoriti i s-mi copieze
ciornele lui R-l 7 ca sa nu se piard fara urma; ea a consacrat mult timp acestei
activiti, a fcut mult; n Occident pentru treaba asta exista posibilitatea
xerocopierii, dar la noi nici gnd de aa ceva, la noi trebuie sa reproduci litera
cu litera), mi oferea micul ei apartament de pe Parkovaia 13 pentru cazul cnd
aveam nevoie sa lucrez n linite, n perioada mea de dezastru, n septembrie
1965, ma mai ascundeam la ea uneori cnd trebuia sa scap de urmrire, sa ma
odihnesc dup ce trecusem prin vreo primejdie, sa stiu ca mcar n noaptea
respectiva probabil n-or sa vinA. i din nou mi-a prins foarte bine adpostul
oferit de ea de Rusaliile 1968. (Printr-o coincidenta neverosimila n Moscova,
ora cu apte milioane de locuitori, cu apte sute de kilometri ptrai suprafaa
locuibila, ascunztoarea mea din acea noapte s-a nimerit sa fie la cincizeci de
metri, peste un bloc, de Saa Andreev, care nnoptase la rudele lui dup ce
pusese microfilmul n container i care a doua zi dimineaa plecase cu avionul
la Paris. Daca ntr-adevr l-ar fi urmrit pe el tocmai eu as fi putut sa le cad
n plasa copoilor!), Anastasia Ivanovna, ghicii-mi cum se va termina treaba
asta! am rugat-o eu chiar atunci cnd lncezeam n autoclaustrare. Ea s-a
apucat s-mi ghiceasc pe ascuns n buctrie, dar mie (pesemne ca din cri
ieea prost pentru mine) nu mi-a spus dect att: Unui om ca dumneavoastr
nu este nevoie sa i se ghiceasc. i aa este (Eu cred ca nimnui nu este nevoie
sa i se ghiceasc. Ghicitul tine de necurenia vieii. A ne cunoate viitorul nu
ne e dat i pace, n privina lui nu avem dect presimiri.) n nelinititele mele
popasuri la ea, nu eu am descoperit, ci ea a povestit cum a rmas singura n
anii urmtori, pensionata deja, continuase sa fie inspiratoarea micului ei cerc

de tineret; ce bine venii sunt asemenea oameni pentru educaia generaiilor.


Dar ncepuse sa se teama de bolile btrneii i s-a dus s-i ncheie viaa
ntr-o casa pentru invalizi la Kliaznia.
Iat-l pe Ivan Dmitrievici Rojanski. Era prieten de pe front cu Lev
Kopelev. Prin acesta ne cunoscuserm, dar, se vede treaba, nu este exclus sa
ne fi cunoscut i prin Eva. Anterior nu i se fcuser greuti la plecrile n
strintate, drept pentru care n 1964 se contura o noua asemenea plecare, n
prealabil primise de la mine o capsula cu microfilme pe care o inea la el i
categoric ar fi luat-o cu sine, riscndu-i capul dar n ajunul plecrii a fost
chemat la CE i i s-a anulat delegaia (nu din cauza mea). Numrul
consecinelor neplcute ar fi fost mai mare, daca manifestarea de nencredere
politica i s-ar fi fcut n timpul controlului vamal. (Acea capsula, am i
transferat-o la Eva.) Apoi el mi copiase nite benzi magnetice care nu mai
puteau fi ncredinate spre ascultare nimnui. Ceva important se pstrase
pentru scurta vreme la el i n nenorocitele mele zile din septembrie 1965,
pentru ca mi amintesc de urmtorul lucru: tocmai ieisem din apartamentul
Ghicitoarei cnd l-am sunat de la telefon public, fara s-mi dau numele, i mam dus cu noaptea-n cap sa discut cu el, atta timp ct eram ncredinat ca nu
trag dup mine vreo coada. Fiu al unui cunoscut fizician, I. D., el nsui
fizician, era ncurcat n viaa birocratic-functionareasca de care i plcea sa se
deconecteze n ambianta bibliotecii sale. Era un om bun, de o vasta cultura,
putin flegmatic n discuie, preferind parca mai mult sa gndeasc dect sa
vorbeasc. Avea o pasiune deosebita pentru filosofia antica, publicase o carte
despre Anaxagora. areviciul era numele de cod pe care i-l dduserm noi (fie
dup Ivan, fie i dup Dmitri).
arevn era numele pe care, prin derivare, ncepuse s-l poarte Natalia
Vladimirovna Kind, sotia lui de-atunci. Dar mai trziu, acest ntmpltor
supranume conspirativ s-a justificat pe deplin i prin maniera ei de a se
comporta, prin aa de rusescul ei fel de a fi, prin fruntea ei de femeie
inteligenta, printr-un nu stiu ce interior. Avea un suflet foarte generos, o
inteligenta superioara. Era un geolog talentat, doctor n tiine, o femeie de un
mare echilibru sufletesc era de invidiat tria cu care suporta necazurile. Dar
oare era timpul sa punem pre pe aceste caliti i sentimente, sa acceptam ca
ele sa marcheze lupta i alergtura noastr? Pentru noi important era faptul ca
ea era ferma, devotata, ca apartamentul ei strlucea de curenie, ca tria
departe de colciala Moscovei. Aceasta nsemna ca la ea se puteau aranja
ntlniri cu strini (cu rui din afara cnd cu btrnii Andreevi cu care se
mprietenise nc la Geneva cu ocazia delegaiilor soului ei, cnd cu nenorocita
Carlyle, cnd cu Stepan Tatiscev, trimis de ea). arevn era foarte buna
prietena i cu Eva, ceea ce deja nchidea cu totul cercul nostru, simplifica
stabilirea contactelor. Nu aveam cri pe care sa le ascund de ta-revna; desigur,
ea fusese printre primii cititori ai textului dactilografiat al lui August, nc de pe
cnd acesta nu era terminat; ne ajutase sa ntocmim harta Arhipelagului, sa
detectam, prin lanul de geologi cu Pahtusova, scurgerea de informaii dinspre
Q i chiar dup moartea lui Q a obinut pentru noi, prin acelai lant, de la
Pah-tusova relatarea despre desfurarea unor evenimente funeste, n ultimele

luni sumbru-amenintatoare petrecute de noi n tara, arevn ne vizita adesea


pe mine i pe Alia, devenindu-ne tot mai apropiata; ea a reuit sa vina sa ne
vad i arunci cnd convocarea la procuratura ne fusese deja nmnata. De
multe ori a venit la Alia i dup expulzarea mea. Ma amenina, se pare, un
dezastru total, dar eu ma duceam la ea sa discutam capitolele nefinisate ale lui
Octombrie asta suna atunci academic. Terminnd eu din Occident i
prietenii mei din Uniune pregtirea culegerii Voci din strfunduri, fcusem
schimb de manuscrise prin ea cu safarevici, care-i era vecin. Astfel arevn
mpreuna cu Eva s-a inclus n canalul principal. Atunci cnd aceste schie vor
fi publicate, nu toi compatrioii notri vor nelege ce trie de caracter trebuia
sa ai ca sa te incluzi n canal.*
* Au trecut anii noi, din strintate, ea, din tara, ne trimiteam ntruna
biletele, tiam despre bucuriile ei, aflam ba ca a vizitat din nou tundra care-i
plcea foarte mult, ba ca i-a cumprat lng Moscova un teren cu gradina, ba
ca mpreuna cu Eva, Dnil, Liusa se afla la odihna n Crimeea. i unea tot
trecutul. Numai ea tiuse despre vizita Evei la noi n Vermont i n roica ei
dacea de lng Moscova se citise cu voce tare precedenta schia, a n parte prin
arevn, apoi prin Liusa, pstrm legtura cu Mi-hail Konstantinovici
Polivanov, unul dintre autorii culegerii Voci din strfunduri, matematician, un
suflet curat, un gnditor subtil care nu avea nsa acces la deliciul unei
conversaii libere dect cu civa prieteni i n cteva locuri, ca noi toi cei deacolo, care eram supui unei presiuni deformatoare din afara. M. K. Era
credincios dar respecta aa de mult libertatea celorlali, nct pe propriii sai
copii nu i-a botezat de mici, ci i-a lsat sa creasc i sa decid ei (toi s-au
botezat). Ani de zile mi-a pstrat i Arhipelagul, i Cercul-96, scrierile mele cele
mai periculoase cnd la el acas (si cte nu s-au ntmplat n timpul acesta:
le inuse sub cada, foile se umeziser; trebuise sa le ntind prin tot
apartamentul ca sa se usuce; din cauza ferestrelor deschise se nvrtejiser i
se amestecaser; pe neateptate, mtua lui, care-i avea locuina ei separata,
se pomenise cu percheziia pe cap du totul ntr-un garaj, fa operaiunea asta
chiar tu cu maina), cnd a tatl lui, fara tirea acestuia. Mai trziu l-am
eliberat de aceste sarcini, dar multa literatura interzisa a trecut prin minile
lui, el nsui se hrnea cu aceasta i-i hrnea i pe cititori.*
Extinznd reeaua conspirativa, fiecare acioneaz, firete, folo-sindu-se
de cunotinele apropiate i de relaiile de prietenie. Astfel, prietenul Liusei
dintr-o tineree petrecuta n perimetrul dacelor de la Peredelkino era Nikolai
Veniaminovici Kaverin (fiul scriitorului), botezat de noi cu numele de cod Vel,
aluzie la pasiunea lui pentru noua, din Invizibilii. Aceasta tire nedeformata,
vie, de la noi ctre ei era de-a dreptul neverosimila; Eva le povestise amnunte
despre Vermont, ceea ce nu se putea face pe sub tavanele din Moscova. Iar la
sfritul lui 1983, kaghebistii au venit la ea pentru percheziie (cnd se
strnsese cercul njurai Evei, n jurul Fondului), au luat crile mele, au cerut
explicaii n legtur cu proveniena acestora. Li s-a rspuns simplu: Sunt
prietena cu el din anii 60. Au lsat-o n pace. (Adnotare din 1986.)
* Totui, datorita marii lui circumspecii, el a reuit sa evite orice
suspiciune din partea KGB-ului i a continuat sa beneficieze de deplasri n

strintate, uimindu-ne i bucurndu-ne pe noi la Ziirich printr-un neateptat


telefon din Paris, apoi n Vermont printr-o scrisoare din Italia. (si ce destin au
sovieticii! Aici sunt i alti oameni din URSS, de aceea cu greu mi reprim
bnuiala ca fiecare micare de-a mea si, mai ales, aceasta scrisoare este
urmrit. Aa ca nu va mirai de urmele unei conspirativiti bolnvicioase
chiar n aceasta scrisoare.) Dar n aceste scrisori, el la vremea aceea aproape
singurul din tara care fcea o bre n zidul tcerii relata despre nite ample
i profunde ecouri Ia Nodurile deosebit de dragi noua la acea data. (Adnotare
din 1986.) bicicleta (velosiped n rusete n. T.). Neavnd a se teme de vreun
control, lui i Liusei le era uor sa se ntlneasc n zilele de duminica la
Peredelkino. Kolia fcea parte dintr-o generaie care nu mai suferea de
epuizare, care nelegea ca numai prin propriile ei eforturi poate dobndi
libertatea. Era un om hotrt, punctual n felul de a se comporta, de ndejde n
ceea ce ntreprindea. Pe tatl sau, dup prerea mea, nu-l inea la curent cu
ceea ce fcea el. Se nconjurase de un mic cerc de tineri, motiv pentru care leam i dat rasu-citoarea de copiat adusa de Rostropovici. (Aceasta s-a dovedit
extrem de eficienta, de aceea cu prere de rau au distrus-o ntr-un moment de
primejdie.) Kolia o ajuta pe Liusa la ascunderea i pstrarea microfilmelor i a
manuscriselor mele. * El a dat startul pentru multe dintre scrierile mele de
samizdat. n ianuarie 1974, pe ntuneric, venise la mine la Peredelkino. I-am
dat atunci la timp, pentru una dintre lansri n ziua arestrii mele Nu trii
n minciuna, l nsufleeau curajul i dispoziia de a ajuta la orice i fara sa tina
seama de pericole.
Necesitatea o constrngea pe Liusa sa aib i un loc al ei permanent,
special, de pstrare a manuscriselor mele, un loc separat de sistemul lui
Dnil. n toamna, cred, a lui 1968 i-am propus ei asemenea pstrtori precum
colaboratorii Institutului de Limba Rusa de pe Volhonka. Pe unul dintre ei, pe
Leonid Krsin, Liusa oricum l tia din vizitele lui la K. I. Ciukovski. Alt
colaborator era foarte simpatica Lamar Andreevna Kapanadze. n viaa mea,
am vzut-o n total de trei ori, dintre care de doua ori n legtur cu iniiativa ei
pe linie de institut de a ma invita, chipurile, pentru un model de nregistrare
fonetica pe banda de magnetofon, n realitate pentru a face cunotin cu mine
i a primi manuscrise pe care sa le multiplice. (Ei m-au mai ajutat i n nite
cercetri privind dialectele din zona Kubanului i a Donului.) A treia oara i-am
chemat pe amn-doi (pe acelai familiar i fatal bulevard Strastnoi, pe aceeai
draga i mica alee novomiriana n curs de lrgire) i pe loc le-am propus smi pstreze ei manuscrisele mele cele mai periculoase si, n plus, i foarte
voluminoasE. i n-am greit, nu am avut momente de cin! Le-au luat, fara
sa tremure, i le-au pstrat n condiii excelente. Leonea lua materialele de la
Liusa i aducea materiale
* Abia acum aflu ca, dup scrisoarea mea ctre congresul scriitorilor, ei
mpreuna cu prietenii lor ma aprau la Peredelkino. (Adnotare din 1990.) la
Liusa, acest lucru era firesc, ntruct el continua sa se ocupe de motenirea lui
K. I. Pe Lamar nsa, tocmai pentru ca aa cereau legile conspiraiei, eu, din
pcate, n-am mai vzut-o niciodat_ n-am avut posibilitatea nici sa ne
cunoatem mai de aproape, nici sa mai stam de vorba; dar i Liusa o ntlnea

foarte rar. Se pare ca locul de pstrare la Lamar se schimbase mai nti la


nite rude la nite btrni nevinovai, apoi nu stiu de ce a trebuit sa ia
manuscrisele la ea, n aleea Troitki printr-o ironie a destinului, acolo era
apartamentul fost cndva al lui Beria, apartament transformat acum n
locuina la comun! Evident, n sine acest loc de pstrare era nesigur: Lamar
locuia singura, adic, arunci cnd pleca, las materialele ntr-o locuin la
comun! Dar, nentlnindu-se cu noi i neocupndu-se cu nimic altceva dintre
cele nepermise, ea nu avea de ce sa atrag atenia. Totui, n vara lui 1973,
cnd la noi totul trosnea din ncheieturi, a venit i de aici o veste alarmanta: un
musafir de-al vecinilor fusese surprins de doua ori uitndu-se pe gaura cheii n
camera Lamarei. Putea fi vorba i de un interes fata de o tnr femeie
atrgtoare, putea fi vorba i de nite tentacule ale KGB-ului. Acum, dup
accident, Liusa era bolnava, acum Arhipelagul s-a prbuit, forte pentru a
rezolva problema cu Lamar nu erau. n sfrit, toamna, cnd tocmai ne
hotrserm sa ne scoatem arhiva de la ea, Leonea Krsin, n urma unui atac
de cord, a rmas invalid pentru multa vreme, i din nou s-a oprit micarea, din
nou lucrurile au rmas n suspensie, n acea toamna avusesem senzaia unui
comar, ca atunci cnd trebuie sa faci o micare de aprare cu mna, i totul
este paralizat. Mai trziu n cursul toamnei, lucrurile s-au ndreptat, toat
arhiva am scos-o cu bine de acolo.
nc o coincidenta: n aceeai alee Troitki, casa lng casa cu locul de
depozitare (!) al Lamarei, n ianuarie 1972, n ajunul Crciunului, n
apartamentul lui N. I. Vilmont, cunoscut teoretician al literaturii i traductor,
s-a terminat cu succes alergarea mea i a Annei Samoilovna Berzer dup
Vielul ieit pe o porti lsat deschisa (scurgere de informaii) i ajuns n
galop pn aici. Ani de-a rndul, ntre noi i A. S. Berzer s-au pstrat uimitor
de statornice i netulburate relaii prieteneti de cnd ne-am cunoscut prima
data n redacia lui Novi mir, pe atunci nc n cldirea veche, de la primele
relatri pe care mi le fcea n secret despre micarea lui Denisovici prin
cercurile CE acestea se petreceau nc n fostul ei apartament din aleea
Krecemikovski, viitorul Novi Arbat i apoi o data cu demolarea vechii alei,
cnd surorile Berzer au fost aruncate ntr-un prpdit de bloc nou la periferie,
i apoi o data cu demolrile de redacii cnd Anna Samoilovna a fost scoasa i
din noul Novi mir i forat sa ias la pensie. Ea era de aceeai vrsta cu mine
i a nvat la MIFLI chiar n perioada cnd eu eram acolo la fara frecventa. Din
aceasta mprejurare deriva concepia i amintirile care sunt ale ntregii noastre
generaii, nsui felul ei de a gndi i a simi mi-era apropiat, nu existau
diferene sensibile ntre reaciile noastrE. i era, n cel mai nalt grad, modesta,
plina de tact, agreabila, neorgolioasa i avea un suflet bun. Toi autorii
publicai de Novi mir o iubeau, nu numai eU. i desi nu trecuse prin nici un
antrenament, ea, calma, era totdeauna gata sa preia, sa ascund, sa duca, sa
transmit orice manuscris secret-i uneori eram beneficiarii ajutorului ei.
Existase chiar un proiect conform cruia Liusa urma sa dactilografieze tot
Arhipelagul n apartamentul Annei Samoilovna s-ar fi cufundat acolo, ca i
cnd ar fi plecat nu se tie unde. Dar am renunat: prin pereii blocului lor
treceau toate sunetele, iar toat ambianta era ostila. Orice plan secret puteai

s-i mprteti acestei femei i puteai fi sigur ca nu-i va povesti nici prietenei,
nici surorii. Pur i simplu nu a fost nevoie s-i dezvlui mai mult. Ea nsa
pentru noi culegea multe, ne povestea multe, ne punea n garda. Scurgerea de
informaii privind Vielul, ea a depis-tat-o instantaneu. Cnd la Riazan m-au
exclus din Uniunea Scriitorilor i telefonul din Moscova al Aliei amuise, al
doilea telefon pentru mine a fost cel de la Novi mir al Annei Samoilovna, i
astfel tirea aceasta, drgu de ea, i-a luat zborul! Camera lor de la Novi mir,
secia proza, era totdeauna ca un club literar liber, toi veneau acolo sa
tifsuiasc, sa fac bancuri i sa se plng. Acolo chiar i dup desfiinarea
redaciei ddeai tot peste A. Berzer i Inna Bo-risova care continuau, ct i cu
ce puteau, tradiiile anterioare. La ele avea cale deschisa i Liusa i astfel i n
Novi mir cel corectat n spirit comunist mi se puteau transmite
manuscrisele, mi se puteau rspndi declaraiile fcute prin samizdat, iar Inna,
cu nfiarea ei de femeie pur i simplu draguta-ferma, cumptat, perspicace
i cu o perfecta nelegere a lucrurilor. n apartamentul ei solitar de la
Aeroport, pastra de asemenea de ani de zije Cercul-96 i nc ceva. Ni se
adusese din Occident ediia rusa a Cercului; noi nc nu cunoteam numele
pirateresc Phlegon, credeam ca aceasta este ediia Andreevilor. Inna, sptmni
de-a rndul, seara de seara, fT se ocupase de colaionare i corectura
nspimnttor de multe denaturri! *
Scriitorul Boris Mojaev, prietenul meu foarte apropiat, cel mai bun
cunosctor al satului rusesc i al naturii ruseti, om nsa de o extraordinara
prudenta de tip rnesc, nu era ctui de putin dispus sa se bage ntr-o
conspiraie. I-am propus sa participe la revista samizdat. N-a fost de acord. El
exprima prin sine jetul venic i egal (sau creterea ca o nfrunzire) a vieii
poporului. Caldele mele relaii cu el se statorniciser ca i cndtara noastr ar
fi fost libera, i doi scriitori, venind n contact, ar fi putut s-i permit luxul de
a se ocupa exclusiv de literatura ca atare. Dar i el n iunie 1965 m-a ajutat sa
strng n secret materiale privind rscoal din regiunea Tambov, a acoperit cu
delegaia lui de corespondent voluntar neanunata mea cltorie acolo. (Asa
cum, n 1972, o alta cltorie n aceeai regiune Tambov mi-a acoperit-o cu
rubedenia lui, vechiul camarad de pucrie Ivan Emelianovici Brskin, de felul
lui din Inokovka, judeul Kirsanovski.) Iar apoi lordul Beteli (Marea Britanie) l-a
atras pe Boris, prin ziaristul slovac Liciko, n aventura lor, n contacte secrete,
care pentru Mojaev puteau sa se soldeze i cu nchisoare. Boris s-a comportat
demn, ferm si, ca i cum s-ar fi obinuit cu toate aceste lucruri, nu s-a speriat
ctui de putin.
n toi anii 60, cercul celor care simpatizau cu activitatea mea i aveau
un sentiment de repulsie fata de guvern era aa de clar conturat n societate
nct puteai sa ceri un ajutor consistent i de la nite oameni ntlnii
ntmpltor pe strada i nu erai refuzat i nici vndut. nclinau sa ne ajute i
cei mai prudeni i mai retrai.
Din acel cerc al simpatiei sociale multi binevoitori anonimi ma ineau la
curent cu calomniile contra mea pe care partidul le debita de la tribuna
edinelor cu uile nchise unde ei formau auditoriul. De obicei nu le tiam
numele i nu li-l ceream dar ce

* Faptul ca Vielul a vzut lumina tiparului s-a repercutat negativ asupra


Annei Samoilovna. Dar cine poate sa prevad totul? Nu puteam sa ocolesc
cuvintele de lauda i recunotina la adresa ei iar pentru asta i s-a poruncit
redaciei lui Novi mir sa nu-i mai dea posibilitatea unui ctig suplimentar, sa
o lipseasc de comenzi de colaborare; s-a instituit asupra ei un fel de embargo.
Ea ncepuse sa orbeasca. (Dimpotriv, A. D. Dementiev, blamat de mine n
Vielul, a devenit datorita acestei mprejurri un nume la moda n cercurile
oficiale.) (Adnotare din 1978.) mult ma ajutau ei sa ma apar! Ce arma mi
puneau la ndemna! mi venea ajutor din locurile cele mai neateptate.
Din acel cerc al simpatiei i-a venit i lui Mstislav Rostropovici ideea de a
ma gzdui la dacea lui i astfel el i Galina mi-au fcut cel mai generos i mai
salvator dar pe care l-am primit vreodat. Dar nimeni n-ar fi bnuit i n-ar fi
crezut ca n 1970 Nikolai Anisimovici sciolokov (paradoxal, dar m-am hotrt
s-i culeg cu litere italice i numele lui) ministru al Afacerilor Interne al URSS
i amic al lui Brejnev! M-a ajutat i el tot n taina, i ce mult m-a ajutat! Cum
de s-a putut ntmpla aa ceva? Chestiunea este ca Svetlana, sotia lui
sciolokov, era prietena din copilrie cu Rostropovici: n sensul propriu al
cuvntului, tatl ei l luase din piaa grii i-l adpostise multa vreme la el pe
Leopold Rostropovici, care nu avea casa i care i-l adusese pe talentatul lui fiu
s-i fac o cariera la Moscova i iat cum acum Stiva i spune lui sciolokov
ca am nevoie de o harta topografica amnunit a Prusiei Orientale (n timpul
rzboiului mi fcusem rost de o asemenea harta, dar la arestarea mea s-a
pierdut) i ministrul mi trimite de la statul-major al MAI o harta
cuprinztoare a ntregului perimetru al aciunilor lui Samsonov, o harta
asamblata cu grija. Am inut-o la mine aproape un an (de-acum credeam ca pot
s-o rein pentru totdeauna) i m-a ajutat sa avansez destul de mult cu lucrul
asupra lui August: cu totul alta este senzaia cnd citeti n cheie militara o
harta i vezi fiecare 100 de metri ai localitii, este ca i cnd calci cu propriii 3
tale picioare terenul respectiv. (Dar cum sa ajung n acele locuri care aparin
acum de Polonia?) i la intervenia lui Stiva, sciolokov a cerut el nsui sa mi
se acorde viza de edere n Moscova, dar de sus i s-a dat rspuns negativ, n
perioada cnd toi se ateptau sa plec la Stockholm, a trimis-o repede pe nevasta-sa s-mi ia harta, ca sa nu existe dovezi compromitoare. Am aflat
ulterior de la Stiva cum ca ministrul se bucurase ca n-am plecat caci, spusese
acesta, bine a fcut! Altminteri, nu i s-ar fi permis sa se ntoarc! i cum ca
se dusese la CE cu propunerea de a se ncepe publicarea scrierilor mele. Pentru
asta, putin a lipsit ca s-i piard postul.
Printre cei care ma simpatizau (nu numai pe mine, ci i toat Micarea)
puteau exista i asemenea btrnele ca Nadejda Vasilievna Buharina, care n
diferite perioade a ajutat mult n viaa de toate zilele, n gospodrie cnd pe R.
Medvedev, cnd pe mine, cnd pe Saharov, cnd pe safarevici, pe toi liber
cugettorii de prim-plan rupnd din poria de solicitudine cuvenita propriilor
ei copii i nepoi. (Pn la moarte trebuie sa dau de la mine, ca mulumire ca
n-am fost n lagr spunea ea.) n permanenta pregtea nite pesmeciori
gustoi speciali pentru pachete ce urmau a fi trimise n lagre, se ntlnea cu
soiile deinuilor, le ajuta, mprea daruri i brouri pentru cteva orae

provinciale. La vremea aceea, aceasta bunicu tipica accepta fara ovire sa


puna ceva periculos n saco ei de gospodina i s-l duca acolo unde trebuia.
Avea mereu gata de lucru doua dactilografe pregtite sa multiplice
dezinteresat orice scriere samizdat. Astfel, trei btrnele constituiau batalionul
samizdatului.*
Ce sa mai vorbim de fotii deinui? Printre ei nu exista niciunul pe care
sa nu-l nsufleeasc dorina de a ajuta. Wlhelmina Slavut-kaia, vreme
ndelungata colaboratoare a Cominternului, cu stagiu, apoi, de zece ani de
lagr, aduna pentru mine date despre Kozma Gvozdev, mi fcuse cunotin cu
copiii lui Aleksandr sleapnikov, nzestrndu-m astfel cu un material de mare
valoare; mi aranjase o ntlnire secreta cu Boli pentru a-i transmite nite
texte destinate Occidentului. Dup arestarea i expulzarea mea a ajutat-o pe
Alia sa expedieze crile despre revoluia rusa adunate de mine, interzise a fi
scoase din tara.
O alta colaboratoare a Cominternului, cercetaa, letona Olga Zvedre
(fosta cekista de baza, care-i cunoscuse personal pe toi efii Comisiei
Extraordinare) mi furniza date inestimabile.
* Vestita specialista n arta culinara, Nadejda Vasilievna, multi ani dup
aceea, i strngea la ea, n aleea Levsinski, pe toi prietenii i cunoscuii notri,
dndu-le astfel ocazia sa se revad la aniversari i comemorri. De Ziua Acoperamntului Maicii Domnului, n 1982, i-a fost rau i n douzeci i patru de
ore a murit de tromboza la inima (avea 81 de ani). I s-a fcut slujba la Sf.
Nikola din Kuznet n prezenta a o grmad de lume. n noaptea dinaintea
mmormntarii a fost la Moscova un viscol nelalocul lui, zpada a acoperit totul.
Defuncta a fost nmormntata la Vagankova, cu flori i lumnri pe zpad, ca
iarna. (Adnotare din 1986.) Iar dup moartea Evei n 1984 a luat asupra ei
reeaua secreta a ajutorului Fondului nostru Social Rus. Ce-i drept, cu aceasta
responsabilitate, ea s-a compromis n 1986, cnd s-a nregistrat primul mare
eec al Fondului. Ka-ghebistii o terorizeaz i azi. (Adnotare din 1986.) n
perioada de la Riazan fcusem cunotin cu doua surori ba-trne. Una dintre
ele, Anna Mihailovna Garasiova, n anii 20 fusese nchisa ca anarhista.
Cealalt, Tatiana Mihailovna, primise zece ani de detenie n deceniul al
patrulea pe motiv ca era mic-bur-gheza sovietica. Ele mi adunaser material
pentru Arhipelag si, n drpnata lor csua provinciala, de secol al XlX-lea,
mi pstraser parti din Arhipelag i microfilme i alte manuscrise. ( Viaa a
devenit mai vesela, a cptat un sens!) ntruct aveau sobe, luaser toate
hrtiile din apartamentul nostru, plicurile, care nu puteau fi pur i simplu
aruncate, ci era obligatoriu sa fie arse. Dis-de-di-mineata, dup excluderea mea
din Uniunea Scriitorilor, cnd maina kaghebista sta de garda la poarta, a venit
Anna Mihailovna i a luat n saco ei de gospodina exemplarul nsemnrilor
sa fie asigurat pentru cazul n care kaghebistii ar da navala n apartamentul
meu.
Mai aveam la Riazan o fiin hotrt i devotata, Natalia Evghe-nievna
Radughina. Ea pastra legtura cu cele doua Garasiove, fcea parte din reeaua
generala, era un ajutor de ndejde. Se oferise i sa pstreze manuscrise, dar na fost nevoie s-i dau ceva important. Iar legtura ei cu noi era pe fata. n ziua

arestrii mele, KGB-ul i-a czut pe cap cu o percheziie. Au rscolit, au


cotrobit, dar de gsit corpuri delicte mai va.
n 1964, cnd nc nu czusem n dizgraie i lucram oficial la Arhiva de
istorie militara-Iun A leksandrovici Stefanov mi-a vzut semntura n cartea
vizitatorilor, a venit s-mi mulumeasc pentru Ivan Denisovici i s-mi ofere
ajutorul sau la arhive. Originar din Novocerkask, copil precoce (cu un spirit de
observaie i cu o memorie, amndou neobinuite), martor al evenimentelor
revoluionare de acolo (peste asemenea oameni inofensivi i nc nelichidati
trece Matura de Fier), om care la vremea lui i fcuse cei zece ani de lagr (la
fel i mama lui, n prezent rposata); el era i la aptezeci de ani nc viguros,
cu capul chel rotund ca un cucurbi-taceu, cazac vnjos cu o neobinuit
capacitate de munca. Inginer petrolist frunta, talentat, apreciat i neobosit n
munca, el numai serile i duminicile i le consacra pasiunii sale: istoria
generala a Donului, a czcimii, iar prin contiguitate i a armatei imperiale
ruse. Firete, i concepiile lui erau pur czceti, antibolsevice (desi i le
ascundea cu ndrtnicie n spatele obiectivitii cercettorului). Deprinderile
de arhivar care tie ce, unde i cum sa caute, el le avea dezvoltate la maximum.
De-a lungul anilor m-a ajutat inestimabil de mult cu amplele lui informaii
despre unele uniti i personaliti ale vechii armate ruse i mai ales despre
czcime. (Trstura generala n URSS: toi cei care ajuta, care colaboreaz n
asemenea condiii au undeva un serviciu, iar munca herculeana de scurmare
prin arhive ei o fac fara nici un fel de remuneraie i n timpul lor liber.) Mai
trziu, cnd am nceput sa primesc cri din strintate, i-am fcut o mare
bucurie Donetului (cum ncepusem s-i zicem) cu ediiile albe despre
czcime. L-am contactat prin Liusa; el i-a fcut ei multe neplceri prin
incapacitatea lui de a vorbi concis, aluziv, la telefon, prin obiceiul de a dezvlui
multe lucruri de prisos, periclitndu-i astfel chiar propria lui situaie. Iar cnd
ne-a czut pe cap i motenirea lui Kriukov (vezi schia 14), LA. A devenit
exploratorul principal al acestui munte de hrtii, dar a luat multe lucruri i
pentru temele lui.
La Biblioteca Lenin, Liusa a fcut cunotin cu un bibliograf prieten cu
mine, Galina Andreevna Glavatskih. Pe fisa Liusei (si a mea), Galina, fcnd o
adevrat arta din servirea clientei ei, punea la dispoziia acesteia nu nite liste
recomandate oficial, ci zeci, daca nu sute de cri interesante cu locurile
marcate. Din motive de conspirativitate nu m-am vzut niciodat cu G. A. i iam mulumit pentru ajutor, poate, printr-un singur bilet-i numai de la Liusa
stiu ca G. A. Avea atunci njur de treizeci i apte de ani, ca era istoric, ca era
modesta, subire, obosita. i religioasa. Liusa lua de la biblioteca nenumrate
asemenea cri, mi le aducea n afara oraului i de la mine le ducea din nou Ia
biblioteca.
Chiar i n sectorul special al Bibliotecii Lenin, cu alte cuvinte, chiar n
locul cel mai nchis i inaccesibil, era o persoana care ne simpatiza, Vera
Semionovna Grecianinova. Uneori ne procura materialele cele mai rare. Dar a
fost urmrit sau, poate, ea nsi a scpat vreo vorba fata de cineva, fapt este
ca au scos-o de la sectorul speciaL. i prietena ei, Anna Aleksandrovna

Sdakint, cercettoare a operei Marinei tvetaeva, a rscolit i ea, la cererea mea,


destul de multe materiale gazetreti din sectorul special, m-a ajutat enorm.
Cu anii, arhivele au nceput, una dup alta, s-mi refuze accesul i
documentarea. (La Arhiva de istorie militara, n 1972, dup apariia lui August,
s-a fcut chiar o ancheta pentru descoperirea persoanei care-mi dduse n
1964 materiale despre primul rzboi mondial.) nsa materialele, informaiile
necesare mie, rspunsurile la ntrebri tot mi parveneau n flux nentrerupt.
Cnd de sandr Veniaminovici Hrabrovfki, teoretician al literaturii, schopenhauerian, ginerele lui Korolenko, mare cunosctor n materie de arhive. Cnd
de la Vmceslav Petrovici Neceaev. Cnd de la istoricul i profesorul Piotr
Andreevici Zaioncikovski. Cnd de la Vladislav Mihailovici Glinka,
petrogradean. Cnd de la Evghenia Konstan-tinovna Igosina (pensionara a
Editurii de Stat pentru Literatura, ea a luat de la mine tema Foametea din
1921; era sora cu acea dactilografa, Olga Konstantinovna, de la Milevna; ani
de zile, aceste surori locuiser ca doua strine n aceeai Moscova, i datorita
crilor mele s-au reapropiat). Ma ajutau i oameni cu totul strini, persoane
oficiale, i oameni btrni (nu-i stiu pe toi, Liusa lucra cu ei fara mine). Epoca
era aa de complexa, nsi intelectualitatea nu mai tia de partea cui este, ce
gndete i care-i este identitatea.
A mai fost i un tnr inteligent, fragilul Gabriel Superfin, super-dotat n
materie de cercetri arhivistice. El singur m-a abordat, s-a oferit s-mi dea
ajutor i m-a ajutat cu privire la Gucikov (capitolele 39 i 66 din Martie) i la
unele date generale despre Rusia prerevoluionara. N-a reuit sa fac mult, dar
n momentul arestrii lui n 1973, eu, ntr-un interviu dat ziarului Le Monde,
am subliniat dinadins participarea lui la activitatea mea ca s-i asigur
chestiunii o mai mare rezonanta internaional i prin aceasta s-l apar.
Am vrut la un moment dat sa vad n palatul Tavriceski sala de edine a
Dumei i locurile fierberii din februarie. Mi s-a interzis categoric accesuL. i
daca totui am ajuns acolo n primvara lui 1972 un scriitor rus ajunge ntrun loc memorabil al istoriei Rusiei conduse acum de nite rui! Aceasta s-a
realizat numai pe riscul i cu inventivitatea a doi evrei: Efim Etkind i David
Petrovici Pritker. Pritker era lector la coala regionala de partid. coala ocupa
i bloca palatul Tavriceski, care devenise un obiectiv oarecum secret. M-a ajutat
o singura data ntr-un caz, nu cel mai important, totui foarte complicat (deatunci eu la Retrograd n-am
* Era aa de fragil. Tremura de fiica arestrii (care plana deasupra lui
pentru produsul samizdat numit Cronica evenimentelor curente) dar la
ancheta s-a descurcat bine: de unele nefericite depoziii iniiale s-a dezis apoi n
ntregime. Ca i cnd ar fi cptat noi forte, s-a purtat brbtete la proces; cu
toat fragilitatea lui, a suportat brbtete i nchisorile, i carcerele, i
lagrele, n 1978 a fost deportat n Kazahstanul de Nord. (Adnotare din 1978.)
mai fost, iar ntre timp m-au expulzat). Cum sa nu pomenesc de bine acest
ajutor dezinteresat? Pritker m-a ntmpinat n pragul palatului, m-a condus pe
lng punctul de control militar, i am nceput sa admiram pe ndelete Sala cu
cupola, apoi, scldat n razele asfinitului, Sala Ekaterinei (o msurm cu
pasul fara graba, mi notam caracteristicile pereilor, lustrelor, coloanelor), apoi

am intrat n sala de edine a Dumei, aici, fara graba, am perorat amn-doi (eu
tiam dinainte, n ce-i privete pe deputai, care unde edea), am urcat pe
podiumul lui Rodzianko, de acolo m-am uitat n toat prile, cnd deodata
sosete n fuga un gardian: David Petrovici, partea aceasta a palatului se
nchide imediat, trebuie sa ntrerupei! N-am mai ajuns pn la Sala
semicirculara, ah ce pcat! Tare s-a mirat Pritker, dar s-a conformat. Nu se
poate vizita acum aripa unde a fost Sovietul de deputai ai muncitorilor? Am
ntrebat eu. Abia ce intraserm acolo ca iat sosind n fuga un gardian: i spune
ceva deoparte lui Pritker. Lectorul meu, jenat, ma anun ca trebuie sa plec
imediat. Fierbem! O iau din loc! Important este ca la ieire paza sa nu-mi ceara
documentele, astfel ca ulterior sa nu se poat proba nimic. La controlul ca
atare, fara sa ma grbesc, fac o plecciune ctre lector, mulumesc din inima,
plec agale. Nu s-au prinS. i n-au venit dup mine afarA. i n-au venit, nu mau urmrit pn la colt. Au ghicit, n-au ghicit? Atunci de ce o asemenea
agitaie pentru ntreruperea vizitei mele? (A doua zi, Pritker s-a ntlnit cu
Etkind n secret, n gradina Lavrei i l-a prevenit: Consideram ca eu n-am tiut
pe lng cine am fcut pe ghidul. Tu mi-ai spus ca este un docent din Siberia.
*)
De Efim Grigorievici Etkind ma leag o mare prietenie care n momentul
expulzrii mele mplinise deja zece ani btui pe muchie. (Etkind, nainte de a fi
exclus, fusese prevenit ntre patru ochi de Boborkin, directorul institutului:
Dumneata eti acuzat de prietenie cu Soljenin. Sincer i spun: te invidiez.)
Totul ncepuse de la o
* Pritker a avut dup aceea mari neplceri: l-au ameninat cu
concedierea. Dar ce, palatul Tavriceski este un submarin atomic? a ntrebat
el. Palatul Tavriceski este o instituie de stat! i-au rspuns efii. I s-au cerut
explicaii scrise, la care D. P. A scris ca nu tie numele de familie al omului pe
care l-a condus prin palat. efii n-au avut probe, ceea ce a constituit salvarea
lui. Iar eu acum, dup ce am terminat deja Martie, n-am destule cuvinte ca s-i
mulumesc lui D. P.: ce as fi fcut eu daca nu as fi vzut cu propriii mei ochi
palatul Tavriceski pe dinuntru?! (Adnotare din 1990.) scrisoare trimisa mie de
ctre foarte simpatica lui sotie, Ekaterina Fiodorovna Zvorkina. Scrisorile
acesteia erau totdeauna pline de umor, te amuzai citindu-le. Ne cunoscuserm
la Leningrad. E. G. Era un om erudit, fin. Mergeam mpreuna ba la teatru, ba la
ei la dacea, ba n cltorie cu automobilul (la Konigsberg, la Marea Baltica). La
Leningrad, el mi gsea mereu alti i alti oameni capabili sa ma ajute cu
informaii, cu sfaturi, cu fapte. Totdeauna era plcut sa mergi n vizita la ei,
unde se aduna i o companie interesanta. Nu era nicidecum necesar i nu
aveam un plan de a-l atrage pe el n conspiraie, ne cunoteam, relaia evolua
excelent i n rest neutralitate. Dar vrtejul din jurul luptei noastre dezvolta o
asemenea for de absorbie, nct nimeni din apropiere nu putea sa se
menin n neutralitate. Firete: voiai sa citeti ceva nou-nou, dar pentru
aceasta trebuia sa iei i sa tii la tine acest lucru, s-l pstrezi i s-l ascunzi o
vreme. Tot modul de viaa deschis al celor din familia Etkind, frecventarea
ndelungata i cu succes a mediilor literare i tiinifice nu-i predispunea
deloc la risc, la conspiraie. Dar epoca, n totalitatea ei, mpingea totui n

aceasta direcie, i ceea ce n alte mprejurri s-ar fi cicatrizat prin uitare n


aceti ani revenea n actualitatea memoriei: i tatl lui, i tatl ei muriser n
deteniE. i iat, n al nu stiu ctelea an de cnd ne cunoteam, ei primesc de
la mine pentru lectura Arhipelagul. Mai nti tare s-au speriat, asta prea ntradevr ca depete orice limita; se sprgea orice cadru obinuit de viaa
normala. Cuprini de nelinite, au venit amndoi la Moscova pentru a ma
convinge sa nu pun cumva n circulaie aceasta carte. Ei ddeau dovada de
sinceritate prin aceea ca nu-i ascundeau frica, ci i-o reprimau i i-o
depeau. Astfel, plecnd n strintate la nceputul lui 1967, E. G. S-a hotrt
sa ia de la mine scrisoarea deja gata pentru congresul scriitorilor (cu doua luni
nainte de congres) i cu mari precauii a transmis-o n Occident (acest
exemplar a ajuns apoi la BBC, unde s-a citit din el; bubuitura a fost mare). Leam fcut cunotin cu Liusa; ntre ei s-a stabilit o legtur ca aceea care
funcioneaz prin curieri de ocazie, i s-au tot scurs de la Moscova la Leningrad
ba nouti samizdat, ba diferite hrtii secrete. Ba chiar, ntr-o vreme, un
exemplar al Arhipelagului a fost ngropat la familia Etkind, lng daceA. i
astfel, putin cte putin, mprejurrile au fcut ca Etkind sa se afle la mica
distanta de locul flacrii nsei i al exploziei mondiale a Arhipelagului, ba chiar
la gura plniei ramase n urma acestei explozii; el a cutat s-i menin
echilibrul, dar n-a reuiT. i dintre toate persoanele legate activ de istoria
acestei cri numai el s-a ales cu un soc puternic, cu biciuire publica i a fost
dat afara din tara.*
Iar cu Lev Kopelev lucrurile s-au desfurat astfel: din anturajul nostru
de foti deinui, el s-a apropiat cel mai devreme i cel mai mult de cercurile
literare din capitala, de strini. Cu N. I. Zubov (care l cunotea i el pe Lev, din
lagr) discutasem n deportare i ajunsesem la concluzia ca persoana care
poate sa expedieze n cele mai bune condiii aceasta carte cu microfilme este
Lev. Dup ce am venit la Moscova n 1956, mi-am pierdut repede ncrederea n
turitii strini i n posibilitatea de a rzbate la vreo ambasada. Dar n Lev mi
puneam mari sperane, lui i tot citeam texte de-ale mele din lagr, din
deportare i ma ntrebam cu emoie: pe care dintre ele va fi de acord sa le
expedieze? Scrierile mele nsa nu-l ncn-taU. i mai ales n acel an 1956 nu
voia nicicum s-i provoace daune sistemului comunist care ncepuse nu-i
asa? sa se nsntoeasc. Ar fi nsemnat, dup el, sa puna o arma la
dispoziia re-actiunii internaionale.
Promitea ca, iat, poate le da polonezilor nuvela mea Republica muncii.
Acetia preau n acele luni ca se ndreapt vijelios spre libertate, i anume
lucru important-spre o libertate socialista. Dar nici polonezilor nu le-a transmis
nimic, aa ca scrierile mele au ncremenit n situaia n care se gseau. La drept
vorbind, Lev nu ddea nici o importanta opusurilor mele provinciale, caci el se
ntlnea nu-i asa? Att cu scriitori sovietici progresiti, ct i cu occidentali
progresiti. De atunci am pus cruce acestei idei. Dar dup ce n toamna lui
1960 m-am apropiat de primul cerc de cititori netrecui prin detenie (Teusii,
Kamenomostski), n mai 1961 le-am adus Kopelevilor la Moscova un s-854
atenuat. Desi Lev vedea n acesta o nuvela industriala, totui n atitudinea lui
se simea

* La nceput, prietenia noastr a continuat i n strintate. E. G. Ne-a


vizitat la Ztirich, ne-am ntlnit de cteva ori la Paris (i-am povestit Despre
proiectul meu de nfiinare a unei universiti ruse n strintate, i-am cerut
sugestii). Apoi lucrurile s-au schimbat. Dup doi, trei ani, Etkind m-a atacat n
public: a declarat ca eu, chipurile, vreau ca Rusia sa devina un nou Bizan; i
n chiar toiul execuiilor din Iran care au fcut sa se cutremure ntreaga lume,
a afirmat ca eu vreau pentru Rusia un nou aiatolah i ca aiatolahii rui vor fi i
mai rai dect cei iranieni! Aceasta atitudine a fost inexplicabila pentru mine. A
trebuit s-i rspund tot public Trucul persan, toamna 1979. Iar n
continuare, Etkind a devenit unul dintre nelipsiii optitori ai basmului despre
aa-zisul meu teocratism i antisemitism. (Adnotare din 1986.) t * ;, -.,, -,. .;
clar o nnoire-primenire. Ei, mpreuna cu Raia Orlova, au nceput sa duca
munca de lmurire cu mine sa le permit ca n doze mici sa le dea de citit si
altora, asta era rolul lor. Eu, mai nti, i refuzasem categoric, dar apoi am
cedat. Mi-au smuls o oarecare lista de cititori agreai de mine: Rojanski,
Ospovatii, Koma Ivanov. Dar n aceeai vara i toamna au nceput sa dea de
citit fara sa mai tina cont de lista. Iar n noiembrie 1961, dup congresul al
XXII-lea, am czut de acord s-i delegam pe Kopelevi sa depun povestirea la
Novi mir. Adus-o Raia Orlova. (Dup versiunea ei i-a nm-nat-o direct i cu
explicaii Annei Berzer, iar dup versiunea Armei Berzer: nu a explicat nimic n
legtur cu coninutul, ci a pus-o pur i simplu pe masa ca pe o oarecare hrtie
obinuit, neimportanta i-o fi fost ruine?) Dar dup ce au ncredinat-o
revistei Novi mir, Kopelevii erau acum de prere ca sub acest paravan se
poate proceda la o larga rspndire (adic, aruncnd asupra revistei vina
pentru aceasta rspndire). n posibilitatea ca povestirea respectiva sa apar n
paginile revistei, ei nu credeau defel, n ce ma privete, aveam oarecare
sperana. Dar operaiunea de publicare s-a desfurat cu succes i din nou
m-am adresat lui Lev: nu expediem ceva dincolo? Numrul strinilor care se
perindau prin apartamentul lor era mare, dar nu, niciunul nu s-a angajat sa
ne serveasc, mi. Pierdusem deja orice speran, cnd deodata, n 1964, Lev
porunci sa ne pregtim sa transmitem ceva prin Rojanski. Rojanski nu ne-a
nelat, a luat materialul care trebuia, dar cltoria lui s-a contramandat. Eu
nsa fcusem deja cunotin cu Eva, i n continuare m-am descurcat fara
Kopelevi. Numai n momentul necazului cu arhiva mea, n toamna lui 1965, a
nceput sa ma obsedeze teribil ideea de a expedia n Occident Tancurile i
Nopile prusiene, de a le salva, n momentul acela, Eva era n Frana. M-am dus
din nou la Lev. El s-a angajat sa ma ajute, i de data aceasta a expediat efectiv
cteva materiale prin Boli. Ce bucurie pe mine, ct de recunosctor i eram!
Un lucru nu tiam: timp de cteva sptmni ct s-au aflat la el Nopile
prusiene, Lev le-a dat spre a fi citite i de Liusia, cumnata lui, care, la rndul
ei, le-a dat unei prietene, acolo cineva le-a copiat, i peste civa ani, aceasta
scurgere avea s-mi pericliteze grav situaia: va ajunge pn la KGB si, prin
Stern, va fi folosita mpotriva mea. Nu mi-am luat atunci inima n dini ca s-i
fac reprouri serioase lui Lev, iar n el nu s-a trezit contiina vreunei vinovaii.
Acesta-i caracterul lui: pentru o lupta serioasa i ndelungata nu are tria de a
pastra discreie. Este ceva comic,

11]. fi l dar cu el niciuna dintre aciunile mele n-a fost scutita de eec.
Iat, s-a angajat sa transmit pentru Unita, prin Vittorio Strada, o bagatela, o
scrisoare: pn i aceasta s-a mpotmolit la vamA. i cnd, dup expulzarea
mea, Alia, cutnd o modalitate de a expedia n Occident arhiva exploziva care-i
rmsese pe cap, l-a rugat s-o ajute n aceasta problema, Lev n-a micat un
deget. (Dar, slava Domnului, din nou cine tie ce s-ar mai fi ntmplat.) n
august 1973, cnd disidenta a nceput sa se scindeze, Lev a revenit Ia vechile
lui simpatii marxiste ( din oala n care a fost catran, nici cu focul nu scoi
mirosul ), la poziia de susinere a lui Roi Medvedev. Iar ntre mine i el s-a
produs o semiruptura, dup articolul meu Pacea i violenta , cnd m-a acuzat
de moscovo-centrism (vad opresiunea din URSS, dar n-o vad pe cea din Chile
etc.). Ultima noastr ntlnire a fost n decembrie 1973 la Peredel-kino, la dacea
familiei Ciukovski, unde ma aflam ncolit, chinuit, iar el fara sa ma ntrebe,
iara sa ma previna mi-l aduce pe editorul american Proffer cu sotia. M-a gsit
n mijlocul unei parcele de pdure: pur i simplu! M-am nfuriat: ce treaba am
eu cu aceti americani, nu vreau sa vad pe nimeni! Eu sumbru i taciturn, Lev
aijderea: cu asta ne-am desprit. Dup expulzarea mea nsa a aflat de
Scrisoare ctre conductori , apoi de Voci din strfunduri, i a devenit pentru
eternitate duman nverunat al acestui program i al meu nsumi. A scris un
rspuns vehement la Scrisoare , aproape mai lung dect Scrisoarea nsi
(semn rau pentru critica). El pctuia mereu printr-o asemenea poliloghie, iar
n ce-i privete rspunsul eu nici n-am putut s-l citesc pn la capt, dar
presupun ca nu coninea niscaiva idei preioase. Apoi mi s-a scris de la
Moscova ca ma ponegrete peste tot n toate felurile, ca nu se poate abine
nici mcar fata de Liusa i de Lidia Ciukov-skaia, fata de prietenii mei dar ceo fi la gura lui fata de strini?
Si totui am continuat sa tin la Lev, pstrnd n memorie figura lui mare,
ciufulita, i cordialitatea lui sincera: era generos cu toat lumea si, cnd nu era
mnios, era chiar bun.*
A mai fost i nu lipsitul de importanta ajutor din partea lui Volo-dia
Ghersuni, deinut din tineree, cunoscut mie n legtur cu Eki* Dup plecarea lui n Occident i dup nite scrisori reciproc
mpciuitoare, el, totui, s-a ncadrat fara scrupule n acel cor al calomniilor cu
care ma mprocau ceilali emigrani din transa a treia, n 1985, cu ultimul
schimb de scrisori, relaiile noastre s-au ntrerupt. (Adnotare din 1986.). ^>.
Bastuzul. Cu mare entuziasm mi aducea cri vechi i rare pentru
Arhipelag i despre istoria revoluiei. El este cel care mi-a adus Canalul dintre
Marea Alba i Marea Baltica, singura carte editata n URSS i care conine
fotografii ale unor cekisti. Tot el m-a pus n legtur cu M. P. Lakubovici. Lui
Ghersuni i aparin i doi termeni, folosii de mine n Arhipelag: Lagre de
exterminare prin munca, i cei pierii n maniera comica despre ortodocii
comuniti.
Fiecare cunotin fcut cu cineva atrage alte asemenea cunotine,
cercurile se lrgesc. Acelai Ghersuni mi-a fcut cunotin cu un alt mic cerc
binevoitor, cum era cercul de tineret din jurul A. I. Lakovleva, cerc care semna
scrisori colective adresate mie. Este de amintit aici i cercul din jurul Elenei

