ALEKSANDR SOLJENIN

VIELUL i STEJARUL
NSEMNRI DIN VIAA LITERARA
Volumul I

CUPRINS: NOTA EDITORULUI RUS.

PRECIZARE.
SCRIITORUL ILEGALIST.
DESCOPERINDU-M.
LA SUPRAFA.
ANIMAL RNIT.
PRIMA COMPLETARE. Noiembrie 1967
LAtUL RUPT N DOUA.
COMPLETAREA A DOUA. Februarie 1971
STRPUNGEREA.
SUGRUMAREA.
COMPLETAREA A TREIA. Decembrie 1973
NOBELIANA.
LUPTA INOPINATA

ALEKSANDR SOLJENIN, romancier i istoric rus, s-a nscut la 11

decembrie 1918 la Kislovodsk, Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi
mondial, n 1945 a fost arestat pentru ca scrisese o scrisoare n care l critica
pe Stalin i a petrecut opt ani n nchisoare i n lagre de munca forat i nc
trei ani n exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis sa se stabileasc Ia Riazan, unde
a devenit profesor de matematica i a nceput sa scrie, n 1962 publica nuvela
O zi din viaa luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea. Continua sa scrie
romane i povestiri, care circula nsa n samizdat sau sunt publicate n
Occident, n 1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru literatura, dar refuza sa se
duca la Stockholm s-l primeasc, de teama ca nu i se va mai permite sa se
ntoarc n tara. La apariia, n 1973, a primului volum din Arhipelagul Gulag,
este vehement atacat de presa sovietica, apoi, la 12 februarie 1974, arestat,
acuzat de trdare i expulzat, n decembrie i ia n primire Premiul Nobel. Din
1975 se stabilete n Statele Unite, unde continua sa scrie, abia n 1990
recptndu-i cetenia rusa. n prezent, locuiete n Rusia. Alte scrieri:
Primul cerc (1968), Pavilionul canceroilor (1968), August 1914 (1972), Lenin la

Ziirich (1975), Problema rusa la sfritul secolului XX (94), Un grunte ntre

doua pietre de moara (1998), Rusia sub avalana (1998) etc.
Prima parte a acestei cri a fost scrisa n primvara lui 1967, nainte ca
autorul sa se fi adresat printr-o scrisoare Congresului al IV-lea al scriitorilor
sovietici, n acel moment el nu-i propunea s-i continue cartea. Totui, pe
parcursul desfurrii evenimentelor a aprut necesitatea de a continua
subiectul i astfel au fost scrise succesiv cele trei Completri n noiembrie
1967, n februarie 1971 i n decembrie 1973. (n aceasta ediie nu sunt datate
observaiile fcute atunci.) Tot acest corpus de baza al crii a fost scris n
localiti din mprejurimile Moscovei (Rojdestvo-pe-Istia, Jukovka i
Peredelkino). nc de-atunci autorul avea n vedere sa scrie i aduna, aproape
numai oral, materiale pentru Completarea Invizibilii. Dar n condiiile regimului
sovietic nu puteai ncredina aa ceva hrtiei nici mcar n ciorna. Pericolul la
care i-ai fi expus colegii, colaboratorii, simpatizanii i prietenii ar fi fost extrem
de mare.
ndat dup expulzarea din URSS n februarie 1974 a fost scrisa n
Elveia Completarea a patra (deznodmntul: arestarea i expulzarea). Cu un
asemenea cuprins Vielul i stejarul a fost publicat pentru prima data n
rusete n 1975 la editura pariziana YMCA-Press; apoi, n traduceri dup
aceasta ediie, cartea a aprut n multe limbi.
Atunci nsa, n vara lui 1974 i n 1975, n mprejurimile alpine ale
oraului Zurich, a fost scrisa Completarea a cincea, Invizibilii. Dar pentru
securitatea Invizibililor nii capitolul despre ei avea sa mai atepte ani multi
pn sa poat fi tiprit. Mai trziu, prin contacte directe i indirecte cu
protagonitii, aveau sa se precizeze noi i noi amnunte ale participrii lor.
Astfel, n textul crii au aprut adaosuri, rectificri i noi observaii datnd din
anii 1978,1986, 1990 i 1992.
n Rusia textul Vielului cu toate cele cinci Completri a fost publicat
pentru prima data n 1991, n revista Novi Mir. Totui, unii participani i
unele detalii nici atunci n-au putut fi menionate, n aceasta ediie se publica
pentru prima data textul complet al crii cu ultimele retuuri fcute de autor.
PRECIZARE.
Exista o literatura, destul de abundenta, pe care am putea-o numi
literatura secundara: literatura despre literatura; literatura pe teme literare;
literatura generata de literatura (daca n-ar fi existat n prealabil prima nu s-ar
fi nscut nici a doua). Eu nsumi, de pe poziiile profesiei mele, o citesc cu
placere, dar o plasez categoric mai prejos dect literatura-lite-ratura. i apoi s-a
scris aa de mult, iar rgaz pentru lectura oamenii au din ce n ce mai putin,
nct stai i te-ntrebi: sa scrii memorii i, unde mai pui, memorii literare, nu-i
un lucru de care ar cam trebui sa roim?
Zu ca nu mi-a fi nchipuit vreodat ca la patruzeci i noua de ani ai
mei am sa ma apuc sa ncropesc ceva n genul memoriilor. Dar doi factori m-au
mpins n aceasta direcie. Unul este secretomania ncrncenat i fricoasa de
la care se trag toate nenorocirile tarii noastre. Nu numai ca nu le vorbim i nu
le scriem i nu le povestim deschis prietenilor despre ceea ce gndim i despre

ce i cum a fost dar ne temem i de hrtie sa nu care cumva sa ne trdeze,

fiindc paloul sta, ca altdat, gata sa ne ia gtul: din clipa-n clipa ne putem
trezi fara cap. Ct o sa mai tina secretomania asta nimeni nu poate spune.
Poate ca ntre timp multi dintre noi vor fi dai pe mna claului i n felul
acesta unele lucruri vor rmne nespuse.
Al doilea factor este urmtorul: de doi ani de zile stau cu latul n jurul
gtului, dar nc nu ma strnge tare, iar la primvar vreau sa smucesc
puintel capul. Va ceda lanul? Sau ma voi sufoca? Imposibil de prevzut cu
certitudine.
Lata-m exact ntre doi bolovani* pe unul am reuit s-l mping mai
ncolo, n fata celui de-al doilea cam tremur, deocamdat ma aflu ntr-o scurta
pauza.
Asa ca mi-am zis ca, poate, a venit vremea sa dau niscaiva explicaii.
Pentru orice eventualitate.
Aprilie 1967
* ntre Arhipelag i Roata rosie (Adnotare din 1986).
SCRIITORUL ILEGALIST.
Ca revoluionarii activeaz n ilegalitate, nu mira pe nimeni. De mirare
este atunci cnd treaba asta o fac scriitorii.
Pentru scriitorii preocupai de adevr, viaa n-a fost niciodat simpla, nu
este (i nici nu va fi!): pe unul l-a dobort calomnia, pe celalalt duelul, pe acesta
o nereuit viaa de familie, pe acela ruina sau mizeria neagra i fara ieire,
unul a fost trimis la casa de nebuni, altul la nchisoare. i cnd este sa nu duci
lipsa de nimic, ca n cazul lui Lev Tolstoi, contiin este aceea care te roade pe
dinuntru i mai amarnic.
Dar a te cufunda n ilegalitate i a dori cu ardoare nu sa fii descoperit, ci
dimpotriv, ca Dumnezeu sa te ajute sa nu fii descoperit iat apanajul
scriitorului de la noi, al scriitorului din Rusia, din Rusia sovietica! De-acum se
tie precis ca, spre sfritul vieii sale, Ra-discev a scris ceva important pe care,
precaut, l-a ascuns bine de tot: aa de bine ca noi cei de astzi nu-l vom mai
descoperi i nu-l vom mai cunoate. La fel i Pukin, cu ingeniozitatea sa,
ncifrase capitolul 10 din Oneghin: asta o tie toat lumea. Ceea ce se tie mai
putin este ca multa vreme Ceaadaev s-a consacrat criptografiei: i-a mprit
manuscrisul n fascicule pe care le-a ascuns n diferite cri din vasta lui
biblioteca. Pentru o percheziie efectuata de Lubi-anka, asta, bineneles, nu
este o ascunztoare: caci orict de multe ar fi crile, va exista totdeauna
posibilitatea sa se trimit un numr suficient de executani care vor lua de
cotor fiecare carte i o vor scutura cu rbdare (prieteni, sa nu ascundei nimic
n cri!). Dar jandarmii tarului habar n-aveau ce au n fata: Ceaadaev a murit,
iar biblioteca lui a rmas intacta pn n epoca revoluiilor i fasciculele
mprtiate, ignorate de toi, au rmas sa nglbeneasc ntre filele crilor, n
anii 20 au fost descoperite, adunate, studiate, i n anii 30 au fost n sfrit
pregtite pentru publicare de ctre D. I. Sahovski dar n momentul acela
sahovski a fost aruncat n pucrie (de unde nu s-a mai ntors), iar
manuscrisele lui Ceaadaev se pstreaz i-n ziua de azi n mare secret la Casa
Pukin: nu li se ncuviineaz publicarea din cauza caracterului lor

Reacionar*. Aadar, Ceaadaev deine recordul printre scriitorii rui: au trecut o

suta zece ani de la moartea lui i el tot la index! Iat ce nseamn sa fii scriitor!
Dar apoi vremurile s-au mai mblnzit: scriitorii rui nu mai scriau
pentru sertar, publicau tot ce doreau (numai criticii i publicitii mai cutau
formule esopice, dar n curnd s-au descurcat i fara acestea). Aveau atta
libertate n a scrie, atta libertate n a zgl-ti edificiul statului, nct literatura
rusa a devenit solul din care au rsrit toi aceti tineri. Pornii mpotriva
tarului i a jandarmilor, ei s-au lansat n revoluie i au nfptuit-o.
Dar, o data trecuta de pragul revoluiilor pe care le generase, literatura sa poticnit imediat: a nimerit nu ntr-un univers nsorit, ci sub un plafon din ce
n ce mai jos i ntre ziduri din ce n ce mai nghesuite. Foarte repede au aflat
scriitorii sovietici ca nu orice carte poate sa treac. i dup vreo zece ani, au
aflat ca gratiile i srma ghimpata pot foarte bine sa tina loc de drepturi de
autor. i din nou scriitorii au nceput s-i ascund scrierile, fara ca prin
aceasta s-i piard sperana de a-i vedea publicate crile n timpul vieii.
Pn sa fiu arestat, nu nelegeam mare lucru din chestiile astea. Fara
s-mi fac prea multe socoteli m-am ndreptat spre literatura, netiind prea bine
la ce-mi folosete asta mie i la ce-i folosete literaturii. Singurul lucru care ma
frmnt era n legtur, chipurile, cu dificultatea de a gsi teme noi pentru
povestirile mele. Ma apuca groaza cnd ma gndesc ce scriitor as fi devenit eu
(i as fi devenit) daca n-a fi fost arestat.
Dar, o data arestat, dup vreo doi ani de pucrie i de lagr, g-fiind deja
sub mormanele de teme, am acceptat ca pe o evidenta, am neles ca pe o
realitate incontestabila ceea ce-mi vedeau ochii: nu numai ca nimeni n-o sa ma
publice, dar pentru un singur rnd o sa pltesc cu capul. Fara sa ma las
cuprins de ndoieli, fara sa ma dedublez, mi-am asumat destinul: sa scriu
numai pentru ca sa nu se uite nimic, pentru ca urmaii sa ia cunotina
cndva de toate cte au fost. Ct mai sunt nsa n via, nu trebuie s-mi fac n
forul meu interior vreo iluzie sau sa nutresc vreun vis cum ca au sa ma
publice.
i m-am lepdat de acest vis oios. i n schimb mi-a rmas aceasta
unica certitudine ca munca mea nu va fi n zadar, ca va ajunge n capetele
luate ca tinta i, fluid invizibil, va fi primita de cei crora le este destinata. Ma
mpcasem cu ideea ca trebuie sa tac pentru tot restul zilelor mele, aa cum tempaci cu ideea ca niciodat nu vei putea sa te sustragi gravitaiei terestre. i
terminnd azi o lucrare, mine alta, cnd n lagr, cnd n surghiun, cnd deacum n postura de reabilitat, mai nti versuri, apoi piese, apoi i proza, aveam
un singur scop: sa le ascund ntr-un ungher tainic n care s-ncap i eu.
De aceea, n lagr, a trebuit s-mi nv poeziile pe de rost mii i mii de
versuri. Pentru aceasta am inventat nite matanii bazate pe un sistem metric
i, n nchisorile de tranzit, mruneam bete de chibrit n chitoace pe care le
mutam dintr-un loc ntr-altul. Ctre sfritul stagiului meu de lagr, dup ce
am devenit ncreztor n capacitatea memoriei mele, am nceput sa scriu i sa
nv dialoguri n proza i chiar oleac de proza-proza. Memoria mea
nmagazina! Treaba mergea. Dar consumam din ce n ce mai mult timp ca sa

repet n fiecare luna toat masa de lucruri memorizate asta mi lua deja o
sptmn pe luna.
A nceput atunci perioada surghiunului i, o data cu ea, cancerul, n
toamna lui 1953 toate indiciile conduceau la concluzia ca mi triam ultimele
luni de via, n decembrie, medicii, nite tineri surghiunii i ei, mi-au
confirmat ca mai aveam de trit maximum trei sptmni.
O data cu viaa mea amenina sa se tearg i tot ceea ce imprimasem pe
pelicula memoriei n anii petrecui n lagr.
Acesta a fost un moment teribil al vieii mele: sa mor n pragul eliberrii
i sa se piard tot ceea ce scrisesem, tot sensul experientei pe care o trisem
pn atunci, n condiiile specifice ale cenzurii potale sovietice, nu puteam sa
lansez vreun strigat, vreun apel ctre cineva din afara: venii, luai, salvai-mi
scrierile! Nici la vreun strain nu puteam apela. Prietenii erau i ei prin lagre.
Mama murise. Sotia, nemaiateptndu-m sa ma ntorc, se recstorise.
n aceste ultime sptmni promise mie de doctori nu puteam s-mi
ocolesc ocupaiile colare, dar seara i n nopile nedormite din cauza durerilor,
ma grbeam sa scriu ct mai mrunt i, cnd se strngeau cteva foi, le
rsuceam i tubuleele astfel obinute le ndesam ntr-o sticla de ampanie
asta are gtul larg. Sticla am ngropat-o n gradina mea i, n ajunul Anului
Nou 1954, am plecat sa mor n Takent.
Dar n-am murit. (Cu tumoarea mea maligna netratata, abandonat fara
speran, s-a ntmplat o minune dumnezeiasca, alta explicaie nu gsesc. Deatunci ncoace mi triesc viaa ca pe un bun ce mi-a fost restituit. Dar ea numi mai aparine n nelesul deplin al cu-vntului, ea ascunde n interiorul ei
un scop.) n primvara aceea, la Kok-Terek, nviat din mori, beat de
rentlnirea cu viaa (poate numai pentru doi sau trei ani?), ameit de aburul
bucuriei, am scris Republica muncii. Pe aceasta n-am mai ncercat s-o nv pe
de rost, aceasta a fost prima scriere n legtur cu care am nvat sa cunosc
fericirea de a nu mai fi nevoit sa ard fragment cu fragment ndat ce l-am
nvat pe dinafara; de a pastra intact nceputul atta timp ct n-am scris
sfritul; de a avea posibilitatea sa revd dintr-o singura citire toat piesa; i de
a o rescrie; i de a o corecta i iar a o rescrie. Acest dram mi l-a deschis Nikolai
Ivanovici Zubov (vezi Completarea a cincea, schia 1): el m-a nvat cum sa
pstrez variantele de lucru i pe cea definitiva. Apoi am nceput eu nsumi sa
deprind o meserie noua, am nvat singur sa aranjez ascunztori, peste mna
i la ndemna, unde toate hrtiile mele, att cele finisate ct i cele n lucru, sa
nu fie accesibile nici hotului ocazional nici percheziiei superficiale la domiciliul
deportatului. Nu erau de ajuns cele treizeci de ore de clasa la coal, de
dirigenie, de lucru ntr-o buctrie de burlac (secretul activitii mele literare
nu-mi ngduia nici sa ma nsor); nu era de ajuns ca scriam n clandestinitate
mai trebuia acum sa nv i meseria de a ascunde ceea ce scriam.
Dar o meserie a tras dup ea pe o alta: s-mi microfilmez eu nsumi
manuscrisele (fara cel mai mic bec electric, la lumina unui soare care nu se
ascundea aproape niciodat pe dup nori sa prinzi un scurt interval de
nebulozitate). Iar microfilmele trebuiau presate imediat ntre coperte de carte i
introduse n nite plicuri cu adresa gata scrisa: Statele Unite ale Americii,

ferma Aleksandrei Lvovna Tolstoi. Nu tiam pe nimeni n Occident, dar eram

convins ca fiica lui Tolstoi nu se va eschiva de la ajutorul pe care i-l ceream.
n copilrie citeti despre front sau despre partizani i te ntrebi uimit: de
unde oare le vine oamenilor ndrzneala asta nebuneasca? Ti se pare ca tu
nsuti n-ai fi rezistat niciodat. Aa gndeam eu prin anii 30 cnd l citeam pe
Remarque (Im Westen nichts neues), apoi am ajuns pe front i m-am convins ca
totul este mai simplu, mult mai simplu; putin cte putin te obinuieti cu
situaia i-i dai seama ca n realitate lucrurile nu stau chiar asa.
Tot aa daca e sa intri nitam-nisam n clandestinitate, la lumina unei
lanterne roii, mascat n negru, i sa depui vreun jurmnt sau sa te semnezi
cu propriul tau snge, atunci, desigur, e de groaza. Dar, pentru un om smuls
de multa vreme din mediul lui familial, care nu are pe ce (i nici pofta) s-i
construiasc o via sociala, pentru un asemenea om, un contact dup altul, o
ascunztoare dup alta, o cunotin fcut cu cineva i prin acesta o
cunotin fcut cu altcineva, aici o fraza convenional prilejuita de o
scrisoare sau de o ntlnire, acolo un nume conspirativ sau un mic lant de
cteva persoane i uite aa te trezeti ntr-o buna diminea: oameni buni,
dar e cam multa vreme de cnd ma aflu n afara legii!
E dureros, desigur, ca trebuie sa cobori n acele subterane ale ilegalitii
pentru a face nu revoluie, ci pur i simplu literatura.
Anii treceau, ma ntorsesem deja din deportare, ma mutasem n Rusia
Centrala, sotia revenise la mine; m-au reabilitat i m-au lsat sa duc o via
nici prea prea nici foarte foarte, o via anonim-con-formista, dar partea
nevzut a acestei viei literatura subterana mi devenise la fel de familiara
ca i partea ei vizibila nvmntul. Acum se puneau alte probleme: n ce
stadiu al redactrii trebuie oprita lucrarea, n ce termen ar fi bine sa fie
ncheiata, n cte exemplare i pe ce maina sa fie dactilografiata, ce format sa
aib pagina, care sa fie densitatea rndurilor, i apoi ce destinaie sa dai
exemplarelor. Nefiind n situaia celui care nu are dect s-i duca treaba la
bun sfrit, s-o admire i sa plece, scriitorul rezolva toate aceste probleme nu la
modul degajat, ci venic trebuia sa fac nite calcule stresante de om certat cu
legea: cum i unde sa pstreze materialul cu pricina, cu ce s-l transporte i ce
noi ascunztori sa mai conceap, caci numrul paginilor scrise i retranscrise,
creste i tot creste.
Mai important dect toate era volumul lucrrii nu volumul n coli
tipografice, ci volumul n centimetri cubi. n privina aceasta, ma scoteau din
ncurctura ochii mei nc valizi i scrisul meu, de la natura mrunt ca
seminele de arpagic; hrtia subire, daca reueam s-o aduc de la Moscova;
msura distrugerii complete (mereu i numai prin foc) a tuturor schielor,
planurilor i variantelor intermediare; o retranscriere strnsa la maximum,
rnd lipit de rnd, fara nici o margine, fata i verso; i, o data terminata
dactilografierea, arderea i a manuscrisului definitiv: nc de la primii mei pasi
n literatura, nc fiind n detenie, nu aveam ncredere dect n foc. Acesta a
fost drumul devenirii romanului Primul Cerc, al povestirii s-854 i al
scenariului stiu tancurile adevrul, ca sa nu mai vorbesc de scrieri mai vechi.
(Mi-era mai mare jalea sa distrug originalul scenariului, scris ntr-un stil

deosebit. Dar ntr-o seara de groaza a trebuit s-l ard. Treaba aceasta mi venea
foarte la n-demna, pentru ca n locuina de la Riazan aveam nclzire cu soba.
Cu nclzire centrala, problema arderii ar fi fost mult mai complicata.)
Ma mndream cu cele nvate de la Zubov. La Riazan am inventat
tehnica pstrrii manuscriselor n picup: acesta are n interior o cavitate i este
el nsui aa de greu nct la cntar nu se observa ca i s-a adugat ceva. i
partea de sus a dulapului, parte marcata de crpceala caracteristica epocii
sovietice, am folosit-o pentru o dublura din placaj.
Toate aceste precauii erau, desigur, cam exagerate, dar Dumnezeu
pzete ceea ce este bine pzit. Dup toate legile statisticii era aproape exclus
ca, fara motiv exterior, KGB sa dea buzna n locuina mea i sa fac acest lucru
chiar daca eram i eu unul dintre fotii pucriai; de-alde tia se numrau cu
milioanele! (Dar daca totui ar fi dat buzna, atunci, pentru mine, anonimul i
neputinciosul de-atunci, asta ar fi nsemnat moartea i nimic altceva aa cum
cititorul va avea ocazia sa se conving, citind cndva n ntregime mcar textul
iniial al Cercului, n 96 de capitole.) Dar, deocamdat rmne valabil
proverbul: Nimeni n-ar ti ca exista ciocnitoare n pdure, daca n-ar auzi-o
ciocnind.
Securitatea era musai sa mi-o ntresc prin tot modul meu de via: la
Riazan, unde ma mutasem de curnd, trebuia sa nu am absolut nici o relaie,
nici un prieten, sa nu primesc i sa nu fac vizite, caci mi-era imposibil sa explic
cuiva ca, vorba aceea, ct e luna de mare i ct e anul de lung, nu aveam nici
mcar o ora de timp liber, nici de srbtori, nici n concediu; nu trebuia sa las
s-mi ias afara din casa nici cel mai mic crmpei de secret; nu trebuia nici o
clipa sa permit cuiva s-i strecoare o privire indiscreta n locuina mea-sotia
respecta i ea cu strictee un asemenea regim, i pe acest lucru eu puneam
mare pre. La locul de munca, printre colegi, trebuia sa nu las niciodat sa se
bnuiasc amploarea preocuprilor mele, ci sa ma arat mereu profan n materie
de literatura. (De pe urma activitii mele literare dumnoase ma alesesem
deja cu un proces penal i, n aceasta chestiune speciala, fie ca ma potoleam,
fie ca nu, agenii puteau fi pe urmele mele.) n sfrit, desi n viaa de toate
zilele ma izbeam la tot pasul de ngmfarea, grosolnia, prostia i lcomia
autoritilor i instituiilor de toate gradele i desi uneori aveam posibilitatea
ca, printr-o reclamaie bine intit sau printr-o replica ferma, sa rectific ceva
sau sa obin ceva, mi-am impus sa nu ma pretez niciodat la aa ceva, sa nu
ma fac ctui de putin remarcat prin vreun gest care sa aduc a rebeliune, a
lupta, sa fiu un cetean sovietic exemplar, adic sa ma supun totdeauna
oricrei samavolnicii, sa ma nclin totdeauna recunosctor n fata oricrei
prostii.
Capul ce se pleac sabia nu-l taie.
Era foarte greu de jucat acest teatru! De parca exilul nu s-ar fi terminat,
de parca lagrul nu ar fi fost de domeniul trecutului, de parca as fi continuat sa
rmn cu acelai numr pe mine, fara dreptul de a ridica, ma rog, ct de ct
capul spre soare i de a ma ndrepta de spinare i de parca orice tercheaberchea ar fi avut i acum dreptul sa fac pe seful cu mine. Nu as fi putut smi vrs focul dect n cartea la care lucram, dar i de la aceasta trebuia sa ma

abin, fiindc legea poeziei ne obliga sa ne stpnim mnia i sa abordam

realitatea din punctul de vedere al eternitii.
Dar de toate aceste dari ma achitam fara sa ma enervez: oricum, lucram
bine i cu spor, chiar daca sufeream din cauza prea drmuitului meu timp
liber; chiar daca nu aveam o via cu adevrat linitit. Ma uimea felul n care
nite scriitori asigurai n materie de timp liber i bunuri materiale, scriitori
renumii de altfel, explicau la radio care sunt mijloacele de a te concentra la
nceputul unei zile de munca i ct este de important sa nlturi toate
obstacolele i sa te nconjuri de obiecte dttoare de elan. Dar eu nvasem
nc din lagr sa compun i sa scriu din mers sub escorta n coloana, n
mijlocul stepei ngheate, la turntorie i n baraca asurzitoarE. Aa cum
soldatul adoarme ndat ce se ntinde pe pa-mnt, aa cum cinele pe ger i
folosete, n chip de soba, propria lui blana mioas, tot aa i eu mi formasem
ca pe o a doua natura obinuina de a scrie oriunde. i desi acum eram n
libertate (legea comprimrii i decomprimrii sufletului omenesc!), devenisem
ceva mai nzuros, radioul ma deranja, discuiile ma deranjau chiar i n
huruitul nentrerupt al camioanelor ce treceau pe sub fereastra mea de la
Riazan, ajunsesem sa stpnesc genul, necunoscut mie pn atunci, al
scenariului de film. Numai sa fi avut timp liber dou-trei ore la rnd! M-a ferit
Dumnezeu de chinurile creaiei, de accesele de disperare i sterilitate.
Starea mea sufleteasca se meninuse perfect constanta, chiar optimista i
chiar triumftoare n toi aceti ani de ndeletnicire cu ale scrisului n subteran
cinci ani de lagr pn sa ma mbolnvesc i apte ani de exil i apoi de
libertate, aceasta a doua via dup uimitoarea mea nsntoire. Literatura
acelei epoci, literatura promovata cu surle i trmbite, cu cele vreo zece reviste
masive i cu cele doua gazele literare ale ei, cu culegerile nenumrate i
romanele editate n volume separate, operele complete, premiile anuale i
scenariile radiofonice trase de par toate acestea pentru mine rmneau
definitiv n afara literaturii, i nu-mi consumam timpul i nervii ca sa ma tin la
curent cu ele: tiam dinainte ca nu este nimic de capul lor. Nu ca n mediul
acela n-ar fi putut sa apar talente probabil ca ele existau i acolo, dar acolo
i piereau. Caci cmpul unde era aruncata smna nu era cel care trebuia:
tiam eu ca pe acel cmp nu putea sa creasc nimic. De-abia intrai n
literatura, ei toi ati ci erau romancieri sociali, dramaturgi patetici, poei
politici, i cu att mai vrtos publiciti i critici se nvoiser ca, oricare ar fi
subiectul sau tema, sa nu spun adevrul capital, cel care le sare oamenilor n
ochi i fara literatura. Acel jurmnt de abinere de la rostirea adevrului se
numea realism socialist. i chiar poeii galani, i chiar poeii lirici care, din
prudenta, se refugiau n natura sau ntr-un romantism graios, erau cu toii
osndii la precaritate din cauza ca nu ndrzneau sa se ating de acest adevr
capital.
i apoi toi anii aceia de practicare a scrisului n subteran i-am trit cu
convingerea ca nu eram singurul care se nfrna i recurgea la iretlicuri; ca
eram vreo cteva zeci de felul acesta, firi solitare, ncpnate i nchise,
rspndite pe tot cuprinsul Rusiei, scriind fiecare dup cum i dicteaz sufletul

i contiina despre ceea ce tie n legtur cu epoca noastr i cu ceea ce este

adevrul capital.
Pe lng nchisori, execuii, lagre i exiluri, adevrul capital mai
coninea i altceva, dar risca sa rmn nedezvluit, daca aceste componente
ale lui ar fi fost cu totul trecute sub tcere. Suntem cteva zeci de felul acesta,
cu toii ntr-o ateptare ncordata, dar pn nu va veni vremea potrivita nu-i
chip sa ne deschidem sufletul uiiii altora. Dar va veni o zi i deodata, precum
cei Treizeci i Trei de viteji, vom ni cu toii din adncurile marii i astfel va
renvia marea noastr literatura, pe care noi am mbrncit-o n abis.
i mai exista o a treia certitudine: a spune ca noi, cohorta de cti
scnteietoare, ne vom ridica din mare, nu nseamn dect a recurge la un
simbol postum. Nu despre noi nine, nu despre trupurile noastre noi vom fi
murit pn atunci ci numai despre crile noastre va fi vorba, despre crile
pstrate prin fidelitatea i ingeniozitatea prietenilor notri. Eu tot nu credeam
ca literatura poate sa iniieze i sa provoace rsturnarea unei societi (totui,
nu aceasta ne demonstrase istoria Rusiei?!). Gndeam ca societatea va avea,
din alte cauze, un soc i chiar se va nnoi, ca atunci va aprea o falie, o bre a
libertii, i ndat literatura noastr din subteran va intra n aciune pentru a
exprima minilor dezorientate i tulburate de ce a fost fatal ca totul sa se
ntmple aa cum s-a ntmplat, i cum se face ca ncepnd din anul 1917
totul se sucete i se rsucete ntruna.
Dar iat ca au trecut anii i, se pare, totul tinde sa arate ca cele trei
certitudini ale mele au fost toate greite.
Cmpul literaturii s-a dovedit a nu fi chiar aa de neroditor. Degeaba s-a
ncercat sa se extirpe din el tot ceea ce-i da vieii hrana i seva, ca viaa tot a
prins rdcini. Se poate sa nu recunoti viaa care pulseaz n Tiorkin, n
Tiorkinpe lumea cealalt, n mujicii din Krutolucinsk ai lui Zalghin? Cum sa
nu recunoti viabilitatea crilor lui suksin, Mojaev, Tendriakov, Belov, Astafiev
i chiar Solouhin? i ale crilor lui I. Maksimov i I. Vladimov? i I. Ka-zakov,
ce scriitor mare i talentat ar fi fost daca nu s-ar fi eschivat de la rostirea
adevrului capital! Nu enumr toate numele pentru ca nu ncap toate aici. i
apoi mai sunt poeii tineri i curajoi, n general, Uniunea Scriitorilor care o
respinsese cndva pe tvetaeva, l condamnase pe Zamiatin, l persecutase pe
Bulgakov, acceptase sa fie lichidai Mandelstam, Pavel Vasiliev, Pilniak, Artiom
Vesioli, i exclusese pe Ahmatova i Pasternak, aceasta uniune compromisa
mi aprea mie, din fundul clandestinitii mele, ca ncarnare a So-domei i
Gomorei, a chiocarilor i cmtarilor care prgreau templul cu vechiturile lor:
trebuia sa le rstorni mesele i cu biciul s-i scoi pe treptele de-afar. Sunt
uimit i foarte fericit de greeala mea.
Am greit eu i n a doua estimare, dar, de data aceasta, n sensul cel
rau: numrul unor asemenea ingenioi, al unor asemenea persevereni al
unor asemenea norocoi! S-a dovedit a fi cu totul insuficient. Ca sa facem noi
o ntreaga literatura nu era cu putin; matura cekista era acionat de o mna
mai inflexibila dect mi nchipuiam eu. Cte spirite luminoase i, poate, cte
genii chiar, au fost bgate, definitiv, integral i ireversibil, n pmnt. (Sau ele
erau i mai perseverente i mai ingenioase dect noi? i, nc mai scriu i

astzi fara sa sufle un cuvnt, fara sa scoat capul pe fereastra, tiind ca nc

n-a sunat ceasul libertii? Nu exclud aceasta posibilitate. Caci daca vreunul ar
fi vorbit despre mine la secia de proza cu vreun anior mai devreme cine l-ar
fi crezut?)
Varlam salamov a ieit n lume cu foile lui n cea mai timpurie primvara:
s-a ncrezut imediat n Congresul al XX-lea i, ncepnd cu aceasta epoca, i-a
lansat versurile pe nc nebatatoritele crri ale samizdatului. Eu le-am citit n
vara lui 1956 i am tresrit: iat un frate! Dintre fraii ascuni despre care
tiam, fara umbra de ndoiala, ca exista. Era un capt de fir care m-a ajutat sa
ma deschid imediat ctre el, dar m-am dovedit mai rezervat dect el, i apoi la
data aceea aveam n mine attea lucruri nescrise nc, i apoi i sntatea i
vrsta mi permiteau sa mai atept i drept urmare, am tcut continund sa
scriu.
Am greit eu i n a treia estimare: mult mai devreme, nc din timpul
vieii noastre, am nceput sa ieim din abisul apelor ntunecate. Mi-a fost dat sa
triesc ndeajuns ca sa cunosc aceasta fericire: sa scot capul n lume i sa
arunc primele pietricele n fruntea ngusta a lui Goliat. Fruntea rmnea
intacta, pietricelele ricoau, dar, caznd pe pmnt, ncepeau sa se transforme
n iarba fiarelor. Erau ntmpinate cu entuziasm sau cu ura, nimeni nu trecea
nsa indiferent pe lng ele.
Dar mai trziu, dimpotriv, lucrurile au nceput sa treneze, sa se
lungeasc precum o primvar rece care nu se mai sfrete. Istoria a nceput
s-i lanseze lasourile nenumrate ca s-i prind i s-i sugrume n fiecare
bucla pe ct mai multi. i astfel (cum era i de ateptat) involuia a fost aa de
mare nct acum nu mai aveam ce alege, de pus la cale nu mai aveam ce pune
dect, cu ultimele forte, sa aruncam cu ultimele pietricele n fruntea asta
incasabila.
Da, da, desigur, e la mintea omului: nu gureti cu o nuia de rchit
nite turnuri din beton armat. Dar mai tii, turnurile astea or fi poate numai
asa, nite desene fcute pe o rogojina!
Timp de doisprezece ani, calm i senin, am scris i am tot scris. Numai n
al treisprezecelea m-a trecut un fior. Era n vara anului 1960. De multele
lucruri scrise i lipsite de orice plasament, ncepuse sa mi se fac sila; mi
pierdusem viteza de reacie i de micare, n subteranele literaturii ncepea smi lipseasc aerul.
Avantajul major al scriitorului ilegalist tine de libertatea condeiului sau:
imaginaia lui nu este bntuita nici de cenzori nici de redactori, n fata nu-i sta
dect materialul lui, deasupra capului nu-i plutete dect adevrul. Dar
situaia lui comporta i un neajuns permanent: lipsa de cititori i, mai ales, de
cititori exigeni nzestrai cu sensibilitate literara. Caci pe cei civa cititori ai lui
(eu aveam njur de zece, cei mai multi dintre ei foti deinui, dar nici dintre
acetia n-a fost vreunul care sa fi reuit a-mi citi toate scrierile sa nu se uite
ca nu locuim n acelai ora, ca nimnui nu-i prisosesc zilele libere, nici banii
pentru cltorii, nici camerele pentru primit oaspei), deci pe cei civa cititori
ai lui, scriitorul ilegalist trebuie s-i aleag dup cu totul alte criterii: sa fie
siguri din punct de vedere politic i sa tie sa tac. Aceste doua caliti rar se

asociaz cu un gust artistic rafinat. Astfel scriitorul ilegalist nu are parte de o

critica artistica severa, la curent cu normele literare ale epocii. Or, se
adeverete ca aceasta critica, aceasta sobra fixare topografica a unei scrieri n
spaiul estetic, este foarte necesara, ca oricrui scriitor i este indispensabila fie
i o data la cinci ani, sau mcar o data la zece ani. Se adeverete ca ntrebarea
lui Pukin: Eti mulumit de ce ai scris, artist meticulos? este justificata, dar
nu n ntregime. Scriind zece i doisprezece ani ntr-o izolare absoluta, pierzi, pe
neobservate, simul msurii, ncepi sa fii prea ngduitor cu tine nsuti i pur i
simplu sa nu mai observi ca tirada cutare este prea stridenta, ca exclamaia
cutare este grandilocventa, ca, negsind o articulaie mai justa, n pasajul
cutare ai pus o platitudine.
Cnd, mai trziu, ieind din subteran, m-am apucat s-mi perii, pentru
lumea exterioara, scrierile, sa le perii de ceea ce deocamdat compatrioii mei
n-ar fi nghiit nicicum, am constatat cu uimire ca ele n-au avut dect de
ctigat din aceasta atenuare a stridentelor i ca au dobndit un impact mai
mare; i am nceput sa identific acele pasaje unde, fara s-mi dau seama mai
nainte, mi permisesem neglijente: n loc de o crmid ireproabil, rezistenta
la foc, pusesem una ciocnita i friabila, nc de la primul contact cu mediul
literar profesional, am simit ca trebuie s-mi recuperez unele ntrzieri.
Din cauza totalei mele inexperiene, eecul cel mai mare l-am avut cu
piesele. Cnd am nceput sa scriu piese n lagr, apoi n deportare, nu aveam n
minte dect spectacolele teatrale vzute de mine n Rostovul provincial al anilor
30 i care nc de-atunci erau cu mult sub nivelul teatrului mondial. Convins
ca esenialul, ntr-o creaie, este adevrul i experienta de via, subapreciam
faptul ca formele sunt supuse mbtrnirii, ca gusturile secolului al XX-lea se
modifica ntr-o msur considerabila i ca autorul nu poate neglija acest
fenomen. Chiar i azi, dup ce am frecventat n anii 60 teatrele Moscovei (care
nu mai sunt, vai, teatre ale artitilor i nici ale dramaturgilor, ci teatre ale
regizorilor, practic creatorii unici ai spectacolului), mi pare rau ca am scris
piese. * n 1960 n-a fi putut sa formulez i sa explic cu exactitate toate aceste
lucruri, dar am simit ca ma anchilozez, ca teancul deja masiv al scrierilor mele
zace nefolosit am nceput sa simt ca ceva mi da ghes sa ma pun n micare.
Pentru mine, care eram blocat din toate prile, nu putea fi vorba de micare.
Atunci am nceput s-mi fac tot felul de gnduri: toat ntreprinderea mea
literara aa de subtil conceputa, silenioas i invizibila, ajunsese ntr-o
fundtur.
nainte de a muri, Tolstoi scrisese ca, n general, sunt imorale
demersurile pe care Ie face un scriitor pentru a se vedea publicat nc din
timpul vieii. Trebuie, spunea el, sa munceti numai pentru posteritate:
aceasta, dup moartea ta, daca vrea sa te publice, n-are dect s-o tac.Lasnd
la o parte faptul ca Tolstoi nu a ajuns la toate nobilele sale reflecii dect dup
ce a fcut turul pasiunilor i al pcatelor, trebuie sa spunem ca aici el n-a
nimerit-o nici mcar pentru nite epoci domoale, darmite pentru una grbit ca
a noastr. El are dreptate atunci cnd spune ca goana dup un nou succes de
public este pgubitoare pentru talentul scriitoricesc. Dar paguba este i mai
mare atunci cnd, ani de zile, nu poi avea cititori cititori severi, ostili,

entuziati atunci cnd, prin talentul tau, nu poi influenta ctui de putin
societatea nconjurtoare, tineretul care
* Proza lui salamov, dup prerea mea, a suferit i ea n urma lungii
claustrri n care a lucrat-o. Ea ar fi putut fi cu adevrat perfecta cu aceeai
suma de materiale i cu aceeai concepie din partea autorului.
Creste. Acest mutism confer puritate, dar comporta i o anumit
iresponsabilitate. Judecata lui Tolstoi este pripita.
Literatura tiprit n epoca aceea nu fcuse dect sa ma amuze; de-acum
ncepea sa ma irite. Tocmai apruser memoriile lui Eh-renburg i Paustovski;
am trimis la diferite redacii o critica severa pe care, bineneles, nimeni n-a
acceptat-o, numele meu nefiind cunoscut nimnui. Dup forma lui, articolul
meu prea sa se ridice mpotriva literaturii memorialistice n general, dar n
realitate el exprima starea sufleteasca a unui om scandalizat de a-i vedea pe
aceti scriitori, care cunoscuser aceasta ndelungata epoca sumbra,
strduindu-se n continuare sa gliseze lin, fara sa ne spun ceva important, ci
nite fleacuri acolo, i dndu-ne pe la ochi cu unguent lenitiv ca sa ne
mpiedice pentru mai multa vreme sa vedem adevrul dar de ce se tem atta
aceti scriitori care s-au aranjat i pe care nu-i amenina nimeni?
n toamna aceea, pitulat n vizuina mea i tras la fata, am nceput s-mi
bat capul cu ntrebarea: oare n-a putea eu totui sa scriu ceva pe care sa nu-l
pot publica, dar pe care mcar s-l pot arata oamenilor? Pe care mcar sa nu
trebuiasc s-l ascund? Astfel mi-a venit ideea sa scriu Luminarea n vnt
piesa care se bazeaz pe un material de actualitate, dar de coloratura
cosmopolita, piesa despre oricare societate prospera a deceniului nostru, fie ea
din Vest sau din Est.
Aceasta piesa cea mai nereuit din cte am scris mi-a dat mai multa
btaie de cap dect toate celelalte la un loc. Mai exact, am aflat pentru prima
data ct timp poi sa trudeti asupra unei lucrri i sa nu-i reueasc, chiar
daca o rescrii de patru sau de cinci ori. i am mai aflat ca poi sa sacrifici scene
ntregi i sa pui n locul lor altele, i de aerul de artificialitate tot sa nu scapi.
Multa munca investisem n ea i cnd sa zic ca am terminat, am constatat ca
nu era ceea ce trebuia. i totui pornisem de la povestea adevrat a unei
familii moscovite, nicieri nu ma abtusem de la dicteul propriei mele
contiine, n text exprimasem numai ideile n care credeam i chiar ideile mele
favorite, refuznd de la primul act sa fac pe placul cenzurii i totui, de ce nu
mi-a reuit? Oare numai pentru ca m-am ndeprtat de realitatea rusa concreta
(nicidecum pentru a ma camufla, i nu numai pentru a da piesei un aspect
deschis, ci i pentru a conferi expunerii o mai mare generalitate: lucrul acesta
i se potrivete mai bine Occidentului satul dect noua)
i fara solul rusesc trebuia sa pierd i limba rusa? Dar alii scriu ce
poftesc n aceasta maniera fara chip i fara limba i le iese ceva; de ce trebuie
ca eu.? Adic, nu poi sa faci un pas i jumtate n abstracie, i tot restul s-l
scrii concret.
O alta ncercare am fcut-o n 1961, dar fara s-mi dau seama. Fara sa
stiu de ce, fara plan preconceput, am luat pur i simplu s-854 i l-am
redactilografiat/? Eme/M-/, trecnd peste pasajele i judecile cele mai

abrupte i peste povestea lunga spusa de cpitanul de fregata Cezarului n

legtur cu modul n care, n 1945, la Sevas-topol, i-am pclit pe americani cu
simulacrul nostru de bunstare. Am fcut asta, Dumnezeu tie de ce, i am
pus lucrarea deoparte. Dar de data aceasta am pus-o n mod deschis, fara s-o
ascund, ncercam bucuria intensa a unei eliberri! Sa nu-i mai bati capul cu
cutarea unei ascunztori pentru o lucrare proaspt terminata, s-o tii pur i
simplu n sertar-o fericire pe care scriitorii n-o apreciaz la valoarea ei. Caci
niciodat seara nu ma culcam nainte de a fi verificat daca totul este ascuns
cum trebuie i nainte de a-mi fi stabilit conduita de urmat n eventualitatea car fi venit s-mi bata la usa n noaptea aceea.
Ma saturasem pn n gt de conspiraie, caci mi ddea bti de cap mai
dihai dect munca de redactare. Dar nu ma ateptam la nici o detensionare din
nici o parte i radioul occidental, pe care-l ascultam totdeauna chiar n ciuda
bruiajului, nu tia nimic despre alunecrile i faliile geologice care se
produceau la adncime i care n curnd aveau sa fie resimite la suprafa.
Nimeni nu tia nimic, eu nu ma ateptam la nimic mbucurtor i m-am
angajat la o noua finisare i la o retranscriere a Cercului. Dup incolorul
Congres al XXI-lea, care ngropase pe tcute minunatele perspective deschise
de al XX-lea, era imposibil sa prevezi acel atac subit, zgomotos i furios pe care
Hruciov urma s-l declaneze contra lui Stalin la Congresul al XXII-lea! i a-l
explica era pentru noi, nite provinciali neinformai, o absoluta imposibilitate.
Dar atacul s-a produs nu n secret, ca la Congresul al XX-lea, ci pe fata!
Din cte-mi aminteam, de mult nu mai citisem nite lucruri aa de interesante
ca discursurile inute la Congresul al XXII-lea! n cmrua acestei case din
lemn putrezit, unde un bat de chibrit aruncat la ntmplare putea sa prefac n
cenu toate manuscrisele mele din toi aceti ani, eu citeam i reciteam aceste
discursuri i zidurile dosnicului meu univers ncepeau sa se clatine ca la
teatru perdelele culiselor, i n cltinarea lor libera se lrgeau i ma fceau i pe
mine sa ma clatin i sa ma frmnt: nu venise oare mult ateptatul moment
teribil i radios, clipa n care trebuia s-mi arat sca-frlia la suprafaa apei?
Nu aveam dreptul sa greesc! Nu trebuia sa ma arat nainte de vreme.
Dar a rata clipa unica nici asta nu trebuia!
i apoi intervenise la Congresul al XXII-lea i Tvardovski, cu o buna
cuvntare n care strecurase discret ideea ca de multa vreme ar exista
posibilitatea de a se da dovada de mai multa ndrzneal i libertate n ceea ce
se publica, posibilitate pe care nsa noi n-o folosim. Asta revenea la a spune
pur i simplu ca Novi mir nu publica texte ceva mai ndrznee i mai incisive,
desi ar fi putut s-o fac.
n ochii mei, Tvardovski din perioada tarii Muravia nu se detaa ctui de
putin din plutonul poeilor angajai n serviciul de ta-miere a minciunii, n
timpul deportrii mele, i parcursesem cele doua volume de versuri publicate n
1954, dar nu gsisem n ele nimic remarcabil. Dar, nc de pe cnd eram pe
front, l reinusem pe Vasili Tiorkin ca pe o reuit excepional: cu mult
nainte de apariia primelor cri veridice despre rzboi (de la Traneele lui
Nekrasov ncoace reuitele nu sunt chiar aa de multe, poate vreo jumtate de
duzina), n uvoiul larmei agitatorice care nsoea canonadele noastre de pe

pmnt i din aer, Tvardovski izbutise sa scrie un poem mai tare dect bronzul,
un poem curajos i nepoluat servit de acest rar simt al msurii i poate i de
aceasta destul de des ntlnita delicatee rneasc. (Aceasta delicatee pe care
taranul, n ciuda necazurilor lui cotidiene, o pstreaz sub coaja noduroasa a
inculturii continua sa ma uimeasc.) Neavnd libertatea sa spun ntregul
adevr despre rzboi, Tvardovski s-a oprit, totui, la un milimetru de hotarul
minciunilor, netrecnd nicieri peste acest ultim milimetru, nicieri! De aici sa i nscut miracolul. Aceasta nu este numai prerea mea personala, eu am
auzit-o clar exprimata, nc n vremea rzboiului, de ctre ostaii bateriei mele.
n cadrul serviciului nostru de reperaj acustic, ei aveau destul timp, chiar n
condiii de lupta, sa traga cu urechea la vreo lectura (noaptea, la aparatele
posturilor de ascultare; de la postul central se citea cte ceva). Ei bine, din
bogata oferta ce li se fcea, alegerea i preferina lor se opreau, evident, asupra
lui Rzboi i pace i Tiorkin.
Dar apoi, i deinut n lagre, i deportat, i diriginte la coal, i scriitor
clandestin, n-am mai avut, din lipsa de timp liber, posibilitatea sa citesc nici
Casa de la drum, nici altceva. (Numai pe Tiorkinpe lumea cealalt l citisem
nc din 1956, n rest preferina i atenia mea se orientau mereu spre
samizdat.) Nici nu tiam ca n Pravda apruse un capitol din Mai departe dect
deprtarea i ca poemul obinuse n anul acela premiul Lenin. Poemul l-am citit
n ansamblul lui mult mai trziu, dar capitolul Asa a fost l-am citit atunci
cnd mi l-a scos n cale Novi mir.
Pentru vremea aceea, n atmosfera de laitate generala, acest poem trecea
drept act de curaj: noaptea-munca a mtuichii Daria
ura! Dreptatea va avea o dat-n plus de partea lui i chiar
Moscova cu-nalte blocuri un straniu pavilion prea. i n acel moment am
simit primul imbold: ce-ar fi s-i arat lui Tvardovski ceva scris de mine? De ce
sa nu fac pasul acesta?
Dar frunzrind i cntrind mereu acelai capitol, am dat peste printele
cel groaznic i peste echitatea lui vecina cu inechitatea lui i pentru afirmaia
c-i suntem pentru victorie datori i ca Stalin e ruda buna cu otelul care ne
ajuta-n lupta.
i-n cartea-ne de aur pur Nu-i virgula, nu-i rnd, va jur Onoarea
noastr s-o pteze. Da, toate cte-au fost Au fost!
Zu ca e prea catifelat: lagrele, patruzeci de ani de ruine, nu au ptat
onoarea? Zu ca socoteala e prea expeditiva: ce-a fost, a fost, aici n-ai ce saduni, nici ce sa scazi. Pai, aa se poate vorbi i despre toate speciile de
fascism. Atunci la ce bun Niirnberg-ul?
Ce-a fost a fost? Filosofie a neputinei, filosofie care refuza sa se
pronune asupra istoriei. * Poetul pipia cu piciorul marginea crrii pavate,
dar ideea de a se abate de la ea l nspimnta.
* Lidia Ciukovskaia n nsemnri despre Anna Ahmatova i amintete
cum aceasta, cu cinci ani mai devreme, era furioasa pe Tvardovski pentru
capitolul Prietenul din copilrie, publicat atunci: O minciuna noua n locul
celei vechi tara? Ea n-are nici un rol aici! Poporul? Aici nu e nici un popor! i

poetul ca i deinutul i nici eu nu tiam ce sa fac: sa ma smulg din mlatina i

s-mi ntind braele spre el: hai! O sa vina sau o sa se ndrtniceasc?
Nici despre Novi mir nu aveam o imagine clara: judecind dup cele cu
care-i umplea majoritatea paginilor, puine lucruri, gseam eu, o deosebeau de
celelalte reviste. Acele contraste pe care revistele sovietice le percepeau ca
existnd ntre ele erau pentru mine insignifiante, mai ales ntr-o perspectiva
sau retrospectiva istorica ndelungata. Toate aceste reviste se foloseau de una i
aceeai terminologie de baza, de una i aceeai placa, de unul i acelai descntec, i din toate acestea eu nu eram capabil sa nghit nici mcar ct ar fi
ncput ntr-o linguri de ceai.
Dar ceva nsemna acest vuiet subteran al vulcanului care erupsese la
congresul al XXII-lea! n sfrit, m-am hotrt. S-854, pe care-l uurasem
fara sa stiu n ce scop i sub ce inspiraie, pica la tanc. M-am decis s-l predau
la Novi mir. (Daca nu s-ar fi ntm-plat asta, ar fi putut sa se ntmple altceva,
altceva mai rau: fotocopia manuscrisului din lagr as fi trimis-o peste granita,
sub pseudonimul Stepan Hlnov, aa cum era deja pregtit. Eu nu tiam ca,
i de va fi publicata i bgat n seama n Occident, varianta cea mai reuit nar putea sa aib nici a suta parte din influenta pe care ar trebui s-o aib. Dar
de un an btut pe muchie greata pe care mi-o producea aceasta situaie fara
ieire ma mpingea sa forez cumva nota.)
Eu personal nu m-am dus la Novi mir: neateptndu-m la nici un
succes, picioarele mele, la rndul lor, nu se simeau atrase n-tr-acolo, asta-i
totul. Aveam patruzeci i trei de ani, ma lovisem cu capul de destui perei pe
lumea asta, ca sa ma mai duc la redacie ca un tnr debutant. Prietenul meu
de nchisoare Lev Kopelev s-a angajat sa transmit manuscrisul. Desi avea ase
coli de autor, manuscrisul era cum nu se poate mai subire, gndii-v i
dumneavoastr: coala scrisa pe ambele fete, fara margini lsate nefolosite i cu
rndurile nghesuite unele n altele.
Trecuse pe acolo. Mncase pinea aceea.
i deinutul Pe-acelasi bilet cu mine, Era invitat la Kremlin.
Da: pentru 1956 era comoda scricica a minciunii.
L-am dat i unde n-am nceput sa ma frmnt, nu ca un tnr autor
ahtiat dup glorie, ci ca un vechi i nrit client al lagrelor, care avusese
imprudenta s-i trdeze pista.
Era nceputul lui noiembrie 1961. (ntr-o nota ntmpltoare din luna
aceea, citesc urmtoarele: Senzaia ca ma aflu ntr-un scrn-ciob care marunca n slava cerului: mi-e frica, mi se taie rsuflarea i totui e bine.) Nu
tiam pe unde s-o iau ca sa ajung la hotel n Moscova, dar, o data ajuns acolo
i avantajat de faptul ca, n ajunul srbtorilor, multi prsiser oraul, am
putut obine un pat. Aici am trit zile marcate de ultime ezitri nc mai
puteam opri totul, nc mai puteam recupera totul. (Am rmas nsa nu pentru
a mai sta n cumpn, ci ca sa citesc Pentru cine bat clopotele, text difo-zat de
samizdat i mprumutat mie pentru trei zile. Nu citisem pn arunci nici un
rnd de Hemingway.)
Hotelul s-a nimerit sa fie la Ostankino, exact lng acel semi-narsaraska1, unde se desfoar aciunea Cercului meu i unde, de la prima mea

experienta de via concentraionara, m-am apucat serios de scris n 1948. n

alternanta cu Hemingway, ieeam sa hoinresc pe lng gardul saraskai mele.
Gardul era tot acolo, n-cercuind n acelai perimetru acelai spatiu strimt n
care odinioar erau nghesuii atia oameni emineni i n care ddeau n
clocot discuiile i proiectele noastre.
Ma aflam acum, rtcitor, la vreo zece metri de acea csu episcopala
asemntoare cu o arca i de acei tei, tei seculari, pe sub care, trei ani de zile,
pisem un-doi-trei i un-doi-trei i iar un-doi-trei dimineaa, la prnz i seara,
visnd la o ndeprtat i luminoasa libertate, ntr-un viitor cu totul altul,
luminos ntr-o tara a luminii.
i iat-m ca acum, pe o zi posomorita i umeda, notnd prin zloata de
noiembrie, mergeam pe partea astlalt a crrii pe care odinioar numai
santinelele, la schimbarea grzii, o strbteau de la un foior la altul, i ma
ntrebam: dar ce-am fcut? Caci, vedei bine, sunt din nou n minile lor.
Cum am putut eu, fara nici o constrngere exterioara, sa ma duc singur
i sa ma denun?
1 saraska: n argoul deinuilor, nchisoare de tip special n care regimul
stalinist exploata n scopuri proprii cercetrile savanilor i tehnicienilor
deinui aici. Soljenin evoca aici saraska de la Mavrino din Primul Cerc. (N.t.)
DESCOPERINDU-M Am trit apoi ca vai de lume o luna ntreaga la
Riazan: undeva, la aceasta ora, invizibil, destinul meu se mica i, dup
convingerea mea tot mai ferma, se mic spre mai rau. Unui deinut inveterat,
unui fiu al Gulagului, i este aproape inaccesibila credina n mai bine. i
dezobisnuindu-se, de-a lungul anilor de lagr, de a mai lua vreo hotrre pe
cont propriu (pentru tot ce este important eti lsat aproape ntotdeauna la
discreia destinului), noi chiar ne obinuim cu ideea ca este mai putin periculos
sa nu hotrti nimic. Sa nu ntreprinzi nimic: trieti i mulumete-te cu
simplul fapt de a trai!
Dar eu tocmai nclcasem aceasta lege a lagrelor i acum era de groaza.
i continuam i lucrul la noua redactare a Cercului; toate textele, inclusiv cele
din lagr, erau la mine n apartament, iar aceasta aventura cu Novi mir mi se
prea o imprudenta cu att mai funesta.
Oricum ar rsuna tobele congresului al XXII-lea, orice monument s-ar
promite a se ridica n memoria deinuilor disprui (de altfel numai n
memoria comunitilor, nici pn n ziua de azi nu s-a ridicat), a crede ca a sosit
deja vremea rostirii adevrului, haida de, asta nu se poate; cu siguran,
capetele noastre, inimile i limbile prea i-au pierdut obiceiul de a mai crede n
aa ceva! Noi am renunat de a mai spune vreodat adevrul i de a-l mai auzi.
Totui, la 9 decembrie mi-a sosit o telegrama de la L. Kopelev: Aleksandr
Trifonovici este entuziasmat de articol (articol era numele de cod pe care-l
convenisem pentru povestire, un articol putea sa se refere i la metodica
predrii matematicii). Ca o pasare care din zbor se izbete de geam aa a sosit
acea telegrama. i a luat sfrit imobilitatea de atia ani. Dup nc o zi (chiar
de ziua naterii mele) a sosit o telegrama i de la Tvardovski n persoana: ma
convoca la redacie, n ziua urmtoare am plecat la Moscova i, traversnd
piaa Strastnaia spre Novi mir, am zabovit superstiios lng statuia lui

Pukin n parte ca s-l rog sa ma sprijine, n parte ca s-l asigur c-mi stiu
drumul, ca nu voi grei. A fost ca un fel de rugciune.
mpreuna cu Kopelev, am urcat larga scara boiereasca a lui Novi mirntr-un film, aceasta scara ar fi foarte potrivita pentru o scena de bal. Era la
amiaza, Tvardovski nc nu era acolo, dar i redacia abia ce se adunase, la ora
asta ncepea programul. Am nceput sa fac cunotin cu cei de la secia proza.
Anna Samoilovna Berzer, redactor la aceasta secie, era aceea care fcuse cel
mai mult pentru ca povestirea mea sa ajung n minile lui Tvardovski.
Iat cum s-au petrecut lucrurile (numai ca mie nu n acel an mi s-a
povestit cum a fost). Manuscrisul meu, inut atta timp n rezerva i camuflat,
zcuse o sptmn ntreaga pe biroul Annei Berzer, zcuse neprotejat, nici
mcar pus ntre nite coperte, lsat la nde-mna primului turntor sau
rufctor care ar fi trecut pe-acolo. Anna Samoilovna nu fusese prevenita
asupra cazului pe care-l reprezenta aceasta scriere. La un moment dat ea s-a
apucat s-i debaraseze biroul, a citit cteva fraze i i-a dat seama ca textul cu
pricina nu poate fi inut n condiiile acestea i ca de citit trebuie citit
altundeva. L-a luat acas i l-a citit chiar n seara aceea. A rmas cu gura
cscat. i-a confruntat impresia cu cea a Kaleriei Ozerova, prietena ei,
redactor la secia de critica literara. Cele doua impresii concordau. Cunoscnd
bine atmosfera de la Novi mir, A. S. i-a dat seama ca, n cadrul comitetului
de redacie, fiecare, conform concepiei sale despre binele revistei, cu siguran,
va cuta sa intercepteze manuscrisul, s-l dea uitrii, s-l fac pierdut, sa nu-l
lase sa ajung pn la Tvardovski. Ea trebuia deci ca printr-o stratagema s-i
scurtcircuiteze pe toi i, pe deasupra mocirlei de precauie i laitate, sa
trimit manuscrisul chiar lui Tvardovski, menit a fi acum primul care deschide
acest dosar. Dar atenie! Acest manuscris cu aspectul lui jalnic i mototolit o
s-l fac pe sef s-i ntoarc fata de la el. A. S. I-a dat la redactilografiere pe
cheltuiala redaciei. Asta a luat ceva timp. S-a mai consumat timp i asteptndu-l pe Tvardovski s-i revin dintr-unul dintre obinuitele lui accese de
ebrietate (beii nefericite, dar poate i salvatoare, dup cum aveam sa neleg cu
timpul). Dar dificultatea majora pentru A. S. Era de a ti cum s-i manevreze
pe membrii redaciei pentru a rzbi la Tvardovski, care n-o primea dect foarte
rar i, pe nedrept, o antipatiza, cine tie, poate c-i subaprecia gustul artistic,
dragostea de munca i devotamentul total fata de interesele revistei. Dar,
cunoscnd bine caracterul i slbiciunile tuturor superiorilor, ea l-a abordat pe
primul dintre acetia, pe E. N. Gherasimov, seful seciei proza, om cruia n
trecut destinul i produsese destule ocuri: Avem un material despre lagre.
Vrei s-l citeti? Gherasimov a trimis-o la plimbare: Nu ma mai bate la cap cu
lagrele astea. Cu aceeai problema l-a abordat i pe lociitorul al doilea al
redac-torului-sef, A. Kondratovici un omule care avea mereu aerul c-i
ciulete urechile, obsedat i nspimntat de cenzura. Kondratovici a rspuns
ca despre lagre tie deja totul i ca nu are nevoie de nimic, n plus, i-aa nu
poate fi publicat. Atunci A. Berzer a pus manuscrisul n fata secretarului
responsabil B. Zaks, pe care l-a ntrebat insidios: Uitai-v un pic; vrei s-l
citii? ntrebare mai dibace ca aceasta nici ca s-ar fi putut pune. De multi ani
de zile B. G. Zaks, gentleman rece i posomorit, nu mai avea nici o pofta de

literatura artistica, nu voia ca aceasta s-i strice ultima parte a vieii, zilele
nsorite petrecute la Koktebel n octombrie al fiecrui an, cele mai bune
concerte de iarna la Moscova. El a citit primul paragraf al povestirii mele, l-a
pus deoparte fara sa spun un cuvnt i a plecat. (Caci i aa nu-l putea
publica.)
De-acum, A. Berzer avea tot dreptul sa se adreseze i lui Tvardovski.
Caci toi ceilali ridicaser din umeri! A ateptat sa se iveasc ocazia ce-i
drept, n prezenta lui Kondratovici, caci n-a reuit sa stea de vorba cu seful
ntre patru ochi ca s-i spun ca exista doua manuscrise mai aparte care
neaprat trebuie sa fie citite de redactorul-ef: Sofia Petrovna de Lidia
Ciukovskaia i apoi ceva cu un lagr vzut de un mujic, o chestie foarte
populara. i de data aceasta nici ca s-ar fi putut ca prin cteva cuvinte sa se
ating exact partea unde era coarda sensibila a lui Tvardovski! Rspunsul lui a
venit imediat: asta dai-mi-o. * Dar Kondratovici s-a dezmeticit i a srit ca ars:
Lsai-o la mine pn mine, o citesc eu mai nti!
* i Sofia Petrovna a trebuit sa mai atepte civa ani: pn la mplinirea
vrstei de un sfert de secol i pn la publicarea ei n strintate. Faptul ca
una i aceeai revista n-ar ndrzni sa publice o a doua povestire pe tema
concen-trationara, acest fapt, foarte curent la noi, este de neneles pentru
Occident. Publicarea unei asemenea povestiri ar constitui o linie
El nu putea sa scape ocazia de a-i servi de filtru protector redac-toruluisef.
Kondratovici a luat asupra lui aceasta treaba i, de la primele rnduri, a
neles ca anonimul autor (nu semnasem textul, n credina ca poate astfel
frnez cursul ostil al evenimentelor), ca acest obscur autor al povestirii despre
lagre n-are nici cea mai mica idee despre aezarea elementelor principale ale
unei propoziii i mai folosete i nite cuvinte barbare. A trebuit sa ia creionul
i sa bifeze pagina nti, a doua, a cincea, a opta, punnd subiectele,
predicatele i atributele la locurile lor. Dar povestirea s-a dovedit plina de
agramatisme de la un capt la altul i, de la o anumit pagina, Kondratovici s-a
lsat pguba. Ce prere i fcuse el spre diminea, nu stiu, dar cred ca nu
era o problema sa i-o modifice ntr-un sens sau altul. Tvardovski nsa, fara si ceara prerea, s-a apucat sa citeasc el nsui manuscrisul.
Familiarizndu-m apoi cu viaa redaciei, m-am convins ca Ivan
Denisovici n-ar fi vzut lumina tiparului daca A. Berzer n-ar fi fost aa de
rzbttoare i nu l-ar fi agat pe Tvardovski strecurndu-i ca e o chestie
vzut de un mujic. Denisovici al meu n-ar fi primit el n veci lumina verde de
la cele trei gorile ale sefului: De-mentiev, Zaks i Kondratovici.
N-am sa spun ca aveam cine tie ce plan precis, dar un lucra l intuiam,
l presimeam cu claritate: mujicul asta de Ivan Denisovici nu putea s-i lase
indifereni nici pe mujicul superior care era Alek-sandr Tvardovski, nici pe
mujicul suprem, Nikita HrucioV. Aa s-a i ntmplat: la urma urmei, nici
poezia, nici chiar politica n-au fost acelea care au hotrt soarta povestirii mele,
ci tocmai aceasta substan funciarmente rneasca, att de batjocorita,
asuprita, ponegrita la noi ncepnd de la Marea Cotitura, i chiar i mai
dinainte.

Dup cum avea sa povesteasc mai trziu el nsui, Tvardovski, n seara

aceea, s-a aezat n pat i a luat manuscrisul. Dar, dup dou-trei pagini, i-a
zis ca aa ceva nu se citete culcat. S-a ridicat, s-a mbrcat. Ai casei dormeau
deja, dar el, toat noaptea, cu pauze la buctrie pentru ceai, a citit povestirea,
o data, apoi i a doua oara (n-a mai citit niciodat a doua oara ceea ce am scris
eu ulterior, i, n general, nu recitete niciodat nimic, nici dup concesii fcute
de autori). Aa a trecut noaptea, apoi au venit ceasurile, pentru rani,
matinale, dar nc nocturne pentru oamenii de litere, i trebuia sa mai
ateptm. Tvardovski nu s-a culcat defel.
L-a sunat pe Kondratovici i i-a dat ordin sa afle de la Berzer: cine este
autorul i unde se gsete. Acesta este modul n care s-a ajuns din veriga n
veriga la Kopelev. Acum, Tvardovski telefona la acesta. Un lucru i-a plcut
ndeosebi: aici nu era mistificarea vreunui condei renumit (de altfel, el era
convins de aceasta) i autorul nu era om de litere i nu era din Moscova.
Pentru Tvardovski ncepeau zilele fericite ale descoperirii: ddu imediat o
raita cu manuscrisul pe la prietenii sai, cerndu-i fiecruia sa puna la btaie
cte o sticla n cinstea apariiei unui nou scriitor. Trebuie s-l cunoti pe
Tvardovski: el este un adevrat editor prin aceea ca, spre deosebire de alii, la el
placerea de a descoperi noi talente merge pn la febrilitatea, pn la pasiunea
cuttorului de aur.
El i asalta prietenii, dar iat ce era straniu n legtur cu viaa lui: la
cincizeci i unu de ani, poet celebru, redactor-ef al celei mai bune reviste,
figura importanta a Uniunii Scriitorilor, figura de mare calibru i printre
comuniti, Tvardovski nu avea dect prieteni de slaba calitate: lociitorul sau
numrul unu (geniul sau rau) De-mentiev; apoi tovarul sau de pahar,
inexpresivul LA. Sat, scutier postum i cumnat al mscriciului Lunacearski;
plus M. A. Lifsit, un marxist dogmatic fosilizat. Se spune ca a avut perioade de
prietenie cu Viktor Nekrasov, cu Em. Kazakievici i cu alii, dar apoi prietenia
aceasta a avut soarta carului care a nimerit prin hrtoape: s-a mpotmolit, a
ajuns cu rotile-n sus. Adic, i prin mediul n care se mica i prin nsui felul
lui de a fi, Tvardovski era condamnat la singurtate. Din cauza anvergurii sale.
i a caracterului sau. i din cauza obriei sale rneti. i din cauza vieii de
membru al protipendadei sovietice, viaa nefireasca pentru un poet.
n timp ce se goleau aceste sticle i se cerea sa se aduc, pentru a fi privit
ca o minune, manuscrisul original n care literele se nghesuiau ca oile mnate
la strunga i n care nu era nici pic de spatiu liber pentru interveniile
creionului redacional, la revista, dup uzanele de rigoare n cazurile
importante, se ntocmeau referate cu privire la manuscris. Iat ce scria
Kondratovici: . Noi, probabil, n-o s-l putem publica Ar trebui nainte de
toate sa i se sugereze autorului sa introduc motivul deinuilor care ateapt
ca suferinele lor sa ia sfrit Ar trebui periata putin limba. De-mentiev:
Unghiul de vedere al autorului: n lagr este ngrozitor i la fel i n afara
lagrului. Manuscrisul constituie un caz complicat: a nu-l publica nseamn a
te teme de adevr A-1 publica este im -posibil, el nu arata totui dect o
latura a vieii. (Cititorul sa nu traga de aici concluzia ca Dementiev se
frmnta cu adevrat ntre a publica i a nu publica. El tia prea bine: a

publica aa ceva era i imposibil i periculos, i n-o sa fac nimeni treaba asta,
dar, avnd n vedere ca patronul sau era aa de cucerit i entuziasmat de cazul
respectiv, nu se putea da un verdict prea aspru.)
Dar ca sa aflu i sa pricep toate acestea mi-a trebuit mai mult de un an.
i la aceasta prima vizita, Kondratovici, strduindu-se sa fac pe importantul
(de altfel, lipsa lui de substan spirituala, lipsa lui de personalitate mi
apruser de la prima vedere), m-a ntrebat foarte semnificativ ca pe un modest
autor peste care a dat norocul:
Mai avei i altceva?
ntrebare simpla! ntrebare fireasca ei trebuiau s-i fac o idee despre
msura n care reuita mea era sau nu rezultatul n-tmplarii. Dar tocmai asta
era marele meu secret, n cinci ani de lagr cheltuisem resurse de ingeniozitate
ca s-i pclesc pe cei ce ma percheziionau, n opt ani, petrecui n deportare
i n libertate, inventasem ascunztori. Dar nu fcusem toate acestea pentru ca
sa susin acum o conversaie de salon, drept pentru care i-am luat vorba din
gura lui Kondratovici:
Pentru aceasta prima luare de contact, as prefera sa nu ncepem cu
aceasta ntrebare.
Sosind Tvardovski, am fost invitat n marea sala de redacie (la data
aceea, cei de la Novi mir aveau la dispoziie un spatiu destul de ngust; un colt
al salii era considerat a fi cabinetul lui Tvardovski). Nu-l cunoteam dect dup
nite proaste fotografii de ziar i, avnd n vedere slabele mele caliti de
fizionomist, as fi putut sa nu-mi dau seama ca era el. Era mare, masiv n toate
sensurile, dar iat rsrind i un al doilea, tot mare i tot masiv n toate
sensurile, simpatic nimic de zis, i care cu greu i ascundea bonomia. Acest
al doilea personaj s-a ntmplat sa fie Dementiev. Tvardovski nsa, potrivit
momentului, a afiat o atitudine demn-protocolara; i totui, chiar prin aceasta
masca nu putea sa nu strbat i sa ma frapeze din prima clipa expresia
copilroas a fetei lui aceasta sinceritate de copil neasigurat contra rului, de
copil cruia, se pare, nici lunga zbovire prin sferele nalte nici turta dulce
oferita de ocupantul tronului nu i-au pervertit sufletul ctui de putin.
Nu va veni vremea potrivita nu-i chip sa ne deschidem sufletul unii
altora. Dar va veni o zi i deodata, precum cei Treizeci i Trei de viteji, vom
ni cu toii din adncurile marii i astfel va renvia marea noastr literatura,
pe care noi am mbrncit-o n abis.
i mai exista o a treia certitudine: a spune ca noi, cohorta de cti
scnteietoare, ne vom ridica din mare, nu nseamn dect a recurge la un
simbol postum. Nu despre noi nine, nu despre trupurile noastre noi vom fi
murit pn atunci ci numai despre crile noastre va fi vorba, despre crile
pstrate prin fidelitatea i ingeniozitatea prietenilor notri. Eu tot nu credeam
ca literatura poate sa iniieze i sa provoace rsturnarea unei societi (totui,
nu aceasta ne demonstrase istoria Rusiei?!). Gndeam ca societatea va avea,
din alte cauze, un soc i chiar se va nnoi, ca atunci va aprea o falie, o bre a
libertii, i ndat literatura noastr din subteran va intra n aciune pentru a
exprima minilor dezorientate i tulburate de ce a fost fatal ca totul sa se

ntmple aa cum s-a ntmplat, i cum se face ca ncepnd din anul 1917
totul se sucete i se rsucete ntruna.
Dar iat ca au trecut anii i, se pare, totul tinde sa arate ca cele trei
certitudini ale mele au fost toate greite.
Cmpul literaturii s-a dovedit a nu fi chiar aa de neroditor. Degeaba s-a
ncercat sa se extirpe din el tot ceea ce-i da vieii hrana i seva, ca viaa tot a
prins rdcini. Se poate sa nu recunoti viaa care pulseaz n Tiorkin, n
Tiorkinpe lumea cealalt, n mujicii din Krutolucinsk ai lui Zalghin? Cum sa
nu recunoti viabilitatea crilor lui suksin, Mojaev, Tendriakov, Belov, Astafiev
i chiar Solouhin? i ale crilor lui L Maksimov i I. Vladimov? i I. Ka-zakov,
ce scriitor mare i talentat ar fi fost daca nu s-ar fi eschivat de la rostirea
adevrului capital! Nu enumr toate numele pentru ca nu ncap toate aici. i
apoi mai sunt poeii tineri i curajoi. n general, Uniunea Scriitorilor care o
respinsese cndva pe tvetaeva, l condamnase pe Zamiatin, l persecutase pe
Bulgakov, acceptase sa fie lichidai Mandelstam, Pavel Vasiliev, Pilniak, Artiom
Vesioli, i exclusese pe Ahmatova i Pasternak, aceasta uniune compromisa
mi aprea mie, din rundul clandestinitii mele, ca ncarnare a So-domei i
Gomorei, a chiocarilor i cmtarilor care prgreau templul cu vechiturile lor:
trebuia sa le rstorni mesele i cu biciul s-i scoi pe treptele de-afar. Sunt
uimit i foarte fericit de greeala mea.
Am greit eu i n a doua estimare, dar, de data aceasta, n sensul cel
rau: numrul unor asemenea ingenioi, al unor asemenea persevereni al
unor asemenea norocoi! S-a dovedit a fi cu totul insuficient. Ca sa facem noi
o ntreaga literatura nu era cu putin; matura cekista era acionat de o mna
mai inflexibila dect mi nchipuiam eu. Cte spirite luminoase i, poate, cte
genii chiar, au fost bgate, definitiv, integral i ireversibil, n pmnt. (Sau ele
erau i mai perseverente i mai ingenioase dect noi? i, nc mai scriu i
astzi fara sa sufle un cuvnt, fara sa scoat capul pe fereastra, tiind ca nc
n-a sunat ceasul libertii? Nu exclud aceasta posibilitate. Caci daca vreunul ar
fi vorbit despre mine la secia de proza cu vreun anior mai devreme cine l-ar
fi crezut?)
Varlam salamov a ieit n lume cu foile lui n cea mai timpurie primvara:
s-a ncrezut imediat n Congresul al XX-lea i, ncepnd cu aceasta epoca, i-a
lansat versurile pe nc nebatatoritele crri ale samizdatului. Eu le-am citit n
vara lui 1956 i am tresrit: iat un frate! Dintre fraii ascuni despre care
tiam, fara umbra de ndoiala, ca exista. Era un capt de fir care m-a ajutat sa
ma deschid imediat ctre el, dar m-am dovedit mai rezervat dect el, i apoi la
data aceea aveam n mine attea lucruri nescrise nc, i apoi i sntatea i
vrsta mi permiteau sa mai atept i drept urmare, am tcut continund sa
scriu.
Am greit eu i n a treia estimare: mult mai devreme, nc din timpul
vieii noastre, am nceput sa ieim din abisul apelor ntunecate. Mi-a fost dat sa
triesc ndeajuns ca sa cunosc aceasta fericire: sa scot capul n lume i sa
arunc primele pietricele n fruntea ngusta a lui Goliat. Fruntea rmnea
intacta, pietricelele ricoau, dar, caznd pe pmnt, ncepeau sa se transforme

n iarba fiarelor. Erau ntmpinate cu entuziasm sau cu ura, nimeni nu trecea

nsa indiferent pe lng ele.
Dar mai trziu, dimpotriv, lucrurile au nceput sa treneze, sa se
lungeasc precum o primvar rece care nu se mai sfrete. Istoria a nceput
s-i lanseze lasourile nenumrate ca s-i prind i s-i sugrume n fiecare
bucla pe ct mai multi. i astfel (cum era i de ateptat) involuia a fost aa de
mare nct acum nu mai aveam ce alege, de pus la cale nu mai aveam ce pune
dect, cu ultimele forte, sa aruncam cu ultimele pietricele n fruntea asta
incasabila.
Da, da, desigur, e la mintea omului: nu gureti cu o nuia de rchit
nite turnuri din beton armat. Dar mai tii, turnurile astea or fi poate numai
asa, nite desene fcute pe o rogojina!
Timp de doisprezece ani, calm i senin, am scris i am tot scris. Numai n
al treisprezecelea m-a trecut un fior. Era n vara anului 1960. De multele
lucruri scrise i lipsite de orice plasament, ncepuse sa mi se fac sila; mi
pierdusem viteza de reacie i de micare, n subteranele literaturii ncepea smi lipseasc aerul.
Avantajul major al scriitorului ilegalist tine de libertatea condeiului sau:
imaginaia lui nu este bntuita nici de cenzori nici de redactori, n fata nu-i sta
dect materialul lui, deasupra capului nu-i plutete dect adevrul. Dar
situaia lui comporta i un neajuns permanent: lipsa de cititori i, mai ales, de
cititori exigeni nzestrai cu sensibilitate literara. Caci pe cei civa cititori ai lui
(eu aveam njur de zece, cei mai multi dintre ei foti deinui, dar nici dintre
acetia n-a fost vreunul care sa fi reuit a-mi citi toate scrierile sa nu se uite
ca nu locuim n acelai ora, ca nimnui nu-i prisosesc zilele libere, nici banii
pentru cltorii, nici camerele pentru primit oaspei), deci pe cei civa cititori
ai lui, scriitorul ilegalist trebuie s-i aleag dup cu totul alte criterii: sa fie
siguri din punct de vedere politic i sa tie sa tac. Aceste doua caliti rar se
asociaz cu un gust artistic rafinat. Astfel scriitorul ilegalist nu are parte de o
critica artistica severa, la curent cu normele literare ale epocii. Or, se
adeverete ca aceasta critica, aceasta sobra fixare topografica a unei scrieri n
spaiul estetic, este foarte necesara, ca oricrui scriitor i este indispensabila fie
i o data la cinci ani, sau mcar o data la zece ani. Se adeverete ca ntrebarea
lui Pukin: Eti mulumit de ce ai scris, artist meticulos? este justificata, dar
nu n ntregime. Scriind zece i doisprezece ani ntr-o izolare absoluta, pierzi, pe
neobservate, simul msurii, ncepi sa fii prea ngduitor cu tine nsuti i pur i
simplu sa nu mai observi ca tirada cutare este prea stridenta, ca exclamaia
cutare este grandilocventa, ca, negsind o articulaie mai justa, n pasajul
cutare ai pus o platitudine.
Cnd, mai trziu, ieind din subteran, m-am apucat s-mi perii, pentru
lumea exterioara, scrierile, sa le perii de ceea ce deocamdat compatrioii mei
n-ar fi nghiit nicicum, am constatat cu uimire ca ele n-au avut dect de
ctigat din aceasta atenuare a stridentelor i ca au dobndit un impact mai
mare; i am nceput sa identific acele pasaje unde, fara s-mi dau seama mai
nainte, mi permisesem neglijente: n loc de o crmid ireproabil, rezistenta

la foc, pusesem una ciocnita i friabila, nc de la primul contact cu mediul

literar profesional, am simit ca trebuie s-mi recuperez unele ntrzieri.
Din cauza totalei mele inexperiene, eecul cel mai mare l-am avut cu
piesele. Cnd am nceput sa scriu piese n lagr, apoi n deportare, nu aveam n
minte dect spectacolele teatrale vzute de mine n Rostovul provincial al anilor
30 i care nc de-atunci erau cu mult sub nivelul teatrului mondial. Convins
ca esenialul, ntr-o creaie, este adevrul i experienta de via, subapreciam
faptul ca formele sunt supuse mbtrnirii, ca gusturile secolului al XX-lea se
modifica ntr-o msur considerabila i ca autorul nu poate neglija acest
fenomen. Chiar i azi, dup ce am frecventat n anii 60 teatrele Moscovei (care
nu mai sunt, vai, teatre ale artitilor i nici ale dramaturgilor, ci teatre ale
regizorilor, practic creatorii unici ai spectacolului), mi pare rau ca am scris
piese. * n 1960 n-a fi putut sa formulez i sa explic cu exactitate toate aceste
lucruri, dar am simit ca ma anchilozez, ca teancul deja masiv al scrierilor mele
zace nefolosit am nceput sa simt ca ceva mi da ghes sa ma pun n micare.
Pentru mine, care eram blocat din toate prile, nu putea fi vorba de micare.
Atunci am nceput s-mi fac tot felul de gnduri: toat ntreprinderea mea
literara aa de subtil conceputa, silenioas i invizibila, ajunsese ntr-o
fundtur.
nainte de a muri, Tolstoi scrisese ca, n general, sunt imorale
demersurile pe care le face un scriitor pentru a se vedea publicat nc din
timpul vieii. Trebuie, spunea el, sa munceti numai pentru posteritate:
aceasta, dup moartea ta, daca vrea sa te publice, n-are dect s-o tac.Lasnd
la o parte faptul ca Tolstoi nu a ajuns la toate nobilele sale reflecii dect dup
ce a fcut turul pasiunilor i al pcatelor, trebuie sa spunem ca aici el n-a
nimerit-o nici mcar pentru nite epoci domoale, darmite pentru una grbit ca
a noastr. El are dreptate atunci cnd spune ca goana dup un nou succes de
public este pgubitoare pentru talentul scriitoricesc. Dar paguba este i mai
mare atunci cnd, ani de zile, nu poi avea cititori cititori severi, ostili,
entuziati atunci cnd, prin talentul tau, nu poi influenta ctui de putin
societatea nconjurtoare, tineretul care
* Proza lui salamov, dup prerea mea, a suferit i ea n urma lungii
claustrri n care a lucrat-o. Ea ar fi putut fi cu adevrat perfecta cu aceeai
suma de materiale i cu aceeai concepie din partea autorului.
Creste. Acest mutism confer puritate, dar comporta i o anumit
iresponsabilitate. Judecata lui Tolstoi este pripita.
Literatura tiprit n epoca aceea nu fcuse dect sa ma amuze; de-acum
ncepea sa ma irite. Tocmai apruser memoriile lui Eh-renburg i Paustovski;
am trimis la diferite redacii o critica severa pe care, bineneles, nimeni n-a
acceptat-o, numele meu nefiind cunoscut nimnui. Dup forma lui, articolul
meu prea sa se ridice mpotriva literaturii memorialistice n general, dar n
realitate el exprima starea sufleteasca a unui om scandalizat de a-i vedea pe
aceti scriitori, care cunoscuser aceasta ndelungata epoca sumbra,
strduindu-se n continuare sa gliseze lin, fara sa ne spun ceva important, ci
nite fleacuri acolo, i dndu-ne pe la ochi cu unguent lenitiv ca sa ne

mpiedice pentru mai multa vreme sa vedem adevrul dar de ce se tem atta
aceti scriitori care s-au aranjat i pe care nu-i amenina nimeni?
n toamna aceea, pitulat n vizuina mea i tras la fata, am nceput s-mi
bat capul cu ntrebarea: oare n-a putea eu totui sa scriu ceva pe care sa nu-l
pot publica, dar pe care mcar s-l pot arata oamenilor? Pe care mcar sa nu
trebuiasc s-l ascund? Astfel mi-a venit ideea sa scriu Luminarea n vnt
piesa care se bazeaz pe un material de actualitate, dar de coloratura
cosmopolita, piesa despre oricare societate prospera a deceniului nostru, fie ea
din Vest sau din Est.
Aceasta piesa cea mai nereuit din cte am scris mi-a dat mai multa
btaie de cap dect toate celelalte la un loc. Mai exact, am aflat pentru prima
data ct timp poi sa trudeti asupra unei lucrri i sa nu-i reueasc, chiar
daca o rescrii de patru sau de cinci ori. i am mai aflat ca poi sa sacrifici scene
ntregi i sa pui n locul lor altele, i de aerul de artificialitate tot sa nu scapi.
Multa munca investisem n ea i cnd sa zic ca am terminat, am constatat ca
nu era ceea ce trebuia. i totui pornisem de la povestea adevrat a unei
familii moscovite, nicieri nu ma abtusem de la dicteul propriei mele
contiine, n text exprimasem numai ideile n care credeam i chiar ideile mele
favorite, refuznd de la primul act sa fac pe placul cenzurii i totui, de ce nu
mi-a reuit? Oare numai pentru ca m-am ndeprtat de realitatea rusa concreta
(nicidecum pentru a ma camufla, i nu numai pentru a da piesei un aspect
deschis, ci i pentru a conferi expunerii o mai mare generalitate: lucrul acesta
i se potrivete mai bine Occidentului satul dect noua)
i fara solul rusesc trebuia sa pierd i limba rusa? Dar alii scriu ce
poftesc n aceasta maniera fara chip i fara limba i le iese ceva; de ce trebuie
ca eu.? Adic, nu poi sa faci un pas i jumtate n abstracie, i tot restul s-l
scrii concret.
O alta ncercare am fcut-o n 1961, dar fara s-mi dau seama. Fara sa
stiu de ce, fara plan preconceput, am luat pur i simplu s-854 i l-am
redactilografiatperiindu-l, trecnd peste pasajele i judecile cele mai abrupte
i peste povestea lunga spusa de cpitanul de fregata Cezarului n legtur cu
modul n care, n 1945, la Sevas-topol, i-am pclit pe americani cu simulacrul
nostru de bunstare. Am fcut asta, Dumnezeu tie de ce, i am pus lucrarea
deoparte. Dar de data aceasta am pus-o n mod deschis, rara s-o ascund,
ncercam bucuria intensa a unei eliberri! Sa nu-i mai bati capul cu cutarea
unei ascunztori pentru o lucrare proaspt terminata, s-o tii pur i simplu n
sertar-o fericire pe care scriitorii n-o apreciaz la valoarea ei. Caci niciodat
seara nu ma culcam nainte de a fi verificat daca totul este ascuns cum trebuie
i nainte de a-mi fi stabilit conduita de urmat n eventualitatea c-ar fi venit smi bata la usa n noaptea aceea.
Ma saturasem pn n gt de conspiraie, caci mi ddea bti de cap mai
dihai dect munca de redactare. Dar nu ma ateptam la nici o detensionare din
nici o parte i radioul occidental, pe care-l ascultam totdeauna chiar n ciuda
bruiajului, nu tia nimic despre alunecrile i faliile geologice care se
produceau la adncime i care n curnd aveau sa fie resimite la suprafa.
Nimeni nu tia nimic, eu nu ma ateptam la nimic mbucurtor i m-am

angajat la o noua finisare i la o retranscriere a Cercului. Dup incolorul

Congres al XXI-lea, care ngropase pe tcute minunatele perspective deschise
de al XX-lea, era imposibil sa prevezi acel atac subit, zgomotos i furios pe care
Hruciov urma s-l declaneze contra lui Stalin la Congresul al XXII-lea! i a-l
explica era pentru noi, nite provinciali neinformai, o absoluta imposibilitate.
Dar atacul s-a produs nu n secret, ca la Congresul al XX-lea, ci pe fata!
Din cte-mi aminteam, de mult nu mai citisem nite lucruri aa de interesante
ca discursurile inute la Congresul al XXII-lea! n cmrua acestei case din
lemn putrezit, unde un bat de chibrit aruncat la ntmplare putea sa prefac n
cenu toate manuscrisele mele din toi aceti ani, eu citeam i reciteam aceste
discursuri i zidurile dosnicului meu univers ncepeau sa se clatine ca la
teatru perdelele culiselor, i n cltinarea lor libera se lrgeau i ma fceau i pe
mine sa ma clatin i sa ma frmnt: nu venise oare mult ateptatul moment
teribil i radios, clipa n care trebuia s-mi arat sca-frlia la suprafaa apei?
Nu aveam dreptul sa greesc! Nu trebuia sa ma arat nainte de vreme.
Dar a rata clipa unica nici asta nu trebuia!
i apoi intervenise la Congresul al XXII-lea i Tvardovski, cu o buna
cuvntare n care strecurase discret ideea ca de multa vreme ar exista
posibilitatea de a se da dovada de mai multa ndrzneal i libertate n ceea ce
se publica, posibilitate pe care nsa noi n-o folosim. Asta revenea la a spune
pur i simplu ca Novi mir nu publica texte ceva mai ndrznee i mai incisive,
desi ar fi putut s-o fac.
n ochii mei, Tvardovski din perioada tarii Muravia nu se detaa ctui de
putin din plutonul poeilor angajai n serviciul de ta-miere a minciunii, n
timpul deportrii mele, i parcursesem cele doua volume de versuri publicate n
1954, dar nu gsisem n ele nimic remarcabil. Dar, nc de pe cnd eram pe
front, l reinusem pe Vasili Tiorkin ca pe o reuit excepional: cu mult
nainte de apariia primelor cri veridice despre rzboi (de la Traneele lui
Nekrasov ncoace reuitele nu sunt chiar aa de multe, poate vreo jumtate de
duzina), n uvoiul larmei agitatorice care nsoea canonadele noastre de pe
pmnt i din aer, Tvardovski izbutise sa scrie un poem mai tare dect bronzul,
un poem curajos i nepoluat servit de acest rar simt al msurii i poate i de
aceasta destul de des ntlnita delicatee rneasc. (Aceasta delicatee pe care
taranul, n ciuda necazurilor lui cotidiene, o pstreaz sub coaja noduroasa a
inculturii continua sa ma uimeasc.) Neavnd libertatea sa spun ntregul
adevr despre rzboi, Tvardovski s-a oprit, totui, la un milimetru de hotarul
minciunilor, netrecnd nicieri peste acest ultim milimetru, nicieri! De aici sa i nscut miracolul. Aceasta nu este numai prerea mea personala, eu am
auzit-o clar exprimata, nc n vremea rzboiului, de ctre ostaii bateriei mele.
n cadrul serviciului nostru de reperaj acustic, ei aveau destul timp, chiar n
condiii de lupta, sa traga cu urechea la vreo lectura (noaptea, la aparatele
posturilor de ascultare; de la postul central se citea cte ceva). Ei bine, din
bogata oferta ce li se fcea, alegerea i preferina lor se opreau, evident, asupra
lui Rzboi i pace i Tiorkin.
Dar apoi, i deinut n lagre, i deportat, i diriginte la coal, i scriitor
clandestin, n-am mai avut, din lipsa de timp liber, posibilitatea sa citesc nici

Casa de la drum, nici altceva. (Numai pe Tiorkin pe lumea cealalt l citisem

nc din 1956, n rest preferina i atenia mea se orientau mereu spre
samizdat.) Nici nu tiam ca n Pravda apruse un capitol din Mai departe dect
deprtarea i ca poemul obinuse n anul acela premiul Lenin. Poemul l-am citit
n ansamblul lui mult mai trziu, dar capitolul Asa a fost l-am citit atunci
cnd mi l-a scos n cale Novi mir.
Pentru vremea aceea, n atmosfera de laitate generala, acest poem trecea
drept act de curaj: noaptea-munca a mtuichii Daria
ura! Dreptatea va avea o dat-n plus de partea lui. i chiar Moscova
cu-nalte blocuri un straniu pavilion prea. i n acel moment am simit primul
imbold: ce-ar fi s-i arat lui Tvardovski ceva scris de mine? De ce sa nu fac
pasul acesta?
Dar frunzrind i cntrind mereu acelai capitol, am dat peste printele
cel groaznic i peste echitatea lui vecina cu inechitatea lui i pentru afirmaia
c-i suntem pentru victorie datori i ca Stalin e ruda buna cu otelul care ne
ajuta-n lupta.
i-n cartea-ne de aur pur. Nu-i virgula, nu-i rnd, va jur. Onoarea
noastr s-o pteze. Da, toate cte-au fost Au fost!
Zu ca e prea catifelat: lagrele, patruzeci de ani de ruine, nu au ptat
onoarea? Zu ca socoteala e prea expeditiva: ce-a fost, a fost, aici n-ai ce saduni, nici ce sa scazi. Pai, aa se poate vorbi i despre toate speciile de
fascism. Atunci la ce bun Nurnberg-ul?
Ce-a fost a fost.? Filosofie a neputinei, filosofie care refuza sa se
pronune asupra istoriei. * Poetul pipia cu piciorul marginea crrii pavate,
dar ideea de a se abate de la ea l nspimnta.
* Lidia Ciukovskaia n nsemnri despre Anna Ahmatova i amintete
cum aceasta, cu cinci ani mai devreme, era furioasa pe Tvardovski pentru
capitolul Prietenul din copilrie, publicat atunci: O minciuna noua n locul
celei vechi tara? Ea n-are nici un rol aici! Poporul? Aici nu e nici un popor! i
poetul ca i deinutul i nici eu nu tiam ce sa fac: sa ma smulg din mlatina i
s-mi ntind braele spre el: hai! O sa vina sau o sa se ndrtniceasc?
Nici despre Novi mir nu aveam o imagine clara: judecind dup cele cu
care-i umplea majoritatea paginilor, puine lucruri, gseam eu, o deosebeau de
celelalte reviste. Acele contraste pe care revistele sovietice le percepeau ca
existnd ntre ele erau pentru mine insignifiante, mai ales ntr-o perspectiva
sau retrospectiva istorica ndelungata. Toate aceste reviste se foloseau de una i
aceeai terminologie de baza, de una i aceeai placa, de unul i acelai descntec, i din toate acestea eu nu eram capabil sa nghit nici mcar ct ar fi
ncput ntr-o linguri de ceai.
Dar ceva nsemna acest vuiet subteran al vulcanului care erupsese la
congresul al XXII-lea! n sfrit, m-am hotrt. S-854, pe care-l uurasem
fara sa stiu n ce scop i sub ce inspiraie, pica la tanc. M-am decis s-l predau
la Novi mir. (Daca nu s-ar fi ntm-plat asta, ar fi putut sa se mtmple altceva,
altceva mai rau: fotocopia manuscrisului din lagr as fi trimis-o peste granita,
sub pseudonimul Stepan Hlnov, aa cum era deja pregtit. Eu nu tiam ca,
i de va fi publicata i bgat n seama n Occident, varianta cea mai reuit n-

ar putea sa aib nici a suta parte din influenta pe care ar trebui s-o aib. Dar
de un an btut pe muchie greata pe care mi-o producea aceasta situaie fara
ieire ma mpingea sa forez cumva nota.)
Eu personal nu m-am dus la Novi mir. Neateptndu-m la nici un
succes, picioarele mele, la rndul lor, nu se simeau atrase n-tr-acolo, asta-i
totul. Aveam patruzeci i trei de ani, ma lovisem cu capul de destui perei pe
lumea asta, ca sa ma mai duc la redacie ca un tnr debutant. Prietenul meu
de nchisoare Lev Kopelev s-a angajat sa transmit manuscrisul. Desi avea ase
coli de autor, manuscrisul era cum nu se poate mai subire, gndii-v i
dumneavoastr: coala scrisa pe ambele fete, fara margini lsate nefolosite i cu
rndurile nghesuite unele n altele.
Trecuse pe acolo. Mncase pinea aceea.
i deinutul.
Pe-acelasi bilet cu mine, Era invitat la Kremlin.
Da: pentru 1956 era comoda scricica a minciunii.
L-am dat i unde n-am nceput sa ma frmnt, nu ca un tnr autor
ahtiat dup glorie, ci ca un vechi i nrit client al lagrelor, care avusese
imprudenta s-i trdeze pista.
Era nceputul lui noiembrie 1961. (ntr-o nota ntmpltoare din luna
aceea, citesc urmtoarele: Senzaia ca ma aflu ntr-un scrn-ciob care marunca n slava cerului: mi-e frica, mi se taie rsuflarea i totui e bine.) Nu
tiam pe unde s-o iau ca sa ajung la hotel n Moscova, dar, o data ajuns acolo
i avantajat de faptul ca, n ajunul srbtorilor, multi prsiser oraul, am
putut obine un pat. Aici am trit zile marcate de ultime ezitri nc mai
puteam opri totul, nc mai puteam recupera totul. (Am rmas nsa nu pentru
a mai sta n cumpn, ci ca sa citesc Pentru cine bat clopotele, text difuzat de
samizdat i mprumutat mie pentru trei zile. Nu citisem pn atunci nici un
rnd de Hemingway.)
Hotelul s-a nimerit sa fie la Ostankino, exact lng acel semi-narsaraska1, unde se desfoar aciunea Cercului meu i unde, de la prima mea
experienta de via concentraionara, m-am apucat serios de scris n 1948. n
alternanta cu Hemingway, ieeam sa hoinresc pe lng gardul saraskai mele.
Gardul era tot acolo, n-cercuind n acelai perimetru acelai spatiu strimt n
care odinioar erau nghesuii atia oameni emineni i n care ddeau n
clocot discuiile i proiectele noastre.
Ma aflam acum, rtcitor, la vreo zece metri de acea csu episcopala
asemntoare cu o arca i de acei tei, tei seculari, pe sub care, trei ani de zile,
pisem un-doi-trei i un-doi-trei i iar undoi-trei dimineaa, la prnz i seara,
visnd la o ndeprtat i luminoasa libertate, ntr-un viitor cu totul altul,
luminos ntr-o tara a luminii.
i iat-m ca acum, pe o zi posomorita i umeda, notnd prin zloata de
noiembrie, mergeam pe partea astlalt a crrii pe care odinioar numai
santinelele, la schimbarea grzii, o strbteau de la un foior la altul, i ma
ntrebam: dar ce-am fcut? Caci, vedei bine, sunt din nou n minile lor.
Cum am putut eu, fara nici o constrngere exterioara, sa ma duc singur
i sa ma denun?

1 saraska: n argoul deinuilor, nchisoare de tip special n care regimul

stalinist exploata n scopuri proprii cercetrile savanilor i tehnicienilor
deinui aici. Soljenin evoca aici saraska de la Mavrino din Primul Cerc. (N.t.)
DESCOPERINDU-M.
Am trit apoi ca vai de lume o luna ntreaga la Riazan: undeva, la aceasta
ora, invizibil, destinul meu se mica i, dup convingerea mea tot mai ferma, se
mic spre mai rau. Unui deinut inveterat, unui fiu al Gulagului, i este
aproape inaccesibila credina n mai bine. i dezobisnuindu-se, de-a lungul
anilor de lagr, de a mai lua vreo hotrre pe cont propriu (pentru tot ce este
important eti lsat aproape ntotdeauna la discreia destinului), noi chiar ne
obinuim cu ideea ca este mai putin periculos sa nu hotrti nimic, sa nu
ntreprinzi nimic: trieti i mulumete-te cu simplul fapt de a trai!
Dar eu tocmai nclcasem aceasta lege a lagrelor i acum era de groaza.
i continuam i lucrul la noua redactare a Cercului; toate textele, inclusiv cele
din lagr, erau la mine n apartament, iar aceasta aventura cu Novi mir mi se
prea o imprudenta cu att mai funesta.
Oricum ar rsuna tobele congresului al XXII-lea, orice monument s-ar
promite a se ridica n memoria deinuilor disprui (de altfel numai n
memoria comunitilor, nici pn n ziua de azi nu s-a ridicat), a crede ca a sosit
deja vremea rostirii adevrului, haida de, asta nu se poate; cu siguran,
capetele noastre, inimile i limbile prea i-au pierdut obiceiul de a mai crede n
aa ceva! Noi am renunat de a mai spune vreodat adevrul i de a-l mai auzi.
Totui, la 9 decembrie mi-a sosit o telegrama de la L. Kopelev: Aleksandr
Trifonovici este entuziasmat de articol (articol era numele de cod pe care-l
convenisem pentru povestire, un articol putea sa se refere i la metodica
predrii matematicii). Ca o pasare care din zbor se izbete de geam aa a sosit
acea telegrama. i a luat sfrit imobilitatea de atia ani. Dup nc o zi (chiar
de ziua naterii mele) a sosit o telegrama i de la Tvardovski n persoana: ma
convoca la redacie, n ziua urmtoare am plecat la Moscova i, traversnd
piaa Strastnaia spre Novi mir, am zabovit superstiios lng statuia lui
Pukin n parte ca s-l rog sa ma sprijine, n parte ca s-l asigur c-mi stiu
drumul, ca nu voi grei. A fost ca un fel de rugciune.
mpreuna cu Kopelev, am urcat larga scara boiereasca a lui Novi mir
ntr-un film, aceasta scara ar fi foarte potrivita pentru o scena de bal. Era la
amiaza, Tvardovski nc nu era acolo, dar i redacia abia ce se adunase, la ora
asta ncepea programul. Am nceput sa fac cunotin cu cei de la secia proza.
Anna Samoilovna Berzer, redactor la aceasta secie, era aceea care fcuse cel
mai mult pentru ca povestirea mea sa ajung n minile lui Tvardovski.
Iat cum s-au petrecut lucrurile (numai ca mie nu n acel an mi s-a
povestit cum a fost). Manuscrisul meu, inut atta timp n rezerva i camuflat,
zcuse o sptmn ntreaga pe biroul Annei Berzer, zcuse neprotejat, nici
mcar pus ntre nite coperte, lsat la nde-mna primului turntor sau
rufctor care ar fi trecut pe-acolo. Anna Samoilovna nu fusese prevenita
asupra cazului pe care-l reprezenta aceasta scriere. La un moment dat ea s-a
apucat s-i debaraseze biroul, a citit cteva fraze i i-a dat seama ca textul cu
pricina nu poate fi inut n condiiile acestea i ca de citit trebuie citit

altundeva. L-a luat acas i l-a citit chiar n seara aceea. A rmas cu gura
cscat. i-a confruntat impresia cu cea a Kaleriei Ozerova, prietena ei,
redactor la secia de critica literara. Cele doua impresii concordau. Cunoscnd
bine atmosfera de la Novi mir, A. S. i-a dat seama ca, n cadrul comitetului
de redacie, fiecare, conform concepiei sale despre binele revistei, cu siguran,
va cuta sa intercepteze manuscrisul, s-l dea uitrii, s-l fac pierdut, sa nu-l
lase sa ajung pn la Tvardovski. Ea trebuia deci ca printr-o stratagema s-i
scurtcircuiteze pe toi i, pe deasupra mocirlei de precauie i laitate, sa
trimit manuscrisul chiar lui Tvardovski, menit a fi acum primul care deschide
acest dosar. Dar atenie! Acest manuscris cu aspectul lui jalnic i mototolit o
s-l fac pe sef s-i ntoarc fata de la el. A. S. L-a dat la redactilografiere pe
cheltuiala redaciei. Asta a luat ceva timp. S-a mai consumat timp i asteptndu-l pe Tvardovski s-i revin dintr-unul dintre obinuitele lui accese de
ebrietate (beii nefericite, dar poate i salvatoare, dup cum aveam sa neleg cu
timpul). Dar dificultatea majora pentru A. S. Era de a ti cum s-i manevreze
pe membrii redaciei pentru a rzbi la Tvardovski, care n-o primea dect foarte
rar i, pe nedrept, o antipatiza, cine tie, poate c-i subaprecia gustul artistic,
dragostea de munca i devotamentul total fata de interesele revistei. Dar,
cunoscnd bine caracterul i slbiciunile tuturor superiorilor, ea l-a abordat pe
primul dintre acetia, pe E. N. Gherasimov, seful seciei proza, om cruia n
trecut destinul i produsese destule ocuri: Avem un material despre lagre.
Vrei s-l citeti? Gherasimov a trimis-o la plimbare: Nu ma mai bate la cap cu
lagrele astea. Cu aceeai problema l-a abordat i pe lociitorul al doilea al
redac-torului-sef, A. Kondratovici un omule care avea mereu aerul c-i
ciulete urechile, obsedat i nspimntat de cenzura. Kondratovici a rspuns
ca despre lagre tie deja totul i ca nu are nevoie de nimic, n plus, i-aa nu
poate fi publicat. Atunci A. Berzer a pus manuscrisul n fata secretarului
responsabil B. Zaks, pe care l-a ntrebat insidios: Uitai-v un pic; vrei s-l
citii? ntrebare mai dibace ca aceasta nici ca s-ar fi putut pune. De multi ani
de zile B. G. Zaks, gentleman rece i posomorit, nu mai avea nici o pofta de
literatura artistica, nu voia ca aceasta s-i strice ultima parte a vieii, zilele
nsorite petrecute la Koktebel n octombrie al fiecrui an, cele mai bune
concerte de iarna la Moscova. El a citit primul paragraf al povestirii mele, l-a
pus deoparte fara sa spun un cuvnt i a plecat. (Caci i aa nu-l putea
publica.)
De-acum, A. Berzer avea tot dreptul sa se adreseze i lui Tvardovski.
Caci toi ceilali ridicaser din umeri! A ateptat sa se iveasc ocazia ce-i
drept, n prezenta lui Kondratovici, caci n-a reuit sa stea de vorba cu seful
ntre patru ochi ca s-i spun ca exista doua manuscrise mai aparte care
neaprat trebuie sa fie citite de redactorul-ef: Sofia Petrovna de Lidia
Ciukovskaia i apoi ceva cu un lagr vzut de un mujic, o chestie foarte
populara. i de data aceasta nici ca s-ar fi putut ca prin cteva cuvinte sa se
ating exact partea unde era coarda sensibila a lui Tvardovski! Rspunsul lui a
venit imediat: asta dai-mi-o. * Dar Kondratovici s-a dezmeticit i a srit ca ars:
Lsai-o la mine pn mine, o citesc eu mai nti!

* i Sofia Petrovna a trebuit sa mai atepte civa ani: pn la mplinirea

vrstei de un sfert de secol i pn la publicarea ei n strintate. Faptul ca
una i aceeai revista n-ar ndrzni sa publice o a doua povestire pe tema
concen-trationara, acest fapt, foarte curent la noi, este de neneles pentru
Occident. Publicarea unei asemenea povestiri ar constitui o linie. *
El nu putea sa scape ocazia de a-i servi de filtru protector redac-toruluisef!
Kondratovici a luat asupra lui aceasta treaba i, de la primele rnduri, a
neles ca anonimul autor (nu semnasem textul, n credina ca poate astfel
frnez cursul ostil al evenimentelor), ca acest obscur autor al povestirii despre
lagre n-are nici cea mai mica idee despre aezarea elementelor principale ale
unei propoziii i mai folosete i nite cuvinte barbare. A trebuit sa ia creionul
i sa bifeze pagina nti, a doua, a cincea, a opta, punnd subiectele,
predicatele i atributele la locurile lor. Dar povestirea s-a dovedit plina de
agramatisme de la un capt la altul i, de la o anumit pagina, Kondratovici s-a
lsat pguba. Ce prere i fcuse el spre diminea, nu stiu, dar cred ca nu
era o problema sa i-o modifice ntr-un sens sau altul. Tvardovski nsa, fara si ceara prerea, s-a apucat sa citeasc el nsui manuscrisul.
Familiarizndu-m apoi cu viaa redaciei, m-am convins ca Ivcm
Denisovici n-ar fi vzut lumina tiparului daca A. Berzer n-ar fi fost aa de
rzbttoare i nu l-ar fi agat pe Tvardovski strecurndu-i ca e o chestie
vzut de un mujic. Denisovici al meu n-ar fi primit el n veci lumina verde de
la cele trei gorile ale sefului: De-mentiev, Zaks i Kondratovici.
N-am sa spun ca aveam cine tie ce plan precis, dar un lucru l intuiam,
l presimeam cu claritate: mujicul asta de Ivan Denisovici nu putea s-i lase
indifereni nici pe mujicul superior care era Alek-sandr Tvardovski, nici pe
mujicul suprem, Nikita HrucioV. Aa s-a i ntmplat: la urma urmei, nici
poezia, nici chiar politica n-au fost acelea care au hotrt soarta povestirii mele,
ci tocmai aceasta substan funciarmente rneasca, att de batjocorita,
asuprita, ponegrita la noi ncepnd de la Marea Cotitura, i chiar i mai
dinainte.
Dup cum avea sa povesteasc mai trziu el nsui, Tvardovski, n seara
aceea, s-a aezat n pat i a luat manuscrisul. Dar, dup dou-trei pagini, i-a
zis ca aa ceva nu se citete culcat. S-a ridicat, s-a mbrcat. Ai casei dormeau
deja, dar el, toat noaptea, cu pauze la buctrie pentru ceai, a citit povestirea,
o data, apoi i a doua oara (n-a mai citit niciodat a doua oara ceea ce am scris
eu ulterior, i, n general, nu recitete niciodat nimic, nici dup concesii fcute
de autori). Aa a trecut noaptea, apoi au venit ceasurile, pentru rani,
matinale, dar nc nocturne pentru oamenii de litere, i trebuia sa mai
ateptm. Tvardovski nu s-a culcat defel.
L-a sunat pe Kondratovici i i-a dat ordin sa afle de la Berzer: cine este
autorul i unde se gsete. Acesta este modul n care s-a ajuns din veriga n
veriga la Kopelev. Acum, Tvardovski telefona la acesta. Un lucru i-a plcut
ndeosebi: aici nu era mistificarea vreunui condei renumit (de altfel, el era
convins de aceasta) i autorul nu era om de litere i nu era din Moscova.

Pentru Tvardovski ncepeau zilele fericite ale descoperirii: ddu imediat o

raita cu manuscrisul pe la prietenii sai, cerndu-i fiecruia sa puna la btaie
cte o sticla n cinstea apariiei unui nou scriitor. Trebuie s-l cunoti pe
Tvardovski: el este un adevrat editor prin aceea ca, spre deosebire de alii, la el
placerea de a descoperi noi talente merge pn la febrilitatea, pn la pasiunea
cuttorului de aur.
El i asalta prietenii, dar iat ce era straniu n legtur cu viaa lui: la
cincizeci i unu de ani, poet celebru, redactor-ef al celei mai bune reviste,
figura importanta a Uniunii Scriitorilor, figura de mare calibru i printre
comuniti, Tvardovski nu avea dect prieteni de slaba calitate: lociitorul sau
numrul unu (geniul sau rau) De-mentiev; apoi tovarul sau de pahar,
inexpresivul LA. Sat, scutier postum i cumnat al mscriciului Lunacearski;
plus M. A. Lifsit, un marxist dogmatic fosilizat. Se spune ca a avut perioade de
prietenie cu Viktor Nekrasov, cu Em. Kazakievci i cu alii, dar apoi prietenia
aceasta a avut soarta carului care a nimerit prin hrtoape: s-a mpotmolit, a
ajuns cu rotile-n sus. Adic, i prin mediul n care se mica i prin nsui felul
lui de a fi, Tvardovski era condamnat la singurtate. Din cauza anvergurii sale.
i a caracterului sau. i din cauza obriei sale rneti. i din cauza vieii de
membru al protipendadei sovietice, viaa nefireasca pentru un poet., n timp ce
se goleau aceste sticle i se cerea sa se aduc, pentru a fi privit ca o minune,
manuscrisul original n care literele se nghesuiau ca oile mnate la strunga i
n care nu era nici pic de spatiu liber pentru interveniile creionului redacional,
la revista, dup uzanele de rigoare n cazurile importante, se ntocmeau
referate cu privire la manuscris. Iat ce scria Kondratovici: . Noi, probabil, n-o
s-l putem publica. Ar trebui nainte de toate sa i se sugereze autoruluisa
introduc motivul deinuilor care ateapt ca suferinele lor sa ia sfrit. Ar
trebui periata putin limba. De-mentiev: Unghiul de vedere al autorului: n
lagr este ngrozitor i la fel i n afara lagrului. Manuscrisul constituie un caz
complicat: a nu-l publica nseamn a te teme de adevr. A-1 publica este im posibil, el nu arata totui dect o latura a vieii. (Cititorul sa nu traga de aici
concluzia ca Dementiev se frmnta cu adevrat ntre a publica i a nu publica.
El tia prea bine: a publica aa ceva era i imposibil i periculos, i n-o sa fac
nimeni treaba asta, dar, avnd n vedere ca patronul sau era aa de cucerit i
entuziasmat de cazul respectiv, nu se putea da un verdict prea aspru.)
Dar ca sa aflu i sa pricep toate acestea mi-a trebuit mai mult de un an.
i la aceasta prima vizita, Kondratovici, strduindu-se sa fac pe importantul
(de altfel, lipsa lui de substan spirituala, lipsa lui de personalitate mi
apruser de la prima vedere), m-a ntrebat foarte semnificativ ca pe un modest
autor peste care a dat norocul:
Mai avei i altceva?
ntrebare simpla! ntrebare fireasca ei trebuiau s-i fac o idee despre
msura n care reuita mea era sau nu rezultatul n-tmplarii. Dar tocmai asta
era marele meu secret, n cinci ani de lagr cheltuisem resurse de ingeniozitate
ca s-i pclesc pe cei ce ma percheziionau, n opt ani, petrecui n deportare
i n libertate, inventasem ascunztori. Dar nu fcusem toate acestea pentru ca

sa susin acum o conversaie de salon, drept pentru care i-am luat vorba din
gura lui Kondratovici:
Pentru aceasta prima luare de contact, as prefera sa nu ncepem cu
aceasta ntrebare.
Sosind Tvardovski, am fost invitat n marea sala de redacie (la data
aceea, cei de la Novi mir aveau la dispoziie un spatiu destul de ngust; un colt
al salii era considerat a fi cabinetul lui Tvardovski). Nu-l cunoteam dect dup
nite proaste fotografii de ziar i, avnd n vedere slabele mele caliti de
fizionomist, as fi putut sa nu-mi dau seama ca era el. Era mare, masiv n toate
sensurile, dar iat rsrind i un al doilea, tot mare i tot masiv n toate
sensurile, simpatic nimic de zis, i care cu greu i ascundea bonomia. Acest
al doilea personaj s-a ntmplat sa fie Dementiev. Tvardovski nsa, potrivit
momentului, a afiat o atitudine demn-protocolara; i totui, chiar prin aceasta
masca nu putea sa nu strbat i sa ma frapeze din prima clipa expresia
copilroas a fetei lui aceasta sinceritate de copil neasigurat contra rului, de
copil cruia, se pare, nici lunga zbovire prin sferele nalte nici turta dulce
oferita de ocupantul tronului nu i-au pervertit sufletul ctui de putin.
T t Toate vrfurile redaciei s-au aezat n jurul unei vechi mese uriae, n
forma de oval alungit, eu fata-n fata cu Aleksandr Trifo-novici. El fcea mari
eforturi sa se domine pe sine nsui i s-i compun o mina serioasa, dar nu
prea reuea: era din ce n ce mai radios. Tria acum unul dintre momentele
cele mai fericite ale vieii sale; n jurul acestei mese, eroul zilei nu eram eu, ci
el.
Se uita la mine cu o bunvoin aproape confundabila cu iubirea. Fara sa
se grbeasc, a luat la mna diverse pasaje din povestirea mea, scurte sau
lungi, aa cum i veneau n minte, fcnd operaiunea aceasta cu o placere, o
mndrie, o bucurie care nu mai erau ale descoperitorului, ale protectorului, ci
ale creatorului; cita cu o asemenea tandree, cu o asemenea emoie, nct ai fi
zis ca toat povestea aceasta era trit i ptimita de el, ca era povestea cea
mai scumpa inimii lui. (Ceilali membri ai redaciei ddeau din cap a
ncuviinare i ineau isonul la elogiile sefului; singur, poate, De-mentiev a avut
o atitudine moderat-apatica. De altfel, el nici n-a luat cuvntul n ziua aceea.)
Dar cel mai rezervat dintre toi i aproape lugubru am fost eu. mi
fixasem aceasta linie de conduita, ateptndu-m s-i vad ca acum-acum ncep
s-mi frme oasele, s-mi impun concesii i tieturi or, eu pentru nimic n
lume nu m-a fi nvoit la aa ceva: caci ei habar n-aveau ca ceea ce ineau n
mna era un lucru deja atenuat, deja laminat, mi spuneam ca, la nceput,
scrierea mea despre lagr va fi ntinsa cu delicatee pe masa i ndat vor intra
foarfecele n funciune i vor tia toi spinii, toate zdrenele, toate floricelele. i
eu, prin aerul meu lugubru, le artm dinainte ca nu mi s-a urcat la cap i ca
nu pun pre foarte mare pe noile mele relaii.
Dar, minune! Nu mi-au rsucit minile. Dar, minune! N-au scos i n-au
fcut uz de foarfeci. Sau eu am nnebunit? Oare redacia chiar crede ca textul
asta poate fi tiprit?
n total, observaiile lui Tvardovski rugmini afabile, exprimate pe
tonul cel mai precaut! Au fost doua: Ivan Denisovici nu poate rvni la munca

de decorator de covoare ca sa primeasc pe est suplimente; el nu poate totui

sa refuze sistematic ideea ca ntr-o buna zi o s-i recapete libertatea. Poate ca
asta aa i era; am consimit imediat, fara dificultate. Iar Zaks a opinat ca nu
poate Ivan Denisovici sa cread n mod serios ca Dumnezeu mrunete luna
ca sa fac stele. i Mariamov mi-a semnalat vreo doi-trei termeni ucraineni
greii.
Da, prieteni dragi, aa se poate colabora! Altfel mi nchipuisem eu
redaciile noastre
Pentru ca povestirea sa fac impresie buna, mi-au propus s-i spunem
nuvela ei bine, fie i nuvela. * Cu titlul de s-854, a mai spus Tvardovski pe un
ton ce nu admitea replica, povestirea nu va putea fi publicata niciodat. Eu nu
le cunoteam mania de a re-boteza, de a edulcora, de a dilua totul, i nici n-am
ncercat sa ma opun. Prin schimb de sugestii fcute de-o parte i de alta a
mesei, cu participarea lui Kopelev, s-a convenit asupra titlului: O zi din viaa lui
Ivan Denisovici.
Tvardovski m-a avertizat ca nu-mi promite ferm ca voi fi publicat
(Dumnezeule, dar eu eram bucuros ca n-au depus textul la KGB!), ca nu-mi
fixeaz termen, dar ca nu va precupei nici un efort ca sa ma ajute.
mpini de curiozitate, au nceput s-mi puna diverse ntrebri subsidiare
ca, de pilda: n ct timp am scris aceasta nuvela? (Atenie, pericol de explozie!
Am scris-o n patruzeci i cinci de zile. i atunci, n tot restul timpului?) Ei
bine, vedei, este greu de evaluat, nu-i asa, mereu pe frnturi, dup orele de
coal n ce an am nceput-o, n ce an am terminat-o, ct a stat la mine?
(Toate datele ardeau cu litere de foc n mintea mea! Dar daca ncep sa le
spun, se va vedea imediat ct timp rmne nefolosit.) Eu i-aa nu-mi
aminteam anii. i de ce dactilografiez aa de nghesuit, fara spatii libere, pe fata
i pe dos? (Dar tii voi ce sunt aia centimetri cubi, pricepuilor?!) Sa tii un
lucru, la Riazan, pur i simplu, nu ai de unde sa cumperi un petic de hrtie.
(Ceea ce iari era adevrat.)
M-au ntrebat despre viaa mea, trecuta i prezenta, i toi au tcut jenai
cnd le-am rspuns direct ca predau la o coal, de
* Concesie zadarnica din partea mea. La noi se terg granitele dintre
genuri, rezultatul fiind demonetizarea formelor. Ivan Denisovici este, desigur, o
povestire, desi lunga i ncrcat. Mai restrnsa dect povestirea as gsi ca este
schia structura lejera, subiect clar i gndire aijderea. Povestirea este ceea
ce cel mai adesea la noi se ncearc a se numi roman: acolo unde exista
interferenta de teme i chiar o aproape obligatorie extensie n timp. Romanul
(execrabil cuvnt! Nu se poate altfel?) se deosebete de nuvela nu att prin
volum i nu att prin extensie n timp (el se caracterizeaz chiar prin concizie i
dinamism), ct prin mulimea destinelor pe care le cuprinde, prin lrgimea
orizontului i prin onestitatea gndirii.
Unde am un venit de aizeci de ruble pe luna i ca mie mi-ajunge. (La
Riazan nu voiam sa am norma ntreaga, ca sa am timp disponibil, iar sotia
mea, cu salariul ei mare, i ntreinea cele trei ba-trne.) Asemenea cifre, n
general, depesc puterea de nelegere a oamenilor de litere; pentru cteva
rnduri de recenzie tot atta se pltete. De mbrcat, eram mbrcat la nivelul

salariului meu. Autoritar i bine dispus, Tvardovski a dat ordin sa mi se fac

imediat un contract pe baza celui mai nalt tarif practicat la ei (numai avansul
echivala cu salariul meu pe doi ani). Am rmas ca vrjit, silin-du-m sa fiu
atent sa nu spun despre mine mai mult dect trebuie.
Ce mai am acas? Ce mai am? Aceasta era ntrebarea pe care mi-o
puneau cu cea mai mare insistenta Tvardovski i redacia. Trecnd n revista
straturile de texte ngropate de mine ncepnd din 1948, cutam sa vad ce le
mai pot propune. Venind aici, nu avusesem n vedere sa le dezvlui ceva n
plus, dar ceva trebuia totui, era greu s-i conving ca scrisesem Ivan Denisovici
ca s-mi fac mna.
Vulpea i-a zis mujicului: las-m numai s-mi pun lbua pe crua ta,
ca de srit sar singura.
Asa i cu mine.
Am promis sa fac investigaii pentru data urmtoare; mi se prea ca se va
mai gsi la mine vreo povestioara, i cteva mici studii, i apoi i cteva versuri.
(Kondratovici a spus apoi, radiind de bucurie, ca, foarte bine, tema lagrului sa epuizat cu Ivan Denisovici, i ca ar fi bine sa o abordez pe aceea a frontului.
Douzeci de ani, mii de guri, astea, ca un singur om, trmbiaser din trmbita
militara i tema nu era epuizata! Dar pentru cei cincizeci de milioane care
pieriser n exil i n lagre, deluorul povestirii mele era suficient!) n acel
decembrie, a trebuit sa mai merg de doua ori la Moscova. Ei diluaser vreo zece
expresii din povestire, dar Berzer, cu care legasem foarte repede o calda
prietenie, pe buna dreptate m-a prevenit ca nu poi ti niciodat ce trece i ce
nu trece de cenzura i ca este mai bine ca o vreme sa nu mai corectezi nimic.
De altminteri, nici nu aveam chef sa fac concesii, mi venea mai la ndemna
s-mi iau povestirea napoi dect s-o mutilez.
n cursul acelor vizite i-am dus lui Tvardovski cte ceva: cteva poezii de
captivitate, cteva Frme dintre cele mai inofensive i povestirea Nu e sat fara
un sfnt, epurata de frazele cele mai nepublicabile. El a caracterizat Frmele
ca note de pstrat ca rezerva n dosarul general, nesesizndu-le deloc genul,
n legtur cu versurile a spus: Pe unele le-am putea publica, dar n-o sa fie o
bomba, or eu vreau sa fie o bomba. (Rebelul chema furtuna! Nu, desigur, nu
era pe punctul de a mucezi!) Despre Matriona s-a discutat n comitetul de
redacie la 2 ianuarie 1962.
(Pe-atunci mi-a czut fisa ca odat i-odat o sa fie bune la ceva
minutele acestor ntlniri literare i m-am apucat s-mi notez imediat dup
consumarea lor, sau, i mai bine, chiar n timpul discuiilor. Astfel am
consemnat totul despre Tvardovski i acum mi pare rau ca n-am loc sa
relatez fidel i detaliat aceste ntlniri, recu-noscnd de altminteri ca aceasta ar
putea sa lungeasc i sa ncarce compoziia Schielor, neajunsuri pe care as
vrea sa le evit.)
La aceeai masa uria, n forma de oval alungit, njurai creia de curnd
luase loc atta lume, Tvardovski de data aceasta nu adunase cvorumul: unul
nu reuise sa citeasc, altul lipsea din redacie. Dementiev era de fata (angajat
cu norma completa la Institutul de Literatura Universala, el nu avea la Novi
mir dect scurte apariii; ceea ce fcea el aici nu era pentru a-i asigura venitul

de baza, ci pentru a ndeplini o misiune importanta). Tvardovski l invita: Saa,

ia loc! Dar Dementiev trecu peste invitaie ca peste o zdrnicie: Ce mai e de
discutat aici? Dup expresia fetei lui, puteai crede ca a spus-o cu tristee (iaa n-o s-l publice), dar eu am sesizat un alt ton: un ton care trada suprarea
provocata de faptul ca eu le aduc povestiri, una mai insolenta dect alta, i-l
abat pe Tvardovski de pe dramul pavat i omologat, nc de-atunci am perceput
adevratul sens al acestei scurte ciondneli dintre ei.
Ei erau la per tu, nu umblau niciodat cu fasoane i ceremonii, erau
amndoi Saa. Nimeni din redacie nu ndrznea s-l contrazic pe
Tvardovski; singurul care-i permitea sa vina cu o prere personala i sa
polemizeze ct poftea, era Dementiev, i se mpmntenise obiceiul ca
Tvardovski sa nu considere definitiva nici o decizie pn ce aceasta n-a fost
pusa de acord cu Dementiev primul fie ca-l convingea pe al doilea, fie ca batea
n retragere. Dar mai ales acas (locuiau n aceeai casa pe Kotelniceskaia)
Dementiev tia s-l domine pe sef: Tvardovski tipa la el, batea cu pumnul n
masa, dar cel mai adesea cdea de acord cu el. Astfel, pe neobservate, un Saa,
din spatele celuilalt Saa, ddea bice revistei. Dementiev, se spune, intervenea
prudent, cu foarte mult tact. Tvardovski n-ar fi suportat, pesemne, situaia n
care Dementiev s-ar fi mulumit mereu numai s-l tina n fru. Nu puine erau
cazurile cnd acesta i ddea i pinteni nu avem de ce sa ne ascundem dup
deget (asa s-a ntmplat cu povestirile lui V. Grossman, de exemplu). i
aproape invariabil scotea cte un Saa, n-ai dreptate! Chestia asta o
publicam!, atunci cnd Tvardovski se mpotrivea din niscaiva considerente
personale. Dementiev era btios dar tia msur, tia unde sa dea napoi, sa
se recunoasc nvins. El nu avea niciodat o atitudine gaunos-vanitoasa, nu se
umfla n pene, i aceasta le uura existenta, lui i celorlali membri ai redaciei.
Nici un redactor nu era complexat n fata lui; Dementiev era totdeauna dispus
la abordri operative, sesiza iute esena problemei, i cnd putea sa dea o mna
de ajutor pentru a face sa treac un articol sau un paragrafpunnd o surdina,
deplasnd cuvintele o ddea neaprat. Prin contribuia lui, revista era i mai
proaspt, mai consistenta i chiar mai incisiva dar totul n limitele
rezonabilului, dar totul cetluit bine cu cercul de ndejde al partidului i
adpostit bine sub acoperiul de ndejde al partidului!
El i cu autorii vorbea liber, la obiect: i era strin starea de
automulumire, avea ochiul format pentru a descoperi un scriitor i gsea
modul potrivit de a discuta cu el. Avea un fel foarte agreabil de a-l pronuna pe
o, zmbea agreabil i tia ct este de ndrgit de interlocutori. Acest soi de
mujic simpatic, cam rubicond, cu parul putin ondulat i foarte rar, se apropia
de aizeci de ani. i sa clipeasc din ochi tia, i tia sa strecoare, cu jumtate
de glas, sugestii ca biat de ncredere, accesibil oricui, i primea manuscrisul,
lucru pe care-l fcea cu placere! ei bine, o s-l prelucram, desigur, o slprelucraml (i o s-l masacram). Chiar n fata sefului, n fata cruia tu te
fstceti, el tie sa intervin pentru tine: Saa, ai dreptate, asta-i un rahat,
dar pe autor nu-l poi face sa gndeasc aa cum gndeti tu. Hai s-l
sprijinim, l mai corectam pe ici pe colo, i-l publicam.

Dar acolo unde cercul partidului plesnea, unde prin acoperi ncepea sa
se vad afara. Acolo Dementiev nu pricepea ce comentarii s-ar mai putea face.
Acolo intrau n aciune inima i clarviziunea lui TvardovskI. Aa a pierdut
Dementiev partida cu Ivan Denisovici: o noapte de nesomn i lectura fcut de
doua ori l impresionaser prea puternic pe Tvardovski pentru ca Dementiev sa
mai poat face fata erupiei de sensibilitate poetica i rneasca a sefului.
De altminteri, toate acestea eu nu le-am aflat i nu le-am neles dect
dup ani de zile. Deocamdat nu vedeam n Dementiev dect un duman, nc
nu nelesesem ca examenul de fond al Matrionei avusese deja loc ntre ei doi,
acas, n taina, i ca de data aceasta al doilea Saa, narmat cu adevrul de
partid, l nvinsese deja pe primul, l nvinsese pe redactorul-ef, dar nu putea
nbui sentimentul din inima poetului. i Tvardovski, nevoit sa ma refuze, era
ca pe jar, i daca strigase la Saa nr. 2 sa vina la masa unei dezbateri care nu
ducea la nimic, o fcuse pentru ca acesta s-l ajute sa ias din starea de
perplexitate i s-mi explice mie din ce motiv povestea despre Matriona nu
poate fi publicata n nici un caz, dar n nici un caz. (Ca i cnd le-a fi oferit-o
eu. Le-o adusesem ca sa scap de insistentele lor.) Dar Dementiev a plecat, s-a
lsat pguba i Tvardovski s-a vzut n situaia de a delibera de unul
singur n prezenta a trei membri ai redaciei care n-au scos un cu-vnt i a
mea cu rarele i apaticele mele rspunsuri. A durat aproape trei ore aceasta
deliberare acest monolog al lui Tvardovski.
A fost un discurs confuz, incoerent, dar rostit din inima. (Berzer, care se
aflase i ea cu noi, mi-a spus dup aceea ca de cnd era ea la Novi mir i era
de civa ani nu-i amintea s-l fi vzut, s-l fi auzit pe Tvardovski n starea
aceasta.)
A fcut un tur de orizont asupra povestirii i apoi un tur de orizont
asupra consideraiilor generale, din nou asupra povestirii, i din nou asupra
consideraiilor generale. Artist autentic, el nu putea s-mi reproeze cum ca
textul meu nu reflecta adevrul. Dar sa admit ca tocmai ceea ce prezentam eu
era adevrul n deplintatea lui, aceasta i-ar fi zdruncinat convingerile de
membru al partidului i al societii sovietice.
Nu era prima data ca se producea n sufletul lui de cte ori, desigur, se
produsese aceasta coliziune, dar poate niciodat n-tr-o forma aa de grava!
El nu-i trgea viaa dect dintr-un singur izvor: literatura rusa de la acele
prime versuri ale lui Nekrasov nvate pe de rost nc de pe cnd, copil fiind,
umbla descul, i de la prima lui poezie compusa la treisprezece ani. Era
devotat literaturii ruse, sfineniei cu care ea abordeaz viaa. Nu dorea altceva
dect sa fie precum cei de odinioar, ca Pukin i ca oamenii din anturajul
acestuia. Dup exemplul lui Esenin, ar fi fost gata sa moara de fericirea de a
mprti o soarta asemntoare celei a lui Pukin. Dar nu mai era acel secol;
de toi i peste tot mbriat, nrdcinat n inima fiecruia i cu att mai
mult n inima unui redactor-sefera un alt adevr, unul mai important, adevrul
partidului. A ndruma literatura rusa, a o ajuta, el n-ar fi putut s-o fac astzi
fara carnetul de partid. Iar el nu putea sa poarte carnetul de partid fara sa fie
sincer cu partidul. Trebuia ca aceste doua adevruri sa nu se despart, ci sa se
contopeasc de aceasta avea el nevoie ca de aer. (Motivul pentru care n

curnd l va ndrgi i i-l va apropia aa de mult pe Laksin este ca acesta este

mare meter n concilierea celor doua adevruri, tie sa treac artistic de la
unul la celalalt fara sa lase sa se vad fisuri.) Dup ce mai nti manuscrisul
trecea printr-un prim sentiment al iubirii, Tvardovski trebuia neaprat s-l fac
sa treac printr-un al doilea sentiment, i numai aa putea s-l publice ca pe o
opera sovieticanoi toi edeam nemicai, dar el se ridica i, folosind spaiul din
spatele scaunului sau, fcea doi-trei pasi ncolo i-ncoace i vorbea:
Dumneavoastr insistai prea mult pe latura neprezentabila a satului! Ia dai
mcar o raita i prin partea lui mai luminoasa. Dumneavoastr nu vedei dect
degenerai, vrcolaci. Dar sunt multe sate din care ies i generali, i directori
de uzine, i apoi vin n satul lor n concediu. i tot el preciza: Nu, eu nu va
spun sa facei din Kira o komsomolista. Cnd gsea prea cretineasca
atitudinea naratorului fata de via, cnd, ca un animal priponit, se nvrtea n
jurul ideii ca binele a devenit la noi sinonim cu proprietatea i-i amintea de
Tolstoi: Copii, binele este acela despre care va vorbea btrnul! i unde nu
ncepea s-mi laude povestirea pentru afinitatea ei cu proza morala a lui
Tolstoi. Apoi i reproa Matrionei ca artisticete este mai subire dect Ivan
Denisovici. (Evident, daca artisticete este mai subire, acesta este un motiv
suficient pentru a nu o publica) Dar apoi iar o lauda cnd pentru expresiile ei
populare, cnd pentru notaiile asupra vieii steti.
La un moment dat ncepu sa laude realismul fara epitete i recunoscu
ca realismul critic nu i se pare deloc mai rau dect cel socialist.
i apoi nc multe i mrunte despre baza tehnico-materiala care, n
America i n Suedia, este mai dezvoltata, i despre noi tia care, n douzeci
de ani, n-o sa le ajungem din urma, despre felul n care noi deja le ntoarcem
spatele cu dezgust. i n acest moment i aminti cum Stalin, combatndu-l pe
Troki, promitea sa v\par
construiasc socialismul nu pe seama jefuirii
satului. i deodata, de parca cineva ar fi proiectat un fascicul de lumina
asupra lui, i nvluindu-ne cu nite priviri uimite, a ntrebat: i pe seama a ce
a fost construit? Dar noi l-am lsat sa se complice, am continuat sa tacem i el
s-a angajat din nou ntr-un du-te-vino tacticos pe parchetul lipicios i ntr-o
peroraie despre decalajul dintre morala i baza tehnico-materiala. Totui,
insista el, religia n-a avut dect o slaba aciune inhibitiva asupra instinctelor
rele. (N-am neles: atunci ce le inhiba odinioar?) i uite aa i-a continuat
monologul aproape nentrerupt, cnd radiind de noblee, cnd plecndu-i
capul pe sub plafonul dogmatic; cnd tresrind sub efectul intuiiei adevrului,
al intuiiei care-o ia naintea auzului i a vzului poetului; cnd ca un buldozer
m-pingnd din greu mormanele de gunoi bune pentru o baricada din
grajdurile lui Augias.
Dar noi nu obiectam i nu ncuviinam noi tceam. Obiecta nsa
povestirea despre btrna nevoiaa pe numele de Matriona, manuscrisul tcut
pe care, conform promisiunii pe care i-o fcuse lui Dementiev, urma s-l
elimine. i, nentmpinnd nici o obiecie cu voce tare, dar ca i cnd i s-ar fi
infirmat toate argumentele, Alek-sandr Trifonovici, cu un geamt de pocit, a
pus la btaie ultimul i principalul argument:

 Eh, doar n-o s-mi spunei ca Revoluia din Octombrie a fost fcut de
florile mrului!
Niciunul dintre noi nu spusese aa ceva, Doamne fereste! Niciunul nu
scrisese aa ceva! Dar ceea ce acum devenea jenant era faptul ca niciunul
dintre noi nu aprobase, nu zmbise, nici mcar un semn cu capul nu fcuse.
Ne complceam ntr-o tcere necuviincioasa.
Cum? Noi nici mcar acest lucru, cel mai simplu dintre toate, nu-l
nelegeam? Nedumerit, ca orbit nc de lumina proiectoarelor, Aleksandr
Trifonovici se planta ca un taur n fata noastr i exclama nostalgic:
Pai, daca n-ar fi fost Revoluia, nu l-am fi descoperit pe Isa-kovski! i
eu cine as fi fost daca n-ar fi fost Revoluia?
Nite evenimente poetice disparate, iat tot ce-i venea pe limba n acest
minut! (Dar Esenin, dar Kliuev, Klcikov au existat fara Revoluie? i ce-au
primit de la ea?) i concluzia deliberrii a fost aceea ca nu, desigur nu,
chestia asta nu poate fi publicata.
Desi dup aceea ar fi fost firesc ca manuscrisul sa i se restituie autorului,
Tvardovski, n ncurctura celui cu contiina vinovata, mi-a zis:
Deocamdat mai lasa-l totui la redacie. L-o mai citi careva
Acum ca manuscrisul ieise deja la lumina, nu mai aveam nimic de
pierdut, puteam s-l las la redacie.
i m-a mai rugat ceva A. T. (dup multe cte spusese, asta suna de-a
dreptul uluitor):
Un singur lucru i cer: sa nu te crispezi ideologici Sa nu te apuci sa
scrii unul dintre acele lucruri pe care redactorii, cu de la ei putere, le-ar lsa sa
treac, fara sa ma consulte.
Adic, el nu putea sa publice nimic din ceea ce-i adusesem eu dar ma
ruga ca pe viitor sa nu scriu altfel!
Tocmai asta i puteam s-i promit
Dorind sa mai atenueze refuzul, A. T. ncepu sa vorbeasc de masurile
luate n vederea publicrii lui Ivan Denisovici, masuri care erau nc de
domeniul fantasticului. i se poticni, n realitate nici el nu tia: ce sa
ntreprind? Cum sa procedeze? Cnd? mi zise linititor:
Hai, sa nu ne zoreti. Nu ntreba n ce numr va fi asta. Eu nici naveam aceasta intenie. Se terminase fara Lubianka mulumesc din suflet. Nu
pierdusem dect ntr-o privin: dezvluisem, pur i simplu, secretul. De-acum
trebuia s-mi ascund de trei ori mai bine scrierile deja gata i lucrarea n curs.
I-am replicat:
Chestia asta are importanta la tineree, atunci eti nerbdtor sa te
vezi publicat ct mai repede. Dar acum, altele sunt preocuprile mele.
*
Cu aceasta ne-am desprit pentru destul de multa vreme. Eu nu l-am
zorit cu nimic pe Tvardovski i, n acel an, n-am gsit nimic incorect n ritmul
lent n care se desfurau lucrurile. i apoi, cu ce as fi putut sa compar acest
ritm, cu ce unitate de msur s-l masor? Oare pn atunci mai existase vreun
caz asemntor n literatura noastr?

 E uor de fcut reprouri cnd nu exista precedente. Cnd pui oul de

gin pe vrful sau uor lovit, toat lumea vede ca acesta poate sa stea drept.
Or, pn atunci, nimnui nu-i reuise aceasta figura. Printre asii literaturii
sovietice, cine, nainte de Tvardovski i n afara lui Tvardovski, ar fi avut voina
i ndrzneala sa propun sus de tot o asemenea povestioara exploziva? La
nceputul anului 1962 era absolut imposibil sa anticipezi cile i mijloacele prin
care el va aciona i n ce msur va reui.
Dar au trecut anii, tim ca Tvardovski a ntrziat cu unsprezece luni
publicarea povestirii, i este uor astzi s-l acuzi ca nu s-a grbit, ca a
trgnat lucrurile n mod inadmisibil, n momentul n care povestirea mea
tocmai sosise la redacie, Nikita nc mai tuna i fulgera mpotriva lui Stalin,
nc mai socotea ce piatra sa mai arunce asupra acestuia i tare i-ar fi fost de
folos mrturia unei victime! Da, daca n momentul acela, imediat, n siajul
congresului al XXII-lea, s-ar fi publicat Ivan Denisovici, ar fi fost i mai uor ca
n jurul acestuia sa se dezlnuie huiduitul antistalinist i, cred, Nikita,
impulsiv cum era, cu placere ar fi nghesuit n Pravda i capitolele O noapte a
lui Stalin trase din al meu Prim cerc. Aceasta publicare n Pravda, cu drguul
de tiraj de cinci milioane, se contura atunci n mine foarte clar, aproape
pregnant, o vedeam ca n mrimea ei naturala.
Astzi, nu mai stiu: cum sa evaluam cu dreptate? Povestea, sa i-o fi duso i sa i-o fi spus-o eu lui Nikita? Fara concursul lui Tvardovski, nici un
congres al XXII-lea n-ar fi ajutat la nimic. Dar, n acelai timp, cum sa nu spun
acum ca Tvardovski a ratat o ocazie unica, a ratat momentul de vrf al fluxului,
care ne-ar fi rostogolit micul nostru poloboc departe, departe, dincolo de lanul
de stnci staliniste, i numai acolo i-ar fi revelat coninutul. Daca atunci, n
cele dou-trei luni dup congres, am fi publicat i capitolele despre Stalin ce
mult ar fi crescut eficienta demascrii acestuia, ce mult le-am fi complicat
sarcina celor care, mai trziu, s-au ocupat cu recosmetizarea acestuia.
Literatura putea sa accelereze mersul istoriei. Dar nu l-a accelerat.
Viktor Nekrasov, scandalizat, mi spunea n iulie 1962:
Eu nu neleg; la ce bun asemenea ocoluri complicate? Culege, caci, nu
stiu ce reacii, apoi va redacta o scrisoare. Dar el are la ndemna receptorul
acelui telefon. Se ridice receptorul i s-l sune direct pe Nikita! I-o fi teama
Tvardovski, ntr-adevr, are un asemenea caracter nct i se face ru
daca i se refuza o cerere. Se spunea ca pentru el era un chin cnd era rugat sa
intervin pentru cineva, pentru rezolvarea vreunei cereri de locuin: daca
deodata el, deputat n Sovietul Suprem i membru supleant al CE, se vede
refuzat? Umilitor, nu-i asa?
Se poate presupune ca se temea ca, adresndu-se prea direct i
intempestiv lui Hruciov, va compromite ansele nuvelei. Dar cred ca aici era
vorba mai degrab de obinuita inerie a acelui cerc de nomenclaturiti, cerc n
care se nvrtea de-atta timp: ei duc o via comoda i nu le sta-n fire sa se
grbeasc a fauri o istorie mereu fugara oare pentru ca ea nu va mai duce
nicieri? Oare pentru ca, la drept vorbind, nu ei o furesc? Dar mai era i
faptul ca, n urma descoperirii fcute de el, Tvardovski ncerca de cteva luni
un anumit sentiment de plenitudine; nuvela l satisfcea i nepublicata. El, ca

unul pentru care zilele nu intraser n sac, a dat-o spre lectura lui Ciukovski,
lui Marsak i nu numai pentru ca prin numele lor sa consolideze destinul
viitor al manuscrisului, ci i pentru ca sa se delecteze el nsui pe seama
aprecierilor lor, sa le citeasc pe acestea cu voce tare membrilor redaciei i sa
le transforme n subiect de conversaie cu bunii sai amici (mie nu mi le-a
artat, temndu-se ca am sa mi-o iau n cap). i lui Fedin i-a dat manuscrisul
(reacia a fost nula) i nu s-a opus ca acesta sa le fie transmis spre lectura lui
Paustovski i Ehrenburg (cum nu-i avea la inima, oferta n-a fcut-o el
personal). A momondit mult la o prefa pentru nuvela (la drept vorbind,
prefaa ar fi putut i sa lipseasc: la ce bun sa te mai justifici?). Astfel, pe
durata multor luni, s-a pregtit pe-ndelete, fara sa se lmureasc nc asupra
modalitii de a ajunge cu problema mai sus. A da textul la cules i a-l trimite
la cenzura, att i nimic mai mult, i se prea funest (ntr-ade-var ar fi fost
funest): cenzura nu s-ar fi mulumit numai s-l interzic, ci imediat ar fi fcut
raport la secia cultura a CE, i aceasta ar fi purces pe loc la masuri
preventive ostile.
i lunile treceau se rcea, ba chiar dispruse complet ardoarea
congresului al XXII-lea. Nestatornic n toate ntreprinderile sale i cu att mai
mult n continuarea acestora, de umoare schimbtoare, Hruciov trebuia n
plus s-l susin pe Nasser, s-l aprovizioneze cu rachete pe Castro i sa
descopere mijlocul radical (cel mai bun dintre cele mai bune, de data aceasta)
de a salva agricultura i de a-i asigura deplina nflorire, i apoi i cosmosul s-l
urmreasc nu stiu unde, i sa ntreasc lagrele slbite dup cderea lui
Beria.
i nc un pericol, neateptat pentru Tvardovski, exista n aceasta
practica a lecturilor, a recomandrilor i a pregtirilor planificate: n veacul
nostru mecanografic i fotografic, copiile manuscrisului se rspndeau foarte
repede. (Se pare ca primii vinovai de toate acestea erau: acelai V. Nekrasov
care a luat prietenete, numai pentru o noapte, manuscrisul de la Tvardovski i
l-a dat la reproducere fotografica, pe de o parte, i N. I. Stoliarova, devenita n
cu-rnd prietena noastr apropiata, pe de alta parte, vezi Completarea a cincea,
schia 9. Ambii binevoitori au acionat de buna-credin, dar n realitate gestul
lor a fost duntor.) n seiful lui Novi mir, exemplarele originale erau inute
sub o supraveghere severa dar n acest timp zeci, daca nu sute de copii
dactilografiate i fotocopii se rspndeau deja prin Moscova i Leningrad,
ajungeau la Kiev, Odessa, Harkov, Nijni Novgorod. Rspndirea se intensifica
pe fundalul convingerii unanime ca textul cu pricina nu va fi publicat niciodat.
Tvardovski era suprat, cauta sa descopere o trdare n redacie, nenelegnd
tehnica i ritmurile secolului nostru, nente-legnd ca el nsui, cu colecia lui
de ditirambi orali i recenzii scrise, era propagatorul numrul unu. El continua
sa se codeasc, nu se hotra, lunile treceau i iat, se contura pericolul real
ca nuvela sa se strecoare spre Occident, i acolo oamenii sunt mai operativi
i, o data publicata acolo, ea nu va mai fi niciodat publicata la noi. (Logica
perfect accesibila omului sovietic i absolut inaccesibila occidentalului. Caci,
pentru noi, lumea nu este lume, ci lagre venic beligerante, aa am fost
educai.) Faptul ca, dup ce manuscrisul a ajuns n Occident, nu s-a ntmplat

nimic timp de aproape un an de zile, este i el o minune nu mai mica dect

nsi publicarea n URSS. Dar nu a ajuns n Occident din cauza
superficialitii occidentale: strinii care au aflat despre aceasta povestioara nau dat importanta.
Probabil acest pericol l-a i determinat pe Tvardovski sa se grbeasc, n
iulie a mers la Vladimir Semionovici Lebedev, expertul lui Hruciov n probleme
de cultura, i i-a predat manuscrisul cu n anexa un mnunchi de
recomandri.
n tot acest timp, Tvardovski nu m-a chemat la el nici mcar o data. Eu
aflam numai din relatrile Annei Berzer cte ceva despre ce se mai ntmpla peacolo pe la redacie, ncepeam de asemenea sa fac cunotin, din cnd n
cnd, cu oameni care-mi citiser nuvela. Vreo douzeci de asemenea cititori mi
ddeau mie, cel ieit din anonimatul clandestinitii, senzaia ca sunt
nconjurat de o mare mulime de oameni i ca am dobndit o celebritate
rsuntoare.
Ma pregteam febril pentru o noua perioada periculoasa a vieii mele.
Una era s-mi ascund manuscrisele, cnd nu eram dect un fir de nisip printre
alte fire de nisip; alta era acum, dup ce fusesem descoperit i cnd Lubianka
putea sa manifeste o curiozitate mai tenace dect aceea a lui Novi mir i s-i
trimit bieii sa vad ce-am mai scris. Am nceput s-mi verific ascunztorile
i le-am gsit prea simple, cu totul vulnerabile n fata acestor specialiti ai
efraciei. De data aceasta, eu nsumi am spart i am distrus al doilea plafon al
dulapului, ca sa nu mai rmn nici o urma; toate variantele i ciornele de
prisos le-am ars de n-a mai rmas niciuna. Restul m-am decis sa nu-l mai tin
acas, i n ajunul Anului Nou 1962, mpreuna cu sotia, am dus, la prietenul ei
Teus din Moscova, draga mea arhiva (dup trei ani i jumtate aceasta arhiva
avea sa fie ridicata de zbirii KGB-ului). n legtur cu acest transfer am o
amintire deosebit de vie. n vagonul de metrou n care cltoream n acea zi de
srbtoare, a dat buzna la un moment dat un huligan beat care a nceput sa se
ia de pasageri. i s-a ntmplat ca printre brbaii prezeni nu s-a gsit
niciunul care sa ia atitudine: unul era btrn, altul prea prudent. Normal ar fi
fost sa intervin eu nu eram departe de individul cu pricina i aveam o mutra
care putea s-l domoleasc. Dar noi aveam la picioare valijoara scumpa cu
toate manuscrisele i eu, unul, n-arh ndrznit sa ma implic: dup o ncierare,
ajungi inevitabil la miliie, fie ca participant, fie ca martor. Oricum te-ar
nregistra, mai bine-i vezi de treaba ta. Ar fi fost un episod tipic rusesc ca
ingenioasele fire ale reelei mele sa se rup din cauza unui asemenea huligan.
i astfel, pentru a-mi ndeplini datoria de rus, a trebuit sa manifest o stpnire
de sine atipica pentru un rus. i, ca un las, am preferat sa ma acopr de
ruine, s-mi feresc ochii de privirile pline de repro ale femeilor care parca nentrebau: ce brbai mai suntei i voi?
Poate nu ntr-o forma aa de umilitoare, dar de cte ori, la fel de opresiv,
istovitoarea mea conspiraie literara nu m-a lipsit ea de libertatea de aciune,
de libertatea de exprimare, de libertatea de a-mi ndrepta spinarea. Toi ne
simeam oprimai, dar eu mai duceam n crca i povara unei activiti
clandestine; astfel, de la cte preocupri de creaie literara n-am fost eu deviat.