Vsevolodovna Vertograd-skaia. Ei toi lucrau la un fond de carte al partidului,


i unde? n piaa Dzerjinski, exact vizavi de Bolsaia Lubianka! i ce fond! Din
cri semiinterzise, dar nc nedistruse, astfel ca aveau posibilitatea, chipurile,
sa copieze cri pe care urmau sa le distrug, dar pe care n realitate nu le
distrugeau, ci mi le ddeau, de exemplu, mie. Din cauza sufocantei lipse de
timp, din cauza avalanei de treburi, m-am folosit iraional de putin de aceasta
mprejurare (la ce bun sa strngi cri, cnd eti cu latul de gt i nu tii de vei
citi vreuna?), totui m-am ales cu cte ceva. O data ei au struit sa le fac o
vizita chiar acolo la fond, sa ma plimb de-a lungul rafturilor. Eu cu ei nu ma
cunoscusem cum trebuie, nu ne familiarizaserm, dar eram prieteni. Le luceau
ochii de bucurie, dar nu fcuser oare o imprudenta? Nu stiu cum s-au
descurcat, dar printre ei a fost i o iscoada i neplcerile nu i-au ocolit. Apoi
legtura mea cu ei s-a estompat. Nu credeam ca acest cerc o s-mi mai fie de
vreun folos. Dar cu zece zile nainte de expulzare, miznd tocmai pe
solidaritatea acestui grup, le-am propus sa aranjeze un depozit separat pentru
arhiva lui Kriu-kov. Au acceptat.
Iar Neonila Gheorghievna Snesariova o femeie singura i nefericita,
sraca i pe jumtate oarba, traductoare nenorocoasa din engleza,
marginalizata de trusturile lor descurcree (adic de nite exclusiviste
colective de traductori), ani de zile arsese de dorina de a ma ajuta cu ce
putea; fericirea, ea i-o vedea n posibilitatea de a ma ajuta att ct i permitea
srccioasa ei rezerva de timp liber. (De batin era din Voronej, fiica de preot
mpuscat de Ceka n 1919, la sosirea Albilor, lucru pe care apoi trebuise s-l
ascund toat viaa i aa a putut sa termine secia de traduceri a
Institutului de Literatura; mama ei fcuse cinci ani la Solovki la nceputul
anilor 30, iar dup rzboi nimerise din nou n lagr; amn-doua fara casa i
ruinate pe viaa.) Snesariova fcuse pentru mine o analiza comparativa a doua
traduceri engleze ale Cercului (si a strns suficient material ca sa demonstreze
neconcordanta lor cu originalul). Traducea cartea lui Gheorghi Katkov despre
revoluia din februarie, ntre noi i ziceam Ppdia. Din cauza gafelor la telefon
(avea caracteristica periculoasa de a vorbi n plus cnd nu trebuie i ce nu
trebuie, la telefon i pe sub plafoane), ea era sub supravegherea KGB-ului care
credea, probabil, ca va captura de la ea cine tie ce: chiar dup expulzarea mea
i-au percheziionat locuina, n lipsa, dar n afara de fotografiile mele n-au gsit
nimic i au lsat un bileel n btaie de joc. (Att de departe erau de a o socoti
i pe ea om, nct nici mcar nu ascundeau ca ei sunt de la KGB.) nsa dup
plecarea noastr, Alik Ghinzburg a reuit s-o atrag pe N. G. La Fondul Social
Rus, ca sa distribuie ajutoare deinuilor i pentru legtur. Ea a lucrat cu
abnegaie i curaj, n scrisorile lui ctre noi, n Elveia, o lauda.
Si mai erau oameni care locuiau prea departe ca s-i chemi n ajutor, ca
sa gseti o buna ntrebuinare pentru forele loR. Aa era la Leningrad
Natania (Natalia Alekseevna Kntcinina, medic) nu exista sarcina pe care sa
n-o fi acceptat-o (dar cu ea nu am lucrat dect putin n chestiunea arhivei lui
Kriukov i n cea a Donului linitit).
Si tot aa s-a mpotmolit n ndeprtatul Rostov pe Don, unde i eu miam irosit toat tinereea, Margarita Nlkolaevna sejfer, mai vrstnica mea colega

de universitate. M-am dus acolo n 1963 i ea, cu chipul ei aspru, sumbru, ca


tiat din piatra i crbune, mi-a spus ptima: Sania! Da-mi orice lucrare
pentru revoluie! Ma sufoc n mlatina asta! Nu puteam s-i rspund dect n
felul urmtor: Mut-te la Moscova. Aici nu vei putea sa ajui la nimic. Civa
ani mai trziu a nceput totui s-mi bata la o main proasta, cu un indigo
mizerabil i cu multe greeli n prima perioada. Mi-a dactilografiat Cercul, iar
apoi i Arhipelagul complet. Paginile btute de ea n-au fost de nici un folos, au
zcut undeva ntr-un ungher, au fost arse de curnd. (Cine face i desface are
mereu ce face.) Cu aceasta n-am fcut dect sa traversam nc o aventura o
ntrziere de un an a setului de materiale adpostite n magazii pe la oameni
ntmpltori din Rostov cum de nu s-au pierdut? Cum de n-au fost
descoperite? Noi alarme, noi cltorii n 1970, Rita a reuit n sfrit sa se
mute lng Moscova, aici a fcut cunotin cu Liusa, cu cele doua N. (si a
stabilit o legtur operativa, i din neagra singurtate are la cine sa vina s-i
deschid sufletul). Tot cu gafe, dar i Rita s-a obinuit cu stilul conspiratiV. i
astzi este singura dactilografa de ncredere pentru culegerea Voci din
strfunduri. Ea i-a deschis acestei culegeri drumul spre samizdatul unional i
spre celebritatea mondiala.
Si iat-ne ajuni cu numrtoarea, numai n aceasta schia, la aproape
patruzeci de persoanE. i din toate schiele precedente, lu-ndu-i n calcul i pe
cei nenumiti, se vor strnge la patruzeci, plus de-acum ncolo peste
cincisprezece, plus douzeci de strini, ceea ce nseamn deja mai mult de o
suta! i totui acetia sunt Invizibili!
Si ce-ai fi fcut tu fara ei?
Trieti uii ci sunt la numr; acum te uimete lista cu numele lor.
Si a mai fost i sirul urmtor, seria i mai mare a celor care, cinstit, se
ofereau sa ajute, care nu o data ddeau dovada de voina de a-i asuma riscuri
i de fermitate dar nu mai aveam nevoie de ajutor, nu mai era loc i pentru
contribuia lor.
Sau au fost oameni care au ajutat ntr-o singura mprejurare au venit
din necunoscut i au rmas necunoscui. De pilda, acei doi tineri din comitetul
de radio de pe Novokuznetkaia cu un curaj nebun au scos din servieta unui
kaghebist, care ieise din camera, instruciunea operativa pentru urmrire. Au
scos-o i au copiat-o, iar eu dup aceea am putut s-o citez ntr-un interviu
(Completarea a treia).
Sau iat cazul lui Igor Hohluskin. Mai nti el (lucrtor tiinific, fizician)
luptase la Novosibirsk, nc de acolo se manifestase, apoi l-au nlturat savanii
i culturnicii prosperi. Cum-necum a reuit sa se agate de Moscova, dar deacum era fara un ioc de munca stabil, trebuind sa lucreze mai nti ca legtor
de cri, apoi ca tm-plar, putnd n schimb s-i permit luxul de a fi liber
cugettor. Dar chiar i aceasta sursa de ctig a subordonat-o unei utiliti
sociale: pentru multe lucrri de tip samizdat n-a pretins nici o plata. Iar cnd
Arhipelagul a sosit n Uniunea Sovietica dar n prea puine exemplare i
numai pentru oraele-capital de republica Aleksandr Ghinzburg,
conductorul legendar al Fondului nostru, absolut de nenlocuit, se pare, n
condiiile sovietice, nu numai ca a dat un ajutor nemaipomenit familiilor de

deinui i chiar deinuilor, ci ntre timp a pus la cale tiprirea Arhipelagului n


Georgia, l-a xerocopiat ilegal acolo dup ediia YMCA. i totul s-a ntors sub
forma de coli la Moscova, iar mai departe Hohluskin, n atelierul sau de
tmplrie dintr-un muzeu, a asigurat tierea i legarea lor. A scos nite
produse pe deplin asemntoare cu nite crticele: o ediie neverosimila, extrem
de periculoasa pentru editorii respectivi. (Producia lor, n afara de slaba
calitate a tiparului, se distingea prin nivelul preului: ediiile strine costau cte
300 de ruble crticica, iar ale noastre cte 20 de ruble.) ncercam un sentiment
neobinuit: sa primeti aici, n strintate, o asemenea carte de la Eva, din
Rusia! Iat ce scrie Igor: Cu bucurie va trimit n dar ediia de aici a Crii.
(Tiraj 1500, prima transa 200 de exemplare.) Cred ca Dumnezeu nu va
ngdui curmarea acestei aciuni. Ediia este nu numai i nu att pentru snobii
din Moscova, ct pentru provincie. Avem n vedere oraele Irkutsk, Habarovsk,
Novosibirsk, Krasnoiarsk, Sverdlovsk, Saratov, Kras-nodar, Tver i unele orae
mai mici
Asa i riscau viaa tinerii rui, pentru ca Arhipelagul sa ptrund pn
n colturile cele mai ndeprtate ale Rusiei. Nu pot s-i evoc pe toi, fara sa ma
podideasc lacrimile
Si sa nu-i rnduiesc printre Invizibili i pe acei eroi lipsii de notorietate,
dar nenfrni, care, cunoscndu-m din trecut, au rezistat tuturor presiunilor
i n-au fcut declaraii calomnioase la adresa mea? Printele Viktor
sipovalnikov a refuzat sa ia atitudine mpotriva mea n Revista Patriarhiei din
Moscova, aa cum i se cerea i pentru aceasta a fost supus persecuiilor, el i
toat familia lui dar n-a cedat! *
* Agentul cekist Rjezaci a ncercat sa gseasc printre martorii vieii mele
ini care sa ma calomnieze. Cum se explica faptul ca majoritatea celor abordai
de el nu s-au lsat atrai n acest joc, nu sunt menionai n cartea lui
murdara? Nu prin faptul ca l-au deviat pe alte piste, ca au rezistat presiunilor
lui? El nu putea sa nu obin depoziii de la Lidia Ejeret, colega mea de coal.
De la Emil Mazin i Mihail sleniov, prieteni din vremea studeniei. De la generalul-maiortravkin, locotenent-colonelul Psecenko, maiorul Paskin, comandanii
mei de pe front, i mai mult dect orice de la prietenul i camaradul meu de
pe front Viktor Vasilievici Ovsiannikov, cu att mai mult cu ct acesta este
acum locotenent-colonel de securitate. Dar iat ca niciunul dintre ei nu a artat
nimic convenabil scopului urmrit de agent, nu s-a afiat sub proiectorul
minciunii i deci ce figura fac acetia n povestea vieii mele? Figura de
Invizibili. (Adnotare din 1978.)
Reeaua noua n vara lui 1968, Eva nu mai nceta cu insistentele:
Dumneata i risipeti forele acolo unde ai putea sa ti le crui. Nu ai nite
oameni tineri i energici care sa te ajute. S-i fac cunotin cu civa? Am
fost de acord. Eva mi-a fixat ntlnire direct la locuina Svet-lovilor pe strada
Vasilevskaia. Dar eu chiar de la Rojdestvo, din apropiere, nu veneam niciodat
la Moscova ca sa rezolv numai o problema, ci totdeauna mi programam
temeinic sa rezolv mai multE. Aa i aici, pentru aceeai seara pe care
conveniserm s-o folosim pentru a-l ntlni i cunoate pe Saharov scop n
care mi se fixase ca loc de ntlnire apartamentul academicianului Fain-berg pe

Zoologhiceskaia am fcut n aa fel ca n acelai raion sa rezolv i alte


probleme. A fost foarte bine asa. (n anul acela Saharov nc mai avea acces la
lucrri secrete. Pentru a nu se afla de ntlnirea noastr cu el, ne-am neles ca
eu sa vin la apartament naintea lui pe el, n mod oficial, puteau s-l
urmreasc nite observatori i sa plec mai trziu.) Cu doua ore nainte de
ntlnirea cu Saharov am venit sa fac cunotin cu Nataa Svetlova.
Era la o sptmn de la ocuparea Cehoslovaciei i la trei sapta-mni de
la demonstraia fcut de cei apte n Piaa Rosie. La mine la Rojdestvo
auzisem totul la radio, dar amnunte concrete despre demonstraia de la
Moscova nu tiaM. i acum o femeie tnr i serioasa, cu bretonul pana
corbului venind spre ochii verzi, extrem de sobra n felul de a se mbrca i de
a se purta, mi povestea despre demonstraie: cum s-a desfurat i chiar cum
se pregtise. De unde tia oare? Pn la urma a reieit ca avea legturi strnse
cu ei, cu Micarea, i doi dintre participani i erau prieteni. (Asa ca numai
putin a lipsit sa mearg i ea n Piaa Rosie n ziua aceea.) Acel putin S-a
aflat dup aceea. Era ea fcut pentru aa ceva?
n unele momente ale vieii ne aflam la rspntie, i ntre opiuni aproape
ca nu exista interval despritor. Lat-o deja astzi pe Nataa ndreptndu-se
spre o alta opiune.
Patosul ei n discutarea unor probleme sociale mi plcea foarte mult.
Gseam n ea un duplicat al caracterului meu. Aveam aa nevoie de ea s-mi
lucreze! Poate la prima ntlnire sau poate la a doua i-am i propus, pentru
nceput, s-mi bata Cercul-96. A acceptat cu placere. (Mcar c-i termina
doctoratul la matematica i fcea lucrri practice cu studenii; ca timp
disponibil avea doua ceasuri seara, cnd fiul ei de ase ani se ducea deja la
culcare. Dar mi-a btut timp de patru luni, fara aproape nici o greeal i cu
un deosebit gust al aezrii n pagina, lucru pe care nici nu-l urmrisem
vreodat n mod expres.) Chiar de la ntlnirea urmtoare ncepuse s-mi puna,
pe marginea textului deja gata, nite ntrebri exacte pe care eu nsumi nu mi
le puseseM. i m-a corectat n privina unor amnunte ale istoriei partidului,
adic ntr-un domeniu care nu ma ateptam s-i fie familiar. Acest lucru ma
aranja i pe mine foarte mult. Am aflat astfel ca, nc eleva fiind n cursul
superior, ea, pentru ea nsi, din dorina de a cunoate, rscolise istoria reala
a partidului bolevic. (Era generaia zguduita, tocmai n ultimul ei an de coal,
de doborrea de pe soclu a lui Stalin. Un bunic de-al Nataei, Ferdi-nand
Svetlov, fusese chiar un remarcabil publicist bolevic. Dup arestarea lui n
1937 a rmas o biblioteca de literatura comunista, cu procese-verbale interzise
ale congreselor i cu tot felul de maculatura, comunista, dar n contradicie
flagrar ta cu Cursul scurt. D 2 aici au i pornit spturile ei. Repolarizarea
stridenta a generaiilor a marcat i a dislocat istoria Rusiei din anii 50.)
Am ntrebat-o daca ar putea sa ma ajute n ceea ce privete pstrarea
scrierilor mele. Mi-a rspuns ca se va ocupa de rezolvarea acestei probleme.
A spune ca era operativa nseamn a spune putin: era prompta, exacta,
laconica precum unii brbai, n conceperea aciunilor, a tacticii, ddea dovada
de o rapiditate, cum i ziceam eu, electronica. Ca ritm, ea a intrat imediat n
caden mea impetuoasa de atunci. Ne asemnm i n ideile pe care ea le

exprima nainte ca eu sa le fi formulat pe ale mele. As fi vrut sa am i printre


brbai un prieten care s-mi fie apropiat din acest punct de vedere. Dar aa
ceva nu puteam dect sa visez, caci n realitatea de toate zilele n-am ntlnit
niciodat. i n plus o caracteriza o afinitate afectiva cu rdcinile entitii
ruse, cu esen spiritului rus, i un extraordinar interes de ndrgostit fata de
limba rusA. i o asemenea vioiciune clocotitoare ma fcea adesea sa vin s-o
vad.
Era inundata i mbibata de poezie rusa, tia pe dinafara o mulime de
versuri, i ea nsi le edita: le dactilografia, le lega pe cele nc interzise. Dar
mai mult dect att: ea a dovedit subtilitate i talent n materie de redactare, de
finisaj artistic, lucruri pe care eu, bucuros, le-am descoperit treptaT. i la a
patra sau la a cincea ntlnire, n semn de recunotina i ncredere, i-am pus
minile pe umeri, cele doua mini ale mele pe cei doi umeri ai ei, ca Htre
prietenI. i brusc, de la acest gest, viaa noastr a luat un alt curs. Nataa a
devenit Alia, a doua mea sotie; dup doi ani s-a nscut primul nostru fiu.
Aceasta apropiere bazata pe nelegerea exacta a personajelor, a
evenimentelor i a momentelor istoriei noastre-n 1968 nc nu ne unea aa de
profund ca mai trziu, cnd, n timp ce n societatea sovietica ncepuser
dezbinarea generala i disidenta, ntre mine i Alia se ntea o uimitoare
solidaritate care n continuare avea sa devina i mai strnsa.
Iar conlucrarea i urma cursul ei i devenea i ea tot mai buna i mai
profunda, n legtur cu Arhipelagul deja terminat, Alia a insistat i a reuit sa
depun o munca uria n verificarea i corectarea citatelor, n special a celor
din Lenin pe care eu, n graba, le luasem din diferite ediii, mai exact din cri
comuniste, adic din izvoare de mna a doua. Eu nsumi neavnd timp pentru
verificri n biblioteca, ieise o harababura. (Ca scriitor ilegalist, ma socoteam
liber ntru ctva de obinuitele obligaii ale studiului n biblioteca idee
pguboas i eronata.) Apoi ea a ntocmit inventarul cu datele evenimentelor
descrise n Internodurile mele (eu nu ma ocupam de ele, pentru ca nu erau
cuprinse n Noduri, dar trebuia sa le stiu, sa le vad mai de la distanta): Tot ea
selectase din amintirile lui sliapnikov, apoi fcuse extrase din diferite scrieri
despre Lenin, adunase i clasificase trsturi ale aspectului exterior, ale
vorbirii, ale manierei lui de a se purta.
Ea s-a ncadrat n ritmul meu i m-a ajutat imediat pe cteva planuri, cu
sfaturi, cu sugestii n privina pailor de fcut; dup trei ani a nceput deja sa
ma ajute i la conceperea lui Octombrie, nainte, n toate hotrrile importante,
strategice, eram singur, acum am do-bndit nc o pereche de ochi care
verificau, o instan dar i o sftuitoare permanenta, necesara spiritului i
tonului meu inflexibil. Tare ma bucura i ma reconforta aceasta ans. Muncii
mele i luptei mele, Alia s-a druit repede i total.
Ani de-a rndul mi-am muncit creierii cu asemenea venice ntrebri
suplimentare: de la cine i ce manuscris sa iau, cui s-l duc spre pstrare; n
ce ordine sa fac deplasrile, pentru ca sa diminuez riscul; de unde sa sun,
pentru ca sa nu-mi divulg legtura; ce depozite vechi sa lichidez din motive de
securitate, ce depozite noi sa deschid. Pe aceasta suprasolicitare intelectuala se
duseser deja nite forte, care mi-ar fi fost direct necesare pentru scris, i o

asemenea grija obsedanta ma apsa ca o reala povara fizica, mi strica


dispoziia: pn cnd va trebui sa mai trsc astea toate (si tot mai grele) dup
mine?
Tocmai s-a ntmplat ca n curnd n-a mai funcionat depozitul de la
Kobozev (sora cumnatei lui, la care inusem tot acest depozit ani de-a rndul,
trebuia sa schimbe locuina, casa veche urmnd a fi demolata) deci trebuia
adunat absolut totul. Or, acesta era depozitul principal: i cel mai vechi (avea
deja opt ani), i de aceea cel mai reprezentativ, mai complet, cuprinznd
primele i cele mai importante exemplare; i cel mai de ncrederE. i din toate
punctele de vedere tocmai Aliei i revenea sarcina pstrrii acestui depozit. Din
toate punctele de vedere, pentru ca eu deja ma hotrsem ca tocmai pe ea s-o
fac motenitoare a avutului meu literar, n sfrit, cu sufletul uurat, puteam
s-i transfer totul Aliei. Garanie era i identitatea profunda a convingerilor i
diferena de douzeci de ani a vrstelor noastre.
Alia s-a angajat fara ovire sa aranjeze un adpost sigur pentru toate
scrierile mele de care sa tie numai ea, adic scutindu-m pe mine complet de
probleme ca acestea: la cine se afla materialul, cum s-l iau de acolo, cum s-l
depun din nou acolo; sarcina mea nu rmnea dect aceea de a le aduce la ea
pe cele excedentare, de-ct aceea de a-i comanda cele necesare. I-am aranjat
ntlnirea cu studentul Alioa, fiul lui Kobozev; s-au dus amndoi cu
rucsacurile goale la acel depozit aflat ntr-un loc unde eu n-am fost niciodat
i au mutat n alta parte materialul cu pricina. Alia, nainte de orice, a citit i a
cercetat ceea ce scrisesem eu, totul pn la ultima hrtiua, i pe toate acestea
le avea acum nregistrate n memorie i le cunotea n detaliu. Apoi le-a
clasificat, le-a sistematizat (n acelai timp cerndu-mi, pentru cazul ca as muri
subit, semnturi i explicaii scrise cu mna mea pe primele foi). Aa s-au
strns acolo manuscrisele definitive, i cele curente, i cele la care s-a ntrerupt
lucrul.
Totui, depozitul luat n aceste condiii nu putea sa rmn multa vreme
n locuina Aliei: tocmai pentru ca eu, ascultnd de glasul inimii, ma duceam
des la ea, trebuia sa am aceasta libertate, tocmai de aceea depozitul trebuia sa
fie pstrat la nite persoane care sa locuiasc mai departe, la nite persoane pe
care eu nu le-am vizitat niciodat i ale cror nume ntr-adins nu voiam sa le
stiu, ne-cerndu-i Aliei sa mi le spun. (Este mai bine ca fiecare sa tie numai
strictul necesar, pentru ca nici n caz de delir, nici sub hipnoza, nici injectat,
nici n momente de slbiciune a voinei sa nu poat spune secretul.)
Alia s-a apucat repede de treaba, desi nc nu tia unde va fi locul de
pstrare, n plus trebuia sa se descurce singura i sa ceara acordul acelor
oameni. S-a gndit bine Alia: sistemul de pstrare trebuie sa se nscrie n fluxul
vieii n aa fel nct sa nu trebuiasc schimbate nici cunotinele, nici
ntlnirile, nici deplasrile. Adic: de la ea trebuiau sa ia materiale oameni care
i nainte o vizitau i care i de acum ncolo o vor vizita i ale cror astfel de
micri erau uor de explicat. Un asemenea om familiar, apropiat era fostul
so, tatl copilului, tata care-i vizita din cnd n cnd fiul rmas cu maic-sa.
(Astfel, ea a trebuit ca mai trziu sa recurg la diferite soluii: ntr-o iarna a
inut exemplarul Arhipelagului la ruda ei, Leonora Ostrovskaia. Printre altele,

aceasta, artist plastic, a pregtit artizanal schia copertei cu care August a


aprut apoi la Paris. Alta data, n zilele grele ale asediului, Alia s-a gndit sa
scoat din casa nite foi incriminatorii. Le-a expediat prin btrnica Nadejda
Vasilievna Buharina, care venea adesea s-o ajute, sa stea cu copiii, i care
totdeauna purta cu ea o saco de gospodina.)
Nici Andrei Nikolaevici Tiurin, la vremea aceea nc sub treizeci de ani
(deja doctor n tiine fizico-matematice, matematician talentat, de succes), n-a
ezitat sa ne ajute. El se ndrepta convins spre o eliberare religioasa i spirituala
(prin suflet remodeleaz Dumnezeu nesocotita i nefericita noastr societate); i
franchee brbteasc; si, n chip fericit, relaii personale cu Alia, niciodat
alterate, ba chiar meninute la un nivel superior. A fost de acord sa ni se
alture i apoi cinci-ase ani gospodrise depozitul mereu receptiv, calm,
rapid i de o acuratee proprie matematicienilor. Depozitul de la el era i cel mai
mare dintre toate celelalte depozite ale mele i era unicul care funciona cu
regularitate (depozitele de la crtitele lui Dnil erau aproape blocate, primeau
i ddeau cu trita).
Dar nici Andrei, de vreme ce venea des la Alia, nu trebuia sa pstreze
scrieri de-ale mele la el, ci undeva mai departE. i Andrei a gsit i el cea mai
simpla soluie va pastra manuscrisele la sora lui buna, Calina Tiurina.
Strlucit specialist n algebra, doctor n tiine, ea preda la Universitate. Era cu
totul n afara intereselor i cercurilor rebele, pasiunea ei fiind matematica,
excursiile cu barca i schiul montaN. i era sincera, ponderata i serioasa, ca i
fratele ei. A fost i ea de acord! Semn al timpului! (Probabil, la o activitate
subterana, directa, revoluionar, nu s-ar fi angajat. Dar eu ncepusem sa ma
nfig ca un asemenea ic special n societatea sovietica, nct a ma ajuta sa ma
menin n aceasta poziie prea atunci a fi sarcina tuturor paturilor culte.
Aerianul Hruciov nici pn la moarte n-a neles ce ic ajutase sa se nfig; le-a
fost dat urmailor lui s-l scoat.) A nceput sa tina toate manuscrisele undeva
la mezanin, unde inea i barca, i schiurile. Tot sistemul, de-acum fara nici o
ntlnire directa ntre Alia i Galia, funciona nur datorita metodei propuse de
A. A. Ugrimov (pentru a evita denumirea neclara i confundarea pachetelor): se
cumprase o garnitura dubla de timbre dintre cele mai diferite, pe fiecare
pachet aflat n pstrare se lipea cte un timbru, iar unul identic cu acesta se
pastra la Alia ntr-un fel de album filatelic; n cte o pungulia se afla un
numr, iar undeva separat se afla o lista cifrata a manuscriselor. Cnd eu
comandam un manuscris, Alia stabilea timbrul, i-l ddea lui Andrei, acesta l
trimitea Galici. Galia, operativ i infailibil, livra plicul care trebuia. (Pentru
manuscrise pstrate n condiii i mai conspirative, acelai sistem l folosea Alia
chiar cu Aleksandr Aleksandrovici.) Un sistem att de precis era pe deplin sigur
i pe deplin eficient, n locul pachetului luat rmnea de asemenea un timbru
mrturie a faptului ca pachetul este luat. Acest sistem este i comod atunci
cnd o anumit hrtie trebuie adugata unui anumit pachet: o data cu hrtia
se trimitea i un timbru, n 3-5 zile de la comanda mea, tot sistemul se punea
n micare i mi se livra tot ce ceream.
n noiembrie 1969, cnd la Riazan m-au exclus din Uniunea Scriitorilor
si, abtut, am dat fuga sa sun la Moscova, primul numr de telefon pe care l-

am fcut a fost cel al Aliei, dar ea1111 era acas. (Pentru ultima data pltea
tribut obiceiului ei din tineree, zburase cu prietenii n Caucaz, ca sa schieze.)
i peste cte (r) zile, plecnd din Riazan pentru totdeauna, m-am dus imediat
de i mir la ea, desi trgeam dup mine trei ageni. Ea se ntorsese deja. Ai
citit? (adic n ziar, despre excluderea mea). , Ait citit i ce prere ai?
ma verificam pe mine i o verificam i pe ea. Trebuie ripostat! Nu se ndoia
ea. Poftim! *~ i~am ntins eu rspunsul meu deja gata.
Elanurile noastre de lupttori se completau reciproc. Totdeauna.
Desi noi vedeam clar de la etajul al optulea ca agenii stau lng bloc
(lucru confirmat i de Eva, care n acest moment venea & (tm) ~ bta spre noi),
eu, nu stiu de ce, nu am luat cu mine U Juko^ka, ci am lsat la Alia capitolele
despre Lenin, n ideea ca acest material va putea fi transferat n linite la locul
de pstrare. Erau ni? Te capitole aduse de mine. Le extrsesem din diferite
Noduri. Iara doua zi diminea a venit la mine, la Jukovka, un var priinar
alliusei cu rugmintea din partea acesteia sa trec de urgenta pe la ea. Ce s-o
mai fi ntmplat? M-a trecut un fior: confiscare! Dup plecarea mea au descins
pentru percheziie la locuina Aliei! Dar cnm Pu~ tusem sa repet o asemenea
imprudenta, sa las eu nsumi sa se duca de rpa totul? Mai compromitor
dect capitolele despre Lenin, dar i dect Nodul al XlV-lea, referitor de-acuma
la epoca sovietica, era capitolul cu Dzerjinski. Cu greu putea sa existe ceva jna
compromitor, afara doar de Arhipelag. Tnrul nu era iniiat n nici o
problema, dar pe drum l-am ntrebat totui: Ce s-a ntfn. Pat>nu tii? Nu
stiu precis, dar e o mare nenorocire, a rspuns e^-Asa! Nu mai era nici o
ndoiala! Ma chirceam i muream & m viam n maina lui, n timp ce el avansa
ncet pe ngusta sosea Ru-bliovski, angajndu-se apoi n nesuferita aglomeraie
de pe Vlinski cel cu multe benzi de circulaie. Cum de n-am murit de-a binelea?
ntr-o jumtate de ora s-a repetat cu mine, n debit accelefat>tot calvarul
anului 1965, legat de pierderea arhivei, calvarul ucigtor, imputabil propriilor
mele greeli, din cauza crora pierdeam acum toate poziiile cucerite.
Despre ce era vorba, de fapt? De un oarecare articol n llit^azeta cruia,
dup prerea Liusei i a cercului de la Novi-nir, trebuia s-i rspund
imediat Ce bagatela! f.
Dar toat fora acestei lovituri perfide eu am resimit-o ca pe un nou
memento. Si: ce bine va fi cnd totul se va fi retras n adnc, departe, temeinic!
nsa nu pe tot parcursul anului au ieit toate aa cum fuseser puse la
cale. n iulie 1970, Galina Tiurina i-a dus ntr-o excursie cu brcile prin Nord
un grup de prieteni si, conducndu-i de una singura barca peste o anumit
limita, s-a necat ea, cea mai ndemnatica, cea mai descurcreaa dintre ei,
iar acetia, oreni nepricepui, fara s-i caute trupul, s-au ntors la Moscova.
Avea 32 de ani. Moartea ei i-a zguduit pe cei apropiai, soul pentru o vreme
s-a semidereglat. Andrei a plecat cu avionul s-i caute trupul; Alia, imobilizata
din cauza graviditii, sunase n toat Moscova dup o echipa de exploratori
echipata cu utilajele necesare. S-au gsit nite oameni cu suflet nobil, dispui
s-o ajute. (La locul nenorocirii, n condiiile indiferentei i neparticiprii nici
unei autoriti, Andrei a gsit trupul, mai n avalul rului, cu ajutorul
aviatorului care a nclcat consemnul ce-l avea pe linie de serviciu. Au adus-o

i au ngropat-o la Moscova.) Alia cutase prin telefon o echipa de exploratori,


dar prin durere i jale strbtea teama ca acas la rposata rudele vor da peste
ceva ce nu era cunoscut nici uneia dintre ele. Andrei nu era. Trebuia trimis
cineva care sa salveze manuscrisele aflate acolo n pstrare. Din ignoranta, din
lipsa de pregtire, din disperarea provocata de nenorocire, se poate ntmpla
oricE. i A. A. Ugrimov cu Dima Borisov s-au dus cu Sonia Tiurina, sotia lui
Andrei, sa scoat din casa disprutei dintre cei vii rucsacurile cu manuscrise
(27 de kilograme) n aa fel nct sa nu neleag nimic cei care, prtai la doliu,
veneau s-i ia adio de la Galia. (Soul defunctei a aflat ca n casa lui se
pstrase ceva i l-a mhnit faptul ca sotia lui avusese un secret fata de el.) i
cteva sptmni, aceste rucsacuri rmseser la AndreI. i n toat aceasta
jale generala trebuia sa ne punem ntrebarea: unde o sa le pstrm n
continuare?
Cercul apropiailor era luat de la sine n consideraie. Cercul apropiailor
era un cerc de matematicieni: mpreuna fceau excursii n muni (si mpreuna
degerau i-i pierdeau degetele de la picioare), mpreuna se plimbau duminicile
prin mprejurimile Moscovei, asi-gurndu-le astfel poria de prospeime
capetelor suprasaturate de matematica, discutnd n afara razei de aciune a
microfoanelor chestiuni sociale. (Alia, cndva membra a acestui anturaj, de
mult nu mai participase la excursii alturi de ei, viaa ei complicndu-se cu
probleme de-ale mele, iar Andrei, cu ocazia unor asemenea plimbri, ardea
pentru ea tot felul de maculatura i rebuturi rezultate din munca noastr de
dactilografiere clandestina: imposibilitatea de a arde hrtie ntr-un apartament
de ora constituie unul din gravele handicapuri ale conspiraiei contemporane.)
Acum se angajase sa ne fie custode Serghei Petrovici Diomuskin un om
foarte-foarte circumspect, n ciuda celor 35 de ani ai sai; el a pus condiia ca n
chestiunea aceasta sa nu fie iniiai i amestecai nici chiar cei mai apropiai i
mai cumsecade.
Noului custode, pentru prudenta i profunda lui conspirativitate, eu cu
Alia i spuneam ntre noi Viezurele. Serghei Petrovici era i el matematician,
de la Institutul Steklovski. Era un om foarte serios, calm, ponderat, cu o voce
domoala, dar cu convingeri ferme. Se nscuse ntr-un sat, i-a dobndit toat
instrucia colar prin propriile lui eforturi. Tria ca un anonim, departe de
orice publicitate, dar n Moscova era unul dintre primii care, n linite, cu
discreie, a nceput s-i sacrifice veniturile personale pentru a-i ajuta pe
deinui i pe familiile lor gest la care n-a mai renunat niciodat, n anii
maturitii a nceput dintr-o data sa cnte la pian. Dup o boala ncepuse sa
chiopteze, dar tot se ducea cu prietenii sa schieze n muni. Un moment de
panica a fost i cu manuscrisele aflate n grija lui: nu le inea la el, ci la fratele
lui, fara tirea sotiei acestuia. Deodata n familia fratelui a intrat dihonia. Din
spirit de prevedere, S. P. A hotrt sa schimbe locul manuscriseloR. i unde sa
le duca? Le-a gsit un alt adpost (eu nici acum nu-l stiu). i le-a pstrat aici
pn la expulzarea mea, iar apoi mi le-a livrat transa cu transa peste granita.
(Mai trziu l-au exclus din institut, dar nu din cauza mea.)
Andrei Tiurin nu-i ascundea prea mult antipatiile politice, n privina
aceasta dovedindu-se i foarte apropiat de familia noastr. Dup expulzarea

mea, folosindu-se de nite drepturi de rudenie, nu numai ca venea zilnic ca sa


ne protejeze locuina, ca s-o fereasc de intruziunile cui vrei i cui nu vrei, dar
si, n sptmnile cele mai periculoase de apriga urmrire, purta cu sine
materiale secrete voluminoasE. i mai trebuie spus ca fcea aceasta n
condiiile n care era strns cu usa de un calendar sever: anume n zilele cnd
la Alia erau ateptai corespondeni strini care sa duca mai departe acele
materiale pentru ca acestea sa nu zboveasc n locuina noastr. * i nc i
n anul urmtor, el i ai lui mai trimiteau n Occident manuscrise, Ie corectau
pe cele rmase incomplet finisate i pe care* nu reuiserm sa le luam cu noi.
Ardeau rmiele.
Acum, cnd scriu aceste rnduri, n vara lui 1975, operaiunea de
lichidare a depozitului de la ei s-a ncheiat cu bine.
Si m-a mai scutit de o obligaie Alia textele mele care erau gata, ea le-a
fotografiat pentru a le expedia sub forma de microfilme n strintate. Ani de
zile, aceasta meserie mi-a fost de un ajutor incomparabil, mi-a asigurat o
independenta perfecta n activitatea mea conspirativa dar, i n condiiile
acestea, volumul de munca ma copleea, mi lua prea mult timp. De aceea,
meteugul ca atare cutam s-l transmit primei mele sotii (si trebuie spus ca
n 1968 ea mi-a fotografiat n condiii excelente iot Arhipelagul). Iar acum
volumele se tot mreau. Ceea ce este nsa important este faptul ca n primvara
lui 1971 ne-am hotrt sa refotografiem totul de la nceput pn la sfrit i sl trimitem avocatului meu de la Ziirich, pentru ca toate cele pe care le-am scris
precum i arhivele principale sa le am ntr-o forma concentrata i sa pot
dispune de ele setul Seif, setul complet, s-l am n siguran. (A trebuit sa
facem o copie i dup Arhipelag, pentru ca exemplarul trimis peste granita ne
devenise inaccesibil, nu-l puteam folosi pentru a fi tradus n limbi europene.)
Aceasta a fost o munca imensa.
Alia a propus ca treaba aceasta sa fie fcut de prietenul lor comun
Valeri, fizician de la USM (Universitatea de Stat din Moscova).
Pe Valeri Nikolaevici Kurdiumov l vzusem o data n compania lui
Andrei. Ma frapase prin valul fin i persistent al melancoliei
* Se ntreprindeau masuri menite s-o intimideze i pe A. I. Zaharova,
mama lui; aceasta era invitata chipurile prietenete la KGB (multi ani ea
lucrase ca inginer de tehnica radio n sistemul lor), unde i se spunea: Trebuie
s-l salvam pe Andrei, se duce pe Kozitki. Dup plecarea noastr s-au
rzbunat pe Andrei supunndu-l unor reatestari anuale: n afara oricror legi i
norme, n ciuda faptului ca el i luase un doctorat strlucit, i fceau mizerie
i-l discutau prin consilii tiinifice i prin cabinete neconfirmndu-l ca profesor
i chemndu-l tot timpul la interogatorii social-politice.
Dar, n general, aceasta afacere s-a terminat cu bine. A avut Dumnezeu
grija de el. (Adnotare din 1978.). >. - <.: _; o, care-i umbrea privirea, buzele
i prin pesimismul care-l apas cnd se gndea la viitor. Nu demult mplinise
treizeci de ani, dar l mina tristeea caracteristica omului btrn care tie totul
despre viaa i nu mai ateapt nimic de la ea.
Tatl lui fusese deinut la Marea Alba, apoi la canalul Mos-cova-Volga.
Prinii nu ascundeau nimic copiilor. Din Valerik, nscut n faimosul an 1937,

a ieit un sceptic absolut i nzestrat cu nelegerea a tot ce se petrece n lume.


Era un bun tehnician radio, chiar n perioadele de puternic bruiaj asculta
destul de mult radioul occidental, urmarea politica n deplintatea i
ramificaiile ei. Judecile lui erau mature, exacte. Era convins ca ai notri nu
vor slabi urubul niciodat n nici o privin, nu vor face concesii, nu se vor
schimba (prognoza foarte lucida) i ca pn la urma i vor nghii pe blegii de
occidentali. Mai rau dect aceasta socotea Va-leri este faptul ca orice
micare, interna sau externa, fie ea i de intensitatea unei lupte mpotriva
comunismului, este lipsita de orice perspectiva. Astfel i toat lupta mea el o
aprecia ca pe un fenomen unic, ca pe o minune care nsa nu va clinti nimic i
pe nimeni din loc, iar pe mine opina el daca n-or sa ma nchid, atunci or sa
ma omoare; i chiar publicarea crilor mele n Occident, el o socotea ca fiind
de natura s-mi apropie sfritul.
Dar lucrul de care el, dimpotriv, era ferm i chiar profund convins era
necesitatea de a salva din cele ce-mi aparineau: tot ce am scris, toate
documentele, fiecare cuvnt. Singur, cu propriile lui mini, i crease o colecie
completa o raritate n Moscova de texte samizdat fotocopiate i legate de el
nsui. Era o ntreaga biblioteca din care el, generos, ddea tuturor sa citeasc
i ddea chiar texte foarte periculoase, ca acelea ale lui Avtorhanov. S-a angajat
cu placere sa fac fotocopii i pentru mine. Alia se temea sa duca la locuina lui
tomuri cu scrierile mele. El a carat toate utilajele la ea i a recopiat i a
developat i a uscat la ea, trei zile i trei nopi la rnD. Aa au fost
confecionate un nou set microfilmat al Arhipelagului, dup care s-au fcut mai
trziu toate traducerile, afara de cele din spaiul anglo-american, i jumtate
din ntreg setul Seif. Mai trziu Alia a nceput s-i dea lui Valeri sa fotografieze
manuscrise (pentru a evita riscul legat de existenta unui singur manuscris i
care ar putea sa dispar) precum i versiuni intermediare i materiale pentru
romane, totul n forma n care lucrarea se ntrerupea forat sau se oprea.
(Aceasta duplicare fcut n etape ne-a mpovrat i ea enorm activitatea
conspirativa.) n august 1973, mergnd la lupta hotrtoare, ma grbisem ca
sa fiu sigur ca totul este n regula sa transmit n Occident microfilmul cu
Octombrie aisprezece, adic textul n forma n care era scris la acea data. Ca
s-i nmnez lui Valeri un manuscris m-am dus singur; stabiliserm ca
ntlnirea sa aib loc n magazinul de lactate aflat n blocul n care locuia el, pe
una dintre strzile din Pes-cianaia. Din magazin am mers dup el, la distanta,
am ajuns amn-doi ntr-un mic scuar ntre blocuri, numai acolo ne-am salutat.
Era soare peste tot, banca n-am gsit, ne-am plimbat. Eu deja aveam n cap
planul pentru acea zi al atacului meu n trepte si, tiind ct de mult i urte
Valeri, m-am hotrt s-i fac o bucurie i s-l mbrbtez, i-am povestit cte
ceva despre cele ce urmau sa se ntmple. I s-a luminat fata cu un zmbet. Dar
tot cu zmbetul dinii, acela din magazinul de lactate, un zmbet trist, pierdut,
amestecat cu o unda de regret: se bucura de apropiatele mele lovituri i de tria
lor i nu putea sa se bucure, ci numai se ntrista la gndul ca ei din nou vor
rezista, iar noi din nou vom sucomba.
n toamna lui 1973 am fost urmrii pas cu pas, s-a complicat la
maximum legtura cu toi cei pe care i ineam departe de riscuri, iar

transformarea manuscriselor n microfilme se cerea uneori efectuata pe loC. i


din nou m-am ntors la sistemul descurc-te singur: din nou am cumprat
utilaje ca acelea care se uzaser de-a lungul anilor, am nceput sa fotografiem
noi nine n locuina din Moscova, aleea Kozitki. Eram venic cu storurile
trase. (Saa Gor-lov, cu minile lui minunate, n mod special a lucrat un timp
pentru a adapta incomodul stativ reproductor sovietic la scopurile noastre.)
Deodata, nu stiu cum, ntr-una din zilele acestor sptmni ngrozitoare, Valeri
vine la Alia, fara sa se anune i fara sa fie chemat, neglijnd astfel
nendoielnica prezenta a acelei camere instalate de KGB n blocul de vizavi de
intrarea noastr principala. Era la rnd o lucrare oarecare, a luat-o el, peste
doua zile ne-a retumat-o pe o cale indirecta, iar peste alte cteva zile constat ca
lipsete o piesa importanta-o fi scpat-o pe undeva? O fi pierdut-o? I-o fi smulso careva? Lucrurile s-au lmurit ctre miezul nopii, iar a doua zi lucrarea
trebuia deja sa fie expediata. Eu i Alia am ieit sa ne plimbam, l sunam de la
un telefon public. Era deja unu noaptea. (Dificultatea consta, se pare, i n
aceea ca sotia lui Valeri nu permitea la telefon nici un fel de voci feminine
necunoscute, trebuia s-i dai numele.) El s-a fstcit. Dup o pauza, dup
cutri, ncepu sa rd blajin n receptor: Da, chestia aia s-a rtcit n sertarul
mesei. Slava Domnului! A adus-o el nsui a doua zi. Dar ultimele zile au fost
cele mai grele.
Si toate aceste apariii ale lui Valeri la noi n-au trecut fara sa lase urme.
Este ca atunci cnd, imprudent, treci de multe ori pe lng un roentgen n
funciune i te alegi cu boala radiaiei, boala de care nu-i dai seama imediat.
Am aflat prin posta stnga de la prieteni ca dup expulzarea noastr au nceput
s-l icaneze. Mai nti l-a chemat directorul cu probleme speciale (exista aa
ceva n institutul lor special pentru problemele fizicii), l-a ameninat c-l da
afara. Apoi, n septembrie 1974, l-au trt la Lubianka, reuiser sa afle n ce a
constat legtura lui cu noi; erau perfect informai despre ntlnirea noastr n
magazinul de lactate, chiar i filmul s-au oferit sa i-l arate. Valeri a recunoscut
ca m-a ajutat, dar a refuzat sa precizeze ce anume a fotografiat. Au nceput s-l
amenine: Dumneata observi ca aici la noi e foarte multa linite, dar asta nu
nseamn ca aici nu se i mpuca. Dar cu asta, se pare, povestea deocamdat
s-a ncheiat.
i vad zmbetul de om dezndjduit, trist. Cum presimea el mereu
zdrnicia oricrei mpotriviri fata de eipresimtire la fel cu cea a lui Q.
Si numai lui Dumnezeu trebuie s-i mulumim ca iat, dup un an i
jumtate de la expulzarea mea, nc aa de putin i-a zglit i i-a reprimat
regimul pe ai notri, aa de multe probe am reuit noi sa distrugem, aa de
multi au devenit acum mai putin vulnerabili. Nu stiu: ce a fcut ca ntregul
cerc al celor care ne-au fost ajutoare apropiate sa reziste n lunile cele mai pline
de primejdii? Numai rugciunile. Iar mai departe: trecutul devine ntr-o tot mai
mare msur trecut, pierde legtura cu fazele practice ale luptei. Noii fermeni,
manifestrile mele europene i americane, fac ca lupta sa se transfere pe alt
teren, iar cei anteriori nu-i mai foreaz cu atta zel drum spre suprafa.
Eu cu Alia, ndat ce ne-am completat reciproc n munca, am simit
nevoia de a avea spre Occident un canal nou, permanent i care sa fie al

nostru. Eva nu avea un canal permanent, la ea totul se baza pe improvizaiE. i


n anul 1968, dup ce am expediat Arhipelagul, ea a refuzat sa expedieze
(simind ceva strain aici) microfilmul de pe cartea lui Dmitri Panin, destinata de
acesta pentru Papa de la Roma (pentru ca dintr-o lovitura sa schimbe
convingerile i atitudinea ntregului Occident i ale ntregii lumi). n aceasta
carte nici eu nu credeam, dar n virtutea unei vechi prietenii datnd din anii
deteniei socoteam de datoria mea sa ajut la expedierea ei. Iar atunci s-a
ntmplat sa fac cunotin cu fermectorul printe Aleksandr Men. tiam ca
are legtur cu Occidentul i l-am ntrebat daca vrea sa ne ajute. Mi-a rspuns
prompt i foarte ferm. Da, desigur, atta timp ct canalul meu nu s-a
nfundat. (L-am invidiat: acest om are canalul lui! De-am avea i noi!) i a
luat asupra-i problemA. i a rezolvat-o.
Numai printr-o familiarizare mai strnsa ne-am dat seama cum lucrau
pinioanele acelui angrenaj. Printele Aleksandr era conductorul spiritual al
unui curent explorator, nc nensemnat la data aceea, un curent al ortodoxiei
nevoite sa activeze sub regimul sovietic; el conducea nite seminarii neoficiale i
ndruma o grupa de tineret. (Din aceste eforturi s-a nscut buchetul de articole
din Vestnik nr. 97 precum i completrile ulterioare.) La el, organizator
principal era nsa Evgheni Barabanov, cel totdeauna bogat n proiecte de
organizare i reorganizare. (Cel mai reuit dintre acestea fiind preluarea
samizdatului de ctre Vestnik-nparizian.) Noi ne-am cunoscut (am intrat n
legtur) nemijlocit cu el la printele Aleksandr Men, ne-am neles cu privire
la transmiterea prin canal. Mai departe, pentru o mai mare siguran a
canalului i a ntregului lor grup, nu numai ca eu nsumi nu m-am mai ntlnit
cu el aproape niciodat sau numai de trei ori n patru ani, dar nici Alia nu l-a
mai ntlnit dect de cteva ori: trebuia gsit din nou un factor care sa
ngreuneze urmrirea nc o persoana intermediara ale carei n-tlniri cu Alia
i cu Barabanov sa fie fireti.
Pentru acest rol, ea l-a ales pe unul dintre prietenii ei, pe nasul fiului ei
mai mare, pe Dima Borisov. Acesta era un tnr sfios, drgu, cu par negru
ondulat, cu ochelari, un fin degusttor de poezie, cunosctor al cntecelor
ruseti i avnd el nsui o voce frumoasa. Ddea impresia ca nu este
consecvent n voina de a munci i de a-i organiza munca. Cnd ne-am
cunoscut, Dima era doctorand la Institutul de Istorie. Teza lui de doctorat
(desigur, mascata cu formulri sociologice) se referea la istoria Bisericii ruseti
din secolul al XlV-lea. De domeniul miracolului era faptul c-l admiseser la
acest doctorat, de domeniul miracolului era faptul ca putuse sa fie aleasa o
asemenea tema-i putuse sa fie susinut o asemenea teza (pn la urma, acest
miracol se va destrma). El se nscuse n familia unui important funcionar
sovietic, dar repudiase drumul i convingerile tatlui sau. Pe acesta l tulburase
i-l speriase evoluia fiului sau. Dima Borisov este un om de mare i crescnda
erudiie, articolul lui din Voci din strfunduri (ca i Zvon i controverse din
culegerea de samizdat n patrie se citete August Paisprezece) nu reprezint
dect nceputul posibilului sau drum. Desigur, nu cu transmiteri conspirative
trebuia sa se ocupe el (si nu trebuia sa sufere de omaj, de srcie), dar dup
60 de ani este aa de vlguita Rusia, atia oameni am pierdut, nct nici nu

are cine sa se ocupe de jocul acesta de-a v-ai ascunselea pe ntunecate strzi
lturalnice, n general delicat, vistor, contemplativ, Dima Borisov a dat dovada
chiar din primele confruntri cu KGB (chemri la interogatoriu n primvara lui
1973, apoi zilele ultimei prigoane mpotriva mea, ale nfrn-gerii, o luna i
jumtate de pregtiri ale Aliei, de salvare a arhivei ramase n urma mea,
ameninrile la adresa lui n 1974 dup plecarea noastr) de o asemenea
fermitate i chiar de o att de neateptata putere de riposta, nct iat ca pn
astzi regimul nu s-a hotrt s-l aresteze sau sa ia alte masuri mpotriva lui.
Dima Borisov a devenit prieten apropiat al familiei noastre, cavaler de
onoare la cununia noastr religioasa, nas al lui Stepan al meu; Alia i-a botezat
pe una dintre fiice, iar eu pe cealalt.
Micul lant Dima Borisov, Jenia Barabanov i mai departe cineva de la
ambasada fraceza pe care noi nu-l tiam i cruia convenional i spuneam
Vasia (cu ntrziere mi-a optit Barabanov ca Vasia era o femeie i totodat
clugri) funcionase impecabil trei ani, ncepnd de la dactilografierea lui
August la YMCA n 1971. Aceasta a fost principala noastr legtur
nentrerupta cu Occidentul, i ea n-a fost niciodat urmrit de KGB, iar
ceilali de la ambasada nu tiau nimic, (n septembrie 1973, dup ce a nimerit
n vizorul filajului si, deschis i temerar, recunoscnd chiar atunci, n locuina
noastr, n fata unui corespondent strain, ca a expediat manuscrise n
Occident, Jenia i-a luat avnt sa pomeneasc i de scrierile mele: se prea ca
nu mai era nimic de pierdut. Dar eu l-am oprit: nu deerta tot ce ai n traista
care-i atrna de gt, las acolo o rezerva ca n-o s-i juleasc beregata i o si prind bine. Si, cred eu, n-am fcut rau: dup expulzarea mea i-ar fi imputat
acest lucru. Dar aa a scpat.)
Toate amnuntele despre aceasta legendara Vasia n-am nceput sa le
aflam dect ntr-o perioada cnd eram deja n Occident, iar n primvara lui
1975 la Paris am fcut cunotin cu ea nsi. Era clugrita catolicaapartenenta religioasa ce s-a dovedit adevrat. De unde eu mi-o imaginasem
ca pe un nger plpnd, m-am pomenit n camera noastr de hotel cu o grsan
blajina, cu o rusoaica provinciala, fara ndoiala o gospodina excelenta (cel mai
uor era s-o vezi cu ochii nchipuirii cum i servete cu sratele, gogo-sele pe
nite oaspei multi la numr), cu un accent rusesc nu numai pe deplin pstrat
cum la putini din emigraie l mai ntlneti, dar i foarte savuros, dar i
proaspt, un accent care i n Uniunea Sovietica a fost suprimat, nimeni deacolo nu mai tie s-l foloseasc.
Ceea ce visa ea mereu era sa triasc n Rusia.
Anastasia Borisovna Durova se nscuse n 1908. Rzboiul civil i
mprtiase familia, Asia cu mama locuiser lng Giugba pe malul Marii
Negre, tatl ei se pierduse n necunoscut, apoi ntmpltor, sub Albi, i-au citit
numele ntr-un ziar: deinea un post nalt n guvernul de la Arhanghelsk. Dup
cderea Arhanghelskului, tatl ei a plecat la Paris i de acolo, n urma unor
demersuri, a obinut pentru ai sai viza de ieire la sfritul lui 1919, cu putin
nainte de comarul evacurii de la Novorossiisk. La Paris, mpreuna cu civa
ofieri, tatl ei a deschis un gimnaziu rusesc. (Caci ntoarcerea n patrie era aa
de aproape! Eterna aberaie a emigraiei, iar ocazia de a-i educa pe copii ca pe

nite rui nu trebuia ratata. Gimnaziul a existat pn n anul 1962.) n acest


spirit a crescut i Asia, tnjind mereu dup Rusia, desi de la Leningrad bunica
o prevenea pe ocolite: Nu mai visa la Rusia, pe Rusia au clcat-o n picioare
oamenii i a prsit-o Dumnezeu. Iar dup gimnaziu, Asia s-a nscris la un
colegiu catolic, a trecut la catolicism. Vechiul ei dor de tara nu s-a stins, dar
de-acum a trecut prin attea refracii nct s-a transformat n nzuina de a
salva Rusia prin catolicism. Ea a luat examenul de profesoara de limba rusa.
Afluxul postbelic al celei de a doua emigraii, uvoiul viu al Rusiei, iar apoi
ntoarcerile benevole n URSS ale unei parti a primei emigraii au fcut ca dorul
ei de tara sa fie i mai irezistibil, n anul 1959 a venit ca turista n Uniunea
Sovietica, ajungnd astfel sa calce cu picioarele ei pe p-mntul pe care se
nscuse, n 1962 a venit ca traductoare la expoziia franceza de la Sokolniki.
Iar n primvara lui 1964 a venit n URSS noul ambasador Baudet. Acesta, cu
putin timp nainte, rajnasese vduv i acum avea nevoie de o menajera care si administreze casa din Moscova, i sa nu aib familie, i sa nu aib rude n
URSS (un ambasador nu trebuie sa sufere nici influente, nici reprouri), dar sa
tie la perfecie i franceza i rusa, i sa fie o gospodina excelenta o suma de
cerine aproape irealizabila, dar Asia Durova a fost tocmai omul potrivit pentru
aa ceva. Sprintena, ndrznea, operativa i n acelai timp cordiala, femeie
cu orizont larg aa cum sunt rusoaicele i ucrainencele, ea s-a adaptat uor la
condiiile sovietice, mbina fermitatea i maleabilitatea n relaia cu oamenii
administraiei sovietice, cu lucrtorii sovietici, din domeniul aprovizionrii i a
dat attea dovezi ca este omul potrivit la locul potrivit, nct i ambasadorii
urmtori au apelat cu placere la serviciile eI. Aa de uor i de firesc s-a
familiarizat cu ambianta sovietica, nct n-a ezitat s-i dea peste gheare KGBului (nu vrei sa ne ntlnim la hotelul Evropeiskaia ?. Nu vrei sa mergem la
dacea n Golful Finic?). Aa de uor i de firesc, nct a ajuns s-i cunoasc
pe disidenii (atunci nc nu li spunea aa i nici nu erau identificai ca atare)
pe cale de apariie, la unii se ducea acas (la Barabanov-n 1966, fcnd
cunotin cu el prin studenta franuzoaica Jacqueline Griinwald, i la nunta la
el, i i-a botezat copiii). Mai trziu a fcut mai mult: ruii de alta orientare dect
cea oficiala vor totdeauna sa transmit ceva. Ea o fcea i pe-asta (si de la
Siniavski cu Daniel de asemenea, mpreuna cu Helene Za-moiskaia); i aceeai
Grunwald i Ania Kisilova, alta studenta din Paris, o puseser n legtur cu
Nikita Struve (schia 12) de la YMCA. mbinarea speciala de spirit gospodresc,
inventivitate, perspicacitate, ndrzneala i dezarmanta bunatate-simplitate, i-a
permis Asiei Durova sa menin ani de zile periculosul, poate principalul canal
ilegal Rusia-Occident, ea neavnd imunitate diplomatica. Era o sarcina pe care
diplomaii aprai (dar preocupai de cariera lor funcionreasca) de imunitate
nu aveau curajul sa i-o asume. Ea, de obicei, trimitea, nu prin diplomai, ci,
asa, prin diferii oameni care se ntmplau sa se fi cunoscut la Paris cu mult
timp n urma, la vreun colegiu, mai adesea fara mcar sa le spun ca urmau sa
transporte cu ei materiale de natura a-i compromite n fata autoritilor
sovietice. Totdeauna oamenii iau mai uor lucruri secundare. Un anume
simt, care-i spunea cu cine se poate i cu cme nu se poate face treaba
respectiva, n-o nela niciodat. Astfel, Pnn cteva verigi, eram i noi racordai

la ea ncepnd din toamna lui 1968, de la prima transmitere a microfilmului


lui Dmitri Panin n februarie 1971, ea a fost de acord sa ia August sub forma de
manuscris caci nu exista nici un plan, nici o perspectiva clara. Dar pleca la
Paris un oarecare poliist francez i harnica Asia, venic ocupata cu florile, cu
prjiturile, cu torturile i cu mai ce? L-a rugat sa fie aa de amabil sa duca o
cutie mare cu bomboane pentru o clugri bolnava. Poliistul, galant, a luat-o
tara nici un fel de ezitare, a dus-o fara nici un fel de jenA. Aa a ieit din tara
August.
Iar n mai 1971, cu o alta pasagera ntmpltoare (dar care tia ca duce
cu sine ceva serios), Asia a trimis i ncrctura mea principala, tot ce
scrisesem dup eliberarea mea setul de microfilme Seif. La aeroportul Orly,
acea pasagera a fost ntmpinata de Nikita Struve cu familia; au intrat ntr-o
cafenea la un ceai i i-au pus gentile pe duumea, pentru ca apoi sa le
ncurce, sa ia una care nu era a lor. (Copiii erau ngrijorai: o doamna dealturi i urmrise foarte insistent.)
Extraordinar! Tot Asia a conceput i a realizat ceva cu totul
nemaipomenit: ntlnirea dintre Jenia Barabanov (delegaia sovietica pe linia
artei decorative) i Nikita Struve (turist parizian) la Varovia n septembrie
1970. Urmare a acestei ntlniri de la Varovia, Buletinul MSCR (Micarea
Studenilor Cretini Rui) a nceput sa fie publicat n format mare i s-i
propun un program amplu care sa includ i autori din Uniune. (De fapt, o
asemenea includere se i realizase, aa ca ntlnirea a fost nu deosebit de
neclara, ci mai mult riscanta dar de vreme ce fusese programata! Pentru
aceasta a fost nevoie i de nite ingenioase convorbiri telefonice dinainte
convenite cu Parisul, cu Varovia, convorbiri pe care Asia le-a realizat n mod
operativ.)
Acum ea i amintete de toate acestea ctui de putin ca de nite fapte
eroice, ci numai i numai ca de o prjitur reuit, dar consumata nc de
sptmna trecuta.
Nu ne este dat pentru prima oara sa vedem cum Rusia i strnge la
snul ei copiii care i-au fost rpii. Dup e&i-a ncheiat activitatea la
ambasada franceza din Moscova, Asia Durova nu i-a mai gsit locul nicieri n
Occident i a venit din nou la Moscova, acum doar ca sa locuiasc la
ambasada pentru multa vreme i sa fie mai aproape de sora ei mai mica i
de nepoatele ei.
?!
^te i-t > S3
Elena tezarevna (Liusa) Ciukovskaia Mira Ghennadievna Petrova Vadim
Vitalievici Afansiev Aleksandr Vadimovici (Saa) Andreev Natalia Ivanovna
Stoliarova (Eva)
Olga Viktorovna i Vadim Leonidovici Andreev la Peredelkino. La K. I.
Ciukovski Elfrida Philippi ncruciri ale destinului descoperite de N. S.
Tatiscev la Moscova Stepan Nikolaevici Tatiscev Aleksandr Moiseevici Gorlov
Boris Aleksandrovici Ivanov (ofier KGB)

Inna Petrovna Borisova Natalia Vladimirovna Kind luri Aleksandrovici


Stepanov (Donet) Vilghelmina Ghermanovna Slavutkaia La Leningrad, la Efim
Grigorievici Etkind i Ekaterina Fiodorovna Zvorkina. Sfritul anilor 1960
Natalia Dmitrievna (Alia) Soljenitna Nadejda Vasilievna Buharina cu
Ermolai i Ignat (fiii lui Soljenin). Moscova, 1974
Margarita Nikolaevna seffer (Gutalova)
Aleksandr Ilici Ghinzburg cu fiul Sania. Tarusa, 1973
Igor Nikolaevici Hohluskin Andrei Nikolaevici Tiurin Calina Nikolaevna
Tiurina Natalia Evghenievna Radughina Elizabet Markstein (Betta)
Nikita Alekseevici Struve Cu Nils Morten Udgord la Sternenberg. Vara
1974
Dr. Fritz Heeb Ultima vara n Rusia Cu fiul Ermolai, Firsanovka, 1973
Irina Nikolaevna Medvedeva-Tomasevskaia Ultimele lucruri citite de A. I.
Soljenin n patrie
(pe masa la Peredelkino).
Foto S. Bukalov HPE3PEHHE H T H E B K axa Hi denii * pedaitifuio
toerynai npeflATEJIBCTBO HE npoiitaetcfl Tpy; ino B iciuic epcmfl Hafirn ros
iiamcM crpanu.
Npomncro, DOHWIIACKBHAlihty ROHEH JIHTEPATYPHOrO
BJIACOBUA Prigoana prin presa, ianuarie-februarie 1974
Lidia Korneevna Ciukovskaia Ultima fotografie a lui A. I. Soljenin fcut
nainte de a fi expulzat n curtea casei de pe ki, februarie 1974
Coodmehhe TACC Bepxoshoro Coseta CECP sa chcrema-Tnqeckoe
cobepmehhe AeacTBHH, ne cobmecthmbix e nphhaaae>KHOCTblO K
rpa^KAaHCTBV CECP H Hanocmithx ymep6 Coioay CoseT-CKHX
ComaahcnrqecKHX PecCCCP H 13 $ebpaafl 1974 roaa Bbiabopen 3a
npeaeAM Coseiv ckoro Coioaa CoA5Kehnm>H A. H.
K H6My, K3K TOABKO CO-H6o6xoahmfcIM.
PEAAKItHOHHAH KOJIJIErHH B 03739. 50124.
H3ff. M 378. B.
Comunicat de presa al Ageniei TASS, 14 februarie 1974
DE LA AGENIA TASS Constatnd ca Soljenin A. I. Svrete n mod
sistematic aciuni incompatibile cu calitatea de cetean al URSS i duntoare
Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS
decreteaz decderea lui din aceasta calitate i expulzarea lui ncepnd cu 13
februarie 1974 de pe teritoriul Uniunii Sovietice.
Familia lui Soljenin va putea sa mearg la el ndat ce va considera
necesar acest lucru.
Colegiu! De redacie i
12 Triunghiul de sprijin Dar cu toat publicitatea zgomotoasa fcut
njurai loviturilor date de mine n lupta dreapta cu autoritile, o adevrat
for care sa ma sprijine mpotriva acestora mi-a lipsit cu desvrire. n orice
noapte i chiar n orice zi, kaghebistii puteau sa vina simultan i la mine i la
cei civa apropiai ai mei i sa duca imediat n brlogul lor nu tot, dar mult din
ceea ce ani de zile scrisesem, acumulasem, construisem. Din anii 20 i pn n
anii 70, multora, multor predecesori i frai mai vrstnici de-ai mei, cunoscui

i necunoscui, tocmai asta li s-a ntmplat: li s-a luat i li s-a aruncat totul n
abis, n gura monstrului uitrii, pentru totdeauna. Eu deja scrisesem ca
ntreaga literatura naional a pierit o data cu Arhipelagul, i nu numai n
sufletele i minile oamenilor, ci i nainte de acesta, o data cu percheziiile
asociate cu arestarea. Iar eu, purtnd deja n mine toat experienta trit n
lagr, nu aveam dreptul s-mi permit o asemenea vulnerabilitatE. i tainiele
din Moscova, mijlocite mie de Invizibili, nu prezentau nici ele siguran. Trebuia
ca toate manuscrisele sa mi le pstrez n Occident, sa am acolo un sprijin,
capabil s-mi promoveze, fara gre i cu fidelitate, crile, n caz ca aici eu i
Alia am fi pierit.
Iar pentru toate acestea, evident, era nevoie: n primul rnd, sa am n
Occident un editor rus permanent (si o legtur permanenta cu el!). Apoi un
reprezentant oficial (un avocat?) care sa poat respinge juridic orice lucrtur
kaghebista de genul aceleia cu care Sovietele nsei fac comer n Occident cu
manuscrise furate de la autori interzii n Uniune, cum deja nu o data a
demonstrat-o acelai Viktor Louis (si o legtur permanenta cu acest avocat).
Dar i mai important: i o persoana de mare ncredere, una iniiat, care sa ma
neleag bine i sa neleag bine i condiiile din Uniunea Sovietica, dar sa
triasc ntr-un loc inaccesibil labelor KGB -si astfel sa poat gestiona cu
pricepere tot ce am expediat n Occident. Adic trei puncte legate ntre ele.
S-mi construiesc astfel un triunghi nedeformabil.
Editorul s-a dovedit n mod univoc a fi Nikita Alekseevici Struve. (n
spatele lui, editura YMCA din Paris i aparatul ei cumva se pierdeau n ceata,
se eclipsau.) De altfel, nsui Struve rmnea pentru mine un om nc total
necunoscut. Legtura bilaterala cu el s-a aranjat prin Barabanov i Durova.
Barabanov mi-a furnizat primele date despre acest nepot al unui bunic celebru,
al personalitii istorice care a fost Piotr Berngardovici, i nepot (de frate sau de
sora?) al vestitului teoretician al literaturii Gleb Petrovici, dup cartea cruia,
ntr-un fel, mi-am format prima impresie despre coninutul i dimensiunea
literaturii emigrante. Legtura lui Barabanov cu N. Struve data deja de mai
multa vreme, din anul 1966. n scrisorile prin posta stnga nelegale, pe care i
le scria Struve, erau afirmaii ca acestea:, noi (adic emigranii, i mai ales
urmaii emigranilor) suntem nite rui dematerializai , Rusia (pentru noi)
aproape ca nu este o realitate, ci o idee i de aceea i mai mult dect n
vremea lui Tiutcev, trebuie, mpotriva realitii i a evidentei, sa credem n
Rusia. Credem ca Rusia poarta pecetea tarii alese de Dumnezeu unica tara
ortodoxa, mare i vie; tocmai n Ortodoxie este plenitudinea adevrului i a
vieii Legtura dintre Rusia i Ortodoxie pentru noi este una dintre cele mai
nalte valori umano-dumnezeiesti . (Eram nc din tineree foarte interesat n
a-mi face o idee de ansamblu despre modul n care emigrantul rus percepe
lumea. Dar atunci nu reueam sa neleg detalii de viaa ca acestea: Facem
eforturi supraomeneti pentru ca, mpotriva logicii i a utilitii, copiii notri sa
rmn rui, osndindu-i la suferine morale, ntruct aceasta educaie
monstruoasa i rupe de mediul lor de viaa. Peste nc o duzina de ani, cnd
de-acum ma aflam n afara granitelor tarii, acest lucru aveam s-l neleg i eu
n relaia cu fiii mei.) Mai trziu, Nikita mi va scrie la Moscova i mie: A fi

emigrant este cea mai dificila dintre arte. si iat, n anii care au urmat, acest
om, cu sperana lui fierbinte i cu credina profunda ntr-o Rusie poate
inexistenta ( acum este greu sa ne imaginam ct de rupi unii de alii am fost
pn n anii 60 ), avea sa depun nu puine eforturi spirituale ca sa creeze
pentru acea Rusie o revista religios-literara cu totul necunoscuta ei, o revista
care la Moscova va fi ateptat cu sufletul la gura, va avea un larg cerc de
cititori i va ajuta la coagularea dezbinatelor forte intelectuale ruseti. Editarea
unei asemenea reviste pentru o tara n care nu locuieti i cu care nu ai
legturi potale deschise pentru primirea de manuscrise i opinii i pentru
difuzarea tirajului este o sarcina foarte neobinuit, ndrznea, dificila. Dar
N. A. Struve s-a achitat cu bine de ea; ncepnd din 1969 a reuit sa fac din
emigrantul vechiul subirel Buletin MSCR o punte spirituala din ce n ce mai
trainica ntre emigraie i metropola.
Iar i mai devreme, probabil n toamna lui 1967, pe sub tavanele
apartamentului orenesc al familiei Ciukovski, unde atunci nc nu ne
obinuiserm sa ne ferim de interceptri, Kopelevii mi-au fcut cunotin cu
Lisa Markstein, despre care auzisem de mult: originara din Austria; fiica nici
mai mult nici mai putin a lui Ko-plenig, conductorul Partidului Comunist
Austriac, ea i-a petrecut n URSS toat adolescenta i tinereea, apoi a plecat
n Austria, dar revenea adesea n tara noastr (nu ntmpina nici o greutate n
obinerea vizelor). Astfel, i-a nsuit cunoaterea intima a doua limbi, a doua
culturi (ceea ce apoi i va fi de foarte mare ajutor la traducerea Arhipelagului), a
doua moduri de viaa occidental i sovietic avnd o larga viziune asupra
amndurora. n plus, cu inteligenta ei agera, cu fierbintea ei inima
nerbdtoare, Lisa, prin destinul ei, era deja chemata sa joace un rol special
ntre aceste doua lumi. Am fcut cunotin cu ea ntr-o atmosfera de mare
simpatie: o caracterizeaz abordarea precisa i directa a lucrurilor, judecile
curajoase i clare, operativitatea. Dar de data aceea nu ne-am propus nimic
practic.
Cteva luni mai trziu, Lisa a luat de la Liusa i a dus n Occident micile
mele ndreptri la Pavilionul canceroilor: cu scrisul ei, a inserat crmpeie de
text n conspectele ei de sintaxa rusa. (Aceste ndreptri au ajuns la edituri;
mai trziu i-au jucat pe neateptate i rolul procesual ca proba cnd ca text
autentic, cnd ca nite corecturi ale autorului n litigiile dintre edituri cu
privire la Pavilionul canceroilor, este foarte greu sa prevezi consecinele pe care
le are ntr-una dintre lumi un pas fcut n cealalt. Mai trziu Lisa a fost
nevoita sa apar i ca martora ntr-un proces dintre edituri, dar ca martora
anonima altminteri i-ar fi dezvluit legtura cu noi.) f n mai 1968, cnd noi
dactilografiam de zor Arhipelagul la Roj-destvo, mi s-a transmis o scrisoare
venita prin posta stnga de la Paris, scrisoare prin care Lisa i spunea Naiei
Mirova (Lazareva), prietena ei din Moscova, ca nu poate sa n-o doar cnd vede
cum acolo escroci sau impostori dispun de crile mele lipsite de protecie
juridica. Mai spunea ca ea ar fi gata s-mi apere dezinteresat drepturile daca eu
i-a da procura.
ncet, aceasta idee a prins teren, n toamna aceea, Lisa a venit pe
neateptate la mica mea dacea de la Rojdestvo. Eu ardeam frunzele czute pe

jos. Ne-am aezat lng foc de necrezut! Iat, aici de curnd terminaserm
Arhipelagul, i iat un om din alta tara, un binevoitor sincer i inteligent, care
este gata sa puna n micare totul! Apoi peste un an m-am apucat s-i
povestesc Aliei despre o remarcabila Lisa. Am constatat nsa ca Alia o tia deja
de civa ani asta sa nsemne ca lumea-i mica sau ca Moscova-i ngusta? Nu
stiu n ce mprejurare cineva i fcuse cunotin cu Lisa, care venise din
Austria sa se intereseze de disidenta de la Moscova i de modul n care ea ar
putea-o ajuta. (De la lovitura de stat din octombrie, lumea, mental i afectiv, sa ntors deja cu 180 de grade dar cnd se va realiza i n viaa reala aceeai
ntorstur?!)
Astfel ne-am hotrt deja sa legam noduleul. Cu ocazia uneia dintre
urmtoarele sosiri discrete la Moscova ale Lisei, tratativele cu aceasta privind
posibila ei activitate n Europa le-am dus eu mpreuna cu Alia. Nite plimbri
banale a doua femei pe bulevardul Precistenski, att de familiar lor, amndou
fiind la zi cu antrenamentul n a privi n jur i a se uita mprejur, conversnd
numai pe rusete, ceea ce nu zgria urechea pietonilor care se ntmpla sa
treac pe lng ele o asemenea privelite nu atrage atenia.
n septembrie 1969 m-am ntlnit cu Lisa la Alia, pe strada Vasi-levskaia.
Austriaca a adus n germana textul juridic al procurii i mi-a sugerat s-mi iau
un avocat n Occident. A spus ca ea poate s-mi recomande un avocat bun din
Elveia, pe doctorul Fritz Heeb, pe numele cruia trebuie sa scriu procura de
baza pentru ca el s-mi poat gestiona treburile. Noi nu cunoteam nici un
nume din nici o alta tara apt a-i face concurenta lui Heeb, aa ca am primit cu
bucurie aceasta recomandare a Lisei, acest dar ceresc: sa ai avocatul tau n
Occident? O micare puternica, pentru autoriti cu totul neateptat, dar n
acelai timp una ce parca nici nu este interzisa de lege? Eu i Alia ne-am dat
imediat acordul, ne-am jenat sa ntrebam ceva despre acel Heeb.
La nceputul lui 1970, Lisa a venit din nou, a adus forma definitiva i
atotcuprinztoare a procurii pe numele lui Heeb, procura ne care eu am
semnat-o din nou, dar pe fuga, influennd i deter-minnd prin aceasta soarta
crilor mele n strintate n modul dup cum gndeam eu cel mai bun. Pe
Lisa, la data aceea, nc nu o controlau la vama, totui procura aceasta, pentru
siguran, Katia Svetlova, mama Aliei, a ascuns-o magistral n capacul de
carton al unei cutiue cu bomboane.
Lisa (de la Elisabett numita de noi Betta), Fritz Heeb [Iur
_de la jurist (pe rusete iurist-n. T.)] i Nikita Struve (Nikita Nikolai Kolea) au format n strintate acel foarte dorit triunghi. Spre
aceste trei puncte se ndreptau acum toate scrisorile mele nelegale i de la ele
trei se primeau rspunsurile. (Betta la Viena primea de la Heeb din Ziirich
xerocopia scrisorii mele ctre el sau direct de la noi scrisoarea prin stnga
pentru Heeb i i-o traducea lui cnd n scris, cnd, daca era posibil, la
telefon.)
Cu Heeb, de ochii lumii, purtam i o corespondenta legala superficiala, pe
jumtate lipsita de coninut (de obicei cu o singura informaie, i scrisorile
ajungeau la destinatar, KGB nu tia legtura ca sa aib ce urmri?); el mi
scria pe nemete, eu lui pe rusete. Aceasta corespondenta deschisa o

foloseam uneori i pentru a-i face pe kaghebisti s-i ia ochii de la adevratele


mele planuri sau s-i avertizez n legtur cu problemele pentru care ma voi
bate cu foarte mare ndrjire, uneori i pentru a-mi bate joc de ei. Cnd nu miau livrat de la Heeb pachetul cu recenziile la August aprute n presa
occidentala, i-am scris corespondentului meu: nu m-am suprat, asta s-a fcut
din grija pentru mine, caci nite recenzii injurioase m-ar fi demoralizat, iar
unele laudative m-ar fi fcut s-mi pierd capul, n ambele cazuri mi-a fi
pierdut sporul la lucru, n-a mai fi reuit sa tipresc o noua carte pn la
aderarea URSS la convenie, i atunci, n aceasta privin, m-a fi vzut pus
ntr-o mare ntrziere. Iar cnd autoritile sovietice svreau imixtiuni
flagrante n procesul meu de divor, eu de asemenea i prezentam lui Heeb acest
lucru ca pe un paradox sovietic. Temndu-se sa nu fie date de gol, autoritile
interceptau chiar i aceste scrisori.
Dar iat ca pe Betta au nceput s-o suspecteze, sa nu-i mai permit sa
vina n URSS. Ultima data m-am vzut cu ea n toamna lui 1970, Alia a
ntlnit-o i n anul urmtor (folosindu-se i de mijlocirea lui Dima Borisov). Cu
aceasta, vizitele Lisei au luat sfrit i discuiile noastre deschise s-au
ntrerupt. Toate sugestiile, cererile, planurile, presupunerile i deciziile au
nceput sa circule subteran prin corespondenta clandestina, n cazuri extrem
de urgente, Betta, vorbind n parabole, reuea, prin apeluri telefonice sau
scrisori deschise ctre Lazarevi, sa transmit ceva sau sa se informeze.
Toat acea corespondenta primita de noi, se nelege, a fost arsa pe loc.
Dar ea s-a pstrat n ntregime la Lisa i la Nikita. Acum am n fata acele
scrisori. Acea atmosfera, deja uitata, renvie n memorie.
Din toamna lui 1970, ndat ce am terminat August, m-am ho-tart sa i-
trimit lui Struve la YMCA si, deschis, s-l public acolo sub numele meu dar
totul sa fie secret pn n clipa apariiei. La nceputul primverii lui 1971, el mi
raspunde ca deja culegerea este n curs, fara tam-tam, i ca sarcina corecturii
i-o asuma el cu sotia. (Aceasta este i prima lor experienta de colaborare
directa cu un autor din Rusia. Anterior, dup ce cptaser textul bulgakovian
Inima de dine, entuziasmndu-se de el i dorind neaprat s-l publice editura
a aflat ca vduva lui Bulgakov o amenin cu un proces i multa vreme nu s-a
mai luat nici o hotrre n aceasta privin.) Noi le mai strecuram cnd o harta,
cnd o schi de coperta, cnd o postfa apelul meu ctre emigrani de a
trimite materiale. Dintr-o nenelegere, noi am comis o greeal grosolana cu
cursivele: le-am subliniat cu litere mari n textul dactilografiat (din lipsa de
experienta tipografica). YMCA aa le-a i tiprit, cu litere mari: s-a obinut o
aparenta de expresivitate, i aceasta greeal regretabila va trece i n ediiile
strine. La Moscova am nceput sa co-lationam cartea care sosise am mai
gsit n ea o sumedenie de greeli de tipar. Nici n ediia a doua n-au reuit sa
le corecteze. Nu am senzaia ca s-a realizat o ediie ideala i-am scris eu lui
Nikita.
Legtura prin Durova funciona excelent la vremea aceea, i n primvara
lui 1971, prin Nikita, am trimis pentru Heeb nite pachete importante
(Arhipelagul ieea a doua oara din tara): Acesta este mai mult dect un destin
personal, abordai-l cu cea mai mare precauie i nelepciune. l nv

conspiraie sovietica: mergei la Heeb personal i nu singur, ci nsoit, n aa fel


nct lucrrile sa nu rmn nici un minut nesupravegheate, facei asta i pn
la publicarea lui August; n caz contrar n spatele dumneavoastr poate sa
apar poterA. i nc ceva: daca la dumneavoastr la editura vor aprea
colaboratori noi dup editarea lui August, sa nu le acordai ncredere, orict de
cumsecade vi s-ar prea ei. Asemenea preveniri i fac pe occidentali, desigur, sa
rida caci cine de la ei a simit pe propria lui piele ghearele KGB?
Mi-a fcut o impresie buna, desi e cam uluit de complexitatea situaiei
spune, dup ntlnire, Nikita despre Heeb. nc necu-noscnd maniera extrem
de delicata de a se exprima a lui Nikita, eu nu dau importanta celei de a doua
jumti a frazei i o iau n ansamblu ca pe o aprobare pentru Heeb. (Dar n
realitate Nikita voia s-mi spun ca Heeb, se pare, nu este prea potrivit pentru
treaba asta.)
Legtura funcioneaz excelent i pofta mea devine tot mai mare. Rog
s-mi trimit amintiri de-ale emigranilor despre revoluie, daca vor fi existnd.
(si Nikita mi trimite foarte valoroasele amintiri ale lui V. F. Klementiev. *)
Comand cartea de amintiri a lui Gurko n nemete i o primesc, apoi i crile
lui Melgunov, precum i altele. (Crile dorite sosesc, cheama! Rara sa ncap
n comprimata sfera ncinsa a vieii mele.) Pentru Zilberberg, trimit n martie
1972, prin acelai Nikita, lucrarea pe microfilm a lui Teus despre destinele
poporului evreu. (Zilberberg tace, trece mult timp pn confirma primirea, Teus
se nelinitete, i i trimitem pe aceeai cale i o a doua rola de microfilm.)
Trimitem pentru publicare la YMCA n patrie se citete August paisprezece,
Scrisoare ctre Patriarh. (Vestnik oglindete marea frmntare pe care
scrisoarea a strnit-o n cercurile pravoslavnice ale emigraiei.) Trimit pentru
noua ntlnire dintre Nikita i Heeb setul secret al microfilmelor mele Seif.
Trimit textul original al Pavilionului canceroilor, (nc nici nu-mi dau seama
ca, acum trei ani, tocmai YMCA, Nikita cu o grupa de traductori francezi, au
editat diletantistic Pavilionul n franceza dup un ntmpltor text samizdat,
text n care cuvintele mele idiomatice erau retuate ca sa aib un aer mai
literar.) Dar atrag atenia: se pregtete o serie de brouri numita Gndirea
rusa contemporana (naterea culegerii Voci din strfunduri} o vom publica!
(Nu o data scriu despre aceasta, dar seria nu se nfiripa nicicum, Cpitanul
Klementiev aa i intra n Martie aptesprezece, sub numele lui, cu biografia
lui. (Adnotare din 1986.) nu este timp pentru organizarea ei.) i nc mai insist
asupra particularitilor regulilor mele gramaticalE. i chiar iat deja ce idee
mi vine: n ediiile strine ale Rotii Roii trebuie efectuate nite prescurtri.
(Idee justa, dar nematerializata.)
Este n desfurare i o controversa cu Struve. Culegerea de articole din
Vestnik nr. 97 ma revolta, apoi i articolul lui Teleghin din nr. 103 este
jignitor pentru un rus, iar redacia nu face nici un comentariu i nu se
delimiteaz. Eroare optica de la Paris: nu se vede cum la samizdat se produc,
iresponsabil i stihinic, rbufniri mpotriva Rusiei. El nu nelege pericolul
sciziunii iminente, ncerc din rsputeri s-i explic acest lucru lui Micita, i
trimit, nu pentru publicare, ci numai pentru el nsui, varianta articolului meu
de rspuns. Dar el raspunde cu blndee: Mie multe lucruri din aceste articole

nu-mi erau pe plac, dar vedeam n ele o prima ncercare la nivel corespunztor
de a nelege ceva din cele ce s-au ntmplat. Occidentul i-a fascinat pentru ca
sunt tineri i fara experienta. Nu-mi pare rau ca le-am dat posibilitatea sa se
exprime. n hituitele scrisori prin posta stng reuim totui sa facem
uneori schimb de preri, dar nu despre cauza noastr: iat-m re-actionnd cu
amrciune la Aleile ntunecoase ale lui BuniN. i el (Struve) saluta din inima
chestia asta. Iat-l semnalndu-mi articolul anecdotic din Noul cuvnt al
Rusiei, articol n care scriitorul emigrant N. Ulianov susine ca de fapt nu exista
i n-a existat nici un Soljenin, ca asta este o creaie colectiva i o nscocire a
KGB, ca un autor nu poate sa se descurce aa de bine i n tiinele exacte, i
n medicina, i n practica i teoria militara, i n politica i n istorie i Struve
i trimite acestei gazete rspunsul lui fierbinte, i mprtesc entuziasmul meu
pentru predicile pe care un oarecare printe Aleksandr le tine la radio
Svoboda. Era printele Aleksandr smeman. Struve i trimite o copie a scrisorii
mele entuziaste (mai departe, nu stiu de ce, da peste aceeai gazeta i fara tact
este publicata acolo).
Dar corespondenta mea cu Nikita este nc pe deplin calma. Un altfel de
vrtej era n tensionata corespondenta cu Betta. O zoresc, o zoresc, o zoresc cu
cererile mele scrise mrunt pe foita de igar. Dorina mea fierbinte este sa
scriu n tihna Nodurile, dar lupta precedenta prea m-a bgat n viteza. Filmul
stiu tancurile adevrul! Mi se pare a fi o teribila lovitura data comunismului,
vad rscoal lagrului pe toate ecranele lumii! i de la nceputul lui 1971 i rog
pe ai notri sa nceap tratativele cu regizorii, sa pregteasc filmarea, caci
aceasta este o treaba de lunga durata. Sa gseti regizorul care sa nu se teama
a pune n micare toat fora politica a filmului! i sa nu fie strain de tematica
i tipologia rusa! i sa nu se lase ameit de trucurile ieftine ale Hollywoodului
(Dar unde vei gsi toate astea? Tratativele au i nceput, dar de trei ani sunt
cam infructuoase. Pentru aceasta activitate suplimentara, Betta, firete, nu are
forele necesare, iar Heeb este cu totul profan n materie. Nici regizori nu se
gsesc; cei de stnga se tem s-i lege numele de un film anticomunist, se tem
sa nu fie huiduii de Stnga politica.) Betta, n schimb, ntreab: n Germania
vor sa se telefil-meze Pavilionul canceroilor, sa le dam voie?
Da!
Ea nsa propune sa se pregteasc telefilmarea lui August. De ce nu?
Bine, mai multe lovituri!
Apoi mai pierd din elan i o rog pe Betta sa nu grbeasc tratativele
privind montarea Tancurilor. Sa lsm anul 1972 sa rmn un an linitit.
Vreau sa scriu Octombrie, sa ncep Martie. n 1972: O siguran de sine i o
libertate crora de mult le uitasem gustul. Sa lucrez i n 72 i n 73, fara
ntrerupere Sa ma ocup de roman, numai de roman i sa neglijez aciunile
sociale preocuprile de scriitor trec pe primul plan, acesta este un lucru
pozitiv. Dar deocamdat acolo, la familia Carlyle, n America ne spunem noi
nc din anul 1968 se traduce de zor Arhipelagul; din vara lui 1971,
microfilmele repetate ale Arhipelagului sunt la Heeb, din februarie 1972 ncepe
i Betta traducerea n germanA. i fie, fie ca traducerile sa arunce n aer
muntele vrjit al Dragonului! Iar eu n timpul acesta voi scrie ct voi pofti.

Dar iat nc o noutate: n nopi de nesomn prind de la radio Svo-boda


la ora 2 i 30 de minute emisiuni privind istoria revoluiei din anul 1917, ascult
cu nesa, dar tot cu bruiaj, este ca i cnd s-ar depune o munca uria pentru
mine: strngere de materiale, interviuri, un ntreg colectiv de ajutoare
neateptate! Dar cum sa fac sa folosesc mai eficient aceste lucruri? i scriu
Bettei: sa numim udoi-treizeci acest proiect, nu e timpul sa ncepem a ncerca
stabilirea unei legturi prin cineva? Sa primiti aceste materiale i sa mi le
trimitei mie? n afara de asta: nu putei sa extragei pentru Martie ecouri din
presa europeana cu privire la revoluia din februa-ne? mi nchipui ca
asemenea titluri de articole de gazeta apreau i atuncI. i aceeai Betta ia
problema n serios (datele respective le va cuta soul ei).
Acum, cnd s-a creat triunghiul de sprijin i toate microfilmele mele sunt
la Zurich (multa vreme nu-mi gsesc linitea: nu inei la birou scrierile mele,
se va pune la cale un atac contra lor, punei-le ntr-un seif de banca, la subsol!
n sfrit sosete i confirmarea: da, aa i sunt pstrate!), numai acum e
timpul sa declanm operaiunea defensiva cu Testamentul, n februarie 1972,
datorita lui Heinrich Boli pururea i mulumesc am beneficiat de tihna de
care am vorbit, n locuina noastr de la Moscova, el a certificat cu semntur
lui fiecare fila a Testamentului meu pe care l-a luat cu sine n buzunar, n
acelai timp, el se cunoate foarte bine cu Lisa, i iat ca Testamentul este deja
la ai notri! (si unde s-l nscriem pe H. Boli, daca nu printre Invizibili? Boli,
nc n anul 1965, n perioada cea mai ncordata pentru mine, a luat de la
Moscova un scenariu i un poem de-ale mele i ani de zile le-a pstrat la el i
apoi le-a predat LiseI. i ce viraje iau destinele oamenilor: dup aceea situaia
lui n Germania Occidentala ntr-atta a devenit de vulnerabila caci a scris
despre nite tineri teroriti, viitori membri ai grupului Baader-Mainhoff, ca sunt
Juni idealiti adui la disperare nct a fost nevoie ca eu din captiva URS S
s-l apar pe el, cetean al liberului Occident! Prin Lisa i-am trimis o scrisoare
de mulumire, una care sa ajung i la cunotina opiniei publice.) i aici nu
este vorba numai de un testament, ci i de o micare importanta n viitoarea
lupta, este vorba de o substanial ntrire a aprrii mele tocmai aici,
ncepnd cu primvara lui 1972, i are izvorul i o asemenea siguran de
sine: acum ndrznii numai de va atingei de mine! Eu stiu ca acestea se vor
publica, i fara mine, i fara Alia, i pe urma o sa nceap sa va curg, sa va
curg n cap crile mele! Acum n scrisori secrete rmne sa convenim cu ce
fraze convenionale n scrisori deschise ctre Heeb sau cu ce fraza a unui brusc
apel telefonic ctre Zurich se declaneaz explozia: n totalitate sau pe buci.
(Asemenea fraze convenionale i nume codificate elaboram i pentru diferite
alte cazuri, ele de asemenea se multiplica. Iar n acest timp nici detaliile
testamentului nu-mi dau pace. Proiectul unei uriae biserici a Sfintei Treimi pe
terenul viran de la Zvenigorod pare deja prea exagerat i se pune problema
daca n-ar fi mai bun unul mai modest: renovarea bisericii Panteleimonovskaia
de la Kislovodsk, unde am fost botezat; iat biserica din cimitirul
Gheorghievski, unde se odihnete tatl meu sub stadion; iat, acolo n-a mai
rmas pic de teren unde sa construim un mic paraclis pe locul bisericii
Kazanskaia din Rostov, n prezent demolata: ar fi fost o ocazie s-mi rscumpr

pcatul nechibzuinei de-atunci, caci copil neastmprat, bteam mingea n


incinta sfntu-lui lca. i corecturile la testament i adugarea de noi scrieri
destinate publicrii pe nesperate salvatul Banchet al nvingtorilor, scurtarea
culegerii de versuri inspirate din viaa de lagr, deja i Vielul pn la Nobeliana
i Jurnalul R-17 care a luat amploare totul! Totul! Totul sa fie publicat i s-i
cada n cap Dragonului! n aceasta ordine voi programa aciunile pe care
trebuie sa le ntreprind Betta.)
Acum devine iminenta aderarea URSS la convenia drepturilor de autor.
(Deja de curnd eu nsumi i ndemnam ntr-acolo; noi toi am neles cu
ntrziere ca i n problema aceasta vom fi trai pe sfoara; Alia a scris i a trimis
anonim la Le Monde articolul intitulat Cuit nfipt n spatele cuvntului
rusesc; cei de acolo l-au publicat n martie 1973, era la moda.) Iar ntre timp
Nikita nu reuete nicicum sa publice textele lui Ivan Denisovici i al Matrionei,
cele adevrate, nedesfigurate pentru cenzura sovietica i eu l grbesc, l
grbesc: sa reueasc pn n ziua conveniei (l.6.73), caci pentru asta nu
merita sa te bagi n lupta pentru convenie.
Dar mai e ceva: la noi deja se lucreaz n secret la Donul linitit; prevd
ca va fi ceva senzaional, dar cum sa aperi drepturile unui autor anonim D sa
facem asta prin Heeb? Prin Heeb? (si aa scriu, i aa ma corectez.) i desi am
experienta vieii i stiu foarte bine ca nu poi fi stpn n casa altuia, presez de
la o scrisoare la alta nflcrndu-m tot mai tare cu proiectul ieftinirii drastice
a apropiatei ediii & Arhipelagului. Ce oroare! n Occident, cartea costa 10
dolari, ceea ce, n ruble la cursul real, nseamn 40-50 de ruble volumul! Dar
se poate admite aa ceva? Un volum al Arhipelagului trebuie sa se vnd de trei
ori mai ieftin, de cinci ori mai ieftin! Ca s-l citeasc toi] Totul este ca el sa
traga, sa loveasc n monstrul sovietic! Pentru ca n Occident s-l citeasc zeci
de milioane de oameni, iar mie de pe urma lui nu-mi trebuie nimic n plus!
Pentru mine aici este vorba de un mare sens moral, acest material nu este
comercializabil, acesta este snge la jertfelnic, acest snge trebuie sa urce ta
ceruri. As vrea sa aduc n universul editorial al crilor o viziune nobila, sa
chem la contiina editoriala. Sa fie pltit la nivel normal munca
traductorilor, a zearilor, a funcionarilor editoriali -si toate pierderile sa se
mpart ntre editura i autor, proporional cu cota-parte primita de fiecare.
Multi se vor lepda de o asemenea afacere sa le fie de bine. Dar n orice limba
se va gsi mcar o editura onorabila i noi apoi o vom rsplti cu alte cri.
Betta nelege destul de bine combativitatea noastr, a celor din URSS i nu
ridica nici o obiecie. Iar Heeb obiecteaz n bloc, apoi ntocmete i-mi trimite
un referat nebulos pe aceasta tema.
n acest timp, ediiile deja aprute i care aflueaza spre noi nu sunt de
natura sa ne bucure. Ce mai crpaci s-a dovedit Luchterhand cu August n
nemete! Nodul I i datele lui restrictive se pierd chiar de la foaia de titlu. Iar
pe ecranele cinematografelor, ntr-a-devar, ce greeli grosolane, principiul
nregistrrii nu este neles ctui de putin! i tinta proverbelor este de
nerecunoscuT. i chiar pe harta Prusiei Orientale n ediie germana! Unele
puncte sunt marcate cu 80 de kilometri mai la dreapta sau mai la stnga! n
halul asta de lenei, neglijeni, neateni, dar ce fac tia? n ce groaznica

maina de tocat carne a intrat munca noastr de aici? Cum sa facem sa nu se


mai repete asemenea lucruri n celelalte ediii? i cine va reui sa urmreasc
toate chestiile astea? Pe toate astea singura Betta nu le va dovedi. N-avem
forte, n-avem!
Iar cu traducerile n limbi strine, cte griji! n Occident nu este ca n
Uniunea sovietica, acolo cele mai bune forte scriitoriceti nu se bat defel pentru
traduceri; traductorii occidentali, daca traduc bine, o fac din placere, iar
recompensa pentru traducere artistica este insuficienta. Dect o traducere
nereuit, unilaterala, formala mai bine lipsa! i scriam eu Bettei. Rau de tot
am pit-o cu traducerea n engleza a lui August: Glanny a fcut pentru Bodley
Head o traducere* din cale afara de proasta; August a fost primit n Anglia
numai cu strmbturi din nas, daca nu cu njurturi. Glanny a avut josnicia sa
se justifice spunnd ca August este scris asa de prost, nct pe alocuri a
trebuit sa corecteze fraze ntregi, iar un reprezentant al editurii a declarat:
Daca am fi tradus August cuvnt
* Dup cum mi-a povestit apoi n Anglia o membra a Artelului lui,
Glanny a porionat tot August-i a dat cte o bucic fiecruia dintre cei care
i-au oferit servicii de traductoR. i acetia s-au nhmat la treaba, tra-gnd
unul his, altul cea. (Adnotare din 1978.) cu cuvnt, am fi ajuns de rsul lumii.
Brusc, ca ntr-o strfulgerare, jjjj-a trecut pe sub priviri traducerea Lacului
Segden aprut n Intellectual Digest, numrul din aprilie 1971. Am citit-o i
chiar am tresrit de emoie: aceasta traducere este mai presus de toate
celelalte! Aceasta este ca i cnd eu nsumi as fi scris n engleza fiecare fraza!
Ce bine este redata toat cadena, respiraia i vocea! Zborul i pulsul frazei!
Iat, asta i trebuie: traductorul ca un coautor drag! Numele traductorului nam putut s-l descopr printre datele exemplarului. De urgenta i-am solicitat
lui Heeb sa dea de urmele acestui minunat traductor! (si l-a cutat aproape
trei ani! i n 1973, la New York, nc mai ncerca sa afle unde este, n definitiv,
acel traductor. Nu este de gsit, a plecat n Australia, nu i se cunoate adresa
mi-a rspuns avocatul meu. Cel cutat era Harry Willets de la Oxford, nici
prin cap nu-i trecuse sa plece undeva, i noi am pierdut trei ani n care acesta
ne-ar fi fost de mare ajutor! Venind eu n Occident, l-am cutat i l-am gsit.)
Cu att mai mare era raspunc erea n legtur cu traducerea
Arhipelagului: ct de neserioasa fusese plasarea acestuia la familia Carlyle,
nc nu-mi imaginasem, n nemete l traducea nsi Betta, care-mi scria ca
s-a legat sufletete de aceasta cartE. i buna cunoatere a realitilor
sovietice o ajuta i ea foarte mult. (Tot ea mi-a propus doua feluri de subliniere
a cuvintelor: cursive pentru terminologie i aldine pentru expresivitate. Chestia
asta tare mi-a plcut i eu cu Alia am avut mult de lucru la sortarea
sublinierilor i a trebuit sa expediem listele cu corecturi n plus fata de
corecturile urgente de fond-i cele scrise pe tot parcursul anului 1973. Iar n
ediiile occidentale, aceste lucruri tot n-au ptruns.) Iar cutarea unui
traductor francez mergea greu: caci n strictele condiii de secret n cine sa tencrezi? Stepan Tatiscev primise de la Andreevi, pe ncredere, primele capitole,
dar traducerea lui n-a mers. Nikita caut i el, fara succes, un traductor, apoi,
cu aprobarea lui, Betta a luat legtura direct cu editura Du Seuil. Mai trziu a

trebuit sa se accelereze traducerea primului volum, sa se njghebeze o grupa de


traductori. Iar eu nu mai aveam rbdare: trebuie cutat i un traductor n
spaniola! Caci asta este o limba vorbita n toat Ame-nca de Sud! Ne-am
hotrt: pentru Arhipelag, n secret, modul de ucru trebuie sa fie unul special.
Mai nti i cutm pe traductori Pentru edituri, pltim noi nine traducerea,
iar apoi, cu sprijinul? acordul traductorului, cutam editura.
Si cte npaste din diferite parti nu s-au abtut pe neateptate asupra
noastr, de-abia scapi de una ca vine peste tine alta. Ba un fragment din
Nopile prusiene a aprut nitam-nisam n Die Zeit pe care noi l consideram ca
prieten litigiul trebuie aplanat prin Heeb! Ba ne-a bgat n speriei un articol
foarte ngrijortor, semnat de Patricia Blake n Time: zice ca n Occident, un
grup oarecare lucreaz la traducerea Arhipelagului cine? Pe ce exemplar? De
unde aceste informaii? i nu vei afla, i sa presezi n-are rost, iar titlul crii
este pe buzele tuturor! Toate astea amenina s-mi strice planul viitorului mare
atac, s-mi dezgoleasc flancurile nainte de vreme. Aceeai Betta ma anun ca
se zvonete cum ca n Index la Skemmel se tipresc fragmente din Potecile,
venite, pare-se, prin Zilberberg i un cui ma strpunge la gndul ca acestea
sunt fragmente furate de cineva (si ct de mari sunt?)! Dar poemul nu l-a avut
n mna dect Teus, nimeni altcineva. Alarma sa stopam! i n legtur cu
aceasta cta corespondenta plina de nervi i de o parte i de alta. Lucrurile
ncep sa se lmureasc: acele fragmente nu sunt altele dect cele pe care Teus
deja le-a publicat n articolul lui Bla-gov. Ei, ce s-i faci. Urmeaz imediat
scandalul cu biografia lui Faifer, caci biograful, se vede treaba, este un fel de
detectiv-vo-luntar, el, poate, a mirosit ceva i acum publica ceva ce eu
ascunsesem, ceva ce ascunsesem de KGB. Ce-i de fcut? S-l stopam juridic?
Nu avem asemenea drepturi. Dar o declaraie amenintoare din partea lui
Heeb? i scriu pe cale legala: Va rog sa facei o declaraie mpotriva biografilor
abuzivi. Consider ca este o neruinare i o imoralitate sa ntocmeti biografia
unui scriitor n timpul vieii lui, dar fara acordul lui. Asemenea aciuni nu se
deosebesc cu nimic de cele ale unui detectiv, ale unui poliist sau ale unui pristav. (Din rspunsul pe care mi-l da Heeb prin posta de stnga neleg ca Burg i
Faifer, daca nu mi-au lezat onoarea, nu pot fi acionai injustiie; nu pot fi trai
la rspundere nici daca, fara s-i dea seama de asta, debiteaz o minciuna.)
Iar imediat aliatul Jores Medvedev, ca sa se laude n fata ntregii lumi, aduce
n cartea sa copia unei invitaii din care se vede cum se poate gsi locuina
noastr pe una dintre strzile lturalnice, unde sunt casele Bahrusinski. Deci
de urgenta s-i cerem sa elimine acel plan din carte!
Iar la Moscova se zvonete imediat ca Natalia Resetovskaia n
colaborare cu ageni APN pregtete ba memoriile ei, ba biografia mea i ca
mi va cita din abundenta scrisorile; se grbete, nu vrea sa atepte pn la
moartea mea. (si ntr-adevr: i-a transmis APN-ului, spre vnzare i publicare,
scrisorile mele ctre ea, ncepnd cu anii de front. Deja n iunie 1974, ndat
dup expulzarea mea, italianul Tempo publicase Scrisorile de dragoste ale lui
Soljenin; i fuseser oferite i lui New York Times; dup aceea le
comercializase la Geneva agentul Alain Davo.)