Toate oasele mele gem, toate oasele mele implora: ajut-ne sa ne dezdoim! Ce
pot sa fac?
mi mutasem arhiva, dar din ntlnirea din ianuarie de la Novi mir eu
am neles ca, la drept vorbind, nimic nu pleca la tipar, n aceasta situaie noua
i plina de pericole, trebuia ca, n paralel cu activitatea la coal, sa continui sa
folosesc pentru scris timpii mori ai zilelor mele. Simeam nevoia sa mai
dactilografiez o data, o ultima data, Cercul i ncepnd din ianuarie 1962 miam asumat acest risc. Timp de patru luni de zile, pn la sfritul lui aprilie,
nu m-am ocupat de nimic altceva; ct despre soarta lui Ivan Denisovici un
singur lucru ma preocupa: sa nu se urneasc nimic n aceste luni, sa nu se
schimbe nimic, fie i sa nu avanseze nimic numai s-mi pot termina romanul
n linite.
Nici sa ma rog de cineva nu era nevoie: n legtur cu Ivan Denisovici se
batea pasul pe loc. n perioada srbtorilor de l Mai, eu, nc neluat n vizor,
am reuit sa le duc Zubovilor n Crimeea (unde se mutaser dup exil)
exemplarul dactilografiat al romanului precum i un numr de copii compacte
fcute n secret. Apoi acas ma ocupam cu diferite puneri la punct i iat ca
vara batea la usa. Trebuia sa profit de sezonul cald ca sa voiajez i cu ocazia
aceasta sa i difuzez nite microfilme prin zona Kamei i a Uralilor. Toat
povestea cu Novi mir prea aa de compromisa (i cu att mai bine!
Gndeam eu, mi voi regsi treptat linitea), nct ne-am pus n gnd, eu i
sotia, sa plecam spre Enisei i Baikal (cltorisem eu prin Siberia, dar numai n
vagon de deinui i numai pn la Novosibirsk). Pn la urma a ieit conform
proverbului: Sracul n-are dect sa se-nsoare, dar noaptea i va fi scurta.
Exact la Irkutk, nici mai departe nici mai aproape, ma atepta o telegrama
urgenta din partea lui Tvardovski care ma invita sa trec pe la redacie pentru
cteva minute.
Dar, de la Irkutk pn la locul acelei ntlniri pentru cteva minute
erau patru zile i patru nopi de cltorie cu trenul.
Redacia s-a reunit din nou n plen. Mi s-a spus vag ca o instan
importanta (aceasta nsemna V. S. Lebedev) mi-a aprobat nuvela. Dar au fost
exprimate cteva dorine privind mbuntirea ei. Tvardovski socotea ca aceste
dorine nu erau foarte numeroase i ma ruga struitor sa le satisfac, sa nu
ratez ansa care mi se oferea.
El se strduia din rsputeri sa nu-i exteriorizeze prea mult starea de
jubilaie. Sufletul lui de copil i se revela prin bucuria irepresibila ce i se citea n
priviri. Tare era mulumit de succesul planului pe care-l urmrise pe parcursul
multor luni i numai ceremonialul unei edine de redacie l obliga sa lase a se
crede ca aduga i el anumite remarce de-ale lui, dar de fapt, de la mine nu
voia dect un singur lucru: sa le accept pe cele ale lui Lebedev. Dar el nu a
vorbit chiar aa de direct i a condus cu seriozitate edina, propunnd tuturor
membrilor sa sugereze corecturile pe care ei le considerau a fi de rigoare.
S-au spus unele lucruri, dar nimeni n-a venit cu ceva esenial pentru ca
fiecare nu urmarea altceva dect s-i fac pe plac redac-torului-sef i chiar i
interzicea sa aib vreo prere proprie, distincta de-a acestuia. (Aceasta practica
nu Tvardovski a creat-o, ea s-a creat de la sine n revista, firete, n virtutea

alinierii fiecrei parti la ansamblu, aceasta s-a format ca n orice instituie, ca

la orice veriga a sistemului sovietic.) Dar tocmai Dementiev sta acolo lipit de
scaunul lui i tocmai el vedea cum se sparge cercul, cum cedeaz plafonul.
Aleksandr Grigorievici Dementiev, care nu se ruin de faptul ca fusese
secretar al organizaiei de baza a scriitorilor din Leningrad, iar n vremea lui
Hruciov devenise comisar al celei mai liberale reviste cine oare i de ce l
trimisese aici? Putin pentru a se mprospta, putin pentru a se purifica. Dar
i pentru a mpiedica publicarea unor texte! Acum, fata de cei care-l trimiseser
aici cu jumtate de norma, dar cu o dubla responsabilitate, el nu putea sa
recunoasc autoritatea fie i a referentului lui Hruciov i sa fie de acord cu
atitudinea binevoitoare a ntregii redacii. Om practic, el n-a luat cuvntul
atunci, n decembrie 1961, cnd toi ma ludau i ma flatau: tia el prea bine
ca i-aa aceasta nuvela n-o sa fie publicata. Dar acum cnd, din cauza
evenimentelor care o luau razna i bruscau legea, se contura perspectiva ca
nuvela mea sa rzbeasc la lumina. Acum trebuia sa fac totul pentru a o
corija.
Unde oare dispruse expresia lui cnd malitios-amicala, cnd afectivamicala, asociata cu capul n plina ncrunire i lsat ntr-o parte ntr-un mod
care-l fcea simpatic? i ce dura devenise maniera lui, altdat cuceritoramabila, de a-l pronuna pe o! i ce se mai mbujora, ce i se mai urca
dogoarea pn la urechi! O precizare nsa: el nu fcea pe olimpianul, ci
polemiza, trind cu emoie momentul cu emoie ca nu va ctiga, ca nu va
convinge. Descrcrile energiei retorice nu luau dect forma unor cuvinte mari
precum realism socialist, comunism, patriotism, materialism. Daca ar fi fost
dup voia lui Dementiev, el atta mi-ar fi dat la rindea nuvela nct aceasta ar fi
devenit neteda ca oglinda i n-ar mai fi avut nici o asperitate. Dar aici trebuia
sa umbli la miez. Atunci a nceput sa ma acuze ca fac de ocara steagul i
simbolul artei sovietice Crucitorul Potemkin, i sa susin ca trebuie
suprimata orice aluzie la acest subiect. i, n plus, ca trebuie suprimat dialogul
dintre Alioska i suhov cu privire la Dumnezeu pentru ca, din punct de vedere
estetic, este cu totul inexpresiv, iar din punct de vedere ideologic este incorect,
i prea lung, i nu face dect sa strice o nuvela, altminteri valoroasa. i n plus,
mai spunea el, autorul nu trebuie sa se abat de la exacta evaluare politica a
banderistilor, chiar n condiia lor de deinui n lagr, pentru ca ei au minile
patate de sngele oamenilor notri sovietici. i n plus El susinea acum ca a
fcut multe adnotri pe textul dactilografiat i ca ar putea sa mi le arate
concret, numai ca a uitat textul acela acas.
Ca un mistre nfuriat arata Dementiev la sfritul monologului sau, i
daca i s-ar fi pus acum n fata cele o suta cincizeci de pagini ale textului
dactilografiat probabil ca le-ar fi fcut bucati-bu-catele.
i Tvardovski nu zicea nici da nici nu. Da, ca n-ar fi avut dreptate, n-ar fi
avut! Dar raionamentul comisarului politic era foarte just, din nuvela mea
amorfa el voia sa fac o arma a realismului socialist i ce putea s-i obiecteze
redactorul-ef? Nu putea s-i obiecteze, dar Dumnezeu tie de ce nu zicea da.
El nu-l susinea nici printr-un semn cu capul, nici printr-un semn cu ochiul. i

se uita la mine de parca ar fi ateptat ceva din partea mea. Daca as fi cedat,
hopul ar fi fost depit.
Totui Dementiev exagera! Cu toat inteligenta lui evidenta i percutanta,
el ignora complet specia noastr de foti deinui, aliajul din care este fcut
tribul nostru. Daca i-ar fi supravegheat modul de exprimare, daca ar fi cerut i
el acolo nite concesii minime, chit ca detestabile, suficient de duntoare
textului as fi luat nota de toate observaiile fcute i, apoi, combinndu-le cu
exigentele expertului lui Hruciov, as fi chibzuit asupra materialului respectiv
1 Stepan Bandera, lider naionalist ucrainean, internat de germani ntrun lagr de concentrare, emigrat dup al doilea rzboi mondial, asasinat la
Miinchen de ctre agentul sovietic Stasinski. (N.t.) i poate as fi stricat ceva.
Dar, n fata acestei priviri pline de furie agresiva, eu am rspuns ferm, fara
efort, fara sa ma ntreb ctui de putin daca o sa ma avantajeze sau nu aceasta
reacie a mea. Ma gndeam la tovarii mei de detenie, la fraii mei, la greva
foamei de la Ekibastuz, la rebeliunea de la Kenghir1. i ma cuprindea ruinea
i dezgustul ca eu nc ma mai trguiam cu oamenii de aici, ca puteam n mod
serios sa concep ca nite literai, posesori ai carnetului rou, ar fi devenit, dup
congresul al XXII-lea, capabili sa tipreasc vreun cuvnt purttor de adevr.
Zece ani am ateptat am rspuns eu uurat i pot sa mai atept
nc zece ani. Nu ma grbesc. Viaa mea nu depinde de literatura. Dai-mi
manuscrisul, vreau sa plec.
Cuprins de panica, a intervenit Tvardovski:
Dar dumneata n-ai nici o obligaiei Tot ce s-a spus astzi aici, rmne
la aprecierea dumitale personala. Dar dorina vie a noastr a tuturor este ca
manuscrisul sa treac.
i Dementiev n-a mai scos un cuvnt! S-a potolit. S-a mblnzit. Ajunsese
la limita dincolo de care nu mai avea nici o influenta asupra sefului. Nu putea
sa se aventureze mai departe.
i acum trebuia sa merg Chiar la Dementiev acas ca sa iau
exemplarul original. Ce se mai schimbase, ce prietenos deve-nise! Era oare el
cel care, cu jumtate de ora mai nainte, se repe-zise aa de mnios la mine,
btnd din copite? Nitam-nisam, iata-l propunndu-mi acum sa lucrez n
apartamentul lui. Nitam-nisam, uitnd cu totul de acea terminologie de. Isme
bubuitoare, iata-l ncercnd prin anumite vagi aluzii sa ma roage s-l neleg.
Ehei, era mai nobil metalul din care era fcut acest comisar. El se pare, se
retrsese n spatele multor perei despritori, i n spatele fiecrui perete care
se adauga era tot mai trist. (Apropo, am auzit dup aceea ca se trgea dintr-o
familie de negustori bogai; data fiind vrsta lui, el trebuie sa fi cunoscut i acel
mod de via. Teama de anchete sa fi fost aceea care-l fcea sa caute a fi pe
linie? Se ntmpla. Se pare ca i Sufronov este n aceeai situaie. Sunt vreo
civa, asemenea slujitori n protipendada literara.) i iat-m din nou n fata
nuvelei mele. Eu, dragul de mine, tiam ceea ce redacia nu tia: ce se
manipulase i se rscroise aici nu mai coincidea deloc cu varianta adevrat.
Aceasta nu mai era
1 Ekibastuz i Kenghir, locuri de detenie n Kazahstanul de Nord. (N.t.)
deloc nuvela mea n virginitatea ei iniial. Unde s-a nceput se poate i

continua. Ar mai fi nc destula dinamita n ea, chiar i dup tieturile operate.

Dar mi se prea de rau augur un asemenea nceput de drum n literatura: sa
las din pre cum fac ei toi. Mi-aduc aminte ca azi ca n momentul acela, n ce
ma privea, as fi preferat sa nu corectez nimic, i dracu s-i ia, n-au dect sa
n-o publice. i totui ar fi fost stupid sa nu ncerc defel. Chiar atenuata cu o
jumtate de procent, cu trei sferturi de procent (att reprezenta n pondere i
volum concesia pe care decisesem sa le-o fac lui Lebe-dev i revistei Novi mir
totui, o data publicata, o sa aib efect! Da, merita sa ncerc.
Daca ma gndesc bine, Lebedev mi cerea nite lucruri uimitor de minore.
Nu atingeau cu nimic esena nuvelei. Pasajele cele mai ofensive pe care, cu
strngere de inima, probabil ca le-a fi sacrificat, el le-a ocolit de parca nici nu
le-ar fi observat. Dar ce era cu acest liberal furiat acolo la vrf, n imediata
apropiere a primului secretar al CE? Cum se strecurase acolo? Cum de rezista
acolo? Ce program avea? Caci trebuia ajutat!
n esen, Lebedev mi cerea sa scot toate acele pasaje n care cpitanul
de rangul doi aprea, dup criteriile lui Ivan Denisovici, drept un personaj
comic, aa cum i era conceput, i sa subliniez partinitatea acestuia (trebuia sa
existe i un erou pozitiv!). Sacrificiul acesta mi se prea cel mai mic dintre
toate. Eu am scos ceea ce era comic, a rmas ceea ce era oarecum eroic, dar
insuficient dezvoltat, dup cum s-au exprimat ulterior criticii. Cam exagerat
prea acum protestul cpitanului de rangul doi la schimbarea grzii (iniial
protestul fusese conceput ca burlesc), dar, poate ca aceasta nu strica tabloul
lagrului. Apoi trebuia folosit mai rar cuvntul papagali, cerina creia m-am
conformat facndu-l sa apar nu de apte ori, ci de trei ori; aceeai cerin n
legtur cu ticlos i ticloi cnd se vorbete despre efi (aveam n privina
aceasta cam multicele exemple); trebuia de asemenea ca nu autorul, ci
cpitanul s-i condamne pe banderisti (am atribuit aceasta fraza cpitanului,
dar ntr-o ediie separata am suprimat-o: n gura cpitanului, ea suna firesc,
dar ei i aa au fost prea mult mprocai cu noroi), n plus trebuiau nzestrai
deinuii cu o anumit sperana de libertate (dar acest lucru eu nu puteam s-l
fac). i, culme a comicului pentru mine, care-l uram pe Stalin, mi se cerea ca
mcar o data s-l numesc pe acesta ca vinovat de toate nenorocirile, (ntradevr n nuvela, el nu era pomenit niciodat de nimeni! Desigur, omisiunea
nu era ntmpltoare: vinovat, dup mine, era ntreg regimul sovietic, nu numai
Stalin.) Am fcut aceasta concesie, men-tionndu-l o data pe ttucul cel
mustcios
Am introdus corecturile respective n text, am plecat din Moscova i din
nou a nceput pentru mine o perioada de deplina acalmie i lipsa de orizont (ah,
nu m-au lsat sa vad Baikalul!). Din nou totul a revenit la starea anterioara de
imobilitate, ca i cum nuvela nu se pusese niciodat n micare, ca i cum totul
nu fusese dect un vis. Abia la sfritul lui septembrie, i asta n mare secret,
am aflat de la Berzer cum evoluau lucrurile. La dacea de la Pitunda, Lebedev
ncepuse s-i citeasc nuvela mea lui Hruciov (lui Ni-kita, n general, nu-i
plcea sa citeasc, el cauta sa prind din filme ceva cultura). Nikita asculta cu
atenie aceasta nuvela amuzanta, rdea cnd trebuia, scotea cte un ah i
macaia cnd trebuia, i, dup ce s-a ajuns cu lectura la jumtatea textului, a

cerut sa fie chemat Mikoian ca sa asculte mpreuna. Totul a fost aprobat de la

un capt la altul i ceea ce a plcut n mod deosebit a fost, desigur, scena
muncii: cum economisete Ivan Denisovici mortarul (chestia asta Hruciov
avea s-o povesteasc la ntlnirea de la Kremlin). Mikoian nu i-a fcut nici o
obiecie lui Hruciov, i astfel destinul nuvelei a fost hotrt n urma unei
lecturi fcute oarecum la gura sobei. Totui, Hruciov voia sa aranjeze totul n
chip democratic.
Doua sptmni mai trziu Hruciov i ncheiase perioada de concediu
i se ntorsese deja la Moscova-Navi mir primete pe la amiaza un ordin prin
care CE cerea ca a doua zi diminea sa i se aduc nici mai mult nici mai putin
de 23 de exemplare ale nuvelei. Or, la redacie nu erau dect trei. Sa le
dactilografieze? Nu s-ar reui! Deci trebuia data la cules. S-au angajat cteva
linotipuri la tipografia Izvestiei, s-a mprit cte un fragment de nuvela
zearilor care, complet nedumerii, au trecut la operaiunea de culegere. Tot pe
buci au verificat materialul n timpul nopii i corectorii de la Novi mir, care
au fost contrariai de cuvintele neobinuite, de topica neobinuit i au rmas
cu gura cscat n fata unui asemenea coninut. Apoi, n timpul schimbului din
zori, le-gatorul a broat toate cele 25 de exemplare n cartonul albastru al lui
Novi mir i, dimineaa, ca i cnd totul s-ar fi fcut de la sine, au fost depuse
23 de exemplare la CE, iar matriele tipografice au fost ascunse n condiii
speciale de pstrare sub lact. Hruciov a ordonat ca exemplarele respective sa
ajung la efii cei mari ai partidului, iar el el s-a dus sa puna la punct
agricultura din Asia Centrala.
Dup doua sptmni a revenit la Moscova sub zodia, fatidica pentru el,
a mijlocului de octombrie. La edina ordinara a biroului politic (prezidiu i se
spunea atunci), Nikita le-a cerut celor prezeni sa fie de acord cu publicarea. Nu
stiu exact, dar se pare ca totui membrii biroului politic nu i-au dat n mod
explicit acordul. Multi s-au eschivat de la un rspuns precis (de ce tcei? a
ntrebat Nikita), careva i-a luat inima n dini i a ntrebat: i chestia asta cui
i va da apa la moara? Dar, la vremea aceea dup legenda, Nikita era de genul
va zdrobesc pe toi. Discuia nu s-a terminat, desigur, fara laude la adresa lui
Ivan Denisovici care pune contiincios crmida peste crmida. i s-a decretat
publicarea lui Ivan Denisovici. n orice caz, nu s-a nregistrat nici o voce care sa
fi fost categoric contra.
Asa s-a produs minunea cenzurii sovietice sau, cum mai exact a fost ea
numita trei ani mai trziu, consecina voluntarismului n domeniul literaturii.
La 20 octombrie, ntr-o smbt, Hruciov l-a primit pe Tvar-dovski ca
s-i comunice decizia luata de biroul politic. Nu stiu daca a fost prima, dar n
orice caz a fost ultima data cnd au stat de vorba, fara graba, ntre patru ochi.
n inima lui Tvardovski, ca desigur n inima oricrui rus, a oricrui om, exista o
sete neostoita de a crede n cineva. Astfel, cndva, n ciuda totalei ruinri a
rnimii i a suferinelor propriei lui familii, el i-a pus credina n Stalin i a
vrsat lacrimi sincere la moartea acestuia. Apoi, dup ce au fost dezvluite
frdelegile lui Stalin, el, cu aceeai sinceritate, s-a lepdat de fostul idol i s-a
strduit sa cread ntr-un adevr nou, purificat, i n nou-promovatul om care
rspndea lumina acestui adevr. i anume n aceste culori l-a vzut el pe

Hruciov n cursul acestei convorbiri de doua sau trei ore; o luna mai trziu, la
apogeul prieteniei noastre, A. T. Mi-a spus: Ce om bun i inteligent! Ce fericire
sa avem la crma tarii un asemenea om! n cursul acestei ntrevederi cu
Tvardovski, Hruciov a avut maniere de om blnd i vistor, chiar de filosof. Nu
avem motive sa punem la ndoiala acest lucru. Ca un vrf de pumnal se aflau
deja n conjuncie deasupra capului lui constelaiile dumnoase. Probabil ca
primise deja telegrama de la Gromko ce-l informa ca n ajun la Casa Alba
fusese abordat cu cuvintele: Spunei cinstit, domnule Gromko, avei rachete
n Cuba? i ca ntotdeauna cinstit i sigur, Gromko a rspuns: Nu. Desigur,
Hruciov, discutnd pasnic cu Tvardovski despre literatura, nu tia ca la
Washington se pregteau deja panouri cu fotografii mrite ale rachetelor
sovietice din Cuba, ca n lunea urmtoare aceste panouri aveau sa fie
prezentate delegailor statelor americane i ca John Kennedy va obine acordul
acestora cu decizia lui, de o ndrzneal fara precedent, de a controla vasele
sovietice. Nimic altceva dect aceasta singura duminica l mai desprea pe
Hruciov de sptmna lui de ruine, teama i capitulare. i tocmai n aceasta
ultima smbt s-a ntmplat s-i dea viza pentru Ivan Denisovici.
Eu uneori chiar l-am ntrerupt! mi povestea Tvardovski, mirndu-se i
el de atta curaj.
I-am spus: nu se nasc copii din sruturi, desfiinai cenzura asupra
literaturii! Caci daca operele circula n manuscris, este cel mai rau lucru ce se
poate ntmpla! i Nikita asculta mpciuitor; ai fi zis ca nici lui nu-i erau
strine aceste vederi. Cel putin, aceasta era impresia lui Tvardovski. (Din
confruntarea relatrilor lui n redacie se poate deduce ca propriile lui idei,
Tvardovski, fara s-i dea seama, i le atribuia Iui Hruciov, care nu scotea un
cuvnt.)
Hruciov i-a povestit lui Tvardovski ca se strnseser deja trei volume de
materiale privind crimele lui Stalin, dar ca deocamdat nu se publica nimic. *
Istoria va judeca faptele noastre. (Nikita prindea aripi i se umaniza de fiecare
data cnd vorbea despre faptul ca nimeni nu este nemuritor, despre timpul
limitat sorocit vieilor noastre. Se regsea acest motiv i n discursurile lui
publice. Era o trstur cretineasca de care el nu era contient, el, care fusese
de la Lenin ncoace aprigul prigonitor al bisericii! Niciunul dintre conductorii
comuniti, nici pn la el, nici dup el, nici mai la vest, nici mai la est dect el,
n-a vorbit vreodat n felul acesta. Nikita era un tar care nu-i nelegea absolut
deloc adevrata natura, nici menirea istorica, subminnd mereu acele straturi
care voiau i puteau s-l susin; el nu cutase niciodat, nu gsise niciodat
un consilier inteligent. Adjubei, ginerele sau, un nvrtit i un plecar,
* Nimic nu ducea Hruciov pn la capt, n-a dus pn la capt nici
demontarea imaginii lui Stalin. Putin sa mai fi fcut i nimeni n-ar mai fi
deschis gura ca sa clefie despre marile merite ale ucigaului.
Nu era nici el o lumina, era mai curnd un aventurier care i-a mai i
grbit socrului sau cderea.) Hruciov era convins ca Stalin l-a omort pe
Kirov, dar n acelai timp i ddea seama ca, n sine, acest Kirov era o
persoana tears.

Se pare ca totul era aranjat n legtur cu nuvela, i Tvardovski a dat

ordin sa apar n numrul 11 al revistei. Dar a nceput imediat drama
rachetelor cu America. i nu era exclus ca furtuna carai-biana sa declaneze pe
coridoarele CE un vrtej care ar fi luat pe sus i biata mea nuvela.
Dar lucrurile s-au linitit! nainte de srbtorile din noiembrie exact la
un an dup ce lsasem din mna nuvela am fost chemat pentru prima
corectura. * n timp ce edeam aplecat pe textele dactilografiate toate acestea
rmneau un mit, eu nu simeam absolut nimic. Dar cnd mi s-au pus n fata
paginile de revista nc netiate, am avut viziunea milioanelor de ignorani
crora li se ofer ocazia sa vad ivindu-se la suprafaa apei balaurul vieii
noastre concentraionare. i n luxul neobinuit al camerei de hotel, pentru
prima data, nuvela mea m-a fcut sa plng.
n acest timp s-a transmis rugmintea lui Lebedev: sa mai scot din
manuscris cuvintele lui Tiurin: Mi-am fcut semnul crucii i am zis: Totui, tu
exiti, Creatorule, n cer. Mare i-e rbdarea, dar lovitura ta doare. S-au
prins S-au prins, dar trziu, n legtur cu acest pasaj, capital n nuvela,
unde eu le-arn rsturnat i le-am demontat toat legenda cu privire la pieirea
unor efi n anul 1937! La redacie s-a ncercat nduplecarea mea: Lebedev se
artase aa de nelegtor! El fcuse brea i aranjase totul! Trebuia acum sa i
se fac i lui o concesie. Era adevrat, i as fi cedat daca
* Novi mir i-a pclit elegant pe cei de la cenzura: fara nici o explicaie,
le-a trimis la viza prima proba paginata a lui Ivan Denisovici. Dar cenzura,
ngropata n traneele ei, habar n-avea de hotrrea CE, luata cu uile nchise,
dup rnduiala noastr dintotdeauna. Dup ce au primit nuvela, cei de la
cenzura au rmas cu gura cscat n fata acestei diversiuni ideologice i au
telefonat indignai la revista: Cine a trimis acest manuscris? Pai, noi cei de
aici, a rspuns inocent efa de redacie N. P. Bianki. Dar cine l-a aprobat
personal? Pai, ne-a plcut la toi ciripi Bianki. S-a auzit o ameninare
oarecare i cel de la captul firului a pus receptorul n furca. O jumtate de ora
mai trziu s-a primit un alt apel telefonic, vesel de data aceasta: Mai trimitei
doua exemplare (voiau s-l citeasc i ei). Hruciov ca Hruciov, dar viza
cenzurii oricum trebuia sa figureze pe fiecare fila.
Aceasta ar fi fost numai pe contul meu sau pe cel al literaturii. Dar aici
mi se propunea sa cedez pe contul lui Dumnezeu i pe contul mujicului, or,
acest lucru jurasem sa nu-l fac niciodat. i iat-m refuzndu-l pe acest
binefctor mitic, mie nc necunoscut.
i aa de mare era ineria pietrei deja puse n micare i antrenate n
plina rostogolire nct nici consilierul lui Hruciov n-a putut sa corecteze i sa
opreasc nimic!
A ncercat s-o fac Adjubei: nu sa opreasc piatra care se rostogolea, ci
mcar s-i devieze traiectoria. Poate fcea asta sub presiunea ortodocilor i
conformitilor, dornici totui sa fie ei primii care sa prezinte i anume n felul
lor istoria lagrelor (i sa se prezinte pe ei nii ca principale victime i ca eroi
principali); dar la mijloc era mai curnd un motiv mai meschin: pur i simplu
pentru a prelua iniiativa (sa puna fitilul), pentru a-l devansa pe Tvardovski
acum, dup ce parcursese un drum greu, i a-i smulge laurii, n comitetul de

redacie al Izvestiei, Adjubei era furios ca aceasta tema importanta nu fusese

descoperita de ziarul sau. Cineva i-a amintit ca existase o mica povestire
trimisa din Cita, dar nepublicabila, drept pentru care fusese respinsa. S-au
npustit asupra courilor de hrtii, dar degeaba: textul respectiv era distrus. A
fost contactat G. Selest care, urgent, a transmis telefonic din Cita textul Pepitei
sale. Textul acesta a i aprut n numrul festiv al Izvestiei a aprut ntr-o
forma neruinat de simpla, i chiar fara cel mai mic semn al exclamrii, da,
ca i cnd timp de patruzeci de ani n ziarele noastre se publicaser povestiri
despre viaa lagrelor i toat lumea se sastisise de ele. Tvardovski s-a simit
atunci foarte afectat i s-a suprat pe Adjubei. n ce ma privete, cred ca Pepita
nu le-a folosit la nimic: rostogolirea pietrei noastre era ireversibila. Le era dat
cititorilor rui sa vad pentru prima data contururile lagrului tocmai ntr-o
asemenea forma.
Simind deja ca victoria este de partea lui, Tvardovski, ca editor
prevztor i dibaci, privea mai departe i, tocmai cu prilejul acelor festiviti de
noiembrie, mi-a trimis o lunga epistola: . As vrea s-i vorbesc de pe poziia
vrstei i experientei mele literare, nc de pe acum exista atia oameni care
solicita redaciei noastre sa le dea adresa dumitale, exista atta interes fata de
dumneata, stimulat uneori de mobiluri extraliterare. Dar ce-o sa fie cnd
povestirea o sa apar n presa? Va fi tot ceea ce se cheama glorie. Dac-i
scriu acum, este pentru a sublinia speran pe care mi-o pun n calmul,
fermitatea, naltul dumitale sentiment al demnitii personale Ai trecut prin
multe ncercri, i mi-e greu sa concep ca unul ca dumneata ar putea sa se
clatine n fata acestei ncercri. Dimpotriv, uneori ma ntreb daca lipsa
dumitale de vanitate, acel ceva din atitudinea dumitale vecin cu indiferenta, nu
depete oarecum msura Pe mine care, cu colegii de redacie Am trit ca
pe o adevrat srbtoare a victoriei, ca pe un triumf, ziua n care am aflat ca
totul merge bine , pe mine un pic m-a suprat acea reinere cu care ai rspuns
la telegrama mea de felicitare, acele cuvintele mi-este plcut , care n cazul de
fata au fost, iart-m, pur i simplu jignitoare pentru mine Dar acum fac apel
tocmai la lipsa de vanitate i la reinerea dumitale fie ca ele sa se accentueze
i sa rmn nsoitori statornici ai activitii dumitale viitoare Unii te vor
sci cu rugminile lor sa le dai ceva , un fragment, o bucic, i vor oferi
contracte, bani Te implor, nu te lasa atras Nu te lasa cucerit, spune-le (noi
avem oarecare drept sa mizam pe dumneata) ca ai obligaii fata de Novi mir,
care, poi sa le spui, ia tot ce iese din pana dumitale.
Pentru ei era o srbtoare a victoriei! Iar eu i-am explicat starea mea
sufleteasca: tii ce gnduri mi-au venit n minte cnd am deschis plicul
dumneavoastr? Sotia mi-l aduce i-mi spune, foarte alarmata: Un plic gros de
la Novi mir. De ce aa de gros? L-am pipit i am spus: Este absolut clar.
Cineva vrea de la mine alte concesii, dar eu concesii nu mai pot sa fac.
Momentan, tiprirea s-a terminat. Din toate punctele de vedere, viaa mea la
Riazan merge n aa msur pe vechiul fga (dis-de-diminea, n bunda mea
de ocna, ma duc sa tai lemne; apoi ma pregtesc de lecii, apoi ma duc la
coal, unde sunt dojenit ca lipsesc de la nvatamn-tul politic sau ca nu
particip la activiti extracolare), nct discuiile i telegramele de la Moscova

mi par un simplu vis Pentru mine din telegrama dumneavoastr un singur

lucru a devenit clar: deocamdat nu exista interdicie. De aceea, dragul meu A.
T., nu pstrai n inima ranchiuna pentru cuvinelele mele mi-este plcut , as
fi fost nesincer daca m-a fi exprimat mai tare; n momentul acela eu n-am
simit o bucurie deliranta, n general, viaa m-a obinuit mult mai mult cu raul
i totdeauna mi vine mai uor, sunt mai dispus sa cred n acest rau. n lagr
m-am ptruns de nelepciunea proverbului rusesc: n fericire sa nu te-ncrezi,
de necazuri sa nu te temi ; m-am obinuit sa triesc dup aceasta regula i
sper sa nu ma abat niciodat de la ea Bucuria esenial de a fi recunoscut ,
eu am trit-o n decembrie anul trecut, cnd ati considerat ca Denisovici merita
o noapte alba.
Iar apelul lui de a nu ma lasa atras i de a nu ma lasa cucerit, cum sa
nu aib ecou n mine? Pe mine acest lux al hotelului Moskva de pe Ohotni
Riad, catifelele, covoarele i serviciile portarului nu ma ncntau, ci ma speriau.
Cnd ai dobndit glorie, ai senzaia, prima senzaie, ca limba din gura ta nu
mai percepe gustul, ca degetele tale nu mai au acel fin simt al pipitului ca
nainte. De ce nu iei un taxi? se mira Kopelev. Dar pentru mine a ma aeza
ntr-un taxi echivala cu o trdare, eu nu ma vedeam altfel dect cu rucsacul n
autobuz. i acum i rspundeam cu convingere lui Tvardovski: Gloria n-o smi ia minile i prevd o via scurta i dorina mea este de a o folosi ct
mai judicios pentru scrierile mele deja finisate. (Dar Novi mir nu le cunotea
nc)
Tvardovski nsa, dup gestul de bunvoin al lui Hruciov, tocmai
aceasta via scurta a gloriei n-o nelegea nicicum.
Foarte cordiale deveniser relaiile noastre, desi nc nu ne n-tlniseram
niciodat ntre patru ochi, fara s-i avem n preajma pe membrii redaciei, n
curnd m-am dus acas la el i tocmai n momentul acela a venit un curier de
la redacie (dovedit ulterior ca iscoada) cu un exemplar-semnal al numrului 11
al revistei. Ne-am mbriat. A. T. Se bucura ca un copil, zburdnd prin
camera cu trupul lui de urs: Psrica i-a luat zborul! Psrica i-a luat
zborul! Greu s-o mai opreasc acum cineva! Acum este aproape imposibil!
(Aproape Pn n ultimul minut nici el nu era sigur. Dar parca n-au fost
cazuri n care s-a distrus un ntreg tiraj? Au vreun pre pentru noi munca,
banii? Pentru noi ideologia este la mare pre.) Victoria este mai mult a
dumneavoastr dect a mea acestea au fost cuvintele cu care l-am felicitat
eu.
Vino val-vrtej direct la mine! pe acest ton neobinuit m-a abordat la
telefon cu ocazia urmtoarei mele sosiri n capitala. Imediat dup ieirea
tirajului numrului 11 a avut loc plenara CE consacrata industriei, daca nu ma
nel. Cteva mii de exemplare de revista, destinate a fi vndute n Moscova, au
fost difuzate prin chiocurile care deserveau plenara. De la tribuna plenarei,
Hruciov a declarat ca aceasta este o carte importanta i necesara (numele meu
nu l-a pronunat, confundndu-m pe mine, autorul, cu personajul Ivan
Denisovici). El chiar s-a plns plenarei de biroul lui politic: i ntreb o
publicam sau nu? Iar ei, ei tac! i membrii plenarei au adus de la piaa de
cri doua brouri: una rosie (materialele plenarei) i una albastra (numrul 11

a lui Novi mir). i uite asa, rdea Tvardovski cu gura pn la urechi, fiecare a
venit purtnd la subsuoara crticica rosie i crticica albastra. Totui, nainte
de discursul de nchidere al lui Hruciov, secretarul comitetului regional de
partid Novosibirsk s-a apropiat de Tvardovski i i-a spus: tii, au fost situaii
i mai grave. La mine n regiune exista i acum asemenea ntreprinderi, eu stiu
chestia asta. Dar la ce bun sa scrii despre ele? Dup discursul lui Nikita nsa,
respectivul l-a cutat pe Tvardovski ca s-i strng mna i s-i fac uitate
cuvintele nelalocul lor.
Asa de mare era fora acestui cor de elogii, a acestui avnt general, nct
n aceleai zile Tvardovski mi-a spus: acum lansam M-trional Matriona pe care
revista, la nceputul anului, o respinsese, Matriona care nu se va putea
publica niciodat iat cum acum, cu inima uoar, el o trimitea la cules,
uitnd chiar faptul ca o refuzase cndva!
Cel mai periculos este pasul al doilea! ma avertiza Tvardovski. Prima
carte, cum se spune, i un prost o scrie. Dar a doua?
i foarte nelinitit, ma cerceta cu privirea. Prin a doua el nu avea n
vedere Matriona, ci ceea ce aveam sa scriu eu dup aceea. i eu, trecnd n
revista ceea ce scrisesem deja, nu reueam sa ma hotrsc pe care s-o scot la
lumina: toate mucau., Din fericire, chiar n luna aceea inspiraia m-a ajutat sa
scriu repede Kocetovka* direct pentru revista, pentru prima data n viaa mea.
Caz autentic din anul 1941 cu amicul meu Leonea Vla-sov, cnd era el
comandant n gara Kocetovka, cu acelai amnunt referitor la cltorul care
uitase, culmea, de unde vine denumirea de Stalingrad. ntmplare pe care
nimeni, ncepnd cu A. T., nu putea s-o cread. Dar dup mine, pentru un om
de coal veche este foarte firesc ca nici sa nu-i aminteasc de o asemenea
denumire. A. T., lund-o n minile sale, a fost foarte emoionat i, ci-tind-o, a
fost i mai emoionat se temea de o micare greit, se temea ca pentru el
nsui. Cu apariia lui Tveritinov, temerile lui
* Dar a trebuit s-o schimb cu Krecetovka pentru a nu zgndri dumnia
pe care kocetovkista revista Oktiabr o purta celor de la Novi mir.
S-au accentuat: decise ca acesta era un detectiv patriot i ca pn la
urma adevratul spion va fi prins.
Convingndu-se ca lucrurile nu stau asa, mi-a trimis imediat o telegrama
radiind de bucurie, n legtur cu Krecetovka i M-triona, care, n concepia
lui, trebuiau s-mi consacre numele, el, pentru prima i ultima data, n-a fcut
consideraii politice de genul va trece-nu va trece, ci, alturi de mine s-a
nhmat, n rumul igrilor sale, la munca de editor contiincios. * Observaiile
lui (adresate aplombului meu) s-au dovedit pline de finee, n special cele pe
tema vieii rurale: nu se poate spune dulgheri steti, fiindc nu exista altfel
de dulgheri; indrila din scnduri, aa ceva nu exista; purcel gras nu
nseamn purcel lacom; a merge n pdure la cules de bace, de ciuperci asta
nu este munca, ci distracie (de altminteri, aici, a recunoscut ca astzi, la tara,
asta este deja o munca pentru ca i da omului mai multa hrana deci i da
munca pe pmntul colhozului); nc ceva: n gara nu poate sa creasc plopul
tremurtor, pentru ca acolo totul este plantat, or, nimeni nu planteaz plopi
tremurtori; i un flciandru e mai btrn dect un copilandru. Insista de

asemenea foarte mult pe faptul ca gerunziile nu sunt proprii vorbirii populare i

ddea exemple de fraze cu gerunzii pe care le gsea imposibile. Dar aici mi-am
exprimat dezacordul: unele dintre proverbele noastre prezint asemenea
turnuri.
Aceste frecvente ntlniri ale noastre din toamna lui 1962 aveau loc ntr-o
atmosfera degajata i foarte cordiala, n acele luni, A. T. inea foarte mult la
mine i se mndrea cu succesele mele de parca ar fi fost ale lui. Ceea ce-i fcea
o placere deosebita era sa constate ca eu ma comport conform modelului
conceput de mintea lui pentru un autor pe care el l descoperise: c-i alung pe
corespondeni, ca nu acord interviuri, ca nu pozez nici pentru fotografi nici
pentru cineati. Avea senzaia ca sunt creaia lui, ca el m-a fasonat i ca,
* Aceste consideraii: va trece-nu va trece provocau atta confuzie n
creierul redactorilor de la Novi mir (cu att mai mult n creierul redactorilor de
la celelalte reviste sovietice), nct acestora nu le mai rmnea dect foarte
putina perspicacitate, foarte putin gust, foarte putina energie, pentru
formularea de temeinice observaii de ordin estetic, n orice caz, cu mine, n
afara de A. T., cu care am avut aceasta singura discuie, nimeni de la Novi mir
nu s-a nhmat nici mcar la cinci minute de munca propriu-zis redacionala,
nu anticenzura.
De-acum ncolo, el va fi cel care va lua pentru mine cele mai bune decizii
i ma va conduce pe un drum nsorit. Considera ca de la sine neles (desi eu
nu-i promisesem niciodat aa ceva) ca eu de-acum ncolo nu voi face nici un
pas important fara sa ma consult cu el i fara aprobarea lui. i-a asumat, de
exemplu, sarcina de a decide el nsui ce fotograf puteam autoriza sa ma
fotografieze (fotograful s-a dovedit slab, dar ceea ce-mi era de trebuin o
expresie chinuita i trista am obinut). S-a ivit necesitatea sa comunic totui
un fel de concentrat de biografie privind persoana mea A. T. A pus mna pe
condei i a nceput sa ntocmeasc el aceasta biografie. Am considerat necesar
sa arat motivul pentru care ma aflasem n detenie comentarii negative
asupra lui Sta-lin dar Tvardovski s-a opus cu nverunare, nici n-a vrut sa
aud despre aa ceva. (Nu tia ce preios putea sa se dovedeasc acest lucru n
ziua n care partidul, n edinele sale de instructaj, ma va declara trdtor de
patrie. Privirea lui mbri mai degrab prezentul; viitorul aproape niciodat,
n plus, adevratele motive ale aciunilor lui exterioare erau de cutat la un
nivel subteran foarte adnc. De exemplu, el nsui a crezut multa vreme n
Stalin, i orice ins care nici atunci nu mprtea aceasta credin prea s-l
ofensez pe el, cel de astzi. Astfel, el a respins i explicaia mea cum ca
Tveritinov, datorita exclusiv gusturilor lui rafinate, poate sa nu-l iubeasc pe
Stalin. Cum poate asta sa nu-l iubeasc? nseamn ca sau el sau rudele lui au
fost la pucrie; A. T. Nu gsea alta explicaie.) n ce ma privete, nu ma
grbeam sa ma rzvrtesc mpotriva patronajului sau, nu ardeam de nerbdare
s-i demonstrez ca, la patruzeci i patru de ani, nu mai puteam schimba forma
i msura tiparului n care am fost turnat. Dar nu poate exista prietenie
autentica fara o egalitate mcar de principiu. A. T. Exagera concordanta
orizonturilor noastre, a obiectivelor noastre i a experientei noastre de via.
Partea cea mai importanta a experientei sale, considera el, era buna sa

cunoatere a ierarhiei i a micrilor aranjate la edine, la telefon i n culise.

Dar el supraestima capacitatea i longevitatea acestui sistem. Nu admitea ideea
ca acest sistem poate sa nu fie acceptat din oficiu. Nu admitea ca n literatura
sau n politica eu pot sa discern sau sa cunosc lucruri pe care el nu le vedea
sau nu le cunotea.
Cu mine, el a trit momentul n care a nit flacra unei sperane noi, a
speranei de a-i fi gsit n sfrit un prieten. Dar eu nu m-am lsat orbit de
aceasta lumina. Mi-erau dragi i rdcinile lui rneti; i nzdrvniile
ingenuitii lui poetice, nu prea bine protejate de obiceiurile lui nobiliare; i
acea deosebita demnitate naturala de care ddea dovada n fata dumanilor,
uneori n fata celor sus-pui (ntre patru ochi: la telefon adesea se pierdea cu
firea), i care-l punea la adpost de situaii ridicole sau umilitoare. Dar ntre
trecutul meu i al lui erau prea mari deosebiri, i prea neasemntoare erau
motenirile care ne veneau dintr-acolo. Cu el, eu n-am putut sa fiu, niciodat,
nici mcar o data, Ia fel de sincer i firesc cum eram cu zecile de oameni care
triser n umbra ntunecoasa a lagrelor. Caracterele noastre nc ar mai fi
putut sa se ciocneasc, sa se frece unul de altul, sa se acomodeze unul cu altul
ntr-un fel oarecare. Dar doi brbai nu pot fi prieteni daca nu se potrivesc la
idei.
Noi ne asemnm cu doua curbe matematice avnd fiecare ecuaia ei. Ele
pot, n anumite puncte, sa se apropie, sa se suprapun, sa aib chiar o
tangenta comuna, o derivata comuna, dar n curnd fatalitate configuraia
lor iniial va face ca drumurile lor sa se despart.
LA SUPRAFA.
Asa cum pestele de apa adnca, obinuit sa suporte o presiune exterioara
de multe atmosfere, ieind la suprafa moare de prea mica presiune, de prea
binele la care nu se poate adapta, tot aa i eu, ascuns temeinic cincisprezece
ani n strfundurile lagrului, ale surghiunului, ale clandestinitii, fara sa ma
trdez vreodat, fara sa svresc vreodat vreo greeal notabila de natura a
afecta vreun om sau vreo cauza ieind la suprafaa unei notorieti do-bndite
peste noapte, a unei glorii excesiv trmbiate (la noi se-ntrece msura i cu
lauda i cu njurtur), am nceput sa fac gafa dup gafa, nenelegnd defel
noua mea situaie i noile posibiliti.
Nu aveam o idee clara despre for pe care o dobndisem i deci despre
ndrzneal pe care mi-o puteam permite acum n conduita mea. Pstrm
ineria circumspeciei, ineria disimulrii. Ce-i drept, i una i cealalt mi-erau
de trebuin, pentru ca neateptatul succes cu Ivan Denisovici nu-mi atrsese
ctui de putin favoarea Regimului i nu promitea ca n calea micrii nu se vor
ivi piedici.
Acel succes nu promitea aceasta micare, n-o promitea dar
deocamdat, scurta vreme, doua luni, ba nu, o luna, puteam sa merg fara sa
ma opresc undeva: o reclama gudurator-excesiva mi deschisese pentru acea
luna toate redaciile, toate teatrele!
Dar eu nu nelegeam Ma grbeam sa ma opresc din proprie iniiativ
nainte de a ma opri alii, sa ma camuflez din nou, sa ma prefac ca nu am

nimic, ca nu pun la cale nimic. Ca i cnd aceasta ntoarcere ar fi fost posibila!

Ca i cnd acum m-ar fi pierdut din vedere!
i apoi neateptatul triumf care fusese aceasta publicare ma mpiedica sa
neleg ca eu i Tvardovski nu ctigaserm, ci pierdu-seram: pierduserm un
an, anul de zburda prilejuit de congresul al XXII-lea, i se consuma deja ultima
spargere de rm a ultimului val. Dup nite calcule aproximative, eu contam
pe cel putin o jumtate de an, chiar pe doi ani pn sa fiu, cu certitudine, lsat
pe din afara n fata tuturor porilor i portielor btute-n cuie. Dar am avut o
luna de la prima recenzie laudativa din 18 noiembrie pn la ntlnirea de la
Kremlin din 17 decembrie. i chiar mai putin pn la primul contraatac din l
decembrie (ziua n care, la Manej, Hruciov a fost asmuit mpotriva pictorilor
moderniti, n ideea ca lucrurile n-au sa se opreasc aici). Dar i n doua
sptmni as fi putut sa cuceresc cteva poziii! Sa fac cunoscut titlul ctorva
dintre scrierile mele.
Chestiunea asta n-am fcut-o nsa din cauza unei false linii de conduita.
Intenionam sa folosesc ct mai judicios clipa repede trectoare a gloriei mele,
dar tocmai asta n-am fcut i n mare parte din cauza sentimentului neltor
al obligaiei fata de Novi mir i fata de Tvardovski.
Acest lucru trebuie s-l explic aa cum a fost. Desigur, eu i eram obligat
lui Tvardovski, dar cu titlu personal, nsa nu aveam dreptul sa iau n
consideraie, dintr-un punct de vedere personal, ceea ce se va spune despre
mine la Novi mir, trebuia sa pornesc n permanenta i exclusiv de la faptul ca
eu nu sunt eu i ca destinul meu literar nu este al meu, ci al tuturor acelor
milioane care nu reuiser sa nsileze, sa opteasc i, cu vocea stinsa, sa
spun pn la capt povestea destinului lor de pucriai, povestea ultimelor
descoperiri fcute de ei n universul concentraionar. Dup cum Troia, n
definitiv, nu-i datoreaz existenta lui Schliemann, tot aa i cultura noastr
concentraionara sedimentata i are precepte pe care nu le datoreaz nimnui.
De aceea, ntorcndu-m din lumea care nu restituie morii, n-aveam de ce sa
jur credin revistei Novi mir sau lui Tvardovski, n-aveam de ce sa ma ntreb
daca ei o sa tina seama de faptul ca gloria nu-mi sucea ctui de putin capul; ci
eu, calculnd la rece, trebuia s-mi asigur nite capete de pod.
n comparaie cu precauiile exagerate de altdat, ctuele pe care mi le
punea Novi mir erau floare la ureche pentru mine; totui ma strngeau i ele
destul de tare.
Dup cum prezisese A. T, mi se cereau nite fragmente pentru revistele
literare, pentru emisiuni radio i ar fi trebuit sa le dau fara ntrziere! Mi se
cereau deci nite fragmente din Cercul care era deja terminat, din piesele
terminate i, astfel, dezvluind aceste titluri, eu ar fi trebuit s-mi construiesc
mici forturi din care apoi sa nu pot fi scos cu una cu doua. n valul de uimire
tlzuit pe durata a patru sptmni, provocat de exploziva mea nuvela, toate
mi-ar fi mers nur, dar eu nu i nu, mi nchipuiam ca n felul acesta mi
protejez operele i eram mndru ca aveam tria de a nu ceda la ispitele
gloriei
Corespondenii ddeau buzna peste mine n locuina de la Ria-zan i n
camerele de hotel de la Moscova; de la ambasadele strine din Moscova se

ddea telefon la coala din Riazan, ageniile se adresau cu chestionare scrise,

chiar i cu cereri stupide ca aceea de a evalua pentru cititorul occidental ct de
magistral a fost modul n care Hruciov a rezolvat conflictul cubanez. Dar nu
am spus nici un cuvnt nici unuia dintre ei, desi puteam sa vorbesc
nestingherit despre foarte multe i foarte ndrznee lucruri, iar corespondenii
tia nuci le-ar fi mprtiat n toat lumea. Ma temeam ca, n-cepnd sa
rspund corespondenilor occidentali, am sa le dau celor sovietici ocazia s-mi
puna ntrebri apte a declana din parte-mi rspunsuri care m-ar fi menit fie,
pe loc, ipostazei de rebel, fie celei de prea supusa sluga. Nedorind sa mint i
nendrznind sa ma revolt, am preferat sa tac.
La sfritul lui noiembrie, la zece zile dup apariia nuvelei, consiliul
artistic al teatrului Sovremennik, dup ce mi-a audiat piesa (Cerbul i trfa
ocnei, tot versiunea ndulcita din Republica muncii), mi-a cerut insistent s-i
permit s-o puna n scena imediat; trupa se angaja ca, fie i mncnd i
dormind la teatru, sa se fac luntre i punte i ntr-o luna s-o monteze! i era o
promisiune serioasa, ca doar tiam acest teatru. Dar eu am refuzat
Dar oare de ce? Ei bine, n primul rnd, aveam sentimentul ca, pentru a
fi oferita publicului, piesa avea nevoie de nc o transcriere. Asta nsemna apte
zile btute pe muchie, dar, i cu munca la coal i cu afluxul de
corespondenta otios-exaltata-putea sa nsemne i o luna. Sovremennik mergea
i pe varianta ca eu sa modific din mers textul, de vreme ce nu puteam
abandona coal! i de ce, n definitiv? Pai cum sa devin deodata om liber?
Deodata sa nu mai am obligaii cotidiene mpovrtoare? i nc ceva: cum sa
nu-i duc pe copilai pn la sfritul semestrului? Cine sa le puna note? i
iat, parca n ciuda, tocmai n ultima luna cade pe capul scolii o comisie de
inspectori. i apoi cum s-i fac figura asta directorului, att de binevoitor cu
mine n toi aceti ani, i s-i alunec printre degete? ntr-o sptmn puteam
s-i dau teatrului Sovremennik un text gata pentru public; de doua ori pe
sptmn, puteam sa predau cte un fragment atenuat din Cerc i s-l
citesc la radio, sa dau interviuri dar nu, eu mi fceam de lucru prin
laboratorul scolii, pregteam nite biete experiente de fizica, mi fceam planuri
de lecie, corectam caiete. Eram un vierme pe o orbita cosmica.
i apoi i chestia urmtoare: sa presupunem ca cei de sus or sa vad
piesa naintea premierei daca o sa se scandalizeze? Daca or sa dea cu piesa
de pmnt, i nu numai cu piesa, ci i cu povestirile, care trebuiau sa apar
dintr-un moment ntr-altul n Novi miri Or, tirajul lui Novi mir este de o suta
de mii. i n sala Sovre-mennik-ului nu ncap dect apte sute de persoane.
i apoi nc o data: toate trufandalele i le promisesem lui Tvar-dovski!
Atunci cum s-i dau Sovremennik-ului piesa nainte de a fi vzut de cei de la
Novi miri Aadar, lsnd-o mai moale cu combativul Sovremennik, am predat
piesa la somnolenta revista. Dar acolo era cineva care nu somnola, acela era
Dementiev, i piesa n-a aterizat niciodat la redacie: ea n-a ieit niciodat din
cele doua apartamente ale imobilului de pe cheiul Kotelnceskaia, de la cei doi
Saa. Verdictul a fost dat de ei doi, dar Tvardovski a fost cel care mi l-a
comunicat: asta nu este arta, asta nu este dramaturgie, asta este
prelucrare de-a doua a aceluiai material concen-trationar ca i n Ivan

Denisovici, nimic nou. (Ei, cum s-mi apar eu singur opera? Admit ca nu este
o opera dramatica. Dar nici prelucrare de-a doua nu este, pentru ca de
prelucrat cum trebuie nici nu s-a nceput! n piesa nu este vorba de Lagrul
special, ci de Lagrul de reeducare prin munca; de amestecul sexelor i al
articolelor, de domnia celor de drept comun i a psihologiei lor; de mistificarea
datelor privind producia.)
Ei, dup Ivan Denisovici, nu mai merge cum mergea. E uor de neles ca
lui Tvardovski nu i-a plcut piesa. Dar mcar daca problema s-ar fi terminat cu
aceea ca Novi mir mi respinge piesa i ma lasa sa fac ce vreau cu ea. Dar n-a
fost asa! Nu aa nelegea Tvardovski promisiunea mea i colaborarea noastr
acum i mereu i n vecii vecilor. Gndii-v: el este cel care m-a descoperit n
al patruzeci i patrulea an al vieii mele; fara el, eu ca scriitor as fi fost ca i
inexistent i nici n-a fi tiut ce valoare au scrierile mele (aducnd una i
ascunznd zece). i, de acum ncolo, fiecare text se va supune judecai lui
Tvardovski (i a lui Dementiev): sau se I publica n Novi mir, sau se dosete i
nu se arata nimnui. Atreia soluie nu exista.
Exact aa a fost verdictul n legtur cu Cerbul i trfa ocnei: nu se da,
nu se arata. Te pun n garda contra gangsterilor din teatre! mi spunea A. T.
Pe un ton foarte serioS. Aa vorbea editorul celei mai liberale reviste din tara
despre cel mai tnr i mai ndrzne teatru din tara! De unde venea aplombul
acestui verdict? Asistase el la multe spectacole ale Sovremennik-ului? Nu
vzuse niciunul, nu trecuse niciodat de pragul acelui teatru (sa nu se
njoseasc), nalta lui poziie sociala l condamna sa primeasc informaii de
mna a doua (murdara). Undeva n sanatoriul guvernamental de la Barviha,
undeva la un banchet la Kremlin, dar i de la cteva persoane serviabile din
redacie auzise ca acest teatru era dumnos, subversiv, nepartinic un teatru
de gangsteri, va sa zic.
n total doua sptmni durase tiprirea textului meu, luna de miere cu
Tvardovski nc nu se terminase; nu consideram ca e demn i util sa ma revolt
n vzul tuturor i astfel m-am pomenit n situaia solicitantului, a celui care
cere permisiunea sa arate propriile sale opere cutruia i cutruia, i
Tvardovski se mpotrivea, aviza negativ, obiecta i, pn la urma, chiar se
supr pentru indisciplina mea. Cu mare greutate i-a dat acordul sa ma duc
cu piesa la un teatru Dar, atenie, nu la Sovremennik, ci la mortciunea aia
de teatru al lui Zavadski (numai pentru ca acesta i-l montase pe Tior-kiri).
Acord tardiv! Bizuindu-m pe faptul ca A. T. Nu prea era la curent cu unele
lucruri (era n afara i deasupra masei de cititori, n afara i deasupra mediilor
dinamice din Moscova), am meninut legtura cu Sovremennik. Totui, am
reinut piesa nc o luna de zile irepetabila luna! Ateptnd aprobarea
cenzurii pentru Matriona i Krecetovka. Dup aceasta i-am predat
Sovremennik-ului textul complet al piesei dar se pierduse un timp preios;
deja se fcea simit presiunea asupra teatrelor, acum dup ntlnirea din
decembrie de la Kremlin. Sovremennik nu a mai ndrznit nici sa nceap
repetiiile i piesa s-a mpotmolit pentru ani i ani. Tvardovski nsa n-a aflat
dect trziu despre gestul pe care-l fcusem de capul meu i s-a suprat rau

de tot; n anii care au urmat, nu o data mi-a reproat: cum am putut sa ma duc
la cei de la Sovremennik, cnd el ma rugase sa nu fac asta?
De altminteri aveau sa se ntmple i alte lucruri fara tirea lui
Tvardovski1 n curnd a venit la mine reprezentanta Lenfilmului cu patru
exemplare ale contractului pentru Krecetovka, deja semnat din partea
Lenfilmului, mie neramnndu-mi dect s-mi pun semntura i sa primesc o
suma, pentru mine, fabuloasa i Krecetovka va aprea pe ecranele sovietice.
Eu nsa m-am rzgndit brusc: sa le dau lor drepturi asupra textului meu, i
daca-l strica, daca o sa fac din el ceva leinat, fals? i eu sa nu mai pot face
nici o corectura
n scrisoarea sa, A. T. Ma numise omul cel mai drag lui din lumea
literara. El ma iubea din toat inima, dezinteresat, dar tiranic: cum i iubete
un sculptor opera, dar i aa cum l iubete suzeranul pe vasalul sau cel mai
bun. Desigur, lui nu-i venea n minte sa caute a afla daca n-aveam i eu la
rndul meu vreo prere, vreo idee, vreo sugestie privind munca lui la revista
sau treburile lui personale. Lui nu-i venea n minte ca propria mea experienta
de via lsnd de-o parte orice literatura putea sa aduc o viziune
proaspt.
Chiar pe linia conduitei cotidiene simeam ca nu ne micm n acelai
ritm. Acum, dup marea noastr victorie, ce ne mpiedica sa zbovim i noi n
jurul vastei mese din sala de redacie, sa servim ceai cu covrigi, sa tifsuim ba
despre lucruri importante, ba despre fleacuri? Asa fac toi scriitorii, de pilda,
Simonov insinua maliios A. T. Se aaz cuviincios pe scaun, fumeaz pe
ndelete. Dumneata unde te tot grbeti? Dar eu ma grbeam pentru ca n al
cincilea deceniu al vieii mele continuau sa ma macine prea multe lucruri pe
care nc nu le scrisesem, i prea solid se inea pe picioarele lui, de argila, dar
i de beton armat, neadevrul. i literatura minciunii prolifera ca buruienile*.
* Dar problema, spre rezolvarea creia noi n-am reuit sa facem absolut
nici un pas, nici eu i cu att mai putin Tvardovski, i de care ar fi mare nevoie
sa ne interesam i sa ne preocupam, este aceea referitoare la ce se ntmpla
acum cu traducerile n alte limbi ale lui Ivan Denisovici. Faptul ca nuvela mea e
blocata pe 25 i pe 40 de ani de-acum ncolo este o oroare pe care nu mi-am
imaginat-o defel. Din cauza ca URSS nu este membru al conveniilor
internaionale privind dreptul de autor, nuvela mea a fost scoasa pe taraba la
dispoziia oricui. Iar aici ce senzaie politica! Numai n limba engleza s-au
apucat s-o publice ase edituri: nu pun la socoteala traducerile n alte limbi. i
totul se face ca la o ntrecere, fiecare editor urmrind s-o traduc naintea
celorlali, recurgnd la serviciile traductorilor celor mai improvizai, singura lor
preocupare fiind aceea de a iei cit mai repede cu ea pe pia, chit ca traprima
recenzie despre mine, una mare semnata de Simonov n Izvestia, A. T. Mi-a
pus-o n fata solemn (de-abia ce apruse, eu nc n-o vzusem). De la primele
alineate mi s-a prut fastidios-biro-cratica, am pus-o de-o parte fara sa citesc i
am rugat sa continuam discuia pe marginea problemelor de redactare a
Krecetovkai. A. T. A rmas literalmente consternat, o fi zis ca ma fandosesc. El
nu vedea ce drum groaznic, lung, foarte lung ne atepta, i ce agitaie
zadarnica, de gndaci de buctrie, fceau toate aceste recenzii neavenite.

Cu att mai putin ne potriveam n ideile noastre cu privire la ceea ce era

de fcut atunci n literatura i la cum trebuia sa fie Novi mir.
Personal, A. T. Considera ca revista era extrem de curajoasa i
progresista -judecind dup marele ei succes printre intelectualii tarii i dup
atenia pe care i-o acorda presa occidentala.
Asa era, ntr-adevr. Dar adepii lui Novi mir nu puteau sa aib ca prim
termen de comparaie altceva dect cohorta cenuie a celorlalte reviste ale
noastre noroioase, chiar greoase prin coninut i costelive prin lipsa lor de
inut artistica. (Daca n acele reviste lsnd de-o parte lunosti mai apreau
i lucruri interesante, asa, ca momeala pentru public, acelea erau fie
speculaii n jurul unor nume de scriitori decedai, persecutai cndva de
aceleai javre pe care le cultiva Moskva, fie articole fara nici o legtur cu
literatura.) Demnitatea i nobleea nnscute, care nu-l trdau pe Tvar-dovski
nici n momentele cele mai regretabile ale orbirilor lui, l ajutau s-i interzic
trivialitii ca atare accesul n revista (ce-i drept, trivialitatea se deversa i pe
aici, n special prin memoriile unor foste oficialiti de felul lui Konev,
Emelianov, dar totui cu un debit mai redus) i sa pstreze tonul echilibrat de
revista de ducerea este dintre cele mai nclcite. Chiar i grupul Hingley i
Heyword, grupul cel mai serios, a dat gre cu traducerea ca sa nu mai vorbesc
de altele! uvoi de fraze agramate, cenuii, cu ngroarea laturii politice. S-au
ters toate culorile, toate diferenierile din interiorul limbii, toate subtilitile, n
schimb n materie de njurturi tot ceea ce la mine apare n mod aluziv este
tradus, text complet, prin expresiile cele mai ordinare. (Adnotare din 1978.) n
1981, n statele Massachusetts i Vermont, cartea a fost scoasa din bibliotecile
colare din cauza acestor njurturi grosolane (desi colarii americani din ziua
de azi njura mai murdar dect pucriaii notri) iar eu am primit scrisori
indignate din partea unor prini: cum e posibil sa se tipreasc o asemenea
mizerie! (Adnotare din 1986.) cultura, de revista plannd oarecum deasupra
epocii, n prima u jumtate, revista coninea i fleacuri i nimicuri, dar n a
doua, n publicistica, n bibliografie i n critica, gseai totdeauna consistenta,
substana, multe lucruri interesante.
Dar exista i un alt termen de comparaie: chipul pe care ar fi trebuit s-l
dobndeasc aceasta revista pentru ca n ea literatura noastr sa se ridice din
poziia de stat n genunchi. Pentru aceasta, Novi mir ar fi trebuit sa publice n
toate seciunile sale nite materiale de un grad de ndrzneala superior fata de
ceea ce publica. Pentru aceasta, ar fi trebuit ca fiecare numr al ei sa fie
elaborat independent de umoarea momentana a efilor, de oscilaiile spaimelor
i zvonurilor. Nu respectnd cadrul aprobrii de ieri, ci lar-gindu-l ct de ct
de la un numr la altul. Desigur, pentru aceasta ar fi trebuit sa ne izbim destul
de des din plin cu fruntea de zid.
Mi se va obiecta: himera, delir, o asemenea revista n-ar rezista la noi nici
mcar un an. Mi se va demonstra ca Novi mir n-a ratat niciodat ocazia de a
strecura o jumtate de paragraf acolo unde era posibil; ca orict de ocolit, de
alegoric i de reticent se exprima, ea compensa aceasta prin mrimea tirajului,
prin reputaia ei; neobosit, ea fcea sa se clatine pietrele zidului atins de
decrepitudine. A se izbi, cu pocnet i trosnet, fie i numai o data n acel zid

pentru ca apoi sa puna cruce revistei, acest lucru redacia nu i-l putea
permiteo revista, la fel ca i un teatru, ca i un studio cinematografic, este un
fel de industrie asupra creia un individ liber n micrile sale nu poate avea
drept de via i de moarte. Redactorii i editorii sunt legai de munca
permanenta a multor oameni, i ntr-o perioada a persecuiilor sunt nevoii sa
fac tot felul de manevre.
n aceste consideraii este, desigur, mai mult adevr dect n argumentele
mele. Dar eu oricum nu pot scpa de senzaia ca Novi mir este departe de a fi
fcut maximum din ceea ce era posibil gn-diti-v mcar la primele luni de
dup congresul al XXII-lea, acele irepetabile luni de libertate cum le-a folosit
Novi miri Unele numere ale lui Novi mir au reuit cu chiu cu vai sa se
menin deasupra mlatinei neutralitii. Dar cte au fost acestea? Cte
numere au fost care, pe lng dou-trei texte valabile, n rest au fcut loc unora
incolore i insipide, n aa msur nct raportul paginilor de aceste doua
categorii evidenia un randament inferior celui al unui motor termic de cea mai
joasa spe? Dragostea de libertate a liberalei noastre reviste cretea an de an
nu att din faptul ca echipa IIT de redacie era liberala ct din fluxul de
manuscrise purttoare ale acestui sentiment, manuscrise care nboiau peste
aceasta revista unica n felul ei. Acest aflux era aa de mare nct, n ciuda a
tot ceea ce cenzura arunca sau schilodea, rmneau totui multe lucruri de
valoare, n interiorul acestei reviste liberale domnea o ierarhie conservatoare
pietrificata, nu se fceau acolo sus dect rapoarte favorabile i agreabile; ct
privete scrierile neconvenabile, acestea erau sufocate de la intrare (dar ntr-un
mod mai amical) cu eficienta cu care erau sufocate la Moskva sau la Znamia.
Despre aceste manuscrise ndrznee astfel respinse, Tvardovski nu tia chiar
nimic n afara doar de ceea ce reieea din nite cancanuri deformatoare.
n legtur cu aceasta mi-a vorbit astfel:
La Novi mir se trimit scriitori care se dedau la provocri cu trucuri
antisovietice: voi, tia, spun ei, suntei singura revista libera, unde sa fim
publicai daca nu la voi?
Meritul redaciei sale consta, dup prerea lui, n aceea ca dibuia i
respingea la timp provocrile. Pn una alta, aceste provocri erau chiar
libertatea.
Scriu toate acestea pentru ca sa fie spus tot adevrul, nu vorbesc absolut
deloc despre mine (cu mine lucrurile stau invers Tvardovski a ncercat din
rsputeri sa promoveze un lucru lipsit din capul locului de orice ans). Scriu
aceasta gndindu-m la zecile de opere care se apropiau mult mai mult de
normele legalitii i pentru care Novi mir ar fi putut sa fac mai mult daca cei
din anturajul lui Tvardovski nu s-ar fi cramponat cu atta disperare de braele
fotoliilor lor, daca n-ar fi fost paralizai de permanenta i apstoarea lor
teama: tocmai acum, ntr-un moment aa de nepotrivit, ntr-un asemenea
moment, acum i momentul nepotrivit tine de-o jumtate de secol.
L-am ntrebat odat pe A. T. Daca, n virtutea interesului meu pentru
revista, ar fi de acord s-i recomand opere care mie mi plac n mod deosebit. A.
T. M-a invitat foarte amical s-o fac. De doua ori m-am folosit de acest drept i

relaiile mele cu revista nu numai ca nu au ieit consolidate, dar au avut de

suferit.
Prima data era nc luna noastr de miere, n decembrie 1962. l
convinsesem pe V. T. Salamov sa siringa versurile din Caietele Kolmei i din
Micile poeme, care mi se preau ireproabile, i le-am transmis n pachet nchis
lui A. T. Prin secretarul acestuia.
XV: n fruntea lui Novi mir se gsea un poet dar sectorul de poezie al
revistei era srccios, nu revelase nici un nume marcant printre poei;
descoperea uneori, dar nume nesemnificative, repede date uitrii. Acordnd
multa atenie etichetei naionale diplomatice, publicnd n traducere versurile
poeilor din republicile unionale* sau facmd n paginile ei loc pentru dou-trei
mici poezii ale vreunui autor deja cunoscut, ea n-a dat niciodat o mare jerba
de poezii care sa nvedereze o tendin a gndirii sau a formei. Poeziile publicate
de Novi mir n-au constituit niciodat un eveniment artistic.
n selecia fcut de salamov se gseau, trase din Micile poezii, Homer,
Awakum la Pustozersk, plus vreo 20 de piese dintre care n orele de gheata ale
nopii, Ca Arhimede, Funeralii. Pentru mine, desigur, nsi figura lui salamov,
ca i versurile lui nu se ncadrau n domeniul a ceea ce se cheama poezie i
atta tot; ele neau din memoria vie i din durerea intima; el era fratele meu
de lagr, frate necunoscut i deprtat; versurile acestea el le scrisese, ca i
mine, de-abia trndu-i picioarele, le nvase pe dinafara, ascunzndu-le mai
ales de percheziii. Din lichidarea totala a celor ce scriau n lagre, noi, care
scpaserm, eram mai putini dect degetele de la o mna.
Nu ma consider judector n materie de poezie. Dimpotriv, i recunesc
lui Tvardovski un fin gust poetic. Sa admitem ca eu am greit n mod grosolan,
dar, n condiiile cenuiului din sectorul poezie al lui Novi mir, trebuiau oare
respinse aa de categoric unele lucruri? n ziua n care vor putea fi publicate
aceste eseuri ale mele, lectorul va putea citi i versurile interzise ale lui
salamov. El le va aprecia intonaia brbteasc, efervescenta interioara,
necunoscuta experimentelor unor poei aflai la nceput de drum, i singur va
judeca daca ele meritau soarta pe care le-a rezervat-o Tvardovski.
Mie mi-a spus c-i displac nu numai versurile ca atare, prea
pasternakiene, dar i faptul ca a rupt un plic n care spera sa ga* Exista o literatura a fiecrui popor n parte i exista o literatura
universala (care urmeaz linia crestelor). Dar nu poate exista o literatura
multinaional intermediara (care ar fi, pstrnd proporiile, cam ce este
Sovietul naionalitilor). Acest concept gunos, la fel ca i cel de realism
socialist, a mpiedicat i el dezvoltarea literaturii noastre n deceniile trecute.
Iii seasca ceva proaspt din partea mea i n-a gsit. I-a scris i lui slamov ca, n mod categoric, nu-i plac versurile din Caietele din Ko-lma, ca
acestea nu sunt genul de poezie capabila s-l emoioneze pe cititorul nostru.
Am nceput s-i explic lui Tvardovski ca nu era vorba de o intriga a lui
salamov, ca eu nsumi i propusesem sa fac o selecie i s-o transmit prin
intermediul meu din toate astea Tvardovski n-a crezut un cuvnt! Era uimitor
de nereceptiv la explicaiile simple. El a rmas astfel convins ca salamov se
pretase la nite masi-natiuni n care ma atrsese i pe mine.