Mai exista i un proiect precum urmtorul: ntruct acum avem n


strintate banii de la Premiul Nobel, cum sa nu-i ajutam pe cei care, la rndul
lor, ne ajuta dezinteresat? Toi duc lipsa de bani, toi se afla n nevoie, iar banii
n valuta reprezint i o valoare incomparabila, a la sovietique. De ce sa nu
ntocmim acum o lista Nr. L, Nr. 2, Nr. 3 n total douzeci de numere, astfel
n scrisori i vom numi numere, n maniera lui Zamiatin, i despre ei diverse
paragrafe mai ncordate ale scrisorilor noastre secrete din toi aceti ani. I se
trimite o lista Bettei n care se precizeaz cine ce numr are, adresele. Pentru
unii, pericolul e minor, iar alii sunt aa de ascuni, nct este imposibil ca ntro scrisoare sa le dai imediat i numele i adresa, n cazul lor dam pe bucatele n
dou-trei reprize: o data strada fara numrul casei, apoi separat date despre el,
numele de familie l rupem de pronume i de numele dup tata, n ce privete
scopul facem nite meniuni mai absurde i fara o legtur clara cu alte
elemente. O alta precizare de fcut: tara i autorul de la care provine
traducerea. Cineva are n strintate un prieten care este o personalitate
cunoscuta, altul o ruda adevrat, de la ele trimitem ce avem de trimis
colaboratorilor notri. Iar celorlali trebuie sa le trimitem de la persoane cu
totul fictive, i aici pot sa apar suspiciuni din partea KGB (si uneori apar
dintre cele periculoase). Sau: deodata sosete traducerea Nr. 11, dar Nr. 11 n-a
reuit sa se pregteasc pentru a raspunde la ntrebarea: de la cine ateptai?
Pericol iminent!
Din cauza unui asemenea caz trebuie efectuata o urgenta ancheta
secreta (iar pentru fiecare bileel o ntlnire, o transmitere secreta, separata),
ncordarea e foarte mare, n fiecare scrisoare sunt multe date despre numere,
nu puine sunt i nenelegerile, din cauza ncurcturilor nu ne alegem dect cu
mare oboseala. Iar Betta cum sa descurce i s-i transmit toate astea lui Heeb,
i anume n forma completa i clara, pentru executare? L. K. Ciu-kovskaia
orbete, are nevoie de un aparat optic; noi nu tim exact de care, i nimeni nu
tie, aparatul trebuie sa aib un diametru mare Pentru cuprinderea unei pagini
ntregi i sa mreasc mult, de 5-7 ori (lupele obinuite fie mresc mult i au
diametrul foarte mic, fie invers), i sa aib i fond. Cum sa identifici tipul? Unde
s-l comanzi? Probabil n Olanda, nu sunt ei meteri? Iar de trimis o s-l
trimitem din partea lui Boli, pe care o s-l rugam sa ne ierte de deranj. Dar
dureaz, dureaz mult corespondenta ntre Moscova i Viena i Zurich i Koln
i cteva locuri necunoscute, i iat ni se trimite, dar nu este ceea ce trebuie!
nseamn ca trebuie s-o luam de la capt, iar ntre timp Lidia Korneevna
orbete ntr-un ritm catastrofal, iar ochii ei dintre cei mai scumpi noua i
zorim, i presam cu noi solicitri, n sfrit ni se trimite un aparat bun, suntem
salvai! Dar fara nici o lampa de rezerva, iar lmpile sunt unicat, nseamn ca
acum le comandam separat.
Desi cu greu, comenzile se ndeplinesc treptat, pn la Nr. 20 traducerile
s-au primit, i eu cu Alia aveam o noua preocupare: cum s-i ajutam n acelai
mod pe deinui (naterea viitorului Fond Social Rus)? Din nou aceeai
procedura, introducem numerele de la 20 pn la 40, dar din partea cui sa le
trimitem lor? i noi anchete poliieneti sunt n toi.

ntre timp, Betta, nemulumind autoritile sovietice cu unul dintre


articolele ei publicate n Austria, i vede retrasa definitiv permisiunea de a mai
veni n Uniune. La nceputul lui 1973, consulul sovietic la Viena i spune n
fata: De ce sa mergei ntr-o tara care va displace aa de mult? Nu va dam viza
i multa vreme de-acum ncolo n-o sa va mai dam. Dar ce simplu ar fi sa ne
ntlnim i sa vorbim, cte lucruri s-ar lamuri dintr-o data! Mici modificri:
cnd sosea la Moscova fiica cea mai mare a Bettei i se ntlnea cu Alia, cnd
pleca Eva n Elveia i se ntlneau acolo dar ntlnirile Evei se lsau cu multe
ambiguiti.
Aadar, toat abundenta cascada a problemelor, propunerilor i deciziilor
se realiza numai prin scrisori prin posta stnga, iar acestea circulau numai
cu ocazii. Iat, am scris o scrisoare: neivindu-se ocazia, zace neexpediata doua
luni, iar n timpul acesta s-au schimbat toate evalurile i soluiile, fa bine i
scrie alta.
Deja uit-din care cauza ma i repet-daca am scris un anume lucru data
trecuta sau nu, caci copii nu se pot tine, rescriu, iar ceea ce schimb sub
incidenta mprejurrilor precum i a noutilor de ultima ora este uneori o
soluie ntr-una i aceeai scrisoare. Din vrtejul acesta de scrisori, meticuloasa
Betta extrgea indicaii, rugmini, corecturi si, crendu-i o cartoteca,
repartiza temele pe fise, evidenta era mai clara asa. Iar noi trimiteam multe i
pe microfilme, iar la acestea ba se schimba expunerea, ba se diminua
claritatea, caci totul se fcea n condiii de adnca ilegalitate, uneori chiar
trebuia s a mpachetam la repezeala instalaia. Se petrecea i urmtorul fapt:
noi trimiteam deja corecturi pe microfilme, iar la Zurich, microfilmul principal
nc nu era trecut pe hrtie. Betta trebuia sa prelucreze metodic toate
trimiterile noastre i sa contacteze diferite puncte din EuropA. i uite aa i
consuma sptmni ntregi cu redactarea de scrisori i cu convorbiri telefonice
( ct de mult ursc telefonul scria ea; i eu, ct de mult o nelegeam!). Caci
din februarie 1972, munca ei principala nu era alta dect aceea de a traduce
primul volum al Arhipelagului, i nc pe tinuite, nu trebuia sa se sftuiasc
dect cu mine. Greu este nu att din cauza muncii, ct din cauza rspunderii
spunea ea n aceleai scrisori. Arhipelagului i ntregii noastre lucrri
ascunse, ea i-a druit rara rezerve sufletul, aa cum nimeni n Occident nu
obinuiete s-o fac: Eu triesc o viaa dubla. Sufletul, gndurile mi sunt la
dumneavoastr. Uneori merg pe strada i deodata ma ntreb: unde ma aflu? Se
nvlmete Viena libera cu Moscova mpilata. n scrisorile ncurajatoare pe
care ni le trimite rzbate unda de nedezminita cldura i credin fata de
cauza mea. i rspund: V-am citit scrisorile i ne-am minunat constatnd ct
sunt de neputincioase i deprtarea n timp i cea n spatiu sa ne nstrineze
pe noi de dumneavoastr i invers. Avem senzaia ca tot timpul gndim i
simim mpreuna, i ca deciziile dumneavoastr arata aproape suta la suta ca
i cnd le-am fi luat mpreuna Avei o structura sufleteasca aa de
asemntoare cu a mea i a Aliei! Dintr-o nenelegere aprut nu stiu cum, ea
i sunase pe Lazarevi, codificnd ceva. Iar eu i-am rspuns: Cred ca noi i
dumneavoastr ne iubim reciproc mai presus de orice divergente posibile. n
toi aceti ani atta ne nclzete i ne inspira o asemenea certitudine i un

asemenea optimism faptul ca existai. Credina mea n dumneavoastr este


nestrmutata i de aceea sunt linitit
Desigur, venind din lumi diferite, nu putem sa ne potrivim chiar aa de
perfect, uneori frontul nostru mai prezint unele fisuri. Cineva m-a informat ca
Betta este mhnita de interviul pe care eu l-am dat n august ziarului Le
Monde Acolo este multa confuzie, aijderea i n Pacea i violenta, ntruct
chiar n legtur cu aceasta auzisem ca exista i la Moscova nite obiecii
vehemente i avnd n minte culegerea Voci din strfunduri, aflata deja n curs
de cristalizare, i-am scris Bettei:Cred ca foarte curnd opinia publica
socialista i democratica din Occident va avea ocazia sa afle nite adevruri
zguduitoare, atunci cnd din Rusia se va decreta ca divinitile cele mai sfinte
i multiseculare sunt nite idoli fali i eu ndjduiesc fierbinte ca
dumneavoastr vei fi printre primii europeni capabili sa accepte asta cu
simpatie i nelegere. Peste o luna, Betta mi raspunde ca este mhnita: Ma
doare sufletul ca vi s-au dat informaii incorecte despre mine. Cauza
dumneavoastr nu numai ca o aprob, dar o consider una mare, divergentele
noastre nu sunt dect asupra unor lucruri minore.
Iar acestea erau deja zilele de dinaintea dezastrului cu ArhipelaguL. i de
unde aveam eu o asemenea clara presimire? La 22 august 1973 i scriu Bettei:
Aceasta va fi o toamna deosebit de dificila. Poate ca nici nu vom mai avea cnd
sa vorbim. Poate ati observat ca n multe privine la noi ritmul i densitatea
evenimentelor au crescut. Asta este o anumit micare a astrelor sau, cum se
zice la noi, voina lui Dumnezeu. Eu intru n lupta cu mult mai devreme dect
gndeam, multe fara ndoiala ma foreaz s-o fac. Nici un pronostic nu se
poate face, dar este clar ca va fi nevoie ca Arhipelagul sa fie gata mai devreme
dect se preconiza, n caz ca lucrurile vor lua o turnura proasta va trebui ca
dumneavoastr sa decidei fara noi doi.
Despre cderea Arhipelagului, Betta a aflat doua sptmni mai trziu de
la ageniile de tiri i ne-a scris: Acum cuvntul de ordine n familia noastr a
devenit totul pentru front, totul pentru victorie! De-am rezista fara sa stricam
calitatea (traducerii).
Iar eu mi vin n fire: Oare de ci ani amn eu chestia asta,
Dumnezeule? Mai departe nu se putea, cum de n-am neles eu asta mai
devreme? Dar mpreuna e mai uor: acum putem tine acas tot Arhipelagul, nu
mai avem ce pierde, i ce mult s-au simplificat informaiile despre text! i
putem s-l dam vizitatorilor s-l citeasc. Iar pe de alta parte, ma tem ca i la
Viena locuina Bettei devine vulnerabila, o pun n garda.
n aceste luni de toamna ale lui 1973 (n octombrie se ntlnesc toi trei la
Zurich pentru a se consftui, noi nu tim nimic despre asta) legtura noastr
clandestina pulseaz i mai spasmodic, i mai trimit Bettei urarea de drum bun
n legtur cu Arhipelagul: Cu strngere de inima m-am abinut ani de zile de
la publicarea acestei cri care era deja gata: datoria fata de cei vii cntarea mai
mult dect datoria fata de cei mori i cum sa acceleram acum publicarea?
Oate_o xerocopie de pe textul dactilografiat? N-are importanta cum va
arata ediia, numai sa ias mai repede! i lui Nikita i trimit vorba: las sa arate
rudimentar Arhipelagul i sa fie mai ieftin, asta nu-i o carte sa faci bani de pe

urma ei. (Redus la neputina de gurile din bugetul unei edituri srace, Nikita
roag sa se neleag ca ediia rusa nu poate fi nicicum mai ieftina. Eu sunt de
acord.) Nikita promite sa editeze volumul unu n timp record, n trei luni.
Zearul Arhipelagului scrie el mi-a spus cu lacrimi n ochi: cnd voi muri,
punei-mi aceasta carte n sicriul meu. Insist n continuare: dar cum sa facem
sa publicam volumul al doilea imediat dup primul, nu se poate la o luna
dup? Nu, imposibil YMCA poate sa scoat n mai volumul al doilea.
Nu! Nu! Sub nici un motiv mai trziu de martie!
Nu, nici la acest ritm nu se angajeaz de doua ori. Dar poate sa
fragmentam i volumele (nu este esenial mprirea pe volume), sa publicam
separat Partea nti, a doua, a treia ca pe nite caiete, numai sa fie mai
repede! i luai masuri de securitate, nu pierdei din vedere posibilitatea unui
atac direct asupra tipografiei! KGB nu se da napoi de la nimic! n atenia
Benei: dup ce va aprea n rusa primul volum, toat ndejdea se leag de
apariia foarte rapida a ediiei n germana, daca ntrzie nu s-ar putea scoate
i publica separat n reviste nite capitole? Mai repede, ca sa tie toat
lumeal i atunci se va termina cu arderea. n aceasta toamna aflam cu
indignare ca familia Carlyle ne-a tras pe sfoara: traducerea americana nu va fi
gata nici n cinci ani; de-abia acum, la sfritul lui octombrie, au predat
traducerea, dar i aceea nefinisata, mai trebuie lucrat la ea. Dar ne ajunge
din urma traducerea n suedeza a lui Hans Bierkegren aceasta ne va fi de
ajutor! i cum stam cu masurile de securitate? Secretul poate sa se scurg deja
din trei tipografii. Trebuie publicat mai repede!
Eu mai repede am nevoie ca procesul sa devina ireversibil, sa se
produc explozia, pentru ca KGB nici sa nu ncerce sa smulg ceva de la minE.
i un asemenea (nstrunic) contracalcul: i deodata KGB se va repezi sa
publice mai devreme dect mine Arhipelagul capturat (doar s-a ntmplat cu
Allilueva) astfel vom demonstra ca exemplarul este furat, incomplet, o
redactare veche s>i trimit Bettei lista dovezilor. Sau invers: Sovietele vor
ncerca s interzic Arhipelagul n Occident? La cererea lui Heeb i trimit prin
posta stnga i o noua Confirmare a deplinelor mputerniciri special pentru
cazul Arhipelagului: ca este mputernicit pentru toate ediiile acestei cri i ca
n acelai timp este liber de obligaii personale de plata (el se temea de o
asemenea ntorstur a lucrurilor). Acum Testamentul a ncetat a mai fi
necesar, acum se deschide perioada publicrii integrale a tuturor scrierilor
mele, perioada limitata doar de posibilitile noastre tehnice. Da, i ia te uita
nici nu pricepi de ndat: acum deja se poate sa nu mai ascundem capitolul
&m August despre Lenin, n-am putea s-l inseram n vreo ediie? i acum,
cnd n URSS s-a desfiinat bruiajul de bine ce apare Arhipelagul-sa fie citit
imediat la toate posturile de radio! (Ce ma mai ntind i eu! Nici Vocea
Americii, nici BBC nu vor mica un deget, ca sa nu strice relaiile diplomatice
cu URSS) Filmul Tancurile-ndata ce ncheiai un acord imediat nsa o nota
n gazeta despre asta. (O-o-o, nc mai e departe pn la film) Sa dinamitez
totul, mai repede! Pe Nu trii n minciuna am n vedere s-l public n
februarie. (si am nimerit-o!)

Trimitem la Ziirich microfilmul lui Octombrie de acolo de unde a rmas,


poate, nu va mai fi dus niciodat pn la capt. Trimitem pe fragmente i
articolele din culegerea Voci din strfunduri.
Dar i mai repede! La mijlocul lui decembrie i trimit lui Ni-kita
Scrisoare ctre conductori, ea trebuie publicata la 25 de zile dup primul
volum al Arhipelagului] (M-am zpcit cu totul, nu neleg ce fac, mi tai craca
de sub mine: dar daca Occidentul va citi acea Scrisoare pe el nici nu-l
intereseaz Arhipelagul.) i s-o traducem mai repede!
De Scrisoarea ctre conductori s-a apucat imediat o tipografie pe care
eu n-o cunosc: YMCA. Iar cnd la 28 decembrie iese la atac Arhipelagul, mie
mi cade brusc fisa ca trebuie sa rein de la publicare Scrisoarea ctre
conductori! A. A. Ugrimov ma previne ca n Occident ea va provoca o reacie
de respingere. Dar pentru mine nu acesta este motivul principalei altul:
Scrisoarea ncepe sa sune acum nu ca n septembrie, cnd am depus-o la CE.
Ma ntreb daca astzi lumea nu va detecta la mine vreo nuan de
mpciuitorism, n tumultul care nsoete lansarea Arhipelagului, momentul
pentru Scrisoare nu este bine ales, nu. Nu! (Cap de fonta, nu ma satur de
somn!)., ;. ^v La nceputul lui ianuarie 1974 i scriem lui Nikita i Bettei sa
etin Scrisoarea pe termen nedefinit, sa n-o difuzeze deloc, nici chiar
traductorilor, sa stopeze i toate traducerile!
Par scrisoarea aceea a ntrziat i noi n-am mai fi putut sa oprim nimic
la YMCA, la Nikita, tirajul era deja gata, i traducerea franceza, gata i ea,
intrase n tipografie. Am inut lucrurile loc printr-un telefon indirect,
convenional. Le-am inut! N-a transpirat nimic! (Nimereala?! Sau gafa?!
Totul depindea de nite simple ntmplri, i situaia eu n-o evaluasem
cu toat seriozitatea, capul i trupul mi deveniser semiinsensibile. Daca n-am
fi reinut Scrisoarea, eu as fi ajuns mai repede la nchisoare, iar nu la
expulzare peste granita: nimeni din Occident nu m-ar fi aparat atunci.) i n
plus toat aceasta tracasare suplimentara cdea ntruna asupra Bettei! n
sptmnile cnd a predat la editura primul volum al Arhipelagului i ncepuse
s-l traduc pe al doilea. Ce multa rbdare i trebuie, i ce nivel de inteligenta!
La sfritul lui ianuarie, ultima ei scrisoare, care nu m-a mai gsit n URSS: La
elanul neobinuit se aduga o oboseala groaznica i sentimentul venic mocnit
ca ceva nu iese aa cum trebuie. Ma trezesc din comarurile devenite acum o
permanenta: ceva important am uitat sa fac! Chiar ma ridic brusc uneori
Sunt foarte bucuroasa ca Scrisoarea ctre conductori a fost amnata: asta iar fi derutat groaznic pe oamenii de-aici i chiar ar fi dunat nelegerii
Arhipelagului. Ca sa nelegi Scrisoarea trebuie sa cunoti Rusia i
mndria ei legitima: Cu Arhipelagul s-a reuit tinerea secretului pn la
sfrit. Dar este deja extenuata: o parte a traducerii volumelor al doilea i al
treilea, ea o va mpri cu un partener, acum nu mai este nevoie de tinuire ca
nainte. Traducerea Bettei este ludat de Boli, de Die Zeit, de Der Spiegel.
Dar i dorul mistuitor i teama pentru voi
Iar ei> ctre ea, ntr-o scrisoare care nu i-a parvenit: Am eu oare
senzaia ca nu ne vom mai vedea niciodat? Categoric: nu! Cred ntr-o viitoare
ntlnire vie, interesanta, tihnita. Cum? Enigma, nc multe minuni i surprize

ne ateapt Fie ca noul an sa fie anul victoriilor noastre! Nu-mi vine s-mi
iau ramas-un, dar pentru orice, pentru orice eventualitate i Alia, cu scrisul
ei lbrat, n ultima scrisoare: 12 februarie. Azi, la ora 5, l-au ridicat pe
Sania, opt oameni. La 10 seara mi s-a spus la telefon ca este arestat.
Continuai, fara sa ncetinii ritmul!
Toate scrierile lui, una dup alta, sa vad lumina tiparului. Acesta-i
principalul. nc din prima mea zi la Boli au venit i Lisa, i Heeb. Acesta din
urma: impuntor, important, nalt, pufnea din lulea. Suna de la Paris i Nikita
Alekseevici, se gndea sa vina imediat, dar sufletete nu puteam sa absorb
totul dintr-o data, l-am invitat la Ziirich. Cu el m-am ntlnit deja acas la Heeb
pe loc atmosfera a devenit foarte calda: era singurul rus dintre toi cei care
fceau un zid compact n jurul meU. i n plus: un om dintr-o data aa de
apropiat, cu care ne-am neles n indiferent ce problema a venit n discuie,
desi el toat viaa a fost emigrant, iar eu toat viaa cetean sovietic.
Si iat, tot Triunghiul de Sprijin s-a adunat ntr-o camera, si, n loc sa
mai recurgem la scrisori cifrate, vorbim liber cine, pn de curnd, ar fi putut
sa prevad asta! Casa, n ntregime, este nconjurata, asediata de urmritori
dar din partea mijloacelor de informare n masa, nu din partea Ceka.
Acest Triunghi de Sprijin a fcut pentru mine chiar mai mult dect a
reuit el efectiv sa prelucreze: a creat acea stare de ncredere n mine, acel zid
nevzut n spatele meu, zid de care sprijinindu-m, putusem sa stau n fata
Dragonului fara sa ovi ctui de putin, fara sa am vreo clipa de regret, gata
sa strbat drumul pn la sacrificiul suprem.
Si Nikita Alekseevici a mai rmas doua, trei zile la Zurich i n acele
momente cnd eu pe strzile oraului elveian nu mergeam, ci alergam, iar
dup noi se inea o ntreaga ceata de corespondeni de presa i televiziune ma nsoit peste tot: i n subsolurile bncii cantonale (acolo n seif se pstrau
toate microfilmele noastre; pe Nu trii n minciuna i l-am dat imediat lui N.
A. Spre publicare, dup ce deja ne-am bucurat ca Alia n-a ezitat sa publice
acest mesaj la Moscova; ziaritii din jurul bncii au tras concluzia i au
informat ca atare ca eu am venit s-mi inventariez capitalurile); i la filmul O zi
din viaa lui Ivan Denisovici; i la casa unde a locuit Lenin; i n muni, la
Sternenberg, ca sa vad daca pot lucra acolo; i Ia vecernia de la abaia
benedictinilor. Foarte simplu, uor mi-a venit sa ma explic cu N. A., i
povestisem deja despre Viel, despre Scara Donului linitit i despre ceea ce
vom mai edita n curnd. Problemelor ruseti, N. A. Le arata, neabtut,
interesul cel mai proftind. De aici ncepnd, conlucrarea editoriala i prietenia
ne-au unit ani i ani de zile.
13 Strinii n textul principal al Vielului, eu am declarat ca, de fiecare
data cnd am transmis ceva n Occident, am fcut-o personal. Am scris asa, ca
s-i acopr pe Eva, pe Dima Borisov i pe Jenia Barabanov.
n realitate nsa, pn 1968 nimeni, n afara de Eva, nu ma pusese n
legtur cu Occidentul. Ea cutase posibilitile i ocaziile, iar eu rmsesem
complet netiutor de o asemenea grija. Apoi intrase n funciune canalul
Barabanov-Durova, i din nou am fost ajutai sa trimitem manuscrise, sa facem
schimb de scrisori cu aliaii notri -Nikita Struve i Betta. A nceput sa ne

ncing o pofta, a nceput sa se aprind n noi o dorin noua: sa primim cri


din Occident i Eva ni i-a gsit imediat pe Axei i Jacqueline Krause; el era un
comerciant american care putea sa primeasc posta voluminoasa
necontrolabila. Ei au ajutat pe multi, printre care i pe noI. i cu att mai mult,
acest lucru pruse, timp ndelungat, ca era pe deplin suficient. Nevoie de o
legtur directa cu corespondeni strini, aa cum o resimeau multi moscovii,
eu nc nu aveam: multi ani de zile ma abinusem de la asemenea contacte i
nu presupuneam ca voi ajunge sa le caut.
Jores Medvedev, care nu o data mi oferise serviciile lui conspirative (dar
din prudenta totdeauna le refuzasem), ma mbiase n toamna lui 1970 la o
ntlnire cu norvegianul Peer Hegge. Acesta, la data aceea, ma caut, dar pe
mine chestia asta nc nu ma interesa. Dar atunci mi s-a dat Premiul Nobel, i
Hegge, aflnd nu stiu de unde numrul de telefon al lui Rostropovici, m-a sunat
i m-a gsit, i n-am avut ncotro, a trebuit s-i rspund la ntrebrI. i cnd la
povestea cu Nobelul au nceput sa se adauge noi episoade, transmiterea
nelegala a scrisorilor n Scandinavia, firete, a trebuit continuata cu Hegge, O
ntlnire ne-a aranjat-o J. Medvedev i a strbtut cu noi cteva cartiere
ntunecoase; data urmtoare n nghesuiala de la biblioteca Lenin ne-am
ntlnit n doi, numai eu cu Hegge, ani mers iari prin nite cartiere
ntunecoase i ntr-o curte necunoscuta de lng Volhonka i-am vrt
materialele mele nobeliene, operaiune care nu s-a desfurat cu foarte mare
rapiditate i iscusin, iar cnd apoi am ieit pe o alta strada, am vzut
amndoi o firma care lucea: era a unei secii de miliie, curtea aceasta de
asemenea.
Curnd dup aceea, Peer Hegge a fost expulzat din URSS. Jores i-a
refcut legtura cu concursul, de data aceasta, al lui Robert Kaiser
(Washington Post) i al lui Hedric Smith (New York Times). i din nou mi-a
oferit nite servicii i eu din nou l-am refuzat.
A mai trecut un an eu cu Alia, de mirare, am reuit sa mergem la
Conservator, n pauza a venit la mine drzul i cam grosolanul Ulle Stenholm
tot un scandinav, dar de data asta de la radioul suedez, i mi-a cerut un
interviu. L-am refuzat. (Cu el vom avea btaie de cap i n viitor: va veni acas
la Alia sa ntrebe daca avem s-i dam sa transmit ceva, caci se duce la Zurich
s-i ia un interviu lui Heeb. I-am rspuns ca nu avem, dar acum trebuia sa
comunicam de urgenta prin Betta, pentru ca Heeb sa nu cread ca suedezul
vine din partea noastr.) n seara aceea multi mi-au cerut autografe, nu ne-a
fost dat sa privim nestingherii una i alta, nu ne-a fost dat sa observam aintii
asupra noastr ochii gnditori ai altui tnr suedez, care totui nu ne-a
abordat de data aceea.
Mai trziu nsa a venit la noi. A gsit-o acas pe Alia. A plcut din prima
clipa prin puritatea, sinceritatea, chiar prin aparenta lui lipsa de experienta
gazetreasca. Toate acestea emanau direct de pe fata lui tnr, nsufleit de
doi ochi albatri, nu lipsita de un aer de severitate. Vzuse el undeva un vechi
obicei rnesC. Aa ca ndat ce a intrat n casa Alia nici mcar nu l-a
observat ce face, si, afara de asta, la noi n familie nici nu era un asemenea
obicei s-a desclat i a intrat n camera numai n osete gest i maniere de

neconceput la un corespondent hrsit n ale meseriei! (Mult mai trziu am aflat


ca este fiul unui pastor din sudul Suediei.)
A veni, dar nici mcar cu intenia de a cere un interviu, ci numai asa.
Sau, poate, sa ne ajute cu ceva?
Ne-am notat coordonatele lui, a nceput sa se lege un mic nod. Stig
Fredricson, ageniile telegrafice ale tuturor tarilor scandinave (succesorul lui
Hegge).
Atunci (n primvara lui 1972, cnd persecuiile mpotriva mea luaser
forme acute) mi-a venit n gnd sa dau marele, de fapt, primul meu interviu,
dar acesta trebuia oferit unor ziare de foarte mare rsunet i alegerea noastr
s-a oprit (corect) asupra a doua ziare americane de prim-plan i i-am invitat pe
corespondenii respectivi (indirect, prin J. Medvedev) ntr-o anumit zi. Au venit
H. Smith i R. Kaiser-cu magnetofon i ntrebri pregtite (uimitoare prin
tematica lor minora). Dar i la mine era pregtit tot coninutul (pentru mine
numai n el i avea rost interviul!) dar n forma scrisa. Netiind nimic despre
corespondenii occidentali i despre ziarele lor, eu socoteam ca ei vor fi
mulumii sa ia interviul i n aceasta forma, oare nu-i i aa ceva senzaional?
Se vede treaba ca nu, ei s-au simit jignii i umilii de o asemenea propunere
(si, dup cum am neles eu apoi ziarele occidentale, ei nici nu puteau sa aib
alta reacie). Cea mai mare concesie la care din respect fata de mine i din
pasiune pentru senzaional s-au nvoit a fost aceea de a lua din rspunsurile
mele, nu cuvnt cu cuvnt, dar cea mai mare parte, transformnd toate acestea
ntr-un story pentru publicul lor cititor, adic ncredinnd numai condeiului
lor ordinea, stilul i accentele i nregistrnd pentru aceasta pe magnetofon i
rspunsurile la setul lor standard de ntrebri (despre Evtusenko i alii).
Totui mi prea rau sa pierd ocazia pe care o reprezentau aceste doua
ziare de rsunet. Am fost de acord, hotrnd eu nsumi ca textul complet s-l
dau lui Stig pentru ca el s-l transmit a doua zi ageniilor lui scandinave. Eu
nc nu nelesesem ca tirile date a doua zi nu sunt, de fapt, tiri, nu fac nici
doua parale, nu le mai primete nimeni, fie ele i cu completri. Iar eu mi
puneam ntrebarea: cum poate sa nu intereseze un autentic text de autor? Dar
Stig?
Stig era foarte convins ca de la el o sa primeasc.
Asa au i fcut. Cele doua ziare americane de rsunet au marun-tit
fructul gndirii mele pn au scos din el nite tiei, au dres cu observaii i
consideraii frivole lucrurile importante iar n Scan-dinavia n-a aparat nici un
rnd din textul meu, totul a fost n zadar, desi Stig telexase totul cuvnt cu
cuvnt.
Imediat la o sptmn s-a consumat eecul ceremoniei nobe-liene de la
Moscova, i trebuia fcut o scurta declaraie i care Sa ajung neaprat n
Scandinavia. Ne-am hotrt, firete, s-o facem Prin Stig. Ne plcea: era de o
cinste absoluta, ni se lipise de suflet.
De data aceasta, totul s-a rezolvat rapid i ireproabil. Ceea ce nseamn
ca, n primul caz, ntr-adevr refuzul venise din partea ageniilor.

Iar printre toate acestea m-am neles cu Stig sa ne ntlnim n afara


casei, n pasajul subteran al Grii Bieloruse pe unde trecea mereu drumul meu
dinspre i spre dacea lui Rostropovici.
Ne-am ntlnit la sfritul lui aprilie (aveam n buzunar microfilmul cu
discursul nobelian, pe care n-am putut s-l expediem altfel, i iari mi
spuneam: trebuie sa ajung n Suedia). Eu edeam ntr-un loc aproape
neobservat, el i sotia sa Ingrid veneau brat la brat, eu, pndind, dup ei, iar
Alia din alt loc, tot pndind, veri-ficnd: nu suntem cumva urmrii? Totul a
ieit bine, i apoi, ajun-gndu-i din urma, noi toi patru am luat-o fara graba pe
bulevardul Leningrad. (Acest bulevard nu ma emoiona niciodat prin nimic,
orict l-a fi strbtut ct e de lung, iar acum mi se asociaz cu fiecare
amintire: ultima strada pe care m-au dus la expulzarea din Rusia.) n timpul
discuiei eu i-am propus, el a fost de acord, i ntr-o curte ntunecoasa i-am
transmis microfilmul. Potrivit unei credine populare, o femeie gravida care i
iese n cale este de bun augur. Iar aici doua erau gravide, ambele noastre
sotii, i el i-a dus-o pe-a lui sa nasc n Suedia. (Acest microfilm mi I-a bgat
ntr-un mic tranzistor, asa l-am i dus i l-am predat la Academia Suedeza
povestea Stig. Chestia asta ni s-a prut ingenioasa, amintea i de operaiunile
anterioare de ngropare pentru ani de zile a manuscriselor.)
La ntoarcere, ne-a povestit despre reuita aciunii. Ne-am mai ntlnit cu
el de vreo doua ori pn n vara. Un contact realizat att de uor i att de
cinstit era preios i ca atare trebuia pstrat. Treptat, de-acuma numai eu cu
el, am pus la punct tehnica ntlnirii: prin ce puncte trecem, la ce distanta sa
fiu de el, ncotro o crmim apoi, unde s-l ajung eu din urma. La mijlocul verii,
Stig spre uimirea noastr deodata a ncetat sa mai vina. Apoi un alt
corespondent scandinav ne-a adus din partea lui Stig o emoionant scrisoare
redactata ntr-o rusa nepretenioasa: ntorcndu-se cu automobilul din
Finlanda i grbindu-se tocmai la ntlnirea noastr din acea seara, a avut un
accident pe traseu. Dar n acea clipa Dumnezeu a fost cu mine i sper sa ma
fac bine i chiar fara urmri.
Aceasta ntmplare nefericit-fericita ne-a i unit definitiv.
Si toat toamna lui 1972, i iarna spre 1973 am continuat sa ne
ntlnim, totdeauna pe ntuneric, pe alei i n curi ntunecoase din apropierea
Grii Bieloruse. (Ora ntlnirii era mereu aceeai, iar data urmtoare precum i
cea de rezerva, le stabileam mereu la desprire.) i nu stiu cum acum mi s-a
limpezit ideea ca aceste contacte sunt absolut necesare, ca fara ele chiar nu pot
trai cum oare am trit noua ani fara ntlniri personale directe cu un
occidental?! Au aprut faciliti care nainte nu existau, s-a realizat o rapiditate
a transmiterii i de fiecare data aveai ce sa transmii i ce sa primeti (asa au
nceput sa mearg acum toate scrisorile mele prin stnga ctre Struve, Betta i
avocat, tot mnunchiul legturilor principale). i micile role de microfilme, noile
variante, noile scrieri. Iar Stig le transmitea mai departe prin posta diplomatica,
dar nu prin posta sa suedeza, care, cu un termen din vocabularul
concentraionar i sovietic, era pariva, ci prin alta. Acolo, din cte tin minte, n
toi anii, n diferii ani, au fcut serviciu oameni excepional de nobili. Ei ne-au
ajutat, i nu numai pe noi. n acest context, nimeni niciodat n-a euat, nimeni

niciodat n-a trdat. (Nu stiu nici n ziua de azi sa citez vreun nume, dar ma
nclin n fata acelor oameni!) Canalul acesta noi l-am numit MDN Marele
Drum al Nordului.
n aceste plimbri a aprut brusc o idee: Hans Bierkegren, scriitor i
remarcabil traductor suedez (cu excelentele lui traduceri de care au beneficiat
njurai lui 1970 Cercul i Pavilionul, el mi-a pregtit n multe privine accesul la
Premiul Nobel), sa nceap imediat traducerea suedeza a Arhipelagului, dup ce
va fi luat textul de la cine oare? Pai de la Heeb. Astfel n cercul legturilor
noastre s-a nscris i Occidentul. Bierkegren i-a dat adresa pentru scrisori
venite din Occident pentru mine. (Iar mai departe tot pe MDN.)
La vremea lor, bolevicii, pentru legturile lor, n-au trebuit sa se
foloseasc de ajutorul corespondenilor strini, nici prin cap nu le-ar fi trecut
asemenea idee, dar i corespondenii e greu de presupus ca s-ar fi angajat la
aa ceva. Numai bolevicii nii au creat un asemenea sistem n care aceia
dintre strini care sunt oameni de suflet nu pot sa nu treac peste interdicii i
s-i asume misiunea de transmitori clandestini. Tot aa i diplomaii: din
momentul n care diplomaii sovietici de peste hotare sunt aproape toi, fara
excep-te, spioni guvernamentali, iar ambasadele occidentale de la Moscova
sunt i loiale i neputincioase, unor funcionari de ambasada s1 diplomai
nzestrai cu simul dreptii nu poate sa nu li se nmoaie inima i sa ne ajute
pe bieii de noi. Mai jos vor fi nite asemenea uimitoare exemple.
n acelai timp cu Marele Drum Nordic s-a constituit, s-a deschis prin el
nsui nu, prin bunvoina dumnezeiasca. Un al doilea drum. Cu mult
nainte de aceasta, n decembrie 1967, ardea de dorina de a veni la Moscova sa
negocieze cu mine Olga Carlyle. Neprimind viza, ea l-a rugat atunci sa vina la
Moscova ca turist (iar ntre timp sa se ntlneasc cu mine) pe Stepan
Nikolaevici Ta-tiscev, tnr slavist parizian, tot din a doua generaie a primei
emigraii. Tatiscev a intrat nestingherit n tara, la Moscova a sunat-o imediat pe
Eva pe cine nu tia ea dintre parizienii rui?! i Eva l-a adus la ntlnire cu
mine la arevn, nvndu-l pe drum, pe strzi, n magazine cum sa se
poarte n ateptarea filajului i evalundu-l din punctul de vedere al curajului.
(Ea a apreciat ca el are teama, dar i-o nvinge.) nsui obiectul convorbirilor
(ntrebri nvate pe dinafara, rspunsuri nvate pe dinafara) prea atunci
important, apoi nimic important n-a rezultat din ele, dar cunotina s-a fcut;
i celor civa prieteni apropiai, adunai n seara aceea la arevn, Tatiscev le-a
plcut: era simpatic i spiritual n conversaie, nu-l stresa conspirativitatea,
povestea cu haz despre alunecarea spre stnga a studenimii pariziene i a
ntregii intelectualiti. A reieit ca el mpreuna cu Struve preda la o
universitate. Am ho-tart sa ntredeschidem o fereastra a sufletului nostru
ctre el i sa ne explicam cu Struve.
Si a venit i a doua oara ca turist, ne-am vzut din nou la Eva, iari fara
sa realizam mare lucru, dar familiarizndu-ne din ce n ce mai mult unii cu
alii, ntre noi se nscuse o ncredere deplina. (O data, plimbndu-se prin
Moscova, a vzut cu uimire la o intersecie nite inscripii: Str. Sulov Str.
Tatiscev. Le-a luat drept un semn) i deodata, n primvara lui 1971, aceeai
Eva a adus tirea uluitoare: Stepan Tatiscev este numit ataat cultural al

Franei la Moscova pe timp de trei ani btui pe muchie! Un neverosimil


succes dintre acelea cu care noi n-am fost rsfai. (Ulterior, Stepan Tatiscev a
povestit cum s-a ntmplat: pe el, ca slavist, l-au sunat de la Ministerul de
Externe cerndu-i sfatul pe cine sa numeasc pentru urmtorii trei ani n
Rusia iar el, neascunzndu-i dorina de a ajunge n patrie, s-a recomandat
fara jena pe sine nsui! S1 candidatura i-a fost acceptata.) Pe trei ani un
canal diplomatic erios, sigur i permanent activ la aa ceva nu ne
ateptaserm! (Dat Asia Durova n-a vrut sa fie deschisa cu el i fiecare i-a
continuat drumul lui, de unul singur, ascunzndu-se de toi ceilali din
ambasada.)
Speranele noastre nu s-au dovedit ntemeiate n ntregime. Ta-tiscev
(pentru mascare noi i spuneam Emil, iar ca sa sune ru- te_ Milka ), se
pare, a fcut la nceput nite pasi necugetai din cauza crora a trebuit, multa
vreme, sa fie cu mare bgare de seama. De altminteri, stilul este omul, i
Tatiscev avea stilul lui, care nu corespundea n totalitate ateptrilor noastre,
dup cum ne asigura el nsui n aparenta uurin cu care aciona sttea i
vigilenta lui ncordata (Eva, identica n cel mai nalt grad cu ea nsi, de pe
margine l gsea pe Milka de o imprudenta nebuneasca, i l tot corecta i
povuia). Si, ce-i drept, el nu s-a deconspirat niciodat i a lucrat cu succes pe
toat perioada mandatului sau. Nu o data se slbise legtura cu el, eram
departe de a putea transmite prin el totdeauna, imediat i n cantitatea
necesara dar uneori el era marele nostru salvator, n special cnd era vorba
de transmis o scrisoare, o dispoziie, o informaie i totdeauna direct la
Struve, de-a dreptul n minile care trebuiau! O data ne-a scos dintr-o mare
ncurctur, ducnd n strintate o lista mare cu numerele: mod de a preciza
cui i din partea cui sa se transfere din strintate ajutor bnesc. Doua canale
independente reprezint o foarte mare nlesnire: fiecare completeaz spatiile
goale ale celuilalt.
Tatiscev i-a ncheiat mandatul cnd eu ma aflam deja n Occident. Dar
cel care i-a urmat ca ataat cultural francez la Moscova, Yves Aman, un franuz
profund credincios i devotat culturii ruse pn la a fi gata s-i asume risc i
sacrificii, ne-a ajutat foarte mult. * i chiar i-a asumat rspunderea pentru
aciuni mai mari i complicate: el a fost veriga principala a acelui lant prin care
se transmitea tot ajutorul din partea Fondului Social Rus de la noi ctre unele
persoane din URSS. Cea care a urmat dup el a fost Eva, apoi Alik Ghinzburg
(iar dup arestarea lui a venit dup Eva i Boris Mihailov). Pe ei se i sprijinea
ntreaga activitate voluminoasa i foarte periculoasa.
Spre deosebire de Tatiscev, Yves era extraordinar de prudent, reinut si
Mlnisterul de Externe al Franei i-a acordat cu placere al doilea mandat, i
dup y7. Tare ne-am bucurat! Noi i spuneam Fei, fara s-i pronunm
numele Pe sub tavane, fie ele i occidentale, n 1975 i-a asumat riscul de a
veni la
1101 la Ziirich. S-a artat a fi tandru, rezervat i taciturn. (Adnotare din
1978.)
Dup ntoarcerea la Paris, Tatiscev ne-a fost util, chiar mai mult dect
nainte: prin alte persoane de la ambasada franceza a pstrat legturi directe

cu Eva i aceasta a continuat i n tot anul 1975 sa ne trimit mari cantiti


din arhiva mea nc aflata n tara. Astfel au fost degajate metodic toate
depozitele lui A. A. Ugrimov. Restul, conform nsemnrilor noastre, l-au ars ei
acolo. (Vechile liste n care Alia nscrisese manuscrisele pstrate n diverse
locuri, codul de cifre au trecut granita n ambele sensuri.)* n primvara lui
1973, cnd am nceput deja s-mi pregtesc plecarea de la Rostropovici, cnd
ma despream pentru totdeauna de Gara Bielorusa, i-am propus lui Stig sa ne
transferam ntlnirile la Gara Kiev mai aproape de Rojdestvo, ultimul, deacum numai parialul meu refugiu. Cltoriile la Rojdestvo erau pentru mai
trziu, cu ncrctur, nu se desfurau chiar ca la carte, n primvara i-am
propus lui Stig ca ntlnirile noastre sa aib loc la o ora matinala. El a fost
imediat de acord, i de vreo doua ori aa ne-am i ntlnit: la lumina clara a
dimineii de vara ntr-o gara miunnd de lume, apoi pe o strada mrgina
ntr-un chioc verde dintr-un cartier muncitoresc, lng statia de metrou
Studenceskaia. Puteam fi fotografiai, evaluai, repede filai dar nici nu ne
mai va-zuseram de multa vreme la lumina zilei! (Pentru prima data m-a
fotografiat i el nu din obligaie profesionala. De corespondent, ci asa, pentru
sine.) Chipul lui respira foarte multa noblee, inteligenta, onestitate. Stig era
mereu tras la fata i cam palid tip de scandinav, nu-i asa?
* Tatiscev era totdeauna operativ n primirea i trimiterea scrisorilor
caci nu era de gluma corespondenta care se derula la noi an de an ntre Europa
i Rusia, cu implicarea a zeci de oameni. Dar, plecnd din Rusia, el i-a lsat
inima n Rusia i nu se mai putea mulumi cu viaa pariziana anterioara. n
intervalul 1975-1976 a revenit de doua ori n URSS, ca turist; cltoriile
acestea i le-a ncheiat cu bine, dar, evident, a comis nite imprudente. A venit
din nou n vara lui 1977: de data aceasta l-au supus unui flaj compact
deschis i l-au avertizat ca o s-i rup picioarele. Nu s-a speriat, abia s-a
desprins de ei ntr-un bazar oarecare, ca ne ncredineaz el direct i fara
probleme s-a dus la arevn, a mai transmis ceva, dar la ntoarcere la hotel a
fost imediat expulzat din tara.
Iar dup opt ani, nc foarte tnr, a murit de cancer, aproape pe
neateptate. Una dintre ultimele fapte n slujba patriei, care acum refuza s-l
primeasc, a fost organizarea unei radioemisiuni ctre Rusia, Vocea
Ortodoxiei. (Adnotare din 1986.). n primvara aceea i-a venit o idee: sa se
duca la avocatul meu pentru a face cunotin. I-am aprobat iniiativa. (El a
vorbit apoi foarte respectuos despre seriozitatea i inteligenta lui Heeb i acest
lucru m-a fcut sa greesc i mai mult.) Iar n locul lui pentru vara, pentru
cazul ca se ntmpla ceva, l-a propus pe Frank Krepo de la Associated PresS.
i s-a ntmplat sa fie nevoie de acesta la sfritul lui august, numai ca n
jurul acelei date Stig nsui se i ntorsese din concediu i a venit la ntlnirea
cu mine: pe o banca lng Studenceskaia, ntr-o seara, la lumina slaba,
chioara, a felinarelor, sub un copac.
Aceasta era pe la 19 sau 20 august. Am venit la ntlnirile cu Stig: aveam
planul unei ntregi serii de lovituri n cadrul contraatacului gndit de mine. mi
ddeam seama ca acesta era ultimul i cel mai important lucru pe care ma vor
lsa s-l fac, i-i propuneam acum lui Stig sa ias din rolul lui ascuns,

periculos i inapt a-i aduga ceva la nume, i propuneam acum ca el nsui smi ia n mod deschis un interviu, (nc nu pricepusem ca pentru interviurile
mele, cel mai prost traseu era cel scandinav.)
Aveam impresia ca o s-i fac placere s-mi ia un interviu, ca asta o s-i
ntreasc poziia, o s-i aduc glorie. Iar el, n semintunericul de sub copacul
peste care se aternuse umbra inserrii, s-a gndit putin i a renunat.
Gestul m-a uimit. Dar, probabil, asta este nelepciune, nu-i asa? Stig
mai putea sa rmn la Moscova un an i jumtate i chiar doi i jumtate.
nelepciune, ntr-o accepie occidentala de rutina. Ca e lipsa totala de
nelepciune, ca e curajul disperrii, un lucru este cert: la fiecare ntlnire cu
mine, el i riscase acest post i chiar toat profesia de ziarist. Risca i prin
faptul ca venea la ntlnire aducnd n buzunar lucruri interzise (o data a i
fost reinut de miliieni, dar n-au ndrznit s-l percheziioneze), i prin faptul
ca se ntorcea de acolo cu alte lucruri interzise. Condus de sentiment, el,
absolut dezinteresat, risca mult mai mult dect atunci cnd, la rece, baznduse pe nite obinuite argumente occidentale, se tempera pe sine nsui.
Minunaii notri prieteni occidentali!
Ce multe contradicii i-au dat mna n poziia i-n deciziile lor!
Stig s-a ptruns aa de mult de vigilenta noastr de conspiratori met n
legtur cu pericolul unei divulgri, a spus o data urmatoa-rele:, Jn definitiv,
mie personal mi-este indiferent. Nu ma gndesc dect la un lucru: eu voi putea
sa va fiu de mai mare ajutor daca nu se va rspndi nici un zvon.
Iar la interviu a renunat. Pentru ca un interviu nu se afla n zona
pericolului incomensurabil unde l mnau sentimentele sale (pe el i pe
fermectoarea lui sotie, Ingrid), ci n zona banalului, unde cuvine-se a judeca
logic, ca toat lumea, i a nu face prostii.
Aadar, la interviu l-a trimis pe Frank Krepo (foarte simpatic cinstit, bun)
si, la insistenta mea, pe corespondentul lui Le Monde un tip foarte ncrezut,
rece. (La data aceea eu nc nu aveam o idee clara despre oportunismul i
duplicitatea acestor ziare. Pe toate noi cei din Est, le consideram mult mai
iubitoare de libertate dect sunt ele n realitate. Pe sub tavane, noi nu discutam
nimic de prisos cu corespondenii; ntr-un bileel am scris ca as vrea sa public
n Le Monde o serie de articole despre viaa din Uniunea Sovietica. Credeam ca
se va agata de propunerea mea ca de o ocazie bine venita, dar Le Monde a
refuzat chiar cu indignare: de ce sa ia articole de la mine, daca are un
corespondent al lui la Moscova?) n ateptarea luptei operative, m-am neles
cu Stig n septembrie 1973 sa ne ntlnim din zece n zece zile. Datele fuseser
stabilite mai dinainte, dar era nevoie i de mai multa operativitate. Aflasem
despre cderea Arhipelagului i era nevoie sa transmitem imediat n Occident
tirea despre acest lucru i sa trimitem dispoziie ca manuscrisul sa fie dat la
tipar. Pentru asemenea cazuri extreme aveam i noi n minte ceea ce era de
fcut: s-l sunam pe Stig dis-de-di-mineata, nainte de a sosi secretara lui
sovietica. Vocile, i a Aliei i a mea, el le recunotea pe loc i totdeauna asta
nsemna: ast-sear trebuie sa ne ntlnim (ora i locul fiind cunoscute). Dar ce
sa spui n situaia asta, cnd telefoanele sunt interceptate? Stig a avut o idee
buna: Ati greit telefonul: Spunei, este curtoria chimica?, Spunei, este

biroul de comenzi la Alimentara?,. Cum? Nu e biroul de comenzi? Iertai-m, va


rog! Era suficient pentru recunoaterea vocii. Dar ce se ntmpla daca se
defecta telefonul, sau era ocupat ndelung, sau Stig nu era acas?
La 4 septembrie, totul ieise bine i un asemenea ati greit telefonul
din nghesuiala suburbana a Grii Leningrad, i nsi ntlnirea. Seara, cu
ntreita bgare de seama, mi-am amestecat ndelung urmele: de la dacea o
luasem pe alte alei, n metrou schimbasem trenul n statii care se golesc rapid,
ca la Krasnoselskaia, unde peronul rmne complet curat garanie deplina ca
nu eti urmrit.
nsa cnd Stig s-a apropiat de mine n locul nostru retras lng
Studensceskaia mie mi s-a prut ca mi-a trecut prin fata o figura, care a
verificat daca ne-am ntlnit, i s-a ascuns dup o casa. Despre asta i-am spus
lui Stig. El a rs: Da. Este Udgord. Acesta, ziarist norvegian, i era prieten. Era
singurul cruia i povestea despre ntlnirile noastre.
Udgord voia i el foarte mult sa participe la ntlnire, dar etica nli-i
permitea s-i deranjeze prietenul, i nici mcar nu s-a apropiat pentru a face
cunotin cu mine.
n aceasta seara de 4 septembrie se pare ca am transmis multe: i tirea
despre Arhipelag, i Scrisoarea ctre conductori, i multe dispoziii pentru
Occident, i nu mai stiu care microfilm de-al meu. mi amintesc: a fost ceva
uluitor, seara eu i Alia eram n srbtoare: totul se prbuea, iar noi iat ca
rezistam. (si ea era n ultimele zile de sarcina; se apropia termenul s-l nasc
pe Stepan. ntr-o precipitare a evenimentelor, ca aceea care-i place destinului,
peste patru zile copilul a i venit pe lume.) n acea groaznica ultima toamna, ma
ntlneam cu Stig, totui, n condiii foarte bune. n situaia n care se ncerca
sufocarea mea, fiecare dintre aceste ntlniri mi era ca o indispensabila gura
de oxigen. O data pentru transmiterea unei scrisori suplimentare, a unei
urgente subit aprute, ne-am neles ca el sa nu se arate: Ingrid sa se plimbe pe
bulevardul Narskinski, iar Alia s-i mearg n ntm-pinare cu Ermoska. Eram
i eu. Femeile s-au aplecat asupra copilului de departe nu se vede micarea
minilor-Alia i-a transmis scrisoarea, Ingrid o luminare suedeza de Crciun
pentru noi.
Si de Crciun ei au plecat n Suedia, iar aici s-a dezlnuit Arhipelagul,
toat furtuna i ct mai era de ateptat pn la ntoarcerea lui Stig!
Necesitatea unei legturi, a rezolvrii unor probleme, a trimiterii de corecturi
aprea aproape din trei n trei zile. Ce-i drept, n aceste zile grele, la noi acas
vereau multi corespondeni, unii ca sa afle o noutate sau sa fac o fotografie,
alii ca sa ne ajute (John Shaw, Frank Krepo).
Din multe motive, postul la Moscova este pentru corespondentul
occidental unul foarte nalt, privilegiat, important i din punctul de vedere al
carierei, i din cel al bunelor condiii de viaa pe care le presupune (pn i
scutire de plata pentru ddaca la copii; guvernului sovietic nu-i pare rau de
cheltuieli, el face o socoteala corecta: ziaritii bine asigurai material se vor
crampona de locul lor, nu vor trimite corespondente foarte critice). Dar n unii
oameni cu educaie occidentala, cnd veneau n contact cu micarea noastr

am nceput sa observ o schimbare uimitoare: se leapd de obinuitul calcul al


copeicilor i-i sacrifica i viaa.
Faptul de a fi n fiecare clipa calculat pn la amnunte i cu ct mai
amabil n forma, cu att mai necrutor n coninut nu este o nsuire
nnscut a occidentalilor, ci rezultatul influentei mediului n care nimerete
omul. Iar n Rusia exista de mult (n ciuda opresiunii sovietice) un Mediu al
drniciei, al spiritului de sacrificiu i acest Mediu i influeneaz i pe
occidentali, i ptrunde, poate nu pentru totdeauna, ci pe timpul ct sunt
printre noI. i totui: desi toi cu o educaie occidentala i trind n aceleai
condiii, corespondenii strini s-au manifestat foarte diferit n acele zile.
Ultima mea ntlnire cu Stig a fost la 14 ianuarie 1974, chiar n ziua n
care Pravda a nceput un mare atac de presa mpotriva mea. Deja se ntrezrea
printre altele i urmtoarea posibilitate: nu ma vor aresta, ci ma vor expulza n
Occident, n acest caz ma gn-deam ca voi ranine n Norvegia. Iar pe un
asemenea prieten minunat precum Stig voiam sa mi-l pstrez. Drept pentru
care i-am i spus ca daca va fi asa, iar el va suferi pentru legtur cu mine,
atunci sa nu se teama de o expulzare din URSS, de o compromitere a carierei
de corespondent, caci mi va fi mie secretar n Norvegia i legtura generala cu
lumea nconjurtoare.
Aceasta idee se maturizase i n el, i plcea.
n spaiul de sub poarta, unde nu ne vedea nimeni, ne-am mbriat de
rmas-bun.
Iar ntlnirea urmtoare fusese fixata pe 14 februarie. (La patruzeci i opt
de ore de la arestarea mea) i Stig, i cu el Nils Morten Udgord au trecut pe la
Alia n zilele lui ianuarie: acest lucru arata firesc atunci, iar de ajutorul i
prietenia lor era o nevoie acuta. Acesta era deja nceputul roirii
corespondenilor strini n locuina noastr, roire care s-a declanat dup
arestarea mea i care i-a dat Aliei posibilitatea de a-mi salva toat munca de-o
viaa, toate scrierile complete, incomplete, ntrerupte i toate ntr-un singur
exemplar, caci de copiat nu mai era timp. (Cred ca KGB nu-i imagina cte
lucruri aveam eu deja pregtite referitor la Roata, la Lenin, la bolevici, la
toat revoluia i cte dintre acestea ar fi fost pentru mine imposibil de
reconstituit, daca le-a fi pierdut. Cred ca, daca i-ar fi imaginat, le-ar fi strns
pe toate nc de la nceput, de la arestarea mea.) ndat ce m-au luat de-acas,
Alia a trebuit sa le scoat pe toate acestea mai repede din locuina i sa le duca,
mai ntii unde-o fi, apoi la o posibila baza de expediere n strintate, i punea
ntrebarea: este mai bine sa le duca la nite strini? n ce-i privete pe
corespondeni, acetia nume-rosj veneau n uvoi nentrerupt, ceea ce
asigura o acoperire, dar ei n-aveau obiceiul sa circule cu ceva n mna prin
Moscova. Cel mai adesea, veneau cu minile goale i deci nu puteau sa ias de
la noi cu sacoa. S-i fi umflat buzunarele cu pachete? Dar cum sa fac sa nu
devina prea groi la trup? Cu toi de fata, cu toi deo-jata -Alia n-a vorbit i n-a
transmis nimic: prezenta unor strini o punea n imposibilitate de a se nelege
cu ai ei. Ci, mpreuna cu cei iniiai, se retrgea ntr-o cmru, acolo se
explicau ntre ei prin biletele (ca doar nu se putea prin viu grai! Ba mai mult

dect att: n timp ce scrii bileelul trebuie sa ndrugi ceva din gura), acolo se
transmiteau i pachetele.
Nils Udgord cunotina recenta, om aa de nobil, serios, cu trsturi
decise, calme, cu siguran de sine n aciune, cel mai cult dintre toi
corespondenii (istoric erudit, el se ridica deasupra tuturor) el a fost primul
cruia Alia, n ziua expulzrii mele, i-a pus problema: Exista o arhiva
voluminoasa, i este necesar s-o scoatem din tara. Putei sa ne ajutai? (El era
deja un om cu trecut; Komsomolskaia Pravda deja l ponegrea; adic era n
evidenta cui trebuia.) Dup ce a reflectat, a doua zi i-a cerut Aliei procura
scrisa pentru posibile negocieri: Rog s-l considerai pe domnul Nils Udgord ca
pe reprezentantul meu mputernicit pentru legturi cu Solicit ajutorul
dumneavoastr pentru a scoate din tara arhiva lui Soljenin.
Iar mai departe el a pus pasiune n treaba aceasta, abordnd-o cu
anvergura istoricului, iar nu a corespondentului.
Din pcate, despre aceasta operaiune remarcabila, care mi-a salvat
principalele manuscrise i mi-a asigurat continuarea pe ani de zile a lucrului la
Roata Rosie, nici astzi nu se poate povesti.
Ceea ce Udgord nu nelegea pe de-a ntregul era modul n care acestea
vor ncpea acum n cele doua geamantane permise lui. Devenise deja clar ca
arhiva este mai mare. (n plus se prea ca nu trebuie fcut risipa nici de ore,
nici de zile, pentru ca familia mea putea fi alungata din URS S n orice clipa.).
Printr-o ntmplare fericita, ntorcndu-se de la concert, l-a gsit acas
pe amicul sau William Odom, cvadragenarul asistent al ataatului militar
american, nainte de a veni la Moscova, Odom, i el doctor n tiine ale istoriei,
fusese profesor de istoria Rusiei la West Point. Acum i-a adus lui Nils proaspt
aprut broura APlvj mpotriva Arhipelagului i a mea.
A vorbi pe sub tavane nu se poate, si, avnd n vedere multele lucruri
nc ramase, Nils i-a scris lui William: Marea problema este arhiva lui
Soljenin.
William Odom era destul de iniiat n istoria acestui secol i a tarii
noastre. La rzboiul din Coreea nu a participat numai datorita faptului ca n
chiar acel an a intrat la academia West Point. Dup aceea studiase la
Universitatea Columbia istoria Uniunii Sovietice, scrisese studii despre
Sverdlov, despre Osoaviahim, a fcut serviciu n misiunea americana de pe
lng trupele sovietice, i doi ani n Vietnam, i iat deja de doi ani este la
Moscova, i-i ncheia stagiul aici.
n fond, el a fost de acord imediat: numai sa nu tie nimeni, nici chiar
Soljenin. Urma s-i mpacheteze, s-i expedieze bagajul personal (ca bagaj
diplomatic) n Statele Unite tocmai n acest bagaj va pune arhiva. Aceasta l
scutea de necesitatea de a se adresa cuiva dintre funcionari i poate de
neplcerea de a primi un refuz. Totui despre aceasta intenie i-a povestit
sefului i prietenului sau, contraamiral Mayo, care era ataat militar.
Dar toate astea nu artau aa de bine n locuina noastr asediata.
Zpceala era i n hrtii, zpceala i n proiecte: ce sa atepi? Ca nu este
percheziie acas faptul acesta a devenit clar n urmtoarele douzeci i patru

de ore. Dar o s-i nhae oare pe cei care ies cu manuscrise? Pe cine? Din ce
moment?
Cnd m-au luat pe mine nu numai pe biroul meu era mprtiat
corespondenta conspirativa cu Occidentul, ci i pe al Aliei zcea lista cifrului
coninnd tot sistemul de pstrare a manuscriselor: la cine, unde, ce! Iar acum
iat, Alia trebuia sa se descurce cu toate cele aflate n pstrare (sa ntind
minile pn acolo pn unde ani de zile nu ajunseser), sa construiasc un
nou sistem i n legtur CM fiecare scriere sa decid: ce trebuie trimis
neaprat peste hotare dup mine; ce este de dorit; ce urmeaz sa rmn n
pstrare n URSS pn la solicitare; ce se pstreaz, dar nu poate fi solicitat
niciodat; ce se distruge. V. -., De aceea desi era mai simplu ca din diverse
locuri de pstrare sa le arunce imediat la expediere, dar aceasta soluie aproape
ca n-a fost necesara a i riscat Alia sa le fac sa treac din nou printr-o
locuin periculoasa, sa le bage i sa le scoat, iar aici sa le revad, uneori
dup o listu, grupndu-le n alte plicuri. (Aceasta treaba nu putea s-o fac
dect Alia singura, dar seara venea Liusa, care a fcut i ea foarte mult.)
Dar nainte de aceasta, n timp ce ateptau percheziia acas, au nceput
n virtutea unui prim impuls sa duca de urgenta hr-tiile la cineva! La alte
adrese!
Chiar i n seara arestrii mele, Stig (la ntlnirile cu mine se obinuise sa
foloseasc buzunare ncptoare) a luat cu sine schie ale articolelor pentru
culegerea Voci din strfunduri i scrisori pentru Occident. Iar apoi cu ai ei, cu
conceteni sovietici, Alia trimisese la prieteni, la diferite adrese. Prietenii s-au
precipitat imediat ca o ceata larmuitoare (la familia vecina Pasternak, deasupra
hrtiilor erau frunze de ceapa, o cpn de varza) i apoi s-au condus unii pe
alii acolo unde trebuie. Dima Borisov, Andrei Tiurin i Alek-sandr Ghinzburg
o figura noua pentru cercul persoanelor implicate n pstrarea manuscriselor
noastre, dar nu pentru micarea ilegala din Rusia au ajutat mai mult dect
toi i mai inteligent dect toi n aceste zile. Ghinzburg a luat i a strns acele
manuscrise care trebuiau sa rmn n URS S.
n continuare, Alia mi-a expediat nu numai manuscrise, ciorne de-ale
mele, ci i cri rare, ziare importante din anul 1917. (Exista o regula vamala
sovietica potrivit creia era interzis sa scoi din tara cri editate pn n anul
1945, cu alte cuvinte cri care puteau avea o orientare necorespunztoare, i
chiar mai rau, cri scpate cu greu de la ardere.) i nc vreo civa oameni
(Wilhelmina Ghermanovna Slavufkaia, Aleksandr Sergheevici Buturlin) au
trebuit sa ia crile cele mai voluminoase, dar mai putin periculoase. V.
Slavutkaia singura a conceput o modalitate de trimitere mai departe a crilor,
i tot singura a aranjat totul, ceea ce ntrecea deja ateptrile, era ceva
remarcabil.
Exista prerea ca pentru corespondeni este periculos sa ia materiale
scrise direct de la noi, ca e mai sigur daca le iau de la alte adrese. Aceste adrese
erau comunicate lui Stig i lui Nils pentru corespondenii strini; gazdele erau
prevenite ca sa tie cam cnd sa atepte i ca sa nu se nsele cu privire la
identitatea vizitatorului.

Acesta, pentru a fi recunoscut, avea n carnetul lui de corespondent un


semn convenional fcut cu creionul.
Asa s-a mprtiat arhiva mea (ca un ochi de apa n care calca brusc o
cizma): stropi srind n diferite locuri ndeprtate ale Moscovei i chiar n
cartiere mrginae, pe oseaua Rubliovskoie i n Medvedkovo. (Peste cteva
zile s-a neles caracterul eronat al acestei aciuni; s-a nceput strngerea
tuturor materialelor i aducerea lor napoi la noi.)
La Medvedkovo s-a dus sa recupereze ce era de recuperat nsui Udgord.
El va face o transbordare pe drum, cu al doilea taxi va merge nu pn la casa
cutat, ci numai pn la casa vecina cu ea, i taxiului i va da drumul. (Toate
astea ca sa nu rmn urme.) Dar iat i-a ncrcat toate buzunarele largii
lui haine reportericeti, a luat doua sacose grele din plastic, a ieit n strada:
dar unde sa gseti n vguna asta un taxi pentru ntoarcere n ora? Ora trei
ziua, e lumina. Trec cu taxiul nite militari, un colonel (or fi kaghebisti? Pas de
ghicete), cuviincios mbrcatul Ugord voteaz (i face semn sa opreasc), este
luat n masina-dar pe drum: conversaie, i faptul ca este strain iese la iveala.
(Mai simplu ar fi fost cu un autobuz?)
Ct risc, cu totul neobinuit pentru corespondenii de la Moscova! i n
plus n fiecare zi trebuie sa munceasc la ntreaga capacitate (ascunzndu-se
de secretara sovietica infiltrata n dispozitivul lor), sa transmit tiri la ageniile
lor, la ziarele lor.
Corespondenii s-au comportat foarte diferit n aceste zile. A fost pentru
fiecare o alegere dictata de contiin, o ncercare, dar glorie n-a dobndit
nimeni; de succes, de lauda, de promovare pe linie de serviciu nu numai ca
nici vorba nu poate fi, dar fiecare risca sa strice totul, toi anii de cariera, toi
anii de eforturi: caci ziarul, n nici un caz, nu l-a trimis pentru conspiraie. (Iar
pe Frank Krepo, dup cunoscutele interviuri cu mine i n mod logic bnuind
pericolul, Associated Press, n mod special, l-a avertizat sever: n relaiile cu
Soljenin sa nu depeasc pragul a ceea ce este permis. Iar el lua n
permanenta ba hrtii, ba microfilme si, n timp ce fata-i atingea expresivitatea
maxima, le ascundea: fata lui sugera i felul n care i se micau degetele acolo
undeva, i felul n care i juca destinul, de altminteri cu promptitudine. Textul
meu intitulat Declaraie n caz ca voi fi arestat, Lacontre, corespondentul lui
Le Figaro, l-a luat de la Alia n timpul nopii: l-a bgat n oseta, pe talpa, n
gheata.) n privina aceasta, corespondenilor unor organe europene, mai
nelegtoare, le era mai uor. De pilda, Udgord era convins ca, n caz de eec,
seful lui i va nelege i-i va ierta aciunea. (Dar el i cara incomparabil mai
mult dect alii, ncrcndu-i buzunarele i pe cele laterale, i pe cele de la
piept, i pe cele de la spate costumului sau reportericesc, i nainte de a iei,
mare de statura cum era, se privea atent n oglinda nalta: sa nu care cumva
s-i ias din buzunar vreo hrtie.) La americani, noiunea de cariera este
deosebit de stricta: eecul nu este ntmpinat cu nelegere nici de efi, nici de
colegi, ci numai cu ironie la adresa celui care a euaT. i este de neles ca unii
au refuzat sa ne ajute. Dar trei tineri minunai americanii Steve Browning,
Rogerled-dington, Jim Pypert ne-au ajutat nentrerupT. i trei englezi de
ndejde: Julian Nandy, Bob Evans i Richard Wallace. Iar geamantanele

(viitoare) sunt mari, iar buzunarele de corespondent-micI. i trebuia ca unii sa


mearg dup materie exploziva i s-o poarte cu ei n fiecare zii (Cred ca KGB,
mulumit cu expulzarea mea, privea calm la roiul de corespondeni i n-a
nhat pe niciunul pentru ca nu voia un scandal n plus dar nici n-avea o
idee despre importanta i volumul materialului dus dintr-un loc ntr-altul.)
Fie ca aceste foarte trzii rndulee sa constituie expresia modestului
meu prinos de recunotin fata de acei corespondeni. Fara ei, lucrarea mea ar
fi ntrziat ani de zile.
Cele mai multe hrtii au fost duse la Stig, la el se formase un ntreg
depozit. (De aceea, n timpul acesta, el personal ieea rar.) Au fost duse la Stig
aa ca toi tiau acest lucru! Cu ct tiau mai multi corespondeni strini, cu
att mai mare era pericolul deconspi-rarii. Dar iat ca nu s-a deconspirat
nimic! Nici atunci, nici ulterior.
La 23 februarie a devenit cunoscut ca din Elveia eu am plecat n
Norvegia. Si, firete, nici nu putea sa se abin Stig de a veni i el acolo, de a se
ntlni cu mine pentru prima data dup expulzare, de a face schimb de
informaii privind planuri, probleme, mersul treburilor.
Aici, Alia a comis o greeal grava trimitndu-mi scrisoare prin Stig i
toat operaiunea, pusa la punct cum era, a fost ct p-aci sa eueze. (Dar, cu
toat foarte marea noastr nechibzuina, totul ieise aa de bine, pe termen aa
de lung, i anume cu Stig! Asta ne mpingea sa continuam.) i oricum:
relatarea principala despre mersul treburilor, Stig o va face verbal. Tot ce
trebuia s-mi scrie ea se reducea la n afara de chestiuni personale
explicaia ca ea nu va pleca pn nu va reui sa salveze i sa ascund totul (ca
eu, prin telefon, sa n-o grbesc sa prseasc tara); i ca nainte de plecare i
este imposibil sa nu fac o declaraie publica. Zu ca asta era mult mai simplu
sa fie transmisa prin viu grai. Dar greeal, cine nu face greeli cnd i
plesnete capul de probleme, cnd simte c-l apas ceva pe suflet?
n ultimele ore de dinaintea plecrii, Stig a trecut pe la noi pe-a-casa, dar
a plecat repede la aeroport. Scrisoarea fcut ghemule a ascuns-o conform
unui procedeu verificat ntr-un tranzistor oarecare, aa cum fcuse cu doi
ani n urma cnd mi scosese din tara discursul nobelian. Dar vameul, fara
sa stea pe gnduri, a luat i a deschis imediat chiar acest aparat i a confiscat
scrisoarea. (Coincidenta? Obinuit loc de ascundere? Sau cndva Stig a optit
pe sub tavan?) Stig, ca un copil, s-a nroit i a intrat n panica umilitor! i
pentru ce? i dup cte operaiuni foarte dificile. (Dar acas, dar la locuina lui
din Moscova se afla un ntreg depozit pentru expediere!
Dar daca acum tia se duc acolo?) nsa kaghebistul a spus ceva n
btaie de joc, a reinut scrisoarea, dar nu l-a oprit sa treac mai departE. i
Stig a zburat cu o foarte mare piatra pe suflet.
A reuit s-i opteasc ceva unui compatriot de la compania aviatica
respectivA. i acesta s-a dus la Ingrid s-i relateze ceea ce-i spusese Stig. Ingrid
a nceput sa se agite cum sa salveze cauza? n timpul acesta, ea avea n
vizita Un diplomat pe care s-a ho-tart s-l roage sa ia temporar la el
ncrctura periculoasa. Diplomatul, nu cu foarte mare placere, a luat o parte
din manuscrise n maina lui. (Iar iscoadele or fi vzut cum se ncarc?!)

Celorlalte a nceput sa le schimbe locul neobositul Nils, ducnd o parte la el


acas, o parte la Ambasada.
Cte micri de prisos, cte mutri periculoase cte trambalri prin
Moscova! aa cum n bucile de carne desprinse din el, trupul cioprtit al unor
animale nc se mai mica, mai tresare, se mai zvr-coleste, nc mai vrea sa
triasc tot aa i arhiva mea se zbtea, voia sa triasc!
(Vestea despre eecul lui Stig a ajuns la mine n Norvegia, n csua
pictorului Veideman o data cu John Shaw de la Time, nu stiu de ce mai
devreme dect Stig nsui i ntr-o forma ngrozitoare: lui Stig i s-au luat pe
aeroport microfilmele cu manuscrisele mele! Acest lucru mi s-a prut verosimil
microfilmele erau la fel i atunci ce lovitura, i ce primejdie pentru el! Dar o
ora mai trziu a sosit nsui Stig. S-a aflat ca i s-a luat o scrisoare, dar nu se
tie ct de serios este coninutul ei. nsa trebuie sa arat ca am avut o strngere
de inima pentru el, i m-am simit vinovat n fata lui, cum nu m-am simit
niciodat n anii iscusitelor noastre operaiuni. Nu exista nici mcar
certitudinea ca o s-l mai lase sa revin la Moscova.)
Ascultai ce va spun! Pe KGB parc-l furase somnul: n-a urmat nici o
lovitura, i lui Stig nu i s-a pus nici o piedica la ntoarcerea n URSS. Sa nu-i fi
dat ei seama de toate legturile? n transmiterea unei scrisori sa fi vzut ei un
serviciu singular, ntmpltor, din partea unuia dintre mulii corespondeni
care se mbulzeau la noi acas? Sau numai s-au ferit sa amplifice scandalul din
jurul meu?
nsa din compararea multelor cazuri din aceasta carte rezulta ca atunci
cnd era vorba de mine, parca li se ntuneca mintea, le lipseau raiunea i
ndrzneala sa recurg la masurile cele mai simple, cele mai directe!
S-a ntors Stig i a strns la loc partea lui din arhiva mea. El edea din
nou pe dinamita. Dar acum a intrat n aciune Nils
i cu toate ca n aceasta aciune s-au implicat destul de multi aliai
ntr-adevr occidentali, ntr-adevr nedeprini cu aa ceva, dar nc specialiti
n culegerea de tiri de senzaie niciunul dintre ei n-a scpat niciodat nici un
cuvnt!
M-am neles cu Alia la telefon ca ei sa vina la Zurich nu cu Aero-flotul, ci
cu compania elveian ale carei avioane aterizau pe micul seremetievo-2, unde
funcionarul elveian promisese sa nu permit sovieticilor sa verifice bagajele,
urmnd ca acestea sa fie preluate imediat. Dar ce s-au gndit kaghebistii?!
Cu cteva ore nainte de sosirea avionului elveian au dat dispoziie ca
de data aceasta, numai de data aceasta, acest aparat sa aterizeze pe
seremetievo-L. i toate geamantanele noastre au mers n flux pe banda rulanta,
la verificare de ctre KGB. Le-au inut mult. (Nu stiu daca au refoto-grafiat, dar
toate benzile magnetice s-au ters.)
Eu tiam ca Alia a expediat totul pe ascuns, ca nu aduce nimic important
cu ea. Dar nu se tie de ce, sau tocmai de aceea, dintr-un 1Inpuls incontient,
sau din amuzament: cnd familia a sosit cu zece geamantane, cu sacose i
couri eu, n prezenta tuturor corespondenilor, m-am repezit la bagaj i am
carat singur doua geamantane grele cu acele hrtii de mna a treia pe care le
adusese Alia Aparent, arhiva sosise legal. (Iar pentru cekisti: nimic altceva,

nimic important nu ateptam, n afara de ceea ce ati fotografiat la seremetievo,


studiai!)
Abia n aprilie 1974 a trecut pe la noi, pe la Ziirich, n drum spre
concediu n Italia, o tnr pereche germana cu o feti, al carei tata a scos din
main (dar i aici ferindu-se de fotograf) doua preioase geamantane i o
saco. i era aa de prudent, nct n prezenta fiului avocatului Heeb nu i-a
spus numele, ci mi-a ntins n tcere actul de identitate.
Priveam la ei ca la propria noastr familie. Alia, ale carei mini vibrau de
bucurie, verifica numerele pachetelor sosite. Toate sunt lucruri importante,
toate sunt lucruri de valoare: iat-le! Au sosit! Le-am salvat!
Si apoi multe cri necesare lucrrii mele va aduce Mario Corti,
colaborator al ambasadei italiene de la Moscova, foarte ataat de oprimatul
cretinism rus. Mulumesc! Iat i aceste cri din nou pe rafturile mele.
Iar ceea ce era la Odom a durat mai mult. Bagajul lui a sosit cu vaporul
n Statele Unite, iar el nsui a mai zabovit vreo cteva luni n Europa. Acele
lucruri de valoare nu au sosit la noi, la Ziirich, dect n septembrie 1974.
Iar la sfritul lui iulie au fost n vizita la noi Nils i Angelika. El ne-a
adus nc o parte nu de trebuin urgenta a arhivei, dar aproape tot un
geamantan. O noua bucurie! Nici n pereii de la Ziirich noi nu mai aveam prea
mare ncredere, nu era nici o greutate ca i aici sa se monteze din afara un
dispozitiv de interceptare a convorbirilor. M-am dus cu Udgord n muni, la o
casa izolata n Sternenberg, unde Nils a povestit pentru prima data despre toate
tainele i micrile, cu toate numele. Ce sentiment al libertii i al triumfului
ne stpnea: sa vorbeti cu voce tare despre asemenea taine i ca despre
trecut! Aici eram convini nu ne mai aude nimeni.
Udgord mi-a luat un interviu literar pentru Aftenposten, mi-a luat
exemplarul de semnal al Scrii Donului linitit i l-a dus n URSS-Toate
acestea le-au fost extrem de dezagreabile autoritilor sovie-tice. De multa
vreme i din ce n ce mai multe se acumulau la ele nativele de nemulumire i
mpotriva lui, i mpotriva lui Stig jar totul plutea n ceata. Era ultimul lor an
de edere la Moscova n primvara lui 1975 i-a atacat Literaturnaia gazeta:
Dosarul negru al domnului Udgord. S-a dovedit ca atacanii nu cunoteau
adevrat acel dosar i-i nvinuiau n mod absurd pe cei doi de contrabanda cu
tablouri. Dar Udgord i Stig s-au aparat cu drzenie, au dezminit categoric
acuzaiile respective. Ziarele i uniunea ziaritilor din Norvegia l-au susinut pe
Udgord, au protestat la ambasada sovietica, au cerut Ministerului lor de
Externe s-l apere pe ziaristul devenit tinta a persecuiilor, n aprarea lui Stig
s-au ridicat cei din Suedia. * n primele noastre luni la Zurich nu o data ne-au
vizitat noi prieteni, corespondeni, cu unii fceam cunotin prima data, ne
erau cu toii oaspei dragi, ntorcndu-se la Moscova, ei ne duceau scrisorile
ctre prieteni, iar n curnd i primul ajutor al Fondului nostru ctre unele
persoane din Rusia. Steve Browning a venit la noi n noiembrie la conferina de
presa privind culegerea Voci din strfunduri. Pe William Odom l-am cunoscut
un an mai trziu n American mare taina i ntr-un mod care mi-a permis s-i
exprim nermurita mea gratitudine.

Numai aici, n Occident, cunoscnd i observnd structura mentalitilor


de prin partea locului, puteam sa apreciez aa cum trebuie eroismul acestor
occidentali da, da, eroismul. Noi ne tram deja sub nite averse potopitoare (si
radioactive) si, daca riscam ceva, nu riscam dect sa ni se toarne n cap nite
glei n plus pline cu apa acelorai averse. Dar, cu dragile lor haine uscate,
calcate, occidentalii, srind din confortul lor, nimereau n aceasta furtuna
umeda i ntreaga lor societate, ntregul lor cerc de prieteni, trebuie ca n-a
vzut n toat aceasta ntmplare altceva dect pedeapsa aplicata prostiei i
nechibzuinei. Ei depeau un prag moral mult mai mare. Nu pot s-i privesc,
nu pot s-i evoc, fara s-i admir.
ils i-a ncheiat cu bine stagiul n URSS, iar Stig chiar a mai rmas, s1>
Promovat, s-a ntors la agenia lui. (Adnotare din 1978.);, ;
Scara Donului linitit n insuportabila densitate de probleme ale micrii
noastre, sub apsarea clandestinitii i a primejdiilor, cnd majoritatea
participanilor nc mai era cu serviciul la stat, chd n acest spatiu aglomerat
n-avea unde sa cada nu un mar, ci o biata smna de floarea-soare-lui, era
greu s-i gseti un ct de mic loc liber pentru o preocupare de alta natura, n
asemenea condiii, se pare, nimic din afara celor legate de lupta noastr nu
putea sa ne capteze forele i interesuL. i totui a aprut i acea preocupare
de alta naturA. i s-au gsit pentru ea i forte, i timp.
Aceasta a fost preocuparea privind paternitatea Donului linitit. A-i
exprima cu voce tare ndoieli n aceasta privin a fost decenii de-a rndul o
fapta pasibila de aplicarea unui adevrat Articol cincizeci i opt. Dup moartea
lui Gorki, olohov trecea drept Primul Scriitor al URSS, nu numai membru al
CE al PE (b) al Uniunii Sovietice, ci imaginea vie a CE. El, ca Voce a Partidului
i Poporului, lua cuvntul la congresele partidului i la sesiunile Sovietului
Suprem.
Elementele noii noastre lucrri, ale acestei lucrri, s-au adunat din
diferite parti, s-au strns la modul azi un pic, mine un pic nepremeditat,
necomandat, necoordonaT. i nimerind la noi, ntr-un ngust spatiu
intercatodic au luat foc.
Enigma ca atare la noi, n Sud, cui nu-i era cunoscuta? Pe cine n-a
obsedat? n copilria mea, multe discuii am auzit pe aceasta tema, toi erau
convini ca nu olohov scrisese cartea aceea. Chestiunea nsa nimeni n-a
abordat-o metodic. Dar, n diferite perioade, tuturor le parveniser zvonuri
unele mai credibile, altele mai putin credibile Eu, n special, sunt unul dintre
ultimii pe care aceasta problema; _a pus pe gnduri: n vara lui 1965 mi s-a
relatat povestea pe care petrov-Biriuk a depanat-o la o masa n restaurantul
Casei Centrale a ScriitoriloR. i anume: n anul 1932, cnd el (Petrov-Biriuk)
era preedinte al asociaiei scriitorilor din districtul dintre Marea de Azov i
Marea Neagra, i s-a prezentat un om oarecare, care i-a declarat ca are dovezi
complete cum ca nu olohov a scris Donul linitit. Petrov-Biriuk s-a mirat: ce
dovada poate fi aa de incontestabila? Necunoscutul a artat ciornele Donului
linitit pe care olohov nu le-a avut i nu le-a prezentat niciodat i care n
momentul acela iat, puteau fi vzute, cu un altfel de scris! Petrov-Biriuk, orice
ar fi gndit el despre olohov (se temea de el, atunci lumea deja se temea de el),

a sunat la secia agitaie a comitetului districtual al partidului. De acolo i s-a


spus: trimitei-l la noi pe acest om, cu hr-tiile lui.
Si acel om, i acele ciorne au disprut pentru totdeauna.
Si Biriuk-chiar dup 30 de ani i nu cu mult nainte de a muri nu a
dezvluit acest episod dect la beie unui tovar de chef, i nc uitndu-se n
toate prile de frica sa nu-l aud i altcineva.
Era dureros: aceasta pieire n pur stil gulag a unui om curajos acoperise
deja un plagiat att de suspect? i ce pcat pentru foarte nefericitul adevrat
autor: cum, o jumtate de secol, toate mprejurrile au concurat conspirativ
mpotriva lui! Pentru ei amndoi era necesara acea rzbunare care se numete
rsplata, care este dreptatea istoriei. Dar cine va gsi forte pentru ea?
Eu nu tiam ca n aceeai vara 1965, n aceasta balta statuta, cineva
aruncase deja un bulgare mare: n ndeprtatul meu Rostov-pe-Don fusese
publicat articolul lui Molojavenko despre F. D. Kriukov.
Iar Donul era nu numai o amintire a copilriei mele, ci i tema
indispensabila a unui viitor roman. Prin Donetul (lui LA. Stefanov), el aducea
apa din belug la moara mea. LA. Tot aducea i aducea, tot scria pentru mine
cearafuri cu scrisul lui mare, lbrat. El este i primul care mi-a povestit
despre articolul lui Molojavenko i Putin despre Kriukov mai nainte nu
auzisem despre el.
ntr-un cu totul alt sector al vieii, n cel mai nesemnificativ, acolo unde
se desigileaz pachete cu cri de druit, a venit o lucrare de-spre Griboedov cu
dedicaie din partea autorului care era Irina Nikolaevna MedvedevaTomasevskaia. Prea multa minte strica mi plcuse foarte mult, iar studiul
acesta s-a dovedit interesant.
Numele de Irina Nikolaevna a nceput sa se iveasc i pe o alta linie,
anume n povestirile i scrisorile pline de nerv i de micare ale lui Q: cnd ca
prietena a ei din anii studeniei, cnd ca prietena actuala de la Leningrad
(pentru cele patra luni de iarna, ea venea la Leningrad, restul le petrecea n
Crimeea), i totdeauna ca o femeie de o inteligenta viguroasa i strlucit, i ca
talentat teoretician literar, demna de rposatul ei so celebra mpreuna cu care
pregtise ediia academica a lui Pukin.
Ne-am cunoscut, probabil, n iarna dinspre 1967.1. N. Se apropia deja de
65 de ani. Eu adunam materiale pentru Arhipelag. E locul sa spun ca ea fusese
martora a deportrii ttarilor din CrimeeA. i am stat vreo trei ore la ea n
cabinetul din cam ciudata casa de scriitor, situata n aleea Ceboksarski (lng
Spas-na Krovi). Cabinetul acela gemea de crile care se nirau nu numai pe
rafturi lipite de perei, ci i pe rafturi plantate n mijlocul ncperii, ca ntr-o
biblioteca. Singura vederea cotoarelor crilor era suficienta ca sa semnaleze
aici vechea i statornica prezenta a unor oameni de cultura. Eu ncepusem sa
strng material despre Crimeea anului 1944, apoi pe neateptate despre
deschiaburirea dini 930. Dup aceea am notat i ntmplri din satele
novgorodene din anii 20 (am aflat ca I. N., fata din mediul cel mai cult, s-a
mritat cu Medvedev, un simplu mujic novgorodean, i a dus-o bine de tot cu
el, aa ca i dup a doua cstorie cu un brbat ilustru de data aceasta nu
voise sa renune la numele primului ei so); i informaii uimitoare, dar deloc

defimtoare, despre coloniile arakceeviene (locuri n care i ea trise). Am avut


ocazia s-i cunosc i caracterul auster. Rzbtea din atitudinea ei dorul dup o
rectitudine civica de care ducea lipsa toat generaia ei. Apoi fcusem
cunotin cu fiic-sa, arhitecta, i cte chestiuni de literatura nu discutaserm
n timpul vizitei, i totui absolut nimic nici despre olohov, nici despre tema
Donului.
Inteligenta I. N., ntr-adevr, aflua n vorbirea ei, i se ghicea din
trsturile cam aspre, mbtrnite, ale fetei cam brunete o inteligenta severa,
brbteasc. Ma primea cu cordialitate i ma chema sa vin, n absenta ei, sa
lucrez chiar n acest cabinet, i la Gurzuf ma invita sa vin sa lucrez (i plcea
foarte mult Crimeea, a scris i o carte despre aceasta Tauridd) cu cordialitate
dar n-a fost uoar statornicirea climatului de simpatie. I. N. Era un om
autoritar, ferm i aceasta trstur le disloca pe toate celelalte.
La trecerea unui an, mi trimisese o minunata fotografie a dacei jg ia
Gurzuf: pe munte, cu chiparoi de jur mprejur. Timp ndelungat mi fcuse cu
ochiul aceasta fotografie: o gura de rai unde eu nu voi locui niciodat i cnd
te gndeti ca sunt ateptat acolo, i ca acolo as putea s-mi ncep Povestirea
pe care de ani de zile o purtam n mine, n ideea ca din clipa n clipa o voi
ncepe. S-o jncep pentru aceasta nu era de dorit sa schimb toate condiiile?
Si n martie 1969 m-am dus la I. N. Sa ncep Roata Rosie. A fost o eroare:
ceva, i nc ceva peste msur de greu, de insurmontabil, trebuie s-l ncepi
anume pe locul vechi, obinuit, pentru ca, n afara de tensiunea lucrului ca
atare, sa nu survin nici un fel de alte dificulti or, eu, dimpotriv, am sperat
ca n noile condiii voi beneficia de o atmosfera sufleteasca noua. N-am putut sa
ma obinuiesc acolo, n-am fcut nimic, dup trei zile am plecat. A te afla sub
acelai acoperi era chiar incomod pentru asemenea ursi capricioi, ca mine i
ca I. N., obinuii sa nu-i prseasc brlogurile: ea ncerca sa fie gazda, eu
ma foram sa primesc ospitalitatea, am obosit repede amndoi. Din munca deacolo n-a ieit nimic, din bile de-acolo nimic, era rece i era mult de mers pe
jos, nite renunri naive n-au dus la nici un rezultat, i de Crimeea nici nu
mai voiam sa aud, ardeam de dorina de a ma apuca de treaba, de a pleca de
acolo ct mai repede. Adevratul eveniment s-a produs nsa din mers: ne-am
ntlnit pe veranda si, n picioare, am vorbit cteva minute despre Donul
linitit. Nu eu ei, ci ea mi-a spus mie despre articolul lui Molojavenko i despre
ce rspuns amenintor a primit el de la Moscova. Si, desigur, niciunul dintre
noi nu se ndoia ctui de putin de faptul ca nu olohov a scris Donul linitit.
Iar eu am spus n-a fost ea prima care a auzit-o de la mine ceea ce spuneam
uneori la ntruniri literare, spernd s-i trezesc cuiva interesul i pasiunea
pentru aceasta problema. Probabil ca nimeni nu va reui s-o clarifice juridic,
pentru ca e trziu, ans e pierduta. Cu att mai greu se va putea descoperi
adevratul autor. Dar demonstraia faptului ca nu olohov a scris Donul linitit
este la ndemna oricrui teoretician literar serios, i fara sa depun foarte
mult efort, ci nu-mai sa compare stilul, limba, toate procedeele artistice ale
Donului inistit i ale Pmntului deselenit. (Ca, poate, nici Pmnt deste-enit
nu e scris de el asta e ceva de care n-am mai putut sa ma /A ocup!) Am
afirmat nu am obligat, nu am insistat (desi pentru o clipa am sperat), am

afirmat aa cum nu o data susinusem (si totdeauna n zadar: toi teoreticienii


literari au nevoie de hrana, or pentru o asemenea lucrare nu numai ca nu te
remunereaz, ci chiar te descpneaz). O asemenea discuie scurta, tara
urmri, a avut loc nu la nceputul i nu la sfritul sejurului meu de trei zile.
Curnd dup aceea (nu-mi fac iluzia ca asta a fost ca urmare a discuiei
noastre, pentru ca i din primele ei cuvinte i ddeai seama ca era deja
obsedata de enigma literara amintita, iar n capul ei gndurile legate de aceasta
pur i simplu se limpezeau), I. N. S-a hotrt sa se scuture de servitutea
istovitoare a unor lucrri de mna a doua efectuate pentru ctigarea unui ban
(nu att pentru ea, ct pentru copii, deja mari) i curnd dup aceea a dat de
veste prin Q ca a hotrt sa se apuce de lucrarea referitoare la Donul linitit. A
cerut prima ediie a romanului, ceea ce era greu de gsit, i ceva despre istoria
czcimii, caci nu era deloc familiarizata cu tema Donului, trebuia acum sa
citeasc multe cri, materiale despre istoria i a Donului i a rzboiului civil, i
sa studieze dialectele din zona Donului dar ea nsi nu putea sa ceara nimic
de la biblioteci s-ar fi dat de gol! Din primul moment trebuia sa recurg la
artificiile drceti ale conspiraiei. Iar o parte din cri venea, n general, din
strintate, pe canalele noastre.
Si munca a ncepuT. i pe cine oare sa rogi s-i furnizeze acum
Doamnei (de vreme ce e conspiraie, trebuie i un nume conspirativ, caci nu
poi s-i spui pe numele adevrat nici n scrisori, nici la telefon) toate
informaiile i crile, daca nu din nou pe Liusa Ciukovskaia? Caci Liusa
primea orice sarcina noua i acum iat nc o povara, una grea.
Tema czceasc i era cu totul strin Liusei, dar i pentru aceasta tema
strin, ea se angaja acum sa asigure toat organizarea exterioara, la fel de
indispensabila Irinei Nikolaevna ca i mie, din cauza fundturii n care ne
ducea modul nostru de viaa, mprejurrile se nnodaser n aa fel nct Liusa
ndeplinea acum i pentru Doamna cnd la Leningrad, cnd n Crimeea, nu
n apropiere toat munca de aprovizionare i informare. Ce-i drept, aceasta
era uurat de apartenenta I. N. La acelai cerc literar moscovito-lenin-gradean,
unde a crescut Liusa. Mai mult dect att: I. N. i-l amintea bine pe rposatul
tata al Liusei i pe aceasta ca fata, ceea ce a tcut ca ntre ele sa se nasc
imediat nite relaii cordiale. La treaba aceasta, Liusa s-a nhmat cu
srguin, cu inventivitate, cu succes. Fara ea, cartea Scara n-ar fi aprut aa
cum a aprut.
Si aici s-a produs nsa o minune dumnezeiasca. Trebuia sa nceap
prima micare, trebuia sa se decid cine sa mearg primul la olohov i deja
se ndreptau i alte elemente spre un punct de convergenta care nsemna
explozie. Ajutorul ne-a venit prin Mi-lievna, cu mna ei venic norocoasa. Fiica
unei prietene din copilrie, Nataa Krucinina (Natania, i-am spus noi, erau
cam multe Natase printre noi), terapeut leningrdean, i atrsese ncrederea
pacientei sale Maria Akimovna AseevA. i aceasta i s-a confesat ei ca este
urmrit de banda lui olohov, care vrea s-i smulg un ca-ietel de mare pre:
primele capitole ale Donului linitit, scrise nc la nceputul anului 1917 la
Petersburg. Dar de unde? Cine? Ei bine

Fiodor Dmitrievici Kriukov, cunoscut (? Nu noua) scriitor din inutul


Donului. El locuise acas la tatl ei, inginerul de mine Aseev din Petersburg,
acolo i lsase manuscrisele, arhiva, atunci cnd n primvara lui 1917 plecase
la Don -provizoriu, pentru cteva sptmni. Dar, din cauza felului n care s-au
desfurat evenimentele, nu s-a mai ntors niciodat. Asemnarea caieelului
cu Donul linitit, aprut n anii 20 a descoperit-o tatl ei: Dar daca am sa
spun, or sa ma spnzure. Acum M. A. Cptase o asemenea ncredere n
Natania, nct i promitea c-i las ca motenire acest caieel dar nu acum, ci
cnd va muri.
Era sfritul anului 1969. Noutatea a uluit micul nostru cerc. Ce-i de
fcut? Sa stam deoparte? Imposibil. Sa ateptm ani de zile?
E o nebunie i aa mai bine de patruzeci de ani a rmas nelmurit
aceasta ticloie, i daca or s-o sperie pe Aseeva i-i vor smulge caieelul? i
atunci? Trebuie sa ne convingem cu propriii notri ochi! i ce arhiva o mai fi
acolo? i n numele cui sa cerem? ntr-al meu?
Va uura asta situaia sau o va ngreuna?
Cel mai corect ar fi sa ma duc personal. Dar eu ma aflu n vrf de lucru
cu August, incertitudinea continua voi fi n stare sa scriu povestea sau nu voi
fi n stare? Mi-este imposibil sa ma rup de ea. n plus, pot sa trag dup mine
filajul. (Erau chiar lunile de dup excluderea mea din Uniunea Scriitorilor i
cnd mi se sugera sa plec din tara.)
Atunci ar fi trebuit sa ne hotrm a trimite un om din inutul Donului (si
noi aveam un asemenea om dar era de gabarit mare, ieea n evidenta, vorbea
mult, fcea imprudente, a-l trimite era imposibil). S-a oferit sa mearg Liusa. A
fost o greeal. Noi nc nu aveam o idee despre ce fel de om era Akimovna
nsi. Liusa ndjduia ca firma Ciukovskilor va inspira suficienta ncredere i
va da mai puine motive de temere. Poate ca aa era. (Dup cum a reieit, n
acel an, Akimovna aproape ca nici nu tia cum ma cheama, abia mai trziu a
citit ceva de sau despre mine.)
Liusa s-a ntors i abtut i cu mna goala: femeia aceea, cic, este
capricioasa, sucita, e putin probabil sa te poi nelege cu ea desi ar fi dispusa,
se pare, sa dea la triere partea nesecret a arhivei lui Kriukov, pentru ca o
mustra cugetul pentru cei 50 de ani ct a inut-o aproape neatinsa. Ne-am
hotrt sa echipam o a doua expediie: pe cea a lui Dima Borisov. Iat, cu el ar
fi trebuit sa ncepem. Desi nu era de prin prile Donului, el a ctigat imediat
ncrederea Akimovnei; ajunseser chiar sa cnte mpreuna cntece ruseti, i a
convins-o sa ne dea noua arhiva. Dar nsi preluarea nu era treaba de un
minut, se adunaser trei ditamai rucsacurile, a fost nevoie i de o a treia
expediie Dima mpreuna cu Andrei Tiurin. Ne-au adus nu de tot, ci numai
ca s-o triem toat arhiva rmas de la Kriukov. Dar caieelul, cic, mai
trziu Noi nici nu mai insistam, caci i aa primiserm o mare bogie.
Aceasta era, de fapt, principala si, probabil, singura arhiva a lui Kriukov.
Ulterior, pentru autor, au fost trei ani zbuciumai i moartea n timpul
retragerii Albilor.
Avnd mare experienta n pstrarea arhivei propriei ei cauze, Liusa
presupunea ca i n aceasta arhiva va face ordine. Dar nu i-a stat n putere sa

fac dect o clasificare foarte superficiala. Aceasta arhiva era cu totul aparte,
nu coninea referiri la obinuita opinie publica literara i nici teme obinuite: i
numele, i locurile, i mprejurrile toate erau neclare, plus ca avea i un
scris nu dintre cele mai lizibile.
Dar tocmai aici a intrat n aciune un om de prin prile Donului! ntradevr, tocmai el ateptase toat viaa aceasta arhiva, trise pentru ea. S-a
aruncat n viitoarea acestei afaceri. Ca ntotdeauna, netiind de rgaz i de
duminici i uitnd de sine, el, n-tr-un an, a muncit ct trei, a intrat n
amnunte (n plus extrgndu-i pentru sine multe lucruri), i ne-a prezentat
un tablou complet al structurii i al coninutului. [Toate acestea necesitau
multe ntlnin i transmiteri. Arhiva a fost mai nti la Galia Tiurina, apoi
parial a fost transferata la Liusa, cte putin se plimbase la omul de la Don i
napoi, parial fusese apoi retrasa la Lamar (la fostul apartament berian).
Caci aici trebuia sa ne aranjam o ascunztoare de nivelul unu. Un birou
deschis noi n-am avut niciodat.]
Pe msur ce materialele ieeau la iveala, tot ce putea fi util pentru
Doamna trebuia oferit Doamnei (iar ea era mai mult n Cri-meea dect la
Leningrad, i materialele noastre nu se pretau la trimitere prin posta. Iar ceva
mi-era de trebuin i mie ceva legat, propriu-zis, de tema Donului i de
mrturia unui martor excepional. (Iar eu de primit nu mai puteam. Eram aa
de mbibat de amnunte, nct mi pierdusem capacitatea de absorbiE. i era
interesant de aprofundat cazul lui Kriukov, dar nu mai ncpea nicieri. Liusa a
avut o idee fericita pe care mi-am nsuit-o imediat: pe Kriukov fie ca este, fie
ca nu este autor al Donului linitit trebuie sa mi-l iau ca personaj al unui
roman, ntr-att este de luminos, interesant, i ntr-att de mult material
edificator exista despre el. Ce prototip aduce cu sine atta text scris?! Mi l-am
luat, si, ce-i drept, pentru cte nc s-a mai gsit loc! i ce jenant: sa intri n
tema Donului nu prin propria ta experienta, ci printr-un martir de la Don.)
Irina Nikolaevna primea materiale proaspete pe tema Donului. Ipoteza ei
era n curs de fundamentare. Sosind ntr-o zi de iarna, probabil la nceputul lui
1971, ea a adus trei pagini mici (tiprite ca Plan preliminar al crii), n care
erau prezentate toate ipotezele principale: i ca olohov nu numai ca a luat
lucrul altuia, ci ca l-a i stricat: a permutat, a tiat, a ascuns; i ca adevratul
autor este Kriukov.
ntr-adevr, n acest roman nu exista o construcie unitara, nite
proporii judicioase; sunt defecte care se vad imediat. Sunt toate motivele sa se
cread ca n economia romanului n-a umblat numai autorul.
I. N. Semnala chiar pe capitole o destructurare a textului adevratului
autoR. i chiar i propunea ca lucrarea sa i-o ncheie prin reconstituirea
textului iniial al romanului!
ntreprinderea era de anvergura! Cercettoarea nc de la nceput
acoperise o arie mai extinsa dect ne ateptasem noi. Numai ca nu sttea bine
cu sntatea, vrsta i timpul liber: din nou trebuia sa lucreze, sa lucreze ca
s-i ctige existenta. Iar noi nine eram lefteri de bani sovietici. De
transferuri valutare de la nite terchea-berchea din Occident, I. N. A refuzat sa
se foloseasc, iar noi n anii