A doua oara (era deja n toamna lui 1964), am avut ocazia sa fac
viguroase presiuni asupra comitetului de redacie ca sa publice Eseuri asupra
istoriei geneticii de J. Medvedev. Acestea conineau, expusa pe nelesul marelui
public, substana discuiei pe teme genetice despre care oamenii nu tiau
nimic, dar i ceva n plus: strigatul i protestul ardent mpotriva nedreptii ce
se fcea unei discipline de-acuma perfect legale. Era un strigat care fcea sa
bata inimile oamenilor. De altfel, dup formula consacrata, cartea plcuse
tuturor celor din comitetul de redacie (la drept vorbind, Dementiev
Dementiev era contra), i la edina de redacie Tvardovski m-a rugat sa stopez
fluxul de argumente pentru ca toat lumea era deja convinsa. Autorul era
rugat sa fac numai nite mici reduceri; i apoi sa fac nite reduceri mai
mari; i apoi sa aib rbdare cteva luni i astfel afacerea s-a mpotmolit.
Pentru ca libertatea de gndire aceasta carte o administra n doze nc
nepermise.
Impardonabila gsea Tvardovski i ndrzneala mea de a-i fi propus
Sovremennik-ului Cerbul i trfa ocnei. Obida din sufletul lui A. T. Nu se
potolea, nu se estompa, ci l rodea mereu. De multe ori, fara sa fie nevoie,
revenea asupra acestui caz i nu numai ca blama piesa, nu numai ca vorbea cu
rutate despre ea, dar i prezicea ca ea nu va vedea lumina rampei, adic i
exprima credina n soliditatea scutului protector pe care-l reprezenta cenzura.
Mai mult dect att, mi-a spus (la 16 februarie 1963, la trei luni dup
momentul de vrf al colaborrii noastre!):
Nu ca as fi interzis piesa dumitale, daca acest lucru ar fi depins de
mine As fi scris un articol mpotriva ei i apoi chiar as fi interzis-o.
Cnd spunea asemenea ruti, ochii lui prindeau o sticlire glaciala,
bteau spre alb chiar; el i compunea astfel o fata cu totul noua, deja lipsita de
orice ingenuitate. (i n definitiv de ce s-o interzic? Pentru ca s-mi puna
numele la adpost Avea grija de mine Tvardovski.)
Dar dumneavoastr niv l-ati sftuit pe Nikita Sergheevici sa
desfiineze cenzura asupra operelor artistice! I-am amintit eu.
N-a rspuns nimic. Dar el i sufletete era de acord cu interdicia, da, n
forul sau interior aceasta idee cum-necum se corela cu altele. Din moment ce
un lucru nu-i convenea de ce sa nu-l blocheze chiar i cu fora autoritii
statale?
Asemenea rspunsuri ale lui Tvardovski au nceput sa ne erodeze
prietenia nc din perioada ei de nmugurire.
Tvardovski nu s-a mulumit cu ameninarea ca va pune bee-n roate
piesei, el efectiv i-a pus bee-n roate. Ctre aceeai data, la nceputul lui martie
1963, cutnd cai pentru a obine aprobarea piesei, eu nsumi i-am trimis-o lui
V. S. Lebedev, binefctorul lui Ivan Denisovici. Dar Tvardovski a citit-o? El cea spus? acestea au fost atunci primele ntrebri ale lui Lebedev. I-am
rspuns (putin edulcorat). Ei au intrat n legtur. La 21 martie, Lebedev m-a
refuzat categoric: Dup convingerea mea profunda, piesa, n forma ei actuala,
nu se preteaz la o montare teatrala. Direcia teatrului Sovremennik (nu vreau
s-i reproez nimic, nici s-o acuz de ceva) vrea sa monteze aceasta piesa pentru
a-i atrage publicul dar ce teatru nu vrea asta? Folosindu-se de numele

dumitale i de o tema care, fara doar i poate, va avea de-acolo, de pe scena, un

mare rsunet. i eu ma ndoiesc ca spectatorii vor da, cum se spune, buzna la
teatru, dornici sa afle Ce fenomene se produceau n lagre. Dar Pn la
urma, teatrul va fi nevoit sa renune la a mai juca aceasta piesa, caci asupra lui
se va lsa norul enormelor mute grase despre care a vorbit N. S. Husciov n
recentul sau discurs. Aceste mute vor fi corespondenii ziarelor i ageniilor de
presa strine, toate speciile posibile de nea Ivani de-ai notri i alti oameni de
aceeai factura.
Nea Ivani i alti oameni de aceeai factura! Adic, simplu spus,
poporul? Teatrul va renuna de la sine? Da, cnd i se va telefona de la CE
Iat deci: i epoca, i sarcinile trasate teatrului, i activistul de stat!
Relaiile lui Tvardovski cu Lebedev nu erau pur i simplu relaiile dintre
un redactor independent i un referent de pe lng tron.
i unul i celalalt, se pare, etichetau aceste relaii drept prietenie i,
pentru Lebedev, era flatant sa fie prieten cu primul poet al tarii (n tabelul
rangurilor, ncepnd dintr-un anumit an, chestia asta a fost recunoscuta
oficial). El i preuia autografele (apoi i pe-ale mele; la marea lui acuratee, cred
ca le pastra ntr-o mica mapa speciala). Cnd Tvardovski i-a adus lui Lebedev
un Ivan Denisovici garnisit cu recomandrile unor scriitori cu parul crunt,
Lebedev tinu neaprat sa arate ca i el era un preuitor al operei literare, ca se
pricepea de minune sa identifice calitile acesteia i ca va cuta sa nu-i strice
stofa delicata prin retuuri grosolane.
De unde aterizase el n anturajul lui Hruciov i cu ce se ocupase
nainte? Asta n-am reuit s-o aflu. Acest suprem liberal, nvluit n mister, se
considera de profesie ziarist. Poate ca se lsa condus de rivalitatea sa personala
cu Iliciov, pe care nu-l putea depi dect urcnd pe cluul liberalismului?
Ne-am cunoscut la prima ntlnire la Kremlin a conductorilor de partid i de
stat cu intelectualitatea creatoare la 17 decembrie 1962.
Invitaia la prima ntlnire m-a luat prin surprindere: ntr-o sm-bata
seara a sosit la coal un ordin de la regionala de partid cum ca luni eram
convocat la CE, la tovarul Polikarpov (gtuitorul principal al literaturii i
artei), i ca la 6 diminea ma va lua o main a comitetului regional ca sa ma
duca acolo, n virtutea reflexelor mele de ilegalist, m-am lsat dus pe panta
presupunerilor sumbre. Mi-am zis ca Polikarpov, nereuind sa blocheze
povestirea, de data aceasta o sa ncerce ca mcar sa ma bage n partid. Probabil
ca n legtur cu mine i-o fi zis urmtoarele: nu se poate nvrti ca un corp
strain printre noi, trebuie s-l legam prin acelai jurmnt. M-am pregtit
pentru aceasta convorbire ca pentru o mare nenorocire, aa ca tiam ca
publicarea nu se va termina cu bine. n partid mi-am zis eu, desigur, n-am
sa intru, dar argumentele erau ubrede. i ntr-adins m-am mbrcat n
costumul meu de coal, cumprat de la mbrcmintea muncitoreasca, mam nclat cu nite ghete peticite i raspeticite, cu aplicaii de piele rosie pe
piele neagra, n plus, aveam un aspect de om certat rau de tot cu frizerul. Astfel
mi-era mai uor sa ma apar i sa fac pe neghiobul: chipurile, de la noi, fotii
deinui, multe n-o sa scoatei. Eu, un cutare provincial jerpelit, am fost
introdus n Palatul numai marmura i mtase al ntlnirilor.

i iat ca ntr-una dintre pauze, ca din ntmplare (n realitate era cu

premeditare), ncepur sa defileze rnd pe rnd pe la capul de masa unde
edeam noi, Tvardovski i cu mine, rocovanul i n-gmfatul Adjubei, ginerele
lui Hruciov, apoi tersul i insinuantul Satiukov (redactor al Pravdef), apoi un
om nu prea nalt, foarte inteligent, simplu ca nfiare i maniere, cruia
Tvardovski se grbi sa ma prezinte. Era Lebedev. Am rmas uimit de ct de
putin semna cu activitii de partid. M-a uimit de asemenea aerul lui de
inteligenta sigura i calma (purta ochelari nenrmai, numai sticlele i sclipeau,
ai fi zis ca era mai degrab un lornion). Poate datorita faptului ca el era
principalul meu binefctor i ca ma privea afectuos, n orice caz l-am vzut
atunci sub acest unghi. N-am avut dect o convorbire superficiala cu el. M-a
asigurat ca acum sunt pe o orbita de pe care nu pot fi scos. M-a ntrebat daca
intenionam sa iau cuvntul. I-am spus ca nu. Mi s-ar fi prut chiar o
ciudenie (despre ce as fi putut vorbi n fata acelui public?!). El, se pare, a fost
chiar mulumit ca nu iau cuvntul. M-a ludat pentru faptul ca nu dau
interviuri (daca ar fi tiut el ca n spatele acestei atitudini nu este supuenie, ca
n general nu vreau sa ma pronun asupra nici unui subiect) i mi-a cerut un
autograf pe Ivan Denisovici, Era, ntr-adevr, un nger de tip cehovian trimis
din cer sa vegheze asupra smintitului de Hruciov. (Mi-a explicat de ce am fost
chemat aa de urgent: Cei de la CE va uitaser. Dar mai bine ar fi m-runtit
din dini.)
(ADDENDUM, 1978.) Aproape nimeni nu ne-a dat vreo relatare n presa
despre aceste ntlniri, cel putin eu n-am ntlnit niciuna. i majoritatea
participanilor a rmas tot n aceeai sfera, sub acelai clci, drag unoraacestia n-or sa relateze, n-au de ce. i, desigur, pe msur ce ne ndeprtm de
acele zile, i evenimentul ca atare i participanii se estompeaz tot mai mult.
Unele nume s-au ters din memorie nc de pe acum, iar pentru generaia
urmtoare ele nu vor mai fi de nici un interes. Dar cndva nici sclavia noastr
nu va mai prezenta interes i cum o sa ne-o imaginam mai trziu? n ce ma
privete, am pstrat nite nsemnri chiar despre acele consftuiri, nsemnri
fcute acolo, la fata locului, pe genunchi, i mbogite cu adaosuri proaspete
atunci, n aceleai seri. N-o sa reproduc totul cu de-amnuntul, dar a extrage
din atmosfera acelor sali mcar un strop de aer i a le da celor venii mai trziu
posibilitatea de a-l respira putin poate ca merita.
Ideea ntlnirii conductorilor de partid i de stat cu oamenii de cultura
i arta nu era noua: uneori i Stalin se ntlnea cu acetia, prilej cu care
scotea pe gura ndrumri pentru cei slabi de minte, iar Hruciov a primit n
vara lui fir
1957, la dacea lui din mprejurimile Moscovei, un grup select de scriitori
crora le-a recomandat cum sa evite lucrurile susceptibile sa zdruncine bazele
regimului, ntlnirea aceasta, a cntat-o Aligher o data n versuri, o data n
amintiri. Ca mai marii guvernului prsesc treburile statului i se ocupa de
ndreptarea artei pentru statul totalitar nu este deloc de mirare, el este
totalitar i se menine numai daca nu lsa s-i scape nimic din ceea ce este viu
i se mica, aa ca pentru el pictura, muzica i cu att mai mult literatura sunt
Ia fel de importante ca i narmarea ntreprinsa la momentul oportun. Pe

oamenii de arta aceste ntlniri nu numai ca nu-i mirau ci erau, pentru

majoritatea, o adevrat srbtoare i un motiv de lupta nverunat ca sa
cucereasc un loc pe lista invitailor. Aproape pentru toi acetia, o asemenea
invitaie era ca un fel de premiu: CE i trecea printre fruntai, adic fcea din
ei nite oameni care de-acum nainte erau asigurai n materie de tiraje,
expoziii, spectacole, mi amintesc cum ntr-o discuie care a avut loc n
dimineaa aceea, n prezenta mea, la secia de cultura a CE, Isakovski, pentru
prima data omis de pe lista, implora cu lacrimi n ochi sa i se dea i lui o
invitaie: pentru prima data nu era chemat la o importanta adunare, adic
nceta a mai fi frunta, iar cariera lui era parca pe sfrite. i invitai de data
aceea nu erau putini 300 de persoane, dar mpreuna cu cei din republicile
naionale. Acetia, anunai cu cteva zile nainte, veneau la Moscova cu
avionul sau cu alte mijloace de locomoie. Selecia nsa se fcea la CE, desigur,
n urma multor convorbiri telefonice cu CE-urile partidelor comuniste din
republicile naionale i cu conducerea uniunilor de creaie, i pe terenul acesta
se ciocneau multe dorine, ofiiri, pile, iar, dinspre partid, greeli. Dar pe lng
fruntai erau convocai i aceia crora trebuia sa li se dea peste nas, care
trebuiau chemai la ordine (criticabili erau atunci Ernst Neizvestni i
Evtusenko care nsa, ca unul ce-i fcuse deja drum n literatura, figura i
printre fruntai).
Aceasta ntlnire din 17 decembrie a avut loc la o luna fara o zi de la
publicarea n 18 noiembrie a lui Ivan Denisovlci. Evenimentele acestea erau
legate ntre ele. Tuturor comunitilor rezonabili, Ivan Denisovici le artase ca
mai departe nu pot ceda, ca n felul acesta se nruie i statul i partidul. Stalin,
orict fru liber ddea, chipurile, capriciilor sale personale, n realitate nu ieea
niciodat din linia partidului: chiar distrugnd partidul leninist, el nu era
mpotriva partidului, ci cu partidul el rula, n virtutea ineriei i a rutinei, pe
drumul lui Lenin. Din cauza caracterului i a temperamentului sau, Hruciov
(prin concepie era mult mai aproape de anii 20, este suficient sa ne amintim
de ura lui nverunat mpotriva bisericii), nesuprimnd niciodat i respectnd
n aparenta linia partidului, sarea mereu i pe neateptate n laturi, aa cum
nu-i poate permite un totalitarism negesticulant. Asemenea srituri n laturi,
vadit-ruinatoare, au dus la divizarea partidului n partid industrial i partid
agrar, dar i slbirea haturilor n literatura era, pentru comunitii prevztori,
destul de periculoasa: caci daca se permite sa se discute n presa GULAG-ul,
atunci ce mai rmne din sistem? Aadar, dup strpungerea cu Ivan
Denisovici, era nevoie ca Hruciov sa fie cuminit i adus de urgenta napoi pe
fagasui obinuit. Cine din CE conducea aceasta manevra nu se cunoate
exact, dar sunt foarte multe motive s-l bnuim pe Suslov. (n contradicie cu
aceasta, singurul dintre conductori care n pauza a venit sa fac cunotin cu
mine a fost nsa Suslov. Dar poate ca aici nu e nici o contradicie: poate ca
studia modalitatea de a ma aduce i pe mine pe fgaul lor.) Planul era fcut
destul de bine: daca s-ar ncerca sa se puna aua pe Hruciov i acesta ar da
din copite s-ar nrui totul, nu s-ar realiza nimic. A te hazarda s-l convingi pe
Hruciov ca Ivan Denisovici a fost o greeal nu era deloc de domeniul
imposibilului. Dar se concepuse o modalitate de a-l mna pe Hruciov

mpotriva lui Hruciov! Cu aceasta erau asigurate presiunea i energia

micrii inverse. Deja la l decembrie se pusese la cale la Manej o expoziie a
artitilor plastici aparintori unor curente interzise (inclusiv curente din anii
20!) i l-au adus frumuel pe Hruciov sa vad i el la ce duce libertatea n
arta. Hruciov, desigur, n simplitatea lui s-a nfuriat i pe loc s-a lsat
convins sa le bage minile n cap oamenilor de arta, chiar mine; rmnea sa se
rezolve problema organizrii. Socoteala era corecta: valul ntorsturii generale
va cuprinde i literatura despre universul concentraionar. Dar la aceasta ntlnire eu nimerisem deocamdat nu ca vinovatul numrul unu, ci ca autorul
numrul unu.
Pe la zece dimineaa am fost dus cu maina pn la Piaa Veche, la
cldirea CE-ului, cldire despre care mai nainte nu avusesem cunotina dect
din auzite, prin fata creia nici nu se circula, acesta era un loc deosebit de
curat, cu maini numai din cele mari i negre, pzite, iar pietonii care se
nimereau ntmpltor pe aceasta bucata de trotuar trebuiau sa treac discret,
disciplinat i repede, pentru ca prin privirile lor vinovate sa nu sugereze pazei
ceva prohibit i sa fie reinui. Pe cnd eu, iat, chiar intru, ma anun la ghieu
de aici se suna undeva i ndat mi se da bilet de acces, i urc pe lng
gardian pe scara pustie, nendrznind sa iau liftul, merg mai departe pe vastele
coridoare pustii iar pe ui numai numele, ncolo nu tu grade, nu tu funcii
(ntre ai lor toi neleg totul, iar strinilor nici nu le trebuie asemenea detalii).
Spre uurarea mea, Polikarpov, el nsui, n-a dorit sa ma vad (probabil
se simea ticlos, i simurile nu-l nelau n privina aceasta), n schimb
membrii seciei m-au primit cu o solicitudine admirabila (pai ei toat viaa,
probabil, au simpatizat cu literatura despre lagre! Cu toate ca eu nu am adus
aici nuvela mai devreme), ndat s-a lmurit ca am fost chemat numai la o
festivitate. Intre timp, colaboratorii mai tineri ai aparatului se grbeau la usa ca
sa ma vad. Mi-au dat o bucata de carton colorat aceasta era permisul pentru
ziua respectiva pentru palatul recepiilor de la Kremlin; curios: culoarea, foaia
de drum, numrul camerei de hotel toate astea semnificau ceva, dar nu se
tia nici data, nici locul unde erai invitat, i daca gseai pe strada un permis
pierdut de cineva, nu-i ddeai seama despre ce este vorba i la ce servete. Dar
mai nti fuga la hotel Moskva (cu maina, se nelege) acelai, ca un
bastion n piaa centrala a Moscovei, i de cte ori, strivit de grandoarea lui, am
trecut pe lng el; pe aici n 1945 mergeam, escortat de trei ini, n drum spre
Lubianka; pe aici dup 1956 crm sacosele grele cu provizii din Moscova mai
repede la metrou i la gara Kazan. i iat-m nuntru, dar ndrumat nu ctre
bariera de netrecut a vestibulului, unde camere libere nu exista niciodat
pentru nimeni altcineva dect pentru strini, ci ntr-o camera obinuit,
oarecum locuibila acolo, pentru cunosctori, se repartizeaz toate locurile. i
de-abia mi-am luat n primire nemaivzut de luxoasa mea camera ca deja o
noua main mare i neagra ne ateapt jos pe noi, civa onorabili; lng
mine Un brbat dichisit, n vrsta, binevoiete sa facem cunotin: SoloviovSedoi; ce ne-au mai mpuiat urechile la saraska plicticoasele lui cntece,
revrsate din difuzoare! Visat-am eu vreodat momentul i mprejurarea care o
sa ne adune la un loc? nsa, se pare, tot visul meu nu este pentru o zi, ci acum

trebuie sa triesc i sa ma mic printre ei, i trebuie cumva sa ma obinuiesc

cu situaia, n acest timp, lbrata maina ne duce de-a lungul Bulevardului
Komsomolului, pn pe Dealul Vrbiilor. Ce m-a mai oprimat n viaa acest
Stat, ce cumplit a fost el totdeauna, ce distant, ce nenduplecat, i majoritatea
oamenilor i-au trit toat viaa exact cu aceasta senzaie dar iat, se
ntmpla ca aceasta putere sa aib i o alta fata, ea nu te apas chiar foarte
tare, nu este complet nchisa cu obloane de fier, ci este larg deschisa, catifelat
mbietoare, dar are nite brae aa de sigure, cum probabil, nici o for din
lume nu poate avea. Ei, ferete-te, deinut btrn, toate astea nu-s a buna!
Mai nti ne aflam n fata unui lat zid de piatra pe colina nalta (oare nu
aici au jurat Herten i Ogariov sa lupte pentru libertate?), la poarta santinelele
verifica mainile, ceea ce nseamn ca suntem deja la intrarea pentru
automobile (cine vine cu maini de ocazie, trebuie sa strbat curtea pe jos,
chiar i pe Fedin l descopr n aceasta postura; iar pe noi iat-ne chiar la
intrarea n cldire). La garderoba las pe mna unor tineri n livrea ponositul,
tristul, lungul meu palton provincial, ca i cum nu m-ar mira faptul ca am
ajuns aici. i mai departe se ntind slile cu parchet minunat se pare ca
totui azi e zi de lucru sau n general nu e nici un fel de zi? La ferestre sunt
trase toate splendidele perdele albe ca zpada, se revrsa o lumina alba din
nite lmpi dar i acestea ascunse care aduc nuntru ziua de afara. Acolo,
undeva, se trudete, de-a lungul i de-a latul tarii, n schimburile de lucru, n
mine, oamenii muncii atrna ciorchine de scrile autobuzelor, care fac buf
dup buf prin hrtoapele pline de noroi; aici, slile dau pe din afara de-atta
public oios i spilcuit, toi brbaii sunt n ghete de lac cu bombeuri ascuite,
n ghete cu care nu poi sa circuli prin zloata de afara, i toi vin aa de grbii
unii n n-tmpinarea altora: sa se salute, s-i povesteasc multe i mrunte,
s-i spun bancuri; toi, cu excepia ctorva trimii ai minoritilor naionale,
se cunosc unii pe alii din vedere. Sunt i doamne, dichisite, dar puine. Eu ma
ineam mai de-o parte, neafisndu-mi mutra, avnd grija ca ghetele mele sa
ating ct mai imperceptibil parchetul, dintre cei de aici nu cunoteam, nu
recunoteam pe nimeni, doar pe olohov, care se lasa fotografiat n ploaia de
bhturi i n pocnetul declicurilor: se lsa i tare prostete zmbea. Ma simeam
aici aa de gtuit i de strain nct m-am bucurat cnd am vzut nite kazahi,
uor identificabili de ctre unul ca mine, posesor al experientei exilului. M-am
dus i m-am aezat lng ei, cu gndul s-mi petrec vremea cu ei, nevzut i
nederanjat de ceilali, dar i-ai gsit: o masiva i inoportuna dama de pica veni
la noi, bucuroasa, chipurile, sa fac cunotin cu nite kazahi, ca i ea este
din Kazahstan i atunci am priceput ca asta era Serebriakova.
Am stat un timp cu kazahii, fara sa ridic privirile, caci tare ma temeam de
tot felul de ntrebri i discuii, iar cnd ne-au chemat n sala de dejun m-am
dus din nou la kazahi i m-am aezat tot n compania lor. Locurile la masa nu
erau nominalizate. Toat sala, prevzut cu coloane albe pe postamente aurite,
era ocupata de o masa imensa n forma de U i tot de la aceste locuri ale
noastre ne-am ridicat din nou cu toii n picioare, ntmpinnd cu calde
aplauze vreo zece conductori de partid i de stat, n momentul n care acetia

au aprut de dincolo de latura scurta a mesei. Erau printre ei lunganul Suslov,

corpolentul Brejnev, obositul i indispusul Kosghin, impenetrabilul Mikoian
Dar din mijloc s-a auzit o voce moale. Era a scundului i cheliosului
Hrus-ciov: Omul, daca mbuca ceva, devine mai bun. Zicnd acestea, ne-a
invitat ca deocamdat sa luam dejunul. Toat lumea, cu mare promptitudine,
s-a aezat pe scaune iar aparatele de fotografiat i de filmat au disprut cu
toatele. Iar masa, masa era deja ncrcat eu de cnd mama m-a fcut, aa
ceva n-am vzut: n fata fiecrui invitat erau cte cinci cupe, trei cuite (unul
obinuit, unul mic i unul curbat de ce i unul curbat?), icre de nisetru,
carne, friptura de gin, salate, vinuri, apa de Borjom pai numai apa asta
rece ar fi fost suficienta i prea suficienta pentru toi dar nu le-a fost suficient
defel, n ce ma privete, m-am fistcit n fata acestei abundente i singura mea
preocupare a fost sa trag cu ochiul la vecini, nu nsa la kazahi. Iar de partea
cealalt i vizavi de mine edeau nite rui ntr-adevr grozave mutre, brbai
cu fata mare, cu trupul mare; ntre ei se ncinsese o vie i vesela discuie, foarte
neceremonioasa discuie, despre Polikarpov. i deodata am nceput sa pricep ca
tia toi sunt nite figuri importante: Gheorghi Markov, conductorul n carne
i oase al ntregii Uniuni a Scriitorilor, iar lng mine se afla, sigur de sine,
corpolentul Vadim Kojevnikov, i putin mai ncolo n diagonala
Nesuferitul de olohov, ncadrat de doua moace neverosimil de mari.
(So-fronov, parca era i el.) ntre ei mai era i micul i abilul Ceakovski care,
cr-mind din nas, i arunca n permanenta ochelarii cnd spre frunte, cnd
spre gura; el a fost primul care a ridicat paharul, fcnd o plecciune n
diagonala: n sntatea dumneavoastr, Mihail Aleksandrovici! i toi
laolalt, ca sa nu rmn pe urma: n sntatea dumneavoastr, Mihail
Aeksandrovici! (Eu nu ma agit, eu sunt din alta republica.)
Toate acestea erau nume redutabile, nume sonore n literatura sovietica,
iar eu ma simeam cu totul nelegitim printre ele. N-am aspirat niciodat sa
intru n literatura lor, acestui ntreg univers al artei sovietice oficiale i eram, de
multa vreme i n mod radical, ostil, i repudiam pe toi mpreuna, fara excepie.
Dar iat-m atras i eu i acum cum sa triesc i sa respir printre ei?
ntre timp, profitnd de faptul ca nimeni nu se uita la mine mai atent
dect la oricare dintre kazahi, mi-am notat ntr-un carneel pe genunchi pe
furi, sa nu ma vad vecinul Kojevnikov: ciorba cu carne de nisetru, cu lmie
i msline; came de nisetru cu cartofi; prjoale cu fulgi de cartofi; pateuri;
fructe; cafea. Toate erau servite de nite osptari n fracuri, toi tineri, discrei,
dresai, nvai sa se arcuiasc spre client, ntr-o mna sa tina farfuria i pe
cealalt s-o tina la spate. i asta de-attea decenii de cnd noi muncim pentru
o cartela, iar la Saratov i astzi este omor cnd se dau macaroane la
Alimentara iar ei iat cum mnnc! i ceremonialul servirii nu astzi a
aprut, iar reprezentanii artelor sunt i ei, se pare, foarte obinuii cu acesta.
Dejunul a durat o ora i jumtate, n pauza ne-am plimbat apoi ne-am
strecurat ntr-o sala separata ca sa privim tablourile pictorilor condamnai de
partid. Astfel a fost prefaata tema consftuirii. Aci am dat ntmpltor peste
Tvardovski: m-a luat de mna i m-a condus printre cei prezeni, stabilind
selectiv cu cine sa fac cunotin i cu cine nu. n aceasta pauza i n cea

urmtoare mi-a fcut cunotin cu compozitorul Sviridov, pe care eu oricum l

preuiam, dar i el era simpatic; cu ilustrul pe-atunci Ciuhrai, regizorul de film,
cu Berggolt, cu Panova, cu Ketlinskaia, cu Borsceagovski, cu Maltev (Pupko).
De fcut cunotine am fcut, toi erau bucuroi sa ma vad, am nvat sa
conversez cu ei, dar nu puteam s-l consider pe niciunul ca fiind de-al meu. Nu
eram pus n situaia de a decide cu cine sunt eu, era clar ca, ex-ceptndu-l pe
ghidul meu, nu eram cu nimeni: caci ei toi fuseser ani de-a rndul aici la
masa, cnd cu guvernanii, cnd cu cei din preajma acestora dar niciunul nu
se btuse la coada pentru nite macaroane. i orict de liberali ar fi, orice
opoziie ar face toi se sprijin pe comenzi din partea statului i lucreaz
pentru stat, i, judecndu-i dup cele prin care trecusem eu, erau toi o apa iun pmnt.
Astfel eu cu Tvardovski ne plimbam i ne tot plimbam (n acest timp am
descoperit un procedeu amuzant: la toaleta de brbai aflata la etajul unde era
banchetul, nu aveau voie sa mearg dect membrii Biroului Politic; la intrarea
respectiva era postat special un funcionar care-i ndruma pe toi ceilali sa
mearg un etaj mai jos). Sunase deja clopoelul i toi se duseser n sala, dar
Tvardovski parca ar fi ateptat ceva sau poate avea ntlnire cu cineva, prea
bine nici eu nu nelegeam n vestibulul gol i deja pe jumtate ntunecos, am
constatat deodata ca nu mai rmseserm dect noi doi i nite cameramani
avnd la subsuori nite microfoane ciudate i n momentul acela Tvardovski
m-a fcut atent: prin vestibul trecea, de unul singur, Hruciov. Tvardovski m-a
prezentat acestuia. Hruciov arata ca i cnd ar fi cobort din fotografii, dar tot
mujic vnjos i rotofei. Mi-a ntins mna ntr-un gest lipsit de orice aer de
superioritate i, zmbind firesc, mi-a spus ceva de bine avea acea simplitate
despre care mi povestise, n celula de la Lu-bianka, Victor Belov, oferul lui. i
un sentiment de recunotin mi-a dat ghes ctre el i, strngndu-i mna, iam vorbit aa cum simeam:
Va mulumesc, Nikita Sergheevici, nu pentru mine, ci din partea a
milioane de oameni care au avut de suferit.
Mie chiar mi s-a prut ca i s-au umezit ochii. EI nelegea ceea ce fcuse
pentru toat lumea i-i era plcut sa aud aceste cuvinte ale mele.
Ct timp nc ne strngeam minile, ct timp nc se prelungea aceasta
clipa pe care nimic nu putea s-o tulbure, puteam s-i spun orice, puteam sa fac
un pas important i ireversibil dar nu eram pregtit, capul meu n-a priceput:
am simit ca ratez ceva, dar n-am priceput.
N-am priceput, abia dup cteva luni mi-a venit mintea n cciula:
trebuia s-i fi solicitat o audienta, desi n cap nu avusesem planul vreunei
convorbiri cu el. Trebuia sa neleg ca tot succesul nostru, de-abia realizat, se
cltin deja, ca nu-mi mai rmnea acel semestru de deschidere pe care
mizasem, ca n general eram la ultima btaie de aripa a zborului spre libertate
i ca n curnd totul se va poticni i pentru a ncerca stoparea, prevenirea
acestui proces, eu trebuia s-i vorbesc cu curaj lui Hruciov! El era omul
deciziilor individuale, nu este deloc exclus ca eu s-l fi putut mpinge spre
consolidarea operei ncepute! Dar nu m-am dovedit la nlimea momentului

la nlimea primei atingeri directe cu destinul istoric al Rusiei. Prea brusca i

rapida s-a dovedit a fi pentru mine decolarea.
Dar probabil ca i dup o ndelungata zbovire asupra acestui lucru, tot
n-a fi putut sa ntocmesc un plan corect al convorbirii cu Hruciov.
i astfel am lsat mna n jos. i de vorbit nu mai aveam ce vorbi (n
timpul acesta, cameramanii au tot filmat strngerea noastr de mini apare
acolo, n cronica respectiva). Rmnea sa fac stnga-mprejur i sa merg n sala.
i am fcut stnga-mprejur. i acolo mai precis, n fata uilor nchise, unde
nu era nimeni sta acum singuratic scundul olohov i zmbea prostetE. Aa
cum prinseser momentul n care Tvardovski l abordase pe Hruciov, tot aa
cameramanii au urmrit acest moment i cu olohov; acesta i-a fcut drum
ncoace, napoi, ca sa fie i el de fata, ca tar al literaturii. Dar Hruciov a trecut
mai departe de olohov, iar mie nu mi-a rmas dect sa merg direct la acesta,
nu se putea altfel. Am pit spre el i astfel am avut ocazia sa ne strngem
mna. Tar sau nu, el era nsa o figura din cale-afar de influenta, i a te certa
cu el de la primii pasi n-avea nici un rost. Dar ma i plictisisem, i n-aveam
nimic de spus, nici mcar ceva amabil.
Suntem de pe aceleai meleaguri? Zmbi el pe sub mustcioar;
buimcit, el sugera astfel o cale de apropiere.
De la Donet! Am confirmat eu rece i ntructva amenintor. Ne-am
dus n sala. ncepeau dezbaterile.
Pe mese rmsese acum numai apa minerala de Borjom; cameramanii
fotografiau n voie. Tvardovski m-a luat cu el i m-a dus spre latura cea mai
ndeprtat a salii, acolo unde se adunase un fel de opoziie i unde iat
spiritul epocii se afla i Surkov. Nu numai ca edea acolo cu noi, dar mi-a
Spus i o gluma: tii cum se numete acest palat? Colhozul
nvtura lui Ilici. Iat cum se cltinau stlpii, i nimeni nu nelegea ce
prevesteau zodiile!
La captul mesei conductorilor s-a ridicat scundul i bolndul Iliciov,
seful seciei propaganda a CE, i, unduindu-i erpete gtul subire, a nceput
sa citeasc referatu! Desi poate nu era puternica, vocea lui ieea amplificata
sonor din difuzoarele de pe perei, i sensul cuvintelor avea vigoare partinica. El
a spus ca este util ca din cnd n cnd sa ne verificam ceasurile. Ca abstractionistii sunt extraordinar de activi i-i silesc pe realitii socialiti sa intre n
defensiva. (Ca suntem n rzboi se nelege de la sine.) Ca formalitii impun
partidului un nou dictat. i ca vin la CE scrisori n care oamenii ntreab: oare
hotrrile partidului (au fost nenumrate de-a lungul anilor, dar toate la fel) sau nvechit? Nu! Vibra Iliciov din toate corzile vocale nu vom permite gestul
profanator de a face din Lenin un adept al lozincii sa nfloreasc o suta de
flori!
Cnd i trgea capul spre umeri, cnd i musca buzele de indignare:
i cineatii scormonesc n ograda, ei marea magistrala n-o vad. i n literatura
tinerii braveaz cu un scepticism sforitor. Iar strinii gsesc, dup lungi
cutri, escroci n genul lui Esenin-Volpin. (Hruciov: Pornografie, nu arta.) Iar
o parte dintre poei fac propaganda pentru principiul general-omenesc, aa cum
face Novella Matveeva chipurile, cnt la toi, dau la toi. A sosit vremea

dezmului nepedepsit al elementelor anarhic; din arta! Vor expoziii fara juriu,
cri fara redactori. Vor coexistenta pasnica n domeniul ideologiei! La adunri
este o asemenea atmosfera, nct te face sa te jenezi daca aperi poziia
partidului. (Horcit de mic Stalin!)
Asa a prezentat el partidul: ca pe ceva foarte mic, slab, oprimat iar
intelectualitatea: ca pe ceva amenintor, ofensiv. Dar un mititel ca asta se
ridica mpotriva ei, dnd amenintor din cap. Se pare ca de undeva se
rspndiser nite zvonuri cum ca va fi o noua campanie mpotriva
intelectualitii creatoare i ca nsui Nikita Sergheevici primise o scrisoare
semnata de asemenea oameni de frunte ca Favorski, Konionkov, Zavadski,
Ehrenburg. (i Surkov! Iat unde nimerise el!) Facei totul ca sa nu se mai
repete arbitrariul! Fara existenta unor orientri diferite, arta, se spune, e
osndita la pieire. Apoi i-au retras scrisoarea. (Hruciov: Mai bine ar fi fost sa
n-o trimit defel!)
Sala aplauda anemic.
Dar Iliciov baga presiune i trece la ofensiva, suprasolicitndu-i
puintatea volumului fizic: diversiunea burgheziei n domeniul ideologiei nu
avem dreptul s-o subapreciem. Nu tinerii artiti caut cai cineva i-a gsit pe
ei i a nceput s-i trasc dup sine. La noi exista libertate deplina pentru
lupta pentru comunism, dar la noi nu exista i nu poate exista libertate pentru
lupta mpotriva comunismului! Este o mare fericire ca partidul determina
ntreaga orientare a artei.
n sala era din ce n ce mai lugubru, n aa msur se amestecase
atmosfera de ntrunire vesela cu cea de funeralii nct la un moment dat au
nceput s-mi treac prin minte tot felul de idei: poate ca se renuna i la
ostilitile mpotriva mea, poate ca se npustesc asupra mea, ca zu Denisovici
al meu nu e nicicum pentru comunism. Dar cnd s-au jenat ai notri sa fac
mutarea inversa? Sunt singurul care a fcut ca aici sa fie i o nota de veselie.
Iar acolo, aproape n fata lor, se afla, nevzut noua, sculptura din bronz
datorata lui Emst Neizvestni. Hruciov, peste rnd, ncepuse sa mrie la ea:
Iat ce dezm! Daca ar ajunge majoritari, tia ne-arpune la zid!
Dar stpnii vireaz, daca, iat, crma i asculta mereu. Cu o noua
unduire a gtului, ca i cnd tare l-ar fi deranjat gulerul, Iliciov a nceput sa
cnte ntr-un registru cu totul nou: partidul trebuie sa disceama ntre operele
decadente i cele, fie ele i acut-critice, dar totui pline de ncredere n via; n
ultima vreme au aprut opere foarte veridice, ndrznee, cum este O zi din
viaa lui Ivan Denisovici, opere care nfieaz oameni de omenie pusi n
situaii inumane.
Instinctul care-l deosebea de toi conductorii comuniti l ajutase pe
Hruciov sa priceap ca el nu observase anticomunismul nuvelei mele pentru
ca aici capul lui nu se mai lasa cluzit de o dogma osificata. Dar observase
ceea ce era nfiat cinstit-taraneste. Acum, ntrerupndu-l intempestiv pe
Iliciov, ncepu sa bombne:
Asta nu nseamn ca toat literatura trebuie sa fie despre lagr. Ce
literatura ar mai fi asta? Dar m-a impresionat felul n care Ivan Denisovici avea

grija de mortar. Iat, astzi, Tvardovski mi-a fcut cunotin cu autorul.

Trebuie s-l cunoatei cu toii.
Dar sala cea vigilenta ma luase deja la ochi cnd aprusem cu Tvardovski
i acum ncepur sa se ntoarc ncoace i sa aplaude: nainte de Hruciov cei
mai linguitori, dup Hruciov absolut toi.
M-am ridicat n picioare-ctusi de putin nelat de aceste aplauze. M-am
ridicat n picioare fara a spera vreo clipa ca am sa triesc cu aceasta
societate, n fata salii care ma aplauda m-am ridicat n picioare ca n fata unor
dumani, cu ncrncenare. De toat profunzimea adevrului meu ei nici idee naveau i n-avea nici un rost sa ncerc a le ctiga simpatia.
Am fcut o plecciune formala ntr-o parte, o plecciune formala n
cealalt parte i m-am aezat imediat, curmnd aplauzele, avertiznd ca eu nu
sunt de-al lor.
Raportul lui Iliciov nc mai continua, dar i fceau din ce n ce mai mult
loc nentreruptele comentarii ale lui Hruciov. El tot rspundea autorilor acelei
scrisori retrase ulterior cum ca ntoarcere la cultul personalitii nu va mai fi.
La nchisoare nu vom mai trimite pe nimeni a declarat categoric Hruciov.
Luai-v paapoarte i cltorie sprncenata, manifestai-v talentele
acolo.
(Chestia asta nc de-atunci suna aa de neverosimil, nct nimeni n-a
luat-o n serios.)
Un nou-venit nu reuete niciodat sa sesizeze toate particularitile unei
localiti i este sub reflectorul tuturor, dar el nu vede nimic. La fel i eu: n-am
priceput ca pentru mine ntre prima i a doua pauza situaia se schimbase
radical. n prima pauza, raportul lui Iliciov nc nu era cunoscut, Hruciov nc
nu fcuse nici o referire [a mine din nou viraj brusc? Partidul s-a rzgndit
brusc cu privire ia Ivan Denisovici? i de aceea n prima pauza mai nimeni nu
se apropiase de mine i de Tvardovski; nc mai existau conservatori: ei au dat
buzna n pauza urmtoare (tot acum s-a apropiat de noi i Ciuhrai), cnd era
deja de notorietate faptul ca partidul ma aproba i cnd se putea anticipa
ascensiunea mea n continuare. Chiar acum de pe coltul ndeprtat al mesei
noastre se dovedi a fi ocolul cel mai scurt cu fata lui inexpresiva, totalmente
tears, veni SatiukoV. Aa de amical s-a lipit de noi, nct pn la urma am
format un grup de trei. Nerbdtor, Satiukov nsui m-a ntrebat daca nu am
vreo lucrare noua din care s-i dau un fragment pentru Pravda. N-am neles
prea bine de ce sa stric o nuvela destinata revistei Novi mir. N-am priceput ce
nseamn afirmaia ca Pravda se socotete onorata sa ma sufle Izvestiei i sa
ma fluture prin fata lui Hruciov. i n-am neles cum pentru nuvela nsi i
pentru Novi mir chestia asta deschide un drum fara critica. Dar Tvardovski a
neles instantaneu totul i a promis sa satisfac neaprat cererea respectiva.
Dar peste alte cinci minute veni la noi un ins de talie nalta, usciv, cu o
foarte inteligenta fata alungita i-mi strnse mna energic i bucuros i spuse
ceva despre placerea extraordinara pe care i-o fcuse Ivan Denisovici, i deci
mi strnse mna n aa fel de parca de-acum prieten mai apropiat dect el n-o
sa mai am. Toi ceilali i-au spus numele, acesta nu. Iertai-m, cu cine
am? am ntrebat eu. Rspunsul cu o nota de repro l ddu, cu jumtate

de glas, Tvardovski: Mihail Andre-e-ici! lertati-m, care Mihail Andreici? am

continuat eu ntrebtor. Pe Tvardovski ncepu s-l cuprind disperarea: Su-uslov! Caci noi trebuie sa purtam n permanenta pe retina i n inima cele doua
duzini de portrete ale lor! Dar memoria mea vizuala ma trdeaz cam des, aa
ca n-am recunoscut figura. i Suslov, ca i cnd nici nu l-ar fi suprat faptul ca
eu nu-l recunoscusem, continua s-mi strng mnA. Aa s-a ales orbita mea!
Desigur, acei mari bandii din Uniunea Scriitorilor regretau acum i ei ca
rataser ocazia de a fi vecini cu mine la nceputul bancherului, dar n prezenta
lui Tvardovski n-ar fi putut nicicum sa se apropie de noi, caci noi formam alt
lagr.
Desi prerea partidului era clara, a nceput edina a treia aceasta
consacrata dezbaterilor. Pentru ca pe acelai cui s-l confirme i s-l bata acum
nii oamenii de arta. i ei se grbir sa spun, uneori mai expresiv dect
nsui CE, ce aveau pe suflet. Groaznicul Gribaciov aa a i improvizat: se vrea
substituirea ideologicului prin general-uman, se vorbete n general despre
bine, n spiritul moralei cretine atunci prin ce ne vom mai deosebi de
adversarii notri? A cerut ca tnra generaie sa nu mpiedice vechea generaie
sa tearg brbtete petele trecutului. i iat-o pe Galina Serebriakova, deja
cunoscuta mie: Eu simt cum ntineresc n prezenta lui Nikita Sergheici (prin
aceasta, ea voia sa sugereze ca la noi se instalase o primvar politica, dar
Tvardovski zmbea ntruna). Ea mai spuse ferm i chiar autoritar: i n organe
i n securitate exista oameni cinstii, care ne-au salvat (adic pe vechii
bolevici) i au crezut n noi. O scoseser n fata ca sa ma combat pe mine, i
acum ea i ddea cu presupusul: Tema lagrelor poate fi att utila, ct i
duntoare. Important este nu ca au fost asemenea lucruri, ci ca ele au trecut,
CE ne-a scpat de ele. Mai lua cuvnrul robustul i bine hrnitul pictor Serov
(tiz ironie a soartei al unui mare predecesor) i declara pe leau ca n arta
lipsa de talent nu este un pericol, ci numai un nenoroc, dar ca pericolul este
abstracionismul. Adevratul drum leninist nu este garnisit cu marmelada, mai
spuse el, adugnd ca sunt frumoase numai unele fete ale vieii, adic numai
acelea n care se oglindete soarele construirii comunismului.
Eu fac aceste nsemnri dup aisprezece ani i toate faptele evocate
aici aparin att de mult trecutului, att de mult s-au pulverizat, s-au banalizat
n comparaie cu noile i gravele lovituri i dureri care atunci nici nu puteau fi
ntrezrite, nct pe mine nsumi ma cuprinde un sentiment de lehamite, i
creionul nu mai vrea sa scrie. Dar mi revin i-mi spun: aceste lucruri ne-au
dominat viaa o jumtate de secol i n Uniune nc i astzi ne mai nucesc de
cap, aa ca o mrturie nu poate fi de prisos.
La drept vorbind, trei fire s-au mpletit n discuia din acea zi. Primul
abstracionismul n pictura, deja condamnat fara drept de apel, lipsit de orice
ans i de orice posibilitate de aprare. Dar din acesta se trgea, ca o jumtate
de fir, general-umanul pe care de asemenea l condamnau partidul i maetrii
nelepi ai artelor, dar pentru care aici era nevoie de ndrzneal! S-ar fi
putut ncerca organizarea unei ct de mici aprri. General-umanul ca parte a
artei abstracte! Iat n ce consta pentru noi toat deficienta bolnvicioas a
libertii! Dar scipaciov, cruntul gentleman cu voce nobila (n alte timpuri

marxist habotnic) avu aici curajul sa spun: Noua ne aparine viitorul i

temele trebuie sa fie foarte largi. Tocmai literaturii noastre i aparin temele
general-umane, iar burghezia i-a pierdut drepturile asupra lor. Era aici n
primul rnd un ingenios amestec dulceag, dar n acea zi i n acea sala el a
sunat a ndrzneal. n acel moment, m-am grbit sa fiu primul care da tonul
aplauzelor salii i s-a aplaudat copios.
Al doilea fir tors din acelai caier a fost tema lagrelor. Al treilea cu
ardere mocnita a fost tema antisemitismului. Intelectualitatea creatoare din
Moscova era foarte ngrijorata de eventualitatea ca noua persecuie sa mbrace
un caracter antievreiesc, i aceasta teama exagerata i fcuse loc i n sufletele
multora din sala i era bine cunoscuta Comitetului Central. Iliciov, desi vorbise
un ceas, tema aceasta a ocolit-o, dar Nikita n-a rmas dator cu replicile: Babii
Iar nu este scrisa corect, ce, Hitler extermina numai evrei? Pe slavi i-a
exterminat i mai mult. Exista la ora actuala antisemitism n tara noastr? Nu!
Dar a existat? n primii ani ai puterii sovietice, ponderea procentuala a evreilor,
desi era foarte nesemnificativa, a generat totui antisemitism. Iar ostakovici,
compunnd o simfonie pe versurile lui Evtusenko, a svrit o fapta
duntoare. (Dar lui ostakovici i s-a adresat pe un ton blnd: Eu va stimez.
Cred ca greii.) i chiar Gribaciov (desi susinut de aparat) a trebuit sa explice
ca nu este antisemit. Apoi au luat cuvntu Evtusenko i Ehrenburg. Prin
nsui acest fapt i prin prezenta lor, ei aminteau ca nu-i vor ceda poziiile.
Evtusenko se gsea (el nc nu tia acest lucru) la ultima evoluie a
rsuntorului sau rol i renume, mai departe l atepta declinul. Daca
Gribaciov ncerca un sentiment de siguran, sentiment ce se ntrea prin
sprijinul venit de la autoriti, Evtusenko se comporta cu aplomb, avea un plus
de prestanta, era mai teatral (i Tvardovski mi spuse ca de la vecin la vecin:
Nu stiu de ce nu pot sa ma mpac cu ideea ca nu iei i tu cuvntul). Nu a
pierdut ocazia sa povesteasc i cteva basme teatralizate: cum, venind
ncoace, ezuse de vorba cu un taxator (subiectul preferat al scriitorailor din
ora), sau cum venise la familia lor un om eliberat din detenie i le povestise
despre ct de devotat leninismului fusese bunicul sau care murise n lagr i
vocea lui Evtusenko tremura de compasiune. Se ncumeta s-i exprime
prerea n legtur cu Stalin ca el poate uneori credea n comunism
(Hruciov l corecta energic: Stalin a fost devotat trup i suflet comunismului!
Dar iat cum l construia el). S-a ncumetat sa caracterizeze dogmatismul ca
fiind i o forma a revizionismului i de aici a trecut la atacul cel mai
ndrzne: Dar cte tablouri inexpresiv-dogmatice nu erau la expoziie? Nikita
Sergheici, iat portretul dumneavoastr de-acolo nereuit! (Asta atunci suna
foarte cuteztor, desi Evtusenko era sigur ca Hruciov nu se va supra pentru
nite lucruri personale.)
Iar Ehrenburg, dimpotriv, apru ca un pplu decrepit, deja n pragul
sfritului. La viaa lui, multe servicii de curtean prestase, multe minciuni
debitase, mult talent de descurcre dovedise, pe multe muchii de cuit
umblase. i acum a cta oara? Sesiznd atmosfera cu totul noua, el pea
cnd mai cu curaj, cnd mai cu plecciune. Da, el se temuse de Stalin. De cte
ori nu se ntrebase pe mutete: De ce acela nenorocete oameni? i e posibil

ca nimeni sa nu-i spun lui Stalin adevrul? i iat acum sarcina (?): sa explice
tinerilor de ce poporul (i Ehrenburg) continuase sa lucreze i pe vremea lui
Stalin! Dar, dar!
Stalin nu era antisemit! (Ca lecie pentru cei de azi forma cea mai
comoda de a-i exprima poziia.) Stalin, cic, i chema pe redactori i-i certa: nu
va e ruine sa dezvluii pseudonime evreieti n ziare? (Ce curaj pe redactorii
tia!) n general, bunicii (tovarii de lupta ai lui Lenin) erau buni, prinii au
lsat de dorit. La un moment dat a recunoscut: Mei eu nu nelegeam ceea ce
scriam n anii 20. (Dar pe ci i-a intoxicat!) Iar acum, daca ceva l nelinitete
este acea concordanta incompleta cu Nikita Sergheievici.
Iat la ce concluzie rizibila se oprea acest ndrumtor al nostru din
deceniile comuniste. Mi-era sila s-l ascult i s-mi amintesc ca n 1941
articolele lui tare ma emoionau.
i aa cu masa de prnz, cu raportul, cu promenada i cu dezbaterile
trecuser deja mai mult de ase ore, dincolo de perdelele albe ca zpada deja se
ntunecase, zilei de lucru a tarii i urmaser ceasurile de odihna ale celor ce
muncesc, dar noi continuam sa edem. Poznd ntr-o atitudine de catr foarte
abtut, strain de frmntrile acestei turme i nemanifestnd nici un interes
fata de ea, edea Kosghin. Aici, seful guvernului era el nsui un rob
neputincios, comic, desi pe el l ateptau treburi mai importante. Avnd n
vedere amploarea extraordinara a aciunii puse la cale de partid nc mai era
mult de vorbit, se nscriseser la cuvnt 40 de persoane, i azi vorbiser numai
8 era deja clar ca nu va fi timp pentru toi. Sa se reia edina n ziua
urmtoare? Dar pe mine nu se putea amna: era prevzut o vizita de cteva
zile a lui Tito. Deci se punea problema sa se amne pe termen nedefinit. Dar
daca era aa atunci era inevitabil cuvntul de nchidere al lui Nikita Sergheici,
cuvnt care a i fost rostit.
Da, desigur, despre presa ca despre tunul cu btaie lunga al partidului,
n interiorul tarii noastre nu exista coexistenta de sisteme, aici se pune
problema puritii sau a mocirlei, (nc o data se vede ce manevra era pentru ei
coexistenta.) Lupta nu tolereaz compromisurile. (Ba nu: doar cu Kennedy am
fcut un compromis nelept. Doar Hruciov de-abia ce se salvase de la necul
unor ziie teribile, cnd dusese lumea la un pas de rzboiul nuclear, i iat, una
din primele lui ocupaii la vreme de pace este ntlnirea cu noi.) Se duce lupta
pentru minile oamenilor. Minile dumneavoastr sunt foarte preioase pentru
noi, dumneavoastr niv suntei nite mareali. Faptul ca v-am chemat aici
este deja o dovada (?) ca nu mai exista cultul personalitii. Da, partidul fcuse
nite greeli. Greeli sunt posibile i n viitor. (Rumoare. De obicei nu se
spuneau lucruri aa de ndrznee.) i eu voi fi fiind n ochii dumneavoastr un
sta-linist: am sprijinit i eu acele principii. Cu cit este mai mica rspunderea
pentru viitor, cu att este mai mare goana dup tema nchisorilor. (Tocmai
invers!) A considera ca toate cele scrise sunt date de la Dumnezeu i hop cu ele
la tipografie este cu neputin. O societate care ar permite aa ceva este neguvernabila, nu poate supravieui. Triete i las i pe alii sa triasc eu cu
asta nu sunt de acord. Noi trim din bunurile create de popor i trebuie s-i
pltim poporului. (i nfuriindu-se, artnd cu degetul la sculptura expusa a lui

Neizvestni.) selepin! Sa verifici: de unde iau dnii bronz? Aici sunt 8

kilograme din bronzul poporului! (Apoi mai potolit:) Eu chem i la pace i la
lupta! (Acum ireconciliabil:) Eu sunt pentru rzboi, nu pentru pace! n rzboi
trebuie sa aprm lucrurile care nnobileaz sufletul omului. Judector este
istoria, iar noi rspundem pentru stat i vom apra ceea ce este util. Desigur,
Noe era un om inteligent de vreme ce n-a luat cu el necurenii.
i mai departe Hruciov pierdu din ce n ce mai mult tonul omului de
stat i devie spre exprimarea unor gusturi personale, aa cum i credea ca are
dreptul s-o fac, el fiind tar. Toat ziua l bombnise pe Esenin-Volpin (i pe
Evtusenko), acum l lua la refec pe Esenin-senior: N-am nici o consideraie
pentru cei care-i termina viaa prin sinucidere. Probabil ca i Esenin (ca i fiul
sau) era atins de nebunie. Eu l-am ntrebat pe Neizvestni: dumneavoastr
suntei brbai adevrai sau pederati adevrai? De muzica lui ostakovici
colicile te apuca, stomacul te doare. Nu vreau s-i jignesc pe negri, dar tot
jazzul american vine de la negri, n schimb, cnd l ascult pe Glinka, mi dau
lacrimi de bucurie. Eu sunt din vechiul regim. Mie mi place Oistrah, colectivul
de violoniti. Uneori nici nu stiu ce cnta ei, dar mi place. Eu m-am format
ntr-un sat rusesc, cu muzica ruseasca. Sa pstrm tradiia!
Sa pstrm tradiia! Aceste cuvinte aveau un sunet neobinuit pentru
bolevici: da, n Hruciov exista, pe lng comunism, i ceva din alte vremuri.
Dar nici cu asta n-a ncheiat Hruciov, se luase deja cu vorba, ncepu si aminteasc episoade din epoca stalinista iat, Anastas i amintete (pe
toat durata edinei, Mikoian a stat mut ca o statuie). i-a amintit apoi cum a
fost scris textul hotrrii cu privire la Bogdan Hmelnitki: cum edeau n loja,
cum a vorbit Voroilov, cum a dictat Stalin Apoi cei prezeni au auzit ceva cu
totul de domeniul absurdului: cum ca Stalin l-ar fi luat pe Hruciov de spion
polonez i ca ar fi dat ordin sa fie arestat
Toi preferau sa asculte. Ctre 9 seara, treaba s-a sfrit.
Totul s-a dus nici nu-i vine sa crezi. i o anumit posibilitate mi
sttuse la ndemna n acele sptmni, nsa am ratat-o. Eu triam n patria
mea, i deodata mi-a venit recunoatere de jos i recunoatere de sus.
Exemplarele din Novi mir cu Denisovici se epuizaser de mult iar la redacie
era pelerinaj, studenii i strngeau carnetele i le aduceau teancuri ca
garanie pentru un exemplar mprumutat pentru douzeci i patru de ore. La
redacie i la Riazan soseau vrafuri de scrisori din toat tara. Deja se pregtea o
ediie de 700 000 de exemplare n colecia Roman-gazeta, o ediie separata de
300 000 de exemplare (cnd veni brusc o dispoziie: a se reduce la 100 000; aa
mi s-a spus mie, dar eu n-am dat importanta, nu m-am apucat sa contest
decizia). La cteva zile dup consftuire, Pravda a publicat un fragment din
Krecetovka. Asta era deja o garanie ca cenzura n-o sa opreasc Matriona i
Krecetovka, ambele n pregtire la Novi mir. Eu nu-mi simeam decolarea, dar
cu toat previziunea mea de fost deinut nu mi-o nchipuisem aa de scurta
caci iat, spre februarie avea sa fie ntrerupta.
Dintre cele doua parti beligerante eu am ales aa de irevocabil
intelectualitatea, nct mpreuna cu ea socoteam ruinos chiar i faptul de a
ma vedea cu aa-zisa sotnie neagra conducerea Uniunii Scriitorilor din

RSFSR. n ajunul Anului Nou m-au primit n Uniune fara procedura obinuit,
fara referine, la nceput chiar fara cerere (n btaie de joc grbit nu i-am
dat-o secretarului din Riazan, nu voiam sa le dau semntura, dar apoi a trebuit
s-o dau), mi-au trimis i o telegrama colectiva de felicitare (Sobolev, So-fronov,
Kojevnikov i alii). Pe 31 decembrie am sosit la Moscova: ma chemaser la ei
pe cheiul Sofiiskaia. Se adunaser acolo toi (minunndu-se de succesul meu,
pentru viitor ei mi prevesteau i alte succese, ma bnuiau ca as avea nite
strnse legturi speciale cu Hruciov). Ma chemaser pentru ca ntr-o jumtate
de ora s-mi repartizeze un apartament n Moscova (problema aceasta era n
minile lor), am refuzat categoric. Numai pentru ca sa nu ma vad cu sotnia
neagra, numai pentru ca sa nu ma ptez de atingerea cu ea, am refuzat
categoric apartamentul din Moscova (o bagatela, n definitiv, de altfel ntr-o
oarecare msur mi-era teama i de mbulzeala din Moscova, de concurenta la
ocuparea unui loc de munca, nu tiam ca toi lucreaz n zona din jurul
capitalei). M-am condamnat astfel, pe mine i pe sotia mea, la zece ani de grea
vieuire n nfometatul Riazan, apoi am fost strns cu usa acolo, n capcana; la
toate acestea se adauga i venicele cltorii cu grelele provizii. La sotie m-am
gndit cel mai putin; ulterior, desprit de mine, ea a putut sa se mute la
Moscova numai dup ce a luat poziie mpotriva mea. (Iar n intervalul urmtor
al vieii, toate bune: n-am devenit locuitor al Moscovei, ci am mprtit
destinul provinciei umilite.) nc n ianuarie, la realegerea secretarului din
Riazan, a sosit din partea lor M. Alekseev i mi-a repetat nite foarte amabile
invitaii: nainte de toate, imediat dup evenimentul electoral, eram invitat la
procedura golirii butelcu-telor, unde nici un discurs nu se mai tine formal ca la
edin, ci la obiect, cu punerea punctului pe i. Nici la asta nu m-am dus. Eu
fceam totul altfel de cum fcea toat lumea, altfel de cum era de ateptat i
cum era normal.
ntre timp, dup amnri succesive, a avut loc n sfrit continuarea
ntl-nirilor de la Kremlin: 7 i 8 martie 1963.
Adunarea s-a inut la Kremlin, n alba i perfect circulara sala a
Ecaterinei, sub cupola care se vede bine i din Piaa Rosie. Circulara, dar prin
coloane se remarca partea cu plusul albastru al fotoliilor, parte rezervata
spectacolelor
i podiumul prezidenial, ca de instan de judecata, construit din
lemn galben, n spate, ntr-o nisa, sub nite nimfe stilizate, atma portretul lui
Lemn. Culoarea albastra se repeta moderat pretutindeni n cadrul salii. Lumina
diurna care venea prin cupola fiind insuficienta, se folosea i lumina electrica.
Acum tot guvernul, sau biroul politic, cum vrei s-i spunei, nu mai era
o autoritate aezat undeva departe la nivelul nostru, ci una ridicata mult
deasupra noastr, foarte vizibila i venita sa ne judece. Acum printre noi erau
i multe fete necunoscute, nu numai mie, ci i pentru lucrtorii din domeniul
artelor: chemaser vreo suta-o suta cincizeci de persoane cu mutre partinice.
Nici Nikita nu mai era acea gazda primitoare care mai nti te invita sa serveti
din cele apte feluri de mncare i sa devii mai bun, ci s-a ridicat n picioare
furios iar la el i furia era expresiva a spus:
Toi slugoii stpnilor din Occident sa pofteasc afara!

Un fior i-a strbtut pe toi despre cine-i vorba? De ce? Despre mine?
Chiar ne-am chiorii sa vedem daca iese cineva. (Dar el avea n vedere altceva:
cineva le optise corespondenilor occidentali ceva despre ntlnirea trecuta
Aa ca pentru a nu se opti i despre aceasta i poftea afara pe slugoi.
Sa fi rmas aa de mult n urma anul 1956? i iat, deja nici nu se mai poate
opti.) nc mai tuna i fulgera Nikita:
Vom aplica legea privind aprarea secretelor de stat! (Adic: pn la
douzeci de ani de lagr.)
A bgat frica n auditoriu i s-a aezat.
i deasupra podiumului judectoresc, deasupra tribunei, s-a ivit din nou
pirpiriul Iliciov. Deja avea n el mai puine trsturi de arpe dect data trecuta,
pentru ca evenimentele luaser o ntorstur n favoarea lui i a lor.
Dup cum se vede, sub influenta ideilor ntremtoare ale partidului, a
disprut sentimentul vulnerabilitii (nu se tie de ce se crede n acest
sentiment al lor: uite asa: stau timp de decenii n nalte posturi de comanda i
de la o povestire, de la o expoziie li se trage deja vulnerabilitatea), oamenii au
nceput a vorbi cu voce tare despre realismul socialist, n Occident circula deja
nite basme despre rscoal copiilor mpotriva prinilor, care, chipurile, i-au
ptat onoarea n anii cultului personalitii. Ehrenburg a introdus noiunea
ambigua de dezghe iar acum se anuna ngheul.
Hruciov (amenintor): Iar pentru dumanii partidului va fi nghe. (Se
vede treaba ca ncepnd din decembrie l-au mbrobodit bine de tot, este de
nerecunoscut. L-au fcut s-i taie cu mna lui craca pe care sta, i el taie ntro veselie.)
Kosghin sta la fel de posac, artnd prin aceasta ca el n-are nici un rost
aici, ca nu participa, ca nu s-ar ocupa cu o asemenea prostie. Alturi de
Hruciov se afla Brejnev: masiv, lat n umeri, nfloritor. Suslov, rau, uscat (nu
aa de slab, pe ct sunt ei de grai).
La unison cu Hruciov, Iliciov ncepe i el sa gesticuleze amenintor:
Unii tin discursuri, demasca, dar n-au pic de talent. Se dau drept conductori
ai tineretului, dar conductor al tineretului este unul singur: PEUS. n
continuare i-a elogiat pe Emst Neizvestni, pe Evtusenko, care ntre timp au
reuit s-i vad greelile. Dar cutare pictori (se pare: Andronov, Nevedov,
Gastev, Vilkovir) spunea el se plaseaz pe o poziie belicoasa i incorecta. i
ct i privete pe scriitori: i putem nelege pe cei care scriu mult, dar nu-i
putem nelege pe cei care n general tac. (Eu stau, notez i ma gndesc hai,
ca ai nimerit-o cu ei! Mai nainte, eu puteam sa tac ct voiam, dar acum nici a
tcea nu se mai poate!) Apoi s-a npustit asupra lui Ehrenburg (lor li se prea
atunci ca el este conductorul opoziiei, o figura periculoasa): n timp ce
memoriile lui povesteau despre evenimente de altdat presa noastr tcea.
Iar acum cititorii protesteaz: Ehrenburg a scos teoria tcerii. (Adic: de
multa vreme se tia totul, dar nimeni nu vorbea.)
Cum se schimba totul cu trecerea timpului! Dar n acel an nu exista
problema mai acuta dect aceasta: aveau sau nu aveau cunotin toi
conductorii, toate vrfurile partidului despre ce se ntmpla n vremea lui

Stalin? Iat n ce situaie idioata i pusese Hruciov. Pentru salvarea

prestigiului nu le rmsese dect sa mbrieze teoria necunoaterii.
Iliciov: Asa, ce rezulta dup Ehrenburg: tiau i-i salvau pielea? Dar CE
n hotrrea privind lichidarea cultului personalitii a explicat de ce tcea
poporul (i aici se folosesc de popor ca de un paravan.) Dar, dumneavoastr,
Ilia Grigorici, nu tceai, ci proslveai, n 1951 ati spus: Stalin m-a ajutat sa
scriu majoritatea crilor mele. n 1953 spuneai: Staiin iubea oamenii,
tergea lacrimile mamelor, tia gndurile i sentimentele milioanelor. i
Ehrenburg ce sa rspund, daca l-au i invitat? Citate: le-a ales binior, are la
ndemna zeci i zeci, i chiar mai multe. De mnjit, e mnjit. (i nu n felul
acela trebuia s-i scrie memoriile, ci cindu-se. Ei, lasa, la renumele lui
european, cum sa se umileasc ntr-att?) i Iliciov, stpn pe subiect, o
cotete: Evideniez cazul dumneavoastr, Ilia Grigorici, nu pentru a va imputa
proslvirea. Noi toi credeam i proslveam. Dar dumneavoastr proslveai i,
se vede treaba, nu credeai. (l pedepseau i pentru acel putin pe care avusese
curajul s-l spun.)
Asa a fost nfrnt liderul principal al opoziiei. Dar nc un nume trebuia
sa i se ia acesteia-Meierhold. Nici despre Meierhold nu scriei tot adevrul.
Meierhold tia sa rspund la critica: Dumneavoastr vrei sa montai piesa n
aa fel nct sa poat fi prezentata n orice ora al Antantei? (Hruciov chiar
rde n hohote. i Suslov rde ntinzndu-i minile cam lungi i btnd din
palme.) Meierhold scria: teatrul meu slujete i va sluji cauza revoluiei. Noua,
ntr-adevr, ne trebuie piese tendenioase. De aceea l-am reabilitat. i iar este
adevrat: e de-al nostru. Cine era oare n primii ani ai revoluiei clul de pe
trmul artei, daca nu Meierhold?
n continuare i-a fcut apariia uiul i blbitul de Mihalkov, cu trei
medalii a trei premii staliniste. M-a uimit faptul ca s-a referit la scrisoarea lui
Nikolai Aleksandrovici Benua: Abstracionismul, aceasta scorneala drceasc,
este sprijinit i de Biserica Catolica. Societatea occidentala nu este capabila sa
se mpotriveasc terorii din domeniul estetic . Mi-am notat, tot mirndu-m.
Nici pn azi nu stiu daca, unde i cnd a spus Benua aa ceva iar n privina
terorii din domeniul esteticii, are dreptate! (De altminteri, n 1917 nsui Benua
a debitat attea naiviti.) n continuare, Mihalkov a citit o poezie veninoasa
mpotriva cuiva despre care nu se tia dect ca e tnr i anticonservator. Poate
ca tinta era Evtusenko. Iar apoi a atins o chestiune de mare importanta privind
modul cum sub pretextul luptei mpotriva religiei (nu sub pretextul!) se
distrugea arhitectura populara n lemn dar Iliciov l-a ntrerupt: se tie,
lucrurile s-au ndreptat, peste asta se poate trece. Dai o alarma falsa.
Imediat l-au pus la punct asta nu convine. Ei nu se ateptau la o
asemenea ieire din partea unuia de-al lor. (Totui, spiritul timpului l
ptrunsese i pe acesta!)
Lista oratorilor fusese pregtit minutios, numai cohorta de fier trebuia
sa ia cuvntul i sa bata n acelai Ioc, sa amplifice spaima. Apru i cartoful
porcesc Aleksandr Prokofiev, poetul: pur i simplu emana venin. Cu deosebire l
lua n trbaca pe Andrei Voznesenski: ca scrie versuri formaliste, ca, ma rog,
cui slujesc; meniona, n aceasta ordine de idei, Para triunghiulara (Nikita din

nou tresalta, rznd). Iat, pretindea el, am primit o scrisoare (acesta este un
rspndit procedeu oratoric sovietic: nu vorbitorul ca atare njura ci a primit o
scrisoare de la Cititorul Proletar, poftim de discuta daca ai cu cine), n care se
spune: tinerii vor glorie cu orice pre. Poeziile lui Voznesenski sunt iptoare
i urmresc succesul facil (chiar i asa, dar n-aveau ei dreptul sa critice).
Maiakovski fara Voznesenski a descris de mult America, ce se mai baga i
Voznesenski n chestia asta? /i n general, Prokofiev a spus ca simte marea
ncredere a partidului n noi. E ruinos ca aa de multa vreme ne-am temut
sa luptam mpotriva formalismului. De asemenea, Picasso mai trebuie sa se
curee de multe, noi nu-l preuim dect pentru Masacrul de la Guernica i
pentru porumbelul pcii a spus mruntul lingu Andrei Malsko. Iar
pateticul Pettus Brovka: Noi suntem recunosctori Comitetului Central i
personal lui N^ita Sergheevici. Cum se poate afirma ca n anii cultului
personalitii s-au produs opere lipsite de valoare dar pe baza cror opere au
fost educai lupttorii legendri? Adevrul e ca atunci a fost creat fondul de
aur!
Asa s-a lungit pn la pauza sirul vorbitorilor numai din partea lor. Nu
era prevzut pentru acum sa se ia loc la masa, dar s-a dat acces la gustri n
picioare. Laureaii i activitii se mbulzeau de mama focului: sa apuce care mai
de care mai mult. Pe culoar, l-am auzit la un moment dat pe Ermilov spunnd:
Pai am fi nnebunit, daca am fi tiut (adic daca am fi tiut despre ororile
generate de cultul personalitii). Iar rocat de seveliova s-a aruncat asupra
unui fel de orator: Va mulumesc ca i-ai aparat pe oamenii sovietici!
M-am ntlnit apoi cu Tvardovski, care, radiind de buna dispoziie, dar
nu fara o umbra de nelinite, mi-a spus: Circula un fel de poveste folclorica la
ora actuala cum ca olohov, la dacea de lng Moscova, mpreuna cu 140 de
colaboratori, a pregtit un discurs mpotriva lui Soljenin. nsa eu continuam
sa fiu aa de sigur de mine, dar i naiv, nct i-am spus: O sa se teama sa nu
fie ridicol n perspectiva istoriei. Tvardovski a oftat: Dar cine se mai gndete
la perspectiva istoriei? Toi sunt cu gndul numai la ziua de azi.
Mi-a fcut cunotin cu Solouhin. Ce fata cunoscuta, am spus eu. Miera cunoscuta pentru ca avea trsturi general-taranesti. EI i ncepu s-mi
vorbeasc despre Matriona i despre posibilitatea de a face cunotin cu Korin
(de mult visam sa vad Rusia care se duce). Ce-i drept, aveam eu o ciuda pe
Solouhin: nc anonim fiind, i trimisesem o scrisoare la gazeta mpotriva
radiodifuziunii zgomotoase, mpotriva acestui duman al linitii rurale (la el n
Drumuri de tara prin regiunea Vladimir exista un pasaj asemntor), i-l
rugam sa fac ceva, s-mi publice ceva. Dar Solouhin nu mi-a rspuns defel.
Eu de zis i-am zis, dar el nu i-a amintit. Tvardovski nsa m-a pus la punct:
Acum i dumneata rspunzi chiar tuturor? Cte scrisori ai, crora nu le-ai
rspuns? (i cu ct numrul anilor ce trec este mai mare, cu att regretul meu
pentru aceasta problema nerezolvata este mai mare.)
Ne-am ntors n sala dar nu numai ca lista oratorilor nu s-a uurat, ci
din nou a aprut Iliciov i a nceput sa citeasc nite versuri din trecut ale lui
Ehrenburg (nseamn ca n pauza i le strecurase careva). Dar Hruciov,
nerbdtor, i-a luat vorba din gura; la tribuna nu s-a dus, nu-mi amintesc daca

s-a urcat mcar pe podium, dar oricum scaunul lui i aa era aa de sus, i de
acolo a tunat ct a poftit. El, cic, a citit cu interes memoriile lui Ehrenburg
pentru ca este de aceeai vrsta cu acesta, a luptat cinstit n Armata Rosie, pe
cnd Ehrenburg, cnd la Don, cnd la Crimeea, i se ntlnea cu lacheii
burgheziei. Ehrenburg nu-i bucuros de revoluie, i sufer n tcere. Pai, aa
cum te pori dumneata cu noi, aa ne purtam i noi cu dumneata, tovare
Ehrenburg. Acum, cnd dumanul tremura vzndu-ne ct suntem de
puternici, ni se propune coexistenta ideologica? Sa permitem sa se vnd la noi
ziare occidentale? Nu-i rea ideea, numai sa nu va pripii. (Iliciov cltin din
cap, zmbind dulceag.) Dumneata destul de bine i ascunzi gndurile. Dar
viaa ne obliga sa citim printre rnduri. Se vede treaba ca data trecuta
Hruciov pur i simplu nu ascultase pn la sfrit intervenia lui Evtusenko,
de aceea nici nu reacionase. Dumneata spui ca vremurile nu mai sunt
aceleai! Dar nu mai sunt aceleai nici cele care au fost create vremelnic la
Budapesta! Moscova nu este Budapesta! i nici club Petofi nu va fi! i un
asemenea deznodmnt nu va fi! Da, mprejurrile ne obliga sa citim printre
rnduri. (Ca i cnd ele au fcut vreodat altfel.) La Teatrul Mic s-a montat
Prea multa minte strica, de data aceasta sugerndu-ni-se, ca printr-o tuse
semnificativa, ideea ca, vezi doamne, nu trebuie sa luam nvtura de la
prini. i Postul lui Ilici (filmul lui Hutiev) tot acolo bate. Tovare Hutiev, eu
nu cred! Ceaua l salveaz mereu pe cel (adic aa cum PEUS salveaz
tineretul). Da, bine, dai o satira. Dar exista satira i satira. Nu n sensul ca
din cauza ca a nceput lupta cu abstracionismul se prbuete agricultura, se
prbuete industria. Mi-a plcut foarte mult consftuirea trecuta i-mi place i
cea de azi. Dar trebuia ca nu partidul, ci voi niv sa luptai pentru puritatea
rn-durilor voastre. tii ce spune taranusul lui Cehov: o piuli s-o nurubezi,
pe cealalt s-o deurubezi, ca sa nu dai de necaz. Oare nu e timpul ca i n
teatre sa se nceteze a se mai prezenta executarea unei nefericite regine
scoiene? (Acest lucru era mpotriva clasicilor, nu pot sa reconstitui acum
toat desfurarea discursului.) i a ncheiat pe un ton ferm: Scuzai, noi nu
vom mpri cu nimeni conducerea partidului. Partidul i poporul formeaz un
tot unitar! Dumneavoastr credei ca n comunism va fi libertate absoluta?
Acesta nseamn o societate armonioasa, organizata, automatica, cibernetica
dar i acolo vor fi oameni investii cu ncredere i vor spune ce i pentru cine sa
fac. (Un tablou foarte sincer. Era putin probabil ca acesta sa apar n ziare, la
fel ca i cea mai mare parte a acelui discurs. Sinceritatea este un lucru
folositor, dar rar.) i, la drept vorbind, dup o asemenea lmurire din partea lui
Nikita, dup doua intervenii ale lui Iliciov i dup cteva luri de cuvnt
servile, consftuirea ar fi putut sa se i termine, pentru ca tot ceea ce era
important fusese deja spus. Mai trebuie adugat i faptul ca n sala erau
masai multi activiti de partid, cel putin 40 la suta din cei prezeni; acetia,
grup compact i puternic, aplaudau solidar toate discursurile juste. Prezenta
lor sugera ca partidul este o for a naturii, irezistibila.
Dar nu, mersul n gol al mainii birocratice cerea acum guvernului i ne
cerea i noua tuturor sa mai stam i sa fierbem nc dousprezece ore pentru
ca voina partidului sa ajung mai bine la contiina noastr rvit.

Apoi, urmnd la cuvnt olohov, mi-am amintit cuvintele lui Tvardovski

i am avut o strngere de inima: hai, acum o sa ma dea i pe mine jos de pe
cal, i nici n-am mers prea mult!
n nsemnrile mele treceam ora la care ncepea sa vorbeasc fiecare
orator. Iliciov i Hruciov au nceput la 13.25, olohov la 13.50. Iar pe
urmtorul l-am trecut la 13.51. Nu exagerez n minus cnd spun ca n total un
minut a vorbit geniul literaturii noastre, incluznd n acest minut i timpul a
ceea ce a urmat dup el. De la tribuna nalta, prea i mai insignifiant dect
de-aproape i mai vorbea i mormit. A fcut un gest larg cu minile lui mici
ntinse nainte i a spus doar att: priviti, nu am arma. (Pauza.) Iat,
Ehrenburg a spus ca el l iubea pe Stalin, dar nu i Stalin pe el. Dar
dumneavoastr n ce relaii va aflai acum cu componenta actuala a
conducerii? Noi ne iubim n condiii de reciprocitate. i atta tot, i coborse
deja cnd Hruciov, de pe podium, i-a ntins mna spre cel care vorbise: Noi
va iubim pentru frumoasele dumneavoastr opere i speram ca i
dumneavoastr o sa ne iubii pe noi. i-atta tot. Acest gest de pace i buna
nvoire era i un indiciu ca olohov nu va tine discursul dinainte pregtit. (Apoi
s-a aflat ca lui i lui Kocetov li se pusese n vedere sa nu ia atitudine mpotriva
mea, sa menajeze gustul artistic personal al lui Hruciov. Dar urmau sa
rsune doua discursuri, banda trecea la ofensiva!)
Primul care a ieit din cohorta a fost regizorul de film Romm. n ochii
intelectualitii moscovite el trecea ca un fel de al doilea lider, dup Ehrenburg,
i acum, cu Ehrenburg scos din lupta, speranele de continuare a mpotrivirii n
el se puneau. Dar el nu era deloc pregtit pentru aceasta, i venea greu. Toat
ndrzneala lui (ca i a majoritii) s-a limitat la analogii (Fascism obinuit),
apoi asta mai lipsea, sa spun lucrurilor pe nume! El folosea ntorsturi
complicate, avea o voce de om care se scuza, i nfigea degetele n piept. Mie
mi vine greu s-l contrazic pe primul secretar al CE. (Dar nici cu asta n-a
nimerit-o pentru ca Hruciov s-a suprat: Atunci dumneata mi iei dreptul de
a da replici. Dar sunt i eu cetean al tarii mele!) Pe de o parte, cinematografia
noastr este pe drumul cel bun, pe de alta parte, ne ngrijoreaz tineretul.
(Hruciov: Orientarea sa fie mai clara!) Regizorul a obiectat mpotriva lichidrii
uniunii cineatilor, lichidare n legtur cu care circulau deja zvonuri. (i aa i
era. Vreau ca dumneavoastr sa ajutai nu ministerul, ci partidul!) Dar Romm
a inut-o ntruna cu uniunea (i se dduse mandat sa apere casele de creaie,
cursurile). i la un moment dat a cerut direct: lsai-le! (Hruciov: Bizuii-v pe
conducerea de partid! aa ca n-a fost lsat sa vorbeasc.) Iat deci la ce s-a
redus intervenia liderului n devenire.
Imediat iei ca dintr-un loc din care se iese greu seveliova aceea rocat
i obraznica i citi nu se tie de ce poezia Eu cred, Indie, n soarta ta.
Apoi a aprut obezul, huiduma de Hrennikov, preedintele uniunii
compozitorilor. El a tunat i a fulgerat mpotriva izului de liberalism din
uniunile de creaie, a numit Moscova refugiu al jazzului. (Hruciov
ncruntndu-se: Ministerul Culturii este de vina pentru ca lanseaz asemenea
invitaii neserioase.)