1973 n-am fost n stare s-o eliberam de grijile materiale. Altminteri,


poate ca, cine tie, cartea ei ar fi fcut mari progrese.
La nceput, concluzia ca autorul Donului linitit este moalele Kriukov
dezamgise. Ne ateptaserm la o figura granitica, de tragedie. Dar
cercettoarea avea convingerea eI. i eu, familiarizn-du-m treptat cu tot ceea
ce publicase i pregtise Kriukov, am nceput sa fiu de acord cu ea. Pasaje
rzlee, aproape geniale, erau risipite n multe povestiri ale lui Kriukov. Numai
ca diluate cu asocieri cam uurele si, n plus, dulcege. (Dar dulcegria a rmas
n peisaje chiar i n Donul linitit.) Cnd nsa unele pasaje mai bune din
Kriukov le-am concentrat n capitolul Din nsemnrile lui Fiodor Kovniov a
ieit ceva strlucit, de mare efect.
Am nceput sa admit ideea ca n anii cumplii, furtunoi, ai caza-cimii (iar
pentru el, ultimii ani ai vieii sale), scriitorul putuse sa scrie o proza mai densa,
mai amara, sa se ridice deasupra eului sau anterior.
Dar poate ca acesta nici nu este el, ci un autor nc necunoscut noua.
La dorina Mariei Akimovna, partea cea mai putin valoroasa a arhivei
studiate am predat-o (interpunnd-o pe rzbttoarea Mi-levna) la biblioteca
Lenin i cele 500 de ruble primite i le-am trimis Akimovnei. Aceasta predare a
fost o gafa din partea noastr: i ni s-a dat putin, fiind pusi ntr-o situaie
penibila fata de Akimovna; i am deconspirat faptul ca undeva pe lng noi
cineva se ocupa de Kriukov. Dar ne presau volumul i greutatea arhivei, pentru
ca era greu de pstrat, n-aveam unde.
n iunie 1971, eu am fost la Leningrad i i-am fcut o vizita M. A.
ntlnirea a fost plcut. Akimovna s-a dovedit o femeie ferma, cu adevrat
drza n fata bolevicilor crora nu le-a iertat nimic. Nici bolile, nici necazurile
familiale (o prsise soul) nu i-au slbit voina. Ea, n mod efectiv, voia
adevrul despre Don i adevrul despre Kriukov. La ea am but vin de Don, mi
s-a servit un prnz ca la Don. Mi se prea ca ea credea n seriozitatea mea. Iar
eu credeam n caieelul ei, credeam ca acesta exista. Nu rmnea dect sa fie
adus de la tara, de la tarskoie Selo, de la o btrn, care-l pstreaz (pentru
ca la M. A. nsi, care cndva nu i-a inut gura, vin, cic, unii din partea lui
olohov, cnd ameninnd-o, cnd ncer-cnd s-o miluiasc), mi promisese ca
pn plec mi face rost de el.
Totui nu mi-a fcut rost. (Nu-l da btrna.) Mi-a prut raU. i iari
am nceput sa ma ndoiesc: poate ca nu exista carneelul. Nar atunci de ce o
asemenea pcleal? Nu e posibil.
Si unei femei pe nume Faina Terentieva, pe care o cunoscuse la
policlinica M. A. Nu era la fel de circumspecta la alegerea oamenilor crora le
acorda ncredere ea chiar i-a povestit ca voise s-mi dea caieelul, dar se
temuse: caci eu eram persecutat, caci eram urmrit, nu era exclus sa mi se
confite caieelul. Greeala fatala! Desi ei i era greu sa spun care loc era mai
periculos, care mai n siguran. Fatala, pentru ca noi am fi dat fotocopiile spre
publicare mpreuna cu mostre ale scrisului lui Kriukov, i daca acestea ar fi
semnat realmente cu nceputul Donului linitit, olohov ar fi fost detronat
definitiv, i Kriukov restabilit ferm n drepturile sale. Iar acum M. A., cu
caieelul ei, rmsese redusa la neputin i ar fi fost bucuroasa sa i-l paseze

cuiva, dar era trziu: nelegnd ponderea mare a dovezilor, puternica Instituie
i-a mutat n alta parte pe vecinii cu care M. A. Locuia la comun (exact ca n
cazul lui Q!) i i-a adus n locul lor pe oamenii ei. Acum, Akimovna era, de fapt,
urmrit la tot pasul, ca la nchisoare. Acest sfrit de poveste mi-a fost relatat
de Faina Terentieva n iulie 1975 la Toronto, unde ea emigrase i de unde mi
scria ca ea, daca M. A. I-ar fi dat caieelul, s-ar fi temut s-l ia i se ntreba cum
s-l scoat acum de-acolo
Nicicum. Numai daca M. A. Nu va nnebuni n asediul n care se afla,
numai daca va putea sa reziste ani i ani.*
Se nelege ca n-am primit nici un caieel nu ateptam dect rezultatul
cercetrii. Totui aceasta mergea greu: I. N. Era copleit de munca pe baza de
contract, munca plictisitoare, obositoare, dar hrnitoare. Trecnd prin
Moscova, ea se ntlnise cu mine i cu Liusa, mi dduse sa citesc conspecte ale
unor capitole; Liusa (sau Q la Leningrad) le dactilografiase. Textul avea un scris
dificil, o mulime de intercalari ntr-adevr nu putea fi dat unui strain.
Ultima oara m-am vzut cu I. N. n martie 1972, la Leningrad, din nou n
acel cabinet unde ne cunoscuserm i unde ea mi propusese sa lucrez. (Acum
vremurile deveniser aa de ncordate ma ngrijora faptul ca n prag ddusem
peste o vecina scriitoare, care putea sa afle ceva, putea sa conchid ca eu i I.
N. Punem ceva Acum a murit i Maria Akimovna. Nu stiu: a luat cu ea taina
sau n-a existat nici o taina. (Adnotare din 1986.) la cale. Nu era bine.) Boala i
rzbea mai agresiv prin trsturile fetei, dar I. N. Se inea drz, tare, brbtete
ca ntotdeauna. Singura ncepuse sa monologheze n legtur cu ce-o sa
rspund ea daca iat, or sa vina i or sa constate cu ce se ocupa. (Eu i
uitasem de o asemenea problema, depind de mult toate limitele, dar fiecare
trebuie cndva sa depeasc o prima limita-orict de greu ar fi) Acum era
pregtit sa rspund decis i cu siguran de sine Nu semna petiii, nu se
ntlnea cu nimeni, i continua n deplina singurtate drumul spre o mare
fapta.
Nu cu mult nainte de tot deznodmntul, aceeai Milevna a mai turnat
nite gaz pe foc. A insistat sa ma ntlnesc la ea cu un cazac btrn, care, desi
bolevic, este un fost deinut, pe motiv ca acesta vrea s-mi dea nite materiale
importante despre Filipp Mironov, comandantul Armatei a doua calare,
comandant la care el fusese comisar de regiment. M-am ntlnit. S-a dovedit ca
la mijloc era o nenelegere: S. P. Starikov (agreat de autoriti) adunase (din
arhive nchise) multe materiale scandaloase nu numai n legtur cu Mironov,
favoritul lui, cruia i fcuse de petrecanie Troki, dar i cu decimarea czcimii
de ctre bolevici n timpul rzboiului civil. El voia s-i eternizeze memoria lui
Mironov printr-o carte separata pe care nsa nu putea s-o scrie singuR. i iat
acum, fara s-l pufneasc rsul, mi propunea s-i fiu negrior: eu sa
prelucrez materialele, sa scriu cartea, el s-o semneze, s-o editeze i s-mi dea i
mie o parte din onorar. La care eu i-am spus s-mi dea mie materialul i
Mironov va intra n contextul general al epocii, dar numai treptat. Nu ne-am
nvoiT. i totul s-ar fi terminat printr-o nenelegere. Dar, cnd sa ne desprim,
am discutat putin despre unele lucruri colaterale i iat ce am aflat: Mironov
era din aceeai stania cu Kriukov, cruia n tineree i fusese cel mai bun

prieten, i nsui Starikov era din aceeai stania Ust-Medveditkaia, i nu


numai ca nu se ndoia de faptul ca olohov i furase lui Kriukov Donul linitit (l
vzuse la Viosenskaia pe olohov, care era atunci copil de 15 ani, nedezvoltat,
cu o figura cu totul tears), dar spunea ca tie cine terminase de scris Donul
linitit i scrisese Pmnt deselenit. Rezulta din nou ca nici pe acesta din
urma nu-l scrisese olohov, ci Piotr Gromoslavski, socrul lui, fost cndva
ataman de stania (iar i mai demult, se pare, diacon care renunase la rangul
bisericesc), dar i om de litere; el fusese la Albi, din care cauza trebuise apoi sa
se ascund toat viaa; i fusese apropiat lui Kriukov, se retrsese mpreuna cu
el n Kuban, acolo l ngropase, intrase n posesia manuscrisului pe care, cic
o data cu Maria, tomnatica lui fiica i i-a dat ca zestre lui Miska (mirele avea
se spunea 19 ani, iar mireasa 25). Iar dup moartea lui Gromoslavski, nici
olohov n-a mai scris nimic.*
Tratativele mele cu Starikov s-au ncins nc o data n ultimele luni ale
toamnei groaznice pentru noi a lui 1973. Milevna m-a anunat ca Starikov, fiind
pe moarte, vrea s-mi dea mie totul i ma roag sa vin mai repede. Am dat curs
acestei rugmini. Dar sa va spun un lucru: revenindu-i din atacul de cord, el
nu prea se pregtea de moarte, ci a reluat cu mine aceleai tratative anoste. Eu
am inut-o pe-a mea: dai-mi sa folosesc ntr-o mare epopee materialele despre
Mironov. El, deja prevenit i pus n garda, mi spune ca a auzit ca eu denaturez
istoria Uniunii Sovietice. (Asta vine de la Roi Medvedev i compania lui
comunista: n trecut doar i btrnul a fost bolevic! Aproape imediat dup
aceasta i va da lui Roi toate materialele, aa i va aprea cartea despre Donul
la care, anterior, Roi nu s-a gndit, poate, nici cinci minute.) Totui Starikov sa nvoit s-mi dea ceva cu mprumut pentru scurt timp. Bate fierul ct e cald!
Nu trebuia ratata ocazia, dar cine sa ia materialul? N-aveam mini suficiente.
Alia era cu trei copii n brae. Soluia era din nou aceeai Liusa, de-abia
revenindu-i, nu complet, din socul pe care i-l produsese accidentul de
automobil. Ea s-a dus la Starikov, a selectat materialele cu un aer important,
nelsnd sa se neleag clar ce anume ne intereseaz pe noi. El i le-a dat pe
termen scurt, apoi a sunat-o ca sa i-l scurteze i mai mult. A trebuit mai nti
sa se foloseasc de dictafon munca dubla, ntr-adevr, Liusa a extras n
disperare, a copiat la main (caci nu aveam posibilitatea de a xerocopia!).
Materialul era, realmente, formidabil. Dar i Starikov presa n permanenta: i-a
adus aminte i cerea insistent sa ise resin anii 50, Gromoslavski nc mai
tria, n perioada aceea a aprut volumul doi al Pmntului deselenit, dar
dup moartea lui Gromoslavski, timp de 20 de ani, olohov n-a produs nici un
rndule. Eu semnalam acest lucru >n articolul despre Pmnt deselenit
[Dezbatere ca la Don, Buletinul DER (Democrat-crestinilor rui), Nr.
141,1984], unde am rspuns totodat la ri-dcola analiza computerizata a
slavistului norvegian Geir Yetso i a colegilor ui, care ncercau sa demonstreze
ca olohov este autorul crilor n discuie. (Adnotare din 1986.) tituie
materialul! (Iar dup expulzarea mea, a venit la Alia i a insistat sa i se dea i
extrasele fcute de noi: se temea sa nu fie descoperite la frontiera i sa se
nceap vreo ancheta pentru identificarea celui care le luase din arhivele

secrete i sa se constate ca fptaul este Starikov.) n general, la istorie a lucrat


Serghei Pavlovici, un om de isprava!
n acea toamna s-au ngrmdit toate: cderea Arhipelagului i o lupta
inopinata i moartea lui Q i ngrijorarea ca ea Q, putea sa dezvluie
ntreaga linie a Donului linitit (pe Irina Ni-kolaevna ea o vzuse, ultima dintre
noi, la Gurzuf dar cum! -rndu-l la I. N. Pe acel poet Gudiakov, care se
lipise de ea n Crimeea, i aceasta mprejurare putea sa devina nefasta).
Irina Nikolaevna, care n acea vara de-abia ce-i serbase mpreuna cu fiul
i fiica mplinirea a 70 de ani, rmas, dup plecarea copiilor, singura la
Gurzuf a aflat la nceputul lui septembrie, de la un post de radio occidental,
de cderea Arhipelagului i moartea E. D., i a fcut infarct. (Noi nu tiam.)
Dar, femeie cu caracter drz, a decis sa nu ascund manuscrisele i sa nu
ntrerup munca, ci dimpotriv: s-i concentreze forele i sa duca la bun
sfrit ceea ce ncepuse! Cu voin ei incomparabila, tocmai acum, cnd ea
zcea la pat, cnd pentru ea era o problema sa ntind mna dup o carte
tocmai acum lucra din plin i recupera n taina ntrzierea. Pentru septembrie o
chemase la ea n vizita pe Liusa pentru ca aceasta s-o ajute la accelerarea
lucrului. Dar Liusa, dup accident, de-abia se inea i ea pe picioare. Astfel i
aceasta catastrofa a mpiedicat finalizarea Scrii.
Tocmai pentru ca se temea ca la interogatorii Q a povestit despre lucrarea
I. N. i ca aceasta ar putea fi surprinsa asupra manuscriselor, Liusa s-a gndit
sa roage pe cineva sa mearg s-o ajute pe I. N. Sa scoat hrtiile din casa. Cu
aceasta rugminte, Liusa s-a adresat unei persoane care o cunotea bine pe I.
N.: Ekaterina Vasi-lievna Zabolotkaia, vduva sexagenara a poetului. E. V.,
prsindu-i pe cei patru nepoi, fara sa stea pe gnduri, a luat imediat avionul
spre Crimeea. A gsit-o pe Irina Nikolaevna dup infarct, dar ho-tarta s-i
continue i continundu-i efectiv lucrul i a rmas pe loc s-o ngrijeasc. i
E. V. A locuit acolo o luna de zile, pn cnd nepoii avnd nevoie de ea a
trebuit sa se ntoarc la Moscova, ocazie cu care a adus o parte din lucrarea I.
N.
Fiica din Leningrad a I. N. A angajat la Gurzuf o sora medicala care s-i
asiste mama la domiciliu. O dduse, se nelege, i n grija permanenta a unui
medic. I. N. ntreba, nelinitit, la telefon daca locuina ei de la Leningrad mai
este ntreaga ( N-a venit percheziia?)Si deodata vestea ca Irina Nikolaevna a murit. E. V. Zabolotkaia a Oferit
ea singura sa zboare din nou la Gurzuf, sa salveze restul de manuscrise n
legtur cu care se nelesese cu medicul ca acesta sa le ia la el n cazul
decesului I. N. Considerente de siguran impuneau ca, n acea situaie de
nelinite, cltoria sa se fac n doi. Cu cine nsa? S-o ntovreasc pe
Zabolotkaia s-a oferit venicul argint viu care era N. I. Stoliarova. (Urmau
inevitabil sa nnopteze la Simferopol, iar ntr-o asemenea perioada le era
imposibil sa gseasc locuri la vreun hotel iat nc o complicaie permanenta
de care se izbesc conspiraiile n comunism. Mi-am amintit de casa de la
Simferopol, unde eu cu Nikolai Ivanovici arseserm cndva Primul cerc. Am
scris pentru orice eventualitate un bilet pe care l-am dat celor doua. Au fost
gzduite peste noapte la Zu-bovi, desi s-au mirat foarte mult, i-au dat n scris

numele ca la miliie, apoi au vorbit cu Nikolai Ivanovici; Zubovii n-au aflat cine
erau cele doua i de ce veniser; de la mine venea cu fonet ctre ei trena veche
de 20 de ani a unor tainice proiecte, iniiate cndva mpreuna.) Dar de mers la
Gurzuf, s-a mers degeaba: medicul nu le-a dat nimic i le-a blmjit ceva
despre un incendiu la o magazie de lng dacea I. N. Si, n general, despre
existenta unor lucruri despre care el nu poate sa povesteasc. Pentru noi,
circumstanele morii I. N. Au rmas neelucidatE. Aa ca nici nu suntem
convini ca avem toate fragmentele scrise ale studiului ei.
Aadar, n completarea crii n-a intrat dect ceea ce se primise anterior.
Cu totul insuficient, n doi ani puine s-au ndeplinit din ndrzneul i bine
conceputul plan iniial al I. N. Daca Liusa ar fi fost sntoas i s-ar fi dus n
septembrie la Gurzuf, poate ca am fi reuit sa scoatem nite capitole n plus din
ciornele ilizibile. Va spun, vrjita a fost comoara Donului linitit. n 19881989 n revista israeliana 22 (Nr. 60 i 63) a fost publicat stu-dul lui Zeev BarSelI Donul linitit mpotriva lui olohov, o analiza xtologica foarte
convingtoare exact ce se i atepta de multa vreme. (Adnotare din 1990.)
Atta m-a obsedat ca o grea datorie aceasta problema colaterala a
Donului, nct i n ultimele luni, fiind eu nsumi la un pas de a nimeni cu
gtul n treang, am tot ntors-o cnd pe-o fata cnd pe alta. Ba mi s-au adus
de la Riga bune fotocopii ale ntregii ediii princeps a Donului linitit, ediie pe
care n anii urmtori redactorii mputernicii au mzgalit-o bine de tot, cu un
efectiv de zece condeie (se spune ca nsui Stalin fcuse nite corecturi; pe
ediia din anul 1948 exista o observaie: sub supravegherea redactorului Ciurov G. S.; se spune ca acesta ar fi fost chiar Stalin). Ba mi mbunteam
prefaa la Scara, chiar n ultimele zile pe care le-am petrecut la Peredelkino i
care au fost i zilele din ajunul expulzrii mele. Ba din diferite nsemnri
fragmentare ale I. N. Compuneam cte o mica pagina pentru publicare. (Din
Don i din Doamna am extras pentru cercettor aceasta litera D* Irina
Nikolaevna alesese un pseudonim din lista mea de nume din inutul Donului,
dar pn la urma a renunat.)* n mine a prins rdcini trainice sentimentul ca,
pentru sigurana ei, arhiva lui Kriukov mpreuna cu tot ce tine de Donul linitit
trebuie separata complet de tot avutul meU. i cu zece zile nainte de expulzare
evident ultima vizita pe care am fcut-o n patrie a fost cltoria la Elena
Vsevolodovna Vertogradskaia, dincolo de bariera Krestianskaia, unde ea
adunase civa tineri i unde trebuia
* n interesul copiilor I. N. A trebuit ca nc 15 ani sa ascundem numele
autorului, dnd unora ocazia sa spun n btaie de joc ca eu nsumi l-am
nscocit pe acest D*.
n 1989, din scrisoarea doctorului n tiine filologice V. I. Barabanov
publicata n Knijnoe obozrenie (Revista crilor), aflu urmtoarele: cnd n 1974
a ieit cartea Scara Donului linitit n 4JRSS se pregtea un rspuns
rsuntor. Mai nti i s-a trasat sarcina lui K. Simonov sa dea un interviu
revistei Stern (RFG), lucru pe care el l-a fcut. A urmat o perioada de ateptare.
Trebuia ca atunci cnd Occidentul i va ndrepta atenia spre acest interviu, sa
se traga imediat o salva de articole n Litgazeta, n Vopros literaturi i n
IzvestiA. i articolele erau scrise, dar Dar n Occident interviul lui Simonov n-

a strnit nici un ecou. Articolele pregtite au fost totui publicate, dar ca


pentru a 70-a aniversare a lui olohov, nereferindu-se astfel la cartea lui D*. Iar
acum n presa sovietica se scrie cum ca, vezi doamne, tocmai cartea lui D* l-a
demobilizat pe olohov i i-a tiat elanul de a termina romanul Ei au luptat
pentru patrie, roman a crui scriere a tot amnat-o timp de 30 de ani. Aceasta
ar fi explicaia faptului ca nici mcar un rndule nu s-a mai adauga la o carte
nceputa n vremea rzboiului. (Adnotare din 1990.) stabilit cine sa preia arhiva
Donului linitit. i-au asumat aceasta sarcina Ghorghi Pavlovici i Tonia
GhikalO. i imediat, dup cteva zile, Saa Gorlov, la vremea aceea deja rmas
fara serviciu, le-a transferat lor arhiva lui Kriukov. Bine c-au reuit! Arestat,
tiam ca aceasta arhiva este salvata.
Parastasul pentru Irina Nikolaevna avusese loc la Moscova, la Ilia
Obdenni. Nu puteam nicicum sa ma arat pe acolo. Liusa nsa, ca i cnd
toat lumea ar fi cunoscut-o ca prietena a Zoiei Tomasev-skaia, a fost prezenta.
Dar mai nainte de aceasta, celei care fcuse ultima cltorie ca s-o vad, I. N.
I-a transmis expresia unui vis i a unei dorine: cndva cineva s-i fac un
parastas la Biserica nlrii din Geneva, unde primise ea odinioar botezul.
Dar cui s-i ncredinezi aceasta misiune? Cine i cnd o sa aib drum pe la
Geneva? Cel care va nimeri acolo aveam sa fiu chiar eu, n curnd.
n octombrie 1974, mpreuna cu Alia am sosit la Geneva, ce-i drept, n
seara unei zile de lucru, cnd nu trebuia sa fie slujba nici n aceasta zi, nici n
cea urmtoare, caci nu era nici o srbtoare. Ne-am dus pe ploaie, la noroc sa
ne atingem de ui. De dincolo de ui se auzeau cntri. Am intrat. Am aflat cu
ocazia aceasta ca a doua zi era cinstirea nlrii Sfintei Cruci, ca tocmai aici se
inea praznicul n legtur cu pristolul!
La rugmintea noastr, n dimineaa urmtoare, dup liturghie, Antonie,
arhiepiscopul Genevei, a inut slujba de parastas. Irina, Fiodor Am scris eu.
Biserica de piatra, biserica artoas, frumoasa. Soarele de toamna lucea
n ferestre. Venea fum de tmie. Micul cor cnta cu atta convingere, cu atta
zel acest cu sfinii odihnete, nct inima batea s-mi sparg pieptul, nu
puteam s-mi stpnesc lacrimile. Reveneau, reveneau numele lor unite n
aceeai pomenire arhiepiscopul nalta rugciuni pentru ei, corul aijderea. Sau unit destinele lor al nenorocosului autor de la Don i al aprtoarei lui de
la Petersburg pe deasupra asasinatelor, pe deasupra neltoriilor, pe
deasupra tuturor opresiunilor veacului nostru.
F-le, Doamne, dreptate deplina. Da la o parte piatra care le apas pe
suflet!
1975 Zurich Anexe Lista anexelor
1. Interviu acordat lui Sedze Komoto 15.11.1966
2. Scrisoare ctre cel de al patrulea congres al Uniunii Scriitorilor
Sovietici 16.05.1967
3. Ctre Secretariatul Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS
12.09.1967
4. nsemnri de la edina Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS
29.09.1967
5. K. Voronkov ctre A. Soljenin 25.11.1967

6. Secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS 01.12.1967


7. Unui membru al Uniunii Scriitorilor din URSS 16.04.1968
8. Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS 18.04.1968
9. Redaciilor Le Monde, LUnita, Literaturnaia gazeta 25.04.1968
10. Redaciei Literaturnaia gazeta 12.12.1968
11. Prezidiului Colegiului orenesc Moscova al Avocailor 07.05.1969
12. nsemnri de la edina organizaiei din Riazan a scriitorilor
04.11.1969
13. Scrisoare deschisa ctre secretariatul Uniunii Scriitorilor dinRSFSR
12.11.1969
14. Iat cum trim 15.06.1970
15. Tovarului M. A. Suslov 14.10.1970
16. Academiei Regale Suedeze, Fundaiei Nobel 27.11.1970
17. n loc de cuvnt de salut la banchetul de la Stockholm 10.12.1970
18. Academia Suedeza, domnului Karl Ragnar Gierow Fundaia Nobel,
domnului Nils K. Stole 21.01.1971
19. Scrisoare deschisa ministrului Securitii Statului al URSS Andropov
13.08.1971
20. Lui A. N. Kosghin, preedinte al Consiliului de Minitri al URSS
13.08.1971
21. Cuvnt comemorativ despre Tvardovski 27.12.1971
22. Ctre K. R. Gierow, N. K. Stole 22.10.1971 K. R. Gierow ctre A.
Soljenin 22.11.1971
23. Domnului K. R. Gierow 14.12.1971
24. Interviu acordat ziarelor New York Times i Washington Post
30.03.1972
25. Declaraie n legtur cu anularea ceremoniei Nobel 08.04.1972
26. Comitetului Securitii de stat a URSS 02.07.1973
27. Ministrului Afacerilor Interne al URSS, N. A. Sciolokov 21.08.1973
28. Din interviul acordat ageniei Associated Press i ziarului Le Monde
23.08.1973
29. Serviciului postal al KGB 31.08.1973
30. Redaciei Literaturnaia gazeta 28.09.1973
31. ntiinare despre confiscarea Arhipelagului Gulag 05.09.1973
32. Pe pagina de titlu a ediiei samizdat sept. 1973 33. LuiA. D. Saharov
28.10.1973
34. Lui A. D. Saharov 16.09.1973
35. Declaraie pentru presa 14.01.1974
36. Declaraie pentru presa 18.01.1974
37. Interviu acordat revistei Time 19.01.1974
38. O bre n zidul tcerii 04.02.1974
39. Declaraie pentru presa 02.02.1974
40. Convocare la Procuratura URSS 08.02.1974
41. Procuraturii URSS, ca rspuns la a doua sa convocare 11.02.1974
42. n eventualitatea ca voi fi arestat

43. L. Reghelson. Extras dintr-o scrisoare ctre guvernul URSS n


legtur cu expulzarea lui Soljenin 17.02.1974
44. A. A. Ugrimov. O jumtate de an de trgnare i o ora i jumtate de
convorbire
45. N. Stoliarova ctre A. Soljenin 29.10.1977
46. Boris Ivanov. Moscova-Rostov sau KGB contra Soljenin [1]
15 noiembrie 1966 Mult stimate domnule S. Komoto!
Sunt foarte micat de amabila propunere de a ma adresa cititorilor
japonezi prin intermediul revistelor de Anul Nou. Am toate cele trei ediii n
japoneza ale scrierii mele O zi din viaa lui Ivan Denisovici. Nu am posibilitatea
sa apreciez traducerile ca atare, dar sunt ncntat de aspectul lor exterior.
Pn n prezent, am refuzat sa dau vreun interviu sau sa ma adresez
cititorilor de ziare. Totui, de curnd, mi-am reconsiderat aceasta decizie.
Suntei primul cruia i acord un interviu.
Va rspund la ntrebri.
1. (Cum apreciez eu reaciile cititorilor i ale criticilor la operele mele.)
Avalana scrisorilor de la cititori pe care le-am primit dup prima
publicare a operelor mele mi-a produs una dintre cele mai profunde i mai
puternice triri din ntreaga mea viaa. Am scris ani de-a rndul, fara sa am
cititori nici mcar atia cte degete sunt la cele doua mini. Cu att mai
intensa a fost aceasta senzaie vie ca ma citete tara.
2. (Ce as putea sa spun despre Pavilionul canceroilor.)
Pavilionul canceroilor este un roman de douzeci i cinci de coli
editoriale, compus din doua parti. Partea nti am terminat-o n primvara lui
1966, dar n-am putut nc s-i gsesc editor. Partea a doua sper s-o termin n
curnd. Aciunea romanului se petrece n 1955 ntr-un spital oncologic dintrun mare ora sovietic din sud. Eu nsumi am fost acolo, atunci cnd ma aflam
la un pas de moarte, i mi folosesc impresiile personale. De altfel, romanul nu
vorbete numai despre spital, pentru ca ntr-o abordare artistica orice fenomen
particular devine, ca sa folosim o comparaie watematica, o concurenta de
planuri: un anumit numr de planuri biografice se intersecteaz pe
neateptate ntr-un punct ales.
3. (Proiectele mele literare.)
A raspunde la o asemenea ntrebare nu are sens dect pentru un scriitor
care deja i-a publicat i i-a prezentat pe scena operele anterioare. Cu mine
este altfel. Pn n prezent, marele meu roman (Primul cerc) i uneie mici
povestiri n-au fost publicate, piesele mele (Cerbul i trfa ocnei,] _u mina care
este n tine) n-au fost reprezentate, n aceste condiii, nu sunt deloc dispus sa
vorbesc de proiecte literare, caci acestea nu au o semnificaie reala.
Forma literara care ma atrage cel mai mult este romanul polifonic (fara
erou principal, unde personajul cel mai important este cel pe care l-a surprins
povestirea ntr-un anume capitol), cu coordonate precise de timp i de loc al
aciunii.
4. (Ce prere am eu despre Japonia, despre poporul japonez, despre
cultura sa.) ncerc totdeauna sa scriu dens, adic sa fac sa ncap mult ntr-un
volum mic. Dup cum mi se pare mie, din exterior i de departe, aceasta

trstur este una dintre cele mai importante ale caracterului national japonez,
nsi poziia geografica a format-o la japonezi. Iat ce-na da mie sentimentul
de rudenie cu caracterul japonez, desi la mine acest imponderabil nu a fost
niciodat dublat de vreun studiu special al culturii japoneze. (O excepie o
reprezint filosofia lui Yamaga Soko, a carei simpla cunoatere superficiala a
produs asupra mea o impresie de neters.) Petrecnd cea mai mare parte a
vieii mele cnd n condiii de privaiune de libertate, cnd ocupndu-m cu
matematica i cu fizica, singurele care-mi ddeau mijloacele de a subzista,
restul timpului mi l-am consacrat propriei mele munci literare i de aceea sunt
slab informat asupra evenimentelor culturii mondiale contemporane, am slabe
cunotine despre autorii, artitii, teatrul i cinematograful strain contemporan.
Acest lucru este valabil i pentru Japonia. N-am avut ocazia sa merg dect la
un singur spectacol japonez (acela al teatrului Kabuki) i n-am vzut dect trei
filme japoneze. Dintre ele, Insula pustie m-a impresionat puternic.
Stimez profund hrnicia excepional i talentul de care poporul japonez
da dovada n condiii naturale permanent dificile.
5. (Cum vad eu obligaiile scriitorului fata de cauza aprrii pcii.) Eu
neleg aceasta chestiune ntr-un mod mai larg. Lupta pentru pace nu este
dect o parte din obligaiile scriitorului fata de societate. Lupta pentru dreptate
sociala nu este mai putin importanta, la fel ca i ntrirea valorilor spirituale
printre contemporanii saI. i numai aprarea valorilor morale din sufletul
fiecruia poate fi nceputul unei eficiente aprri a pcii.
Educat n tradiiile literaturii ruse, nu pot s-mi concep activitatea litear ca pe ceva n afara acestor scopuri. Le urez cititorilor japonezi un An Nou
fericit!
A. Soljenin SCRISOARE CTRE CEL DE AL PATRULEA CONGRES AL
UNIUNII SCRIITORILOR SOVIETICI
(n loc de discurs)
Prezidiului Congresului i delegailor Membrilor Uniunii Scriitorilor
Sovietici Redaciilor gazetelor i revistelor literare
16 mai 1967
Neavnd acces la tribuna Congresului, l rog pe acesta sa dezbat
urmtoarele probleme: I. Regimul de aservire devenit intolerabil la care este
supusa literatura noastr de zeci de ani de ctre cenzura i cu care Uniunea
Scriitorilor nu se mai poate mpca de-acum ncolo.
Cenzura, care nu este prevzut de constituie i care este deci ilegala,
care nu este niciodat menionat public, dar care se ascunde sub denumirea
voalata de Glavlit, apas asupra literaturii noastre i-i supune pe scriitori
bunului plac al unor agramai n materie de literatura. Reminiscena a Evului
Mediu, cenzura i prelungete viaa sa matusalemica pn n secolul al
douzeci i unulea. Neeterna prin firea lucrurilor, ea tinde sa se eternizeze sa
stabileasc ea care sunt crile demne i care cele nedemne.
Scriitorilor notri nu li se acorda, nu li se recunoate dreptul de a emite
judecai anticipatoare asupra vieii morale a omului i a societii, de a explica
n felul lor problemele sociale sau experienta istorica trit n tara noastr cu
preul unor suferine aa de mari. Operele care ar putea sa exprime un gnd

maturizat n mintea poporului i sa exercite o influenta oportuna i salutara n


domeniul spiritual sau asupra dezvoltrii contiinei publice sunt interzise sau
desfigurate de cenzura pe considerente meschine, egoiste i mioape n ce
privete interesul poporului.
Manuscrise excelente ale unor autori tineri, purttoare ale unor nume
nca necunoscute, sunt astzi refuzate de redacii, numai pentru ca ele nu vor
trece. Multi membri ai Uniunii Scriitorilor i chiar delegai la acest congres stiu
cum ei nii n-au rezistat la presiunea cenzurii i au fcut concesii n ce
privete structura i concepia crilor lor, au nlocuit capitole, pagini,
paragrafe, fraze, le-au dat titluri incolore, deformndu-sj astfel n mod
ireparabil coninutul operelor i demersul creator toate acestea numai pentru
a le vedea tiprite. Prin natura nsi a literaturii de pe urma tuturor acestor
deformri sufer operele de talent i n-au nimic de pierdut cele mediocre.
Tocmai cea mai buna parte a literaturii noastre nu vede lumina tiparului dect
n varianta masacrata.
Or, toate etichetele obinuite ale cenzurii (duntor din punct de vedere
ideologic, viciat etc.) sunt efemere, fluctuante, se schimba vznd cu ochii. A
fost o vreme cnd, la noi, nu era publicat nici Dostoievski, mn-dria literaturii
universale (nici astzi nu este publicat integral); era exclus din programele
colare, fcut inaccesibil cititorilor, ponegrit n toate felurile. Ani de zile, Esenin
a fost considerat contrarevoluionar (si pentru crile lui erai chiar trimis la
nchisoare). i Maiakovski, n-a fost el un huligan politic anarhizant? Zeci de
ani, versurile nepieritoare ale Ahmatovei au fost considerate antisovietice.
Acum zece ani prima i timida publicare a excepionalei tvetaeva a fost
calificata drept grosolana eroare politica. Numai cu o ntrziere de 20 i 30 de
ani ne-au fost restituii Bunin, Bulgakov, Platonov; stau la rnd cu drepturi
imprescriptibile Mandelstam, Volosin, Gumiliov, Kliuev; este imposibil sa se
evite ca ntr-o buna zi sa fie recunoscui i Zamiatin, i Remizov. Moartea
scriitorului incomod este un element decisiv dup care, mai devreme sau mai
trziu, ne este restituit, asortnd aceasta reabilitare cu o explicaie a erorilor
lui. Nu e mult de cnd numele lui Pasternak nu putea fi pronunat cu voce
tare, dar o data ce a murit, crile i sunt tiprite i versurile i sunt citate chiar
la ceremonii.
Cuvintele lui Pukin se dovedesc cum nu se poate mai adevrate: Lor
dragi le sunt numai cei mori!
Dar publicarea tardiva a crilor i autorizarea de a cita nume nu
compenseaz nici pierderile sociale, nici pierderile artistice pe care le sufer
poporul nostru de pe urma acestor ntrzieri monstruoase, a aservirii
contiinei artistice, (n special scriitori ai anilor 20 ca Pilniak, Platonov,
Mandelstam denunaser din primul moment germenii cultului personalitii i
trsturile particulare ale lui Stalin dar ei au fost lichidai sau li s-a pus
pumnul n gura n loc sa fie ascultai.) Literatura nu se poate dezvolta dup
categoriile asta va trece asta nu va trece, despre asta se poate despre asta
nu se poate. O literatura care nu este aerul societii scrie timpului ei, care
nu ndrznete s-i comunice societii propria ei durere i nelinite, care nu
ndrznete sa previna la timp asupra pericolelor sociale i morale care o

amenina, nu merita nici numele de literatura: cel mult poate aspira la cel de
cosmetologie. O asemenea literatura pierde nerederea propriului ei popor i
tirajele ei nu merg la cititori, ci la reci-clatorii de hrtie.
Literatura noastr a pierdut locul de frunte pe care-l ocupa n literatura
universala la sfritul secolului trecut i la nceputul celui actual; ea a pierdut
de asemenea prestigiul de experiment strlucit prin care se distingea n anii
20. Viaa literara a tarii noastre apare astzi ntregii lumi incomparabil mai
srac, mai plata i mai mediocra dect este ea n realitate, dect ar putea ea
sa se afirme, daca nu i s-ar impune restricii i claustrri. Din cauza aceasta
pierde i tara noastr n fata opiniei publice internaionale, pierde i literatura
universala. Aceasta din urma pierde pentru ca literatura noastr, strmtorata
cum este, nu-i mai furnizeaz roadele de care are nevoie, pentru ca nu mai are
ansa de a se mbogi cu experienta noastr spirituala. Daca acest transfer de
substana ar funciona, toat evoluia artistica a lumii ar lua o alta turnura, ar
dobndi o noua vigoare, ar atinge chiar o treapta noua.
Propun congresului sa ceara i sa obin desfiinarea oricrei forme de
cenzura vizibila sau oculta asupra operelor artistice, eliberarea editurilor de
obligaia de a obine o autorizaie pentru orice pagina tiprit.
II. Obligaiile Uniunii fata de membrii ei.
Aceste obligaii nu sunt formulate cu precizie n statutul USS (aprarea
drepturilor de autor i masuri pentru aprarea celorlalte drepturi ale
scriitorilor). Or, o trista experienta de mai bine de treizeci de ani a artat ca
Uniunea n-a aparat nici celelalte drepturi, nici mcar drepturile de autor ale
scriitorilor persecutai. Multi autori (Bulgakov, Ahmatova, tvetaeva, Pasternak,
Zoscenko, Andrei Platonov, Aleksandr Grin, Vasili Grossman) au fost, n timpul
vieii, supui ofenselor i calomniilor n coloanele presei sau n lurile de
cuvnt de la tribune, fara ca ei sa aib posibilitatea fizica de a raspunde
atacurilor, i chiar mai rau, au trebuit sa sufere constrngeri i persecuii. Or,
Uniunea Scriitorilor nu numai ca nu le-a pus la dispoziie propriile sale organe
de presa pentru ca ei sa rspund i sa se justifice, nu numai ca n-a intervenit
ea nsi pentru a-i apra, dar conductorii ei au fost invariabil printre primii
lor persecutori. Numele care constituie mndria poeziei noastre din secolul al
XX-lea s-au aflat pe lista excluilor din Uniune sau, mai mult, n-au fost
niciodat primite n rndurile ei! Ba i mai mult, conducerea Uniunii i-a
abandonat n mod as la nenorocire pe aceia a cror persecutare s-a terminat
cu deportarea, agarul i moartea (Pavel Vasiliev, Mandelstam, Artiom Vesioli,
Pilniak, Babei, Tabidze, Zabolotki i alii). Suntem obligai sa ntrerupem
aceasta lst prin cuvintele si alii, caci, dup congresul al XX-lea al
partidului, am aflat ca sunt mai mult de ase sute de scriitori complet
nevinovai pe care Uniunea i-a abandonat docil destinului lor de deinui i
deportai Totui, sulul acestei liste este i mai lung, extremitatea lui nederulata
nu poate fi citita i ochii notri n-o vor citi niciodat: figureaz acolo nume de
tineri prozatori i poei pe care noi n-am putut s-i cunoatem dect cu ocazia
unor ntlniri ntmpltoare, tineri ale cror talente au pierit n lagre nainte
de a nflori i ale cror opere n-au trecut mai departe de cabinetele securitii
statului din epoca lui lagona-Ejov-Beria-Abakumov Nici o necesitate istorica nu

impune ca nou-alesii conductori ai Uniunii sa mpart cu vechii conductori


responsabilitatea pentru trecut.
Propun sa se formuleze precis, la punctul 22 din statutul USS, toate
acele garanii de aprare pe care Uniunea le ofer membrilor sai devenii tinta a
unor calomnii i a unor persecuii nedrepte, pentru ca repetarea ilegalitilor sa
devina imposibila.
Rog acest congres, n caz ca nu va trece indiferent pe lng cele ce am
scris aici, sa ia n consideraie interdiciile i persecuiile a cror victima sunt
eu:
1. Romanul meu Primul cerc (treizeci i cinci de coli editoriale) mi-a fost
ridicat, cu mai putin de doi ani n urma, de ctre securitate, care-i blocheaz
astfel procesul normal de publicare, n schimb, n timpul vieii mele, contra
voinei mele i chiar fara tirea mea, acest roman a fost publicat n mod
anormal n ediie nchisa pentru a putea fi citit de un cerc restrns i anonim.
Nu-mi sta n putere sa obin lectura publica, discutarea deschisa a romanului
meu, sa mpiedic abuzurile i plagiatul. Autoritile arata romanul meu
birocrailor literaturii i-l ascund majoritii scriitorilor.
2. n afara de roman, mi s-a confiscat arhiva literara care dateaz de 15
i de 20 de ani i care conine lucrri ce nu sunt destinate publicrii. Cineva
publica pe sub mna i difuzeaz n acelai cerc fragmente extrase tendenios
din aceasta arhiva. Piesa n versuri intitulata Banchetul nvingtorilor, pe care
am compus-o n minte pe cnd ma aflam n lagr i purtam haine marcate cu
patru cifre (cnd, condamnai sa murim prin nfometare, eram uitai de
societate, cnd nimeni din afara lagrelor n-a luat atitudine contra
represiunilor), deci aceasta piesa abandonata de multa vreme mi este atribuita
acum ca opera mea cea mai recenta.
3. De trei ani de zile se duce contra mea, care am fcut rzboiul ca sef de
baterie i care am fost decorat pe cmpul de lupta, o iresponsabila campanie de
calomnii: ca, vezi Doamne, am fost condamnat pentru delicte de drept comun,
sau m-am predat Ia inamic (n-am fcut niciodat aa ceva), am trdat Patria,
am fost n slujba nemilor. Aa prezint unii cei unsprezece ani ai mei de
lagr i de deportare la care am fost condamnat pentru vina de a-l fi criticat pe
Stalin. La instructaje i ntruniri cu uile nchise vin oameni cu funcii oficiale
i debiteaz asemenea calomnii. n zadar am ncercat sa pun capt acestei
campanii adresndu-m Conducerii Uniunii Scriitorilor din RSFSR precum i
presei: conducerea nici mcar n-a rspuns, nici un jurnal n-a publicat
rspunsul meu ctre calomniatori. Dimpotriv, n ultimul an, calomniile contra
mea lansate de la tribune s-au intensificat, s-au acutizat; se folosesc,
deformndu-le, extrase din arhiva ce mi s-a confiscat, iar eu sunt lipsit de
posibilitatea de a raspunde.
4. Partea nti a romanului meu Pavilionul canceroilor (douzeci i cinci
de coli editoriale), aprobata de secia de proza a organizaiei din Moscova a
Uniunii Scriitorilor, nu poate fi publicata n capitole separate (cinci reviste au
refuzat-o) i cu att mai putin n integralitatea ei (Novi mir, Prostor i Zvezda
au refuzat-o).

5. Piesa intitulata Cerbul i trfa ocnei, acceptata de teatrul Sovremenik n anul 1962, nc n-a primit aprobarea de a fi montata.
6. Scenariul de film stiu tancurile adevrul, piesa Lumina care este n
tine, micile povestiri (Palma dreapta, Ce pcat, seria Frmelor) nu-i gsesc
nici regizor, nici editor.
7. Povestirile mele aprute n revista Novi mir n-au fost niciodat
adunate n volum, sunt refuzate peste tot (Sovetski Pisatei, Goslitizdat, Biblioteka Ogonka) i rmn astfel inaccesibile marelui public.
8. Pe de alta parte, mi este interzis orice contact cu cititorii. Astfel nu am
voie sa citesc n public sau la radio extrase din operele mele (n noiembrie 1966,
din unsprezece serate de lectura deja convenite de multa vreme mi s-au interzis
noua n ultimul moment). i apoi, astzi, n tara noastr, simplul fapt de a da
spre citire i recopiere un manuscris constituie un delict (copitilor din vechea
Rusie, acum cinci secole, li se ddea voie s-o fac!).
Astfel munca mea este definitiv nbuit, pusa sub lact i defimata.
Fata de o violare aa de grosolana a drepturilor mele de autor i a altor
drepturi ale mele, congresul al IV-lea pansovietic se va angaja el sa ma apere?
Felul n care se va raspunde la aceasta ntrebare pare sa aib importanta i
pentru viitorul literar al anumitor delegai.
Sunt linitit, evident, pentru ca datoria mea de scriitor mi-o voi face, n
orice mprejurare, i poate ca din fundul mormntului mi-o voi face cu mai
mult succes i cu mai multa autoritate dect n timpul vieii. Nimeni nu va
reui sa bareze cile adevrului i sunt gata sa mor pentru ca el sa nainteze.
Dar oare, pn la urma, multele experiente pe care le-am trit ne vor nva ele
sa nu-l mai oprim, ct triete, pe scriitor de la scris?
Pn n prezent, o asemenea nelepciune nu ne-a nfrumuseat istoria.
A. Soljenin [3]
Ctre Secretariatul Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS Tuturor
secretarilor Conducerii
12 septembrie 19<J7
Scrisoarea mea ctre Congresul al IV-lea al Uniunii Scriitorilor, desi
susinut de mai bine de o suta de scriitori, a rmas necunoscuta publicului i
neonorata de vreun rspuns din partea destinatarului, n schimb, s-au
rspndit nite zvonuri uniforme n coninutul lor i emannd, n mod evident,
dintr-un acelai centru de comanda. Se urmrete astfel linitirea opiniei
publice: chipurile, arhiva i romanul mi-ar fi fost restituite, iar Pavilionul
canceroilor i o carte de povestiri ar fi n curs de publicare. Dar toate acestea
nu sunt dect minciuni, dup cum tii.
Secretarii Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS, G. Markov, K. Voronkov, S. Sartakov, L. Sobolev, cu care am discutat n ziua de 12 iunie 1967,
mi-au declarat ca, n ce-o privete, Conducerea considera de datoria ei sa
resping public josnicele calomnii la adresa mea i a biografiei mele militare.
Nu numai ca nu a urmat nici o dezminire, dar calomniile prolifereaz: la
instructaje, la ntlnirile cu activitii, la edinele cu agitatorii inute cu uile
nchise, se pune n circulaie noua i fantastica absurditate cum ca as fi fugit n
Republica Araba sau n Anglia (as vrea s-i asigur pe calomniatori ca mai

degrab o sa fuga ei). Persoane nu dintre cele anonime i exprima din ce n ce


mai insistent regretul ca n-am murit n lagr, ca am fost eliberat de acolo. (De
altfel, i imediat dup Ivan Deni-sovici s-au exprimat asemenea regrete. Acum,
aceasta carte este retrasa discret din bibliotecile publice.)
Aceiai secretari ai Conducerii au promis ca vor examina cel putin
chestiunea publicrii ultimului meu roman, Pavilionul canceroilor. Dar n trei
luni de zile patruzeci i doi de secretari ai Conducerii n-au fost capabili nici sa
dea o judecata de valoare asupra romanului, nici s-i recomande publicarea.
Nici pus n mod expres la index, nici beneficiind de o aprobare expresa de a
circula acesta este straniul echilibru n care romanul meu se gsete de mai
bine de un an, din vara lui 1966. Acum, revista Novi mir ar vrea s-l publice,
dar nu are aprobare.
Crede oare Secretariatul ca, din cauza unei asemenea interminabile
trgnri, aceasta scriere se va dizolva pe neobservate n neant, va nceta sa
mai existe i ca astfel nu va mai fi nevoie sa se supun la vot includerea sau
neincluderea ei n literatura naional? Dar ntre timp este citita cu placere,
mai ales de scriitori. Prin voina cititorilor, ea deja s-a rspndit n sute de
exemplare dactilografiate. La ntlnirea din 12 iunie, eu am prevenit
secretariatul ca trebuie sa ne grbim cu tiprirea ei, daca o voim ublicata mai
nti n limba rusa, ca altminteri nu o vom putea mpiedica j apar
independent de noi n Occident.
Dup o absurda trgnare de mai multe luni de zile este momentul sa
fac urmtoarea declaraie: daca se va ntmpla asa, atunci aceasta va fi din
culpa evidenta (sau poate din dorina secreta) a Secretariatului Conducerii
Uniunii Scriitorilor din URSS.
Insist ca romanul meu sa fie publicat fara ntrziere!
Soljenin NSEMNRI DE LA edinA SECRETARIATULUI UNIUNII
SCRIITORILOR DIN URSS
22 septembrie 1967
Au fost prezeni aproape treizeci de secretari ai U. S., plus tovarul
Melentiev de la secia cultura a CE. A prezidat K. A. Fedin. Pe ordinea de zi:
examinarea scrisorilor scriitorului Soljenin; nceputa la ora 13, edina s-a
terminat dup ora 18.
Fedin: A doua scrisoare a lui Soljenin m-a ocat. Plngerea lui cum ca i
s-a blocat rezolvarea problemelor mi se pare nentemeiata. Am resimit aceasta
ca pe o jignire a colectivului nostru. Trei luni i jumtate nu constituie defel un
termen prea lung pentru examinarea manuscriselor lui. Sesizez aici un fel de
ameninare. Argumentaia lui mi se pare ofensatoare. A doua scrisoare a lui
Soljenin parca ar vrea sa ne foreze sa ne ocupam de manuscrisele lui i sa le
publicam ct mai curnd. A doua scrisoare o continua pe prima, dar prima
vorbea mai detaliat i mai emoional despre soarta scriitorului, n timp ce a
doua mi se pare ofensatoare. Ce problema complexa este publicarea operelor lui
Soljenin? Niciunul dintre noi nu-i neaga talentul, dar tonul pe care vorbete
frizeaz inadmisibilul. Citindu-i scrisoarea, ai senzaia ca ti se da o palma peste
obraz ca i dnd noi am fi nite netrebnici, i nu reprezentanii intelectualitii
creatoare. La urma urmelor, el este cel care, prin preteniile sale, frneaz

examinarea problemei, n scrisorile lui nu gsesc tema solidaritii scriitoriceti.


Ca vrem sau nu vrem, va trebui ca astzi sa vorbim i de operele lui Solje-ntn,
dar mi se pare ca, n general, lucrul acesta este nevoie s-l facem Pornind de la
scrisorile lui.
Soijenitn cere permisiunea de a spune cteva cuvinte pe marginea su
biectului discuiei. Citete o declaraie scrisa:, Am aflat ca, pentru a discuta
despre romanul Pavilionul cancerosior li s-a propus secretarilor Conducerii sa
citeasc piesa intitulata Banchetul nvingtorilor, piesa pe care eu nsumi am
dezavuat-o de multa vreme pe care de zece ani nici n-am mai recitit-o i pe ale
carei exemplare le-am distrus n totalitate, cu excepia celui confiscat i acum
multiplicat. Am explicat deja n mai multe rnduri ca piesa aceasta a fost scrisa
nu de Sol jenitn, membru al Uniunii Scriitorilor, ci de deinutul anonim s-232
n anii aceia ndeprtai, cnd, pentru deinuii politici, nu exista nici o
speran de a mai redobndi vreodat libertatea i cnd nimeni din opinia
publica, deci nici dintre scriitori, nu s-a ridicat nici cu cuvntul nici cu fapta
contra represiunilor exercitate pn i asupra unor ntregi popoare. Eu nu
vreau sa reiau aceasta piesa mai mult dect ar dori multi oameni de litere sa
repete acum unele discursuri i cri de-ale lor din anul 1949. Aceasta piesa
reflecta disperarea care domnea n lagre la vremea aceea, cnd contiina era
determinata de existenta i cnd, desigur, nu se ridicau rugciuni pentru
prigonitori. Aceasta piesa n-are nici o legtur cu opera mea actuala i
discutarea ei echivaleaz cu refuzul deliberat de a examina concret Pavilionul
canceroilor.
n afara de aceasta, este nedemn de etica scriitoriceasca sa discui o
lucrare care a fost ridicata dintr-o locuin particulara n modul n care a fost
ridicata.
Ct privete examinarea romanului meu Primul cerc, aceasta este o
chestiune aparte, care nu trebuie s-o nlocuiasc pe cea a Pavilionului
canceroilor.
Korneiciuk: Am o ntrebare ctre Soijenitn: ce crede el despre
propaganda burgheza care s-a declanat n jurul scrisorii lui? De ce nu se
delimiteaz de ea? De ce o contempla imperturbabil i o tolereaz? Cum se face
ca scrisoarea sa a nceput sa fie difuzata de radioul occidental nainte chiar de
data congresului?
Fedin l invita pe Soijenitn sa rspund.
Soijenitn declara ca el nu este un elev de coal ca sa sara din banca la
fiecare ntrebare ce i se pune i ca, la fel cu ceilali, va lua cuvntul atunci cnd
i va veni rndul.
Fedin spune ca interpelatul poate sa grupeze mai multe ntrebri i sa le
dea un rspuns la toate mpreuna.
Baruzdin: Desi Soijenitn nu este de acord cu discutarea piesei
Banchetul nvingtorilor, noi nsa, vrnd-nevrnd, va trebui sa vorbim despre
ea. ntrebarea mea este urmtoarea: de ce a crezut Soijenitn ca este necesar
sa citeze aceasta piesa la Congres, s-o menioneze?

Salnski: l rog pe Soljenin sa precizeze cine, cnd i n ce mprejurri a


luat aceste materiale. Autorul a cerut s-i fie restituite? Cui s-a adresat? pedin
i propune lui Soljenin sa rspund la ntrebrile de pn acum.
Soljenin repeta ca va raspunde atunci cnd i va veni rndul.
Fedin (susinut de ceilali): Dar Secretariatul nu poate sa treac la
examinarea problemei daca nu se raspunde n prealabil la aceste ntrebri.
Murmure n sala: Soljenin poate sa refuze discuia cu Secretariatul, dar
s-o spun!
Soljenin: Bine, am sa rspund la aceste ntrebri. Nu este adevrat ca
radioul occidental a nceput sa difuzeze scrisoarea mea nainte de congres; a
nceput s-o difuzeze dup nchiderea congresului, i nc nu imediat dup
aceea. Aici se folosete termenul de strintate cu multa emfaza, atribuindu-i
o mare semnificaie, ca i cnd ar fi vorba de o instan superioara pe a carei
opinie se pune mare pre. Acest lucru este, poate, de neles pentru cei care cea
mai mare parte a timpului lor de munca de creaie i-o petrec n cltorii peste
hotare i care ne inunda literatura cu note fugitive despre strintate. Dar mie
acest lucru mi se pare straniu. Eu n-am fost niciodat ntr-o tara strin, nu
cunosc niciuna i nu mai triesc eu att ct sa cunosc vreuna. Nu neleg cum
poi sa fii aa de sensibil la reaciile strintii i sa nu fii la cele ale propriei
tale tari, la cele ale opiniei publice din tara ta. Toat viaa mea am avut sub
talpi pmntul patriei mele, nu aud dect durerea lui, nu scriu dect despre el.
De ce piesa Banchetul nvingtorilor a fost menionat n scrisoarea mea
ctre Congres? Rspunsul reiese clar din nsui coninutul ei: ca sa protestez
mpotriva editrii ilegale i a difuzrii ei n ciuda voinei autorului i fara
tirea acestuia. Acum, cteva cuvinte despre confiscarea romanului meu i a
arhivei mele. Da, de cteva ori n 1965, am scris Comitetului Central pe tema
aceasta, am protestat. Dar n ultimul timp a fost inventata o noua versiune a
confiscrii arhivei mele. Teus, omul care avea n pstrare manuscrisele mele, ar
fi fost, cic, n legtur cu un alt individ, cruia nu i se da numele, i acesta ar
fi fost reinut la vama, nu se tie la care, unde s-ar fi gsit asupra lui nite
materiale (nu se spune ce materiale). Asupra lui nu s-a gsit nimic care s-mi
aparin, dar cineva ar fi decis sa ma protejeze de o asemenea relaie. Toat
aceasta poveste este o minciuna. Acum doi ani, Teus, unul dintre cunoscuii
mei, a fost supus unei anchete, dar nu i s-a adus niciodat o asemenea
acuzaie. Hrtiile mele au fost descoperite prin metoda obinuit a filajului pe
strada, a interceptrii convorbirilor telefonice i a folosirii aparatelor de
ascultare la domiciliu. Dar ceea ce este surprinztor este ca, de-abia aprut,
noua versiune s-a i rspndit dintr-o data n diverse locuri din tara: recent,
confereniarul Potiomkin a expus-o unui public numeros la Riga, iar unul
dintre secretarii Uniunii Scriitorilor scriitorilor din Moscova. Cu aceasta
ocazie, el a adugat i un produs al imaginaiei sale: eu pretinde el as fi
recunoscut toate acestea la ultima mea ntlnire cu cei de la Secretariat, n
realitate, nic vorba n-a fost de aa ceva. Nu ma ndoiesc ca n curnd voi
ncepe sa prj mese din toate colturile tarii scrisori despre difuzarea de care a
beneficiat aceasta noua versiune.

O voce: Romanul Pavilionul canceroilor a fost acceptat sau refuza de


redacia lui Novi miri Abdumomunov: De ce aprobare are nevoie Novi mir
pentru a publica romanul i din partea cui?
Tvardovski: n general, decizia publicrii sau nepublicarii cutrui sau
cutrui lucru este de competenta redaciei. Dar n situaia care s-a creat n
jurul numelui autorului, Secretariatul Uniunii este cel care trebuie sa decid.
Voronkov: Soljenin nu s-a adresat niciodat direct Secretariatului
Uniunii Scriitorilor din URSS. Dup scrisoarea adresata Congresului tovarii
din Secretariat au avut dorina s-l ntlneasc, s-i rspund la ntrebri, sa
stea de vorba cu el, s-l ajute. Dar dup publicarea scrisorii sale de ctre
murdara presa burgheza, i cum Soljenin nu reacioneaz nicicum
Tvardovski: Pai, exact ca Uniunea Scriitorilor!
Voronkov: aceasta dorin a dispruT. i apoi iat ca a fost lansata a
doua scrisoare. Ea este un ultimatum, o injurie, nedemna de obtea scriitorilor
notri. Adineauri, Soljenin a amintit de un secretar care ar fi comunicat o
informaie unei adunri de partid a scriitorilor din Moscova. Acel secretar sunt
eu. Cineva s-a grbit sa va informeze, dar v-a informat greit. Despre
confiscarea hrtiilor dumitale, eu m-am mrginit a spune, n cursul acelei
adunri, ceea ce dumneata nsuti ai recunoscut: ca hrtiile confiscate erau ale
dumitale i ca la dumneata acas n-a fost nici o percheziie. Dup scrisoarea pe
care ati adresat-o Congresului, era natural sa cerem sa citim toate lucrrile
dumitale. Dar nu trebuie tratai aa de grosolan nite colegi de munca i de
condei! Dar dumneavoastr, Aleksandr Trifonci, daca socotii necesar sa
publicai un roman i daca autorul accepta corecturile dumneavoastr,
publicai-l sntos, ce treaba are Secretariatul cu asta?
Tvardovski: Dar cu Bek cum a fost? Secretariatul a intervenit i el, s-a
recomandat sa se publice romanul i totui n-a fost editat niciodat.
Voronkov: Dar pe mine acum ma intereseaz mai ales atitudinea lui
Soljenin ca cetean: de ce nu reacioneaz la mrava propaganda burgheza
i de ce se comporta n felul acesta cu noi?
Musrepov: Am i eu o ntrebare. Cum poate sa scrie ca nite tovari suspui i exprima regretul ca el n-a murit n lagr? Cu ce drept scrie el asa?
Saripov: i pe ce cale a ajuns scrisoarea n Occident?
Pedin i propune lui Soljenin sa rspund la aceste ntrebri.
Soljenin: Da, ce nu s-a spus despre mine! O persoana care ocupa i l
ora actuala un post foarte important a declarat public ca regreta ca n-a fost
membru al troikai care m-a condamnat n anul 1945; el m-ar fi trimis atunci
n fata plutonului de execuie! Aici, scrisoarea mea este nterpretata ca un
ultimatum: sau publicai romanul meu, sau l publica Occidentul. Dar nu eu
sunt cel care da ultimatum Secretariatului, ci viaa ne da i dumneavoastr, i
mie acest ultimatum. Am scris ca ma nelinitete difuzarea romanului meu n
sute de exemplare dactilografiate (este o cifra aproximativa, nu le-am numrat).
O voce: Cum s-a putut produce aa ceva?
Soljenin: Scrierile mele au o caracteristica stranie: lumea le cere cu
insistenta ca sa le citeasc si, dup ce le-a primit, i sacrifica timpul liber i
mijloacele pentru a face copii dup ele, i le da i altora sa le citeasc. Este deja

un an de cnd, la Moscova, secia de proza a citit prima parte a romanului


meu. Ma mira faptul ca tovarul Voronkov spune ca ei n-au tiut de unde sa
i-l procure i ca l-au cerut de la KGB. Acum aproape trei ani, o aceeai
difuzare rapida au cunoscut-o nite povestiri miniaturale sau poeme n proza:
de-abia le ddusem cuiva spre a le citi ca s-au i rspndit n mai multe orae
din Uniunea Sovietica. Iar apoi redacia lui Novi mir a primit din Occident o
scrisoare care ne aducea la cunotin ca aceste povestioare miniaturale
fuseser publicate i acolo. Tocmai pentru ca sa mpiedic ca aceeai scurgere sa
se produc i cu Pavilionul canceroilor am trimis la Secretariat o scrisoare aa
de presanta. Nu mai mica mi-este mirarea ca la scrisoarea adresata
Congresului Secretariatul n-a reacionat naintea OccidentuluI. i ca n-a
reacionat contra tuturor calomniilor a cror victima am fost eu. Tovarul
Voronkov a folosit aici minunata formula de frai de condei i de munca. Ei
bine, de doi ani i jumtate, aceti frai de condei i de munca privesc
netulburai la felul n care eu sunt urmrit, persecutat, calomniat.
Tvardovski: Nu toi sunt indifereni.
Soljenin: Iar redactorii de jurnale care i ei sunt frai nu publica
dezminirile mele. Nu mai vorbesc de interdicia de a citi cartea mea n lagre:
nu a fost lsat sa intre n lagre, n cursul percheziiilor a fost confiscata i
pentru ea unii oameni au fost bgai la carcera chiar n acele luni cnd toate
jurnalele ludau n gura mare O zi din viaa lui Ivan Deni-sovici i promiteau ca
aceasta nu se va mai repeta. Dar, de ctva timp, cartea a nceput sa fie
retrasa, fara zgomot, i din bibliotecile publice. Mi se scrie din diverse locuri
despre diversele moduri de a-i refuza pe ci-Morii care vor s-o ia cu mprumut:
ba ca este la legat, ba ca este data, ba ca nu se poate ajunge la raftul respectiv,
i solicitantul este nevoit sa renune. Iat o scrisoare pe care tocmai am primito din raionul Krasnog vardeiski din Crimeea: La biblioteca raionala mi s-a
spus n secret (eu sunt un fre ventator al acesteia) ca este ordin sa fie scoase
crile durnnea voastr. O funcionar a vrut s-mi dea ca amintire romanul
Oz~ publicat ntr-o revista care nu-i mai fcea trebuin, dar o alta fonc tionara
a oprit-o ndat pe imprudenta ei prietena: Ce faci? NU e voie! ntruct cartea a
fost pusa la secia speciala, este periculo s-o dai cadou cuiva.
N-am sa spun ca aceasta carte a fost retrasa din toate bibliotecile, Pe ici
pe colo mai poate fi gsit. Dar nite persoane care au venit la mine n vizita la
Riazan n-au putut sa obin cartea la sala de lectura a bibliotecii regionale: li sau dat diverse explicaii, dar cartea nu li s-a dat.
Calomnia se tie de mult acest lucru este inepuizabila, inventiva i
prolifereaz rapid, dar, cnd te izbeti nemijlocit de ea si, mai mult dect att,
cnd calomnia ia o forma noua, inedita, cnd e lansata de la nlimea tribunei,
arunci rmi uluit. Cercul minciunii s-a lrgit n voie i s-a mers pn la a se
afirma ca eu am fost prizonier la nemi i ca am colaborat cu acetia. Dar asta
nu-i nimic! n vara aceasta, la edinele de instructaj pentru nvmntul
politic, de exemplu la Bolsevo, li s-a spus propaganditilor ca eu am fugit n
Republica Araba i ca mi-am schimbat cetenia. Or, toate acestea sunt notate
i rspndite mai departe pe o arie de o suta de ori mai marE. i aceasta se
ntmpla la doi pasi de capitala! Exista i o alta varianta: la Solikamsk, maiorul

sestakov a declarat ca eu am fugit n Anglia, profitnd de o cltorie turistica.


Cine ndrznete sa nu cread? ntreab adjunctul seciei politicE. i alta
data tot el: Lui Soljenin i s-a interzis oficial sascriesa recunoatem: aici, cel
putin el este aproape de adevr.
, A fost pus n libertate nainte de termen, i degeaba se mai spune
despre mine de la nlimea tribunelor. Degeaba sau nu degeaba, asta o putem
judeca n lumina sentinei Colegiului Militar al Tribunalului Suprem, secia
reabilitrilor. Documentul a fost prezentat Secretariatului. Tvardovski: Acolo
este i caracterizarea din punct de vedere militar a ofierului Soljenin.
Soljenin: Expresia nainte de termen este foarte savuroasa n acest
context! n plus fata de cei opt ani la care am fost condamnat, am petrecut o
luna de zile n nchisorile de tranzit, dar la noi este i ruinos sa aminteti o
asemenea bagatela; apoi, fara judecata, am primit surghiun pe viaa; cu
aceasta osnda/>e viaa, am petrecut trei ani n surghiun si, numai datorita
congresului al XX-lea, am fost eliberat i asta este ceea ce se cheama nainte
de termen! Aceasta mica formula exprima filosofia cldu a anilor 1949-1953:
daca n-ai murit n zoaiele lagrului, daca ai iesi rln lagf fie? tirndu-te pe
genunchi nseamn ca ai fost eliberat nate de termen. Fiindc osnda era
pe viaa i tot ceea ce se ntmpla nainte de moarte era nainte de termen.
Fostul ministru Semiceastni, cruia i plcea sa se pronune n probleele literaturii, nu o data s-a ocupat i de cazul meu. Una dintre uimitoarele l i
acuzat una chiar comica, era urmtoarea: Soljenin susine materia-l ceste
lumea capitalista pentru ca nu-i ia onorariul pentru cartea aia publicata
acolo. Evident, era vorba de Ivan Denisovici, pentru ca alta carte nu exista. Dar
daca dumneavoastr tii, daca ati citit undeva, daca e musai ga-i smulg
capitalismului aceti bani, de ce nu-mi spunei i mie? Eu, la Riazan, nu stiu
nimic de chestia asta. Poate stiu cei de la Cartea Internaional? Sau cei de la
Comisia externa a Uniunii Scriitorilor? Sa mi se spun: uite, este de datoria ta
patriotica sa ncasezi aceti bani. Caci iat ce ncurctur caraghioasa se
produce: cine accepta onorarii din Occident nseamn ca s-a vndut
capitalitilor, cine nu accepta nseamn c-i susine materialicete. A treia
soluie? Dumnezeu cu mila. Semiceastni nu mai este ministru, dar ideea lui
continua sa aib curs; confereniarii societii pansovietice pentru difuzarea
cunotinelor tiinifice continua sa o rspndeasc. De exemplu, acest lucru la fcut confereniarul A. A. Freifeld la 16 iulie anul curent, la circul din
Sverdlovsk. Cele doua mii de spectatori trebuie sa fi rmas cu gura cscat:
mare pezevenghi mai este i Soljenin asta! Fara sa ias din Uniunea Sovietica
i fara sa aib o copeica n buzunar, a reuit sa ntreasc materialicete
capitalismul mondial, (ntr-ade-var, o poveste ca la circ.) Iat ce idioenii poate
sa povesteasc nestingherit despre mine cine vrei i cine nu vrei.
La 12 iunie, aici, la Secretariat, noi am avut o convorbire calma i senina.
De aici am plecat fiecare la treburile lui, a trecut ctva timp i deodata ncep sa
circule zvonuri prin toat Moscova, sa se rstlmceasc, sa se deformeze
lucrurile, ncepnd cu povestea ca Tvardovski s-ar fi rstit la mine i ar fi btut
cu pumnul n masa. Dar cei care au fost de fata stiu ca nu s-a ntmplat nimic
de genul acesta: atunci, de ce sa se minta? Iat, i astzi nelegem Ia fel tot ce

se zice aici, dar cine poate garanta ca i dup edin de astzi nu se va


rstlmci totul? i daca suntem frai de condei i de munca, atunci iat
prima mea rugminte: hai sa relatam despre edin de astzi, fara sa
nscocim ceva, fara sa deformam ceva.
Eu sunt singur, dar calomniatorii mei sunt cu sutele. Eu, desigur, nu voi
reui niciodat sa ma apar i nu pot ti dinainte ce acuzaii mi se vor aduce. Nu
m-a mira sa aud spunndu-se despre mine ca sunt un adept Organism care
se ocupa de problemele internaionale referitoare la edi-Tea de cri. (N.t.) al
teoriei geocentrice i ca am fost primul care a pus foc rugului lui Gior dano
Bruno.
Sainski: Eu am sa vorbesc de Pavilionul canceroilor. Consider ca este
necesar sa fie publicat, caci este o lucrare strlucit i viguroasa. Ce-l drept,
autorul scrie la modul patologic despre boli, iar cititorul, iara sa vrea va fi
cuprins de teama de cancer, i aa att de rspndit n secolul nostru.
Aspectul acesta trebuie eliminat ntr-un fel sau altul, la fel ca i causticitatea
foiletonistica. Suprtor este i faptul ca aproape toate destinele personajelor se
leag, ntr-o forma sau alta, de lagr sau de viaa de lagr Hai, fie Kostoglotov,
fie Rusanov. Dar de ce este indispensabil acest lucru i pentru Vadim, i
pentru sulubin, si, n sfrit, pentru soldat? La sfrit de tot aflam ca nu este
vorba de un soldat obinuit, ci de unul din paza lagrului. Ideea fundamentala
a romanului este una referitoare la sfir-situl unui trecut greU. i acum cu
privire la socialismul etic: personal nu vad nici un rau n chestia asta. Daca
Soljenin ar propovdui socialismul amoral, ar fi groaznic. Daca ar propovdui
naional-socialismul sau socialismul national n varianta chinezeasca, ar fi
groaznic. Fiecare om este liber sa gndeasc n felul lui despre socialism i
despre evoluia acestuia. Personal, cred ca socialismul este determinat de legile
economice, dar aceasta se poate discuta. Atunci de ce sa nu se publice acest
roman? (n continuare, vorbitorul cheama Secretariatul sa combat cu
fermitate calomniile rspndite mpotriva lui Soljenin.)
Simonov: Nu accept romanul intitulat Primul cerc i sunt mpotriva
publicrii lui. n schimb, sunt pentru publicarea Pavilionului canceroilor. Nu
totul mi place n acest ultim roman, dar nu este obligatoriu ca el sa placa
tuturor. Poate ca trebuie acceptate unele dintre remarcele fcute autorului, dar,
firete, este imposibil sa fie acceptate toate. Noi suntem de asemenea obligai sa
respingem calomniile ndreptate mpotriva lui Soljenin. Ar trebui sa i se
publice i o carte de nuvele cu o prefa care ar fi un pretext excelent pentru a-i
prezenta biografia i astfel calomniile ar cdea de la sine. Noi suntem cei care
trebuie i putem pune capt acestor acuzaii false, nu el singur. Banchetul
nvingtorilor nu l-am citit i nu doresc s-l citesc, de vreme ce autorul lui nu
vrea acest lucru.
Tvardovski: Situaia lui Soljenin este de aa natura nct el nu poate sa
fac o declaraie publica. Noi, Uniunea Scriitorilor, avem datoria s-i dam un
avertisment sever lui Soljenin pentru modul inadmisibil i ne-cuvenit n care
s-a adresat Congresului, trimindu-i scrisoarea la un numr aa de mare de
persoane. Redacia Novi mir nu vede nici un motiv de a nu publica Pavilionul
canceroilor, desigur, cu unele modificri. Noi nu vrem dect sa obinem

aprobarea Secretariatului sau cel putin ca Secretariatul sa nu obiecteze, (l


roag pe Voronkov s-i procure un proiect de comunicat al Secretariatului,
proiect pregtit nc din iunie.)
Voronkov nu se grbete sa procure comunicatul, ntre timp: Voci: nc
nu s-a hotrt nimic. Unii sunt contra.
Fedin: Nu, nu este adevrat; Secretariatul nu trebuie sa tipreasc sau a
resping ceva. Suntem noi vinovai de ceva? Dumneata, Aleksandr Tri-fonci, te
simi vinovat?
Tvardovski (repede, pe un ton hotrt): Eu? Nu.
Fedin: Nu e nevoie sa se caute un pretext artificial pentru a face o
declaraie. Zvonurile care circula nu sunt un pretext suficient. Ar fi altceva
daca Soljenin nsui ar da ocazia de a desclci situaia care s-a creat. Este de
datoria lui Soljenin sa se exprime public. Dup dumneata, Aleksandr Isaevici,
la ce ar trebui sa serveasc publicarea de ctre noi a protestelor dumitale?
nainte de orice, dumneata trebuie sa protestezi mpotriva folosirii murdare a
numelui dumitale de ctre dumanii notri din Occident. Totodat, desigur, vei
gsi posibilitatea sa exprimi cu voce tare i o parte din necazurile dumitale la
care te-ai referit astzi aici. Daca acesta va fi un document reuit i judicios,
atunci noi l vom publica, te vom ajuta. Tocmai de la aceasta trebuie sa
porneasc justificarea dumitale, i nu de la publicarea operelor dumitale, nu de
la trgul acesta: cte luni avem noi dreptul sa va examinam manuscrisul, trei?
Patru? Oare aceasta este problema? Problema este ca, iat, numele dumitale
figureaz i este folosit acolo, n Occident, n scopurile cele mai murdare.
(Aprobare printre membrii Secretariatului.)
Korneiciuk: Noi te-am invitat nu ca sa aruncam cu pietre n dumneata.
Te-am chemat ca sa te ajutam sa iei din aceasta situaie grea i ambigua. Ti sau pus ntrebri, dar dumneata ai evitat sa le rspunzi, i dai seama ce
colosala lupta planetara este n curs i n ce condiii grele? Noi nu putem sta
deoparte. Prin opera noastr, noi aprm guvernul nostru, partidul nostru,
poporul nostru. Dumneata faci ironii pe tema cltoriilor n strintate
defmindu-le drept plimbri agreabile; dimpotriv, noi ne ducem n strintate
ca sa luptam i sa ne ntoarcem de acolo frni de oboseala, epuizai, dar cu
sentimentul datoriei mplinite. Sa nu crezi ca m-ai ofensat fcnd aluzie la
nsemnrile de cltorie. Eu nu fac nsemnri, eu cltoresc pentru nevoile
Consiliului Mondial al Pcii. tim ca ai suferit mult, dar n-ai fost singurul. Pe
lng dumneata au fost multi alti oameni n lagre. Vechi comuniti. Din lagr,
ei au plecat direct pe front, n trecutul nostru n-au fost numai ilegaliti, au
fost i fapte eroice. Dar dumneata lucrurile acestea nu le-ai vzut. Interveniile
dumitale nu sunt dect nite rechizitorii. Banchetul nvingtorilor miroase a
ranchiuna, murdrie, ofensa, ticloie! i scrierea asta se rspndete, poporul
o citete! Cnd ai fost dumneata n lagr? Nu n anul 1937! Dar n 1937 noi a
trebuit sa nduram multe! i nimic n-a fost n stare sa ne opreasc! Corect i-a
spus Konstan-tin Aleksandrovici (Fedin): dumneata trebuie sa iei atitudine n
mod public i sa loveti n propaganda occidentala. Du-te sa lupi mpotriva
dumanilor tarii noastre! nelegi dumneata ca n lume exista arma
termonucleara i ca, n pofida tuturor eforturilor noastre n favoarea pcii,

Statele Unit pot sa fac uz de ea? Cum putem noi, scriitori sovietici, sa nu fim
i ostasi1)
Soljcnitn: Declar nc o data ca nu este cinstit sa se discute Banchetul
nvingtorilor i insist ca acesta sa fie exclus din discuie!
Surkov: Gura altuia, vorba-ceea, nu poi s-o ncui cu cheia.
Kojevnikov: Marele interval de timp dintre scrisoarea lui Soljenin s
dezbaterea de astzi demonstreaz tocmai ca Secretariatul a luat foarte n
serios aceasta scrisoare. Daca am fi discutat-o atunci, la cald, ne-am fi artat
mai duri, mai putin dispui la o cumpnire calma. Noi am decis sa ne
convingem prin noi nine de caracterul antisovietic al acestor manuscrisE. i
am consumat mult timp ca sa le citim. Destinul militar al lui Soljenin pare
dovedit prin documente, dar noi discutam acum nu ofierul ci scriitorul. Astzi,
pentru prima data, l aud pe Soljenin dezavund imaginea defimtoare
despre realitatea sovietica, aa cum a dat-o el n Banchetul nvingtorilor, dar
nu pot sa uit impresia pe care am avut-o la citirea acestei piese. Pentru mine,
momentul dezicerii lui Soljenin de Banchetul nvingtorilor nc nu concorda
cu impresiile mele. Poate ca din cauza ca n Primul cerc i n Pavilionul
canceroilor decelez acelai spirit de rzbunare pentru toate cte le-a triT. i
cnd este vorba de destinul acestor opere, autorul trebuie s-i aduc aminte
ca este obligat fata de organizaia care l-a descoperit ca scriitor. La data aceea,
eu am fost primul care mi-am exprimat temeri n legtur cu Casa Matrionei.
Noi am pierdut timp, i-am citit manuscrisele nc informe, pe care nu
ndrzneai sa le supui ateniei vreunei redacii. Pavilionul canceroilor suscita
dezgust prin excesul de naturalism, prin acumularea tuturor ororilor posibile i
imaginabile; totui planul sau fundamental nu este medical, ci social, i tocmai
acest lucru este inacceptabiL. i ai zice ca la acel plan se raporteaz titlul
lucrrii. Prin a doua dumitale scrisoare, vrei sa obii zor-nevoie publicarea unui
roman pe care nu l-ai pus la punct. Acest antaj ti se pare demn de un scriitor?
La noi, toi scriitorii asculta cu placere de prerile redactorilor i nu le foreaz
mna.
Soljenin: Cu toate explicaiile i protestele mele, cu tot nonsensul
absolut pe care-l reprezint discutarea unei lucrri scrise acum douzeci de
ani, ntr-o alta epoca, n condiii incomparabile i de ctre un alt om, lucrare
care, n plus, n-a fost publicata niciodat, n-a fost niciodat citita de nimeni, i
care a fost sustrasa dintr-un sertar o parte dintre oratori se concentreaz
numai pe aceasta lucrare. Este un lucru mult mai absurd dect daca, de
exemplu, la primul congres al scriitorilor, cineva l-ar fi denigrat pe Maksim
Gorki pentru ale sale Gnduri inoportune^ sau pe Ser1 Articole scrise de Gorki i publicate n ziarul sau Novaiajizn n 19171918, apoi n volum n 1918. n aceste articole scriitorul se opunea cu
nverunare bolevicilor. (N.t.) h Jev-tenski pentru corespondentele sale
destinate ageniei Osvag, lu-^ ri care au fost publicate, i numai cu
cincisprezece ani mai devreme. C jjjeiciuk a spus aici ca aa ceva nu s-a
mtmplat niciodat i nu se va -Vrnpla niciodat, ca nu s-a vzut niciodat
ceva de genul acesta n istoria literaturii ruse. ntocmai!

Ozerov: Aceasta scrisoare ctre Congres a fost un act teribil din punct,
ve<jere politic. Ea a mers mai nti la dumanii notri, n scrisoare erau unele
afirmaii incorecte. Printre scriitorii reprimai pe nedrept s-a aflat i Zamiatin.
n legtur cu publicarea Pavilionului canceroilor, se poate ajunge la un acord
cu Novi mir: poate fi publicat cu condiia de a corecta manuscrisul i de a
discuta corecturile efectuate. Mai este nc de depus o munca foarte serioasa.
Romanul are pasaje de calitate inegala, are i lucruri reuite i lucruri ratate.
Trebuie mai ales sa se ia atitudine mpotriva laturii pamfletare, caricaturale. As
ruga sa se fac o serie ntreaga de prescurtri, despre care nu pot vorbi aici din
lipsa de timp. Filosofia socialismului etic nu emana numai de la protagonist, ea
pare a fi mbriat de autor, i acest lucru este inadmisibil.
Surkov: Am citit i eu Banchetul nvingtorilor. Starea de spirit pe care o
degaja este: sa va ia dracu pe toi! i n Pavilionul canceroilor continua sa
sune acelai laitmotiv. Care dintre toate personajele a intrat n lumea eroului?
Numai acest straniu sulubin, pe att de asemntor cu un comunist pe ct
sunt eu cu Sulubin, cu ideile lui infinit de nvechite. N-am sa ascund un
lucru: eu sunt un om cinstit. Cunosc bine toate aceste teorii economice i
sociale, mi-am bgat nasul i n Mihailovski i n Vadim Soloviov, i este o
naivitate sa crezi ca economia poate sa depind de morala. Dup attea
ncercri, dumneata ai dreptul sa te simi ofensat ca om, dar dumneata eti
scriitor! Eu cunosc comuniti care au suferit, cum te exprimi dumneata, cu
asupra de msur, dar aceasta n-a avut nici o influenta asupra concepiei lor
despre lume. Nu, acesta nu este un roman fiziologic, ci unul politic, i pe tot
parcursul lui abordeaz chestiuni de fonD. i apoi, acest idol din Piaa
Teatrului Desi, la data aceea, monumentul lui Marx nc nu exista. Daca ar fi
publicat, Pavilionul canceroilor s-ar putea ntoarce mpotriva noastr i ar
avea mai multa fora dect memoriile Svetlanei. Da, este adevrat, ar fi trebuit
mpiedicata publicarea romanului n Occident, dar este greu. Iat, n ultimul
timp, eu am fost un apropiat al Annei Andreevna Ahmatova i stiu ca ea dduse
ctorva persoane sa citeasc Recviemul: cteva sptmni mai trziu, textul a
aprut n Occident. Desigur, cititorul nostru este att de evoluat i are atta
experienta nct nici 0 broura n-ar putea s-l abat de la comunism; totui,
pentru noi, operele toi Soljenin sunt mai periculoase dect cele ale lui
Pasternak. Pasternak Osvag era agenia de informaii a armatelor lui Denikin.
(N.t.) era un om rupt de viaa, n timp ce Soljenin are un temperament viu h~
tios, politic. El este un om cu idei. Noi suntem, n istoria omenirii, ansa jati n
prima revoluie care nu i-a schimbat nici cuvintele de ordine ni drapelele!
Socialismul etic este un socialism destul de mic-burghe demodat, primitiv i
(ntorcndu-se spre Salnski) nu stiu cum putei s nu nelegei aceste lucruri
i sa mai gsii i ceva valabil printre ele Salnski: Dar eu nu le apar ctui de
putin.
Riurikov: Soljenin a suferit din partea acelora care l-au calomniat dar i
din partea acelora care-l lauda peste msur i-i atribuie caliti pe care el nu
le are. Printre lucrurile pe care trebuie sa le recunoasc Soljenin este i acela
ca el nu este continuatorul realismului rus. Comporta-mentul marealului
Rokossovski, al generalului Gorbatov, este mai cinstit dect cel al eroilor

dumitale. Sursa de energie a acestui scriitor se afla n ndrjirea sa, n ofensele


pe care le-a suferit. Sunt lucruri omeneti, de neles. Totui dumneata scrii ci sunt interzise operele? Dar cenzura nu s-a atins de niciunul dintre romanele
dumitale! Ma mir ca Tvardovski cere dezlegare de la noi. Eu, de exemplu, n-am
cerut niciodat Uniunii Scriitorilor aprobarea de a publica sau de a nu publica,
(l roag pe Soljenin sa aib ncredere n recomandrile lui Novi mir i
promite, din partea tuturor celor prezeni, adnotri pe marginea fiecrei
pagini a Pavilionului canceroilor.)
Baruzdin: Eu sunt tocmai unul dintre aceia care, de la nceput, n-au
mprtit entuziasmul general pentru opera lui Soljenin. Deja Casa
Matrionei este cu mult mai slaba dect prima sa opera, iar Primul cerc are
foarte multe puncte slabe: Stalin, Abakumov i Poskrebsev sunt prezentai
ntr-o maniera deprimant de naiva i primitiva. Pavilionul canceroilor este o
opera antiumanista. Sfritul romanului conduce la ideea ca ar fi trebuit sa se
mearg pe alta cale. Oare a putut sa cread Soljenin ca scrisoarea lui n loc
de alocuiune va fi citita imediat la Congres? Cte scrisori s-au primit la
Congres?
Voronkov: Vreo cinci sute.
Baruzdin: Ati auzit? Putea cineva sa le citeasc imediat? Nu sunt de
acord cu Riurikov: este just ca problema aprobrii sa fie trecuta asupra
Secretariatului. Secretariatul nostru trebuie sa se transforme din ce n ce mai
mult ntr-un organism creator i sa nu fie zgrcit cu sfaturile pentru redactori.
Abdumomunov: Este foarte bine ca Soljenin a avut curajul sa se dezic
de Banchetul nvingtorilor. El va avea curajul sa se gndeasc la modalitatea
de a traduce n viaa propunerea lui Konstantin Aleksandrovici (Fedin). Daca
publicam Pavilionul canceroilor, tapajul i prejudiciul care vor urma vor fi mai
mari dect acelea deja provocate de prima sa scrisoarE. i ce nseamn asta:
El a aruncat tutun n ochii macacului, asa, fara mO
Aia: asa, fara motiv? 1 Astea sunt nite cuvinte ndreptate m- triva
regimului nostru, n roman exista Rusanovi, exista marii martiri P. greier, dar
unde sunt ceilali? Unde este societatea sovietica? Nu poi al ngroi liniile n
felul acesta, nu poi sa scrii un roman fara o licrire SA luminA. i apoi exista
multe lungimi, repetiii, scene naturaliste; toate acestea trebuie suprimate.
Abasidze: N-am reuit sa citesc dect 150 de pagini din Pavilionul
ancerosilor, de aceea nu pot s-mi exprim o opinie mai profunda. N-am amas
cu impresia ca acest roman nu se poate publica. Dar, repet, nu-mi pot exprima
o opinie mai profunda. Poate ca lucrurile eseniale de-abia urmeaz. Noi toi,
scriitori cinstii i talentai, i-am combtut totdeauna pe cei care nfrumuseau
lucrurile, chiar ni se interzicea s-o facem. Dar pe Soljenin l paste pericolul de
a cdea n cealalt extrema: exista la el pasaje care au un caracter de pur
reportaj acuzator. Artistul este ca un copil, el demonteaz o main pentru a
vedea ce are nuntru, dar arta adevrat ncepe cu asamblarea. Observ ca
Soljenin l ntreab pe vecinul sau cum se numete fiecare orator. De ce nu
cunoate pe niciunul dintre noi? Pentru ca nu l-am invitat niciodat.
Propunerea lui Konstantin Alek-sandrovici (Fedin) este justa: sa rspund
Soljenin nsui la calomnii, poate mai nti printr-un text de uz intern.

Brovka: n Bielorusia sunt multi oameni care au fost trimii n lagre;


Serghei Grakovski, de exemplu, a petrecut acolo douzeci de ani. Dar ei au
neles ca vina pentru aceste nedrepti o poarta nu poporul, nu partidul, nu
puterea sovietica, nsemnrile Svetlanei Stalin nu sunt dect o flecreal
muiereasca, poporul a priceput despre ce este vorba i rde de chestia asta.
Dar aici, n fata noastr, se afla un talent unanim recunoscut, tocmai n
aceasta consta pericolul de a-l publica. Da, dumneata resimi durerea patriei
dumitale, i chiar mult prea mult, dar nu-i trieti bucuriile ei. Pavilionul
canceroilor este prea sumbru, nu poate fi publicat. (Ca toi antevorbitorii i ca
toi cei care vor urma, acesta sprijin i el propunerea lui Fedin: Soljenin
trebuie sa fac o declaraie presei pentru a se ridica mpotriva calomniilor
occidentale n legtur cu scrisoarea lui.) lasen: (Are cuvinte injurioase pentru
Banchetul nvingtorilor.) Pe autor nu-l frmnta nedreptatea, i otrvete ura.
Oamenii sunt scandalizai ca n rndurile Uniunii Scriitorilor exista un
asemenea scriitor. Eu propun s-l excludem din Uniune. N-a fost singurul care
a suferit, dar ceilali neleg mai bine tragedia epocii noastre, tnrul Ikramov,
de pilda, n Pavilionul canceroilor se simte, desigur, mna maestrului. Autorul
cunoate subiectul mai bine dect orice medic sau profesor. Dar iat, pentru
blocada Leningradului el l acuza nu numai pe Hitler, ci si pe alii. Cine
Episod din Pavilionul canceroilor, partea a ll-a, cap. Xxxv. (N.t.) sunt aceti
alii? Nu se nelege. Beria? Sau remarcabilii notri conductori actuali?
Trebuie spus clar. (Totui, oratorul sprijin decizia curajoasa a W Tvardovski de
a lucra asupra romanului mpreuna cu autorul. Apoi ro mnui va putea fi dat
spre citire unui grup restrns de persoane.)
Kerbabaev: Am citit cu mare neplcere Pavilionul canceroilor. Toat
personajele sunt foti deinui, totul e sumbru, nu exista nici un cuvnt cald
Pur i simplu ti se face greata cnd citeti. Vera i ofer eroului casa ei i-sj
deschide braele n fata lui, iar el, el refuza viaA. i apoi ce nseamn acest
nouzeci i noua plng i unul singur rde? Asta e n legtur cu Uniunea
Sovietica? Eu sunt de acord cu ceea ce a spus prietenul nostru Kor-neiciuk. De
ce vede autorul totul n negru? i eu de ce nu descriu lucruri ntunecate? Eu
ma strduiesc totdeauna sa scriu numai despre ceea ce umple de bucurie
sufletul omului. Nu este suficient ca s-a dezis de Banchetul nvingtorilor. L-a
considera curajos daca s-ar dezice de Pavilionul canceroilor, atunci l-a
mbria ca pe un frate.
Saripov: Ba eu nu i-a acorda nici un rabat, eu l-a exclude din Uniune!
n piesa lui, tot ce este sovietic este prezentat ntr-o maniera negativa, chiar i
Suvorov. Sunt cu totul de acord: sa se dezic de Pavilionul canceroilor.
Republica noastr a deselenit pmnturi i le-a dat agriculturii i merge din
succes n succes.
Novicenko: Scrisoarea ctre Congres a fost difuzata ntr-un mod
inadmisibil, trecnd peste capul destinatarului ei oficial. Ma asociez cuvintelor
severe ale lui Tvardovski; noi trebuie sa condamnam cu hotrre aceasta
metoda. Nu sunt de acord cu revendicrile principale ale scrisorii: nu se poate
admite ca totul sa fie publicat. Altminteri, ar trebui sa publicam i Banchetul
nvingtorilor! Sa revenim la Pavilionul canceroilor. ncerc sentimente

amestecate. Eu nu sunt un copil, stiu ca va trebui sa mor, i poate n aceleai


chinuri ca i eroii lui Soljenin. Dar chiar n aceasta situaie, lucrul cel mai
important rmne acesta: care este contiina ta? Care este disponibilul tau de
moralitate? i daca romanul s-ar limita la aceasta, eu as socoti necesar sa fie
publicat, dar scena caricaturala cu fiica lui Rusanov este un amestec josnic n
viaa noastr literara. Sensul poli-tico-ideologic al socialismului etic este
negarea marxism-leninismuluI. i apoi aceste cuvinte din Pukin Dintre
stihiile toate, omul/E-un trdtor, un zbir sau un captiv constituie o teorie
injurioasa. Toate aceste lucruri sunt categoric inacceptabile pentru noi, pentru
societatea noastr i pentru poporul nostru, n roman, toi cei care au avut de
suferit sunt pusi sa judece societatea, ceea ce este ofensator. Rusanov este un
tip odios, zugravit veridic. Dar este inadmisibil sa faci din el reprezentantul i
purttorul de cuvnt al ntregii noastre societi oficiale. Este ocant ca numele
lui Gorki este invocat att de des de un personaj josnic i respingtor ca
Rusanov. Chiar daca acest roman va fi adus la o anumit condiie calitativa,
1 nu va deveni un roman al realismului socialist. Dar va fi un eveniment
rterar, o opera de talent. Eu am citit i Banchetul nvingtorilor i trebuie
Spun ca, din punct de vedere uman, el a sfrmat ceva n mine n
raport 5 autorul. Trebuie depite toate rdcinile acestei piese.
Jvlarkov: Discuia noastr a fost foarte utila. Eu tocmai vin din Siberia,
unde am vorbit de cinci ori n fata unui public numeros. Trebuie spus ca caieri
nu se face un tapaj deosebit n jurul numelui acestui autor. Doar ntr-un loc mi
s-a dat un bilet; va rog sa ma scuzai, dar n bilet scria exact asa- Cnd o sa
nceteze acest Doljenitn (sic!) sa defimeze literatura sovietica? Noi ateptam
de la Soljenin un rspuns foarte precis calomniilor burgheze, ateptam de la
el sa fac o declaraie presei. El trebuie s-i apere onoarea de scriitor sovietic.
Dezicndu-se de Banchetul nvingtorilor, mi-a luat o piatra de pe inima, n
privina Pavilionului canceroilor, sunt de aceeai prere cu Surkov. Opera se
situeaz totui ntr-un plan practic. Nu pot n nici un chip sa accept
elucubraiile politico-sociale. Cineva a fcut asta spune el, dar nu se tie la
adresa cui. Dat fiind spiritul de buna colaborare care exista ntre Novi mir i
Aleksandr Isaevici, cred ca acest roman poate fi finisat, dar aceasta necesita o
munca serioasa. Desigur, aa cum se prezint azi, nu poate fi dat la cules. Ce-i
de fcut mai departe? Concret: A. I. Sa pregteasc pentru presa declaraia
despre care au vorbit toi aici; ar fi foarte bine ca acest lucru sa se ntmple
chiar n ajunul srbtorii; apoi ar putea fi dat publicitii un comunicat din
partea Secretariatului. Totui eu continuu s-l consider pe A. I. Ca pe un
tovar de-al nostru. Dar, Aleksandr Isaevici, noi ne gsim ntr-o situaie
delicata din vina dumitale, iar nu din vina altcuiva, n ce privete propunerile
de excludere din Uniune, eu cred ca, n virtutea spiritului tovresc care
trebuie sa ne cluzeasc, nu trebuie sa ne grbim.
Soljenin: M-am ridicat nu o data n cursul zilei de azi mpotriva
discutrii Banchetului nvingtorilor, dar trebuie sa revin la acest subiect. La
urma urmelor, eu pot sa va reproez tuturor ca suntei contra teoriei
dezvoltrii, daca gndii n mod serios ca un om rmne neschimbat n
douzeci de ani, cnd toate condiiile s-au modificat complet. Dar am auzit aici

un lucru mai serios: Komeiciuk, Baruzdin i nc vreo civa au spus ca


poporul citete Banchetul nvingtorilor, ca i cnd aceasta piesa ar fi pusa n
circulaie. Eu acum voi vorbi foarte rar pentru ca fiecare dintre cuvintele mele
sa fie nregistrate exact. Daca Banchetul nvingtorilor cunoate o larga
difuzare din mna n mna sau este tiprit, eu declar solemn ca toat
rspunderea pentru aceasta i revine acelei organizaii care s-a servit de
singurul exemplar existent al acestei piese, care n-a fost citit niciodat de
nimeni, pentru a-l publica n timpul vieii mele i contra vmtei mele: aceasta
organizaie este cea care rspndete piesa! De un 311 i jumtate nu ncetez
de a avertiza spunnd ca lucrul acesta este foarte periculos! Eu cred ca
dumneavoastr acolo nu avei o sala de lectura i ca manuscrisul va este dat
pentru acas, unde avei fii i fiice i unde nu toate sertarele se nchid cu cheia,
n privina aceasta, eu v-am prevenit sj va previn i acum!
Acum despre Pavilionul canceroilor. Mi se reproeaz chiar titlul, spunndu-se ca pavilionul canceroilor i cancerul nu sunt un subiect medical ci
un simbol. Va rspund: este un simbol foarte comod daca, pentru a-i descoperi,
trebuie sa traversezi tu nsuti toate etapele cancerului i ale agoniei. Pentru un
simbol, pasta este prea groasa; pentru un simbol sunt prea multe detalii
medicale. Am dat romanul spre lectura unor mari oncologi cerndu-le prerea
n materie: mi-au rspuns ca, din punct de vedere medical, este ireproabil i n
pas cu ultimele nouti ale domeniului. Este vorba anume de cancer, de cancer
ca atare, aa cum nu se vorbete de el n literatura de divertisment, dar aa
cum l resimt n fiecare zi bolnavii, inclusiv unii dintre apropiaii
dumneavoastr i aa cum poate, n curnd, una dintre personajele prezente
aici va sta ntinsa pe patul unui serviciu de oncologie i va nelege atunci ce
simbol este acesta.
Nu neleg deloc acuzaia de antiumanism adusa Pavilionului
canceroilor. Este exact contrariul, este triumful vieii asupra morii, al
viitorului asupra trecutului, altminteri, dat fiind caracterul meu, nu m-a fi
apucat niciodat sa scriu ceva de genul acesta. Dar eu consider ca datoria
literaturii fata de societate i fata de individ nu consta n a-i ascunde adevrul,
nici n a-l atenua, ci n a-i spune cu sinceritate ceea ce este i ce-l ateapt. Tot
n sensul acesta ne vorbesc i proverbele ruseti: Nu-l iubi pe cel ce zice-ntruna
da, ci pe cel ce mai strecoar uneori i-un ba.
Cel ce la vorba dulce-i ca mierea, are nravul amar ca fierea.
Si, n general, sarcina scriitorului nu se reduce la a critica sau a apra
cutare sau cutare mod de repartizare a produsului social, la a critica sau a
apra cutare sau cutare forma de organizare statala. Sarcina scriitorului este
sa trateze subiecte mai universale i mai eterne: misterele inimii i ale
contiinei umane, conflictul vieii i al morii, depirea durerii sufleteti i a
acelor legi ale destinului uman care s-au nscut n noaptea imemoriala a
mileniilor i care vor fi n vigoare pn cnd se va stinge soarele de pe cer.
Ma mhnete faptul ca tovarii nu au citit cu atenie unele pasaje ale
romanului si, drept urmare, au rmas cu o imagine deformata despre ele.
Lucrul acesta n-ar trebui sa se ntmple. De exemplu, fraza nouzeci i noua
plng i unul singur rde este un proverb curent n lagre. Individului care

ncearc sa treac fara sa stea la coada, Kostoglotov i arunca-n fata acest


proverb, pentru a-l face sa afle cine este el, Kostoglotov, asta-i tot. Iar aici se
trage concluzia ca asta este despre Uniunea Sovietica n ntregimea ei. Sau
acest macac se gsete de doua ori n carte si, daca compara cele doua pasaje,
este clar ca prin omul rau care i-a aruncat tutun n ochi, ata, fara motiv, se
subnelege n mod concret StaliN. i ce mi se obiecteaz? Ca nu este asa, fara
motiv? Dar daca nu este asa, fara motiv , atunci lucrul acesta este legitim,
necesar? Surkov m-a uimit: n primul rnd, nici mcar n-am reuit sa neleg
de ce a adus vorba de Marx, care nici nu este pomenit n romanul meu. Pai
bine, Aleksei Aleksandrovici! Dumneavoastr suntei un poet, o persoana cu un
gust artistic fin, si, n cazul de fata, fantezia v-a jucat o festa. Nu ati neles
aceasta scena? Sulubin l citeaz pe Bacon, de la care ia terminologia: el
vorbete de idolii pieei si Kostoglotov ncearc s-i imagineze o pia n
mijlocul creia se ridica un idol albstriu. Sulubin vorbete despre idolii
teatrului i Kostoglotov i imagineaz un idol n interiorul unui teatru, i cum
asta nu se poate, l amplaseaz n piaa teatrului. Cum ati putut sa credei ca
este vorba de Moscova i de monumentul, nc neridicat, al lui Marx?
Tovarul Surkov a spus ca au fost suficiente cteva sptmni de
difuzare pentru ca Recviemul sa ajung n strintate. Dar prima parte a
Pavilionului canceroilor circula de mai bine de un an i tocmai aceasta ma
nelinitete, tocmai de aceea presez Secretariatul.
Tovarul Riurikov mi-a dat i un sfat, acela de a nu mai continua
realismul rus. Ei bine, va spun cu mna pe inima, la realismul rus nu voi
renuna niciodat.
Riurikov: Eu n-am spus sa renuni la realismul rus, ci sa dezavuezi
interpretarea acestui rol, aa cum este ea data n Occident.
Soljenin: Acum referitor la propunerea lui Konstantin Aleksandrovici
(Fedin). Firete, o salut. Transparenta, iat exact ceea ce, tot timpul, ma
strduiesc sa obin! Destul ne-am ascuns, destul ne-am dosit discursurile i
destul ne-am ncuiat stenogramele cu apte lacte. Iat, am avut o dezbatere
despre Pavilionul canceroilor. Secia de proza a hotrt sa trimit stenograma
acestei dezbateri la redaciile interesate. Ce credei ca s-a n-tmplat? n loc de
aceasta, a ascuns-o, i cu mare greutate am obinut sa mi-o dea mie, autorului.
Ct privete stenograma de azi, sper s-o primesc, nu-i asa, Konstantin
Aleksandrovici?
La ce servete publicarea protestelor dumitale? a ntrebat Konstantin
Aleksandrovici. Pentru mine, rspunsul este clar: servete literaturii naionale.
Dar stranie idee are Konstantin Aleksandrovici cnd spune ca eu trebuie sa
desclcesc situaia. Eu sunt legat de mini i de picioare, am gura astupata i
eu sunt cel care ar trebui sa fac aceasta? Mi se pare ca Puternicei Uniuni a
Scriitorilor i vine mai uor s-o fac. Mie mi se taie nee rndule pe care-l scriu,
n timp ce Uniunea are toat presa la dispo-2ltie. Eu tot nu neleg i nu vad de
ce scrisoarea mea n-a fost luata n consideraie la Congres. Acum, K. A.
Propunea sa combatem nu cauzei ci efectele, adic zgomotul fcut n Occident
n jurul scrisorii mele Du e neavoastr vrei ca eu sa public o dezavuare dar
ce anume sa dezavu Nu pot sa intervin n legtur cu o scrisoare care n-a fost

publicata S-mai ales, ea are o parte generala i o alta particulara. Sa dezavuez


part generala? Dar eu rmn la prerea mea i nu renun la nici un cuvnt Ca
despre ce vorbea aceasta scrisoare?
Voci: Despre cenzura.
Soljenin: Daca spunei asa, nseamn ca n-ai neles nimic. Aceasta
scrisoare vorbete despre destinul marii noastre literaturi care, cndva cucerise
i fascinase lumea, dar care, astzi, i-a pierdut poziia, n Occident se spune
ca romanul a murit, i noi, noi ne agitam i inem conferine ca sa demonstram
ca nu, n-a murit. Dar nu e nevoie sa inem conferine ci sa publicam romane,
romane care pentru ochii celor de acolo sa fie ca o lumina puternica i atunci
noul roman o sa se potoleasc, i atunci neoavangardistii vor fi paralizai.
Nu intenionez sa ma dezic de partea generala a scrisorii mele; sa declar injuste
i false cele opt puncte particulare ale prii a doua? Dar ele toate sunt
conforme cu adevrul. Sa spun ca am obinut parial satisfacie? Pn n
prezent nu s-a schimbat nimic, nu s-a ndreptat nimic. Atunci ce pot sa declar?
Nu, mai nti dumneavoastr trebuie sa netezii mcar un drumeag pentru o
asemenea declaraie: ncepei prin a publica scrisoarea mea, apoi un comunicat
al Uniunii n legtur cu scrisoarea, indicai ndat care dintre cele opt puncte
sunt n curs de realizare i atunci, i eu, voi putea sa intervin public, i o voi
face cu placere. Daca vrei, publicai i declaraia mea de astzi despre
Banchetul nvingtorilor, desi nu neleg sa se dezbat piese de teatru furate,
nici sa se dezavueze scrisori care n-au fost publicate. La 12 iunie mi s-a spus,
aici, la Secretariat, ca acest comunicat va fi publicat fara nici o condiie, iar
astzi se pun condiii. Ce s-a schimbat?
Cartea mea Ivan Denisovici este interzisa. Continua i se intensifica
mpotriva mea campania de calomnii. Numai dumneavoastr putei s-o
combatei, nu eu. Singurul lucru care ma consoleaz este acela ca nici o
calomnie nu va putea niciodat s-mi provoace infarct, pentru ca m-am calit n
lagrele staliniste.
Fedin: Nu, ordinea de zi este alta. Prima declaraie publica trebuie i fie a
dumitale. Dup attea remarce ncurajatoare privind talentul dumitale i stilul
dumitale, vei gsi forma care trebuie. Mai nti noi, iar apoi dumneata o
asemenea replica este lipsita de un fundament solid.
Tvardovski: n acest caz, scrisoarea chiar va fi publicata?
Fedin: Nu, scrisoarea trebuia publicata atunci, la timpul ei. Acum,
strintatea ne-a luat-o nainte, la ce bun acum?
ijenitn: Mai bine mai trziu dect niciodat. i ce se va ntmpla ru
cele opt puncte ale mele? Fedin: O sa vedem dup aceea. _Oljenitn: Ei bine, eu
am rspuns deja i sper ca totul a fost stenoorafiat exact.
Surkov: Dumneata trebuia sa spui daca te delimitezi de rolul de lider l
opoziiei politice pe care i-l atribuie Occidentul.
3 Soljenin: Aleksei Aleksandrovici (Surkov), ntr-adevr, nu-mi vine mi
cred urechilor cnd va aud spunnd asemenea lucruri: artist al cultului i lider
a opoziiei politice? Cum se mpac una cu alta?
n unele scurte intervenii se insista ca Soljenin sa accepte propunerea
lui Fedin.

Voci: O sa mai reflecteze!


Soljenin spune nc o data ca el nu poate sa fac primul o declaraie de
acest gen, caci cititorul din Rusia n-ar ti despre ce este vorba.
(Note luate de ctre A. Soljenin n cursul edinei)
Uniunea Scriitorilor din URSS Conducerea Nr. 3142
Tovarului A. I. Soljenin
25 noiembrie 1967 Stimate Aleksandr Isaevici, n cursul edinei
Secretariatului Conducerii Uniunii Sciitorilor din URSS din 22 septembrie a.e.,
la care s-a procedat la o examinare a scrisorilor dumneavoastr, tovarii au
exprimat pe lng o critica ascuit a gestului dumneavoastr, ideea
binevoitoare ca era necesar sa dispunei de un anumit timp pentru a reflecta
profund asupra a tot ceea ce s-a spus la Secretariat, pentru ca imediat sa
putei interveni public i sa va definii atitudinea fata de campania
antisovietica, declanat n strintate de o propaganda ostila, n jurul numelui
i scrisorilor dumneavoastr. Au trecut doua luni.
Secretariatul ar dori sa tie ce decizie ati luat. Cu stima, K. Voronkov Din
nsrcinarea Secretariatului Conducerii Uniunii Scriitorilor din URSS
[6]
Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS l decembrie 1957
Din scrisoarea dumneavoastr nr. 3142 din 25.11.67 nu neleg
urmtoarele:
1) Intenioneaz Secretariatul sa ma apere contra unei campanii
nentrerupte de calomnii (eufemistic vorbind, neprieteneti) declanate contra
mea de trei ani de zile, n patria mea? (Iat fapte noi: la 5 octombrie 1967, la
Leningrad, la Casa Presei, Zimianin, redactorul-ef al Pravdei a repetat n fata
unui vast auditoriu minciuna de-acum indigesta, cum ca eu as fi fost prizonier,
i a recurs la metoda rsuflat de defimare a indezirabililor, spunnd despre
mine ca sunt un schizofrenic, iar despre trecutul meu de deinut n lagr ca a
devenit pentru mine o idee fixa. Confereniarii Comitetului Orenesc Moscova
al partidului au avansat noi versiuni mincinoase cum ca eu as fi njghebat n
armata o organizaie despre care nu se tie daca era defetista sau terorista.
Se pune ntrebarea cum au putut aceste circumstane sa scape Colegiului
Militar al Tribunalului Suprem.)
2) Ce a ntreprins Secretariatul pentru ca sa fie anulata msura ilegala
care interzice accesul n biblioteci al operelor mele publicate? Aceeai ntrebare
i cu privire la anularea ordinului prin care cenzura interzice menionarea
numelui meu n articolele de critica literara, (n revista Voprosi literaturi s-a
acionat n felul acesta chiar ntr-un articol tradus din Japoneza. La
Universitatea din Perm, un grup de studeni care voia sa publice, ntr-o
culegere de scrieri tiinifice, un studiu asupra operelor mele deja aprute, a
fost sancionat.)
3) Vrea Secretariatul sa ia masuri pentru ca Pavilionul canceroilor sa nu
fie publicat haotic n strintate, sau rmne indiferent n fata acestui pericol?
Se fac demersuri pentru ca Litgazeta sa publice extrase din roman i pentru ca
Novi mir s-l publice integral?