Apoi veni la rnd ignosul de Ciuhrai, att de la moda printre

progresiti, speran a liberalismului, i att de prudent, n primul rnd, a spus
el, a lua cuvntul n prezenta membrilor guvernului este o mare cinste. i tot
el: am srit n spatele inamicului (probabil ca s-i filmeze pe partizani), am
luptat, am stat n spital, dar un prilej aa de important ca acesta nu mi-a fost
dat. Lozinca coexistentei ideologiilor este un nonsens. (Mare placere a fcut
chestia asta.) n Iugoslavia s-a fcut aceasta experienta. (Hruciov: Dar acum
Tito vede lucrurile altfel!) Ciuhrai batu imediat n retragere: Eu poate ca am
rmas n urma, am fost acolo acum doi ani. Exista filme occidentale, a mai
spus el, care nu ridica dect probleme sexuale, iar regizorul se mndrete cu
faptul ca arata pe ecran actul sexual.
Aici Hruciov a vrut sa ne arate tabloul unui pictor sovietic. Cu aceasta
ocazie s-a produs numrul cel mai bun al ntregii consftuiri: Hruciov l-a
nghiontit cu degetul n umr pe vecinul lui de pe podium, nimeni altul dect
corpolentul Brejnev: hai, du-te i ada-l. i Brejnev pe atunci preedinte al
Prezidiului Sovietului Suprem, adic preedinte al URSS nu numai ca s-a
ridicat demn n picioare ca sa coboare sau sa trimit pe cineva dup tablou, ci
a luat-o el nsui la fuga cu figura i cu micrile descrise numai n literatura
despre lagre nu a luat-o la fuga pur i simplu, ci cu uncile tremurnd pe el,
i dnd din labele lui moi de urs, i-a artat operativitatea i serviabi-litatea
deosebita.
i nu trebui dect sa intre n fuga pe-o ui din spate, ntr-o clipa a fost
napoi, cu tabloul, i cu aceleai labe de urs i l-a ntins lui Hruciov. n
momentul acesta, mutra porceasca a lui Brejnev radia. Episodul a fost aa de
puternic, nct eu n-am mai reinut nimic n legtur cu tabloul propriu-zis, nam mai consemnat nimic despre acesta.
Din spatele aceleiai ui aprea din cnd n cnd un poslunic n costum
negru i aducea pe tava, acoperit cu erveel, un singur pahar cu suc sau cocacola pentru careva dintre efi. i solemn l ducea napoi gol.
Iar Ciuhrai pe un ton delcat-insinuant continua i nu mai tiai n
numele cui vorbete: al opoziiei sau al puterii? Desigur, spunea el, un
comunist trebuie sa aib curajul sa apere realismul socialist. Nu este cazul sa
ne plngem de aceasta. Mie mi face placere cnd ma fluiera dumanii. Eu sunt
de acord: pericolul formalismului este mare. Iat, am ascultat discursul
tovarului Iliciov i ma ntreb: ei, de ce-mi fac probleme? (Iliciov zmbete.)
Dar apoi mi zic: da, aici sunt motive de ngrijorare. (Iliciov se ncrunta.) n
toate filmele mele unii au cutat sa gseasc dovezi cum ca Ciuhrai vrea sa
submineze puterea sovietica N-au gsit! Cei n deficit de talent i inteligenta
au vzut n masurile actuale ale partidului un semnal de revizuire a politicii
acestuia. Congresul al XX-lea a proclamat principiul ncrederii n artist. Eu nu
sunt pentru liberalism, dar sunt pentru ncredere. Nu pot sa fiu dect cu
poporul. Sa ma scarmene partidul ct vrea. (Hruciov: De greeli nimeni nu
este ferit. Nenorocirea lui Stalin era ca spusele lui rmneau btute n cuie. Iar
asupra greelii nu trebuie dect sa atragi atenia. Dar daca persevereaz n
greeala atunci Noi l-am fcut atent pe Evtusenko ca greete, iar acum
ambasadele noastre din RFG i Franta l lauda.) Ciuhrai, ncurajat de

bunvoina lui Hruciov: Antieroismul este cluul viclean al capitalismului:

daca nu exista eroi, atunci cine o sa ias n strada sa rstoarne capitalismul? A
crescut numrul acelora care privesc la controversele noastre profunde ca la o
arena. Trebuie sa luptam pentru puritatea ideologiei comuniste! (i i Carei concluzia? Care-i finalitatea discursului?) Daca ne lsai uniunea cineatilor,
noi ne angajam n aceasta lupta!
Dup aceea, pentru acest discurs, toi cineatii au nceput s-l elogieze
pe Ciuhrai, toat intelectualitatea, va sa zic, era mulumit.
Astfel, pn la urma, n arena acestei sali, arena strin pentru mine,
disputa era ntre deintorii puterii, cohorta sprijinitorilor i intelectualitate: sa
nu li se ia poziiile i bunurile pe care ei le considerau ale lor. Iata-l n carne i
oase: tribul celor instruii. Aici nu rsuna nici adevrul poporului, nici vocea
care sa proclame ca undeva jos nc mai exista o tara numita Rusia cu istoria
ei zbuciumata, de care n-au nevoie aceste uniuni de creaie. Dar toi jurau
neaprat n numele Poporului.
Apoi a luat cuvntul oribilul Vladimir Ermilov, un pitic care-i inea capul
precum broasca rioasa. (Tot timpul ct i-a inut discursul, a primit din partea
lui Iliciov semne aprobatoare cu capul.) Deficientele noastre, spunea el, au
devenit mai vizibile din cauza ca literatura noastr s-a maturizat. i a
continuat: trebuie sa sesizam n permanenta ideologia adversarului. Sa le
facem instructaje speciale celor care cltoresc n strintate i apoi sa le
cerem rapoarte despre aceasta, l blama pe Viktor Nekrasov: i este ruine de
tara lui, i pare bine c-a plecat i vede ce e pe-acolo. (Dar pe care dintre ei nu-l
tentau cltoriile n strintate?) S-a purtat nedemn cu studenii ntrziai de
la universitatea Columbia. Poate a i btut cu pantoful n masa! (Hruciov:
Se poate, se poate!) Este profund nedemocratic, a continuat el, faptul ca
Nekrasov a povestit la New York despre Postul lui Ilici nainte ca acest film sa
intre n circuitul public (prin nsui gestul acesta tind posibilitatea de a-l
interzice). Nici moda sa nu se creeze, nici aura martirajului n jurul unor nume.
ntre timp am nceput s-mi dau seama ca greisem amarnic n ce
privete alegerea locului n sala; n afara de rndurile principale, n mijloc, nc
mai erau scaune i fotolii, ca nite loje, pe inelul aflat ceva mai sus printre
coloane. Acolo i edeam. Dar n felul acesta eram foarte vizibil ntregii sali i
prezidului. Oricine se putea ntreba: ce tot scrie asta tot timpul n carnetul ala
pe genunchi, la o adic justificndu-se ca nu poate aplauda mpreuna cu
ceilali pentru ca are de lucru cu creionul pe hrtie? i se aplauda arunci cnd
vorbitorii rosteau cuvintele cele mai dure la adresa unora i cele mai apte sa
96 x exprime devotament i credin fata de partid. Totui prea bine se
vedea faptul ca nu aplaudam, i prea bine se vedea ca eram singurul din sala
care ntruna scria ceva. (Nu se stenografia, nu se fcea proces-verbal.)
Dup pauza m-am dus i m-am ascuns ntr-unul dintre locurile din
fundul salii, n spatele tuturor, lng Oleg Efremov.
Conducerea edinei a ncput din nou pe minile gureului Hruciov,
care se simea ntocmai ca numrul unu al casei la o ntrunire de familie, n
primul rnd s-a adresat lui Ciuhrai: Ei, dumneata, cu discursul dumitale ai
dezbinat conducerea. Adic n privina uniunii cineatilor: ea va rmne, sa fie

clar. Dar sa se vad ca cinematografia este un tun cu btaie lunga. i din nou
la tema pe care numai el ndrznea s-o atace: Noi suntem de prere ca Stalin a
fost un despot, dar el tria cu ideea ca despotismul lui era n interesul
partidului. Nu scuzam despotismul, desigur (o, fie aa deocamdat), dar
oamenii fara principii ar vrea ca o data cu Stalin sa aruncam i comunismul.
(Tocmai asta voiam eu de la ei.)
Pictorul lohanson: Suferinele oamenilor nu trebuie sa devina un fel de
ultimul rcnet al modei n arta noastr. Dar eu le vad devenind o moda.
Trebuie ca i negaia sa conin ceva afirmativ. Patosul afirmrii este cel mai
frumos monument pentru aceia care nu mai sunt printre noi. (Vou, care n-ai
fost n lagre, va convine.)
Hruciov: Just! Just! N-are rost sa descriem gropile de gunoi, ele vor
exista i n comunism. Asta n-ar face dect deliciile dumanilor.
Robert Rojdestvenski, pe-atunci poet vestit, specie de mulatru sfios, era
foarte emoionat, chiar se blbia. Partidul nostru este partidul cel mai poetic
din lume. Problema nenelegerii dintre prini i copii este o nscocire.
Tineretul nu poate fi luat la grmad i apostrofat: n-o sa va mearg, biei!
Dimpotriv, tineretul nvaa de la prini principialitatea. (Iliciov l aplauda.
Dar Hruciov gsi ca poetul n-a fost suficient de clar: Nu se nelege cu cine
intenionai sa va batei. Intrai n rnd!) n sfrit, dintre stlpii principali ai
literaturii sovietice se ridica teribilul i ctrnitul Leonid Sobolev. Unde-i la noi
libertatea criticii tinerilor pe care o recomanda Lenin? Se ora el. Nu se poate
renuna la principiile leniniste cu privire la partinitatea artei. Nu trebuie sa
scriem opere crepusculare i foarte periculos lunectoare. Cine nu e cu noi, e
mpotriva noastr! Noua acum a nceput sa ne fie ruine sa cream un personaj
pozitiv, ne este frica de reprourile liberalilor Este nevoie de patos ca sa ne
entuziasmam de noi nine. (El, ca i oamenii lui de ndejde, a fost aplaudat
vrtos.)
Dar ndat, poate din nebgare de seama, se ddu cuvntul pictorului
Plastov. Fcnd pe clovnul i pe naivul, el a fost pe toat durata aceasta a ntlnirilor singurul care a adus o unda de prospeime, n provincie n-or sa
neleag nici realismul socialist, nici abstracionismul. Acolo te ntreab: dar
bani vi se dau? Da, uite, sunt doua luni de cnd muncesc i nu ma pltete
nimeni. (Nu doua, ci o suta doua! Desigur, el a mai atenuat.) La tara nu-s
probleme ntre prini i copii: tatl este grjdar la cai, iar fiul este grjdar la
celelalte vite. Dumneavoastr la Moscova nu mai putei de-atta bine. Pe mine
m-n-treaba: ct iei pentru tabloul asta? Ti se dau cinci ruble? Eu stiu ca
primesc cinci sute, dar spun: douzeci i cinci. Toi se mira: ei, tu ai mini de
aur! Iar un btrn sta alturi i da din cap: totul de la noi, totul de la noi.
(Aici Nikita, sincer, s-a luat cu amndou minile de cap. Ar fi trebuit sa se ia
mai tare.) Primiti i leafa? Vi se da i premiu? Nu poi trai tot timpul la
Moscova, aici n-ai sa dai de adevr. Aici putem auzi ceea ce trebuie sa vorbim,
iar acolo putem vedea ceea ce trebuie sa facem. (Hruciov: Trebuie sa dai
tablourilor trsturi eroice.)
Iat, acestea sunt primele lucruri pe care le-a spus Plastov, lucruri pe
care le-a fi spus i eu. Lucrurile astea spuse din suflet, pentru mine le-a spus.

i edina s-a ncheiat cu Ernst Neizvestni, cel cu nfiare de ministru

francez, nainte de asta, i fcuse mea culpa undeva? Acum declara: Eu
privesc cu ncredere n viitor. Poate ca va veni o zi cnd se va dori ca eu sa fiu
numit asistent al partidului.
Dar ncheierea nu putea s-o fac dect Hruciov: Rojdestvenski poate sa
doarm linitit, eu nu spun ca poezia lui este antipartinica. Dar Gribaciov a
spus: n-o sa va mearg, biei!. Iar el este un soldat bun, avea dreptul s-o
spun.
U-u-uf, uf, s-ar prea ca se termina: au nvins, au supus, au zdrobit. Se
termina, mine trebuie sa mearg toi la serviciu, nu-i asa? Nu: nu este vorba
dect de o ntrerupere pn a doua zi.
i a doua zi vor veni din nou toi membrii importani ai guvernului sa
stea cu noi la edina despre arta. Dar atacul de ieri contra lui Ehrenburg,
contra lui Romm i a celor vrstnici s-a epuizat. Ziua de azi a fost consacrata
intimidrii celor tineri.
i pentru aceasta a fost aranjata prima intervenie a btrnei, uscatei,
cle-faitoarei Vnd Vasilevska, o comunista poloneza intrata n componenta
Uniunii Sovietice o data cu Ucraina Occidentala. Ea a molfit nite vorbe din
care se nelegea ca era forat sa intervin din cauza unui interviu dat de
Voznesenski n Polonia. Acesta, spunea ea, contrapusese tuturor generaiilor
literare sovietice anterioare pe Grossman, Ehrenburg i Soljenin. Cum se pot
da asemenea interviuri, ntreba ea, n Polonia, unde exista puternice influente
burgheze? Caci acolo acest lucru este perceput ca o directiva din URSS. La ce
bun sa mai luptam daca dup 45 de ani perspectivele Uniunii Sovietice sunt
aa de sumbre? Ceea ce se tiprete la Paris nu se poate tipri n acele tari care
nc lupta.
i mpreuna cu consistentele aplauze pentru ea au rsunat i nite voci
intempestive, dinainte programate: Sa spun Voznesenski! Sa spun
Voznesenski!
Iat pentru ce era nevoie de edina de azi ne distanam cu nc un pas
de cea de ieri, gasca partidului a prins curaj sa renviem atmosfera anilor 30!
S-i trm la tribuna pe cei care nici n-au cerut cuvntul!
Pirpiriul i puinul Voznesenski se ridica pmntiu. nc putin i
rumoarea se potoli. Vorbi ca unul pe care l strnge cineva de gt:
Ca i iubitul meu poet i nvtor Maiakovski, eu nu sunt membru de
partid.
Hruciov a explodat (sau, poate, i-a impus sa explodeze, dar foarte
amenintor): Asta nu-i o vitejie! Ne sfidai? i poc cu pumnul n masa. Eu
nu pot s-i ascult n linite pe adulatorii dumanilor notri! Noi putem i tim
sa ne batem! (Voci: Jo-os!) O fi vrnd sa fac un partid al celor fara de
partid? Se da o btlie istorica, domnule Voznesenski!
Aplauzele rsunar ca un dangt funebru.
Crispat, neobinuit cu situaia, Voznesenski atepta ndelung. Putu, n
sfrit, sa ncheie:
i, ca i el, eu nu ma pot imagina fara partidul comunist.

Nu stiu daca Hruciov auzea, dar continua sa tune i sa fulgere: probabil,

aa era piesa la ei:
Contra unor asemenea ini se vor lua masurile cele mai severe! Noi
suntem cei care i-am ajutat pe unguri sa nbue rscoal! Noi avem oameni
cu mai multa experienta, care pot sa spun asta, nu voi! O sa va trimitem din
nou la coal! Daca vrei, mine primiti paaport i ducei-v la mama
dracului! Nu toi cei care s-au nscut pe pmnt rusesc sunt rui! Ehrenburg
a stat cu gura ncletat, dar dup ce a murit Stalin, atta a palavragit! i tot
mai turbat de furie, artnd tocmai spre acea loja n care ma aflasem eu ieri i
pe care o prsisem la timp:
Dar, uite, tinerii aia de ce nu aplauda? Uite, ochelaristul, ala! (Voci
Sa se ridice n picioare!. Cel n pulovr rou, s-a ridicat rou la fata.) ntre
timp, Voznesenski avu o pauza (nu-i regsesc cuvintele printre nsemnrile
mele, dar el n-a mai reuit s-i duca ideea pn la capt):
Eu viaa mea nu mi-o pot imagina fara Uniunea Sovietica. Dar
Hruciov continua sa spumege:
Dumneata eti cu noi sau mpotriva noastr? Nici un dezghe! Ori
vara, ori ger!
Eu am avut nite ieiri nelalocul lor, cum a fost cazul i cu acest
interviu din Polonia.
Hruciov se mai nmuie:
Nu exista oameni irecuperabili. Sulghin este liderul monarhitilor, dar
e patriot. S-l ascultam. Masuri reuim noi sa luam. Ar putea s-mi fie nepot!
Ci ani ai dumneata?
Douzeci i noua.
Tineretul nostru aparine partidului. Nu va atingei de el ca sa nu
cdei sub pietrele de moara ale partidului! (Acesta este deja un avertisment
pentru toi cei din sala.)
Voznesenski, dorind s-i demonstreze devotamentul, a citit searbda
poezie Secvoia lui Lenin.
Hruciov a ascultat poezia, ncruntndu-se, mbufhndu-se, cu fruntea
marcata de travaliul gndurilor.
Dumitale nu-i sta bine dect atunci cnd eti modest. i-au sucit
capul: Te-ai nscut print. Nu ntinde mna spre tineret! Noi, btrnii, suntem
oameni persevereni. Dumneata l invoci pe Lenin, fara s-l nelegi. Bine, sa fii
soldat al partidului! A spus el pe un ton mai calm i i-a ntins mna peste
masa.
Ma voi tine de cuvnt promise Voznesenski.
Faptele vor arata. (Oare atunci a conceput Longjumeau? Sau avea
de gnd sa se strecoare n electronica secolului al XXI-lea i n antilumi?)
Imediat l-au scos la vedere pe cel cu pulovrul rou, graficianul Golin.
Au nceput s-l interogheze de ce nu aplauda, cine este el i cine-i taic-su, au
neles ca acesta din urma a murit n lagr. Hruciov se lansa din nou:
i dumneata vrei sa te rzbuni pe noi pentru tatl dumitale? (Dar
pentru oamenii din perioada trecuta chiar ar fi meritat.)

Apoi trebui sa fie scrmnat nc un tnr, Axionov. Nu stiu daca el a

cerut sa vina la tribuna sau a fost chemat, dar de vorbit nu l-au lsat sa
vorbeasc. Din nou Hruciov cu ipetele lui:
Dumneata de ce calomniezi partidul nostru? Noi deplngem soarta
tatlui dumitale. Lupta care se desfoar acum este pe via i pe moarte. Nu
vom permite imperialismului s-i arunce seminele pe ogorul nostru. La
dezghe pot sa creasc i buruienile. Sa creasc o suta de flori este o lozinca
pe care noi n-o recunoatem!
i, n sfrit, Axionov:
Singurul meu gnd este sa fiu de folos tarii mele. Hruciov,
nemulumit:
i Pasternak vorbea asa. i sulghin era pentru patria una i
indivizibila. De folos patriei dar carei patrii?
Pe tineri i-au potolit fara dificultate. Dar renvia tvlugirea din anii 30,
ntreaga atmosfera a edinelor cu hotrri votate n unanimitate, edine n
care se cultiva ferocitatea bestiala i dup care cei condamnai nu mai aveau de
trit dect pn la lsarea nopii urmtoare. Dovada: deja se auzeau rcnete,
cereri insistente sa fie ntrebata organizaia din Moscova, adic seful ei, adic
scipaciov. Scipaciov mai trebuia sa fie nfierat pentru teza referitoare la valorile
general-umane. Dar s-a constatat ca acesta reales de doua luni lipsea i n
locul lui era prezent micul i comicul Elizar Maltev. (Instalat de fraciuni ca
figura uor manevrabila.) Iei n fata, dar fiindc pierduse ochelarii, nu vedea
nimic.
De doua luni, de cnd sunt secretar, tot atept continuarea acestei
consftuiri. Nu avem indicaii. Informaii din afara de asemenea nu avem,
Hruciov, taindu-i-o scurt:
Dar dumneata eti comunist! i trebuie s-i tii pe contrarevoluionari!
Pe contrarevoluionari! Nu exista contrarevoluionari care sa nu se dea de gol!
Asta suna aa de ngrozitor! Aici nu mai e vorba de anii 30, ci de anii 20.
Aproape de mine, ntr-o parte edea un ciobanas-ciobanoi, urechi mari, parul
vlvoi. Eu nu-l tiam, dar un vecin mi-a optit: asta-i Evtusenko. Am tras cu
coada ochiului la el. Se mbujorase, buzele fremttoare i trdau starea de
emoie. Un traznet putea n orice clipa sa se abat i asupra lui. Noroc ca deja
luase cuvntul la edina precedenta, ntr-o ambianta mai buna.
i din nou au trecut la treaba devotaii. Istericul Vasili Smirnov: trebuie
pus punctul pe i, Sobolev n-a fcut dect nite aluzii, dup congresul al XXIIlea adunarea scriitorilor l-a prelucrat pe Kocetov ca pe pericolul principal! Noi,
cei din organizaia de Moscova, suntem copleii. Ne vedem nevoii ca la
congresul RSFSR sa ne strduim s-i adunam pe toi din regiuni ca sa ne
aleag. (Sincer) Pestele de la cap se strica, iar Uniunea Scriitorilor de la
organizaia de Moscova. Sa ne sprijine partidul, altminteri nu vom mai avea
literatura!
Hruciov:
Daca nu se descurca nii comunitii va vom institui un birou din
partea CE.
(Dictatura proletariatului.)

Kocetov, slab, cu aer de jivina, dup Smirnov pare reinut.

Tinerii nu sunt obinuii cu o asemenea ntlnire ca aceea de azi. Noi
mergem rar n strintate. Dar aceti tineri poei cutreiera Europa. Acolo le e
ruine sa pronune cuvintele realism socialist.
Hruciov:
Eu va stiu pe dumneata i pe Gribaciov ca buni lupttori. Trebuie
luptat!
Kocetov: n strintate oamenii ateapt crile noastre anume pe
acelea n care s-i vad ziua lor de mine.
Dar ce spune Hruciov nu se poate pune pe hrtie. Iata-l trecnd brusc la
altceva:
Cum a putut Ehrenburg cel fara de partid s-l fac pe un membru
supleant al CE sa semneze acest document despre coexistenta pasnica? Cu
cine vrei sa coexistai, tovare Surkov?
Surkov (de la locul lui):
Eu am luptat un pic. (Nu se nelege: mpotriva lui Ehrenburg sau
mpotriva burgheziei la vremea ei.)
Hruciov:
Vai de voi, ati capitulat. Cel care depune armele n fata dumanilor nu
este soldat al partidului. Dumanii trebuie ntmpinai cu foc!
Kocetov aminti de organizaia scriitorilor din Moscova, ceea ce-i ddu lui
Hruciov o noua ocazie de a interveni:
Este falsa, nejusta, tendina de mutare la Moscova. Este scriitor din
Siberia dai-i apartament la MoscovA. Aa cum diamantele trebuie sa
ptrund n masa poporului Dar poate pe scriitorii din Moscova s-i
repatriem unul cte unul n organizaiile de partid ale uzinelor? Trebuie sa ne
mai gn-dim. O sa respirai aer proaspt.
Asta-i place lui Kocetov: Este o ideea constructiva. Caci la noi totul se
reorganizeaz pe principiul produciei. Organizaiile scriitoriceti nu dau
producie. Fantezie: uniunea celor care scriu. Sau a celor care umbla cu intrigi?
Sau poate sa nfiinm o noua uniune a tuturor lucrtorilor din domeniul
creaiei i sa anunm primiri de noi membri?
Acesta era planul dinainte pregtit al cohortei n acele zile. Ei voiau ca pe
aceasta cale sa ncurce opoziia, s-i ntreasc propria lor poziie.
Hruciov:
Nu aplaud, nu sunt lmurit. Poate ca aa i trebuie.
Asa se i desfoar edina nu prin referat, ci prin dialog cu Nikita.
Kocetov se plnge: a fost n Norvegia i acolo toi vorbesc despre Pasternak.
Nikita, cu voce tare:
Daca noi am fi publicat Jivago, nu s-ar fi dat nici un premiu. Kocetov a
mai tocat putin Nunta la Vologda a lui lasin, contrapunnd unui asemenea sat
de beivi satul luminat, care ateapt reviste (Oktiabr al lui), i a ncheiat
nesatisfcut: -Sa nu aruncam o data cu Stalin i puterea sovietica. Eu
pregtisem un alt discurs, scuzai-m ca l-am citit pe acesta.

Se nelege ca era vorba de ceva mpotriva lui Ivan Denisovici. i pentru ei

este chiar timpul de a trece cu toate compresoarele peste el! Este chiar timpul
de a-l ataca! Dar nu se poate. Iat deci cultul personalitii!
Apoi, dup un alt vorbitor, ia cuvntul Nalbandian, cunoscutul portretist
i decorator al lui Stalin. Iat deci o ocazie minunata de a arata cit este el de
pur! Poporul nostre este indignat de abstracionism, dar indignarea lui nu se
reflecta n presa. Ct o sa mai tina demonstraia?
Hruciov, reacionnd bine dispus:
Daca n uniunea artitilor plastici exista asemenea scrnteli, atunci n
general nu trebuie fcut un congres, ci convocata o consftuire sa fie adunate
numai acele forte care ne sunt de trebuin. Iar celor care fac opoziie le vom
da paapoarte sa plece. (Ideea asta se maturiza la ei nc de-atunci, cum sa
nu se maturizeze.) Democraia este mijloc, nu scop. A fost nevoie sa se dizolve
Adunarea Constituanta pentru ca era mpotriva Revoluiei din Octombrie i sa dizolvat. Sverdlov trebuia sa vina la tribuna, dar avea deranjament la stomac.
Deci cu att mai mult n etapa actuala oare o sa ne periclitam cuceririle?
Nalbandian:
Dar oare sunt vinovai artitii plastici, scriitorii care ntreineau din
convingere cultul personalitii? Acum ce sa facem, pentru asta s-i punem la
jug?
Hruciov:
Iat, 99% dintre cele cultivate n perioada lui Stalin se pstreaz
intacte. Stalin, el nsui, nu era duman al Revoluiei. Acum unii i fac
urmtoarea socoteala: atunci m-au editat acum am sa intercalez cte ceva i
am sa scriu i am sa spun i mai multe. Nu, nu umblai cu oprle! Pai,
scriitorul sta n cabinetul lui el este i judector? Judector este partidul!
Niciunul dintre noi nu vorbete niciodat de capul lui; nainte de a lua cuvntul
ne sftuim ntre noi. Dar de ce considerai dumneavoastr ca suntei supui
constrngerii atunci cnd vi se cere sa omitei cte ceva? Asta e grandomanie
din partea dumneavoastr. Asta nu mai este democraie, ci atmosfera de
balamuc. Acum nu va fi vorba de masuri mai drastice, ci de mai multa atenie
fata de dumneavoastr.
n pauze am nceput sa observ ca aceia care n octombrie erau ahtiai 3a
fac cunotin cu mine, acum nu numai ca nu ma mai cutau, dar ma i
evitau. Ce-i drept, Simonov de data aceasta a venit la mine i astfel am fcut
cunotin.
Dar mai este i Tursun-Zade, piticul patetic: n literaturile naionale
este acum tendina de a acredita ideea urmtoare: Soljenin a deschis drumul
adic deertai lada cu gunoi. Dar cine critica, trebuie n acelai timp sa i
afirme. Dar pentru eroii pozitivi nu ajung cuvintele. Ehrenburg pentru
Maiakovski n-a gsit coloritul
Ehrenburg? Nikita nu poatea uzi acest nume, fara sa reacioneze:
La Paris, spune Ehrenburg, scriu, respir-dar gndul meu tot la Rusia
este. Atunci ce-l mai face sa gndeasc la Rusia?
Tursun-Zade: -Inimile noastre aparin partidului.
Hruciov:

 Uite, eu n-am fost sancionat niciodat pe linia de partid, pentru ca

mi-am nsuit o disciplina interioara. Daca i scriitorul se va comporta asa,
atunci nu va mai fi nevoie de nici un cenzor. Dar el se gndete: cum sa prezint
lucrurile ca sa nu mi se observe rezervele? Asta este atitudine antipartinica.
Deci replici, numai replici. Iar acum, se vede treaba, i ncepe masivul
sau discurs. Nu-mi amintesc daca s-a dus la tribuna sau a vorbit de la mijlocul
mesei prezidiului (se pare), nceputul discursului a fost marcat de faptul ca i sa dat o hrtie i el a nceput sa citeasc. Citea lungind cuvintele. Parca ar fi fost
o rezoluie, dar nu de noi adoptata, sau o concluzie a CE, noua doar adusa la
cunotin.
Eecuri n materie de idei i de creaie nu s-au nregistrat, dar s-au fcut
o serie de greeli. i astzi mai cntam cu placere cntecele lui Demian Bedni.
Unii r-eprezentanti ai artelor judeca dup mirosurile latrinelor. (Se enumera
domeniile artelor cu precizarea celor n care s-a fcut ceva bun i a celor n care
s-a fcut ceva rau.) n cinematografie situaia este departe de a fi
satisfctoare. Noua, CE-ului, n mod preliminar, ni s-a prezentat Postul lui
Rid. Acolo nc mai sunt secvente inacceptabile, trebuie corectate. Dar n-truct
Nekrasov a vorbit deja despre aceasta n strintate vom vorbi i noi. ntr-o
povestire cu titlu aa de simbolic, trei tineri eroi nu stiu pentru ce triesc.
Chefulee dubioase. Tatl nu poate sa rspund la ntrebrile fiului cum se
poate asta? Bgm zzanie ntre prini i copii?
Nu se poate! n Uniunea Sovietica nu exista probleme ntre prini i
copii! La Leningrad s-a montat Prea multa minte strica (probabil Tovstono-gov),
iar pe cortina sta scris: i dracul m-a pus sa ma nasc n Rusia cu inteligenta i
talentul meu. Aici Griboedov este luat ca scut. Dar Griboedov este un scriitor
progresist. Nesntoas idee! Lsai-o n pace pe regina Scotiei! Mare a fost
Shakespeare dar la vremea lui. Iar dumneavoastr dai-ne lucruri care sa
provoace mnia sau patosul oamenilor muncii.
Pn i Sukarno este partizan al democraiei dirijate. Iat nite opere
incisive care i propun sa demate cultul personalitii: Mai departe dect
deprtarea, O zi din viaa lui Ivan Denisovici, Cer senin (filmul lui Ciuhrai) i
cteva poezii ale lui Evtusenko. Dar exista tendina greit de a concentra toat
atenia n mod unilateral asupra frdelegilor. Anii aceia nu au fost ani ai
frdelegii absolute.
Ce-ar fi sa comparam neajunsurile aa-zisei lustruiri cu neajunsurile
acelora care stau pe groapa de gunoi? N-o sa spun ca Ehrenburg i-a fost
prieten lui Stalin, dar nici duman nu i-a fost. Nu avem dumani la aceasta
adunare Dar, uite, Calina Serebriakova a rezistat i imediat a intrat n
lupta De ce n-am curmat noi cultul atunci! Pentru ca nu tiam ca sunt
reprimai oameni nevinovai (?). Dumanii de clasa nc nu fuseser lichidai
fizic. Lucrul asta este artat bine n Pmnt deselenit. Iar Stalin chema la
lupta mpotriva dumanilor.
(Te-apuca groaza, un ntuneric apstor se ngroa deasupra salii. i
ce a mai rmas din congresul al XX-lea, al XXII-lea i din pn de curnd
bunul Hruciov, omul care a desfiinat GULAG-ul?)

 Dar Stalin pierduse centrii inhibitori, dup cum spusese Lenin nc

din anul 1923.
Mai departe un fel de mit delirant: CEKA nu a mpuscat nicidecum atia
oameni ct se spune. Ea difuza listele mpucailor, liste care conineau nume
fictive, numai asa, pentru sperietura unora. (Sa nu mai vorbim despre metoda
sperieturii caci despre ce sperietura putea fi vorba daca nimeni nu le
cunotea pe aceste persoane? Daca nu e teama, totul se destrama.) Apoi a
enumerat contribuiile preioase ale lui Stalin; enumerarea a fost un fel de
panegiric al acestuia. Prestigiul lui Stalin a crescut mai ales n lupta mpotriva
opoziiilor dumnoase. Daca ar fi nvins Buharin-Rkov-Tomski la noi ar fi
avut loc restaurarea capitalismului. Lenin vedea n Stalin un marxist. El nu
voia dect ca secretarul general sa fie ceva mai politicos i s-i reprime
capriciile. Iar noi i dam lui Stalin ceea ce i se cuvine. El n-a svrit dect nite
greeli teoretice i practice.
Mi s-au umplut ochii de lacrimi cnd l-am mmormntat.
Praful i pulberea se aleseser de tot congresul al XX-lea. Daca Nikita ar
aduce acum portretul lui Stalin i ar zice: n genunchi n fata portretului! i
toi activitii de partid s-ar prosterna, i toat cohorta s-ar prosterna bucuroasa
ce-ar face cei care nu sunt nici activiti ai partidului nici membri ai cohortei?
ncearc sa faci fata la o asemenea situaie!
Dar Nikita este inepuizabil, tie o suta de portie. Nici la bucurie nici la
necaz nu te lasa sa te reculegi. Iata-l cum, srind peste pauza, ncepe sa
debiteze poveste dup poveste, unai mai trsnit dect alta, i chiar eu,
duman al lui Stalin, notez nite lucruri ca acestea.
El (Stalin) era foarte bolnav, bnuitor. Daca nu l-ar fi temperat cei care
lucrau alturi de el procese ar fi fost i mai multe. De exemplu, ntr-o zi i da
telefon lui Nikita, care se afla undeva pe lng Lvov: sa se prezinte la el. Nikita
se executa. Na scrisoarea! n Moscova e un centru contrarevoluionar. Citete:
un derbedeu oarecare scrie ca sub conducerea lui Popov s-a creat o organizaie
care-i cuprinde pe toi secretarii comitetelor raionale.
Am ascuns-o n seif, nu i-am mai amintit-o, spune Nikita. Dar Stalin n-a
uitat de ea! Ei, cum e? Pai, i spun, un ticlos a scris-o. Oare? lui Stalin
nu-i plcea ca asemenea materiale sa fie puse la ndoiala.
Sau odat, la Suhumi, ne spune, mie i lui Mikoian: Eu sunt un om
pierdut, nu cred n nimeni i nici n mine nsumi nu cred. Alta data l lasa pe
Mikoian la vila: Sa nu pleci. Apoi ma cheama pe mine: Du-te i ntreaba-l pe
Mikoian ce, el n-are vila, de ce rmne aici? Mie nu-mi plcea sa merg la el la
vila: te punea sa bei, sa pompezi n tine vin. (Nu spune nsa ce-i comanda
Stalin: Ia trage-i un joc, ucraineanule!) Sub un pretext oarecare plecam. Din
nou ma suna Poskrebsev: Ati i plecat? Dar tovarul Stalin va ateapt. Mii i nchipuiam: Stalin n picioare, alturi de el. Trebuia sa ma ntorc la ei. De
obicei nu ne ddeam mna cnd ne ntlneam aa era mai igienic, lata-m
sosit, ma aez la masa. Stalin se ncrunta: Cine te-a chemat? Drept pentru
care, eu plecam prin muni. Peste un ceas ma chema: Ce zici, Nikita? Mergem
la pescuit?

 ntr-adevr, asta era nebunul ajuns pe tron. Suntem ntrebai: dar de

ce nu l-ati dat jos? Eu sunt deja btrn, pot sa ies la pensie? a ntrebat el la
congresul al XlX-lea i s-a uitat sa vad cine este primul care zice da. Apoi a
luat lista Biroului Politic: Cum s-a strecurat Voroilov? stiu, voi niv l-ati
trecut pe lista. Astea pe care le spun eu (Hruciov) acum, mine nu vor aprea
n ziare n 13 ani o singura data a convocat congresul partidului iar Ucraina
a putut sa nu-l convoace defel! Dar el era devotat statutului, avea grija sa nu se
ncalce linia partidului Atunci, dup denun, m-am neles cu Malenkov: hai
sa vedem ce facem cu Popov asta, ori l nfundam mai mult, ori l salvam. Lui
Stalin nu puteam s-i explicam. Iar Popov de colo: Unde vrei sa ma trimitei
din Moscova? Credea ca fara el Moscova se prpdete. Iar Kaganovici nu
putea trai fara procesul naionalitilor ucraineni. Dar noi n-am cedat i n-am
permis sa fie distrusa intelectualitatea creatoare a Ucrainei.
n primvara lui 1933 olohov, chipurile, i-a ridicat glasul mpotriva
samavolniciilor de pe Don, s-a gsit acum scrisoarea lui n arhive. Cic ar fi
protestat contra batjocurilor svrite asupra zecilor de mii de colhoznici, ca la
Korolenko asupra celor trei. Suplimentai numrul comunitilor din raionul
Viosenski! Scrisorile voastre produc o impresie de unilateralitate. Asta este
numai o latura, trebuie vzut i cealalt. Plugarii din raionul vostru au dus un
rzboi surd, un rzboi de uzura, mpotriva puterii sovietice. Stimaii plugari
nu sunt nite oameni chiar aa de inofensivi.
Beria nu i-a ascuns bucuria la moartea lui Stalin. Beria i Malenkov
propuneau sa cedam RDG-ul. Eu i Molotov am fost contra. Cum adic sa le
permitem sa ajung la frontierele Poloniei? i apoi la ale noastre? Nu-u-u!
Malenkov e complet lipsit de voin, n vara festivalului stteam i vorbeam de
una, de alta. Dar sotia i-a poruncit s-i fac injecie i acum l doare mna.
(Notez i-mi zic n sinea mea: da, numai n condiiile unei asemenea
mostre de coerenta a gndirii putea sa se strecoare i Ivan Denisovici al meu.)
Noua ne sunt strine pesimismul, deprimarea. Pe acestea pot sa le
zugrveasc numai cei care se afla n afara muncii creatoare Iat un film bun
al lui Thorndyke: Miracolul rus.
Iar voi, copii, s-i respectai pe cei mori i pe cei vii. Va vei acoperi de
ruine daca nu vei pastra motenirea. Trebuie s-o pstrai! Gribaciov este un
bun soldat cu parul crunt, este un om cu experienta. Acum, adversarii notri
nu mai pot sa ne nving pe calea armelor, nseamn ca singura lor speran
este dezgheul, adic sa sape pe dinuntru societatea sovietica Pentru mine
ar fi astzi mai avantajos sa nu bat cu pumnul n masa. Ca n perioada de
dup congresul al XX-lea, cnd s-au manifestat n public unii savani. Noi am
decis atunci: sa fie exclui din partid, sa fie inui sub observaie i daca nu se
dezmeticesc, sa fie arestai Dar la ce dracu sa inem oameni n nchisoare,
acolo trebuie s-i hrnim Dar uneori nu poi sa te abii de la asemenea
masuri Iat, noi avem multa treaba dar de trei zile stam cu dumneavoastr.
Pentru ca nu exista problema mai complicata ca ideologia.
Nepartinitate n societatea noastr nu exista i nu poate exista. Omul se
definete nu prin carnetul de partid, ci prin sufletul lui. Spuma se strnge i la
dulcea, dar gospodina o arunca. La fel i n socialism, spuma trebuie

ndeprtat aa s-a calit otelul va fi totdeauna cartea noastr de cpti

Participarea la revoluie alturi de cei ce muncesc este fapta cea mai umana.
Cine nu merge mpreuna cu ei, acela n mod inevitabil merge mpotriva lor.
Cnd n timpul luptelor din octombrie se trgea asupra Kremlinului, Lunacearski ncerca sa salveze comorile artei dar Lenin a rs de el Tovarul
olohov este lupttor pentru fericirea celor ce muncesc. Nu se nal asupra
prietenilor, nu se nal cnd e vorba s-i identifice pe dumani. Cine cunoate
nceputul, nu trebuie sa uite sfritul. Moscova nu e Budapesta! Sa aprm
acea perioada ndeprtat? Adic s-o restauram? Nu se poate aa ceva! Iar
Evtusenko nu trebuie sa se supun gusturilor mic-burgheze. Hotri-v ale
cui laude va sunt de trebuin Teatrul Central al Armatei Sovietice: idee
prosteasca a lui Kaganovici, stea n cinci colturi, cldire construita n stilul cel
mai aberant Dar iat, n ajunul Anului Nou ne-am plimbat prin pdure ce
frumusee! Iat, asta este frumusee! Dodecafonia este o cacofonie Ehrenburg
este mare specialist n a-i impune gusturile. Desigur, Lenin nu putea sa
vorbeasc despre artitii de stnga n modul pe care i-l atribuie Ehrenburg. Iar
Nekrasov se scandalizeaz ca tinerilor li se da ca exemplu un muncitor
btrn
Ce ndrznei sunt lucrtorii din domeniul artelor! i aceia care-i
nconjurau pe Kocetov i olohov, de altminteri n alternanta cu sprijinitorii de
la partid l ntrerupeau cu ndrzneal pe nsui primul secretar al CE! Au
nceput sa strige n cor:
Ruine! Mare ruine! Novi Mir! (Novi Mir! Asta pentru
Nekrasov.)
Hruciov a ntmpinat aprobator dezlnuirea. i a tras concluzia:
Libertate absoluta a persoanei nu va fi nici chiar n comunism! Asta
e ca atunci cnd soul sau sotia sforie aa ca de ce ma lipsii pe mine de
libertatea de a sfori? n comunism abaterile de la voina colectivului nu
trebuie sa fie dect fenomene singulare.
Partidul nu sprijin dect acele opere care ntresc coeziunea poporului.
Respingem dezgheul pentru ca nseamn timp schimbtor, instabil,
imperfect! Nu vom lsa lucrurile la voia ntmplrii! Frnele conducerii nu vor
slabi! La toate editurile este o afluen de manuscrise despre nchisori i
lagre. Periculoasa tema! Amatorii de friptura se mbulzesc! Dar nu oricui i
este dat sa fac fata unei asemenea teme. Aici trebuie msura. Ce ar fi fost
daca toi ar ncepe sa scrie?
mi amintesc de procesul lui Beilis, nc de-atunci purtam pantaloni
lungi Sinoistii l-au mbrobodit pe tovarul Evtusenko, au profitat de lipsa lui
de experienta Apropo: mare poete, cum stai cu sntatea? Linguirea este o
arma otrvit Eu sunt mpotriva pogromurilor. Evreii bogai edeau n
apartamentele din anumite cartiere. Tovare ostakovici, nici dumneata nu teai orientat! Iar Israelul i propune sa prezinte simfonia dumitale. Dar la ei
acolo, statul are caracter de clasa. Evreii, care au plecat acolo, scriu acum ca
au rmas fara loc de munca.
(Am tras cu ochiul urechile lui Evtusenko sunt pe punctul de a lua foc.
Caci orice chemare adresata amenintor de la catedra, n prezenta a cinci sute

de persoane dintre care vreo trei sute stau sa te mnnce, nu poate lsa
indiferent pe nimenI. Aa de stupid nu este nici procesul de prelucrare, poate
ca pentru ei are un sens pierderea de vreme.)
Poezia Babii Iar nu este antisovietica, se spune ca muzica e
frumoasa, am s-o ascult. E o prostie sa interzici Iat, lociitorul marealului
Malinovski a fost evreul Kreizer, care acum este comandant n Extremul Orient.
Printre primii care l-au capturat pe Paulus a fost colonelul evreu Vinokurov,
comisar de brigada.
Din cltoria lui Nekrasov, Paustovski, Voznesenski n Frana am rmas
cu o impresie neplcut. Greeli a fcut i Kataev n Statele Unite. Evtusenko a
cedat dorinei de a fi pe placul publicului burghez: cic, Babii Iar este criticata
de dogmatici, n timp ce poporul o accepta. Eu nu sunt pentru ca sa ne izolam
de cei din Occident. Teama asta Stalin o avea; el zicea ca daca vom ncepe sa ne
deschidem spre ei, imediat or sa ne fac greuti. Dar la noi, daca nu-i ajung
cuvintele, poi sa treci la njurturi. Putem avea relaii cu ei, dar trebuie sa
inem sus steagul demnitii omului sovietic. Pentru ca relaiile respective sa fie
n folosul nostru.
(i acest program va fi nfptuit n chip admirabil n anii urmtori. Aceste
nsemnri am nceput sa le reconstitui zmbind, ca pe o nostimada i ca pe o
anecdota. Dar pe msur ce am parcurs aceste pagini, mi-am dat seama de un
lucru: i acele consftuiri aveau un sens i, cum se spune, a nvins partidul.
Acolo nu avea cine sa lupte mpotriva partidului, fruntaii notri prindeau curaj
numai dup ce o tergeau n Occident.)
Cu aceste ntlniri, Hruciov ne ddea de-a rostogolul napoi nu numai n
perioada premergtoare congresului al XXII-lea ci i n cea de dinaintea
congresului al XX-lea. Bila de biliard care era propriul sau cap el o ddea de-a
dura spre gaura stalinitilor. nc un bobrnac i bila va intra acolo, nuntru.
La a doua ntlnire, Lebedev n-a inut sa ma vad; era preocupat i,
grbit nevoie mare, mergea din usa n usa pe coridorul sovietului comisarilor
poporului. Cu el, dup cum o sugera mina lui, se produsese o mutaie
puternica: devenise omul care nu se baga, funcionarul absolut. Doua
sptmni mai trziu mi-a rspuns n legtur cu piesa.
Dar caruselul ideologiei continua sa se nvrteasc din ce n ce mai
repede; s-l opreti? De-acum era mai uor sa opreti soarele de pe cer. nc
nu se potoliser bine valurile provocate de cele doua consftuiri de la Kremlin
ca s-a pus la cale ceva i mai important: plenara CE din iunie 1963, consacrata
exclusiv problemelor culturii (n paragina asupra creia se extindea inepta sa
domnie, griji mai mari Nikita nu avea)! i cu anvergura proprie lui Hruciov n
astfel de ocazii au fost invitai la aceasta plenara mii de lucrtori din domeniul
cu pricina. De-acum trebuia ca, n plina aria, sa merg timp de o sptmn la
aceasta plenara, sa fac timp de o sptmn pe neghiobul, ca i cnd as fi fost
membru de partid din anul, iar nu un zek irecuperabil, nu un scriitor n
primele luni ale unei liberti mai adineauri dobndite. Nefericita mea glorie
ncepea sa ma aspire n cercul oamenilor de curte ai partidului. Asta era deja o
pata pe biografia mea.

A trebuit sa solicit o audienta la Lebedev, s-l conving sa ma priveze de

nalta cinste de a fi invitat la plenara, s-l lase pe dragul de Soljenin n plata
domnului. La CE, la etajul patru al scrii mari (cea a lui Hruciov), ne-am vzut
astfel pentru a treia i ultima oara.
Rugmintea mea l-a uimit la culme: invitaiile la aceste ntlniri i
plenare erau ntr-adevr foarte cutate, erau solicitate prin telefon, constituiau
temeiul onorabilitii. Puteam eu s-i spun adevrul n fata? Nu, bineneles.
Am mormit ceva despre nite probleme de familie [i dup aceea, Tvardovski
m-a dojenit: dar octom-bristii (cei de la redacia revistei Oktiabr) or sa cread
ca nu ti se acorda atenie, ca ncepi sa fii un oarecare; n nici un caz, mi-a zis
el, n-aveai dreptul sa refuzi. Chestiunea era ca eu nu mai eram eu, ca
minimalizarea mea ducea i la minimalizarea lui Novi mir Iat din ce fel de
politica fusese fcut literatura noastr, decenii de-a rndul]
Lebedev mi-a explicat nc o data prin ce pctuia piesa mea: n realitate,
n lagre, spunea el, oamenii se corijau i apoi ieeau din ele, or, la dumneata,
lucrul acesta nu se vede. Apoi (foarte important!): aceasta piesa jignete
intelectualitatea; din ea rezulta ca acolo unul se pleac dup cum bate vntul,
altul alearg dup avantaje materiale, dar la noi se obinuiete sa se onoreze
cu sfinenie memoria celor care au pierit n lagre (de cnd!) i nefiresc la
dumneata este faptul ca necinstiii nving, iar oamenii cinstii sunt condamnai
la pieire. (Aceasta piesa fcuse oarecare vlva i chiar Nikita ntrebase: Ce
piesa? Daca este genul lui Ivan Deniso-vici, atunci sa fie montata. Dar Lebedev
i zisese: Nu, nu trebuie. Evident, pentru Lebedev era timpul ca, n ce ma
privete, s-mi puna toate frnele.) Cu aerul unui om care tie multe, el cauta
sa ma conving: Daca Tolstoi ar mai trai i ar mai scrie cum scria cndva
(adic, altfel spus, contra statului), el n-ar mai fi Tolstoi. i doar n fata mea
era acel liberal convins, acel nger cultivat care svrise minunea cu Ivan
Denisoviciam zabovit ndelung la el i cu ct l contemplam mai mult, cu att l
gseam mai ter-che-berchea, lipsit de orice calitate ieit din comun. Era
imposibil sa gndeti ca n acest cpor cu parul neted i lucios ar fi fost loc,
nu zic pentru un ntreg program politic, ci mcar pentru un gnd aparte, diferit
de cel al partidului. Numai ca, dup congresul al XXII-lea, tava s-a ncins aa
de tare nct mi s-a prins plcinta de fundul ei, s-a rumenit; era momentul s-i
adaug smntna. Dar iat ca ntre timp se rcise i acum se vedea ct era de
necoapta i ct de greu cdea la stomac. i pe plcintar de nu l-ar expedia la
grajduri.
Ridicnd n permanenta receptorul ca sa se ntrein cu tabi din CE
(subiectul fiind fleacuri, glume, ceva despre fotbal, un articol din
Komsomolskaia Pravda ridiculiznd pe cineva), el avea un rs dezagreabil,
mrunt i sacadat. M-a fotografiat de credeam c-mi plesnete capul, i-a
ludat ultimul Leica procurat din RFG i care costa 550 de ruble. Noi am
obinut premiu pentru carte (adic premiul Lenin pentru reportajul privind
vizita lui Nikita n America). Foarte mndru i satisfcut, mi-a artat albumele
grele, mbrcate n catifea, unde i pastra sub foi de celuloid fotografiile mari,
n culori, cte un album pentru fiecare raita a lui Nikita prin strintate: Iliciov
este aici travestit n Neptun i acolo jongleaz cu o farfurie pe cap; Adjubei i

Satiukov, cu expresii bufone, lipsii de statuia unei zeie; Hruciov srutnd o

fermectoare tnr din Birmania; Gromko tolnit n fotoliul sau din avion. Ei,
ntr-ade-var, triau n cea mai fericita societate de pe pmnt. (Adugai ca tot
tratamentul clieelor lui Lebedev se fcea n laboratorul fotografic al CE;
Lebedev, n ce-l privete, n orele de serviciu n-avea alte griji dect sa le
priveasc, sa le trieze i sa claseze separat negativele i pozele.) ntr-un album,
pe fundalul acelorai rafturi cu cri n fata cruia tocmai ma fotografiase,
zmbeau olohov i Mihalkov. Mai era loc i pentru mine. Oricum, Lebedev nu
bnuia ce amarnic se nelase n privina mea.
*
Dar ma nelasem i eu, miznd pe cel putin un an i jumtate pn sa
se nfunde toate ieirile. Vremea n care as fi putut fi publicat trecuse repede,
neapucnd nici mcar sa nceap. Onctuosul V. Kojevnikov a primit sarcina sa
ncerce soliditatea proteciei pe care mi-o acorda tronul, ntr-un articol cu dusntors, el sonda terenul sa vad daca se poate lovi n Casa Matrionei. Or, se
dovedi ca se poate. Se dovedi ca nici eu nici Tvardovski n-aveam nici o protecie
acolo sus (Lebedev ncepuse deja s-i reproeze ngrijorat ca se nhmase aa
de tare la carul nostru). Au nceput atunci s-i dea fru liber unui al doilea,
apoi unui al treilea, mai nti ca sa scrie de rau despre Matriona, apoi despre
Denisovici cel aprobat la nivelul cel mai nalt i nimeni nu se ridica sa le ia
aprarea (afara de Novi mir, care nsa nu era o stavila n calea atacatorilor), n
legtur cu Denisovici a nceput sa ploua asupra mea cu reprouri idioate: ca
de ce nu nfiez adunrile de partid secrete ale deinuilor din lagre i ca de
ce Ivan Denisovici le ignora. Moneda curenta devenise ideea ca el merge pe
urmele lui Karataev, adic este mpciuitorist. (Dar oare se nelesese bine de ce
ajunsese la armata Platon Karataev? Ca doar nu era rndul lui, ci al fratelui
sau. Rzboi i pace, volumul IV, partea I, capitolul 12. Platon spuse o lunga
poveste despre cum a mers el dup lemne n crngul altcuiva i s-a ntlnit cu
pdurarul, despre cum a fost btut, judecat i trimis la armata. i ce se afla n
spatele acestei lungi povesti?
Sau poate s-a i rtcit? Aadar, Karataev nu este un om sincer i
cuminte?)
La drept vorbind, dup coal aspra a lagrelor, aceste atacuri
gazetreti nu ma atingeau i nu ma deranjau ctui de putin. Vorba aceea, nau dect s-i strice fierea, cu noi rsul i placerea. Dimpotriv, n aceasta
presa, ceea ce ma surprindea i ma uimea erau laudele excesive de mai nainte.
Acum nsa eram cu totul de acord cu un meci nul: mrii ncetior, dar sa nu
mucai, iar eu o sa stau linitit n banca mea. Judecind cu realism, trebuie sa
spun ca situaia mea era excelenta: cu vite/a unei rachete ma primiser n
Uniunea Scriitorilor i, prin aceasta, ma scutiser de coal care-mi mnca
atta timp; pentru prima data n viaa mea, aveam posibilitatea sa ma duc sa
triesc dincolo de grla n timpul revrsrilor sau n pdurea ntomnata i sa
scriu: am obinut n sfrit aprobarea de a lucra n rezerva speciala a Bibliotecii
publice i m-am aruncat cu voluptate asupra unor cri interzise. (Dar, sceptic
fata de noua mea situaie, rmneam zek: n conspectele fcute dup acele
cri in-cludeam, chipurile ca din partea mea, observaii n spiritul criticismului

sovietic, pentru ca voiam ca n eventualitatea unei percheziii sa nu se gseasc

dovezi ca as simpatiza cu autorii proscrii, mi mai puneam i problema ce s-ar
ntmpla cu mine daca mine ar muri Hruciov. Soarta mea atrna de soarta
lui Hruciov.) Ar fi fost chiar pcat sa ma supr ca nu ma publica: nu mi se
pun piedici la scris ce mai vreau? Sunt liber, scriu ce mai vreau?
Zilele, lunile punndu-mi-se generos la dispoziie, m-am apucat imediat
sa scriu cu nemiluita patru mari lucrri: am adunat material pentru
Arhipelag (n toat tara devenisem cunoscut fotilor deinui care-mi scriau, mi
povesteau, mi furnizau detalii); pentru cartea mea capitala, preferata mea,
despre revoluia din anul 1917 (desemnata convenional prin R-17); am
nceput Pavilionul canceroilor, i mi-am pus n gnd sa extrag unele capitole
din Primul Cerc ca sa le public n chip de surpriza, cnd i daca se va ivi
ocazia.
Sa tac! Sa tac mi se prea atu-ul cel mai puternic n situaia mea. Dar nu
este aa de uor sa taci cnd eti legat de o redacie care-i vrea binele. Cu
toate acestea, mi se ntmpla sa duc acolo cte ceva pentru a-mi uura
contiina pentru a nu rata nite ocaziI. Aa am dus cteva capitole dintr-o
veche nuvela n versuri oseaua entuziatilor, i ea refcuta i atenuata) pe
care Tvardovski, pe buna dreptate, o refuza. Eu neleg, a zis el, n lagr
trebuie sa scrii ceva, altminteri mucegaiesti. Dar El se frmnta la gndul ca
eu as putea sa ma supr. L-am linitit:
Aleksandr Trifonci! Chiar daca mi vei respinge zece oferte una dup
alta, pe a unsprezecea tot la dumneavoastr o aduc.
S-a nseninat la fata, era foarte mulumit. Promisiunea mea s-a dovedit
profetica: de zece ori poate nu, dar aproape de zece ori, a trebuit sa ma
trambalez cu hrtiile la el pn sa devina evident ca nu mai avea nici un drept
asupra mea.
n primvara lui 1963 am scris pentru revista o povestire pe care nici o
necesitate interioara nu ma ndemnase s-o scriu: Pentru binele cauzei. Era, se
prea, o povestire destul de percutanta i, n acelai timp, n atmosfera de
dezbateri aprinse generate de ntlnirile de la Kremlin, prea apta sa treac.
Dar se nscuse cam greu (semn sigur de ratare) i n-a perforat prea adnc.
Ceea ce nu nseamn ca la Novi mir nu s-a bucurat de o aprobare foarte larga,
chiar unanima de data aceasta (semn rau!). Motivul acestei atitudini era unul
singur: revista i ntrea poziia i fcea dovada ca, introducndu-m pe mine
n literatura, nu svrise nici o eroare ideologica.
Asa de sigura era revista de drepturile ei asupra mea nct n cursul verii,
pe cnd ma aflam n voiaj, Zaks, fara sa ma consulte, i-a sacrificat cenzurii
cteva expresii neptoare (precum cele referitoare la greva pe care vor s-o
organizeze studenii). Acesta era la ei un procedeu frecvent, pe care-l aplicau i
altor autori: trebuie sa salvam numrul? Trebuie, ca sa triasc revista! i
daca, n cazul de fata, optica autorului iese deformata ce aa mare necaz este
asta Revenit din cltorie, le-am fcut reprouri amarnice. Tvar-dovski i-a
luat aprarea lui Zaks. Ei, ntr-adevr, nu nelegeau la ce bun atta pedalare
pe principii. Ia te uita, i ce daca i-a scrmnat povestirea? Noi, cei publicai
de Novi mir, suntem fiii acestei reviste i-i datoram toate sacrificiile.

Publicarea acestei povestiri mi-a lsat un gust neplcut, cu toate ca, n

climatul nostru de prohibiie universala, i ea a generat nu puine ecouri i
iritri, n aceasta povestire, ncepeam sa deviez de la poziia mea, ncepeam sa
dau vagi semne de acomodare.
Mi-a trebuit timp pn s-mi dau seama i sa bag la cap ca, i n relaia
cu revista Novi mir, prietena mea, trebuie sa recurg la obinuitele trucuri de
pclire a sefului, sa ma dezvlui ct mai putin, sa ncep prin a constata a ce
miroase. Cu prilejul acestei treceri pe la revista, n iulie 1963, n timp ce mi
fceam snge rau din cauza amputrilor fcute de cenzura, A. T. A ncercat
zadarnic sa ma fac prta la bucuria lui.
Vorbeti de lup, i lupul la usa, despre dumneata s-a discutat acolo!
Eu spun bucurie, dar el avea mai multe feluri de a fi bucuros: pur i
radios cnd nu era n prada slbiciunii sale, dar, de data aceasta, cu ochii
tulburi, pe jumtate mort, inspira mila (chiar n ajun, drogat, fusese smuls din
starea lui de ebrietate pentru a fi dus la CE, la Iliciov). i mai i fuma, fuma
fara sa se crute! Bucuria lui A. T. Venea de data aceasta din faptul ca la edin
la Iliciov el percepuse nu stiu ce suflu nou, simise cteva raze de cldur,
(n realitate nsa nu era dect obinuita blbneala a Agitprop-ului, o
manevra. Dar cu viaa de paria, cu viaa umilitoare pe care o ducea redactorulef al acestei reviste czute n disgratie, cu aceste bti sincere ale inimii care
se transmiteau carnetului rou din buzunarul stng de la piept era fatal ca
Tvardovski sa se demoralizeze i sa se ia de butur pentru ca la telefon un
instructor de rangul doi de la CE i vorbise neprietenos, i ca dimpotriv sa se
nsenineze pentru ca seful seciei cultura i zmbise, fie i numai din coltul
gurii.)
Iat deci ce se ntmplase acolo, n Piaa Veche (piaa unde era cldirea
CE al PEUS). Se pusese la punct lista delegaiei sovietice pentru Leningrad la
simpozionul COMESCO (Asociaia europeana a scriitorilor) consacrat destinelor
romanului. Ei bine, A. T. Reuise sa obin includerea mea n componenta
acelei delegaii. (Aceasta concesie fcut de Iliciov se explica prin aceea ca
pentru simpozion era nevoie i de decor.)
Nici nu apucase s-i termine vorba, ca n ce ma privete ma i
hotrsem: n-am sa ma duc acolo pentru nimic n lume! Deci acesta era
caruselul demersurilor din care era fcut viaa scriitorului la suprafa
Ieftina modalitate gsiser ei de a ma arata Europei (i ce mai Europa se aduna
acolo sub aripile lui Vigorelli!): includerea mea ntr-o delegaie, desigur
unanima n opiniile sale, o delegaie n care orice abatere de la opinia comuna
ar fi nu numai o trdare de patrie, ci i o infidelitate fata de Navi mir, matricea
noastr. A spune ceea ce crezi cu adevrat este imposibil. i este prematur. i a
merge acolo ca sa faci pe maimu, este o ruine. Refuznd deja atia
corespondeni occidentali, eu trebuia s-mi continuu propria mea cale.
Degeaba v-ai ostenit, Aleksandr Trifonici. N-am nici un chef sa merg
acolo, i apoi pica i prost chestia asta: eu tocmai ce m-am ntors de la
Leningrad, nu am obiceiul sa tot hoinresc prin lume.
Iat pe unde trecea linia de demarcaie dintre noi, linie peste care nu s-a
srit niciodat n toi aceti ani ai prieteniei noastre literare: n-am putut

niciodat sa nelegem i sa mbrim cu adevrat ceea ce gndea celalalt, (n

virtutea misterului cu care mi nconjuram activitatea i obiectivele, n primul
rnd el era cel care nu putea sa ma neleag pe mine.)
A. T. S-a suprat. (De obicei, suprarea lui nu se arata imediat, dar apoi,
n timp, fcea ce fcea i iar revenea n actualitate. Ca de altfel i a mea.)
Sarcina mea era sa apar echitatea. Iar dumneata, daca vrei, poi sa i
refuzi. Dar n interesul literaturii sovietice trebuie sa fii acolo.
Eu nsa nu jurasem credina literaturii sovietice.
S-a ntmplat sa fie de fata i Viktor Nektor Nekrasov, fcut cu ou i cu
oet la ntlnirea din martie i care, de cteva luni, fcea obiectul unei
anchete de partid la Kiev, i iat ca i el ncerca sa ma conving Sa merg
acolo! Iat ca i pentru el nc mai existau attea lucruri de neneles, i pas
de-i explica
Acelai impuls interior i mpingea pe amndoi spre restaurant; n ce ma
privete, preferam mai degrab sa crap dect sa trec acel prag. Fara a fi hotrt
ceva, o luarm agale mai nti pe bulevardul Strastnoi (care i acum se
numete Strastnoi, fost Narskinski, caci pe Strastnoi bolevicii l desfiinaser
complet.) Cu ocazia aceasta mi-a fost dat sa observ ct de stngaci i de fricos
era A. T. Cnd traversa carosabilul (interseciile astea din Moscova sunt aa de
periculoase, nu-i asa). Era clar ca pierduse obiceiul de a se deplasa pe strzi
altfel dect n main i cine merge n main este incapabil s-l neleag pe
pieton, chiar la un simpozion. A. T. A nceput sa spun ca, evident, acest
simpozion o sa fie fara coninut: nu exista romane despre care s-i vina a
discuta; i n general la ora actuala nu mai exista roman; i n vremea noastr,
romanul nu este practic posibil. (Pavilionul canceroilor era deja n lucru,
Cercul era deja gata de-un an, dar eu nu tiam sub ce forma sa ma ncumet a
i-l propune lui Tvardovski. i iat cum, cu minile legate i cu calusul n gura,
va trebui sa merg la simpozion ca sa aud proclamndu-se pe patruzeci de voci:
Romanul a murit! Romanul i-a trit traiul! Nu mai poate exista roman!)
Vorbea cu tristee A, T. i despre faptul ca n Occident el este bine
cunoscut ca editor progresist, dar este ignorat ca poet. Evident, la mine, versul
este ritmat i exista un coninut (Zu ca nu; nu este vorba de a face ca
versul sa fie modern sau nu, dar cum sa redai savoarea ruseasca a frazrii,
ruralitatea, culoarea locala, nobleea discreta a celor mai bune versuri ale lui A.
T.?) Ce-i drept, Cosarii mei au fcut nconjurul Europei. Se consola el.
Totul lua o turnura neplcut, i ancheta partidului la Kiev, i ncapatnarea mea de a nu ma duce acolo i, prsindu-m, s-au dus sa bea o
limonada (vodca), l priveam deprtndu-se ca nite oameni pierdui i-mi
ziceam: n condiiile n care acest secol merge ntr-un asemenea ritm, ei nu stiu
ce ntrebuinare sa dea timpului lor.
Lucrurile nu s-au oprit nsa aici: ca sa scap de acel simpozion, a trebuit
sa fug de-acas, pe bicicleta, fara sa las adresA. Aa cum altdat directorul
ma chema la coal, acum conducerea Uniunii Scriitorilor, cu telegramele i
curierii ei, mi cerea: du-te, nu mai discuta! Dar nu m-au gsit.
(Tvardovski nsa a scos un profit din acel simpozion: i-a dus pe
participani la Pitunda, la dacea lui Hruciov, unde Lebedev i-a mai fcut

poetului un serviciu: a aranjat o lectura n plen a lui Tiorkinpe lumea cealalt.

Strinii n-au priceput nimic, Hruciov a fost amuzat deci s-a aprobat, A. T. Sa vzut cu sacii n crua*!)
Dup Tiorkin pe lumea cealalt, care zcea (de-i trecuse os prin os) de
noua ani de cnd era gata, tinndu-l pe Tvardovski cu minile legate timp de
noua ani, ei, n fond, erau acum liberi pentru un nou risc. i n toamna lui
1963, eu am ales patru capitole din Cercul pe care le-am propus revistei Novi
mir, de proba, sub forma de Fragment.
M-au refuzat. Pentru ca era fragment? Nu numai de asta. Iar tema
nchisorii (Dar este epuizata i, se pare, chiar rsuflat!) ntre timp trebuia
sa se tipreasc programul cu apariiile pentru anul viitor. Le-am propus
nuvela Pavilionul canceroilor, la care deja lucram. Un asemenea titlu nu inea!
n primul rnd, prea
* Expeditorul Adjubei a fost primul care l-a publicat, dar cu urmtoarea
introducere: cu ctaplacere asculta olohov poemul (?!). l avei aici pe Adjubei
suta la suta, iat ce nseamn sa mulumeti i pe unii i pe alii, i n plus i
chestia asta: tu n-ai fcut nimic n aceti treizeci de ani, atunci, asculta.
Mirosea a alegorie; dar i fara alegorie, este suspect n sine, nu poate sa
treac.
Cu mania sa de a reboteza tot ce se aducea la Novi mir, Tvar-dovski a
decis pe loc: Bolnavi i doctori. O trecem n program.
Truda zadarnica! Bolnavi i doctori! Eu am refuzat. Un titlu bine gsit
pentru o carte i chiar pentru o povestire nu este deloc ceva ntmpltor, este o
ctime de suflet i substana, ceva congenar, i a-l schimba nseamn deja a
rani produsul respectiv. Daca nuvelei lui Zalghin i se da titlul amorf Pe
malurile Irtsului, daca Un om viu al lui Mojaev (ce profunzime! Ce densitate!)
se metamorfozeaz n Din viaa lui Fiodor Kuzkin, se produce un prejudiciu
ireparabil. Dar A. T. Nu voia niciodat sa recunoasc acest lucru n care nu
vedea dect o bagatela, iar linguitorii din redacie i prietenii cu vocaie de
periue chiar l ntriser n convingerea ca el reuete sa dea, de la prima
ochire, titluri noi, remarcabile. Ddea titluri mai putin iptoare, mai putin
expresive, socotind ca astfel scrierile respective vor trece mai uor de cenzura.
i, ntr-adevr, treceau.
Nu ne-am putut nelege, i Pavilionul canceroilor nu a figurat printre
promisiunile revistei pentru anul 1964. n schimb, revista i-a pus n gnd smi obin premiul Lenin pentru Ivan Denisovici. Dar era deja un an de cnd
fuseser ntinse toate covoarele, acum nu mai era deloc simpla atingerea unui
asemenea obiectiv. (Peste alti doi ani avea sa devina clar pentru toat lumea ca
acest demers era o grava eroare politica, o jignire a numelui lui Lenin i a
instituiei care decerna premiile.)
A. T. A pus foarte mult la inima aceasta lupta i fiecare gest de vulpe
vicleana al lui Adjubei care intervenea cnd asa, cnd asa. Este adevrat,
pentru primul tur, A. T. Nu era pe picioarele lui i victoria s-a obinut fara el.
De aceea, n al doilea tur s-a angajat cu tenacitate, lund n calcul subtilitile
dezbaterii din snul comitetului (se punea problema cui s-i dea votul pentru a
avea mai multi sprijinitori), n secia de literatura voturile nu s-au mprit

deloc ntmpltor, ci ntr-o maniera chiar profetica: pentru Ivan Denisovici au

votat toi reprezentanii naionalitilor, plus Tvardovski; contra, toi ceilali
rui. Majoritatea a fost mpotriva. Dar, conform statutului, s-a inut cont i de
rezultatul votului n secia de dramaturgie i cinematografie, or, acolo
majoritatea a fost pentru. Astfel, n ciuda voturilor contra ale scriitorilor rui,
Ivan Denisovici a ncput pe lista destinata votului secret! Acest succes i-a
alarmat foarte mult pe adversari i, la edin plenara a comitetului de
premiere, Pavlov, primul secretar al CE al Komsomolului, a luat cuvntul
atacndu-m calomnios prima i cea mai inofensiva dintr-o serie de calomnii:
el a declarat ca eu am stat n lagr nu ca deinut politic, ci ca unul de drept
comun. Tvardovski, desi a strigat ca nu-i adevrat, a rmas i el nmrmurit:
dar daca era adevrat? Asta spune mult: de doi ani de zile, la redacie, ne
mbrim de fiecare data cnd ne revedeam sau ne despream, dar
deosebirea dintre noi a rmas aa de ireductibila nct nimic nu i-a dat ghes
s-mi ceara s-i povestesc i lui pe ce motiv am fost arestat (i ca s-o spun pe-a
dreapta, n-am avut niciodat ocazia s-i povestesc vreun episod din viaa mea
de locatar al lagrului sau al pucriei, vreunul dintre acelea pe care le
povesteam n dreapta i-n stnga cui se nimerea, nici mcar vreunul dintre
acelea de pe front. Iar el mie, desi eu l sugestionam n sensul acesta, nu mi-a
povestit niciodat despre deportarea familiei sale, lucru care ma interesa foarte
mult. Tot ceea ce mi povestea el erau numai episoade din viaa literara oficiala,
din viaa de la curte: cum cinci poei i cinci compozitori au primit sarcina de la
Hruciov sa compun un imn nou; cum s-a ntmplat cutare sau cutare caz la
casa de odihna de la Barviha; cum fceau micrile pe tabla de ah a politicii
redactorii de la Pravda, Izvestia, Oktiabr i cum le rspundea el, Tvardovski
de obicei cu micri cam molatice, dar totdeauna pline de demnitate), l
sftuisem sa solicite colegiului militar al Tribunalului Suprem o copie de pe
concluzia judiciara privind reabilitarea mea. Acum tocmai primise acest
document, dar numai pentru douzeci i patru de ore. (n acest secol de
explozie a libertii, ar fi fost firesc ca asemenea documente sa fie publicate n
volume accesibile tuturor dar ele erau inute secrete chiar i fata de cei
reabilitai, i numai ntmpltor am aflat cum sa ajung la ele, anume cu ocazia
unei ntlniri cu colegiul militarinteresant, nu? Un fost deinut i Tribunalul
Suprem! Memorabila ntlnire, dar aici nu e loc pentru relatarea ei.) A doua zi,
la edina comitetului pentru premiul Lenin, naintea votului secret, Tvardovski
a fcut senzaie dnd citire documentului trimis de Tribunalul Suprem. Reieea
ca eu fusesem nc din anii rzboiului adversarul cultului personalitii i al
literaturii de propaganda a minciunii. Secretarul CE al Komsomolului trebui sa
se ridice n picioare i s-i ceara scuze. Dar maina se pusese deja n micare.
Pravda aprut n dimineaa zilei votrii declara, cu doua ore nainte de
consumarea actului respectiv: avnd n vedere naltele exigente de care s-a dat
dovada pn n prezent n atribuirea premiului Lenin, o nuvela consacrata unei
zile de lagr, desigur, nu este demna de acesta. Chiar nainte de votul secret s-a
mers pn la a-i lua de-o parte pe membrii de partid din cadrul comitetului
pentru a-i obliga sa voteze mpotriva candidaturii mele. (Situaia nu s-a
schimbat cu nimic, a povestit Tvardovski: nimeni nu a ntrunit numrul

necesar de voturi. Comitetul a fost convocat din nou, Iliciov a venit i el i a dat
ordin sa se repete votul n prezenta lui i sa se voteze pentru Tronka lui
Goncear. Deja laureat n mai multe rnduri i n plus, membru al comitetului,
Goncear se aezase acolo lng urna, urmrind cu neruinare desfurarea
votului secret.)
Deja atunci, n aprilie 1964, circula la Moscova zvonul ca povestea asta
cu votul era repetiia n vederea puciului contra lui Nikita: va reui sau nu va
reui aparatul de partid sa resping o carte aprobata de El nsui? n patruzeci
de ani, nimeni nu ndrznise aa ceva. Dar iat ca de data aceasta cineva a
ndrznit i a reuit. Asta i-a fcut pe dumanii lui sa spere ca El nsui nu
era aa de puternic.
n dimineaa zilei votrii, naintea ultimului act al acestei operaiuni,
Tvardovski se afla n noul sau cabinet (cldirea cu fostele chilii ale mnstirii
Strastnoi). Aplecat asupra articolului din Pravda, el arata complet terminat, de
parca ar fi avut sub ochi telegrama care-i anuna moartea tatlui sau. Das ist
alles mi zise el, nu stiu de ce pe nemete. Chestia asta m-a frapat din cauza
asemnrii cu Ich sterbe al lui Cehov. Niciodat n prezenta mea nu i-a mai
ieit din gura lui A. T. Vreun cuvnt strain, nici pn n momentul acela, nici
dup. Pentru a obine premiul Lenin pentru mine, Tvardovski se zbtuse fara
sa precupeeasc vreun efort personal (i e de mirare ca nu s-a mbtat ca s-i
nece amrciunea nfrn-gerii). Daca mi-ar fi fost decernat, premiul ar fi fost
un succes de prestigiu pentru revista, ceva ca o medalie prinsa pe coperta ei
albstruie. * Cnd a vzut ca partida este pierduta, primul lui impuls (de
altminteri, nu era nici primul, nici ultimul) a fost sa ias de* Urmrile acestui eec aveau sa se resimt n curnd. Dup ce mi s-a
refuzat premiul, dup cum avea sa se plng apoi A. T., revista a ajuns ntr-o
situaie absolut insuportabila, cenzura a nceput s-o tracaseze pentru orice
bagatela. i pentru a se evita o ntrziere catastrofala n apariia revistei, a
trebuit sa se fac nite concesii.
Monstrativ de data aceasta din comitetul de premiere. Dar coredac-torii i
intimii sai au reuit a-l convinge ca sarcina lui era sa vegheze asupra revistei i
s-o conduc. i, desigur, n-ar fi fost cazul sa fac gestul acela.
n ce ma privete, ntr-adevr nu tiam ce sa doresc. Ctigarea
premiului avea nite plusuri ce s-ar fi tradus prin ntrirea poziiei mele. Dar ar
fi avut i mai multe minusuri, i principalul ar fi fost acela ca ele s-ar fi tradus
tot prin ntrirea poziiei mele dar pentru ce? Caci aceasta nu m-ar fi ajutat
s-mi public scrierile, ntrirea poziiei ma obliga la supuenie, la gratitudine,
adic mi lua posibilitatea de a scoate din sertar lucrurile ingrate, singurele de
care era nesat.
Am consacrat toat aceasta iarna finalizrii romanului Primul cerc
(Cercul-87), ntr-o varianta atenuata pentru redacie i pentru public. De
atenuata era atenuata, dar riscul de a o arata era aproape la fel de mare ca i
cu doi ani n urma pentru Ivan Denisovici, n cazul de fata, depeam linia
peste care pn acum nimeni nu sarise. Pn unde o sa mai reziste i
Tvardovski? Nu cumva pn acolo unde se va transforma i el ntr-un
neprieten?

n orice caz, n toate aceste luni de iarna, ct el s-a btut pentru premiu,
eu nu l-am stingherit n lupta lui i nu i-am artat Cercul promis, n primvara
a sosit momentul ca Tvardovski s-mi citeasc romanul. Dar cum s-l scoi, n
timpul acestei lecturi, de sub influenta principalilor sai anticonsilieri i n
primul rnd de sub cea a lui Dementiev? Eu aveam nevoie ca A. T. S-i
formeze o opinie personala asupra romanului meu, drept pentru care i-am zis:
Aleksandr Trifonci, romanul este gata. Dar ce nseamn pentru un
scriitor sa dea un roman la o revista, daca el nu se gndete sa fac mai mult
de doua n viaa lui? Este ca i cnd i-ar nsura fiul. Poftii deci la aceasta
nunta la mine, la Riazan.
i el a acceptat, i chiar cu placere. Caz unic, se pare, n viaa lui de
redactor-ef.
La Riazan, tocmai n noaptea de Pasti (dar e putin probabil ca A. T. S-i
mai aminteasc de asta), l-am ntmpinat cu un fast pe msur puterilor
noastre, cu moskviciul nostru. Totui el s-a zbr-lit putin strecurndu-se n
acest automobil mic (mic, ntr-adevr, pentru statura lui): prin poziia lui
sociala, el nu era obinuit sa circule n maini de grad inferior Volgi. Venise
totui ca simplu cltor cu trenul local i-i luase singur biletul la Turnul
Rotund, ore nainte de consumarea actului respectiv: avnd n vedere naltele
exigente de care s-a dat dovada pn n prezent n atribuirea premiului Lenin, o
nuvela consacrata unei zile de lagr, desigur, nu este demna de acesta. Chiar
nainte de votul secret s-a mers pn la a-i lua de-o parte pe membrii de partid
din cadrul comitetului pentru a-i obliga sa voteze mpotriva candidaturii mele.
(Situaia nu s-a schimbat cu nimic, a povestit Tvardovski: nimeni nu a ntrunit
numrul necesar de voturi. Comitetul a fost convocat din nou, Iliciov a venit i
el i a dat ordin sa se repete votul n prezenta lui i sa se voteze pentru
Tronka lui Goncear. Deja laureat n mai multe rnduri i n plus, membru al
comitetului, Goncear se aezase acolo lng urna, urmrind cu neruinare
desfurarea votului secret.)
Deja atunci, n aprilie 1964, circula la Moscova zvonul ca povestea asta
cu votul era repetiia n vederea puciului contra lui Nikita: va reui sau nu va
reui aparatul de partid sa resping o carte aprobata de El nsui? n patruzeci
de ani, nimeni nu ndrznise aa ceva. Dar iat ca de data aceasta cineva a
ndrznit i a reuit. Asta i-a fcut pe dumanii lui sa spere ca El nsui nu
era aa de puternic.
n dimineaa zilei votrii, naintea ultimului act al acestei operaiuni,
Tvardovski se afla n noul sau cabinet (cldirea cu fostele chilii ale mnstirii
Strastnoi). Aplecat asupra articolului dnpravda, el arata complet terminat, de
parca ar fi avut sub ochi telegrama care-i anuna moartea tatlui sau. Das ist
alles mi zise el, nu stiu de ce pe nemete. Chestia asta m-a frapat din cauza
asemnrii cu Ich sterbe al lui Cehov. Niciodat n prezenta mea nu i-a mai
ieit din gura lui A. T. Vreun cuvnt strain, nici pn n momentul acela, nici
dup. Pentru a obine premiul Lenin pentru mine, Tvardovski se zbtuse fara
sa precupeeasc vreun efort personal (i e de mirare ca nu s-a mbtat ca s-i
nece amrciunea nfrn-gerii). Daca mi-ar fi fost decernat, premiul ar fi fost
un succes de prestigiu pentru revista, ceva ca o medalie prinsa pe coperta ei

albstruie. * Cnd a vzut ca partida este pierduta, primul lui impuls (de
altminteri, nu era nici primul, nici ultimul) a fost sa ias de* Urmrile acestui eec aveau sa se resimt n curnd. Dup ce mi s-a
refuzat premiul, dup cum avea sa se plng apoi A. T., revista a ajuns ntr-o
situaie absolut insuportabila, cenzura a nceput s-o tracaseze pentru orice
bagatela. i pentru a se evita o ntrziere catastrofala n apariia revistei, a
trebuit sa se fac nite concesii.
Monstrativ de data aceasta din comitetul de premiere. Dar coredac-torii i
intimii sai au reuit a-l convinge ca sarcina lui era sa vegheze asupra revistei i
s-o conduc. i, desigur, n-ar fi fost cazul sa fac gestul acela.
n ce ma privete, ntr-adevr nu tiam ce sa doresc. Ctigarea
premiului avea nite plusuri ce s-ar fi tradus prin ntrirea poziiei mele. Dar ar
fi avut i mai multe minusuri, i principalul ar fi fost acela ca ele s-ar fi tradus
tot prin ntrirea poziiei mele dar pentru ce? Caci aceasta nu m-ar fi ajutat
s-mi public scrierile, ntrirea poziiei ma obliga la supuenie, la gratitudine,
adic mi lua posibilitatea de a scoate din sertar lucrurile ingrate, singurele de
care era nesat.
Am consacrat toat aceasta iarna finalizrii romanului Primul cerc
(Cercul-87), ntr-o varianta atenuata pentru redacie i pentru public. De
atenuata era atenuata, dar riscul de a o arata era aproape la fel de mare ca i
cu doi ani n urma pentru Ivan Denisovici, n cazul de fata, depeam linia
peste care pn acum nimeni nu sarise. Pn unde o sa mai reziste i
Tvardovski? Nu cumva pn acolo unde se va transforma i el ntr-un
neprieten?
n orice caz, n toate aceste luni de iarna, ct el s-a btut pentru premiu,
eu nu l-am stingherit n lupta lui i nu i-am artat Cercul promis, n primvara
a sosit momentul ca Tvardovski s-mi citeasc romanul. Dar cum s-l scoi, n
timpul acestei lecturi, de sub influenta principalilor sai anticonsilieri i n
primul rnd de sub cea a lui Dementiev? Eu aveam nevoie ca A. T. S-i
formeze o opinie personala asupra romanului meu, drept pentru care i-am zis:
Aleksandr Trifonci, romanul este gata. Dar ce nseamn pentru un
scriitor sa dea un roman la o revista, daca el nu se gndete sa fac mai mult
de doua n viaa lui? Este ca i cnd i-ar nsura fiul. Poftii deci la aceasta
nunta la mine, la Riazan.
i el a acceptat, i chiar cu placere. Caz unic, se pare, n viaa lui de
redactor-ef.
La Riazan, tocmai n noaptea de Pasti (dar e putin probabil ca A. T. S-i
mai aminteasc de asta), l-am ntmpinat cu un fast pe msur puterilor
noastre, cu moskviciul nostru. Totui el s-a zbr-lit putin strecurndu-se n
acest automobil mic (mic, ntr-adevr, pentru statura lui): prin poziia lui
sociala, el nu era obinuit sa circule n maini de grad inferior Volgi. Venise
totui ca simplu cltor cu trenul local i-i luase singur biletul la Turnul
Rotund, fara sa se adreseze biroului rezervat deputailor Sovietului Suprem
poate ca din vremea tinereii sale petrecute la Smolensk nu mai cltorise n
asemenea condiii.

n timp ce luam mpreuna prima cina, A. T. M-a avertizat ca oricrui

scriitor i se poate ntmpla sa aib opere nereuite, ca eventualitatea asta nu
trebuie luata totui n tragic. Din dimineaa urmtoare s-a apucat de lectura,
nu foarte atras de text, dar, dup micul dejun i pn la masa de prnz, a citit
cu o pofta nebuna, a uitat i de fumat, citea i aproape c-i venea sa sara n
sus de entuziasmat ce era. Eu treceam pe lng el ca din ntmplare,
evalundu-i umoarea n funcie de numrul capitolului. Se ridica de la masa:
Grozav! i imediat devenea reticent: Nu ma pronun! (cu alte cuvinte, nu se
angaja la o apreciere definitiva). Aa cum neleg eu o lucrare i pe cel ce-o face,
el ar fi trebuit sa rmn cu capul limpede pn la terminarea ei, dar
ospitalitatea cerea sa scoi la dejun vodca i coniac. Rezultatul nu s-a lsat
ateptat: oaspetele i-a pierdut autocontrolul, ochii lui au cptat sticliri cam
ca la nebuni, s-au albit, i a fost cuprins de o nevoie imperioasa de a sporovi
ct l inea gura. A vrut sa mearg la posta ca sa telefoneze la Moscova (erau n
tratative, el i nevast-sa, pentru cumprarea unei noi da-cea); pn la posta
nu erau dect patru sute de metri, dar distanta asta dus-ntors a trebuit s-o
facem n doua ore. La fiecare minut A. T. Se oprea, ncurcnd circulaia pe
trotuar, i orict l mpingeam eu sa avanseze i sa vorbeasc mai ncet, el
striga n gura mare: ca nimeni nu datoreaz nimic nimnui; ca efii se iubesc
pe ei nii ntr-un mod nduiotor; ca marealul Konev (eu l-am vzut o data
la redacie n civil un prostnac, n cel mai bun caz un mediocru brigadier de
colhoz) ca deci marealul Konev i-a spus odat, n chip de compliment, ca l-ar
fi fcut din locotenent-colonel n rezerva general-maior; ca, tii, comisia aia de
la Moscova lucreaz pe ascuns, comisia care da permise de edere i care
decide cine are dreptul sa locuiasc ntr-un anumit loc i cine nu; ca exista
locuri separate (insulele din Arctica) unde sunt expediai invalizii de rzboi (din
gura lui Tvardovski am auzit pentru prima data aa ceva, dar nu ma ndoiesc
de adevrul vorbelor lui; lucru de neconceput pentru oricine nu este sovietic:
aceti eroi de ieri i aceste victime care ne-au adus victoria trebuiau aruncate
ct mai departe, ca sa nu strice cu trupurile lor mutilate decorul armonios al
vieii sovietice i sa nu-i ceara prea glgios drepturile); i ca Brejnev a fost o
victima a cultului (l-a sancionat Stalin pentru ca i-a nsuit o gradina
municipala din Chiinu ca s-i construiasc reedina); i ca, iat, culegerile
de versuri se pltesc prost tirajele masive fiind pltite mai slab dect celelalte
(am avut ocazia sa observ ca purica deconturile i conturile propriilor sale
publicaii feli-citndu-se pentru o ediie, adug: mi-a adus bani frumoi,
dar o spunea nu cu vocea celui avid de bunuri materiale, ci cu mndria naiva a
lucrtorului, precum taranul care se ntoarce de la trg). i i-a mai pomenit pe
Bulgakov (ce strlucit, cta finee), pe Leonov (Gorki i-a fcut reclama, l-a
plasat mult prea sus) i pe Maiakovski (subtil dar plat, lipsit de fibra
naional, desi se folosea de nite ntorsturi de fraza i pretioziti luate din
slavona bisericeasca; nu se face ca piaa Maiakovski sa fie alturi de pia
Pukin).
n seara aceea am ncercat s-i explic ca unul dintre adjuncii sai era o
nulitate i ca celalalt i era ostil, un individ aparinnd cu totul unei alte tabere.
A. T. Nu a fost ntru totul de acord cu mine. Dementiev a evoluat mult n aceti

zece ani. Unde vedei dumneavoastr ca a evoluat, el care a fcut spume la

gura mpotriva lui Ivan Denisovici? E foarte lovit Dar, de fapt, A. T. Mi-a
marturist ca el viseaz sa aib la redacie, ca prim personaj, un adjunct avizat
i decis, care sa fie capabil sa conduc treburile singur i fara poticneli. (Acest
viitor prim personaj fcea deja parte din redacie i ncepuse deja sa urce
era Laksin.)
A doua zi de lectura s-a desfurat cu interludii stropite cu coniac; noi
am ncercat s-l mai nfrnam, dar el insista: doar un phrel. i-a ncheiat
ziua cu aceiai ochi alb-surescitati.
Nu, n-ai putut sa strici romanul n a doua lui jumtate! Spunea el
ntr-un amestec de speran i teama.
Dup capitolul Criteriul lui Spiridon:
Nu, acum, la sfrit, n-o sa mai poi nicicum s-l strici! i apoi dup
un altul:
Dumneata eti teribil. Daca as fi ajuns eu la putere, te-a fi bgat la
prnaie.
Aa-i, Aleksan Trifonci, asta m-ateapt i n alte variante.
Dar daca n-o sa ma bage pe mine nsumi la prnaie, o s-i aduc
pachete. O sa trieti mai bine dect Cezar Markovici.1 i chiar o sticlu de
coniac
1 Cezar Markovici: deinutul piicher care gsete totdeauna o modalitate
de a-i mbunti soarta. (N.t.)
Acolo, chestiile astea sunt interzise.
Da, dar eu o s-i dau o sticlu lui Volkovoi1, una dumitale. Glumagluma, dar aerul de pucrie ptrundea din ce n ce mai mult n plmnii lui ii contamina. Dup secretarul eliberat:
Mine o sa avem o discuie n cu totul alt plan dect cel pe care-l
presupui dumneata: n-o sa mai discutam despre dumneata, ci despre mine.
(Despre posibilitile lui limitate n materie editoriala? Despre datoria lui
de contiin? Despre felul n care percepea modificrile ce se produceau n el?
Aceasta discuie n-a avut loc niciodat i nu stiu ce a avut n vedere
Tvardovski.) n timpul acestei vizite, s-a observat la el n mai multe rnduri un
sentiment difuz (ca, poate, nici pe el n-o s-l ocoleasc nchisoarea, sau mai
degrab aceasta uoar vibraie nostalgica a sufletului, ca la Tolstoi la
btrnee: pcat ca n-am gustat i eu din viaa de nchisoare, ar fi trebuit ca i
eu) Nici n tren nu-i lipsea cartea lui lakubovici-Melsin n lumea oropsitilor2,
care-l pregtise deja. Cu mult interes se apleca asupra detaliilor vieii de dup
gratii, mnat de curiozitate ntreba: Dar de ce acolo te rade la pubis?, i de ce
nu este permisa folosirea veselei de sticla? Daca trebuie sa urci pe rug, urcte, dar sa tii de ce o faci, a zis el refe-rindu-se la filonul evreiesc din roman.
De cteva ori, pierznd n abureala coniacului i tonul i simul glumei, s-a
ntors la promisiunea de a-mi aduce pachete la nchisoare, cu condiia s-i duc
i eu lui n caz ca voi rmne liber. Dar spre seara celei de a doua zile, n
momentul n care firul povestirii conducea inevitabil la arestarea lui Innokentii
(i pierzi reflexele de aprare) dar i dup trei pahare de votca btrn, s-a

mbtat cria i a nceput s-mi ceara sa joc cu el de-a locotenentul securist:

eu s-l apostrofez i s-l acuz, iar el sa stea drepi.
1 Volkovoi: paznic la pucriai, scandalagiu i brutal, temut pn i de
comandantul lagrului. (N.t.)
2 Piotr Filipovici lakubovici (Melsin, pseudonim) 1860-1911. Poet al
micrii revoluionare Narodnaia Volia, condamnat la optsprezece ani de ocna.
i publica apoi memoriile sub titlul Lumea oropsiilor, amintirile unui fost
ocna, 2 voi. (1895-1898), reeditate n 1933. (N.t.)
Ma supr faptul ca lectura romanului meu se transforma n preludiul
uneia dintre aceste beii obinuite la A. T. i se cheama ca eu nsumi
mpinsesem lucrurile n direcia aceasta. Totui sentimentul realitii
pericolului cretea n el, nu sub influenta buturii, ci sub cea a romanului.
A trebuit s-l ajut sa se dezbrace i sa se culce. Dar, n curnd, ne-am
trezit din cauza unui vacarm asurzitor: A. T. Striga i discuta, i pe diferite voci,
jucnd mai multe roluri n acelai timp. Aprinsese toate luminile care erau n
camera (n general i place sa aib n camera ct mai multa lumina e mai
vesel asa) i, numai n chiloi, se aezase la masa deja debarasata de sticle, n
curnd am sa ma duc i am sa mor, spunea el pe un ton de jale. Cnd striga
animalic: Linite! n picioare! i, mnat de un resort interior, se planta n
poziie de drepi, cnd, ofensat, zicea: Ei bine, fie, dar altfel eu nu pot (El se
hotra astfel sa urce pe rug din cauza romanului meu exploziv!) Apoi, perplex:
Smoktunovski! Ce nume! Pe Hamlet l-a jucat mai bine dect mine.
Atunci am intrat la el n camera i am rmas amndoi pe scaune nc o
ora. i-a aprins igara, putin cte putin s-a decrispat, a nceput chiar sa rd.
ndat l-am aezat din nou n pat i nu s-a mai agitat.
Nu-i mai rmneau pentru a treia zi dect cteva capitole, dar el i-a
nceput diminea spunnd: Romanul dumitale fara votca, imposibil de citit!
Terminnd capitolul Nu, nu tu!, i-a ters de doua ori ochii: Biata Simocika.
S-a dus ca la mprtanie Eu as fi consolat-o. De altfel, la diferite pasaje
din roman, percepia lui nu era aceea a unui redactor, ci aceea a celui mai
simplu cititor. Rdea de Priancikov sau medita n locul lui Abakumov: Aa-i,
dar ce sa faci cu unul ca Bobnin? Apropo de vilele din mprejurimile Moscovei
i de frigiderele scriitorilor sovietici: Dar i acolo existau scriitori cinstii. La
urma urmelor, i eu am o dacea.
Dup ce a terminat lectura, am plecat amndoi sa vizitam cetatea din
Riazan i sa vorbim despre roman. Discuia promisa despre A. T. nsui se
pierduse, se vede treaba, n nisipurile autodialogului sau nocturn.
i cu un roman ca asta, dumneata nc mai poi sa pleci n cutare de
materiale pentru urmtorul?
Eu:
Obligatoriu, trebuie s-i dau bice. Nu trebuie sa rmn la mijlocul
fluviului, trebuie sa cuceresc capul de pod.
El:
E adevrat. Dar ai terminat unul, nti i refaci forele, apoi te apuci
de urmtorul, nu merge altfel!

Tvardovski a ludat romanul, referindu-se la diferitele laturi ale acestuia

i fcnd caracterizri dintre cele mai viguroase. Ma aflam n fata unei judeci
de artist, judecata foarte mgulitoare pentru. Mine. Energia expunerii narative
vine de la Dostoievski O compoziie puternica, un roman autentic Un mare
roman Nici o pagina de prisos, nici mcar un rnd. Excelenta ironia n
autoportret; imposibil sa fii erou de roman atunci cnd te extaziezi n fata
propriei tale persoane. Dumneata nu te sprijini dect pe cei mai mari (adic pe
clasici), i chiar n aceste condiii nu te pui la remorca lor, ci i urmezi
drumul Un asemenea roman este un ntreg univers, patruzeci, aptezeci de
personaje, dumneata te afunzi n viaa lor, i ce oameni! A ludat apoi modul
concis, fara exces coloristic, n care sunt descrise natura, timpul frumos i
stihiile. N-au lipsit nsa nici aprecierile oficiale ale directorului de revista:
Optimism interior Apr fundamentele morale, i important: Este scris de
pe poziii partinice (.!) Caci romanul dumitale nu condamna Revoluia din
Octombrie Or, n situaia unui deinut, lucrul acesta putea sa se produc.
Chestia asta cu poziiile partinice (auzii, romanul meu!) era
remarcabila la extrem. Aceasta nu era formularea cinica a unui re-dactor-sef
care se pregtete sa netezeasc drumul pentru publicarea unui roman.
Aceasta observaie cu privire la partinitatea romanului meu inea de singura
atitudine, de altminteri fundamental sincera, pe care putea s-o aib i fara de
care el, poet dar i comunist, nu i-ar fi putut propune s-mi publice romanul.
Or, el i fixase un asemenea obiectiv i ma pusese la curent cu acesta.
Ce-i drept, mi-a cerut sa fac unele modificri, cu totul minore, n special
acolo unde era vorba de Stalin. Mi-a cerut, cu alte cuvinte, sa suprim capitolul
Studiu asupra vieii unui mare om (unde ma strduiam ca, plecnd de la
psihologie i de la anumite date externe, sa argumentez teza potrivit creia
Stalin colaborase cu Ohrana arist) i sa nu creez impresia de autenticitate i
de precizie n jurul unor detalii ale vieii cotidiene a monarhului pe care eu nu
puteam sa le cunosc cu certitudine. (Dar eu mi ziceam: Stalin n-are dect sa
culeag roadele secretomaniei pe care a semnat-o. A trit n taina de-acum
oricine are dreptul sa scrie despre el aa cum i sugereaz imaginaia. Acesta
este dreptul i aceasta este sarcina artistului, sa dea viziunea sa asupra
lucrurilor i s-o inoculeze cititorilor.) n general, despre capitolele romanului
consacrate lui Stalin, el s-a exprimat corect: ar putea fi scoase, dar absenta lor
din roman ar putea fi interpretata: i-a fost frica, i-a fost teama ca n-o scoate
la capt. n aceste capitole s-ar putea chiar admite unele lucruri de prisos,
adic ceva n plus fata de ceea ce este necesar pentru arhitectura romanului.
Pe Spiridon l gsea prea perfid, prea viclean, cu ceva n portretul lui care
mirosea a mentalitate citadina. Prima data m-am mirat: oare l-am descris ca
pe un om rau? Apoi m-am dumirit: n anii 20 se spuseser attea lucruri rele
despre mujic, nct pe Tvardovski l durea i atunci cnd pe aceasta tema nu se
vorbea numai de bine. Era un fel de alergie, o idealizare fara voie.
n dimineaa zilei a patra, am ncercat cu nendemnare sa curmam raul
de care suferea Tvardovski: nu i-am dat butura tare ca s-i revin, chipurile,
din beia din seara precedenta. Urmarea a fost ca nu s-a atins de micul dejun,
n-a putut sa nghit nimic. Cu aerul unui copil suprat i care cere ceva,

zmbea: Desigur, ceremisii1 nu obinuiesc sa se dreag cu vodca. Dar ce via

mai au i tia? Complet subdezvoltai! A acceptat totui sa ia bere la micul
dejun. Dar, la gara, n-a tiut cum sa urce mai repede scrile restaurantului, a
but o jumtate de litru aproape pe nemncate i acum, deja euforic, atepta
trenul, n timpul acesta n-a fcut dect sa repete una i aceeai rugminte: Nu
mi-o luai n nume de rau.
Din respect pentru oaspetele meu, ar fi fost poate mai bine sa nu dau
toate aceste amnunte. Dar atunci ar fi nsemnat sa nu dau nici mcar o idee
despre ct de nesigure i periodic neputincioase erau minile n care se aflau
destinele lui Novi mir, dar i ct de imensa i primitoare era inima care batea
pentru aceasta revista.
Aadar, mi pusesem n minte ca, n absenta lui Dementiev, s-l ctig pe
Tvardovski pentru romanul meu, i, dup cum se vede treaba, reuisem.
Tvardovski, nu numai c-mi elogiase romanul, dar era gata sa i sufere pentru
acesta, nainte de a ne despri, el chiar m-a ndemnat sa refac mai repede
capitolele despre Stalin i s-i aduc varianta definitiva.
1 Veche denumire a poporului mari; luat aici ca nsui tipul poporului
napoiat. (N.t.)
Dar asta era chiar mai mult dect ma ateptasem eu! Nu puteam sa cred
ca Primul cerc avea vreo ans sa ias n 1964. Dar atunci de ce i l-am dat lui
Tvardovski? Ce voiam, la drept vorbind? Poate sa reeditez experienta fcut
cu Ivan Denisovici: sa transfer de la mine la el responsabilitatea pentru aceasta
scriere. Ca el sa tie: iat, este vorba de cutare i cutare lucru. i pentru ca sa
nu am a-mi reproa ca n-am fcut nimic pentru a avansa. Caci, deocamdat,
eram oarecum implicat ntr-o agitaie falsa i sterila i nu fceam dect sa ma
eschivez de la ceea ce era cu adevrat munca.
Dup doua sptmni i-am dus lui Tvardovski romanul cu modificrile
respective. Ca tot ceea ce scriam la maina din fundul peterii mele, textul era
btut pe ambele fete ale colii de hrtie, fara intervaluri, cu margini nguste,
nainte de orice altceva, trebuia s-l recopiez n ntregime.
A. T. M-a primit la el acas aa de vioi, cu fata lui de copil simpatic, n
scurta lui de velur, nct era imposibil s-i imaginezi ca i s-ar ntmpla
vreodat sa traga la msea, sa i-l reprezini n chiloi, mugind ca un bivol. Era
singur: sotia lui era plecata sa inspecteze mai de aproape dacea pe care tocmai
o cumpraser la Pahra1 (pe cea precedenta i-o druise fiicei sale mai mari i
ginerului).
A. T. Nu numai c-i revenise din beie, dar se lecuise de entuziasmul pe
care i-l provocase romanul meu, devenise mult mai circumspect: scurtase deja
lista persoanelor crora urma sa le dea textul spre lectura. Al Grig
(Dementiev) era, desigur, primul de pe lista respectiva.
El, se nelege, va fi contra am profitat eu de ocazie pentru a-l preveni
nc o data. Dar n fine, are aizeci de ani, a cunoscut i el persecuiile, ct o sa
mai tina n el?
Evolueaz vznd cu ochii! Repeta A. T.
Ce-i drept, la redacie, Laksin ctiga repede ncrederea lui Tvardovski;
influenta lui, n anii aceia, era diametral opusa celei a lui Dementiev; cei doi,

nu rareori, se luau la harta. Cu prilejul uneia dintre aceste ncontrri, Laksin a

spus:
Eu i Aleksandr Grigorievici suntem amndoi istorici ai literaturii i
trebuie sa nelegem ca, astzi, adevrata istorie a literaturii se face aici, la
Novi mir, iar nu la Institutul de literatura universala.
1 Krasnaia Pahra, sat de vile pentru privilegiaii regimului. (N.t.)
Era bine spus (i, n lunile urmtoare, aa a i fost). Laksin a susinut
Cercul.
Pe msur ce se retranscria romanul, Tvardovski strngea n seif toate
exemplarele i avea mare grija sa fie citit numai de ctre membrii comitetului
de redacie (nici redactorilor de la secia proza, truditorii sai venic
subapreciai, nu le-a dat sa citeasc): lucrul de care se temea el mai ales acum
era posibilitatea ca romanul sa circule din mna n mna, aa cum se
ntmplase cu Ivan Denisovici.
Concursul de mprejurri a fost de-aa natura, nct el a citit la mine
romanul n cele trei zile ale Patelui, iar de nlare, n ziua de 11 iunie,
comitetul s-a ntrunit pentru a-l examina. edina a durat aproape patru ore i,
deschiznd-o, A. T. A declarat el nsui ca era vorba de o prestare de
jurmnt. El a spus ca pe tot parcursul acestor patruzeci de zile romanul a
fost pentru el motiv de framn-tare sufleteasca, ca l obsedeaz, evalundu-l
nu numai din punctul de vedere al eternitii, ci i ntrebndu-se cu ce ochi va
fi citit de ctre cei de care depinde decizia. Singurul punct pe care Tvardovski
l gsea vulnerabil erau detaliile privind viaa cotidiana a lui Stalin; el ar fi vrut
de asemenea ca eu sa atenuez formulrile violent antistaliniste; sa suprim
Procesul cneazului Igor, ca fiind prea literaturizant. n ncheierea cuvntului
sau introductiv, a devenit chiar solemn: Dup normele criticii, nu numai ca
acest roman ar trebui repudiat, dar mpotriva autorului ar trebui pornita
aciune penala. Dar cine suntem nofl Fugim de rspundere? Cine vrea s-i
spun prerea? Cine vrea sa se arunce n apa mcar o data?
A meritat osteneala de a fi fcut ca romanul sa fie citit de un Tvardovski
smuls din anturajul lociitorilor sai! Dezbaterea principala i n prima
instan, dup cum a spus A. T., avusese loc chiar aici, n prezenta mea, i
redactorul-ef a inaugurat-o printr-o asemenea invitaie solemna. Sosind
pentru dezbatere, ma aranjasem n aa fel nct s-mi termin cu Dementiev
turul de salutari. Astzi ma ateptam din partea lui la un atac demolator. El
nsa nc de la nceput, n loc sa se tolneasc lejer n fotoliu, s-a cocoat, nu se
tie de ce, pe pervazul ferestrei deschise. De dincolo de fereastra venea vuietul
strzii. Tvardovski nu omise s-i fac observaie:
Ce-i cu tine? Dup asta ai sa spui: pai n-am auzit despre ce s-a
discutat!
Dementiev a rmas n aceeai poziie incomoda, cu picioarele spnzurate:
E cald.
Tvardovski nu se ddu btut:
Aa speri tu sa faci pneumonie? i apoi sa stai n crpe att ct va fi
nevoie?

Dementiev trebui sa coboare i sa ia loc ca toat lumea. Se simea aa de

nfrnt, nct nici n-a mai avut putere sa pareze cu o gluma. De multa vreme
presimea el n mod just unde o s-i duca jocul asta cu linititul scriitor din
Riazan.
Kondratovici a fost acela cruia i-a revenit rolul de a ncepe dezbaterea.
Fata lui Kondratovici este parca fcut sa exprime cu convingere o prere gata
fcut, deja formulata, n asemenea situaie, el tie sa injecteze cuvintelor sale
o ncrctur emoional direct-e-ruptiva, potopitoare; se pare ca e i gata sa
moara pentru aceasta prere, aa-i de credincios serviciului. Dar nu-mi pot
imagina fata lui iluminata de o convingere care sa se fi maturizat n el nsui. Iar fi fost imposibil lui Kondratovici sa nceap aceste dezbateri, daca o
familiaritate de ani de zile cu cenzura nu i-ar fi adus mirosul la acelai numitor
cu mirosul acesteia. Asemenea binoclului militar prevzut n interior cu o scala
goniometrica n care se nscrie tot ceea ce se vede, ochii lui Kondratovici vedeau
n permanenta cte gradaii mai erau pn la linia rosie semnalizatoare a
pericolului.
Kondratovici constata bucuros ca genul romanesc n-a murit, i ca, mai
mult de-att, chiar progreseaz. i, imediat, ncepu sa bolboroseasc usor-usor
despre subminarea principiilor: cu ct este mai mare for artistica a
naraiunii, cu att mai mult dezvluirile capt valoare de simbol. (Da de
unde, l liniti A. T., aici nu este vorba de ideea de comunism.) Dar n fine,
secretarul eliberat nu este, pur i simplu, organizatorul de partid stepanov ca
individ, ci este un simbol! Kondratovici propunea debarasarea textului de acele
nepturi ranchiunoase, ici i colo, caci erau multe locuri de felul acesta. El a
gsit lucruri de prisos chiar i n capitolele despre Marea Lubianka. l
preocupau i scrile Lubiankai pe care cei treizeci de ani de folosin le
tociser, caci aceasta arunca o umbra i asupra lui Dzerjinski1, nu-i asa? A
tras nsa o concluzie care putea fi convenabila n ambele sensuri, ca altdat n
legtur cu Denisovici: A-l publica este imposibil. Dar i a nu-l publica este
1 Primul sef al Ceka i prin urmare fondator al Lubiankai; piaa unde
se ridica celebra nchisoare poarta, de altminteri, numele lui Dzerjinski. (N.t.) o
imposibilitate morala: cum sa admii ca acest lucru exista i ca cititorii nu au
acces la el?
Ce mai problema le pusese seful n fata! aa era. Nu puteau sa nu-l
publice. Seful i zorea: se poate! Mergei pe urmele astea!
Apoi a luat cuvntul Zaks, lent, circumspect, cenuiu. Era aa de speriat,
nct din obinuita lui supuenie fata de Tvardovski nu mai rmsese nici
urma. A nceput prin a spune ca textul trebuie citit a doua oara (adic trebuie
ctigat timp); ca e bucuros ca toat lumea nelege (Tvardovski, el nsui, nu
nelegea! Iat nenorocirea, iat n ce sens mergeau aluziile sale) dificultatea
excepional a acestui caz; ca, la drept vorbind, el nu propune nimic, dar simte
ceva. i iat ce simte el: toate capitolele care povestesc lucruri de dincolo de
zidurile nchisorii sunt inutile i neinteresante, este inutila toat aceasta
extindere asupra ntregii societi. i este inexact ca la rzboi soldatul o duce
mai greu dect corespondentul de presa: sunt i printre corespondeni atia
care au fost omori (Zaks, el nsui, lucrase la un asemenea ziar). i-l mai

nelinitete i problema telefonului secret. (Flerul lui de cenzor nu-l trada! Dar
Tvardovski i-a replicat cu simplitate: Hai, lasa, aici e vorba de pura ficiune!
Este o gselni foarte reuit!) A mai spus el ca nu-i place nici scena cu
Agnia, i toat chestia asta cu cretinismul. i acolo unde eroii filosofeaz, tot
prost iese. i autorul se agata de extraordinar de multe lucruri, ca i cnd grija
lui speciala a fost aceea de a nu omite nimic. i nici noaptea lui Roitman nu i-a
plcut din cale afara. (Ulterior, el mi-a explicat acest lucru i n particular.)
Aici a trebuit s-l ntrerup:
Aa mi-e felul, nu pot sa ocolesc nici o chestiune importanta. De pilda,
chestiunea evreiasca ce nevoie am eu de asta? Ar fi mai confortabil s-o sar.
Dar uite ca nu pot.
Ei se obinuiser cu o literatura care se teme sa ating fie i numai o
chestiune, iar literatura care, dimpotriv, se teme sa omit fie i numai o
chestiune este ca un colier care-i roade la gt.
Dar propunerea i-a formulat-o Zaks ntr-un mod foarte diplomatic:
Daca ne punem nainte de vreme contra romanului, nseamn ca-l
distrugem.
El este pentru roman, da, pentru! De aceea tine el s-i suceasc gtul
chiar aici, la redacie!
Dar A. T. Cunotea bine aceste viraje ale redactorilor!
Trebuie s-i stpneti teama! I-a spus el lui Zaks pe un ton de
pova.
Laksin s-a exprimat cu multa bunvoin, dar mi revd acum notiele
privind aceasta dezbatere (le luasem cu toat viteza degetelor mele pe parcursul
edinei, nu ma ocupam dect de asta), i innd cont de faptul ca nsemnrile
mele de acum sunt destul de stufoase, nu vad ce ar fi meritat sa extrag de
acolo. Laksin s-a alturat punctului de vedere al lui Tvardovski i n privina
ntregului roman, i n privina capitolelor despre Stalin: sa le suprimi este cu
neputin. Dar el se mulumi sa spun, anume n acelai spirit, ca
mpunsturile jurnalistice tind oarecum sa se detaeze din textura generala a
romanului.
Tvardovski l ntrerupse pe loc:
Ehei, fii mai atent! Astea sunt trsturile stilului lui! Iat ce fel de
redactor tia el sa fie!
Mariamov a rostit cteva cuvinte binevoitoare el se ralie, lauda, adauga
ca nu vede o subminare a principiilor.
i ce gndete comisarul? ntreba Tvardovski cu precauie. De cte
ori, pentru cte manuscrise nu se alturase el prerii acestui comisar nainte
de a-i fi format o prere a lui, ba chiar mpreuna cu el i-o i forma! Dar, n
prezent, tonul lasa deja sa se neleag ca lui Dementiev i va fi greu sa intre n
disputa.
i Dementiev nu se angaja n acea lupta corp la corp pe care o ateptam
eu. Deprimat cum era, el ncepu chiar ca atare:
n detalii concrete n-am sa intru Mi-e greu s-mi adun ideile. (ole, cu
experienta lui de zeci de ori mai mare!) A da sfaturi unui aa de mare artist,

riti sa devii penibil Cronica, uneori, este la limita pamfletului, a

foiletonului
Tvardovski:
Dar la Tolstoi nu se ntmpl asta?
Dementiev: -,. Dar este scris la modul gigantic, desigur Capitolele
despre Stalin sa fie comprimate ntr-unul singur Daca noi existam pe lumea
asta, daca n-am renunat sa gndim i sa trim experientele vieii romanul ne
lsa prada ndoielii i descurajrii. Amar, greu, strivitor adevr Cnd ai n
buzunar carnetul de partid
Tvardovski: i nu numai n buzunar!
Dementiev: -. ncepi s-l pipai (carnetul) Acest adevr era aa de adnc
nct, obiectiv sau subiectiv, depete limitele cultului personalitii. Arta i
literatura reprezint o mare valoare, dar nu cea mai mare. (Sublinierea mea-A.
S. Pentru redactorii unei reviste literare, oare dictatura proletariatului nu este
mai preioas?). ncepem sa nu mai nelegem nimic: de hatrul carei cauze
s-a fcut revoluia! (Iata-l remontat! S-a ridicat n picioare! i trece la atac!)
n plan filosofic, autorul nu raspunde la ntrebarea: ce-i de facut1? Sa fii
cumsecade i atta tot? (Ma mpingea sa ma expun cu pieptul dezgolit.)
Tvardovski: -Asta o spune i Camus. Dar aici este vorba de un roman rus.
Dementiev:
Dostoievski i Tolstoi rspund la ntrebrile pe care le pun, dar
Soljenin nu raspunde
Tvardovski: La ce sa rspund, cum va fi cu livrarea de carne i lapte?
Dementiev:
Deocamdat, cred Eu nu neleg nc nimic
nc unul care nu nelege! S-a aezat din nou. Le-a nchis gura seful!
n momentul acela, Mariamov i Zaks ncepur s-i opteasc ceva: A. T. i
bombni: Ce va optii acolo? Ar fi mai bine sa facem un ocoli Dementiev era
aa de emoionat nct se crezu vizat: Eu nu optesc
Cu totul surprinztor, Dementiev reveni n linia nti a dezbaterii:
Autorul n-ar putea sa fie mai bun cu oamenii i cu viaa?
Ulterior, mi se va face acest repro nu o data: dumneata nu eti bun de
vreme ce nu eti indulgent cu Rusanov, nici cu Makarghin, nici cu Volkov, nici
cu greelile trecutului nostru, nici cu viciile Sistemului nostru. (Parca ei au fost
buni cu noi!) Asta e, el nu iubete poporul se spunea cu indignare la
seminariile destinate exclusiv agitatorilor, cnd regimul i-a asmuit asupra mea
n 1966.
Dar i nainte ma biciuiser i pe mine i pe Ivan Denisovici i mai ales
pe nefericita mea Matriona pe motiv ca suntem prea bu-nuti, bunui fara
discernmnt, ca nu poi fi bun cu toi cei din jurul tau (de fapt, ei nu erau
buni cu noi!), ca buntatea fata de rau nu face dect sa sporeasc raul din
lume. (Multa vreme, Oktiabr, n prostia ei, i-a trimis sgeile spre fantasma
adeptului nempo-trivirii la rau, n ideea ca lovete n mine.) i toate astea la
un loc? Toate astea la un loc se cheama dialectica.
Dup membrii redaciei, mi s-a dat mie cuvntul. Mi-am exprimat
uimirea ca unii membri ai redaciei au impresia ca romanul meu nu vizeaz

cultul personalitii, acest fenomen cu foarte multe ramificaii i ale crui

rdcini nc n-au fost extirpate, ci societatea noastr care se nzdrvenete
vznd cu ochii, sau chiar nsei ideile comunismului. Totui cazul, desigur,
rmnea dificil. Redaciei i aparinea alegerea, nu mie: romanul l scrisesem
deja, i nu mai aveam nimic de ales. Dar redacia, am mai spus eu, a fcut
doua sau trei ncercri nereuite de a transa n acest sens i, iertat sa fiu
pentru lipsa de tact, s-a transformat n ceva de genul Znamia i Moskva.
Am avut aceasta impertinenta. Dar Tvardovski, n dispoziia generoasa
fata de mine, nu s-a suprat nici de data aceasta i n-a dat nimnui prilejul sa
se supere, declarnd ca, de fapt, eu le fcusem un compliment: ei erau mai
presus de acele reviste.
Pe tot parcursul dezbaterii el urmrise i reuise sa le smulg
redactorilor acordul pentru romanul meu i acum conchidea cu mare
satisfacie:
Este extraordinar de plcut ca, pentru prima data (?) nimeni n-a
rmas deoparte: i eu, ma rog, nu chiar ca prostul, am stat la locul meu i am
tcut mlc. (Este tocmai ceea ce toi ncercaser sa fac!) Acum ca olohov
este acoperit de decoraii, oamenii au uitat ca eroul lui nu este emul nostru, i
ca la el partidul nu este reprezentat dect de nite indivizi antipatici. Pe Donul
linitit pune problema: ct l costa pe om revoluia? Romanul pe care-l
examinam pune i el o alta problema: ct l costa pe om socialismul, iar acest
pre, omul l poate plati? Coninutul romanului nu se contrapune
socialismului, numai ca duce lipsa de acea claritate pe care am fi dorit-o.
Rzboiul este prezentat aici n chip exhaustiv, dar pacea, bunul cel mai de
pre din acei ani, este trecuta cu vederea. Unde este deci creaia istorica a
maselor? Dorina mea modesta, ca simplu cititor: viaa aceea, daca ar putea
sa se arate un pic, fie i ca o margine de aurora! Sa lumineze acea margine de
cer numai att ct ar permite autorul
Vai, eu nu aveam nimic n plus de luminat. Socoteam ca i aa le-am
artat un orizont nsorit, am scos acutul subiect atomic care-i avusese un
corespondent real i l-am nlocuit cu unul medicinal dintr-un film sovietic de
succes n acei ani.
Dar, n aceasta clipa, una dintre cele mai importante din viaa sa de
redactor, nici Tvardovski n-a mai insistat n nici o privin:
De altfel, daca Tolstoi s-ar fi situat pe platforma PMSDR1, oare de la el
am fi primit mai mult?
1 Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia, partid marxist care
avea sa se scindeze ulterior n menevici i bolevici. (N.t.) n aceleai zile, la
insistenta lui Laskin, s-a ncheiat cu mine contractul pentru roman (precautul
Zaks s-a rzgndit, a reintrat n cochilia lui i ntr-un fel a reuit sa se
eschiveze: i-a aruncat asupra lui Tvardovski obligaia de a-i pune
semntura). * i ntr-o tara normala, ce mai era de ateptat din momentul
acela? Sa se trimit romanul la tipar i-atta tot. La noi, nsa, decizia unei
redacii era zero, neant. Acum era momentul s-i bati capul: cum sa
procedezi?

Dar, n afara de obinuita transmitere spre cioprtire cenzurii, ce putea

sa fac A. T. Cu textul? Sa i-l trimit nc o data aceluiai Lebedev? Cred,
zicea A. T., ca daca i s-o nazari nu stiu ce n roman, Lebedev nu se va clinti
Nu-i convine nici lui
Lebedev, se nelege, nu s-a clintit, i nici romanul nu s-a clintit, n
naivitatea mea mi nchipuiam ca, n cearta lor ideologica cu chinezii, orice
arma le va fi de ajutor, i ca i capitolele mele despre Stalin o sa vina la tanc,
cu att mai mult cu ct Stalin va fi acum spunit nu de CE, ci de un scriitor
oarecare. Dar era august 1964 i, probabil, Lebedev simea deja ca pmntul
ncepea sa se clatine sub picioarele sefului sau. Desigur, nu o data se caise el
c-i patase reputaia din cauza mea.
Ca sa sondeze terenul, A. T. I-a dat numai un sfert de roman, spunnd:
Prima parte. La celelalte lucreaz. ntmplarea a fcut ca acum sa se produc
o ciocnire ntre A. T. i Lebedev din cauza lui Ehrenburg. Polikarpov (secia
cultura a CE) i Lebedev voiau ca Tvardovski sa refuze n nume propriu ultima
parte a memoriilor lui Ehrenburg, adic acestea sa nu fie interzise de cenzura,
ci refuzate de redacie. A. T. Le-a rspuns cu demnitate: Nu eu l-am fcut
laureat, i deputat, i lupttor pentru pace. n general, nu sunt un admirator al
lui. Dar din moment ce este i laureat, i deputat, i cunoscut n toat lumea,
i trecut de aptezeci de ani, nseamn ca trebuie publicat orice ar scrie.
* Tot n aceleai zile, M. A. Lifsit, un ortodox care, ani de zile, avusese o
influenta foarte puternica asupra lui Tvardovski, a dat o recenzie scrisa asupra
romanului meu. Recenzia anticipa acei nori ai criticii care s-ar ngrmdi
deasupra romanului, daca ar fi publicat, i poate n parte l-a fcut pe
Tvardovski sa ovie. A trebuit sa ma apar n scris ca sa contracarez un
asemenea efect asupra poetului.
Din cauza capitolelor romanului meu, atmosfera s-a ncins i mai tare.
Lebedev le-a declarat calomnioase la adresa regimului sovietic. A. T. A cerut
explicaii. Lebedev a rspuns printr-un unic exemplu: Oare ntmpltor
ministerele noastre lucrau noaptea? i nc asta ele joaca dame. * i adug
un sfat: Ascundei romanul ct mai departe, ca sa nu-l vad nimeni.
Rspunsul lui A. T. A fost ferm: Vladimir Semionovici, nu va mai recunosc.
Este aa mult de cnd tratam mpreuna, dumneavoastr i cu mine, acest gen
de recenzii i recenzeni? Lebedev: Ah, daca ati ti cine este nemulumit astzi
i regreta ca Ivan Denisovici a fost publicat!
(Din alte surse demne de ncredere: sotia lui Hruciov se plngea unui
general n retragere: Ah, daca ati ti ce neplceri am avut din cauza lui
Soljenin! S-a terminat, noi nu ne mai bgam n afacerea asta!)
Se spune ca minunea nu trece de doua ori pe aceeai crare. Sa i se
reproeze lui Lebedev ca s-a lepdat de aceasta cauza? Nu e mai just sa fie
admirat pentru ndrzneal pe care a avut-o prima data? *
Cu aceasta s-a sfrit evoluia Cercului. Trebuie spus totui ca n
programul pe 1965 Tvardovski a avut curajul sa anune ca eu lucram la un
mare roman pentru revista.

* Cu foarte putina vreme n urma mi s-a spus ca Lebedev fcuse parte

din Ceka. Fcnd socoteala anilor, asta era sub Stalin. Atunci, desigur, ei nu
jucau dame.
Dup cderea lui Hruciov, Lebedev, n virtutea noii rspunderi colective
a cercurilor conductoare, nu i-a pierdut dect funciile, dar n-a fost azvrlit
n anonimat i n-a srcit. K. I. Ciukovski l-a ntlnit n 1965 la sanatoriul de
la Barviha. Fostul boier de snge scria nite memorii i i-a spus lui Ciukovski
ca el respinge toate inexactitile mele referitoare la viaa de familie a lui Stalin
(capitolele mele l deranjaser totui). El mi-a mai trimis urri de Anul Nou
1966, ceea ce m-a frapat, ntruct eram pe punctul de a fi arestat (oare sa nu fi
tiut chestia asta?), i parvenise zvonul ca m-am certat cu Tvardovski i ma
ndemna sa ma mpac. Mi-era mare lehamite la data aceea i n-am pus pre pe
gestul lui, gest poate dezinteresat n modul cel mai sincer. Ulterior, n-am mai
avut nici un contact nici cu Tvardovski. i de curnd am aflat ca tocmai n acel
an, 1966, Lebedev a murit la nici cincizeci de ani. La nmormntarea fostului
consilier atotputernic, nu a venit nimeni de la CE, nimeni de la partid, nimeni
din partea scriitorilor, doar Tvardovski. Mi-l imaginez cu silueta lui viguroasa,
cu spatele sau lat, nclinndu-se spre sicriul micului Lebedev.
Voiam sa tac i sa scriu, voiam s-mi scutesc scrierile de nite crri aa
de ntortocheate, dar nu ma puteam abine. Pentru ca era greu de priceput
sensul real al conjuncturii i linia de urmat: i daca ratam o ocazie? Cu textul
Luminrii n vnt am fcut turul ctorva teatre, dar piesa n-a avut succes la
regizori. i apoi, n primvara lui 1964, abtndu-m de la tactica mea de
prudenta, pur i simplu printr-un impuls de moment, mi-am dat Frmele pe
mna ctorva persoane, punndu-le n vedere ca puteau sa nu le ascund, dar
sa nu le difuzeze dect printre oameni de bine.
Aceste Frme, dimpotriv, au avut un mare succes. Ele s-au ras-pndit
foarte repede n sute de exemplare i au ajuns pn-n provincie. Pentru mine,
mai surprinztor dect toate era faptul ca o pledoarie sincera pentru credina
era primita cu cldur de ctre intelectualitate. (Rmsese chiar aa de mult n
urma vremea cnd o asemenea atitudine scandaliza n aa msur nct ar fi
subminat orice reputaie literara?) Samizdatul a contribuit de minune la
difuzarea Frmelor i a reprezentat o ieire destul de istea pentru un scriitor
pe care autoritile deciseser s-l interzic. Difuzarea Frmelor a fost aa de
ampla nct dup o jumtate de an, n toamna lui 1964, ele apreau n Gr ani,
lucru pe care eu i Novi mir l-am aflat din scrisoarea unei rusoaice din
emigraie.
Pentru Tvardovski, aceasta rspndire ilegala a scrierilor mele, fie ele i
cele mai mrunte (i deja respinse de el!), era dureros de neplcut: era vorba
aici i de gelozia de a vedea ceva de-al meu fcndu-i drum fara aprobarea lui
de redactor i de temerea ca acest fapt ar putea s-i strice romanului i, n
general, activitii mele literare legale (i ce alt rau mai putea sa provoace?) i
iat ct era de schimbtor i cte faete existau n el: nu demult se ntrecea pe
sine n efortul de a promova opera lipsita de orice ans care era romanul meu,
i iat ca acum, dezgustat, punea ntrebri referitoare la una dintre Frmele
mele pe care o citise mpotriva voinei sale (cercul reunit la dacea sa de la Pahra

l forase s-o citeasc, lucru pe care poetul l-a fcut aproape cu repulsie
difuzarea nc o data i scapa!):
Creator, i cu litera mare? Ce-i asta?
1 Revista de literatura, arta, tiina i gndire socio-politica a emigraiei.
Se publica n limba rusa la Frankfurt pe Main. {N.t.)
Dar nsi tirea ca Frmele au fost publicate peste hotare l-a lovit ca
un trsnet. Cei cu acces la ghidul cenzorului aflau cu groaza ce oribila revista
antisovietica era acest Grani. (Ghidul nsa nu spunea nimic despre calitatea
articolelor despre Dostoievski, despre Losski, care apreau acolo.) De
altminteri, o jumtate de an le-a trebuit Frmelor ca sa ajung n Europa, i
cu ncetineala instanelor noastre i pn sa se dezmeticeasc au trecut nc
opt luni pn sa se raporteze despre cele ntmplate.
Dar ntre timp a avut loc mica revoluie din octombrie l-au debarcat
pe Nikita. Au fost zile de nelinite. Nu ma ateptam la o asemenea formula de
simpla lovitura de stat, dimpotriv, ma pregtisem pentru eventualitatea
morii lui Hruciov. Promovat de acest om i numai de el, numai prin el i
numai prin el ma menineam i eu? Dup cderea lui, nu ma atepta i pe
mine o prbuire rsuntoarei Temeri fireti pentru un fost locatar venic
hituit al lagrului; cu siguran nu eram n stare nici s-mi fac o idee despre
poziia mea: o fi solida, o fi slaba? Silenios i inert pn la destituirea lui
Hruciov, intenionam acum sa devin i mai silenios i mai inert. Primul meu
reflex a fost sa merg de urgenta la Tvardovski, la noua lui dacea. Intrasem n
panica, el era foarte bine dispus. Pentru el, hotrrea plenarei CE era justa nu
numai din punct de vedere administrativ, ci i din cel moral. De vreme ce
plenara CE a considerat ca e cazul s-l destituie pe Hruciov, nseamn ca ntra-devar experimentele acestuia nu mai puteau fi suportate. Cu doi ani n urma,
A. T. Deborda de entuziasm la gndul ca ne conduce un asemenea om. Acum
i gsea noii conduceri laturi extrem de promitoare (sus i se vorbise cu
amabilitate). Trebuie de altfel sa recunoatem ca n ultimele luni ale domniei
lui Hruciov, viaa devenise insuportabila pentru Tvardovski. Uneori, simplu ca
buna ziua, nu mai vedea cum o sa reziste revista. Moskva putea s-i publice pe
Bunin (tocat mrunt), pe Mandelstam, pe Vertinski; Novi mir, pe nimeni,
nimic, i chiar Romanul teatral al lui Bulgakov fusese blocat doi ani de zile
pentru a nu-i jigni pe cei de la MHAT. Ar trebui o povestire din care sa
transpar fidelitatea dumitale fata de stat i de partid mi-a spus el trist, fara
ca aceasta sa fie ctui de putin o rugminte.
Venisem cu un proiect destul de marcat de panica: sa nlocuim acest
roman cu altul. Porneam de la premisa ca momentan Cercul nu era cunoscut
dect lui Lebedev, care pierduse puterea. Urma ca l Eu sa fac n aa fel ca acest
roman sa dispar din seiful revistei i, n schimb, sa dau ct mai repede
Pavilionul canceroilor, care va fi considerat ca acelai roman, numai ca
rebotezat de autor. Ma temeam ca ntr-o buna zi o sa vina sa verifice seiful lui
Novi mir, o s-mi ia romanul i eu i cu Tvardovski o sa ne ducem de-a
berbeleacul pn-n fundul iadului. Acum consideram ca am comis o mare
nechibzuin atunci cnd mi-am scos romanul din subteran i l-am dat spre
lectura redaciei. Acum ma frmntam n cutarea unei soluii: cum sa ma

lipesc de pmnt ca sa devin inobservabil, cum sa ma camuflez mpramutnd

din nou culoarea cenuie. Cum sa reiau ca altdat lucrul, n linite, la masa
mea de scris, spunnd adio editurilor de tot felul?
Dar eu nc nu prea l nelegeam pe Tvardovski, de vreme ce-i
propuneam o asemenea aventura de deinut care vrea sa evadeze din lagr. El
avea o stima prea mare i pentru revista sa i pentru postul sau ca sa adopte
metoda ascunztorii i a substituirii. i apoi ce sa ascunzi, daca n roman nu
este nimic mpotriva ideii comunismului, aa cum am czut de acord la
edina de redacie? Totui nu puteam eu acum sa dau napoi: nu ati neles
mare lucru! Pericolul este mult mai mare!
A. T. Se temea de altceva; nc din vara ma sonda, ncruntnd sprncenele: nu cumva romanul circula pe sub mna? Circula zvonul ca lumea l
citete, ma punea el n garda pentru orice eventualitate. El ar fi vzut n
aceasta o trdare mieleasca din partea mea. Romanului i se baraser toate
drumurile, poate ca ani de zile va r-mne ncremenit acolo unde se afla, dar
eu, autorul, sa nu ndrznesc s-l dau cuiva s-l citeasc. Aa nelegea A. T.
Contractul meu cu revista.
De altminteri, n ateptarea represaliilor, nici mie nu-mi mai ardea de
difuzare.
Mazilirea lui Hruciov m-a costat un set complet al scrierilor mele: era
vorba de al doilea depozit integral (din cele doua) pe care-l aveam undeva,
departe de Moscova. Depozitarul (N. I. Zubov) avea de la mine dezlegare ca n
caz de pericol sa arda totul. Cderea lui Hruciov, firete, i s-a prut a constitui
un asemenea pericol (ntr-un fund de provincie, nu-i dai seama). Ce i-o fi zis:
mare rsturnare, o sa nceap percheziii i arestri n masa. i a ars totul. La
drept vorbind, mi fceam cte trei sau patru copii din tot ce scriam, numai din
Banchetul nvingtorilor aveam doar doua copii, i acum rmsesem doar cu
una, la Moscova.
Cderea lui Hruciov nsa m-a determinat s-mi pun lucrurile la loc
sigur: ele se gseau aici, cu sabia confiscrii deasupra lor. Chiar n acea luna a
lui octombrie am expediat n Occident, cu strngere de inima, Primul cerc (a
fost un succes). O imensa uurare. Acum n-avei dect sa ma mpucai!
Totui, rsturnarea lui Hruciov a fost pentru mine i o mica binefacere
mica, aproape fantomatica. Aceasta nu se va manifesta imediat, ci mult mai
trziu, dar se va manifesta: plecarea lui Hruciov ma scutea de datoria mea de
onoare. Ridicat de Hruciov, eu, ct ar fi fost el la putere, n-a fi avut o
adevrat libertate de aciune, ar fi trebuit s-i arat recunotina lui i lui
Lebedev, desi acest cu-vnt suna ridicol n gura unui fost deinut. S-i arat
simpla recunotina omeneasca de care nu te poate dispensa nici un motiv
politic. Eliberat acum de aceasta protecie (dar fusese o protecie?), ma eliberam
i de datoria de recunotin.
Credeam ca vor veni zile mai bune, ca mi-era scris sa le apuc i eu i ca
va sosi o epoca a deplinei transparente. Deocamdat mi alesesem pentru ani
de zile calea tcerii i a muncii ascunse, mi propuneam, pe ct posibil, sa nu
fac nici cel mai mic gest public, sa ma fac uitat (o, daca m-ar uita!) Sa renun
la orice ncercare de a ma face publicat. Partea mea sa fie scrisul, numai

scrisul. Oare e rau asa? Mi se prea o conduita neleapt. Dar, n realitate, era
o autodistrugere.
O jumtate de an dup aceea n-am mai dat nici pe la Novi mir, nu
aveam ce sa fac acolo. Toat iarna 1964-1965, treburile mi-au mers bine, am
lucrat cu mare spor la Arhipelag, materiale de la foti deinui aveam acum din
belug. Fornd mersul destinului, recupernd omisiunile unei jumti de
secol, am dat o raita prin regiunea Tambov ca sa adun frnturi de informaii
despre ranii rsculai pe care chiar descendenii i apropiaii lor, bine
ndoctrinai, i numeau bandii.
Altor persecuii, n definitiv, n-am fost supus. Mi se pusese un calus n
gura sub Hruciov, nu mi se va mai pune nc unul.
i din nou m-am destins, am renceput sa triesc ca unul deasupra
cruia nu planeaz nici o ameninare; ma gndeam sa ma mut laobninsk. n
mprejurimile acestui ora din regiunea Kaluga, pe malul rului Itia, aproape
de satul Rojdestvo, mi-am cumprat o parcela de gradina. Eram n mare zor sa
scriu i Arhipelagul i sa ncep R-17.
De altfel, noua conducere se distingea, n generai, printr-o mare
circumspecie i foarte lent decidea sau schimba ceva. Numai n aprilie 1965 la
Aghitprop 1 sau cum i-o fi zicnd, a aprut un sef nou, Diomicev. Tvardovski
traversa atunci o lunga perioada de depresiune la spital i la sanatoriu (metoda
pur ruseasca! Din ncrctur cea mai tenebroasa, din tensiunea, din
necazurile muncii lui de redactor, el putea, pe o imposibila axa de coordonate
alcoolice, sa treac, pentru doua sau trei sptmni i de data aceasta pentru
doua luni, ntr-un univers, inexistent pentru colaboratorii i funcionarii sai,
dar pentru el pe deplin real, i de acolo sa se ntoarc cu trupul bolnav, dar cu
sufletul odihnit). Abia n iulie a fost primit Tvardovski n prima sa audienta la
Diomicev. Audienta s-a desfurat ntr-o atmosfera de cordialitate, i Diomicev
i-a exprimat dorina de a-l ntlni i pe acest Soljenin. Unde sa ma gseasc,
Tvardovski nu tia, i nu a promis nimic, dar chiar n ziua aceea ceva irezistibil
ma mpingea spre Novi mir sa mai spun cineva ca nu exista telepatie. De la
redacie, A. T. A primit imediat legtura telefonica i mi-a fixat audienta pentru
a doua zi, 17 iulie.
Aproape toi redactorii se adunaser n cabinetul lui Tvardovski. De mult
nu-i mai vzusem laolalt. M-am simit strain i m-am plictisit printre ei. Eu
aveam n cap Arhipelagul i Tambovul lui 1921, i ei mi cereau n cor o mica
povestire care sa poat trece, pentru ca, vezi Doamne, publicarea a ceva deal meu, dup o ntrerupere de doi ani (i n semn de loialitate fata de noua
Conducere) era acum foarte importanta.
Pentru ei i pentru loialul Novi mir, desigur, da. Dar pentru mine, o
mica povestioara care sa poat trece ar fi fost ca o pata pe numele meu, ca o
suflura ntr-un metal turnat, ca o carie ntr-o msea. Fora poziiei mele rezida
n faptul ca de numele meu nu se lega nici un compromis i aceasta puritate
trebuia s-o pstrez, chiar daca ar fi fost sa tac nc zece ani.
Ei au insistat de asemenea toi (urmndu-l, ce-i drept, n privina aceasta
pe Tvardovski; era frapant la ei acest zel unanim n a susine n toate fleacurile

prerea sefului) ca n vederea vizitei de a doua zi s-mi rad barba pe care mi-o
lsasem de ctva timp. Scrii1 Direcia centrala de agitaie i propaganda. (N.t.) tor ras independent i
fara de partid, mergnd sa se prezinte sefului Aghitpropului de partid (dar n ce
problema, la drept vorbind? De ce?), era musai s-mi fac aceasta mina
impersonala, care era de rigoare n aparatul de partid. i cu atta seriozitate sau apucat sa ma conving de chestia asta nct ai fi putut crede ca redacia
treaba mai serioasa nici ca avea. De trei, de patru ori m-am eschivat
(bineneles, fara sa amestec direct aparatul de partid n motivarea atitudinii
mele) atunci ei au nceput s-mi ceara sa nu ma duc ca un fluturatic n
cmaa cu guler deschis i mbrcat peste pantaloni, ci n costum negru, cu
cravata i asta n luna lui cuptor! (Desigur, nu m-am conformat cererii lor.)
Am ncercat sa stau de vorba ntre patru ochi cu A. T. Aiurea, nimic. El
plutea, chiar simea ca zboar cnd se gndea ct de amabil l-a primit
Diomicev i spera foarte mult ca vizita mea de a doua zi va duce la ntrirea
poziiei mele, dar i a revistei Novi mir.
Mergnd la ntlnire, mi-am propus sa fac ca aceasta coexistenta
indecisa sa dureze ct mai mult. Eu nu prezint pentru voi nici un pericol i
lsai-m n pace. Eu lucrez ncet, nu am aproape nici un material scris, afara
de ceea ce este deja publicat i de ceea ce se afla la redacie. i, la urma urmei,
sunt matematician i sunt gata sa ma ntorc la aceasta meserie, de vreme ce
literatura nu ma mai hrnete.
Acesta era stilul obinuit, de foarte veche tradiie, aceasta era perdeaua
de fum trasa de unul familiarizat cu lagrul; i treaba a mers de minunela
nceput foarte circumspect, suspicios, Diomicev, pe parcursul acestei
conversaii de doua ore, a devenit mai cordial cu mine i a luat de bune toate
cte i le spusesem, n vocea lui voalata lipsea complet simul realitii, dar spre
sfritul convorbirii acesta se dovedi a fi prezent printr-o destindere a
atmosferei. El avea o figura extrem de tears i un limbaj frust.
Era epoca n care deja ncepea sa se reverse acea calomnie de la
tribuna, calomnie pe care ntr-o societate deschisa nimeni nu i-ar permite o,
pentru ca acuzatul poate totdeauna sa se apere contra ei, dar care, n
societatea noastr nchisa, este inatacabila i distrugtoare, n privina aceasta,
presa noastr pstreaz tcere (ca sa nu atrag atenia Occidentului asupra
persecuiilor), n timp ce n edinele i instructajele ce se tin cu uile nchise,
oratorii, la un semn al prezidiului, debiteaz, cu senteniozitate i aplomb, orice
minciuna despre persoana indezirabila. Cel interesat nu numai ca nu are acces
la acele edine i instructaje i deci nu se poate apra, dar multa vreme nici
nu tie unde i ce s-a vorbit despre el; el se afla pur i simplu ncercuit de zidul
nenduplecatei calomnii.
nc nu se cnta dect preludiul acestei calomnii, forma acesteia nc nu
se desluea, dar deja se spusese ca mi-am trdat patria, ca am fost fcut
prizonier, ca am lucrat pentru politia dumanului. Sa intentez un proces? Dar
calomniatorii erau prea numeroi i ocupau posturi oficiale.
Diomicev ma privea cu o severitate comptimitoare, cu un ochi i mai
comptimitor i reprobator (celalalt ochi nu era suta la suta normal).

Lund eu nsumi conducerea conversaiei, m-am apucat sa rspund la o

critica aprut n ziare pe marginea Casei Matrionei. Ce stupid repro
gazetresc: de ce n-am mers 20 de kilometri mai ncolo, ca sa pot arata un
colhoz frunta? * dar eu nu sunt ziarist, ci cadru didactic i lucrez acolo unde
am fost repartizat. i apoi ce este exagerat n tabloul pe care-l fac eu colhozului,
daca Izvestia, bestelindu-m, a confirmat ea nsi ca nu numai satul
Matrionei, ci tot ansamblul colhozurilor, i nu numai n 1953, ci i zece ani mai
trziu, este nc n situaia de a nu recolta nici mcar atta gru ct baga n
pamnf! Frumoasa agricultura, n-am ce zice, o ntreprindere bazata pe
putrezirea griului de smn! Ce e cu tipul femeii dezinteresate care lucreaz
gratuit fie pentru colhoz, fie pentru vecini? Oare nu vrem noi ca toat lumea
sa fie dezinteresata?
El continua sa tac i eu am pus o ntrebare care nu se cuvine sa fie
pusa de jos n sus:
Suntei de acord cu mine? Sau avei vreo obiecie? Interpelarea l-a luat
din scurt, el nc nu-i formase o prere (i nici nu putea sa i-o formeze de
capul lui!), argumentele mele nu se potriveau nicicum cu sistemul de fraze care
aveau curs la ei.
Dumneata nelegi totdeauna ce i pentru ce scrii? ntreba el
deprtndu-se de subiect.
Uurel! Eu, de buna seama, neleg totdeauna; n privina aceasta sunt
suficient de corupt de tradiia literara rusa. Dar e de* Criticii nici nu au remarcat ca eu menionasem: preedintele dealturi, care-i salvase colhozul de la faliment fcnd specula cu pdurile
aluzie la acelai Gorskov pe care criticul mi-l ddea ca exemplu.
Vreme sa vorbesc despre asta. Cu pasi precaui ma angajez pe un drum
alunecos:
Depinde n care lucruri. Pentru folosul cauzei, acolo, da: afirma
valoarea convingerilor la tineri; amintete ca trebuie construit comunismul mai
nti n om i apoi n piatra. Krecetovka are intenia clara de a demonstra ca,
iat, crimele nu sunt imputabile numai unui anumit numr limitat de
rufctori inveterai, ci ele pot fi svrite i de oamenii cei mai puri i mai
buni i ca raul trebuie combtut n el nsui. (De altminteri, Diomicev a spus
mai trziu ca el nu citise nici Folosul cauzei, nici Krecetovka i ca nu era
pregtit pentru aceasta discuie cu mine.) Dar n Matriona i n Deni-sovici,
eu Mergeam pur i simplu n urma personajelor. Nu-mi fixasem nici un scop.
(Acest personaj avea sa devina n ochii lui cheia convorbirii noastre, n
mai multe rnduri, n intervenii publice, avea sa povesteasc, mereu cu
aceleai cuvinte, cum m-a strns el cu usa cu ntrebarea: de ce scriu? i cum
eu n-am fost n stare sa fac altceva dect sa repet argumentul perimat i deja
dat la rebut de literatura realismului socialist- eu merg n urma personajelor.
Dar personajele trebuie sa mearg n urma autorului)
Plednd pentru Denisovici, eu am fcut un dubleu: o lovitura data
cruliei lui Diakov1 (intelectual de nalta clasa, acesta, dar de ce nu contribuie
i el cu mici crmizi la construirea socialismului? De ce, timp de cinci ani, n-a
fcut dect sa curee copaci de ramurile nefolositoare, treaba pe care nite

femei o fac ntr-o jumtate de ora?) i o lovitura data povestirilor lui G.

Selest2 (cum putea eroul sau preferat s-l conspecteze pe Lenin i n acelai
timp sa le ia pinea i mncarea celor care trudeau din greu?). Dar Diomicev
nu gsea condamnabila conduita btrnului comunist al lui selest, dimpotriv,
se grbi s-mi replice:
Dar Ivan Denisovici n-a terpelit o porie n plus de casa?
Dar e Ivan Denisovici! El n-a ajuns la condiia de intelectual, nu-l
conspecteaz pe Lenin! Pe el l-a stricat lagrul! i noi l pln-gem pentru ca nu
tie dect sa se bata pentru raia sa.
1 Povestire tsspre cele trite de mine. Amintirile din lagr ale unui
membru al PE i victima n 1949 a represiunii staliniste; publicate n 1964.
2 Pepita. (N. T.)
Da, a spus, plin de importanta, Diomicev. Ar fi fcut bine sa plece
urechea la oamenii contieni de acolo, care ar fi putut s-i explice sensul
cuvintelor care se produceau
(i tu, tu unde erai cu explicaiile tale cnd se produceau aceste
evenimente? i ce-ai fi fcut voi cu aceasta biata nuvela, daca eu atunci v-a fi
explicat totul?)
Eu:
Pentru a cuprinde problema lagrelor n toat amploarea ei, ar trebui
nc o carte. Dar (pe un ton expresiv) nu stiu, este oare necesara?
El:
Nu este necesara! Nu trebuie sa mai vorbim despre lagre! Este un
subiect apstor i neplcut.
Repetnd ca nu dezavuam nimic din ceea ce scrisesem i ca as scrie
exact acelai lucru daca ar fi s-l refac, eu ncercam s-i mprtesc
preocuprile mele: ca lucrez foarte ncet i ca de aceea ma gndesc sa ma ntorc
la matematica (ideea aceasta a primit-o fara umbra de ngrijorare pentru
destinul literaturii noastre naionale); ca sunt foarte nemulumit de produciile
mele i ca adesea distrug ceea ce am scris.
Am sa va spun dincolo de orice modestie: as vrea ca operele mele sa
triasc douzeci, treizeci i chiar cincizeci de ani.
El mi ierta aceasta lipsa de modestie i-l cita cu cldur pe Gogol care a
ars partea a doua a Sufletelor moarte.
Da, dA. Aa fac i eu. El era foarte mulumit.
i n ct timp ati scris Ivan Denisovicil
n civa ani, am oftat eu. N-a putea sa va spun exact. Eu tot
ateptm ntrebarea n legtur cu Cercul, care mucegia deja de-un an n
seiful lui Novi mir. Ateptam ntrebarea referitoare la Frmele, publicate n
Occident. Dar seful Aghitpropului nu tia nimic despre acestea.
n aceasta atmosfera de sinceritate reciproca i-am destinuit planurile
mele intime de creaie: Pavilionul canceroilor.
Titlul nu este prea sumbru?
Deocamdat este provizoriu. Va fi vorba despre meseria de medic. i
despre mobilizarea sufletului mpotriva morii. Cu kazahi i uzbeci.
i nu va fi o carte prea pesimista? Se neliniti el totui. Nu-u!

 Dar dumneavoastr, n general, smteti pesimist sau optimist?

Eu sunt un optimist incorijibil, oare nu se vede asta dup Ivan
Denisovicil Mi-a enumerat ceea ce trebuie evitat, ceea ce nu vrea partidul sa
apar n operele literare (aceste amnunte erau foarte precise, deja pregtite n
capul lui):
1) pesimismul; 2) nnegrirea; 3) sgei ascunse.
(Am rmas uimit: punctul trei era exprimat aa de exact nct prea sa
ma vizeze direct. As fi vrut sa stiu care dintre ei gsise formula)
Am trecut peste sgeile ascunse, dar n legtur cu nnegrirea voiam
precizri. Iat, de exemplu, mujicii din Bogucearovo, care nu permit evacuarea
prinesei Maria (i care, ei nii, l ateapt fara ndoiala pe Napoleon)1 este
aceasta o nnegrire a rzboiului pentru aprarea patriei sau nu?
Dar se vedea ca Diomicev nu citise aceasta carte i disputa eua. Totui,
conversaia capta o alura din ce n ce mai favorabila.
mi place ca nu v-ai suprat pe critica i n-ai pus-o la inima. Spuse
el nu fara o anumit simpatie.
Ma temeam ca o sa luai n nume de rau chestia asta.
Eu nu iau nimic n nume de rau, niciodat, nici n clipele cele mai
grele.
Pe parcursul convorbirii, n mai multe rnduri i fara sa fie nevoie, ma
coplei cu elogiile: dumneavoastr suntei o personalitate puternica,
dumneavoastr suntei un mare om, lumea ntreaga are ochii aintii asupra
dumneavoastr.
Ei, chiar asa! Reacionm eu uimit. Exagerai! (El chiar ca exagera:
n Occident, dincolo de moda politica, aproape ca nici nu se nelegea ce e cu
mine.)
Da, da, aintii asupra dumneavoastr i el nsui ramase vistor.
Destinul v-a jucat o festa, daca pot sa ma exprim asa.
Din ce n ce mai binevoitor cu mine, ncepu chiar sa ma consoleze:
Nu toi scriitorii sunt recunoscui n timpul vieii, chiar n epoca
sovietica. De pilda, Maiakovski.
(Dar i eu vreau asta! Sa evitam de-acum sa ne mai ntlnim,
chestiunea s-o raportam n posteritate.)
1 Evocare a romanului Rzboi i pace de L. Tolstoi. ranii nu sunt deloc
grbii s-i urmeze stpnii care fugeau din calea lui Napoleon, caci acesta,
cine tie, poate i dezrobea. (N.t.)
mi dau seama ca suntei ntr-adevr tipul rusului deschis, spuse el
bine dispus.
Eu ddeam din cap fara jena. Da, as fi fost aa daca n-a fi fost expediat
n Arhipelagul Gulag. As fi fost aa daca, timp de 48 de ani, mcar o zi nu neai fi minit daca, timp de 48 de ani, de cnd ati desfiinat diplomaia secreta
i nominalizrile secrete, ati fi fost, mcar o zi, cu inima deschisa fata de noi.
Eu vad ca ntr-adevr suntei un om foarte modest. N-avei nimic n
comun cu Remarque.