4) Nu intenioneaz Secretariatul sa intervin pe lng guvern pentru ca


tara noastr sa adere la convenia internaional a drepturilor de autor?
Aceasta le-ar da autorilor notri un mijloc sigur de aprare mpotriva publicrii
ilegale a operelor lor n strintate i mpotriva neruinatei curse comerciale
care are loc pentru traducerile lor acolo.
5) La ase luni dup scrisoarea mea ctre Congres s-a fcut ceva pentru
ca, n sfrit, sa nceteze difuzarea ediiei ilegale de extrase din arhiva mea i
pentru ca sa fie distrusa aceasta ediie?
6) Ce masuri a luat Secretariatul pentru ca arhiva mea confiscata s-nii
fie restituita, precum i romanul Primul cerc, n afara de declaraiile Pu~ hlice
dup care aceasta restituire ar fi avut deja loc (cea a secretarului 0zerov, de
exemplu)?
7) Secretariatul a aprobat sau a respins propunerea lui K. M. Simonov Ae
a mi se publica culegere de nuvele?
G) De ce pn n prezent n-am primit stenograma edinei din 22 sepfflbrie a Secretariatului, pentru ca s-o pot studia? V-a fi foarte recunosctor
pentru lmurirea acestor chestiuni.
Soljenin Unui membru al Uniunii Scriitorilor din URSS
16 aprilie 1968
A trecut aproape un an de cnd am adresat scrisoarea mea ctre
Congresul scriitorilor, fara sa fi primit de la acesta vreun rspuns. De atunci
am mai scris n doua rnduri Secretariatului Uniunii Scriitorilor i de trei ori
am trecut personal pe acolo. Nici pn astzi nu s-a schimbat nimic: arhiva nu
mi-a fost restituita, crile nu mi se publica, numele mi-este interzis. Am
prevenit cu insistenta Secretariatul asupra riscului ca operele mele sa plece n
strintate, data fiind larga difuzare din mna n mna pe care ele o cunosc de
multa vreme. Nu numai ca Secretariatul n-a fcut nimic pentru a facilita
publicarea n Novi mir a Pavilionului canceroilor, deja cules la tipografie, dar
a fcut totul ca sa nu fie publicat; el chiar a mpiedicat examinarea prii a
doua a romanului de ctre secia moscovita de proza.
S-a pierdut un an i inevitabilul s-a produs: acum cteva zile,
suplimentul literar al lui Times a publicat unele capitole din Pavilionul
canceroilor. Acum nu mai poate fi exclusa eventualitatea publicrii i a altor
texte, poate bazate pe versiuni inexacte i nefinalizate ale romanului. Ceea ce sa ntmplat ma obliga sa fac cunoscut mediilor noastre literare coninutul
scrisorilor i interveniilor anexate la prezenta, pentru ca poziia i
responsabilitatea Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS sa apar cu
claritate.
Darea de seama anexata a interveniilor auzite cu ocazia edinei din 22
septembrie 1967 a Secretariatului a fost fcut de mine personal si, firete, fara
sa fie completa, ea este absolut conforma cu adevrul i poate constitui un
element de informaie suficient, pn la publicarea stenogramei complete.
Soljenin Anexe: Scrisoarea mea din 12.9.67 adresata tuturor
secretarilor (patruzeci i doi) ai Uniunii Scriitorilor.
2. Darea de seama asupra interveniilor auzite la edina din 22
septembrie 1967 a Secretariatului.

3. Scrisoarea din 25.11.67 a lui K. Voronkov.


4. Scrisoarea mea din 1.12.67 ctre Secretariat.
Secretariatului Uniunii Scriitorilor din URSS Revistei Novi mir. Revistei
Literaturnaia gazeta Membrilor Uniunii Scriitorilor
18 aprilie 1968
La redacia lui Novi mir mi s-a artat telegrama urmtoare: NM 0177
Frankfurt-pe-Main H 2 9 16.20 Lui Tvardovski, Novi mir Va facem cunoscut ca
de curnd comitetul securitii statului prin Victor Louis a trimis n Occident
nc un exemplar al Pavilionului canceroilor, pentru ca prin aceasta sa
blocheze publicarea lui n Novi mir. De aceea, noi am hotrt sa publicam
imediat aceasta lucrare.
Redacia revistei Grani.
As vrea sa protestez contra publicrii Pavilionului canceroilor att n
Grani ct i n alta parte unde aceasta s-ar realiza de ctre V. Louis, dar
caracterul tulbure al telegramei necesita nainte de orice clarificarea
urmtoarelor puncte:
1) Telegrama a fost expediata efectiv de redacia revistei Grani sau printrun interpus (ceea ce uor poate fi verificat cu ajutorul telegrafului international,
printr-o cerere a telegrafului din Moscova la Frankfurt-pe-Main)?
2) Cine este acest Victor Louis, ce fel de om este acesta, care este
naionalitatea sa? A scos el efectiv din Uniunea Sovietica un exemplar al
Pavilionului canceroilor, cui l-a transmis, unde exista riscul sa mai apar? i
ce legtur are cu aceasta Comitetul Securitii Starului?
Daca Secretariatul Uniunii Scriitorilor este interesat n stabilirea
adevrului i n eliminarea riscului de a vedea publicndu-se Pavilionul
canceroilor n rusa n strintate, cred ca el poate sa obin rapid rspunsuri
la aceste ntrebri.
Acest episod te face sa te gndeti la cile bizare i obscure prin care
manuscrisele scriitorilor sovietici pot sa ajung n strintate. El constitui6
pentru noi un avertisment serios: literatura nu poate fi redusa la conditi3 n
care operele literare devin mrfuri profitabile pentru orice traficant po-cesor al
unui paaport. Operele autorilor notri trebuie sa poat fi publicate la noi, i
nu sa ajung prada editurilor strine.
Soljenin Redaciilor Le Monde, L Unita, Literaturnaia gazeta
25 aprilie 1968
Am aflat din ziarul Le Monde din 13 aprilie ca n diverse locuri din
Occident se publica extrase i parti din romanul meu Pavilionul canceroilor i
ca editorii Mondadori (Italia) i Bodley Head (Anglia) i disputa deja copyrightul pentru acest roman.
Declar ca nici un editor strain n-a primit de la mine manuscrisul acestui
roman i nici n-a fost mandatat de mine s-l publice. De aceea nu recunosc ca
legala nici o publicare prezenta sau viitoare (fara aprobarea mea), nu recunosc
nimnui dreptul de a se erija n editor al scrierilor mele; orice denaturare a
textului (inevitabila n condiiile multiplicrii i difuzrii necontrolate a
manuscrisului) ma prejudiciaz; recuz i interzic cu hotrre orice adaptare
neautorizata pentru ecran sau pentru scena.

Stiu deja din experienta cum, din cauza grabei, Ivan Denisovici a fost
alterat n toate traducerile. Probabil ca asta este soarta rezervata i Pavilionului
canceroilor. Dar n afara de bani, mai exista i literatura.
Soljenin [10]
Redaciei Literaturnaia gazeta Copie revistei Novi mir stiu ca revista
dumneavoastr nu-mi va publica nici un rnd fara a-i da un sens fals sau
viciat. Dar nu am alta posibilitate, pentru a raspunde numeroaselor persoane
care mi-au trimis urrile lor, dect prin intermedierea dumneavoastr:
Mulumesc cu emoie tuturor cititorilor i scriitorilor care mi-au tri-wis
felicitrile i urrile lor pentru cea de a cincizecea mea aniversare. Le Promit ca
nu voi trada niciodat adevrul. Singura mea dorin este sa ma a demn de
speranele Rusiei care citete.
A. Soljenin Riazan, 12 dec. 1968 [11]
Prezidiului colegiului orenesc Moscova al avocailor Redaciei ziarului
Izvestia din partea scriitorului Soljenin A. I.
Or. Riazan, pasajul lablocikov l, ap. 11
Declaraie
7 mai 1959
Va rog sa ma ajutai n a-mi apra numele de aciunile de natura a ma
face de ocara ale lui salaghin Aleksandr Fiodomvici (Moscova, str. D. Bed-ni
17, bloc l, ap. 246) i n a curma aceste aciuni.
De mai multe luni de zile, el frecventeaz restaurantul Bazarul slav
unde se da drept Scriitorul Soljenitm, mparte n numele meu autografe se
comporta cu o dezinvoltura sfidtoare, face cadouri scumpe unor femei
necunoscute (oficial nsa este pensionar care triete dintr-o pensie mica),
comanda muzica explicnd n gura mare ca el a suferit n lagr i ca acum are
nevoie de o atmosfera vesela (din 1963 pn n 1965 a fost ntr-adevr n
detenie, conform art. 154 CP).
n principal, el are agresivitatea i obrznicia de a cuta, n numele meu,
femei care s-l urmeze. De exemplu, a sunat la Mosfilm cu rugmintea de a i se
gsi o dactilografa-secretara tnra care s-l nsoeasc n cltoriile lui prin
Uniune, i cnd una dintre fete a dat curs acestei solicitri, el i-a propus direct
s-i fie concubina. A sunat-o i pe Dranovskaia Dina Isaevna, regizorul
colectivului teatral al Palatului Culturii Gorki, i-a citit n numele meu versuri
de lagr i a rugat-o s-i aleag nite artiste tinere cu buni parametri
fizionomiei, care, chipurile, s-i citeasc n public operele. [] Cu mai puine
amnunte sunt cunoscute i alte asemenea cazuri.
Soljenin NSEMNRI DE LA edinA ORGANIZAIEI SCRIITORILOR DIN
RIAZAN
4 noiembrie 1969 edina a durat de la ora 15 pn la ora 16.30. Din cei
apte membri ai organizaiei scriitorilor din Riazan au fost prezeni ase (Ernst
Safonov, secretarul seciei din Riazan, era spitalizat pentru o operaie):
secretaru din RSFSR Frnt Taurin; secretarul cu agitaia i propaganda al
miletului regional Riazan al PEUS A. S. Kojevnikov; redactorul C edituri
Povarionkin, plus trei tovari de la nite organizaii reglNotele urmtoare au
fost luate de Soljenin n cursul edinei.

Pe ordinea de zi a fost, aa cum s-a anunat, o singura chestiune: inforarea secretarului Uniunii Scriitorilor din RSFSR, Taurin, despre hotrrea
cretarjatului US a RSFSR Cu privire la masurile de ntrire a muncii educativideologice printre scriitori.
Informarea n sine nu dureaz mult. F. Taurin citete hotrrea
Secretariatului US din RSFSR, provocata de fuga lui Anatoli Kuznetov1 peste
granita i care indica noi masuri pentru ntrirea controlului asupra scriitorilor
care se deplaseaz n strintate, precum i masuri privind educaia ideologica
a scriitorilor. Informeaz ca asemenea edine au avut deja loc n numeroase
organizaii regionale ale scriitorilor i s-au situat la un nalt nivel, mai ales la
organizaia scriitorilor din Moscova, unde s-au adus acuzaii Lidiei
Ciukovskaia, lui Lev Kopelev, lui Bulat Okudjava, precum i membrului
organizaiei din Riazan a US, Soljenin.
ncep dezbaterile (regulamentul prevede pentru fiecare vorbitor zece
minute).
Vasili Matuskin (membru al US, Riazan; dup cteva fraze generale
despre situaia organizaiei din Riazan): Nu pot sa nu vorbesc despre atitudinea
tovarului Soljenin fata de literatura i fata de organizaia noastr. Aici este
i rspunderea mea, caci eu i-am dat cndva recomandare la intrarea n
Uniunea Scriitorilor, n felul acesta, criticndu-l astzi pe el, eu ma critic pe
mine nsumi. Cnd a aprut Ivan Denisovici, nu totul n aceasta scriere era
imediat acceptabil, multe lucruri din aceasta opera nu ne-au plcut. Dar, dup
articolele lui Simonov i ale lui Tvardovski, nu mai puteam discuta. Aveam
sperana ca Soljenin va fi o mndrie a organizaiei noastre. Aceste sperane
nu s-au realizat. Iat, sa luam n consideraie atitudinea lui fata de organizaia
noastr, n toi aceti ani, el a stat deoparte. A asistat la adunrile de alegeri,
ce-i drept, dar n-a luat cuvntul. Ajutor tinerilor scriitori una dintre obligaiile
noastre statutare cele mai importante nu a dat, nu a participat la discutarea
scrierilor debutanilor. N-a depus nici o munca. Constatam nu fara durere ca
este arogant fata de Scriitorul A. Kuznetov a profitat de o cltorie n Anglia, n
1 969, pentru a cere acolo drept de azil. Renegndu-i operele publicate n
URSS i desfigu-rate de cenzura, el a hotrt sa scrie de acum nainte sub
numele de A. Anatoli, Pseudonim cu care a semnat, mai ales, versiunea noua i
autentica a faimosului r. (N.t.) organizaia noastr i fata de modestele noastre
rezultate literare. Am sa spun cinstit i sincer ca toate ultimele sale scrieri (la
drept vorbind, noi nu le cunoatem, nu le-am citit, n-am fost invitai sa le
discutam) merg n rspr cu ceea ce scriem noi, ceilali scriitori. Pentru noi
exista Patria-Marna i nimic nu este mai scump. Operele lui Soljenin se
publica n strintate i toate acestea se deverseaz imediat asupra patriei
noastre. Cnd se arunca de zor cu noroi asupra patriei noastre folosindu-se
operele lui i cnj i se dau lui Aleksandr Isaevici indicaii despre felul cum
trebuie sa rspund un articol n sensul acesta a fost publicat chiar n
Literaturnaia gazeta el nu reacioneaz, considerndu-se mai inteligent dect
ceilali S. Baranov (preedinte de edin): Cele zece minute la care, conform
regulamentului, aveai dreptul, au trecut.
Matuskin cere o prelungire.

Soljenin: Dai-i ct cere tovarul.


I se acorda prelungire.
Matuskin: Uniunea Sciitorilor este o organizaie n care se intra absolut
benevol. Exista oameni care sunt publicai fara sa fie membri al Uniunii. n
statutul acesteia se spune direct: Uniunea i reunete pe adepii unei aceleiai
idei, pe cei care construiesc comunismul, pe cei care-i consacra acestei cauze
toat opera, pe cei care merg pe calea realismului socialist. n acest caz,
Soljenin nu-i are locul ntr-o organizaie de scriitori, el sa creeze deci
separat. Orict de mare ar fi sentimentul de amrciune pe care-l ncerc,
trebuie totui sa spun: drumurile noastre sunt diferite, Aleksandr Isaevici, i va
trebui sa ne desprim.
Nikolai Rodin (membru al US, oraul Kasimov): Nu mai e nimic de
adugat la ceea ce a spus Vasili Semionovici. Daca luam statutul Uniunii i-l
comparam cu activitatea civica a lui Aleksandr Isaevici, vom vedea mari
nepotriviri. Eu nu am nimic de adugat dup cuvintele lui Vasili Semionovici.
A. I. N-a respectat statutul, n-a inut cont de Uniunea noastr. Ni s-a ntmplat
sa n-avem cui da sa recenzeze manuscrisul unui scriitor nceptor, caci
Soljenin a refuzat o asemenea sarcina. Am mari nemulumiri fata de el.
Serghei Baranov: Aceasta este o problema foarte serioasa i conducerea
Uniunii Scriitorilor o ridica la momentul oportun, n organizaia noastr,
trebuie sa ne cunoatem bine unui sufletul celuilalt i sa ne ajutam unul pe
altul. Dar ce se va ntmpla daca noi ne mprtiem care ncotro? Cine va educa
tineretul? Cine va conduce cercurile literare care sunt numeroase n uzinele
noastre i n institutele noastre de nvmnt? Just a pus Vasili Semionci
problema lui A. I. Opera Iui noi n-o cunoatem, noi nu-i cunoatem opera. La
nceput s-a fcut mare zarva n legtur cu operele lui. Dar eu, personal, n-am
vzut niciodat n Ivan Denisovici dect un tablou foarte negru. Sau Casa
Matrionei, unde a vzut el o asemenea femeie singura cuc, locuind cu gndaci
i o pisica, i pe care n-o ajuta nimeni, unde se gsete o asemenea Matriona?
Eu speram totui ca Alek-andr Isaevici va scrie lucruri necesare poporului. Dar
unde-i publica el lucrrile, despre ce vorbesc ele? Noi nu tim. Trebuie sa ne
mbuntim narerea pe care o avem despre noi nine i pe care o avem unii
despre altiisoljenitn s-a rupt de organizaie si, evident, va trebui sa ne
separam de el.
Soljenin cere voie sa puna o ntrebare de ordin general tovarilor care
au luat cuvntul, preedintele l refuza.
Evgheni Markin (membru al US, Riazan): Mi-este foarte greu sa vorbesc,
mai greu dect oricui. Ca s-o spunem pe-a dreapta, este vorba de prezenta lui
Aleksandr Isaevici n organizaia noastr. Eu nu eram nc membru al Uniunii
atunci cnd l-ai primit n rndurile dumneavoastr. Ma simt copleit n fata
extraordinarei amplitudini a micrii care anima limba de pendul a aprecierilor.
Colaboram la Literatura ijizn cnd lui Soljenin i se aduceau elogii
nemaipomenite. De atunci ncoace, dimpotriv: n-am auzit niciodat preri aa
de dure ca acelea exprimate la adresa lui Soljenin. Asemenea excese
influeneaz apoi contiina oamenilor care iau decizii. Sa ne amintim cum a
fost denigrat Esenin, iar apoi a nceput sa fie ridicat n slava cerului, iar acum

unii ar vrea din nou s-l desfiineze. Sa ne amintim de judecile aspre de dup
anul 1946. Mie mi-e mai greu ca oricui sa ma dumiresc n situaia aceasta.
Daca pe Soljenin astzi l excludem, i apoi l reprimim, i apoi iar l
excludem, i apoi iar l reprimim eu nu vreau sa particip la chestia asta.
Atunci unde or s-i caute un al doilea apendice cei care s-au eschivat de la
discuia de astzi? 1 Or, noi avem mari necazuri n organizaie: nu li se dau
apartamente membrilor Uniunii. Timp de doi ani, organizaia noastr din
Riazan a fost comandata de ctre netrebnicul de Ivan Abramov, care nici mcar
nu era membru al Uniunii i care ne lipea noua pe spate etichete politice. Eu
mi-am fcut studiile la Institutul de Literatura n acelai timp cu Anatoli
Kuznetov; intuiia nu ne nal, nu-l iubeam pentru ca era un farnic. Dup
prerea mea, articolele statutului pot fi interpretate n doua feluri, ele sunt un
cuit cu doua tiuri. Dar, desigur, as vrea s-l ntreb pe Aleksandr Isaevici de
ce n-a participat la activitile organizaiei. De ce, n legtur cu acel ta-paj
fcut n jurul numelui lui de ctre presa strin, n-a intervenit n presa
noastr, de ce despre aceasta nu ne-a relatat noua? De ce nu s-a strduit
Aleksandr Isaevici sa explice corect i sa fac n aa fel nct poziia lui sa fie
clara pentru toi? Eu nu i-am citit operele mai noi. Prerea mea cu Aluzie la
operaia secretarului seciei din Riazan, Safonov, absent de la dezbateri. (N.t.)
privire Ia prezenta Iui n Uniunea Scriitorilor? El nu aparinea organizaiei
scriitorilor din Riazan. Sunt cu totul de acord cu majoritatea organizaiei
Nikolai Levcenko (membru al US, Riazan): n principal, chestiunea a fost
lmurit de ctre tovarii care tocmai au vorbit. As vrea sa ma pun n locul lui
Aleksandr Isaevici i sa ma ntreb cum m-a fi comportat eu Daca n strintate
unii s-ar fi servit de opera mea ca de o arma, ce-a fi fcut eu? As fi venit sa ma
consult cu tovarii mei. El nsa s-a izolat. Ma altur deci majoritii.
Povarionkin: De-a lungul r. Alior ani, A. I. A fost r pt de Uniunea
Scriitorilor. Nu venea la adunrile de alegeri i se mulumea sa trimit
telegrame: ma asociez majoritii este asta o poziie principiala? Gorki
spunea ca Uniunea Scriitorilor este un organism colectiv, o organizaie
obteasc. Este clar ca A. I. A intrat n Uniune n alte scopuri: ca sa aib
legitimaie de scriitor. Caracteristicile ideologice ale operelor sale nu ne ajuta sa
construim societatea comunista. El prezint n negru viitorul nostru luminos.
Este el nsui negru pe dinuntru. Numai un adversar ideologic putea sa arate
o creatura aa de trtoare precum Ivan Denisovici. A. I. S-a exclus singur din
organizaia scriitorilor.
Soljenin cere din nou voie sa puna o ntrebare, n loc de asta i se
propune sa ia cuvntul. Dup cteva ezitri, i se da voie sa puna ntrebarea.
Soljenin roag pe membrii Uniunii Scriitorilor care i-au reproat ca a
refuzat sa recenzeze manuscrise, ca a refuzat sa ia cuvntul n fata tinerilor
scriitori, sa citeze mcar un caz de acest fel.
Cei care au vorbit tac de data aceasta.
Matuskin: Un membru al Uniunii Scriitorilor trebuie, conform statutului,
sa fie activ, nu sa atepte invitaii.
Soljenin: Regret ca edina noastr nu se stenografiaz, ca nu se iau
note minuioase. Caci aceasta poate prezenta interes nu numai mine, ci chiar

i mai trziu. De altfel la Secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR au lucrat


trei stenografe, dar Secretariatul, declarnd ca nsemnrile mele erau
tendenioase, tot n-a reuit sau tot nu s-a decis sa prezinte stenograma acelei
consftuiri.
nainte de toate, vreau sa iau piatra de pe inima tovarului Matuskin.
Vasili Semionci, v-a aminti ca dumneavoastr nu mi-ai dat niciodat nici o
recomandare; ca secretar la acea vreme al seciei din Riazan, n-ai fcut dect
s-mi aducei nite formulare ca sa le completez, n acea perioada cnd toat
lumea ma acoperea de laude nemsurate, Secretariatul Uniunii Scriitorilor din
RSFSR era aa de grbit sa ma primeasc n organizaie, nct n-a lsat timp de
strngere a recomandrilor, nct nu i-a lsat timp organizaiei de baza din
Riazan sa ma primeasc n rndurile sale, ci m-a primit ea cu de la sine putere
i mi-a trimis o telegrama de felicitare.
Acuzaiile ce mi s-au adus aici se mpart n doua grupe cu totul difete
prima privete organizaia din Riazan a Uniunii Scriitorilor, a doua t destinul
meu literar, n privina primei grupe voi spune ca nici o acuzaie nu este
ntemeiata. Pcat ca secretarul nostru, tovarul Safonov, este bsent. Caci eu,
chiar n aceeai zi, l-am pus la curent cu fiecare dintre crisorile mele ctre
congres sau Secretariat, i l-am rugat mereu sa aduc aceste documente la
cunotina tuturor membrilor organizaiei din Riazan a US, precum i la cea a
tinerilor notri autori. Nu vi le-a artat? N-a vrut el? Sau tovansul Kojevnikov,
aici de fata, i-a interzis s-o fac? Nu umai ca n-am evitat sa am contacte
profesionale cu organizaia din Riazan a US dar l-am rugat insistent pe Safonov
sa fac n aa fel ca Pavilionul canceroilor, discutat n organizaia scriitorilor
din Moscova, sa fie neaprat discutat i n organizaia din Riazan, am copia
scrisorii mele pe aceasta tema. Dar, nu stiu din ce motiv, nici Pavilionul
canceroilor n-a fost deloc adus la cunotina membrilor organizaiei din Riazan
a US. De asemenea m-am artat totdeauna dispus sa iau cuvntul n public,
dar nu mi s-a permis niciodat s-o fac, evident de teama a nu stiu ce. n ce
privete pretinsa mea aroganta, e de rs, nimeni dintre dumneavoastr nu
poate s-i aminteasc vreun caz n care eu sa fi dat dovada de aa ceva prin
vreo fraza sau prin vreo expresie a fetei, dimpotriv, m-am simit n relaii de
totala naturalee i camaraderie cu dumneavoastr toi. Ca n-am fost
totdeauna prezent la adunrile de alegeri este adevrat, dar cauza este ca eu, n
cea mai mare parte a timpului, nu locuiesc la Riazan, ci n mprejurimile
Moscovei, n afara oraului. Imediat dup publicarea lui/van Denisovici am fost
presat sa ma mut la Moscova, dar m-am temut sa nu ma pierd n mediul de
acolo i am refuzat. Cnd, dup civa ani, am cerut aprobare sa ma mut acolo,
am fost refuzat. M-am adresat celor de la organizaia din Moscova, rugndu-i sa
ma nregistreze la ei, dar secretarul, V. N. Ilin, mi-a rspuns ca este imposibil,
ca trebuie sa fac parte din organizaia din localitatea nscrisa pe buletin i ca
locul unde triesc efectiv nu are importanta. De aceea uneori mi-a fost greu sa
vin la adunrile de alegeri, n ce privete acuzaiile cu caracter general, eu
continuu sa nu neleg ce fel de rspuns se ateapt de la mine rspuns la
ce? Poate la acel faimos articol din Literaturnaia gazeta, unde mi-a fost
contrapus Anatoli Kuznetov i unde s-a spus ca trebuia sa rspund

Occidentului, cum a fcut-o el, nu ca mine? La acel articol anonim, eu n-am ce


sa rspund. Acolo este pusa la ndoiala justeea reabilitrii mele prin
propoziia aluziva i perfida: i-a ispit pedeapsa i-a ispit pedeapsa i cu
asta basta, adic, nelegei dumneavoastr, pedeapsa data pe merit. Acolo se
spun minciuni despre romanele mele, se pretinde ca Primul cerc nu este dect
o calomnie rutcioas la adresa regimului nostru, dar cine a demonstrat, cine
a artat, cine a ilustrat acest lucru? Nimeni nu cunoate aceste romane, despre
ele se poate spune oricE. i acel articol mai conine i multe falsificri mai
mrunte i deformeaz tot sensul scrisorii mele ctre congres, n sirsit, din
nou se ia la molfit povestea rsuflata n le gatura cu Banchetul nvingtorilor,
este de altfel locul sa ne ntrebam de unde are redacia Literaturnaia gazeta
informaii despre piesa, de unde a primit-o pentru a o citi, daca unicul
exemplar existent a fost luat din biroul meu de ctre Securitatea Statului?
n general, cu operele mele se ntmpla urmtoarele: daca mi reneg eu
nsumi un lucru, daca nu vreau ca el sa existe, cum e cazul cu Banchetul
nvingtorilor atunci se depun eforturi spre a-l relata i explica nu-i asa, ct
mai mult. Daca nsa insist sa mi se publice lucrri ca Pavilionul canceroilor
sau Cercul, atunci se face totul ca sa fie ascunse i trecute sub tcere.
Trebuie s-i rspund Secretariatului? Dar deja i-am rspuns la toate
ntrebrile pe care mi le-a pus, iar el nu mi-a rspuns la niciuna dintre
ntrebrile mele. N-am primit nici un rspuns de fond la scrisoarea mea ctre
Congres, nici la partea ei generala, nici la chestiunile de natura personala. A
fost considerata de mica importanta n raport cu celelalte probleme ale
Congresului, au lsat-o balta i ncep sa cred ca s-a ateptat cu tot dinadinsul
ca ea sa circule pe o arie ct mai larga, timp de doua sptmni, apoi, cnd a
fost publicata n Occident, s-a gsit n asta un pretext comod pentru a nu o
publica la noi.
Este exact acelai procedeu care a fost aplicat Pavilionului canceroilor,
nc din septembrie 1967, eu am prevenit cu insistenta Secretariatul asupra
pericolului care exista ca Pavilionul sa apar n strintate din cauza marii lui
circulaii la noi. Am presat pentru a se da dezlegare sa fie publicat la noi, n
Novi mir. Dar Secretariatul atepta. Cnd, n primvara lui 1968, au nceput
sa apar semne ca din clipa n clipa urmeaz sa fie publicat n Occident, eu am
trimis scrisori la Literaturnaia gazeta, la Le Monde i la Z, Unita, scrisori prin
care interziceam publicarea Pavilionului canceroilor i contestam orice drept
editorilor occidentalI. i ce s-a ntm-plat? Scrisoarea recomandata, trimisa
prin posta, ctre Le Monde, n-a trecut. Scrisoarea ctre LUnita, ncredinat
cunoscutului publicist comunist Vittorio Strada, i-a fost confiscata la vama i
eu a trebuit s-mi folosesc toat puterea de convingere ca s-i fac pe vamei sa
cread ca era n interesul literaturii noastre ca aceasta scrisoare sa apar n U
Unita. La cteva zile dup aceasta convorbire, deja la nceputul lui iunie,
scrisoarea a fost totui publicata n LUnita, dar Literaturnaia gazeta tot
astepta-Ce atepta? De ce ascunsese ea scrisoarea mea timp de noua
sptmni> de la 21 aprilie pn la 26 iunie? Ea atepta ca Pavilionul
canceroilor s* apar n Occident! i cnd, n iunie, a aprut n aceasta
groaznica edite rusa la Mondadori, numai atunci a publicat Litgazeta protestul

meu gar njgindu-l cu prolixul ei articol nesemnat unde eram acuzat ca


protestez nsuficient de energic mpotriva publicrii Pavilionului, insuficient de
ta-os s de ce Litgazeta reinuse protestul meu timp de noua sptmni?
Calculul este clar: ateptam sa apar Pavilionul n Occident, i atunci vom tea
sj. [anatemizam i sa nu-i dam acces la cititorul sovietic. Dar daca fi fost
publicat la timp, protestul meu ar fi putut sa opreasc publicarea pavilionului
n Occident. De exemplu, n mai 1968, ndat ce le-au parvenit zvonuri ca eu
protestez mpotriva publicrii crii, cele doua edituri americane Dutton i
Praeger au abandonat intenia de a edita PavilionuL. i ce-ar fi fost daca
Litgazeta mi-ar fi publicat protestul ndat?
Baranov (preedintele edinei): Timpul dumitale a expirat, cele zece
minute au trecut.
Soljenin: Ce regulament poate sa fie aici? Asta este o problema de viaa
i de moarte.
Baranov: Dar nu putem sa va acordam mai mult timp, nu ne las
regulamentul.
Soljenin insista. Se aud voci, opinii diverse.
Baranov: Ct timp i mai trebuie?
Soljenin: Mai am multe de spus. Dar dai-mi nc zece minute, cel
putin.
Matuskin: S-i mai dam trei minute.
Dup ce s-au sftuit, i-au dat nc zece minute.
Soljenin (accelernd un debit i aa rapid): M-am adresat la Ministerul
Postelor pentru a-l ruga sa puna capt brigandajului postal la care este supusa
corespondenta mea, nedistribuirea sau ntrzierea scrisorilor, telegramelor,
pachetelor, n special a celor venite din strintate sau trimise n strintate,
de exemplu cnd am rspuns celor ce m-au felicitat la mplinirea vrstei de
cincizeci de ani. Dar ce sa mai spui cnd nsui secretariatul US din URSS
susine acest brigandaj postal? Caci Secretariatul nu mi-a trimis nici o
scrisoare, nici o telegrama din grmad pe care a pri-mit-o pe numele meu cu
ocazia celei de a cincizecea mea aniversari. O tine fara sa spun nimic.
Toat corespondenta mea este interceptata, dar mai mult: rezultatele
acestei cenzuri potale ilegale sunt folosite cu o dezinvoltura cinica. Astfel,
secretarul comitetului de partid pentru raionul Frunze al oraului Moscova -a
convocat pe directorul Institutului de Limba Rusa al Academiei de tiine? i-a
interzis sa nregistreze vocea mea la magnetofon la acest institut: el aflase de
acest proiect printr-un extras al cenzurii potale, extras ce-i fii-sese remis.
Acum despre acuzaia privind aa-zisa nnegrire a realitii. Spu-neti-mi
cnd i unde, n ce teorie a cunoaterii oglindirea obiectului este ensiderat
mai importanta dect obiectul nsui? Poate n nite filosofii fantomatice, dar
nu n dialectica materialista. Rezultatul este urmatorul-important nu este ceea
ce facem, important este ceea ce se va spune despre ceea ce faceM. i pentru ca
sa nu se spun nimic rau, vom pastra tcere asupra a tot ceea ce se ntmpla.
Dar aceasta nu este o soluie. De ticloii nu trebuie sa ne ruinm atunci cnd
vorbim de ele, ci atunci cnd le corni-tem. Poetul Nekrasov a spus: Cine fara
tristee i fara minte triete, Acela nu-i iubete tara.

Si cel care tot timpul e vesel i cnta, acela, dimpotriv, este indiferent
fata de patria lui.
S-a vorbit aici despre limba partidului. Da, evident, aceasta limba
oscileaz foarte mult, i nu numai pentru mine, ci n toat viaa noastr: unii
vor sa ascund, sa fac uitate crimele lui Stalin, sa nu mai fie amintite. Dar
trebuie sa ne amintim de trecut? l-a ntrebat pe Lev Tolstoi biograful sau
Biriukov. Rspunsul lui Tolstoi l citez dup lucrarea lui Biriu-kov, Biografia lui
L. N. Tolstoi, tomul 3-4, pagina 48 (citete n graba): Daca as avea o boala grea
i m-a vindeca i as scpa de ea, as pome-ni-o totdeauna cu bucurie. N-a mai
pomeni-o daca as fi la fel de bolnav, i chiar mai bolnav dect n trecut, i as
vrea sa ma nel pe mine nsumi. Suntem bolnavi i mereu la fel de bolnavi.
Boala i-a schimbat forma, dar ea este mereu aceeai, numai ca i se spune
altfel. Boala de care suferim este omuciderea Daca ne amintim de trecut i-l
privim n fata, ne dam seama de ct de violeni suntem astzi.
Nu! Nu va fi posibil ca la nesfrit sa trecem sub tcere crimele lui Stalin,
nu va fi posibil ca la nesfrit sa mergem mpotriva adevrului. Sunt crime care
au fost svrite mpotriva a milioane de oameni, i ele trebuie denunatE. i ar
fi bine sa ne ntrebam ce influenta morala exercita asupra tineretului
acoperirea acestor crime. Asta nseamn pervertirea a noi milioane de oameni.
Tineretul care se ridica nu este prost, el nelege perfect ca au fost milioane de
crime i ca sunt trecute sub tcere, i ca ntreg dosarul trecutului este legat cu
apte sfori. Aadar, ce ne mpiedica pe fiecare dintre noi sa fim prtai la alte
nedrepti? Dosarul acestora va fi i el legat cu apte sfori.
mi rmne sa spun ca nu ma dezic de nici un cuvnt, de nici o litera din
scrisoarea mea ctre Congresul scriitorilor. Pot sa nchei cu aceleai cuvinte cu
care mi-am ncheiat i scrisoarea (citete): Sunt linitit, evident, pentru ca
datoria mea de scriitor mi-o voi face, n orice mprejurare, i poate ca din
fundul mormntului mi-o voi face cu mai mult succes i cu mai multa
autoritate dect n timpul vieii. Nimeni nu va reui sa bareze cile adevrului
i sunt gata sa mor pentru ca el sa nainteze. Dar oare, pn la urma, multele
experiente pe care le-am trit e vor nva ele sa nu-l mai oprim, ct triete, pe
scriitor de la scris? Pn prezent, o asemenea nelepciune nu ne-a
nfrumuseat istoria. i acum, votai, avei majoritatea. Dar sa nu uitai un
lucru: istoria lite-turii se va interesa i de edina noastr de astzi.
Jyfatuskin: Am o ntrebare pentru Soljenin. Cum explici dumneata
faptul ca te editeaz cu atta placere n Occident?
Soljenin: Dar cum explici dumneata faptul ca mi se refuza cu atta
obstinaie publicarea n patria mea?
Jyfatuskin: Nu, dumneata trebuie s-mi rspunzi la ntrebare.
Soljenin: Eu deja am rspuns cu vrf i ndesat. Eu am ntrebri mai
multe i le-am pus nainte, s-mi rspund Secretariatul la ele.
Kojevnikov (oprindu-l pe Matuskin): Bine, nu-i nevoie. Tovari, eu nu
vreau sa ma amestec n edina dumneavoastr i nici sa va influenez decizia,
dumneavoastr suntei perfect independeni. Dar vreau sa protestez contra (cu
o voce metalica) turnurii politice pe care Soljenin vrea sa ne-o impun. Noi
punem o ntrebare, iar el pune alta. Are toate ziarele la dispoziie ca sa

rspund strintii, dar el nu se folosete de ele. Nu dorete sa le rspund


dumanilor notri. Nu dorete sa dea replica strintii i fara referiri la
Nekrasov i la Tolstoi, ci cu propriile sale cuvinte sa le rspund dumanilor
notri. Congresul a respins scrisoarea dumitale ca inutila, ca incorecta din
punct de vedere ideologic. Dumneata, n scrisoarea dumitale, negi rolul
conductor al Partidului, iar noi inem foarte mult la acest lucru, la rolul
conductor al Partidului! i cred ca fotii dumitale colegi de breasla au vorbit
corect aici. Noi nu ne putem mpca! Trebuie sa mergem n aceeai cadena,
solidari, disciplinai, toi mpreuna, supunndu-ne nu unui curent oarecare, ci
contiinei noastre!
Frnt Taurin: Acum de problema aceasta va trebui sa se ocupe
Secretariatul RSFSR. Este adevrat, esenialul nu este recenzarea
manuscriselor sau preocuparea pentru cercurile literare. Esenialul este ca
dumneata, tovare Soljenin, nu te-ai mpotrivit folosirii numelui dumitale n
Occident. Asta se poate explica n parte prin nedreptile care ti s-au fcut, prin
sirul de ofense care ti s-au adus. Dar uneori trebuie sa plasezi destinul patriei
mai presus de propriul tau destin, nelege, nimeni nu vrea sa te puna n
genunchi. Aceasta edin este fcut n ncercarea de a te ajuta sa te
debarasezi de tot ce ti se lipete pe spate n Occident. Acolo, lucrurile sunt
prezentate n sensul ca dumneata, cu talentul care-i este propriu, acionezi
public mpotriva patriei dumitale. Poate ca n aceasta lupta se comit i unele
deformri, dar eu cunosc stenogramele edinei Secretariatului. Secretarii, i n
special tovarul Fedin, te-au rugat pur i simplu printete: Ia concesii, da o
riposta publica acestui tapaj care se face n Occident. Aici este vorba de o
paguba dubla: suntem mprocai noi ca tara i ni se rpete un scriitor de
talent. Orice hotrre care se va adopta astzi va fi exami nata la Secretariatul
RSFSR.
Levcenko (se ridica pentru a citi un proiect de rezoluie deja btut la
main; citete):Articolul 2. Adunarea considera ca modul de comportare al
lui Sol jenitn are un caracter antisocial, care contravine scopurilor i sarcinilor
Uniunii Scriitorilor din URSS. Pentru conduita sa antisociala, care contra vine
scopurilor i sarcinilor Uniunii Scriitorilor din URSS, pentru ncalca-rea
grosolana a prevederilor fundamentale ale statutului US din URSS se propune
excluderea literatului Soljenin din rndurile membrilor Uniunii Scriitorilor
din URSS.
Rugam Secretariatul sa confirme aceasta hotrre.
Markin: As vrea sa stiu prerea secretarului nostru, tovare Safonov. El
este informat sau nu?
Baranov: Este bolnav. Adunarea noastr este statutara.
Se voteaz. Pentru rezoluie: cinci voturi contra unu (al meu).
SCRISOARE DESCHISA CTRE SECRETARIATUL UNIUNII
SCRIITORILOR DIN RSFSR Calcnd n picioare, fara sa va fie pic de ruine,
propriul vostru statut, m-ai exclus n lipsa, pompieristic, fara mcar s-mi
trimitei o telegrama de convocare, fara mcar s-mi lsai cele patru ore
necesare pentru a veni de la Riazan i a asista la edina voastr. Ati artat clar

ca decizia a precedat discuia. V-ai temut sa mi-acordai i mie zece minute


de vorbire. Ma vad silit sa le nlocuiesc prin aceasta scrisoare.
tergei-v cadranele ceasurilor! Le-a luat-o nainte secolul. Dai la o
parte perdelele grele i scumpe r Voi nici mcar nu bnuii ca afara deja se
crpa de ziua. Nu mai este epoca aceea sinistra, ntunecata, nenorocita, cnd
la fel de servili ca i astzi o excludeai pe AhmatovA. i nu mai este nici
epoca aceea cu politica ei timida i incerta, cnd-cu urlete -l excludeai pe
Pasternak. Ruinea aceasta nu va este de ajuns? O vrei i mai de neters? Dar
nu-i departe ceasul cnd fiecare dintre voi va caut mijlocul de a-i rzui
semntura din josul rezoluiei de astzi.
Cluze oarbe ale unor orbi! Voi nici mcar nu observai ca va tri paii
ntr-o direcie opusa celei pe care ati proclamat-o. n aceste vremuri de criza,
voi suntei incapabili sa propunei ceva constructiv, ceva bun pensocietatea
noastr grav bolnava. Doar ura i vigilenta va caracterizeaz, urele voastre
cuvinte de ordine sunt ine-l i nu-i da drumul! 51 Infestai presa cu articolele
voastre pletorice, vidul vostru intelectual earca zadarnic s-i depeasc
condiia argumente n-avei, ci nu 10 maina de vot i cea de presat pe cale
administrativa. De aceea nic lohov, nici voi toi laolalt n-ai ndrznit sa
rspundei la celebra sen are a Lidiei Ciukovskaia, mndria publicisticii rusE.
i se pregtete mpo Va ei cletele administrativ: caci, nu-i asa, cum a
ndrznit ea sa permity o carte a ei needitata1 sa fie citita? De vreme ce
instanele au decis sa nu te publice sugrum-te, sufoc-te, mistuie-te! Nu da
nimnui nimic.
De citit!
Se pregtete de asemenea excluderea lui Lev Kopelev veteran de rzboi,
el deja a petrecut, iara nici o vina, zece ani de nchisori i la-jje vinovat acum
de faptul ca ia aprarea celor persecutai, ca a divulgat secretul sacrosanct al
unei convorbiri pe care a avut-o cu o persoana influenta, ca a violat secretul
unui cabinet. Dar de ce avei voi convorbiri care trebuie ascunse de popor? i
nu noua ni s-a promis, acum cincizeci de ani, ca nu va mai exista niciodat
diplomaie secreta, tratative secrete, numiri i permutri secrete i de neneles,
ca masele vor ti i vor judeca totul n mod deschis!
Dumanul nu doarme, iat toat justificarea voastr, acest duman
permanent, ba chiar venic, care este fundamentul comod al funciilor voastre
i al existentei voastre. Ca i cnd n-ar fi existat dumani n epoca n care ni se
promitea dezvluirea imediata a tuturor lucrurilor. Dar ce-ai face voi fara
dumani? Dar nici sa trii n-ai mai putea fara dumani, ura, o ura nu mai
putin feroce dect cea rasiala, a devenit ambianta sterila n care va petrecei
viaa. Dar astfel se tocete sentimentul de omenire una i indivizibila i se
accelereaz pierzania acesteia. Daca mine s-ar topi numai gheurile
Antarcticii, att i nimic mai mult, noi toi ne-am transforma ntr-o omenire pe
cale de a se neca. Voi, ntr-o asemenea situaie, cui i-ai mai baga pe gt teza
luptei de clasa? Nu vorbesc chiar de ziua cnd ultimele dintre bipede vor
rtci pe pmntul radioactiv i vor disprea ca specie.
Este totui timpul sa ne amintim ca prima categorie creia ne subsumam
este omenireA. i ca omenirea s-a difereniat de lumea animala prin gndire i

vorbirE. i ca acestea doua trebuie, firete, sa fie libere. A le nctua nseamn


a ne ntoarce la starea animalica.
Transparenta, o transparenta cinstita i deplina, iat prima condiie a
sntii oricrei societi, deci i a societii noastrE. i cine nu vrea Este
vorba de Casa prsit, care descrie atmosfera marilor epurri din
1937. (N.t.) transparenta pentru tara noastr, acela este indiferent fata de
patrie, acela nu se gndete dect la propriul sau interes. Cine nu vrea
transparenta pentru patria lui, acela nu vrea s-i vindece bolile, ci sa i le
sdeasc n interior pentru ca de-acolo acestea sa acioneze ca un factor de
putrezire.
A. Soljeniti, 12 noiembrie 1959
IAT CUM TRIM Iat cum trim: fara nici un mandat de arestare sau
fara vreun motiv medical, patru miliieni i doi medici vin la un om sntos.
Medicii l declara nebun, iar maiorul de miliie i striga: Noi suntem
reprezentanii forei publice! Ridic-te! Omul se vede cu minile rsucite la
spate i este condus la azilul de alienai mintal.
Aceasta se poate ntmpla mine cu oricare dintre noi i este experienta
pe care tocmai a trit-o Jores Medvedev, savant-genetician i publicist, om cu
un intelect suplu, precis, strlucit i cu un suflet bun (cunosc personal ajutorul
dezinteresat pe care l-a dat unor necunoscui aflai n pragul pieirii sau
bolnavi). Tocmai diversitatea darurilor sale este cea care-i atrage caracterizarea
de om anormal: dedublare a personalitii! Tocmai reacia sa la nedreptate i
la prostie a fost luata drept deviere bolnvicioas: neadaptare la mediul social!
De vreme ce nu gndeti aa cum trebuie, nseamn ca eti anormal! i cei care
s-au adaptat trebuie sa gndeasc toi la feL. i nu exista recurs: chiar i
demersurile celor mai buni savani i scriitori ai notri au un efect de parca sar vorbi cu pereii.
Si daca ar fi acesta primul caz! Dar devine o moda aceasta represiune
sumara fara cutarea culpabilitii, cnd i-e ruine sa precizezi cauza. Unii
dintre cei astfel reprimai sunt bine cunoscui, sunt mult mai multi cei
necunoscui. Nite psihiatri slugarnici, vinovai de nclcarea jurmntului lor
de medici, califica drept boala psihica i atenia acordata problemelor sociale,
i ardoarea excesiva, i sngele rece excesiv, i talentele prea marcate, i nsui
preaplinul acestora.
Totui, chiar simplul bun-sim ar trebui s-i retina. Caci pe Ceaadaev, la
vremea lui, nu l-au atins nici cu un fir de par, i totui pe clii lui i
blestemam de mai bine de un secol. Ar fi timpul sa nelegem: a nchide n case
de nebuni nite oameni cu gndire independenta este un asasinat spiritual,
este o varianta a camerei de gazare, i chiar una mai cruda: chinurile celor care
sunt ucii n felul acesta sunt mai cumplite i mai ndelungate. Ca i camerele
de gazare, aceste crime nu vor fi uitate niciodat, j toi cei care vor fi participat
la ele vor fi judecai fara prescripie, n timpul vieii i dup moarte.
Si n frdelegi i n crime, trebuie totui avuta n vedere limita de la care
omul devine canibal!
Este mrginit la minte cel care crede ca poate trai sprijinindu-se
permanent numai pe fora i neglijnd permanent obieciile contiinei.

A. Soljenin 15 iunie 1970


Tovarului M. A. Suslov, secretar al CE al PEUS Mihail Andreevici!
14 octombrie 1970
Va scriu dumneavoastr, amintindu-mi ca ne-am cunoscut n decembrie
1962 i ca dumneavoastr ati artat atunci nelegere pentru munca mea.
Va rog sa examinai personal i sa comunicai celorlali membri ai
conducerii statului propunerea care urmeaz.
Propun sa se reconsidere situaia care s-a creat n jurul meu i al
operelor mele de ctre persoane de rea-credin de la Uniunea Scriitorilor,
persoane care au dat guvernului informaii eronate.
Dup cum tii, mi s-a decernat Premiul Nobel pentru literatura, n cele
opt sptmni care au rmas pn la nmnarea acestui premiu, conducerea
statului are posibilitatea sa schimbe radical situaia mea literara i sa permit
astfel procedurii de nmnare a premiului sa se desfoare n condiii
incomparabil mai bune dect sunt ele n prezent. Avnd n vedere timpul scurt
care a mai rmas pn atunci, mi limitez propunerea la minimum:
1) Sa se publice n cel mai scurt timp (cu corectura mea personala a
palturilor), n ediie separata, cu un tiraj semnificativ, romanul meu Pavilionul
canceroilor, i sa fie pus n vnzare libera (Editura de Stat, daca i se da
indicaie n acest sens, poate sa efectueze o atare operaiune n doua sau trei
sptmni). Interzicerea acestui roman, aprobat la Moscova de secia de proza,
acceptat de Novi mir, este o pura nenelegere.
2) Sa se anuleze toate formele de pedepsire (excluderi de studeni din
stitute etc.) a persoanelor gsite vinovate pentru faptul de a fi citit? I discutat
crile mele. Sa se anuleze interdicia care face ca bibliotecile s* nu mai dea cu
mprumut exemplarele din povestirile mele publicate anterior este vorba de
exemplarele care au supravieuit. Sa se anune fefe 381 apariia n curnd a
unei culegeri din povestirile mele (culegere care n fost publicata niciodat). a
Daca se accepta i se realizeaz acest lucru, eu as putea sa va transrn n
vederea publicrii, noul roman pe care-l termin zilele acestea, Aug
Paisprezece. Aceasta carte nu poate n nici un fel sa aib dificulti cu CP zura:
ea reprezint o analiza militara detaliata a catastrofei lui Samsonov din 1914,
unde spiritul de sacrificiu i cele mai mari eforturi ale soldaii i ofierilor rui
au devenit investiie zadarnica i fara sens din cauza par liziei
comandamentului militar arist. Interzicerea i a acestei cri n tara noastr ar
strni o nedumerire generala.
Daca este necesara o ntlnire personala, o convorbire, o dezbatere eu
sunt gata sa vin.
Soljenin Academiei Regale Suedeze Fundaiei Nobel Mult stimai domni!
27 noiembrie 1970 n telegrama pe care am trimis-o nominal secretarului
Academiei, mi-am exprimat deja recunotina i mi-o exprim din nou acum,
pentru onoarea ce mi-ai fcut-o decernndu-mi Premiul Nobel. Sufletete, l
mpart cu predecesorii mei n literatura rusa care, din cauza condiiilor dificile
din ultimele decenii, n-au trit pn la atribuirea acestui premiu sau care, n
timpul vieii lor, au fost putin cunoscui n traducere lumii cititorilor. Sau, n
original, chiar propriilor lor compatrioi.

n aceeai telegrama, mi-am exprimat intenia de a da curs invitaiei


dumneavoastr de a veni la Stockholm, desi anticipam procedura umilitoare
care ma atepta i care, n tara noastr, este de rigoare pentru orice cltorie n
strintate, cu obligaia de a completa nite formulare speciale, de a obine
certificate de buna purtare de la organizaiile de partid, chiar daca nu eti
membru de partid, i de a te lsa instruit n privina comportrii pe care trebuie
s-o ai.
Totui, atitudinea ostila care s-a manifestat n aceste ultime saptarrm11
n presa din tara mea fata de premierea mea, masurile discriminatorii care
continua a se lua mpotriva crilor mele (pentru citirea lor te da afara d*
serviciu, te exclude din institute) ma fac sa presupun ca o cltorie a iea la
Stockholm ar fi folosita pentru a-mi tia legtura cu pmntul meu natal
pentru a ma mpiedica pur i simplu sa ma rentorc acas.
Pe de alta parte, n informaiile pe care mi le-ai trimis i care privesc
tocolul nmnrii premiului, am descoperit ca solemnitile premiilor comporta
multe ceremonii i festiviti, lucruri care, date fiind mo-T l meu ^e va^ ^
caracterul meu, pot fi obositoare i derutante pentru e Partea practica, adic
discursul pentru premiu, nu intra, la drept vor-ud n ceremonial. Mai trziu,
prin telegrama i scrisoare, dumneavoastr ti exprimat temeri asemntoare n
legtur cu agitaia care ar putea nsoeasc ederea mea Ia Stockholm.
Dup ce am cumpnit tot ceea ce v-am spus adineauri i folosindu-m de
amabila dumneavoastr precizare ca prezenta mea personala la ceremonie nu
este o condiie obligatorie pentru a primi premiul, prefer actualmente sa nu
ntreprind demersuri pentru a veni la Stockholm.
Eu as putea, daca agreai o asemenea forma, sa primesc diploma i
medalia din minile reprezentanilor dumneavoastr la o data care ne-ar
conveni reciproc. Conform statutului Fundaiei Nobel, sunt gata ca, n termen
de ase luni ncepnd din 10 decembrie 1970, sa va citesc sau sa va prezint
textul scris al discursului.
Aceasta scrisoare este o scrisoare deschisa i nu voi obiecta n caz ca o
vei publica.
Cu cele mai bune urri.
A. Soljenin Majestate!
Doamnelor i domnilor!
Sper ca absenta mea involuntara nu va tirbi eu nimic plenitudinea
ceremonie