Ah, iat deci de ce se temeau ei cu Remarque! Dar de literatura rusa

s-au dezvat sa se mai teama. Vom reui noi s-i facem s-i recapete acest
nv?
Eu, bucuros, am confirmat:
Cu Remarque, nimic n comun.
n sfrit, dup toate confidentele din partea mea, el m-a considerat
demn de o confidenta i din partea lui:
n ciuda succeselor noastre, ne aflam ntr-o situaie grea. Trebuie sa
ducem lupta nu numai n afara, ci i nuntru. Tineretul este cuprins de
nihilism, de mania de a critica totul i unii iresponsabili nu fac dect s-i
mping i iar s-i mping pe calea asta.
Eu n nici un caz! Am exclamat cu sinceritate, pentru ca indiferenta
crescnda a tineretului fata de problemele generale i majore ale vieii ma
revolta.
Cu aceasta ocazie am descoperit ca amndoi ne nscuserm n acelai
an, drept pentru care a propus sa ne amintim de fremttoarea noastr
tineree, care a fost o tineree de sacrificiu.
(A fost, tovari, a fost cndva Numai ca, spre deprimarea noastr,
istoria nu se repeta, pentru ca din nou sa Prin asta, ea da totui dovada de
bun gust.)
Am rmas amndoi cu un sentiment de mare satisfacie.
Eu nu i-am cerut nici sa ma ajute s-mi public o culegere de povestiri,
nici sa ma sprijine n legtur cu piesele. Principalul rezultat a fost acela ca,
ntr-un mod cu totul neateptat, fara efort i fara pregtire, mi-am ntrit
poziia de lng noii conductori i, acum, puteam sa scriu n tihna de-a lungul
unui anumit numr de ani.
Ei n-au motenit un al doilea Pasternak! Spuse, conducndu-m la
ieire, secretarul cu agitaia.
Nu, un inginer sau un matematician mediu din secolul al XX-lea nu se va
putea obinui cu vitezele de broasca estoas cu care aceti domni din Piaa
Veche se mica pentru a-i strnge informaiile n cadrul propriului lor aparat.
Nu trecuser dect noua luni de cnd apruser Frmele n Grani. De unde
sa le tie Diomicev? Polikarpov nu le tia dect de-o luna, i le artase lui
Tvardovski i ntrebase daca sunt ale mele. Tvardovski rspunsese ca el era
sigur ca majoritatea nu sunt ale mele.
Tvardovski, de buna seama, nu le vzuse pe toate, cu toate acestea era
sigur ca nu erau ale mele! i era aa de sigur nct, trimi-tndu-m la
Diomicev, nici nu a mai amintit de acea convorbire, nu m-a mai prevenit caci
i-a fi spus ca toate erau ale mele! Iat deci logica nomenclaturista: inferiorul
(eu) n-are nevoie sa tie tot ceea ce tie superiorul (el). i inferiorul (eu) nu
putea sa fi scris ceva despre care sa nu fi fost ncunotiinat superiorul (el).
Dar, deodata, A. T. Afla din ntmplare ca revista Semita i skola se
pregtea sa publice n tara o parte din aceasta serie. Din aceasta cauza pe poet
aproape ca-l cuprinse panica: pai, le garantase efilor ca Frmele nu erau
scrise de mine! n plus, l rodea invidia: nimeni altcineva (nici mcar eu!) afara
de Novi mir nu avea dreptul sa publice operele mele. Ct privete Frmele, cu

trei ani n urma el le catalogase drept material brut, despre ce publicare putea
fi vorba? i, n sfrit, din moment ce se produsese marele necaz de a fi
publicate n Occident, nsemna ca n tara ele nu vor fi publicate niciodat]
(Ideea ca o scriere care ti s-a publicat n strintate este pierduta iremediabil i
pentru tine, ca autor, reprezint o umilire, nu l-a prsit pe Tvardovski
niciodat n anii ct l-am cunoscut. La nceput, la fel de tare i repugna i
samizdatul. El nu recunotea dect editurile deschise, oficiale, care
colaboratorilor revistei lui le erau nchise ca nimnui altcuiva.) i unde nu ma
convoca de urgenta. Probabil ca i Ia alte edituri este asa, dar la Novi mir stiu
sigur ca aa este i nu ncetez a ma minuna de chestia asta: a fcut autorul
ceva ce nu trebuia con-voaca-l la redacie! Autorul, dup cum se vede, este
considerat ca prestnd pe lng revista respectiva un serviciu de interes statal,
i, ca n orice alt serviciu de acest gen, el poate fi chemat la ordine de ctre
seful sau.
Dar, n acel august, n-a fost nimeni s-l ajute pe Tvardovski sa dea de
mine. n acea luna a plecat la Novosibirsk (unde, n treact fie spus, la o
ntlnire cu cititorii, cineva i-a pasat un bileel? Este adevrat ca Soljenin a
lucrat pentru Gestapo?).
Nu pot sa apreciez dect cu aproximaie ntorstura care se pregtea n
tara noastr n august-septembrie 1965. Odat i-odat o sa se lumineze toate
ungherele istoriei noastre i o sa ni se povesteasc exact ce i cum a fost.
Deocamdat se poate spune aproape cu certitudine ca, n frunte cu selepin, zis
surik cel de fier, se pregtea o ntoarcere brutala la stalinism. Selepin, se
spunea, propusese ca n economie i n administraie sa se strng urubul n
maniera stalinista, problema n care, cic, s-ar fi ncontrat cu Ko-sghin. Dar n
privina necesitii ca n domeniul ideologiei sa se strng urubul, nu s-a
manifestat nici un fel de divergenta. Selepin propunea sa se fac o plecciune
n fata ui Mao Tzedun, sa se recunoasc justeea liniei acestuia: n-o sa se fac
gaur-n cer, n schimb se va realiza regruparea forelor. Raionamentul stalinistilor era acesta: daca nu n ntoarcerea la Stalin, atunci n ce consta sensul
destituirii lui Hruciov? i cnd o sa trecem la treaba? n acea luna de august a
fost convocata o importanta consftuire n probleme ideologice i s-a proclamat:
lupta pentru pace continua, dar nu trebuie s-i dezarmam pe oamenii
sovietici (ci s-i asmuim fara ncetare mpotriva Occidentului); trebuie exaltat
spiritul combativ, trebuie luptat mpotriva pacifismului; linia noastr generala
n-are nimic de-a face cu coexistenta; singura vina a lui Stalin a fost aceea de
a fi desfiinat conducerea colectiva i de a fi reprimat ilegal cadre sovietice de
partid, att i nimic mai mult; nu trebuie sa ne temem de cuvintele masuri
administrative; e timpul sa reactualizam conceptul util de duman al
poporului; spiritul hotrrilor iniiate de Jdanov cu privire la literatura era
just; trebuie supravegheata revista Novi mir, de ce o lauda aa de tare
burghezia? (Erau referiri i la mine: ca am deformat adevrat imagine a lumii
lagrelor, unde au avut de suferit numai comunitii, dumanii aflndu-se acolo
pentru motive bine ntemeiate.) n concepia oamenilor lui selepin, toi aceti
pasi trebuiau fcui n secret. Un prim asemenea pas le-a reuit la nceputul lui
septembrie 1965: arestarea lui Siniavski i Daniel. (O mie de intelectuali din

Moscova, acesta era numrul de persoane a cror arestare o cereau acoliii lui
Semiceastni.) n acel nceput de septembrie plin de alarme, mi-am pus n gnd
s-mi retrag romanul de la Novi mir. Ce stiu eu, or sa vina, or sa deschid
seiful i Am plnuit totul din timp, trebuia sa ma grbesc sa ma dau la fiind
i sa ma camuflez n spatele matematicii.
Pe 6 septembrie m-am dus la dacea lui Tvardovski. L-am gsit cu boala
lui n plina recidiva. Cu pasi grei, a cobort de la primul etaj: n maiou de corp,
cu ochii tulburi. Acum mi-ar fi fost greu sa ma explic cu el chiar treaz de-ar fi
fost, darmite n halul de beie n care era. Pedala numai pe marile lui ofuri, pe
toate celelalte nu le vedea, nu le auzea, nu ie percepea.
Eu mi risc capul pentru dumneata, i dumneata Evident, nu-mi era
greu s-l neleg: nu ma deschisesem ctre el, toat reeaua proiectelor, a
calculelor, a demersurilor mele i rmsese ascunsa i acum, pe neateptate,
ieea la lumina.
Din vorbirea lui A. T., confuza, nesistematizabila n jurul unui ax logic,
reieea:
Ca n-am voie sa acionez cum vreau eu, fara sa ma sftuiesc cu el (a
se citi: fara s-i cer permisiunea);
Ca nu ar fi trebuit sa acord revistei Semiia i skola dreptul de a publica
Fartmele;
i apoi i problema brbii! Barba
Era uimitor ct de mult l obseda barba mea. Imperii se cltinau, capete
cdeau i el Barb-n sus, barb-n jos De altfel, acum, sincer ca omul la
beie, iata-l explicndu-mi:
Se spune ca vrei sa te ascunzi
Cine spune asta? n gura cui va uitai dumneavoastr?
Nu sunt obligat s-i rspund Se spune: nu poarta el barba de florile
mrului Bun procedeu de trecut frontiera
Dar cum ajuta barba la trecerea frontierei?!
Ei bine, o tai i treci de nu te tie nici vntul, nici pmntul. Clipire de
ochi apoi, de beiv, clipire vrnd sa semnifice erudiie i sagacitate. A. T. Las
a se nelege ca la secia cultura a CE se spune ca, n mod cert, eu am
transmis Frmele la Grani: Am simit ca ma cuprinde amrciunea. Nu pentru
ca aa se vorbete despre mine la secia cultura, ci pentru ca Tvardovski s-a
lsat ptruns de aceasta atmosfera i pentru ca nu are for de a se mpotrivi.
Cu toate acestea, cum-necum l-am fcut sa neleag: vreau s-mi retrag
Cercul. Ca s-i refac sintaxa.
Nu crede.
i spun sincer: socotesc ca seiful lor nu este sigur.
Asta i se pare o nstrunicie. Ce poate fi mai sigur ca un seif ntr-o
instituie sovietica oficiala?! Degeaba sunt eu autorul: sunt legat de mini i de
picioare de contract, i revista are dreptul de a nu-mi returna romanul. Cu att
mai mult cu ct eu insist sa fac curenie totala n acel seif lund toate cele
patru exemplare.
Dar A. T. Este bun, ma crede, i, orict i-ar prea de rau, promite ca
mine da un telefon la revista ca sa mi se restituie exemplarele respective.

Ei bine, aparent, totul mergea bine. Numai daca as fi avut rbdare pn

trecea surik cel de fier! Prea devreme am scos nasul Prea devreme
Pe 7 septembrie, telefonnd de la revista, cu mare greutate obin legtura
la dacea lui Tvardovski. Vocea lui este slaba, dar normala, nu ca ieri. Ma roag
prietenete: nu le lua, nu trebuie! La noi sunt n siguran, nu trebuie! Bine, ia
trei exemplare, lasa unul.
E ca o mama care-i vede copiii prsind casa. Lsai-mi mcar unul!
i doar e de neles! i redacia are dreptul.
Dar eu sunt obsedat: mie mi trebuie toate! (Eu vad mai bine! Vad mai
departe! M-am hotrt! Mi-amintesc cum i-au nfcat romanul lui Grossman1,
chiar din seiful revistei Novi mir.) Febrilitatea mea! Venic ma mpinge, ma
incita sa prevd cu douzeci de micri nainte.
Le recuperez pe toate patru. Dactilografiate conform regulilor de editare,
ele umplu un geamantan mare, fcnd imposibila nchiderea acestuia.
Cu vreun alt text mai secret, as fi luat imediat masuri de protecie, m-a
fi uitat n dreapta i-n stnga, as fi fcut sa dispar toate urmele. Dar aici este
vorba de un text purtat la lumina zilei, pregtit pentru publicare. Nu fac dect
s-l retrag de la Novi mir, care nu mai este un loc sigur, l iau, dar de fapt, nu
pentru a-l ascunde.
Ce-i drept, l duc ntr-un apartament periculos, un punct strategic (Teus)
unde, nc recent, era la pstrare arhiva mea principala, chiar aceea pe care n
noaptea de Anul Nou o adusesem de la Riazan. Dar partea esenial a
nhumrilor mele, toat comoara mea, tocmai o retrsesem de acolo. Nu mai
rmneau acolo dect lucruri secundare, semipublice, n genul Luminrii.
1 Panta rhei, povestire n care Vassili Grossman dezvluie exaciunile din
timpul lui Lemn, n special n represiunea contra rnimii, i astfel l coboar
de pe soclu pe ntemeietorul statului sovietic. (N.t.)
Exista momente cnd raiunea noastr slbete, o ia razna. Cnd
prevederea excesiva se transforma n cecitatea cea mai grava, calculul se
transforma n perplexitate, voina se transforma n abulie. (Fara asemenea
rateuri, nu ne-am mai cunoate limitele.) Teus, profesor de matematica,
pensionar, era un om foarte onorabil, dar cam neglijent, zpcit, nedisciplinat
n materie de conspiraie, i eu l tiam ca aa este; totui, timp de peste trei
ani, cum-necum totul a mers, desi amfitrionul era gur-spart la telefon i a
scris chiar un studiu semicriminal despre Ivan Denisovici, i chiar aveam de
tire ca studiul lui se afla deja la CE, ceea ce pe mine ma las rece! De curnd
retragndu-mi de la Teus ascunztoarea portabila (picup) cu arhiva mea, nu
am verificat coninutul acesteia, n-am fcut spturi pentru a verifica daca,
efectiv, Teus nu lasa descoperite dect lucruri de mai mica importanta. Dar el,
nclcind convenia noastr, scotea din cnd n cnd, pentru a citi i reciti, ba
Banchetul nvingtorilor (ultimul exemplar!), ba Republica muncii, ba poeziile
de lagr printr-o minune, nu i anumite alte lucruri. i din neglijenta nu mai
punea nimic la locul lui! Apoi, inventariind totul fara mine, el, fara mcar sa ma
anune, le-a expediat frumuel pentru vara tnrului sau prieten, Zilberberg.
i iat ca n apartamentul lui Teus-pe care-l gsisem mai sigur dect
seiful de la Novi mir mi-am nchis geamantanul cu cele patru exemplare ale

Cercului, (n timp ce-l tram pe strzile Moscovei, parca ma sufocam, ma

simeam urmrit: din cauza ca, n mod cert, din spate ma fixau, ca nite ochi
de bufnita, proiectoarele.) mi vine pur i simplu sa rd cnd ma gndesc ct de
mult mi pierdusem raiunea: ca brbat, decisesem sa cobor n adncuri i, ca
un copil, iat ca am muscat din momeala stupida a lui I. Kariakin cum ca
Rumiantev, seful lui foarte-foarte liberal, acum redactor la Pravda,
intenioneaz sa publice doua, trei capitole inofensive din Cercul. i lsnd la
Teus trei exemplare, m-am carat cu al patrulea la Pravda. Mintea mi plecase
cu sorcova.
n seara de 11 septembrie, n intervalul dintre arestarea lui i-niavski i
cea a lui Daniel, ghebistii (securitii) au percheziionat n acelai timp familia
Teus (de unde au luat Cercul) i, dintre toi prietenii ei, tocmai pe Zilberberg, ca
sa ia restul arhivei mele.
n ultima clipa nainte de a-mi ncepe coborrea n adncuri, n ultima
clipa petrecuta la suprafa, m-au rnit!
M-au rnit.
M-au rnit.
ANIMAL RNIT De atunci nc n-au trecut doi ani, dar n timp ce, dup
douzeci i doi de ani de Ja arestarea mea, sentimentul legat de aceasta se
estompeaz, noul naufragiu l-am trit mai dureros. Socul arestrii mele fusese
amortizat prin aceea ca ea ma scp de front, de lupta; prin aceea ca aveam
douzeci i ase de ani; prin aceea ca n afara de persoana mea nu suferea
niciuna dintre operele mele finite (pur i simplu pentru ca acestea nu existau);
prin aceea ca se punea la cale cu mine ceva interesant, chiar pasionant;
precum i prin presentimentul nc foarte vag (dar persistent) ca tocmai prin
aceasta arestare voi putea sa influenez cumva destinul tarii mele.
Dar eecul din septembrie 1965 a fost cea mai mare nenorocire a celor
patruzeci i apte de ani ai vieii mele. Timp de mai multe luni l-am resimit ca
pe o adevrat rana fizica greu vindecabila ca pe o lovitura de lance care-mi
strpunsese pieptul; fierul se prinsese acolo ca un crlig, imposibil s-l mai
scoi afara. i cea mai mica micare (amintirea cutrui sau cutrui rnd din
arhiva confiscata) mi producea o durere acuta.
Lovitura cea mai dura consta n aceea ca iat, dup ce absolvisem ciclu
complet scoala lagrului, constatam ct eram de prost i de vulnerabil. Timp
de optsprezece ani lucrasem la rzboiul meu de esut literatura, verificnd
trinicia fiecrui fir; o eroare asupra unei singure persoane putea sa ma arunce
n groapa lupilor cu tot ceea ce scrisesem dar nici mcar o data nu m-am
poticnit, nici mcar o data n-am comis vreo eroare; cte eforturi nu fcusem
pentru a ma apra, cte sacrificii pentru redactarea propriu-zis; planul prea
grandios, eram gata sa mai atept nc zece ani pn sa ma afirm n lume cu
toat opera mea i, n deflagraia acelei bombe literare, nu mi-ar fi prut rau sa
ard eu nsumi; dar iat, a fost suficient un pas greit, a fost suficienta o
stngcie, i tot planul, toat munca de-o via a naufragiat. i nu numai
munca mea de-o via, ci i testamentul milioanelor de disprui, al celor care
nu putuser s-l opteasc pe-al lor, al celor care, muribunzi pe-o duumea
ntr-o baraca de lagr, nu putuser s-l murmure pe-al lor testamentul acela,

eu nu-l executasem, l trdasem, ma dovedisem nedemn de el. mi fusese dat

mie, aproape numai mie, sa scap de-acolo, i ei acum cranii zcnd n gropile
comune ale lagrelor i puseser attea sperane n mine, i eu ma
prbuisem, nu fusesem la nlimea speranelor lor.
Perpetua contracie a mediastinului. n regiunea plexului solar te ia cu
greata i nu-i dai seama ce e asta: boala a sufletului sau presentiment al unei
noi nenorociri. Arsura interna insuportabila. Te ustura i nu gseti leac. Multa
vreme nu scapi de uscciunea din gt. Tensiune pe care nu poi s-o faci sa
cedeze. Caui salvare n somn (ca atunci cnd erai la nchisoare): a dormi, a
dormi i a nu te trezi! A te visa ntr-o lume tihnita i fericita! Dar, peste cteva
ore, barierele defensive ale sufletului cad la pmnt i un sfre-del incandescent
te readuce la realitate, n fiecare zi, a cuta n tine nsuti voina de a merge
drept, de a te ndeletnici cu ceva, de a munci, crend aparenta ca acest lucru ar
fi necesar i ar fi posibil pentru suflet, n timp ce la fiecare cinci minute gndul
nu-i da pace: la ce buni De-acum, la ce bun? i trieti toat viaa de parca
ai juca un rol: caci tii bine ca n realitate totu-i pierdut. Impresia ca orologiul
lumii s-a oprit. Gnduri despre sinucidere pentru prima data n viaa mea i,
sper, pentru ultima data. (O singura mn-giere: microfilmul meu, microfilmul
deci, era deja n Occident! Toat partea anterioara a operei mele scpase!) n
aceasta stare sufleteasca ce-i drept, cu ntreruperi pentru micare i
nseninare, am trit trei luni de zile. Efectuam, dintr-un impuls, operaiuni
defensive cele mai urgente, cele mai la nde-mna (de altfel, uneori i greite),
dar nu reueam s-mi fac o idee adecvata despre situaia mea n ansamblul ei,
nici sa aleg un comportament adecvat. Ma ateptam realmente sa fiu arestat,
aproape n fiecare noapte. Ce-i drept, n caz de arestare adoptasem o tactica
noua, de fermitate: voi refuza orice fel de depoziie; i voi declara nedemni sa
urmreasc injustiie literatura rusa; le voi cere formularul pentru depoziii
autografe (conform codului de procedura penala, am dreptul la aceasta, i
acum) i voi scrie: Contient de responsabilitatea mea n fata celor care m-au
precedat n marca literatura rusa, eu nu pot nici sa recunosc, nici sa accept
controlul poliienesc asupra acesteia. Nu voi raspunde la nici o ntrebare, nici a
anchetatorului, nici a tribunalului. Aceasta este prima i ultima mea
declaraie. (N-or sa aib alta soluie dect s-mi coasa declaraia la dosar!
Asta e procedeul lor.) n felul acesta, ca avea sa fie condamnare la moarte, ca
avea sa fie condamnare la nchisoare pe via, eu eram gata pentru orice. Dar,
att ntr-un caz ct i n celalalt, asta nsemna ntreruperea muncii mele. De
fapt, ntreruperea se i produsese: catastrofa ma surprinsese n toiul muncii la
Arhipelag. i materialele de mare valoare, i o parte din prima redactare deja
terminata existau ntr-un singur exemplar i reprezentau o ameninare
atomica. Cu ajutorul unor prieteni fideli, inten-sificnd masurile de precauie
pentru a dejuca filajul, a trebuit sa ascund totul n Tainia de departe, i acum
ntrebarea cnd o sa ma ntorc la aceasta carte rmnea fara rspuns.
Lucrul la aceasta carte, eu oricum l oprisem nc nainte de a ma fi
arestat.
tirea despre nenorocire m-a atins n doi timpi, nu dintr-o data. Mai nti
a venit Veronika Turkina i nu mi-a povestit dect de confiscarea romanului

dar i acest lucru mi-a fost ca un cuit n inima; am nceput s-mi fac
reprouri: ce-am fcut eu! Nu l-am ascultat pe Tvardovski, am luat romanul-i
eu nsumi sunt vinovat de pierderea lui. n momentul acela am fost anunat ca
Siniavski a fost arestat. Romanul meu ddea oare mai puine pretexte? Doua
zile mai trziu, eu eram nc n libertate. Poate ca aceasta se datora pur i
simplu faptului ca nc nu ma gsiser la mine n Rojdestvo? Dar ce se
ntmpla n locuina mea de la Riazan? Habar n-aveam. Viaa mea, se alegea
praful de ea. Poate ca ei trecuser deja pe-acolol Era spre seara, nghesuind
degrab cteva lucruri n main i ceea ce mai rmsese dintre manuscrise
(dup plecarea noastr, de-acum ntr-o ora, ei pot sosi i percheziiona), lundo pe drumurile de la periferia Moscovei, ocolind oraul, am ajuns la dacea lui
Tvardovski: sa reuesc a-l pune la curent mai nainte ca eu sa fiu arestat.
Nici acum nu neleg de ce descoperirea Cercului-87 mi s-a prut mie
atunci o catastrofa: eu nc nu cunoteam catastrofa principala, dar faptul ca
romanul meu ajunsese la Lubianka nu fcea dect sa confirme proverbul
latinesc cum ca au i crile soarta lor i sa marcheze debutul carierei mele
literare. (Cred ca ei veniser nu dup roman, care a fost pentru ei un cadou
suplimentar; aceasta aciune a fost un prilej de a se conferi cuiva un ordin i de
a se jubila n instante. i numai anii vor arata daca respectivii n-au jubilat pe
riscul propriului lor cap. Romanul, ca i un ghear n muni, poate ca li s-a
prut ca, atta timp ct nu este mpins s-o ia din loc, este mai putin
periculos)
Un necaz, suprapunndu-se altui necaz, a fcut sa rmn n pana de
benzina pe ultimul kilometru i a trebuit sa umblu, cu o canistra goala n
mna, prin Pahra, orelul scriitorilor. Tvardovski era acas i discuta cu
meterii care consolidau gardul noii sale vile i-i mutau portalul. Acetia cereau
o arvuna substanial. Am intrat i eu n vorba i, fcndu-i semn lui A. T. Sa
vina deoparte, i-am spus n oapt:
Vesti proaste. Au confiscat romanul. Pe loc i s-a contractat tot trupul.
De acolo?
Trebui mai nti sa termine trguiala cu meterii, sa mearg dup
benzina la Tendriakov, iar apoi eu sa revin cu masina-n timpul acesta, A. T.
Reui sa se obinuiasc i cu aceasta noua idee.
n acea seara, el s-a prezentat splendid, mult mai bine dect mine. Cu o
sptmn n urma, n aceste camere, pentru o problema infinit mai mrunt,
se suprase aa de tare, i dduse drumul la toi nervii, mi fcuse reprouri
i acum, dimpotriv, nu mai reproa nimic, desi se dovedea ca avusese
dreptate. Astzi, avea o inut brbteasc, echilibrata, nu se arata deloc grbit
sa ma ntrebe unde i cum s-a ntraplat asta i sa discute situaia. Dacea lui
era cam sumbra i avea alura de mic castel. Ddu foc unui brat de vreascuri
din emineul decorativ. Rmseserm amndoi la gura sobei.
Primul lui reflex a fost acela ca se va plnge a doua zi lui Dio-micev.
Dup o ora, dup ce mai chibzuise, mi-a spus ca ar fi mai bine sa fac eu lucrul
acesta.
M-am apucat pe loc sa ntocmesc un proiect de scrisoare, dar din
momentul acesta se ivi o prima i foarte mica fisura care apoi avea sa se

lrgeasc: A. T. Insista ca eu sa folosesc expresiile cele mai blnde i chiar

imploratoare, n special nu admitea sa scriu confiscare ilegala. El insista sa
scot neaprat acest cuvnt, pe motiv ca aciunile organelor respective nu pot fi
ilegale. M-am mpotrivit fara fermitate. (A doua zi, la Moscova, mi-a telefonat
special ca sa ma ntrebe daca am schimbat cuvntul. Spre ruinea mea, am
cedat: n loc de ilegala, eu, de data aceasta slugarnic, am scris nemeritata.
Nu mi-a venit n mintea mea ntunecata un cuvnt mai potrivit care sa nceap
cu aceleai litere1, pentru a avea mai putin de corectat.)
Dup o noapte fierbinte i fara somn, noi, eu i sotia, am plecat dis-dediminea la Moscova. Acolo, dup cteva ore, Teus mi-a dat de veste despre un
necaz mult mai mare: n aceeai seara de 11 septembrie fuseser confiscate i
Banchetul nvingtorilor, i Republica muncii, i poeziile despre lagr! Nu
puteam sa neleg cum de s-a putut ntmpla aa ceva, caci aceste materiale nu
se mai aflau la Teus! Asta ntr-adevr era o nenorocire, caci cele de pn acum
nu fuseser dect mici mizerii inaugurale! Se rupeau i se prbueau podurile
sub picioarele mele, fara glorie i nainte de vreme.
(Deci asemenea ntorsturi am avut eu n vedere atunci cnd am
subintitulat cu amrciune aceasta carte schie din viaa literara)
Dar declaraia ctre Diomicev am ntocmit-o ca i cnd n-a fi fost la
curent cu chestiunea romanului. Traversam una dintre acele zile moscovite
nsorite, animate i cu totul ireale; apoi, dup un control amnunit, am intrat
din nou n somptuoasa cldire a CE, unde att de recent mi se rezervase o
primire att de reuit; am traversat vastele coridoare pustii, mobilate ca nite
camere; pe ui nu erau nscrise funciile, ci numai numele nume
insignifiante, necunoscute, fara relief; i declaraia am remis-o unui amabil
secretar, o mai veche cunotin de-a mea.
De acolo m-am dus la Novi mir, A. T. Nu-i gsea linitea din cauza
expresiei aciuni ilegale, voia sa aud din gura mea ca am suprimat-o. i mai
cerea el ceva foarte important: sa nu spun nimnui ca mi s-a confiscat
romanul! Altminteri o publicitate indezirabila ar complica foarte mult situaia.
Fisura se lrgea. A cui situaie? A forurilor superioare sau a mea?
Indezirabila? Dar publicitatea era singura mea scpare! Am sa povestesc
oricui mi-o iei n cale! Am s-i pndesc i am s-i gsesc pe cei care, o data ce
le voi spune povestea, or s-o ras-pndeasca pe o arie ct mai vasta! (Lundu-mi
Cercul mpreuna cu provocatorul Banchet, ei nu-mi complicaser, ci mi
uuraser
1 n rusete nezakonnoe (ilegala) i nezaslujennoe (nemeritata). (N.t.)
existenta: de-acum puteam sa fac mai multa tevatura n jurul confiscrii.)
Dar a ma deschide pe loc lui Tvardovski nsemna s-l expun la un infarct!
Cum poate o idee de o insolenta att de inimaginabila sa se vre n capul unui
autor descoperit de ctre partinicul Novi mirii. Dup asta, ce-o sa se ntmple
cu Novi mir? Nu, nu este gata A. T. Sa nghit cu polonicul aceasta oroare.
Trebuie sa i-o servesc cu linguria.
Rezulta ca n-au luat numai romanul. Ci i vechea versiune a piesei
Cerbul i trfa ocnei i nite poezii despre lagr.
A. T. Deveni mai sumbru:

 i poeziile, ele nu sunt despre tticu i mmica?

Fcu o mutra acra. Dar era bucuros ca una dintre copiile romanului
scpase gratie chiar seifului Pravdeil n cursul acelor zile, toate au nceput sa
se mite, pe Rumiantev l-au zburat de la Pravda, iar binevoitorul meu Kariakin
a trebuit sa mearg s-mi recupereze romanul din forfota de acolo.
Eram deja n 20 septembrie, n sptmna ce trecuse de la arestarea lui
Siniavski i Daniel, cuprinsa de panica, toat Moscova, cum se spune,
schimba ascunztorile unde inea samizdatul i crile criminale ale emigraiei,
le plimba n pachete de la o casa la alta, spernd ca aa va fi mai bine.
Doua sau trei percheziii i cte alarme, cine, retractri chiar! aa de
plpnd i de nesigura era libertatea conversaiilor i a manuscriselor care ne
fusese druit i care existase n vremea lui Hruciov.
n ce privete romanul, l-am rugat pe Kariakin s-l aduc de la Pravda
direct la Novi mir. Supraestimnd vigilenta i ghearele KGB, noi nu eram
convini ca binevoitorul Kariakin va reui s-l aduc. Dar l-a adus fara sa
ntmpine greuti: eu l-am pus pe micul divan din biroul lui A. T. i acum l
ateptam pe acesta. Nu ma ndoiam de faptul ca, la vederea exemplarului
salvat, A. T. Va simi cum i bate inima i, bucuros, va pune imediat romanul n
seif. Mi-l i imaginam cum radiaz de bucurie. Sosi i A. T, ncepu conversaia
mapa groasa, bine cunoscuta, se afla pusa piezi pe micul divan. A. T. O zri,
se apropie i, fara s-o ating, ntreba contrariat: Asta ce-i?
I-am spus eu ce este. Iar el, ncruntat i dintr-o data distant fata de mine,
deveni de nerecunoscut:
Dar de ce l-ai adus aici? Acum, dup confiscare (iat deci confiscarea
legala!) noi nu mai putem s-l pstrm la redacie. Acum sa nu te ascunzi n
spatele nostru.
Parca m-a lovit cu ceva n cap! Nu pentru ca as fi tremurat pentru
acest exemplar, eu mai aveam (aveam i n Occident unul), dar el era convins
ca acesta era unul dintre ultimele doua! (Lui A. T. i plcea cnd cineva i
compara revista cu Sovremennik-ul lui Pus-kin. Desigur, erau alte timpuri, dar
daca Pukin ar fi fost rugat sa salveze un roman pe care-l vneaz Secia a treia
oare el ar fi refuzat sa ia mapa, oare ar fi respins-o?)
Mai mult dect att-A. T. A refuzat sa publice n Novi mir scrisoarea n
care eu combteam calomniile privind biografia mea (agitatorii komsomolului i
ai partidului deja colportau prin toat tara povesti cum ca eu am fost n
serviciul nemilor, ca am fost poliai i gestapovist). Cu doua sptmni n
urma, A. T. nsui ma sftuia sa fac aceasta scrisoare (cu enigmaticul mi s-a
recomandat.). Dar iat necazul: originalul scrisorii mele l trimisesem la
Pravda, contnd pe Rumiantev, n prezent debarcat, iar lui Tvar-dovski i
remisesem copia.
Nu am obiceiul sa rspund la scrisori care mi se trimit n copie l-am
auzit spunnd.
Asa de mult se schimbaser poeii
i ce sa combai, atta timp ct romanul este reinut? O sa se
spun: nseamn ca ceva estel

n aceste cuvinte rsun siguran de sine a nomenclaturistului. Simpla

logica!
Daca romanul este reinut n 1965, cum se poate susine ca autorul na fost poliai n 1943? (Problema era alta, desigur! El n-avea puterea de a-mi
publica replica i trebuia sa gseasc o explicaie onorabila pentru refuzul sau:
convingerile, m-nte-legeti.)
Eu, pierdut, edeam lipit de scaun, rspundeam fara vlaga, iar
Tvardovski nu mai contenea cu reprouri fastidioase la adresa mea:
1) Cum am putut eu sa adresez n aceste zile, fara sa ma sftuiesc cu el
(!), trei plngeri la alti trei secretari ai CE; n felul acesta l-am ofensat pe Piotr
Nilci Diomicev, ceea ce acestuia o s-i reduc dispoziia de a ma ajuta.
Explicaia lui A. T. A fost urmtoarea: Daca cineva mi cere un
apartament, dar numai mie, l ajut din toate puterile mele, dar daca-i scrie i
lui Fedin i lui Tvardovski, atunci i spun: perfect, sa te ajute Fedin. i ce
asemnare vedea el aici ntre una i alta? Ca i cnd dimensiunile
evenimentului permiteau sa te gndeti la vreo ofensa, la nite sentimente
personale ale unor secretari ai CE. i tata bun s-mi fi fost Diomicev i tot nar fi schimbat cu nimic situaia. Coliziunea era ntre stat i literatura, iar
Tvardovski vedea aici nu stiu ce jalba personala. Daca m-am grbit sa trimit
nc trei scrisori (lui Brejnev, Suslov i Andropov*), am fcut-o pentru ca aveam
nite temeri: Diomicev nu-mi inspira ncredere, el mi ziceam poate ca e deal lui selepin, o s-mi ascund scrisoarea i o sa spun ca eu nu m-am plns,
ca deci ma simt vinovat.
Ma rog, A. T. Ierta omenetii mele slbiciuni aceasta publicitate care era
de-acum fapt consumat, ierta faptul ca nu m-am abinut, ca i-am vorbit nu stiu
cui despre reinerea romanului. (Nu m-am abinut!
M-am dus special la conservator, la concertul lui ostakovici, i acolo
am povestit despre necazul meu.) Dar:
2) Daca m-a fi sftuit cu el ca sa stiu cui s-i mai trimit plnge-rea, el,
A. T., mi-ar fi recomandat sa ma adresez direct i nemijlocit lui semiceastni
(ministrul Securitii Statului). De ce s-l ocolesc!
Pentru moment, am fcut o brusca micare napoi: asta, niciodat! A te
adresa lui semiceastni nseamn a recunoate suveranitatea Siguranei
Statului asupra literaturii!
Tvardovski nu putea i nu putea sa neleag:
3) Cum am putut eu la un moment dat sa le ncredinez celor de la
Sovremennik piesa mea, n ciuda opoziiei salel
Ct de important era pentru el ca tocmai acum s-i regleze conturile cu
aceti gangsteri ai scenei! Ct de important era pentru el ca s-mi fac
reprouri n acest ceas al meu de cumpn! i, n plus:
4) Cum am putut eu sa pun la pstrare sacrosanctul Ivan Deni-sovici
mpreuna cu nite ranchiunoase piese despre lagre? (Caci, nu-i asa, prin
aceasta aruncam o umbra nu numai asupra sacrosanctului Ivan Denisovici,
ci i asupra revistei Novi miri i, n plus:
5) De ce n-am primit eu un apartament la Moscova ntr-un moment n
care puteam primi chiar i o vila? i:

* Eu nu prevedeam, desigur, ca el avea sa devina ulterior sefiil KGB.

6) Cum am putut eu permite revistei Semiia i skola sa publice Frmele
mele? i, n sfrit, extraordinar de important, foarte nou (cu un aer posac, fara
zmbet i sobru suta la suta):
7) De ce am nceput sa port barba? Nu cumva ca sa mi-o rad cnd va fi
nevoie sa ma fac de nerecunoscut i astfel sa trec mai uor frontiera? (Nu
pierdu ocazia s-mi transmit i bnuielile nu stiu crui personaj sus-pus: de
ce m-am zbtut atta sa ma mut la centrul atomic Obninsk?)
Revenirea obsesiva la aceste reprouri meschine avea un caracter prea
putin brbtesc.
Nu m-am zbtut sa ma apar. Nu-mi verificasem frmghia, se rupsese i-mi
meritam postura jalnica n care ma aflam.
Singurul gest amical pe care l-a fcut A. T. n intervalul acesta de o ora
btut pe muchie a fost s-mi propun nite bani. Nu i-am luat nu de lipsa
banilor ma prpdeam eu
Mi-am luat la subsuoara romanul repudiat, ca un copil abandonat, i am
cobort sa sigilez cu ceara rosie mapa la curierul-iscoada al revistei Novi mir
(tot un calcul de sclav, i de data aceasta: cnd va veni KGB sa vad ca n-am
dat nimnui s-mi citeasc romanul). De altfel, douzeci i patru de ore mai
trziu, mi-a venit inspiraia s-l depun la oficiala Arhiva centrala de stat
pentru literatura i arta.
Toat sptmna trecuta necazul ca necazul, dar trebuie srit prleazul
ma ocupasem de salvarea manuscriselor principale i a tot ce mai scpase,
precum i de prevenirea oamenilor ca sa nu-mi mai trimit scrisori. Dup ce mam descrcat de aceste poveri, dup ce au fost rezolvate problemele cele mai
imediate i cele mai stringente m-a cuprins acea amrciune mistuitoare i
sfietoare pe care am evocat-o la nceputul acestui capitol. Nu tiam, nu
nelegeam cum sa triesc, nici ce sa fac, i cu mare greutate ma concentram ca
sa lucrez dou-trei ore pe zi.
n acest timp, K. I. Ciukovski mi-a propus sa stau la el (i trebuia curaj
pentru aa ceva), gest care mi-a fost de mare ajutor, mi-a ridicat moralul. Miera teama sa rmn la Riazan. Acolo le era uor sa ma blocheze, acolo puteau
sa ma aresteze pe neobservate i chiar fara a se face rspunztori de aceasta:
oricnd se putea spune ca a fost vorba de o nenelegere, de o greeal a
securitii locale. La dacea lui Ciukovski, la Peredelkino, o asemenea greeal
nu era posibila. Pe sub bolile umbroase ale coniferelor din parcela lui K. I., ma
plimbam cu dezndejdea n suflet, ore n sir, ncercnd zadarnic sa neleg
situaia mea i, lucru i mai important, sa descopr sensul superior al
nenorocirii care se abtuse asupra mea.
Familiaritatea cu istoria rusa ar fi putut demult sa descurajeze pofta de a
cuta nu stiu ce brat justiiar, nu stiu ce superioara semnificaie cosmica n
lanul nenorocirilor abtute asupra Rusiei ct despre mine, capacitatea de a
percepe n propria mea viaa aceasta mna care te ndruma, acest sens foarte
luminos i care nu depinde de tine, ma obinuisem s-o exersez nc din anii de
nchisoare. Nu totdeauna reueam sa neleg la timp avatarurile vieii mele;
adesea, din slbiciune a trupului i a spiritului, le nelegeam contrar

semnificaiei lor adevrate i vzute n perspectiva efectelor lor ndeprtate. Dar

mai trziu era imposibil sa nu mi se reveleze sensul autentic al evenimentelor
trecute i cu mine nu se ntmpla altceva dect ca rmneam mut de uimire.
Nenelegnd drumul adevrat, multe n viaa le-am fcut n rsprul scopului
principal pe care totui mi-l fixasem dar totdeauna ceva m-a adus pe calea
cea dreapta. Aceasta redresare devenise pentru mine ceva aa de obinuit, o
posibilitate aa de sigura, nct nu-mi mai rmnea de fcut dect un singur
lucru: sa neleg ct mai corect i mai rapid orice mare eveniment al vieii mele.
(Viaceslav Vsevolodovici Ivanov ajunsese i el la aceasta concluzie, desi
propria lui via i oferise un cu totul alt material. El o formuleaz n felul
urmtor: Exista un sens mistic n viaa multor oameni, dar acesta nu este
perceput de toi n mod corect. El ne este dat cel mai adesea ntr-un limbaj
cifrat i noi, nedescifrndu-l, cdem prada disperrii la gndul ca viaa noastr
este lipsita de sens. Reuita marilor existente tine adesea de faptul ca omul a
decriptat cifrul care i-a revenit, ca l-a neles i ca a nvat sa mearg pe
drumul ce i se potrivete.)
Dar eu nu-mi nelegeam eecul! Fierbeam, ma revoltam i nu nelegeam:
de ce trebuia ca lucrarea aceasta sa se prbueasc?
Nu a mea proprie, desigur, ci singura, aproape singura care scpase ca
amintire despre ceea ce a fost adevrat? De ce trebuie necesarmente ca
adevrul sa le fie mai putin sau aproape deloc cunoscut urmailor notri
(fiindc oricui va veni dup mine i va fi i mai greu dect mi-a fost mie s-i
dezgroape; iar cei care au trit naintea mea nu mai sunt n via, n-au pstrat
nimic sau au scris despre lucruri cu totul altele dect acelea de care, nu peste
multa vreme, Rusia va fi nsetata)? De multa vreme i gsiser justificare i
arestarea mea, i boala mea ucigtoare, i multe evenimente personale dar
iat acest eec nu-l puteam nelege! Acest eec anula categoric tot sensul
anterior.
(Aa-i apreau lucrurile unui sceptic ca mine! i n-au trecut mai mult de
doua toamne i iat, n iarna care a trecut, mi se pare ca deja am neles totul.
De aceea m-am i apucat sa fac aceste nsemnri.) Doua evenimente politice
nu dintre cele mrunte -* au fost de natura sa ma bucure la sfritul lui
septembrie n timpul ospeiei mele la Ciukovski; ele, reunite sub semnul
acelorai constelaii, s-au produs aproape n aceleai zile. Unul a fost
nfrngerea rzmeritei comuniste n Indonezia, al doilea nfrngerea aciunii
lui selepin. Se acoperise de ruine acea China creia selepin chemase sa i se
fac temenele, i el nsui, surik cel de fier, iniiatorul ofensivei din august a
aparatului, nu reuise sa rstoarne pe niciunul dintre succesorii lui Hruciov.
Cu un avans de o jumtate de an, raportorii la congresul al XXIII-lea erau deja
desemnai dar selepin nu era printre ei. Instalarea lui selepin n vrful
piramidei ar fi nsemnat urgentarea sfritului meu. Acum mi se promitea un
rgaz de o jumtate de an. Evident, aceasta nc nu reprezenta o protecie
sigura, ci numai o speran, i aceea n stare embrionara. O protecie sigura,
mi se prea mie, ar fi fost daca radioul occidental ar fi anunat confiscarea
romanului meu. Aceasta era, desigur, altceva dect arestarea unor oameni vii
ca Siniavski i Daniel, dar totui, calcate-ar ursul, cnd i se ia unui scriitor rus

munca lui de zece ani pentru a o zvori! Atunci, zeloii partizani ai

democraiei greceti i ai Vietnamului de Nord n-ar putea sa consacre acestui
eveniment fie i numai un rndule? Sau le este cu totul indiferent? Sau nu
stiu?
M-au mai psuit dar ce era potrivit sa fac eu acum? Nu puteam sa
pricep. Am luat atunci decizia care nu trebuia: acum este momentul sa public.
Mcar ceva.
i le-am trimis celor de la Novi mir piesa Luminare n vnt, necunoscuta
lor pn n prezent. Dup ce-au citit-o toi, m-am dus la redacie.
n luna n care nu ne vzuserm, Tvardovski devenise i mai abtut, se
simea incomodat, ncercuit, chiar distrus: toate acestea pentru ca acolo sus nu
i se vorbise amabil. (Diomicev l certase aspru: n momentul n care avea nevoie
de el, el nu se inea pe picioare.
Ar fi trebuit sa mearg la Roma pentru a fi ales vicepreedinte al
Asociaiei Europene a Scriitorilor; nu era agreat acolo nici Surkov, nici
Simonov.)
Totui, A. T. l ntrebase n doua rnduri pe Diomicev n legtur cu
romanul meu, telefonic, ce-i drept. Avnd n vedere ce supliciu era pentru el
acest demers, trebuie sa dam o nalta apreciere efortului sau. Da, am dat
dispoziie sa i-l restituie, a rspuns Diomicev prima data. Era, evident, o
minciuna. Da, am dat ordin ase clarifice problema, a rspuns el a doua oara.
Tvardovski se descurca prost n legtur cu ceea ce mai era de fcut, nici
eu nu ma descurcam mai bine. i, n ce ma privete, am consimit la o inepie:
sa cer audienta la Diomicev.
Reacia lui A. T. La piesa mea n-a fost de natura sa ma bucure. Eu tiam
ca este anemica i prolixa; el nsa o gsea foarte scenica (bietul A. T., poziia
lui de nomenclaturist nu-i permitea sa frecventeze teatrele din Moscova, sa se
tina la curent cu teatrul modern). Aadar, de ce sa n-o publice? Dar se ivi o
problema:
Dumneata prezini lucrurile sub masca nu stiu carei tari, dar, de fapt,
vorbeti despre noi, lucrul asta este prea clar, concluzia piesei este fara echivoc.
La care eu, absolut sincer, i-am rspuns:
Eu am scris asta despre viciile ntregii omeniri contemporane, n
special ale celei ghiftuite. Admitei ca pot sa existe vicii contemporane
universalei El:
Nu, nu pot accepta acest punct de vedere care nu face o delimitare
ntre capitalism i socialism. i nu pot mprti vederile dumitale asupra vieii
i a morii. S-i spun ce-a fi fcut eu daca torul ar fi depins n ntregime de
minei De data aceasta, nu o prefa as fi scris, ci mai degrab o postfa (nu
sesizase nota de depreciere pe care o comporta chestia asta) n care as spune
ca noi nu putem sa ascundem de cititor ceea ce scriu autorii (oh! Oh! Dup
cincizeci de ani!), dar ca nu mprtim opiniile exprimate i ca datoria
noastr este sa le combatem.
Eu:
Ar fi minunat! Mai mult nici nu-mi trebuie.
El:

 Dar asta nu depinde de mine.

Eu:
Ascultai, A. T., daca asta ar fi scrisa de un autor occidental, ai notri
s-ar bate pe ea, ar monta-o imediat: vedei bine cum autorul stigmatizeaz
realitatea burgheza.
El:
Da, daca autorul ar fi un oarecare Arthur Miller Dar, cu toate
acestea, i la el personajul negativ ar avea ieiri anticomuniste.
Dar asta s-a ntmplat numai ntr-o piesa! A. T. Se fcuse rau i
nencreztor fata de mine; eu nu eram acel cristal limpede pe care el ardea de
nerbdare s-l prezinte celor din Piaa Veche i ntregii omeniri progresiste.
Dar eu n-aveam nimic de pierdut i i-am ntins Palma dreapta, ceea ce
pn atunci ezitasem sa fac.
O lua cu amndou minile, bucuros, aproape tremurnd. Este un gen
confirmat de practica literara, proza mea dar poate sa treac?
A doua zi la telefon:
Partea descriptiva este excelenta, n general este mai teribil dect tot
ce ai scris pn acum.
i a adugat:
Noteaz ca nu m-am angajat cu nimic
O, desigur ca nu! Desigur, revista nu se angaja! Nu ma angajam dect eu:
s-mi trambalez operele pe aici i numai pe aici. Dar cte refuzuri trebuie sa
mai suport i totui sa continuu a ma socoti membru al echipei lui Novi miri
Mare mngiere mi-a procurat n aceste luni lectura zilnica a proverbelor
ruseti. Parca as fi citit o carte de rugciuni. Ia ascultai:
Tristeea nu te omoar, dar te cotonogete.
De necaz nu scapi dormind.
Vine soarta cea rea, minile ti le-o lega.
Timpul nemilos-munte prapstios: cum l masori, asa-l cobori. (Asta se
referea la greelile mele, cnd unii ma ridicau n slava cerurilor iar eu stteam
gur-casc, fceam pe modestul, ratam ocaziile una dup alta) i n
continuare:
Necazul nu-i pune treangul de gt.
Noi cu tristeea, Dumnezeu cu tandreea.
Totul trece, numai adevrul nu se petrece!
Ultimul era pentru mine o consolare deosebita. Un singur lucru rmnea
neclar: cum sa ajut eu acest adevr? Caci
Cu jalbe nu treci marea. i stlalt, cu aluzie directa:
Unul de teama a murit, altul de teama a nviat. i unul enigmatic:
A sosit nenorocirea n-o lipsi nici pe ea de zmbetul tau. Aadar, pe
mine teama trebuia sa ma renvie. Aadar, voi pune n serviciul binelui
aceasta nenorocire. i poate chiar n serviciul unei victorii? Dar cum? Cifrul
ceresc rmnea nedezlegat.
La 20 octombrie, la Casa Centrala a Scriitorilor, era srbtorit S. S.
Smirnov (50 de ani). Kopelevii ma convinseser sa ma arat i eu pe-acolo,
pentru prima data dup trei ani de zile de cnd eram membru al Uniunii

Scriitorilor: sa se vad ca sunt bine-sanatos i zmbesc. Ca sa fiu cinstit, era

prima data cnd asistam la un jubileu i-i auzeam pe confrai ludndu-se
unul pe altul. Smirnov prezidase edin care se ncheiase cu excluderea lui
Pasternak. Dar de asta eu habar n-aveam, caci de-a fi tiut, pe-acolo n-a fi
trecut. Cu fortreaa sa de la Brest-Litovsk1, el, se spunea, a binemeritat de la
patrie. Numai ca eu chibzuiam n mintea mea: cum ar fi dus el trebuoara asta
la bun sfrit daca i s-ar fi interzis sa viziteze ruinele fortreei, daca i s-ar fi
interzis sa se apropie de microfonul radioului central, daca i s-ar fi interzis sa
scrie vreun rndule n vreun ziar sau n vreo revista, sa ia cuvntul n public
fie i o singura data i chiar sa vorbeasc despre aceasta n vreo scrisoare; i
daca, ntlnindu-se cu vreun fost lupttor de la Brest, n-ar fi putut discuta cu
el dect pe ascuns, fugind ct mai departe de urechile indiscrete i derutndu-i
pe cei de la filaj; i daca dup material ar fi trebuit sa mearg fara diurna de
deplasare; i daca ar fi fost nevoit sa nu-i tina acas materialele colectate i
nici propriul sau manuscris; n asemenea situaie ce-arfi ieii Ar mai fi scris el
o carte despre fortrea de la Brest, i nc aa de documentata? Asemenea
restricii nu sunt de domeniul imaginaiei. Tocmai cu astfel de restricii m-am
confruntat eu cnd am adunat cele 227 de marturii pentru Arhipelagul Gulag.*
1 S. S. Smirnov a scris mai multe cri n care i glorifica pe aprtorii
Brest-Litovskului n cel de-al doilea rzboi mondial: Fortreaa Brestului, Eroii
din Fortreaa Brestului, Povestiri despre eroi necunoscui. (N.t.)
* De fapt, n seara aceea, mprejurrile au fost de-aa natura nct
principalul srbtorit a reieit ca este, nu stiu de ce, marealul Jukov, invitat
sa ia loc n prezidiu. La fiecare rostire a numelui sau i asta s-a ntmplat de
vreo cinci sau ase ori sala a izbucnit n foarte sincere aplauze. Scriitorii din
Moscova l omagiau demonstrativ pe marealul czut n dizgraie! Mica radupa
ceremonie, n vestibulul Casei Centrale a Scriitorilor (CES) s-a produs o
oarecare rumoare: eu eram aici. i vreo zece scriitori din Moscova, urmai de
funcionarii CES, au venit pentru a face cunotin cu mine. Apropierea dintre
noi s-a fcut ca i cnd eu as fi fost nu autorul ameninat al unui roman
confiscat de autoriti, ci un laureat rsfat i atotputernic. i njur, uoteli,
priviri piezie. Ce era asta? Magnetismul gloriei, chiar n disgratie? Sau deja un
semn ncurajator al vremurilor? Sau, pur i simplu, nu au cunotin despre
situaia dezastruoasa n care ma aflu?
A participat la jubileu i Tvardovski. Clipind din ochi din cauza birturilor,
el a disprut repede de la masa prezidiului care nu-i fcea nici o placere, s-a
dus n culise sau poate la restaurant, i a reaprut n vestibulul de la ieire.
Fierbea de gelozie ca n-a fost el cel care m-a adus prima data la CES (i, ca sa
fiu drept, nu ma sfatui-sem cu el daca sa vin aici sau nu!). Urmat ndeaproape
de Demen-tiev i de Kondratovici, scutierii sai, el m-a tras imediat deoparte,
rupndu-m de prietenii mei i de aceste prezentri. Unde dispruse
amrciunea de alaltieri? Vad ca barba dumitale nu mai este a la
Hemingway, trage deja spre Dobroliubov! fcu el o remarca. Cei doi, firete,
confirmar cu promptitudine, n doua zile, pentru ei, chiar barba mea se
schimbase! De fapt, iat de ce: mi se promisese o audienta a doua zi la
Diomicev.

 Victorie! Victorie! Jubila Tvardovski, reconfortat. El simea deja mirul

plcut mirositor care, n curnd, foarte curnd, avea sa se reverse dinspre cei
de sus mai nti asupra mea, dar apoi i asupra lui, i apoi i asupra revistei.
Orice s-ar fi spus acolo o sa mi-l restituie, n-o sa mi-l restituie dar de vreme
ce maprimea, era deja o victorie! Sun-m mine neaprat, eu am sa fiu toat
ziua la telefon.
Bietul A. T.! Nu se nstrinase defel de mine, sufletete continua sa fie
pentru mine, numai ca i eu trebuia s-mi bag minile n cap, sa nu ma
obrznicesc cu Conducerea, ci s-o fac sa ne fie favorabila.
Bufnire a opiniei publice. Dar va duce aceasta la ceva pozitiv? Cel care ar
fi trebuit sa fie i n-a fost de Gaulle-ul nostru edea acolo n costum civil negru
i zmbea amabil. Amabil, da, amabil, dar servil, ca toi marealii i toi
generalii. Iat deci ct de mult deczuse spiritul naiunii: nici printre
comandanii de oti nu mai exista o personalitate.
Dar, a doua zi, spre disperarea lui Tvardovski, mi s-a refuzat audienta la
Diomicev. Adic nu mi s-a refuzat direct; m-a primit asistentul lui Diomicev,
mai exact, referentul cu probleme culturale, I. T. Frolov, dar aceasta nu putea
trece drept o audienta. Referentul era un om de 36 de ani. Fata nc nu i se
abrutizase, era destul de inteligent i punea multa abilitate i struina n a
menine o linie de mijloc ntre democratismul sau interior, dublat, desigur, de o
extrema amabilitate n contactul cu un scriitor respectat i contiina
respectuoasa, mereu vie, de a fi n preajma unui important om politic.
Nu puteam dect s-i repet referentului coninutul noii mele scrisori
ctre Diomicev, scrisoare n care aminteam de confiscarea arhivei mele, dar n
care scriam i despre faptul ca multi conductori de partid n-aveau nici cea
mai mica intenie de a repeta astzi anumite afirmaii fcute de ei nainte de
congresul al XX-lea i de a raspunde pentru ele. Asta era deja culmea
obrzniciei! i obrznicie era n scrisoare i faptul ca tocmai acum, cnd mi se
pregtea cazarea la Bolsaia Lubianka, eu declaram ca la Riazan locuiam n
condiii mizerabile i ca solicitam un apartament La Moscova!
n lipsa de alt subiect, ne-am angajat, eu i referentul, ntr-o discuie pe
teme literare generale. Cu aceasta ocazie, el i-a exprimat prerea ca toat
literatura sovietica de astzi este foarte cenuie (era totui odrasla lor! A
cenzurii lor! Dar el explica aceasta situaie printr-o penurie temporara de
talente din popor. Eu sunt mai optimist dect dumneavoastr! I-am spus eu
pe un ton de repro.
Talente exista, numai ca dumneavoastr nu le dai voie sa se afirme.
); ca de aceea nu exista absolut nimeni care sa ma poat concura, vai, nici
chiar olohov; ca n mod sigur oamenii vor citi opera mea, dar pe a
concurentului meu nu o vor citi, i iat deci singurul motiv care interzice
publicarea mea cu temele mele tragice; i nc un lucru, foarte interesant
acesta: din partea noastr, a fotilor deinui care am ndurat attea suferine,
el vede o manifestare de egoism n faptul ca vrem sa imprimam tineretului
propriile noastre triri n legtur cu o epoca revoluta.
Chestia asta, pur i simplu, m-a uluit; aceasta morala a Marelui Hugh
din povestirea lui Oscar Wilde! Aceste cteva perle despre egoismul acelora care

vor sa spun adevrul! Care va sa zic, n cercurile conductoare, formula era

bine pusa la punct, bine turnata, era moneda curenta! Pentru ei este plcut i
important sa tie ca cei buni sunt chiar ei ei, care se strduiesc sa educe
tineretul n minciuna, uitare i sport.
La zece zile dup ce am depus scrisoarea, mi s-a rspuns prin comitetul
regional Riazan ca plngerea mea a fost naintata Procuraturii Generale a
URSS.
Iat ca lucrurile iau o mica ntorstur! La procuratura generala sosise,
venind de la un insignifiant fost deinut pe numele de Sol-jenitn (care, se pare,
nici nu i-a ispit pedeapsa pn la capt), o plngere mpotriva
atotputernicului aparat al Securitii Statului! ntr-un stat de drept, aceasta
este singura procedura corecta: cine deci, daca nu procuratura, poate s-l
apere pe cetean mpotriva aciunilor ilegale ale politiei? La noi, chestiunea
mbraca nsa cu totul alte nuane: aceasta nsemna ca nsui CE refuzase sa ia
o msur politica, cel putin n favoarea mea. i, de-acum, nu-i rmnea
procuraturii dect o singura micare: sa fac n aa fel ca plngerea mea sa se
ndrepte mpotriva mea. Mi-i nchipuiam cum dau, timizi, telefon la KGB, i
cum de la acesta li se raspunde: dar venii i citii documentul! Sosete o troica
de procurori (dintre care doi staliniti nrii i unul blazat) i parul li se face
mciuca: pai, n bunele timpuri de odinioar, cnd tria Stalin, pentru o
asemenea mrvie nu exista dect plutonul de execuie! i neruinatul asta
mai are tupeul de a se plnge? Dar, pe de alta parte, daca CE ar fi vrut sa ma
bage la zdup, el n-avea nici o nevoie sa ncarce procuratura cu aceasta treaba:
ar fi fost de ajuns s-i dea dezlegare lui Semiciastni. Totui CE a evitat sa ia o
hotrre. Ce-i rmne procuraturii generale sa fac? Sa evite i ea. (Este ceea
ce s-a i ntmplat. Un an mai trziu, am aflat ca romanul meu fusese depus n
seiful procurorului general Rudenko i ca nu le-a fost dat spre lectura nici
mcar efilor de secii care erau avizi de aa ceva.) Comunicarea suna terifiant:
problema dumneavoastr a fost transmisa procuraturii generale; totui, din
acel moment, previziunile mele au luat o turnura ncurajatoare.
Se mplineau n curnd doua luni de la confiscarea romanului i a arhivei
mele dar pe mine nu se grbeau sa ma aresteze. Ei deineau, pentru a ma
pune n urmrire penala, un sortiment de culpe nu complet, ci pletoric, de zece
ori mai consistent dect cel de care dispuneau mpotriva lui Siniavski i Daniel
i totui pe mine de ce nu se grbeau sa ma aresteze? (Sa le fi fost totui jena
sa ma aresteze la trei ani dup ce ma ludaser copios?)
Ai ndrznit pe jumtate te-ai salvat! mi optea crulia mea de
proverbe. Tot ceea ce ma nconjura mi spunea ca trebuie sa dau dovada de
ndrzneal, chiar de temeritate! Dar n cel Dar cum! Nenorocirea n-o privi cu
mutra rea, ci folosete-te de ea dar cum?
Ah, de-a fi neles eu acest lucru n toamna aceea! Totul devine simplu
din momentul n care ai neles, n care ai acionat. Dar, la data aceea, mintea
mea nu putea sa ma duca aa departe.
Daca mcar n Occident s-ar fi fcut tapaj n jurul romanului meu, daca
s-ar fi rspndit n cele patru vnturi vestea privind confiscarea, probabil ca as
fi putut sa nu-mi fac snge rau i s-mi continuu lucrul, n pace i tihna. Dar

cei din Occident tceau! Antifasciti i existenialiti, pacifiti i simpatizani ai

cauzei africane nimeni nu sufla un cuvnt despre distrugerea culturii noastre,
despre genocidul care se comitea la noi, pentru ca toi acetia se aliniau vrfului aripii noastre stngi, numai acolo era i fora lor, i succesul lor. i pentru
ca n definitiv exterminarea noastr era o problema interna a Rusiei i nu ne
privea dect pe noi. Are vecinul dureri de masele, eu mi vad de treburile mele.
Instrucia n afacerea Siniav-ski-Daniel se apropia de sfrit, ghearele
jandarmilor mi rveau arhiva i inima, i tocmai n aceasta toamna a fost
cptuit cu premiul Nobel clul olohov.
Din partea Occidentului nu era nici o ndejde, de altfel nici nu trebuie sa
contam vreodat pe el. Daca o sa devenim liberi, aceasta nu ne-o vom datora
dect noua. Daca din experienta secolului al XX-lea se va desprinde vreo lecie
pentru omenire i se va pune problema cine cui i va da aceasta lecie, atunci
trebuie sa se tie ca noi i-o vom da-o Occidentului, iar nu Occidentul noua:
excesul de bunstare i confort i-a atrofiat voina i raiunea.
ase luni mai trziu, omul care fcuse ca premiul s-i fie atribuit lui
olohov i care n-ar fi putut sa ultragieze mai cumplit literatura rusa JeanPaul Sartre se gsea la Moscova i, prin intermediul traductoarei sale, i-a
exprimat dorina de a se vedea cu mine. Cu traductoarea m-am ntlnit n
piaa Maiakovski, dar familia Sartre ne atepta pentru cina la hotel Beijing.
Din capul locului, eu aveam tot interesul sa ma vad cu el: iata-l, liderul de
opinie al Franei i al Europei, un scriitor independent, de renume mondial,
nimeni nu ne oprete ca peste zece minute sa stam mpreuna la aceeai
msu, ocazie cu care eu ma voi plnge de toate mizeriile care mi se fac iar
acest trubadur al idealurilor umanitare va ridica n picioare ntreaga Europa!
Dar ca sa faci aa ceva, trebuia sa nu fii Sartre. Sartre avea nevoie de
mine, puintel din curiozitate, puintel pentru a avea apoi dreptul de a povesti
despre ntlnirea noastr, poate chiar de a dezaproba pe cineva. Eu nsa nu voi
avea posibilitatea sa ma justific. Ce rost are o ntlnire ntre scriitori, daca
unuia dintre interlocutori i se pune calusul n gura i i se leag minile la
spate? i-am zis eu traductoarei. Pentru dumneavoastr nu este interesanta
aceasta ntlnire? -Ar fi o ntlnire neplcut, insuportabila. Eu sunt pe
punctul de a ma neca. Mai nti sa fac ceva ca sa ne publice.
Ei i-am citat exemplul biatului schimonosit din Pavilionul canceroilor.
La fel apare literatura rusa n fata Europei: unilaterala i deformata. Potenialul
nevalorificat al marii noastre literaturi rmne total necunoscut acolo.
n refuzul meu de a-l ntlni, o fi citit Sartre ct de mare este
incompatibilitatea dintre el i noi?
Totui eu am nceput sa acionez, nceput incorect, din cte mi dau
seama acum. Pentru ca am acionat ntr-un mod nepotrivit cu stilul meu
obinuit, cu gustul meu. Ma grbeam sa dau un semn de via ntr-un fel sau
altul i, n acest scop, am atacat un articol confuz publicat de academicianul
Vinogradov n Literaturnaia gazeta. Eu, ce-i drept, de multa vreme adunam
material despre limba literara, dar aici o sluteam, expunndu-l ntr-o maniera
pripita, superficiala, neconvingtoare i, n plus, pe un ton foarte polemic i
sub forma unui articol de revista, ceea ce ma jurasem sa nu mai fac. (i, de

asemenea, trecnd sub tcere ideea esenial: cei care stricaser cel mai mult
limba rusa erau socialitii, cu brourile lor agramate, i mai ales Lenin.)
Singurul interes pe care-l prezenta acest articola era acela de a-mi fi dat ocazia
sa sfidez Securitatea statului: Iat triesc i public, i nu ma tem de voi!
Directorul de la Literaturnaia gazeta, Ceakovski, un descurcre cu fierul
foarte dezvoltat, ddu fuga sa se consulte cu Diomicev; poate sa apar numele
meu n presa? Diomicev, se vede treaba, rosti un da foarte prompt.
i nu greea.
Dar eu am greit pe toat linia; m-am ncurcat. Am demonstrat o data n
plus ca, abandonai liberului nostru arbitru, noi, la inspiraia acestei trtcue
sferice care troneaz pe gtul nostru, alegem mai degrab drumul greit.
Pentru ca tocmai n acele zile (9 noiembrie) inteligentul Neue Ziircher
Zeitung, acest ziar binecuvntat, anuna ca mi se fcuse o percheziie acas i
ca mi se confiscaser scrierile. Era exact lucrul pe care, n cursul acestor doua
luni trecute, mi-l dorisem din toat inima! Acum, aceasta tire putea sa se
rspndeasc i sa se confirme. Dar iat ca Literaturnaia gazeta a ajuns n
Occident, i prpditul meu de articola echivala cu o dezminire completa; pai,
nu le lansasem eu sfidarea: Iat triesc i public, i-mi merge bine!? Numai
ca de data aceasta, sfidarea mea ajungea nu la KGB, ci la ziarul Neue Ziircher
Zeitung, care se vedea tras pe sfoara.
Totui, aceste cteva rnduri pe care ziarul elveian le-a publicat despre
mine au avut darul sa ma mbrbteze i sa ma ntreasc. De greeala mea nu
mi-am dat seama din primul moment. Socoteam atunci ca i articolul din
Literaturnaia gazeta mi-a ntrit poziia.
mi regsisem echilibrul activ i am reuit sa termin cteva povestiri
ncepute anterior: Ce pcat, Zaharia-Chimir i nc una. i m-am decis sa le
cuplez cu riscanta mea Palma dreapta i buchetul asta de patru povestiri s-l
propun cuiva. Cuiva, dar nu revistei Novi mir. Tvardovski reuise deja s-mi
resping o duzina dintre scrieri mai mult dect mi publicase. Caci
Tvardovski, n ajun nc, se speriase de Palma dreapta, se speriase aa de tare
nct nu mai artase textul nici mcar membrilor redaciei. (i mi-a vorbit
despre aceasta ca despre un merit al lui, meritul de a ma apra pe mine, de ami apra bunul renume Era renumele de care deja ma bucuram la
Lubianka? Contient sau incontient, el se apr pe sine, i apr reputaia de
a nu se fi nelat asupra persoanei celui pe care l descoperise.)
Atunci, L. Kopelev a spus n gluma ca eu, ducndu-m cu cele patru
povestiri pe la cteva redacii din tabra ostila revistei Novi mir, am reeditat
trdarea svrit de Hagi Murat.1 i, ntr-adevr, din punctul de vedere al
lui Novi mir, mai ales din punctul de vedere personal al lui Tvardovski, ceea ce
svrisem eu atunci era o trdare mieleasca. (De altfel, cum era de regula
prost informat n legtur cu evenimentele neoficiale, A. T. Nici nu a avut
prilejul sa descopere aceasta trdare n toat amploarea ei: aceasta Palma
1 Cpetenie caucaziana, evocata n povestirea lui L. Tolstoi intitulata
Hagi Murat, n urma unor certuri cu samil, protagonistul revoltei din
Daghestan contra ruilor n anii 1840, el a trecut la inamic n 1851, mai mult
din ciuda dect din convingere. Cuprins apoi de remucri, a ncercat sa fuga,

dar a fost capturat i ucis. (N.t.) dreapta pe care el o ascunsese i de fidelii sai
colaboratori, eu, fara mustrri de cuget, o difuzasem adversarilor lui i nu
mpiedicasem secretarele i curierii s-o copieze.
Aici nu vedeam i nu vad nici o trdare, i aceasta din urmtorul motiv;
n ochii mei, ndrjita rivalitate dintre Novi mir, pe de o parte, i Oktiabr i
toat aripa conservatoare, pe de alta parte, nu reprezint dect jocul forelor
unei tensiuni superficiale generale, forte care creeaz un fel de membrana
comuna destul de rezistenta pentru a mpiedica nirea moleculelor vivace de
profunzime. Acel redactor-ef care nu-mi publica piesa numai pentru ca el nu
vede n ea o linie de demarcaie ntre capitalism i socialism; care se fereste de
nite poeme n proza i strmba din nas la ele numai pentru ca prima care le-a
publicat a fost o revista din emigraie; acel redactor-ef pentru care literatura
rusa din strintate pur i simplu nu exista sau nu se deosebete de o gunoite
mai mult dect se deosebete samizdatul nostru de traficul de stupefiante; acel
redactor-ef care se sperie de o povestire n care autorul nu s-a eschivat de la o
judecata morala asupra unui calau din vremea rzboiului civil; acel redactoref, n afara de nite bune intenii, prin ce se distinge de dumanii sai de
moarte Kocetov, Alekseev i Sofronov? Aici se vede efectul nivelator al
carnetelor roii! n ce-i privete pe membrii redaciilor lor, de exemplu Krujkov,
Ivanov, de la revista Ogo-niok, ei, desi copii fidele ale lui Kondratovici i Zaks,
se arata n edinele lor n cerc restrns, chiar mai direci i mai curajoi (nu
sunt terorizai). Aa se face ca, despre rnimea decimata n timpul
colectivizrii, la ei s-a vorbit ceva mai direct, s-a manifestat o sensibilitate mai
fireasca fata de aceasta problema, n toamna aceea, chiar M. Alekseev,
preocupat n ntregime de cariera lui, mi-a spus, ce-i drept ntre patru ochi:
Ani de zile, la noi totul s-a construit pe minciuna, e timpul sa nceteze chestia
asta! *
Cititorul ma va opri: ncetai cu blasfemia, sa nu ndrznii sa continuai
comparaia. Mi se va spune ca, ani de-a rndul, Novi mir a fost, pentru
publicul cititor din Rusia, o ferestruica prin care a intrat lumina adevrului.
Da, a fost. Da, o ferestruica. Dar o feres* Desigur, n viaa de toate zilele, Alekseev nu construiete dect pe
minciuna. Prinii lui au pierit de foame n timpul colectivizrii, n scrierea sa
autobiografica, Vrtejul viiniu, el a trecut peste acest fapt ca peste un detaliu
nensemnat.
Truica strmba, nrmata ntr-un toc putred i obturata nu numai de
zbrelele cenzurii, ci i de o sita ideologica autoimpusa ceva n genul
ntunecatelor ochiuri de geam armat de la nchisoarea Butrki (Pentru a
aduce un corectiv la cele ce-am spus: n discuiile acestor octombristi eu
percepeam nu numai ura mpotriva lui Novi mir, ci i o anumit teama fata de
secia de critica de la Novi mir, un respect secret pentru aceasta revista. Fatan fata cu anvergura nenumratelor lor coloane imprimate, fata-n fata cu
concertul unanim de laude care-i nconjura, te puteai ntreba: ce poate sa le
fac lor critica unei singure reviste, o revista venic ntrziata, o revista cu o
voce cam pierita? Dar nu! Ei se gndeau la ea tot timpul, pungaii, o resimeau
profund. Le intrase n cap o data pentru totdeauna ca numai fierul rou al lui

Novi mir imprima un semn care rmne, n timp ce propriile lor abloane se
spala la prima ploaie. Novi mir era, n literatura sovietica, singurul judector a
crui apreciere din punct de vedere artistic i moral asupra unei opere fcea
autoritate i devenea definitiv indispensabila pentru caracterizarea autorului.
Apropo, o asemenea apreciere, i cu folos pentru el, ar fi primit i Evtusenko n
paginile lui Novi mir daca arestarea lui Siniavski n-ar fi blocat apariia
articolului deja scris n care acesta din urma fcea o critica usturtoare
emfaticului poem intitulat Centrala hidroelectrica de la Bratsk.) i eu nu voiam
dect sa prind de mot aceasta ocazie neexploatata: faimoasei aripi
conservatoare (pasarea rnit a activitii noastre editoriale nu avea nici o alta
aripa) s-i propun povestirile mele n frunte cu Palma dreapta cum o sa le
nghit? i ce-o sa fie daca divergentele lor literare cu Novi mir sunt aa de
suprtoare nct o s-i uite angajamentele ideologice i o s-mi scuteasc
povestirile de icanele cenzurii, unde-i au ei oamenii lor i aceasta numai
pentru a ma atrage de partea lor? ansele erau foarte slabe, dar trebuia sa
ma folosesc, mi se prea mie, i de aceasta mrunt ctime de libertate, fie i
numai pentru a nu avea a-mi face reprouri ulterior. Pentru a publica Palma
dreapta, nu mi-ar fi fost ruine sa ma adresez chiar tipografiei KGB.
i n plus voiam sa fac o verificare pentru istorie, o cresttur pe rboj
pentru istorie: de ani de zile aceti activiti se tot ludau ca sunt rui, ineau sa
sublinieze ca sunt rui. Ei bine, eu le ddeam prima ocazie din viaa lor sa
demonstreze acest lucru. (i dup trei zile de zvrcoliri, au dovedit ca sunt
comuniti, ca n-au nimic rusesc n ei.) n primele ore, ntr-adevr, dezeriunea
lui Hagi-Murat a produs panica acolo. Un pas nu m-au lsat sa fac pe jos au
venit sa ma ia, m-au transportat dus-ntors, tot timpul numai cu maina. La
Ogoniok s-au adunat toi membrii echipei ca sa ma ntmpine. Sofronov, sosit
de undeva din afara oraului, mi aminti bucuros ca suntem amndoi de la
Rostov i se grbi sa smulg uitrii faptul ca scrisese cndva o recenzie
elogioasa despre Ivan Denisovici (ntr-o vreme cnd se luau unii dup alii, ca
oile); Stadniuk, innd n mna manuscrisele pe care nc nu le citise nimeni,
se ruga: Dea Domnul sa ne reueasc acest lucru!; Alexeev aproba: Da,
trebuie sa va mutai la Moscova i sa va familiarizai cu cercurile literare.
Redactorul-ef de lalitrossiia, Pozdniaev, i el cu un debit verbal declanat
parca de nite resorturi mecanice, evoca de asemeni mprejurarea uitata
acum n care avusese onoarea s-mi scrie o scrisoare i, anticipnd deja, mi
face o relatare ca sa neleg eu ct de repede pot ei sa tipreasc i ct sunt ei
de capabili sa refac o ntreaga ediie cu doua zile nainte de termen.
n aceasta primire plina de emoie, eu vedeam din nou un semn al vremii:
nici devotamentul fata de partid, nici ameninarea cekista nu mai erau aa de
absolute ca n vremea lui Bulgakov o reputaie literara reprezenta de-acum o
for de sine stttoare.
nsa toat bucuria lor n-a inut dect pn la prima lectura. La Litrossiia
s-a citit totul n doua ore, i Pozdniaev mi-a i telefonat:
Va rog sa nelegei ca, ntr-un interval de timp aa de scurt, noi n-am
reuit sa ne sftuim. (Desigur, pentru ei era important, n primul rnd, sa arate
ca nu dduser fuga sa ma denune!) Va vom vorbi deschis: n urechile

noastre nc mai rsuna toate cte le-am auzit la ultimele edine de partid.
Prerea noastr unanima: nu se poate publica dect Zaharia-Chimir.
Si mi-a precizat pe loc ziua publicrii i chiar onorariul, n el
supravieuiau manierele lui Stin1, chiar daca edinele de partid nc mai
rsunau n urechile lui L-am rugat s-mi restituie toate cele patru povestiri,
desi el a ncercat sa ma fac sa cedez.
Cei de la Ogoniok erau aa de nerbdtori sa ma publice, nct la nceput
n-au dat la o parte dect Palma dreapta, reinndu-le pe toate celelalte. Apoi
mi-au telefonat i ei: nici povestirea Ce pcat nu merge. Atunci m-am lipsit i
eu de colaborarea cu ei.
11. D. Stin (1851-1934) a lansat publicarea clasicilor n ediii ieftine.
(N.t.)
Este mai uor sa scrii un nou roman dect sa plasezi o povestire gata
fcut unor editori care se ntorc de la o Consftuire Ideologica! Dup trei zile
eram satul pn-n gt de toate demersurile mele, de toat aceasta agitaie cu
povestirile, nct am renunat sa merg i la Moskva; la aceasta revista n-am dat
nici mcar telefon, am trimis materialul prin nite prieteni. Iar acolo au inut
manuscrisul mai multe zile fara sa scoat un cuvnt, i unde n-am nceput a
ma frmnta la gndul ca redactorul-ef Popovkin o fi trimis Palma dreapta ca
s-o examineze cei de la Lubianka i ca sa completeze astfel dosarul cu privire la
tot ceea ce fusese deja confiscat.
La 2 decembrie, m-am dus la Novi mir n ziua aceea A. T. Era absent
ca sa discut cu crile pe masa cu ceilali membri ai redaciei, pentru ca A. T.
Nici lor nu le mai ddea voie sa citeasc ceva scris de mine sau sa decid ceva
n ceea ce ma privete. Lui Dementiev i lui Laskin le-am explicat cum
Tvardovski, printr-o serie de refuzuri, m-a mpins sa acionez de unul singur i
chiar sa ma duc la ceilali. (Caci nici articolul din Literaturnaia gazeta nu
avusesem dreptul s-l public nainte de a-i cere sfatul^ i Dementiev, acest
permanent duman al meu de la Novi mir, pru deodata a nelege i a aproba
totul: i demersurile pe care le fcusem de unul singur, i vizitele pe la acei
tovari; i opina ca era chiar foarte bine sa public nu n Novi mir, ci
altundeva: adic Novi mir se caracterizeaz, vezi Doamne, prin absenta
oricrui spirit de gasca, prin lrgimea vederilor.
Dar iat n ce consta misterul pe care eu nu l-am ptruns dintr-o data:
liberalul Dementiev nelegea deja mai mult dect toi acei conservatori
mai mult i dect Alekseev, i dect Sofronov, i dect Pozdniaev; el nelegea ca
vine cu pasi repezi momentul cnd va fi pur i simplu imposibil sa mai apar
vreun rnd de-al meu, fie el acceptabil sau inacceptabil din punctul de vedere
al cenzurii; ca deja planeaz interdicia asupra nsui numelui meu i ca bine
ar fi ca Novi mir sa se elibereze de aceasta povara. Le-am dat Za-haria-Chimir
(daca este s-l public numai pe asta, atunci s-l public n Novi mir), i
Dementiev i Laksin s-au aruncat amndoi asupra textului, dar n ideea bizara
de a-l publica nu n Nov mir, ci n alta parte. Laksin a propus Izvestia,
Dementiev inti mai sus: Pravda. n cursul acestei seri instructive (instructiva
prin aceea ca totul s-a petrecut fara Tvardovski), acest adversar al meu m-a
nconjurat de o rara solicitudine: a ateptat mult timp pn a obinut legtura

telefonica, l-a cerut pe Abalkin, eminenta cenuie i sef al seciei culturale a

Pravdei; cu voce mieroasa, servita de accentul lui seductor, a nceput s-i dea
raportul: Soljenin are o frumoasa povestire patriotica, i de actualitate, care
este foarte potrivita pentru ziar, i noi v-o cedam. i imediat expedie la Pravda
plicul con-tinnd povestirea. Sarcina acestui curierat czu asupra mai
tnrului redactor de la secia proza. Acesta, desi i terminase ziua de munca,
trebui sa parcurg cu propriile lui piciorue drumul pn la ziarul cu pricina,
(n toate celelalte redacii, chiar i cei angajai pe post de curier se serveau de
nite volgi.)
Huta huta! n tot cursul zilei urmtoare, povestirea mea a cltorit pe
coridoarele Pravdei, urcnd din birou n birou. Eu tiam n care loc al textului
pusesem o mina antichineza i mai ales pe aceasta contam. (Mina antichineza
am luat-o n calcul, dar n-am observat ca prin povestirea mea l zlogesc pe
Zaharia din Kulikovo. Se spune ca, scandalizata de o asemenea figura, Furteva
a dispus sa fie concediat Supraveghetorul CmpuluI. Aa se ntmpla mereu: n
sumbra capitala se dau lupte politice, iar mujicilor de departe le zboar
capetele de pe umeri.) Dar ei, poate, nici n-au remarcat-o (sau ea nici nu le era
de trebuin?), nu au remarcat dect cuvntul mongolii. i Abalkin mi-a
explicat la telefon: la noi s-a format opinia (ce mndree de expresie!) ca
publicarea lui Zaharia chiar n Pravda ar fi interpretata pe plan international
ca o schimbare n politica noastr fata de Asia. ntre Mongolia i Uniunea
Sovietica s-au statornicit relaii speciale, ntr-o revista, desigur, se poate
publica aa ceva, dar la noi, nu.
Iat, n asta eu credeam: credeam ca ei aa gndesc, ca acesta este
orizontul lor. Dar la Novi mir, toi mi-au rs n nas, spunnd ca asta nu este
dect o manevra, un pretext.
n ziua aceea, am avut pentru prima oara impresia ca din cauza
frecventelor i lungilor sale absente de pe antier, A. T. ncepea s-i vad
descrescnd soliditatea poziiei sale n fruntea revistei: aceasta nu putea sa
hiberneze i sa amoreasc timp de doua sau trei sap-tamni, aa cum o fcea
seful ei! Cu o zi nainte, membrii redaciei, mpotriva opiniei lui A. T., i
impuseser propria opinie cu privire la povestirile lui V. Nekrasov (sa le
publice), ieri ei manevraser ndrzne cu povestirea mea, iar astzi nici nu i-au
dat s-l citeasc pe Zaharia, pentru ca acesta nu exista dect ntr-un exemplar
care era de trebuin n continuare. * Tvardovski, buimcit, sta deoparte.
Ne-am salutat cu rceal. Dementiev l informase deja despre explicaiile
mele de ieri i despre revendicrile mele fata de Novi mir, nstrunice i
surprinztoare pentru A. T.: el nu concepea ca vielul sa aib niscaiva
revendicri fata de vaca. Eu nu intenionam sa ma angajez ntr-o ciondneal
cu A. T. n prezenta membrilor redaciei, dar exact asta s-a ntmplat si, apoi,
zgomotul a fcut sa se ngroae rndurile asistentei. De altfel, nu voiam
nicicum s-i fac reprouri lui Tvardovski (c-mi respinsese deja attea scrieri;
ca refuzase sa pstreze exemplarul salvat de la confiscare al romanului meu; ca
refuzase sa publice rspunsul dat de mine unor calomnii) eu nu voiam dect
s-i arat limita la care se opresc obligaiile mele. nsa A. T. Era deja gata sa
resping, unul dup altul, argumentele mele; vehement, a nceput ndat sa ma

ntrerup, eu am nceput sa reacionez ca i el, i conversaia noastr deveni

haotica i reciproc ofensatoare. Pe el l supra ingratitudinea mea, pe mine
tutela asta obtuza care nu avea la baza o filosofie superioara.
Toat toamna, el ma bombardase cu reprouri i acum nu numai ca nu
renunase la ele, ci ndrjit le relua iari i iari:
Cum am putut eu, fara s-i cer sfatul, s-mi las lucrurile n pstrare la
acel antropozof;
Cum am ndrznit eu ca alturi de sacrosanctul Ivan Deniso-vici etc.
Etc. (pentru mine orice referire la aceasta nereuit din 11 septembrie, orice
referire la locul, modul, lucrul nsui pe care, spre nenorocirea mea, l ineam la
Teus era ca un abces cronic, un abces care-mi puroia n gt i el, el rsucea
cuitul n rana);
i cum am putut sa nu-l ascult i sa retrag romanul de la redacie;
i cum am putut eu sa pasez Frmele la revista Semiia i skola;
i iari, extrem de important; cum am putut eu sa trimit pln-geri pe
adresa a patru secretari ai CE i nu numai lui Piotr Nilci1? (Se auzea
scrnetul de fier al istoriei i el continua sa nu vad dect ierarhia meselor de
scris!);
* i Laksin va reui s-l paseze Izvestiei, unde va fi cules, i numai dup
ce zaul va fi desfcut acolo, Novi mir va trebui s-i ia sarcina de a-l publica.
1 Prenume i patronim al lui Diomicev. (N.t.)
i o data n plus: de ce mi-am lsat barba? Nu pentru ca sa? Dar n
suita aceasta repetitiv-fastidioasa rsunau i reprouri noi, ca o lamentaie:
Eu te-am descoperii!
Vedei bine, cnd i-au confiscat romanul, n primul rnd la mine a
venit! Eu l-am linitit, l-am adpostit, l-am nclzit (adic nu m-a aruncat n
strada n puterea nopii).
Si toate astea n auzul ntregii redacii! i n sfrit pe urme proaspete:
Cum am putut eu sa merg cu saru mnua la Alekseev, pe care-l vor
face ndri n numrul urmtor al lui Novi miri As fi putut s-i dau un
rspuns de s-l usture. Dar cu toate ofensele cu care a fost presrat aceasta
discuie, eu nu m-am suprat pe el: nelegeam ca aici nu era vorba de o cearta
cu caracter personal, de un dezacord ntre doua persoane, ci de cu totul
altceva: ajunseserm la captul unui drum comun, scurt de altfel, un drum pe
care-l strbtuserm ca aliai literari i de-a lungul cruia nc nu se iviser
muchiile ascuite ale ideologiilor care sa ne zgrie i sa ne ndeprteze pe unul
de celalalt. Dezacordul dintre noi era dezacordul dintre literatura rusa i
literatura sovietica; la mijloc nu era deci nimic personal.
n ce ma privete, m-am limitat la aspecte practice:
Cnd sa ma sftuiesc cu dumneavoastr? Vin la Moscova pentru o zi
sau doua i dumneavoastr nu suntei niciodat de gsit.
Si, la un moment dat, n acest dur i grav dialog, A. T. A exclamat cu
importanta:
Eu am fost doua sptmni pe malurile Senei! n loc sa spun simplu:
am fost la Paris.

Si nc, daca ar fi fost numai aceasta nota falsa! Cea mai mare falsitate
consta n aceea ca pe malurile Senei el vorbise despre mine, fapt pe care acum
mie mi-l ascundea. Fiu credincios al partidului sau, el se bizuia n acest caz pe
filtrul foarte sever prin care trebuiau sa treac, daca treceau, informaiile
pentru opinia publica din tara noastr! Dar eu deja fcusem rost de traducerea
notei din Le Monde cu privire la interviul lui. Dup semnalul de alarma dat de
Neue Ziircher Zeitung, lui i se puseser, desigur, ntrebri referitoare la minE.
i daca pentru el destinul unui artist care deja nghiea apa srat i cu mare
greutate i mai inea capul deasupra valurilor ar fi fost mai important dect
teza cu privire la imperialism ca ultim stadiu al capitalismului, el, cu tactul lui
plin de noblee, ar fi putut, fara vreun risc personal, sa dea cumva un rspuns
evaziv i incomplet, sa pstreze un moment de tcere din care lumea ar fi
neles ca, realmente, eu nu stteam pe roze, ca eram n pericol. Dar Tvardovski
le-a spus ziaritilor ca extraordinara mea modestie (pe care el o preuiete
foarte mult!), conduita mea, aa zicnd, monahala i interzic lui, ca editor al
scrierilor mele i ca prieten, sa des-tainuie ceva despre planurile mele de creaie
i despre mine nsumi. Dar i-a asigurat pe ziariti ca vor mai avea ocazia sa
citeasc nc multe pagini minunate scrise de mine.
Adic i-a asigurat ca lucrez n condiii excelente, ca scriu i ca singurul
lucru care-mi face viaa grea este excesiva mea modestie de tip monahal. Cu
alte cuvinte, el dezminea cele scrise de Neue Ziircher Zeitung.
Cu gura plina de apa srat, eu nu puteam sa strig dup ajutor, i el, cu
gafa lui, venea s-mi dea un brnci ca sa ma bage cu capul sub valuri.
Din cauza c-mi voia raul? Nu!
Din cauza ca partidul i face pe poei sa fie asa (El mi voia binele:
voia s-mi creeze o imagine de om aa de supus nct s-l nduplece pe Piotr
Nilovici!)
Dar temperatura acestei altercaii crescuse aa de mult nct A. T., iritat
de categoricul meu dezacord i de ncpnarea mea, sari n picioare i striga
furios:
l scuip n ochi s-i prisoseasc, dar pentru el e roua cereasca! Tot
timpul ma strduisem sa nu pierd din vedere ca el era un om rtcit,
neputincios. Dar n clipa aceasta, pierzndu-mi autocontrolul, i-am rspuns i
eu la fel de furios:
Sa nu ma jignii! Astea-s grosolanii de gardian. El i deschise braele:
Pai, daca-i asa
nc un pic, i ne-am fi certat de-a binelea. Asta nu rezolva nsa nimic,
asta nu fcea dect sa escamoteze o realitate grava: schisma a doua literaturi.
Dar cei prezeni mpiedicar producerea exploziei pe care n-o dorea nimeni
(afara, cred, de Dementiev).
Confruntarea dintre noi s-a terminat printr-o rece strngere de mna.
mi rmnea o ora pn la plecarea trenului, i mai trebuia s-mi dau
barba jos, da! Ce-ar mai fi srit n sus Tvardovski, daca ar fi aflat de asta! Un
ceas pn la plecarea trenului, dar nu a trenului spre Riazan, i nici spre vreun
punct de trecere a frontierei, ci spre

0 ascunztoare ndeprtat, unde sa petrec cteva luni fara

corespondenta i unde ma atepta, salvat prin dosire, Arhipelagul, n toat
aceasta toamna, pe cit mi-a stat n putere, am fcut tapaj, demersuri, m-am
artat; trebuia rupt cercul acestei vnzoleli absurde. Plecam ntr-un loc unde
sa nu se mai tie nimic despre mine, unde sa nu se poat pune mna pe mine.
Cu sufletul eliberat, ma rentor-ceam la acea lucrare pe care Securitatea
Statului mi-o ntrerupsese i mi-o dezorganizase.
De data aceasta, am reuit! Din ascunztoarea mea, urmream, cu
ajutorul unui tranzistor, procesul Siniavski-Daniel. n tara noastr, de-a lungul
a cincizeci de ani, avuseser loc batjocuri de o suta de ori mai grave i de un
milion de ori mai sinistre, dar toate acestea le-au alunecat occidentalilor pe
lng ureche, aa cum aluneca apa pe pana gtei, ei n-au remarcat nimic din
cele ntmplate la noi sau cele pe care le-au remarcat, ni le-au iertat, pentru
Sta-lingrad. Dar acum, nou semn al timpului, Occidentul progresist ncepuse
sa se agite.
n sinea mea estimam ca acest tapaj i va constrnge pe securiti sa
ncerce cu mine alta metoda. Ei ezitau. La sfritul lui decembrie i n ianuarie,
dup cum mi s-a povestit ulterior, gradaii lor au explicat n cursul mai multor
edine ca arhiva pe care mi-o confis-casera fusese regrupata n vederea
expedierii ei n strintate. Dar au abandonat aceasta versiune nu pentru ca
de la apartamentul lui Teus nici un drum nu ducea spre cele strinti (pentru
nite virtuozi ai falsificrilor ar fi fost o joaca de copii sa demonstreze ca exista
un asemenea drum) ci pentru ca dup procesul care tocmai avusese loc, un al
doilea de acelai tip ar fi fost prea bttor la ochi.
Ceea ce fcuse cndva Pasternak, trimindu-i romanul n Italia,
reeditau acum Siniavski i Daniel, pltind, fara sa se ciasc, pentru dublul lor
joc literar: deschideau cile literaturii i le nchideau pe cele ale dumanilor ei.
Se ngusta cmpul de aciune al obscuran-tistilor i se lrgea cel al literaturii.
La Leningrad, la o ntlnire a KGB cu scriitorii (specialiti nrudite: i
unii i alii sunt, nu-i asa, ingineri ai sufletelor omeneti), Granin a ntrebat:
Este adevrat ca lui Soljenin i s-a confiscat un roman? Cu ncnttoarea
ingenuitate a cekistilor bine dresai
1 s-a rspuns: Un roman? Nu, nu i s-a luat. De altminteri, nici el nu nea adresat vreoplngere n acest sens. A fost acolo un roman Primul cerc, dar nu
se tie al cui este. (Pe pagina de titlu figura numele meu.)
Explicaia era simpla: nc nu se decisese cum sa se procedeze cu mine.
Dar cnd a fost luata, decizia s-a dovedit a fi stranie; urmau sa fie
editate, n tiraj cu circuit nchis, toate scrierile ce-mi fuseser confiscate! Ei se
ateptau, probabil, ca acestea sa nu strneasc dect dezgustul i indignarea
tuturor oamenilor cinstii.
Cnd, n martie 1966, m-am rentors la viaa trit la lumina zilei i mi-a
parvenit prima informaie ca cineva din CE i dduse lui Mejelaitis sa citeasc
romanul meu i nu ntre patru perei i nu sub luare de semntura, ci n
main, fara nici o msur de precauie pur i simplu nu mi-a venit sa cred:
oare ntr-atta le-a luat Dumnezeu minile nct sa se preteze la acest joc cu
focul? n curnd focul asta n-o s-l mai putei stpni nici cu mnui

ignifugate, caci se propaga! Chiar i n timpul lecturii romanului, focul asta va

lucra mpotriva lor; dumanilor mei, acestor fruni de granit incasabil, le va rpi
cel putin un dram de certitudine; pe aceste mini ntunecate le va strpunge cel
putin cu o raza de lumina. Atenie, dup aceasta lectura va rmne pe gnduri
unul, apoi un al doilea, apoi un al treilea.
Totui, n primvara lui 1966, cu trecerea sptmnilor i lunilor, din
gura unuia i a altuia, povestirile ncepur sa prind consistenta: au publicat i
romanul, i Banchetul nvingatoriloramndoua sunt date spre a fi cititei De
ctre cine sunt date? Evident, de ctre CE. Aici le-a transferat Ceka pe toate.
Cui sunt date? Marilor tabi ai partidului (dar acetia, lenei i lipsii de
curiozitate, nu sunt foarte avizi de lectura) i mai marilor de la uniunile de
creaie. Iata-l pe Hrennikov care, dup ce le-a citit, amenina enigmatic la o
edin a compozitorilor: tii dumneavoastr ce piese scrie el? Alta data,
pentru o asemenea piesa l-ar fi mpuscat! Iata-l pe Surkov care, dup ce le-a
citit, explica edificator cum ca Soljenin este duman de clasa (dumanul carei
clase?). Iata-l pe Kocetov aezndu-se s-mi studieze romanul, poate fura i el
vreo idee. Romanul le-a fost, de asemenea, dat spre lectura redactorilor-sefi ai
editurilor, pentru ca fiecare dintre acetia sa organizeze un cordon sanitar n
jurul numelui meu i al oricrui rnd scris de mine.
Nu, asta nu era gselnia unui cap ptrat: n tara n care nu se poate face
publicitate dect cu aprobare de la stpnire, sa nbui o personalitate nu cu
ajutorul politiei secrete, ci printr-o publicitate restrnsa i controlata i
numai, ca sa zic asa, pentru uzul nomenclaturii. Erau de ateptat aceleai
rezultate i fara scandalul unei arestri: l nbui pe cel incomod, dar treptat.
Si totui n felul acesta se persevera ntr-o gafa! Un caz de piraterie
literara fara mine i mpotriva mea, s-mi editezi propriile mele cri! O ediie
cu circuit nchis, destinata uzului intern al autoritilor, nu este considerata, n
tara noastr, o ediie i deci nu-i este permis sa intentezi un proces pentru
nclcarea drepturilor de autor! Chiar i ntr-o asemenea tara, tritoare n afara
legii i a dreptului, dar n care o opinie publica era pe punctul de a se nate, i
n care rsuna deja un slab ecou al opiniei publice internaionale, gheara lor se
nfipsese putin cam prea adnc, obrznicia lor mersese putin cam prea
departE. i ce-ar fi sa n-o mai poat scoate de-acolo? Cndva, aceasta tactica
se va ntoarce mpotriva lor.
Cu aceasta ediie cu circuit nchis, ei ma mpingeau i pe mine sa
ntreprind ceva, dar eu, greu de cap, nc nu puteam s-mi dau seama ce
aveam de fcut, n legtur cu mine, un singur lucru era clar: n aceasta
mainaiune, eu nu vedeam nici o primejdie, ea chiar mi plcuse. O s-i ae
pe nomenclaturiti mpotriva mea? tia i aa ma urau. Dimpotriv, asta
nsemna ca, deocamdat, n-aveau intenia sa ma ia.
Iat ce surprinztor i uimitor evolueaz istoria: cndva ne baga la
rcoare, amrii de noi, pentru o nimica toat, pentru o jumtate de cuvnt,
pentru un sfertule de gnd subversiv. Acum, KGB avea mpotriva mea un
buchet judiciar complet (dup codul lor, se nelege) i singura consecin era
ca de-acum aveam minile dezlegate, dobndisem exteritorialitate ideologica! La
o jumtate de an de la eecul cu arhivele mele, devenea clar ca acest eec mi

adusese o deplina libertate de gndire i de confesiune: nu numai ca puteam

s-mi proclam credina n Dumnezeu, eu, membru al Uniunii ate-ist-marxiste a
Scriitorilor, dar puteam sa i profesez orice idee politica. Caci orice as gndi eu
de-acum ncolo este ceva ce nu poate fi, n nici un caz, mai rau i mai tios
dect toat aceasta mnie pe care o exprimasem n piesa mea inspirata din
viaa lagreloR. i daca nu ma baga la zdup din cauza ei, nseamn ca n-o sa
ma bage nici pentru vreuna dintre convingerile mele actuale. Puteam de-acum,
n scrisorile mele, sa le rspund orict de sincer corespondenilor mei, sa le
spun orice interlocutorilor mei or, acestea n-ar fi putut fi mai acide dect
piesa aceea! Acum puteam s-mi notez orice n jurnal nu mai aveam de ce smi ncifrez nsemnrile i sa ma ascund. Ma apropiam de o frontiera
nemaivzut, de acea linie de unde nu mai este nevoie a se recurge la ipocrizii!
Niciodat i fata de nimeni!
Ajungnd n primvara lui 1966 la concluzia ca mi se acordase un lung
rgaz, am neles n plus ca trebuia ceva vizibil, accesibil tuturor, care sa arate
clar ca deocamdat eram n via, ca lucram, i care sa ocupe n contiina
societii acel spatiu n care nu rzbiser scrierile mele confiscate.
Foarte potrivit pentru acest rol era Pavilionul canceroilor, nceput cu trei
ani n urma. M-am apucat atunci s-l continuu.
KGB nu atepta, nu dormea, tactica mi cerea i mie sa ma grbesc cu
Pavilionul dar cum sa te grbeti cnd scrii? Mi-a venit atunci ideea sa scot
deocamdat partea nti, fara a doua. Nuvela* nsi nu avea nevoie de asta,
dar tactica ma mina de la spate cu biciul s-o iau prin acest defileu.
Ce-a mai fi vrut sa lucrez fara graba! Ce-a mai fi vrut sa fac sa
alterneze n fiecare zi scrisul cu gimnastica lingvistica, tihnita i dezinteresata.
Ce-a mai fi vrut sa rescriu de zece ori cutare text, s-l pun deoparte i sa ma
ntorc la el peste ani de zile si, ndelung, n fata locurilor ramase goale, sa aleg
i iar sa aleg cuvintele cele mai adecvate. Dar toat viaa mea a fost i continua
sa fie o goana, o tensiune peste msur, i n-am reuit dect sa le schiez n
linii mari pe cele ce erau de mare urgenta! i poate nici sa le schiez
Atia scriitori s-au grbit!
De obicei din cauza contractelor cu editurile, din cauza termenelor
presante. Eu as fi putut s-mi zic: la ce bun sa ma grbesc?
Cizeleaz i iar cizeleaz! Dar nu. Au existat ntotdeauna raiuni
imperioase care m-au zorit necesitatea de a ascunde, de a dispersa
exemplarele, de a profita de un ajutor, de a ma elibera de alte sarcini i astfel
nu exista
* Daca, la nceput, am botezat-o nuvela, am fcut acest lucru numai ca
sa nu creez confuzie cu romanul confiscat, ca sa nu se zic: ah, i l-or fi
restituit? Abia mai trziu s-a lmurit ca nsi esena ei impunea, ca mai
potrivita, denumirea de nuvela.
Nici o scriere pe care sa fi putut, n tihna, s-o las sa plece de la mine,
niciuna creia sa fi avut rgazul de a-i da ultimul retu.
Terminnd prima parte a Pavilionului, mi ddeam, desigur, seama ca
nici un editor nu mi-o va lua. Eu contam mai ales pe samiz-dat, dar nite amici
m-au sftuit atunci s-o dau spre examinare la organizaia din Moscova a

Uniunii Scriitorilor, secia proza, i la Mosfilm, i astfel s-i consfinesc i s-i

legalizez libera difuzare. Pentru toate acestea era nsa necesar ca eu sa am
dreptul, fara s-mi atrag reprouri, de a dispune de propria mea opera or, eu
eram obligat s-o duc mai nti la Novi mir. Dup toate pe care Tvar-dovski deja
mi le refuzase, nu puteam nicicum sa sper ca el o va publica. Dar n cazul
acesta, pierderea a vreo treizeci de zile era inevitabila.
De la acea disputa nu ne mai revzusem. ntr-o scrisoare reve-rentioasa
(si ca i cnd nimic nu s-ar fi ntmplat), eu l preveneam pe A. T. Ca n curnd
am s-i propun o jumtate de nuvela i l rugam insistent sa nu ma fac sa
atept prea mult decizia redaciei.
Inima lui A. T., bineneles, avu o tresrire. Probabil, nc spera sa
ajungem la o alian literara. Sfada dintre noi o explica prin caracterul meu
rau, prin gesturile mele precipitate, prin perseverarea mea n greeli, dar toate
aceste cursuri i chiar ceva pe deasupra, el era gata sa mi le ierte cu mrinimie.
Problema de a ierta sau a nu ierta nu se punea nsa pentru niciunul
dintre noi. Unul din doi avea nevoie sa se limpezeasc la cap. Al meu se
limpezise deja n primii ani de pucrie. Dup discursul inut de Hruciov la
congresul al XX-lea, A. T. S-a lsat i el antrenat ntr-o evoluie asemntoare.
Dar, ca la ntreg partidul, aceasta n curnd a nceput sa se ncetineasc, sa se
mpleticeasc i chiar sa se poticneasc. Tvardovski, ca i Hruciov, era
prizonier, prin legmnt i pe via, al ideologiei pe care o mbriase. La unul
ca i la celalalt, bunul-sim natural se lupta incontient cu ideologia si, cnd
acesta ieea nvingtor, nvingea, de fapt, ceea ce era mai bun i mai nobil n ei.
Mujicul Hruciov a atins una dintre asemenea culmi n ziua cnd a renunat la
ideea de a declana prin rzboi revoluia mondiala.
Manuscrisul Pavilionului a devenit, chiar din clipa sosirii lui la Novi mir,
document secret; aa decisese Tvardovski. Exista acolo temerea ca nu cumva
manuscrisul sa fac picioare, s-o ia din loc, ceea ce a fcut sa se ia masuri de
precauie care frizau ridicolul: n-a fost dat spre lectura Nici mcar celor de la
secia proza a revistei! n timpul acesta, datorita chiar mie, nuvela circula deja
prin Moscova, batalioanele samizdatului se puseser n micare!
La 18 iunie, la doi ani dup dezbaterea atunci foarte promitoare asupra
romanului meu, a avut loc dezbaterea asupra primei parti a Pavilionului. Au
aprut divergente, chiar dintre cele mai stridente. Ruptura n-a luat proporii
numai datorita manierei profesioniste de a turna apa de trandafiri n cele
exprimate. Se poate spune ca fraciunea tnr a redaciei, sau cea de la
baza prin poziia ei n ierarhia serviciului se pronuna energic pentru
publicare, iar cea btrn, cea de la vrf (Dementiev-Zaks-Kondratovici), se
mpotrivea la fel de hotrt. Intrat de foarte curnd n componenta colectivului
redacional, sincerul Vinogradov a spus: Daca nu publicam aceasta scriere,
atunci trebuie sa ne ntrebam care este raiunea existentei noastre. Berzer:
Cancerul, pn acum tabu, a devenit obiect legitim al artei. Mariamov:
Datoria noastr morala este s-o punem n minile cititorului. Laksin: O
asemenea grmad de eroi pozitivi eu n-am mai ntlnit de mult n literatura
noastr. A tine sub cheie aceasta nuvela pentru a o mpiedica sa ajung la
cititor eu unul n-am s-mi ncarc contiina cu un asemenea pcat. Zaks

ncepu sa problematizeze i sa nceoeze lucrurile cele mai simple: Autorul se

lasa invadat de puseurile urii Tolstoismul este introdus ntr-un mod foarte
rudimentar Aduce prea mult material inflamabil, iar aici mai este i tema
dureroasa a deportailor cu regim special. Ce este n spatele acestor lucruri?
Scrierea este total nefinisata! Kondratovici, cu aplomb, susinu aceeai
idee: Este total nefinisata! Conversaia asupra blocadei Leningradului i alte
mici zone chinuite de mncrime. Dementiev ncepu trgnat: Desigur, am
dori (cine ar dori? El?) sa publicam nuvela lui Soljenin Ca specimen al
talentului artistic, ea nu atinge nivelul unui roman (Dar tocmai romanul era
ceea ce nu accepta el! Acum, cnd nu greva asupra nimnui obligaia de a
publica romanul, acesta putea fi i ludat.) n locul scriiturii obiective se
instaleaz brusc o naraiune fatis-ten-dentioasa.
Apoi, enervndu-se i mniindu-se:
La Tolstoi, la Dostoievski, exista o concepie interioara care prezideaz
la scrierea operei, dar aici, aa ceva nu exista, nuvela nu este finisata n
resorturile ei interioare! (De fiecare data aceeai placa: el trage de mine sa spun
tot ce am pe suflet, pentru ca apoi s-i fie mai uor sa loveasc. Mai pune-i
poft-n cui!) Gndii-v un pic, oameni buni, cum trii 1 e cam putin. Lipsa
de organicitate, i prin urmare, nu se poate publica n aceasta forma. (Ca i
cnd tot uvoiul de maculatura tiprit ar depi acest nivel de organicitate!)
i din ce n ce mai mnios:
Cum nu s-a dat dovada de prevedere n legtur cu Leningradul? Ce
vrei mai multa prevedere ca asta: au mpins mai ncolo frontiera finlandeza!2
Iat ce se cheama afinitate literara! Poftim, mai f-te prieten cu Novi
miri Superb argument: mpinseser mai ncolo frontiera finlandeza! M-am vzut
fcut mat, nuvela mea era calomnioasa. Eu nu puteam totui sa ridic ultimul
val de pe concepia mea interioara potrivit creia atacul asupra Finlandei
fusese totui o agresiune! Aici nu era vorba numai de o obiecie din partea lui
Dementiev; n continuarea discuiei, Tvardovski ma va ntrerupe i el:
Nici vorba nu poate fi ca dumneata sa faci concesii n materie de
principii. Ca doar nu eti mpotriva puterii sovietice, ca de-aifi nici n-am mai
sta de vorba cu dumneata.
Iat deci cum se comporta acea revista liberala, acea fclie a gndirii
libere! Se pedala pe aceasta putere sovietica i nu era chip s-l convingi pe
vreunul dintre ei ca, ncepnd din anul 1918, nu mai exista putere sovietica.
Chestiunea asupra creia au czut cu toii de acord a fost aceea de a o
condamna pe Avieta3 i stilul foiletonistic al capitolului, si, n general,
afirmaiile cu privire la literatura sovietica, attea cte erau n nuvela: nu este
locul lor aici. (Dar unde este locul lor? Oare se va putea da replica vreodat
cuiva, undeva, pentru tot acest vacarm de orcieli mincinoase?) Ceea ce ma
uimea de data aceasta era laitatea unanima (sau ndobitocirea, sau
nconvoierea sub biciul regimului) a celor de la Novi mir. innd cont de
perioada lor grea din anul 1954, cnd Tvardovski fusese destituit din cauza
articolului Despre sinceritate 4 al lui
1 Citat aproximativ din titlul capitolului 8 al Pavilionului: Ceea ce-i face
pe oameni sa triasc. (N.t.)

2 Prin anexarea Careliei finlandeze n 1940. (N.t.)

3 Avieta, fiica lui Rusanov, din Pavilion. Cap. 21 povestete despre vizita
Avietei la tatl ei. Ea confirma presentimentele acestuia n urma unui comar
(cap. 16): la Moscova ncepe o revizuire masiva a proceselor. (N.t.)
4 Despre sinceritate n literatura, n Novi mir m. 12/1953. n acest
articol, Pomerantev critica pe buna dreptate literatura de dup rzboi, dar
propunea criterii subiective n aprecierea operelor literare (Mica Enciclopedie
Literara). Tvardovski a fost nlocuit prin C. Simonov din 1954 pn n 1958.
(N.t.)
Pomerantev, eu le ddeam ocazia sa se revaneze prin mine, intrat acum
n rolul istoricului care privete din afara taberelor, dar ei toi, solidari, n
frunte cu Tvardovski, o ineau ntruna: nu trebuie! Nu trebuie fcut referire la
coperta albstrie! Nu trebuie sa ni se ia aprarea!
Eu crezusem pn atunci ca, n perioada respectiva, ei se ciser doar
aa pentru presa, pentru CE, pentru a primi note bune. Dar, se vede treaba, ei
se ciser din tot sufletul: nu era voie sa se scrie despre sinceritate i s-a mai
discutat despre o chestiune importanta (importanta n condiiile impuse
noua): cum sa se procedeze, avnd n vedere ca nuvela nu era terminata, ca era
vorba numai de prima parte? Unii spuneau: bine, o s-o indicam ca atare. Dar
Tvardovski, cunoscn-du-i bine tutorii ierarhici, opri discuia: Nu, nu avem
posibilitatea sa declaram ca aceasta nu este dect prima parte. O sa ni se
spun: nu are dect sa scrie i pe a doua i sa ne-o prezinte, atunci vom
decide. Suntem nevoii s-o publicam ca pe un lucru terminat.
Dar nuvela nu era terminata, toate firele intrigii nc atrnau! N-aveam ce
face, astea erau condiiile.
Astfel, pe tema lui a publica sau a nu publica nuvela mea, opiniile celor
de la baza se separar de cele ale celor de la vrf. Cea care trebuia sa ncline
acul balantei era opinia lui Tvardovski.
Ce schimbtor era acest om! De la o zi la alta i chiar de la o ora la alta a
uneia i aceleiai zile. El vorbi ca un artist, fcu remarci i propuneri care naveau nimic comun cu preocuprile unui redactor i care, pentru un membru
supleant al CE, erau de-a dreptul imposibile:
n lumea asta pmnteasc, arta nu exista ca o arma a luptei de clasa,
ndat ce devine contient ca este o arma, arta nu-i mai atinge tinta. Noi
avem toat libertatea sa emitem judecai despre aceasta opera: suntem, ca sa
zic asa, ca pe lumea ailalt, nu avem a calcula daca va trece sau nu va trece
Noi pe dumneata te citim cu ochi nu de redactori, ci de cititori. Aceasta este
situaia fericita a unui suflet de redactor: pentru el, lectura este o ntreprindere
pe care vrea s-o duca la bun sfrit Actualitatea acestui text consta n aceea
ca nsi contiina populara se trezete i reclama un bilan moral Nu este
terminata? Marile opere sunt totdeauna ca nite edificii la care s-ar mai fi putut
aduga o aripa sau un etaj: nvierea, Demonii, dar unde nu s-ar mai fi putut
face asemenea adugiri?
Nuvela aceasta, noi vrem s-o publicam. Daca autorul mai lucreaz un pic
la ea, noi o vom lansa i o vom publica n limita puterilor noastre i chiar
dincolo de aceasta limita.

Astfel, el fcu ca, brusc, decizia sa ncline n favoarea tinerilor (acetia l

impresionar cu nflcratele lor luri de cuvnt) i mpotriva adjuncilor sai
(desi, evident, le promisese contrariul).
Dar n acelai timp, n cursul aceleiai edine, iata-l i n alta ipostaza:
ba spunnd ca puterea sovietica aa i pe dincolo, ca o sa suprimam titlul,
fara a face confruntare de preri, ba ntreru-pndu-mi rspunsul prin replici
autoritariste, cu acest ton de superioritate care-i era propriu i n materie de
politica i n materie de meserie. Era absolut convins ca, n toate chestiunile
examinate, se orienta mai bine dect cei prezeni, ca numai el cunotea cile de
dezvoltare a literaturii. (El tia sa vorbeasc aa de elevat!
Ce daca azi nu s-a abinut de la acel bombnit: i-a lsat barba ca
sa., nu tia el ca aceasta barba era deja a doua Aici nu era vorba pur i
simplu de un bombnit, ci de faptul ca opinia lui personala se subordona
opiniei organelor competente.}
Le-am rspuns btrnete la toi, dar numai pentru ca reuisem s-mi
notez bine toate interveniile lor: i aveam pe toi pe lista. Numai n legtur cu
o mica problema m-am ambalat: ce concesii vor ei de la mine? Exista milioane
de Rusanovi, nimeni n-o s-i cheme n fata justiiei, cu att mai mult trebuie
s-i judece literatura i societatea. Daca nu se face asta, atunci eu nu mai am
nevoie de literatura, nu mai vreau sa scriu.
Nici n discuia despre delirul lui Rusanov, nici n cea despre industria
chestionarelor, nici n cea despre moravurile noii clase 1, nu intenionam sa
cedez, n rest, n orele ct a durat aceasta discuie, m-am surprins n postura
celui pe care nu-l intereseaz problema de pe agenda edinei, ca i cnd n-ar fi
fost vorba despre cartea mea, ca i cnd mi-ar fi fost indiferenta decizia pe care
aveau s-o ia.
1 Rusanov, unul dintre bolnavii Pavilionului, este un influent funcionar
sovietic, reprezentant tipic al noii clase a privilegiailor regimului; specialitatea
sa consta n a elabora numeroasele chestionare cerute de administraie, n
delirul sau (cap. 16), el viseaz ca este chemat n judecata la tribunalul
suprem. (N.t.)
Ce-i drept, batalioanele samizdatului erau deja n mars Iar n
publicarea n condiii legale ncetasem sa mai cred. Dar att timp ct marul
batalioanelor nu ajunsese pn la cabinetul lui Tvar-dovski, trebuia fcut
ncercarea. Cu att mai mult cu ct partea a doua eu o prevedeam i mai putin
susceptibila de a trece.
Nu, ei nu-mi cereau sa scot industria chestionarelor, nici trsturile noii
clase, nici comisia pentru epurri, nici deportrile de populaii. Iar rspunderea
pentru blocada Leningradului puteam s-o mpart ntre Stalin i Hitler. Cu
oarecare strngere de inima puteam sa scot deocamdat capitolul despre
Avieta. Mai absurda i mai suprtoare dect toate era ideea de a schimba
titlul. Nici un alt titlu nu i se potrivea.
M-am supus totui si, peste o sptmn, am retrimis la Novi mir
manuscrisul, de data aceasta, coafat; ntre paranteze i-am indicat lui
Tvardovski, n caz de extrema necesitate, un titlu de rezerva (ceva n genul
Pavilionul de la captul aleii, ceea ce concorda cu felul lor de a mnji totul).

Dup nc o sptmn a avut loc o noua dezbatere la redacie,

ntmpltor sau nu, fapt este ca de data aceasta n-a mai fost prezent nici
Laksin, cruia contiina i optea ca ar fi fost un pcat ca acest manuscris sa
fie inut sub cheie; nici Mariamov, care vedea o datorie morala n a face ca
acest manuscris sa ajung la cititor, n schimb, dintre adversari n-a lipsit
niciunul. Astzi erau cu toii foarte rezervai, nu manifestau nici un fel de
nervozitate: reuiser sa nving rezistenta lui Tvardovski, acolo, n culise.
De data aceasta, A. T., aezat ntre doua scaune, ncepu deconcertat. Mai
nti m-a acuzat, fara mare convingere, de a fi fost zgrcit cu cosmeticalele
pentru toaleta manuscrisului (n schimb, de data aceasta, Dementiev, pe un
ton foarte calm, interveni pentru mine O, vulpea!
Toaleta, spuse el, a fost foarte substanial i opera este ncheiata.
Prin amputarea unui capitol!). A. T. mi cerea acum sa elimin cu totul i
discuia, desi atenuata, despre blocada Leningradului, i discuia despre
sinceritate. Brusc nsa, puse capt tuturor ocoliurilor verbale i spuse:
Circumstane exterioare favorabile pentru publicare momentan nu
exista. Este imposibil, este riscant sa ieim n lume cu acest text, cel putin n
acest an. (Ca i cnd avea sa fie mai uor n anul viitor, jubiliar, la a 50-a
aniversare a lui Octombrie!) Noi dorim sa avem un manuscris cruia s-i
putem justifica orice pasaj, luat izolat. (Cerina foarte mpovrtoare: autorul
nu trebuie nicicum sa se distaneze de redacie? El trebuie ca anticipat sa
poarte haine pe msur acesteia?) Iar Soljenin, vai, nu s-a schimbat deloc
Si chiar prezenta temei lagrelor, prezenta plannd asupra pavilionului
canceroilor, pe care ultima data el o declarase perfect naturala, acum devenise
artificiala, ca atunci cnd Grossman, scriind despre lagr, nu fcea dect sa
cnte dup ureche. (Deci, eu, scriind despre lagr, cntam dup ureche!) Apoi,
redacia trebuia sa dea drumul unor scrieri care erau nc blocate. (Era vorba
de romanul lui Bek despre Tevosian1 i despre Jurnalele lui Simonov. Dementiev i Zaks nutreau sperane ca Jurnalele vor trece. Dar i acestea au
fost respinse.) n contradicie cu tot ceea ce spusese pn atunci, A. T. Spuse
ca redacia considera n fond manuscrisul ca aprobat, ca se va semna imediat
un contract pentru 25% si, n caz ca voi avea nevoie de bani, se va mari la 60%.
Scrie partea a doua! O sa ateptm, o sa vedem.
De scris partea a doua, o scrisesem i fara eI. i pn una alta mi se
propunea sa primesc nite bani pentru a nmormnta partea nti n sicriul
seifului si, se nelege de la sine, pentru ca, potrivit regulilor de la Novi mir i
potrivit preteniilor personale ale lui A. T. Fata de mine, sa nu dau nimnui nici
un rndule, sa nu suflu nimnui nici un cuvnt, sa nu las Pavilionul
canceroilor s-i triasc viaa, i asta pn ce ntr-o zi nenorocita colonelul
de la Securitatea Statului va descinde i-l va lua cu sine.
Mrturisesc sincer ca o asemenea decizie a redaciei mi-a fcut viaa mai
uoar: se puteau anula imediat toate corecturile, nuvela se putea restabili n
forma n care ieea deja de la dactilografiere, n forma n care se transmitea din
mna n mma. Scpm de grija gsirii unui mijloc de a neutraliza noua explozie
a lui A. T. Cnd va afla ca textul este deja n circulaie. Eram liberi unul fata de
altul!

Dar toate acestea m-am ferit sa le proclam pe un ton dramatic, caci

scoala lagrelor te nva sa nu-i anuni dinainte inteniile, ci
1 Destinaie noua, Tevosian era nsui tipul tehnocratului stalinist.
Publicarea romanului a fost interzisa n urma pretinselor insistente ale vduvei
lui Tevosian. Aceasta ar fi considerat ca romanul respectiv era injurios pentru
memoria soului ei. Publicat n rusa n Occident, editura Posev, n 1971. (N.t.)
sa acionezi imediat i fara a scoate un cuvnT. i n-am spus dect ca
deocamdat nu semnez contractul i c-mi iau manuscrisul.
Se pare ca din conexarea acestor doua gesturi redacia ar fi putut sa
neleag ceva!
Dar ei n-au neles nimic. Ceea ce au neles ei era ca eu ma
supuneam, ca mi puneam cenua n cap i ca voi lucra mai departe,
socotindu-m chiar nedemn de contractul ce mi se ofereA. i din nou am
devenit pentru ei mielul blnd al lui Novi mir\par
Nu trecu totui o luna
ca Tvardovski, prin Veronika Turkina, ruda a sotiei mele, ma i convoca de
urgenta. Ca de obicei, nu m-a gsit, dar la 3 august m-am nimerit la Moscova
i am aflat ce s-a ntmplat: A. T. Fusese informat ca Pavilionul canceroilor
circula i furia lui nu mai cunotea margini; acum, bineneles, el voia doar sa
se asigure ca nu eu ddusem lumina verde textului (oare sa fi ndrznit eu?!)
i sa tie pe cine da afara de la redacie! (Bnuiala cdea pe cluul cel mai
credincios al lui Novi mir, pe vrednica Berzer, care trgea contiincios la
crua revistei.)
Poetul nu era numai poet, ci i om al Comitetului Central; gn-direa lui
era impregnata de conceptele legate de existenta statului: o carte nepublicabila,
riscanta chiar i pentru cel ce ar semnala-o cenzurii, scrisa totui sub cerul
sovietic, era deja proprietate a statului! i nu putea fi lsat sa fie citita de
oameni, pur i simplu asa, dup bunul plac al autorului ei descreierat!
Dar eu, eu gndeam exact invers! Iat s-a i mplinit anul de cnd cu
confiscarea arhivei mele si, pn i cu mai putin receptivul meu cap, m-am
lmurit asupra situaiei noastre, a mea i a lor: ca eu n-aveam nimic, dar
nimic, absolut nimic de pierdut! Ca a da n dreapta i-n stnga Pavilionul, la
lumina zilei, fara sa ma ascund, fara sa ma dezic, nu ma expunea deloc unui
pericol mai mare dect acela legat de piesa despre lagre, care de un an de zile
lncezea la Bolsaia Lubianka.
Dumneata l difuzezi?
Da, eu l difuzez! Eu l-am scris i eu l difuzez! Ducei-v dracului cu
toate editurile voastre!
Cartea mea, se bate lumea pentru ea, este citita i tiprit noaptea,
devine fapt literar mai nainte ca sa apucai voi a deschide gura! Sa ncerce i ai
votri, laureaii premiului Lenin s-i difuzeze n felul acesta manuscrisele!
Iat deci, iat deci sensul zicalei: A sosit nenorocirea n-o lipsi nici pe
ea de zmbetul tau! Nenorocirea ne poate deschide calea libertii!
Daca vom ti s-o descifram.
n ce consta fora mea, m-a lmurit cndva Diomicev, dar atunci eu nc
nu nelegeam lucrurile pn la capt. Acum, prin anul lor de inactivitate,
autoritile mi-au artat, n mod concret, aceasta for.

n ce ma privete, n-am rspuns la convocarea lui Tvardovski, dar i-am

scris n felul urmtor:Daca va nelinitete faptul ca aceasta nuvela a devenit
cunoscuta nu numai redaciei lui Novi mir, atunci Eu ar trebui s-mi exprim
uimirea Acesta este dreptul oricrui scriitor i ar fi straniu daca ati inteniona
sa ma lipsii de el. n plus, nu pot ad-niite ca Pavilionul canceroilor sa repete
experienta trista a romanului: mai nti ateptarea de o durata nedeterminata,
rugminile redaciei ca autorul sa nu dea nimnui sa citeasc romanul, apoi
acesta se pierde i pentru mine i pentru cititori, dar se difuzeaz dup o
anumit lista secreta.
Scriind acestea, nu credeam ca dau dovada de cruzime. Dar pentru A. T.
A fost un lucru de mare cruzime. Se spune ca a plns pe aceasta scrisoare. Din
cauza c-i pierduse credina copilreasc? Din cauza ca pierduse o prietenie?
Din cauza ca pierduse nuvela care acum avea sa cada n minile unor editorigangsteri?
De-acum nainte, eu piciorul n bttura lui Novi mir n-am mai pus,
telefon nu i-am mai dat; stpn pe micrile mele, ma zvrco-leam i ma
rsuceam cutnd rspuns la ntrebrile care nu-mi ddeau pace: Ce nc? Ce
sa mai ntreprind mpotriva dumanului care-i nfipsese att de adnc gheara
impertinenta n romanul meu, n arhiva mea? Un protest pe cale judiciara n-ar
fi avut nici o perspectiva. Se impunea un protest public.
Eu citisem cu admiraie nc din primvara lui 1966 protestul a doi
preoi, lakunin i Esliman. Era un glas cinstit, curat i ndrzne n aprarea
bisericii care niciodat n-a putut, nu poate i nu vrea sa se apere pe ea nsi.
Am citit i m-a cuprins invidia ca eu n-am procedat la fel, ca mie nu mi-a trecut
prin minte aa ceva. Totui, probabil ca aceasta idee zcea n mine, zcea i se
rsucea, silenioas i nebnuitA. i acum, cu claritatea surprinztoare a
deciziilor infailibile, rzbtea la suprafaa: ceva asemntor mi trebuie i mie!
Cndva, cnd priveam de departe la Uniunea Scriitorilor, aceasta, n
totalitatea ei, mi fcea impresia unui iarmaroc rizibil n templul literaturii, un
iarmaroc care nu merita altceva dect biciul din frn-ghii mpletite. Dar iarba,
simbol al vieii, creste fara zgomot, ocolind grinzile de otel ngrmdite unele
peste altele si, daca n-o calci, acoper pn la urma chiar aceste grinzi. Lujeri
sntoi i pe deplin curai, crescnd imperceptibil, strbteau acest trup
putred de bolnav. Dup dezvluirile lui Hruciov, creterea lor a devenit
deosebit de rapida. Cnd am aterizat eu la Uniunea Scriitorilor, am descoperit
acolo cu uimire i bucurie multi oameni adevrai, iubitori de libertate, venii pe
lume cu aceste trsturi, sau care nu avuseser timp sa se corup, sau care se
refcuser moralmente. (O dovada n plus ca niciodat nu trebuie sa judeci la
grmad.)
Acum nu-mi era deloc greu sa gsesc o suta sau doua sute de scriitori
cinstii i sa le trimit scrisori. Dar, de regula, acetia nu deineau n Uniunea
Scriitorilor nici un post-cheie. Alegndu-i dup un criteriu care nu era cel al
funciei ci cel al inimii, i-a fi expus loviturilor i nu m-a fi ales cu nici un folos
pentru scopul pe care-l urmream eu: sa fac sa se aud vocea opoziiei. A
nainta proteste la conducerile unionala i rusa ale Uniunii Scriitorilor lume
multa i talente puine era o aciune deprimant de inutila. Dar pentru

decembrie 1966 se profila congresul scriitorilor, prevzut iniial pentru iunie,

nsa de curnd amnat-primul congres de cnd fceam i eu parte din Uniunea
Scriitorilor, i poate ultimul pentru mine. Deocamdat era o ocazie? n
momentul congresului, vechea conducere nu mai are puteri, cea noua nc nu
este aleasa, i eu am toat latitudinea s-i identific pe delegaii care, dup
priceperea mea, merita ncredere. A apela la congres nu este o tactica
leninista? Chiar el este cel care ne-a nvat: sa prinzi momentul dintre deja nu
mai este i nc nu este
Dar mai era pn la congresul din decembrie, i pe mine ceva ma
mpingea sa protestez ntr-un fel contra a ceea ce se fcuse cu scrierile melE. i
deocamdat am hotrt sa ma adresez nc o data, ultima Comitetului
Central. Eu nu sunt membru de partid, dar orice om al muncii are dreptul sa
adreseze o rugminte acestei instituii semidivine. Mi se transmisese deja ca
acolo chiar se atepta o scrisoare din partea mea, o scrisoare sincera, se
nelege, adic una care sa exprime cin, una care sa implore a mi se da
ocazia sa arunc cu noroi asupra trecutului meu i sa demonstreze ca sunt un
autentic om sovietic.
La nceput scrisoarea am vrut s-o redactez pe un ton destul de agresiv:
mi ziceam ca ei n-o sa mai repete cele ce spuseser nainte de congresul al XXlea, ca se vor ruina i vor renuna sa mai fac aa ceva. E. Henry m-a convins
sa nu fac asta: n afara de agia-varea relaiilor, o asemenea scrisoare, practic,
nu s-ar solda cu nici un alt rezultat nici cu un ctig de timp, nici cu o
garanie de coexistenta. Am refcut-o n sensul ca, de data aceasta, reprourile
le-am ndreptat spre oamenii de litere, nu spre conductorii partidului, n rest,
m-am strduit sa pornesc de la fapte n explicaiile meie, dar sa ma exprim
ascultnd numai de dicteul propriei mele contiine. Probabil ca lucrul acesta
nu mi-a reuit ntru totul: n tara noastr nc nu exista o tradiie a unui
asemenea ton, nu era uor s-o creezi.
Scrisoarea adresata lui Brejnev a fost expediata la sfritul lui iulie 1966.
N-a fost urmata de nici un rspuns, de nici un ecou, niciodat. Nici lectura
clandestina a operelor mele n-a ncetat, nici persecuiile dezlnuite de
instructorii partidului nu s-au rrit, poate sa fi cunoscut pentru o vreme o
oarecare stagnare. Dar iat ca se lua, i nc pe neateptate, hotrrea de a
organiza la Casa Centrala a Scriitorilor discutarea primei parti a Pavilionului (n
orice caz, aceasta parte se gsea de doua luni oarecum n stare de arest la V. N.
Ilin, general-locotenent de KGB i secretar al biroului din Moscova al Uniunii
Scriitorilor).
Discuia a fost anunat n buletinul-program interior al Casei Centrale a
Scriitorilor, i astfel, pentru prima data, n ciuda lui Novi mir, s-a cules
tipografic acest titlu deja nemodificabil: Pavilionul canceroilor. Dar s-a
constatat ca erau prea multi doritori de a participa la aceasta discuie; atunci
conducerea Uniunii Scriitorilor s-a speriat, a schimbat data i a fixat o ora mai
pe lumina. De data aceasta nu s-a mai fcut un anun public si, la intrare, s-a
instituit un control sever asupra invitaiilor distribuite prozatorilor.
Era 16 noiembrie. Timp de trei luni de zile, multi dumani l citiser i ei;
unii nu se mulumiser s-mi cspeasc prin articole de revista biata mea

filosofie, biata mea metoda artistica, ci chiar (V. Pankov) consacraser capitole
ntregi de manual acestei cspiri. Dar, minune: din toat aceasta banda, n
afara de Z. Kedrina (acuzator public al lui Siniavski i Daniel) i de Asanov,
fost deinut, acum om cu respect fata de autoriti, nimeni n-a ndrznit sa se
prezinte. Era un semn care revela doua lucruri: fora unei opinii publice deja n
devenire (cnd n-ai argumente, nu te angajezi n polemica, iar teama de
denunuri dispruse) i fora unei birocraii nc sigura de ea (de ce sa vina aici
sa dea din gura i sa se fac De ocara, cnd i aa aceasta nuvela o vor rade pe
tcute i n-o vor lsa sa apar?).
Si discuia nu s-a transformat ntr-o btlie, cum se ateptau unii, ci
ntr-un triumf i ntr-un prilej de a vesti naterea unei noi literaturi pe care
nc nimeni n-o definise, nimeni n-o analizase, dar pe care toi o ateptau cu
nerbdare. Aceasta literatura, dup cum a. Declarat Kaverin ntr-un discurs de
o ndrzneal remarcabila (dar iat ca de ani de zile se putea vorbi cu
ndrzneal, ceea ce ei ateptau!), va lua locul literaturii reptiliene de mai
nainte. Kedrina nici n-a fost lsat sa ia cuvntul: demonstrativ, dup Viktor
Ne-krasov, asistenta a nceput sa se buluceasc la ieire, (n ce-i privete pe cei
de la Novi mir, A. T. Le-a interzis sa asiste la discuie! A plecat vaca, poi sa
dai de pmnt cu istarul.)
Nu un plan dinainte gndit, ci un concurs de ntmplri a fcut ca luna
noiembrie a acelui an sa fie pentru mine foarte agitata, n viaa fiecrui om
exista asemenea perioade uimitoare, cnd diverse forte exterioare neateptate
se pun deodata toate n micarE. i numai n aceasta micare, deja luat de
valul ei, am neles eu, dup nsui sensul ei, cum trebuia sa ma comport: cu
ct mai multa ndrzneal, interzicndu-mi orice restricie voluntara. Ma
abinusem nainte de la declaraii publice? Acum acceptam toate invitaiile. Am
refuzat tot timpul sa acord interviuri? Ei bine, n prezent acord oricui.
Pentru ca nu mai aveam nimic de pierdut. Ei nu puteau sa gn-deasca
despre mine mai rau dect gndeau deja.
Nu sunt eu cel care s-a atins primul de arhiva mea, nu sunt eu cel care,
primul, a umit-o din locul ei de pstrare: KGB-ul este cel care a pus gheara pe
ea. Dar nici Securitii Statului nu-i era dat sa ghiceasc sensul misterios al
lucrurilor, for misterioasa a evenimentelor, n desfurarea lor, noi,
Securitatea Statului i eu, nu mai eram dect nite executani.
Consimmntul pentru prima mea intervenie publica mi l-am dat pe
neateptate: la o ntlnire ntmpltoare am fost ntrebat din mers daca nu ma
duc sa iau cuvntul la o anumit cutie potal.1
1 Una dintre aceste numeroase instituii sovietice protejate de secret, a
cror adresa, din motive de securitate, nu este divulgata, i care, de obicei, nu
sunt cunoscute dect printr-un numr de cutie potal. Aici este vorba de
Institutul de Fizica. (N.t.)
Dar de ce nu? Ma duc. Totul se aranjase n mare viteza, forele de ordine
nu reuiser sa ia seama la tot ce se petrecea. Astfel, la fizicienii institutului
Kurceatov se ntrunir ase sute de persoane (trebuie spus ca peste o suta
dintre ele veniser de prin alte parti, indivizi pe care nu-i cunotea nimeni, la
invitaia comitetului de partid)- Erau, bineneles, i securiti n numr

respectabil, precum i cte cineva de la comitetul raional sau orenesc de

partid.
Era prima ntlnire la care ma duceam nu veneam sa tin un discurs, ci
numai sa citesc ceva i trei ore i jumtate am citit i n-am rspuns dect la
un mic numr de ntrebri, i la acelea superficial. Am citit cteva capitole
percutante din Pavilionul, un act din Luminarea n vnt (despre scopurile
tiinei, ca sa captez atenia acestui auditoriu format din oameni de tiin), i
apoi mi-am luat nasul la purtare i am anunat ca voi citi cteva capitole
(ntrevederea de la Lefortovo) din Cercul din acelai Cerc inut acum sub lact
la Lubianka: daca ei i-l dau spre lectura drojdiei nomen-claturiste atunci de
ce autorul nu poate s-l citeasc poporului? (n fond, nu eu ncepusem sa
desfac nodul interdiciei; n acest fapt i gsea consolare fatalismul meu de fost
locatar al lagrului.)
Nu, timpurile nu mai erau aceleai, i nici noi nu mai eram aceiai! Nu
mi-au acoperit vocea, nu m-au ntrerupt, nu mi-au rsucit minile la spate,
nici mcar nu m-au chemat la KGB pentru explicaii sau pentru vreo
mutruluiala. Altceva s-a ntmplat: Semiceast-ni, ministrul KGB, a nceput
s-mi raspundal public i n lipsa, n postul pe care-l ocupa, dnd chix n
serie cu reelele lui de subversiune i spionaj din Africa i Europa, el i
concentra toate forele asupra luptei ideologice, n special mpotriva scriitorilor,
principala ameninare pentru regim. El lua adesea cuvntul la consftuirile
ideologice, la seminariile cu agitatorii, n interveniile sale din acel noiembrie,
i-a exprimat indignarea fata de insolenta mea, care mi permitea, de la
nlimea unei scene, sa citesc dintr-un roman confiscat. La aceasta s-a redus
tot rspunsul KGB!
Fiecare dintre paii lor mi arata ca pasul pe care eu tocmai l fcusem nu
era de ajuns.
Acum cutam o ocazie s-i rspund lui Semiceastni. Se raspn-dise
zvonul ca eu luasem cuvntul la institutul Kurceatov. ncepur s-mi vina
numeroase invitaii unele ipotetice, altele ferme i precise, i cum veneau le
acceptam, afara de cazul ca se suprapuneau, n aceste instituii, directorii
preau sa fi aranjat totul, sa fi rezolvat totul, anunurile erau afiate, invitaiile
tiprite i distribuite dar mai era ceva! Undeva nu se dormea n front, n
ultima ora, uneori i n ultimul minut, suna telefonul; era comitetul orenesc
de partid Moscova: Organizai o ntlnire cu Soljenin sa predai carnetul de
partid! i desi instituiile organizatoare nu erau niscaiva aezminte din vreun
fund de provincie (institutele de cercetri tiinifice Nesrneianov, Karpov,
Cernogolovka lui Se-mionov, Facultatea de Mecanica i Matematica a
Universitii de Stat din Moscova, Institutul Bauman, Institutul Central de
Studii Aero-hidrodinamice, Marea Enciclopedie), nimeni nu avea fora de a
protesta, i academicienii-protectori1 nu aveau nici curajul pentru aa ceva. La
institutul Karpov, contramandarea a venit aa de trziu nct existase timpul
ca sa fiu adus aici, dar se i afiase anunul: ntlnirea se amna din cauza
mbolnvirii scriitorului. Iar directorul Bibliotecii Centrale de tiine Sociale,
cuprins de spaima, a amnat-o el singur: i se telefonase ca la ntlnire va

asista, incognito, un general KGB i ca, n consecin, acestuia va trebui sa i se

rezerve un loc.
Trziu mi-am dat seama ca ma artasem prea rezervat cu cei de la
institutul Kurceatov; acum cutam un loc de unde s-i rspund lui
Semiceastni, dar toate uile mi erau trntite n nas: a-ntarcat blaia, puiule!
O edin, n-aveam nevoie dect de o edin pentru ca mcar o data sa i-o
spun de la obraz dar era trziu! n viaa mea n-am resimit att de acut lipsa
de libertate a cuvntului!
Si deodata, de la Institutul de Orientalistica Lazarev, unde cndva mi se
interzisese sa iau cuvntul (apoi toi grangurii partidului s-au delimitat de acest
gest cic nu de la ei plecase interdicia), am primit o invitaie presanta: sa fiu
acolo, ca nu se amna! Cobornd din trenul de Riazan m-am dus direct la
ntlnirea respectiva. Si, ntr-adevr, n-au amnat nimic (30 noiembrie).
De data aceasta venisem sa vorbesd De data aceasta venisem cu un
discurs pregtit i nu trebuia dect sa prind momentul cnd sa intervin. Am
citit doua capitole din Pavilion, s-au strns cteva zeci de nsemnri, si,
pornind de la una dintre ele, m-am grbit, nainte ca vreunul sa ma dea jos de
pe acest podium, sa clamez i sa dezvlui tot ceea ce fusesem mpiedicat sa
spun n noua locuri. Ala1 Membrii Academiei de tiine desemnai ca preedini de onoare ai
acestor institute. (N.t.) turi de mine. Pe scena, se aezaser civa ipochimeni
de la comitetul de partid oare nu pentru a scoate din priza microfonul i
pentru ca astfel sa ma reduc pe mine la tcere, daca lucrurile ar lua o
ntorstur foarte proasta? Dar nu li s-a ivit prilejul sa intre n aciune: cei care
edeau n sala erau mini ascuite i le era suficient sa le vorbeti la modul
general, nu era nevoie sa insiti. Reuisem de asemenea sa prind de veste ca n
sala era nu stiu ce mrime de la KGB, poate chiar cu un magnetofon portativ.
Pe seful securitii mi-l imaginam cum iese n relief pe fundalul tnarmorean al
strvechilor perei ai lui Lazarev i el, seful, deocamdat nu putea sa ma
contrazic, n schimb eu puteam s-l contrazic pe el! i cu o voce sonora, cu un
sentiment de triumf sau, mai simplu, de bucurie, m-am explicat publicului i
am trimis cteva sgei lui Semi-ceastni. Pucria amrt n trecut, i poate
i-n viitor, nainte de a cunoate alte celule de izolare i alt proces cu uile
nchise iat ca mi se oferea un auditoriu de vreo cinci sute de persoane i
libertatea cuvntului!
Trebuie sa va explic de ce, dup ce am refuzat interviurile i interveniile
publice, am nceput sa acord interviuri i de ce ma aflu aici n fata
dumneavoastr. Ca i nainte, eu socotesc ca treaba scriitorului este sa scrie, i
nu sa fac hopa-opa la tribuna, i sa nu dea explicaii ziarelor. Dar mie mi s-a
administrat o lecie: nu, scriitorul nu trebuie sa scrie, el trebuie sa se apere.
Mi-am nsuit aceasta lecie! Vin aici, n fata dumneavoastr ca sa ma apar!
Exista o Organizaie care n-ar trebui defel sa dirijeze creaia literara-i totui ea
o dirijeaz. Aceasta organizaie mi-a confiscat romanul i arhiva, lucruri care nau fost niciodat destinate publicrii. Cu toate acestea, am tcut, am continuat
sa lucrez n linite. Dar iat ca folosind fragmente extrase tendenios din arhiva
mea, ei au nceput mpotriva mea o campanie de calomnii, calomnii de un tip

nou calomnii de la nlimea tribunei n timpul instructajelor cu uile nchise.

Ce-mi rmne de fcut? Sa ma apar! Atunci iat-m! Priviti: nc traiescpriviti:
acest cap nc mi sta pe umerii (vedei: descrie o micare aproape circulara pe
axul gtului i totui fara tirea mea i contra voinei mele, romanul meu este
editat n mod clandestin i difuzat printre oameni alei pe sprinceana ca, de
pilda, Vsevolod Kocetov, redactorul-ef al revistei Oktiabr. Atunci, spu-neti-mi,
de ce ar trebui sa renun eu la un lucru care este al meu?
De ce n-a putea eu, autorul, sa va citesc astzi capitole din acest roman,
din acelai romani (Strigate: Da!)
Trebuie sa fi trit o ndelungata viaa de sclav, sa te fi plecat nc din
frageda copilrie n fata efilor, sa fi fcut cu toat lumea sus-jos, sus-jos,
pentru false aplauze, sa fi dat aprobator din cap n fata minciunii flagrante, sa
nu fi avut niciodat dreptul de a obiecta. i toate acestea mai nti ca sclavcetatean, dar apoi ca sclav-pus-carias, cu minile la spate, sub interdicia de a
ntoarce capul, de a iei din rnd deci trebuie sa fi trit aceste experiente
pentru a preui un asemenea ceas, cnd de la nlimea unui podium te
adresezi liber unei asistente de vreo cinci sute de persoane, uluite i ele de o
asemenea libertate.
Pentru prima data, mi se pare, pentru prima data n viaa mea, simt, vad
cum eu nsumi fac istorie. Mi-am propus sa citesc din Cercul capitolele despre
demascarea spionilor (patria trebuie s-i cunoasc spionii), despre nulitatea i
preteniozitatea delegailor operaionali de care se fcea atta caz. Aproape
fiecare replica are n sala efectul unei pulberi care se aprinde! Cu cta nostalgie
a adevrului au trit oamenii acetia! Dumnezeule! Cta nevoie de adevr
aveau ei! Mi se transmite un bilet: avei n capitolul pe care l-ati citit o fraza
care spune ca Stalin nu a permis Crucii Roii sa se apropie de prizonierii de
rzboi sovietici.; explicai-o. Contemporani i actori ai unui nefast rzboi
atotcuprinztor, lor nu le-a fost dat sa tie dup cuviin cte ceva despre el. n
ce birou existase o minte aa de obtuza nct sa nu fi priceput necesitatea
acestei cunoateri? i iat, n aceasta sala, cinci sute de umaniti dintre cei
mai luminai, dar ei n-au avut dreptul sa tie. Dragi tovari, aceasta istorie
este, din pcate, putin cunoscuta. Molotov, ministrul de Externe, conformnduse deciziei lui Stalin, a refuzat sa semneze, din partea Uniunii Sovietice,
convenia de la Geneva privind prizonierii de rzboi i sa fac vrsmintele
respective ctre Crucea Rosie internaional. Ai notri erau n felul acesta
singurii prizonieri din lume care erau abandonai de patria lor i care, hrnii
numai cu ciorba lunga nemeasca, erau condamnai sa moara de foame.*
Oh, mi se pare ca ncepe deja s-mi placa situaia noua n care ma aflu
dup ce mi-am pierdut arhiva! Aceasta mpotrivire deschisa
* n rspunsul sau, Semiceastni va declara ca eu afirmasem calomnios
ca noi i-am lsat pe prizonierii germani sa moara de foame.
Si mndra, acest drept recunoscut de a gndi cu propriul meu cap! Mi-ar
fi poate chiar penibil, aproape chiar imposibil sa mai fiu calm ca nainte. Acum
mi s-a revelat sensul superior i misterios al acelui rau cruia eu nu-i gseam
justificare, al acelui zvcnet al Raiunii Supreme pe care noi, cei mici, nu-l
puteam prevedea: aceasta nenorocire nemaipomenita mi fusese trimisa pentru

a-mi rpi posibilitatea de a ma ascunde i de a tcea, pentru ca din disperare

sa ncep a vorbi i a aciona.
Caci se apropiau scadentele
Mi-am nceput aceste relatri evocnd modul n care dintr-un om ca toi
oamenii devii conspirator, putin cte putin, pe neobservate, pn ce ntr-o buna
diminea te trezeti: he, he, dar eu sunt deja i tot aa a fost i pentru mine,
datorita acestui dureros eec care ma adusese n pragul arestrii sau al
sinuciderii, i apoi, punct cu punct, cuanta cu cuanta, de la o sptmn la
alta, de la o luna la alta, m-am dumirit, m-am tot dumirit ferice de cel n stare
sa dezlege mai repede cifrul ceresc, asta la mine a mers ncet, asta la mine a
durat i ntr-o buna dimineaa, m-am trezit i eu om liber ntr-o tara libera!
*
Astfel m-am afirmat cu a doua intervenie, chemnd la lupta ca i cnd
de-acum ncolo n-aveam sa mai fac altceva dect sa ma produc i chiar n
acele zile, fara sa las urme, dar totui fara a-mi tia barba de data aceasta, mam afundat din nou n ndeprtata mea ascunztoare, ntr-un fund de provincie
sa lucrez! Sa lucrez! Deoarece scadentele se apropiau i eu nu eram gata sa
le fac fata, nc nu-mi fcusem datoria pe de-a-ntregul.
Socoteam ca acum cu tot deranjul acesta mi-am asigurat trei luni de
linite, pn la primvar. Aa s-a i ntmplat. Din decembrie pn n
februarie am fcut ultima redactare a Arhipelagului completnd, refcnd i
redactilografiind 70 de coli de autor n 81 de zile pe deasupra mai fiind i
bolnav, singur fcndu-mi focul la soba i pregtindu-mi mncarea. Astea nu
le-am fcut eu, astea au fost opera minilor mele!
Dar n calculul meu intra i faptul ca de Anul Nou 1967 va exploda o alta
grenada, primul meu interviu, un interviu acordat corespondentului japonez
Sedze Komoto. Mi-l luase la jumtatea lui noiembrie i trebuia s-l publice de
Anul Nou, dar zilele de ianuarie treceau i tranzistorul din brlogul meu troienit
nu-mi aducea nici un ecou despre acest interviu, nici de la postul japonez, care
se auzea de minune, nici de la posturile occidentale, nici chiar de la postul de
radio Svoboda.
Interviul fusese realizat n noiembrie: pe neateptate si, potrivit criteriilor
oficiale, ntr-o maniera insolenta. Existau nite reguli bine stabilite pe care
trebuiau sa le respecte i corespondenii strini, daca nu voiau s-i piard
postul la Moscova, si, cu att mai mult, cetenii sovietici. Scriitorii trebuiau sa
aib dezlegare de la secia relaii externe a Uniunii Scriitorilor (toate seciile de
relaii externe ale tuturor instituiilor sunt filiale ale KGB). Aceste reguli, a fost
o vreme cnd nu le cunoteam deloc si, n prezent, nu ineam defel sa le
cunosc. Noul meu rol presupunea extrateritorialitate i impunitate.
Dup cum era obiceiul, S. Komoto trimisese n doua exemplare cererea
de interviu: unul mie i unul seciei relaii externe, n privina mea, acolo nu ia fcut nimeni nici o problema: se tia ca renunasem de multa vreme la orice
interviu. Dar eu, de mai bine de un an, voiam sa pun capt acestei renunri;
voiam, chiar din ziua acelei confiscri, sa vorbesc ntr-un interviu despre cele
ce se ntmplau cu mine. Si, iat, ajutorul se ivi pe neateptate: un
corespondent japonez (nu de genul acestor occidentali rufctori, dar n

acelai timp perfect occidental el nsui) ma ruga, n caz ca nu doresc s-l

ntlnesc personal, s-i rspund n scris la cinci ntrebri, mi ddea adresa i
numrul sau de telefon din Moscova. Chiar numai aceste cinci ntrebri pe
mine ma aranjau din plin: era printre ele una referitoare la Pavilionul
canceroilor (cu alte cuvinte, zvonul ajunsese pn destul de departe) i una
referitoare la planurile mele de creaie. Am pregtit deci un rspuns scris
[1]. Totui nu m-am hotrt sa merg pn la a crea o situaie exploziva, pn la
a anuna lumii ntregi ca mi se puseser sub lact romanul i arhiva. Dar am
enumerat cteva dintre scrierile mele, spunnd ca nu puteam sa le gsesc un
editor. Daca n urma cu trei ani era btaie pe acest autor i era editat n toate
limbile i daca n prezent, n propria lui patrie, el nu putea gsi editor, atunci
nu cumva ceva era nc neclar?
Dar cum s-i transmit corespondentului rspunsul meu? S-l expediez
prin posta? Probabil va fi interceptat i nici mcar nu voi ti ca n-a ajuns la
destinatar. Sa rog pe careva dintre prietenii mei sa mearg sa vre scrisoarea n
cutia potal de pe palierul corespondentului?
Probabil ca acesta locuia ntr-o casa speciala, supusa nc de la
intrare supravegherii i fotografierii (eu nc ru tiam: acolo era miliie, i de
altminteri nu era permis nimnui sa intre). Deci, trebuia sa ne ntlnim, si,
daca tot ne ntlneam, de ce sa nu dau un interviu prin viu grai? Dar unde sa
ne ntlnim? La Riazan n-o s-l lase pe el sa vina; la Moscova, nu puteam sa
expun represaliilor locuina cuivA. i atunci am ales varianta cea mai
ndrznea: la Casa Centrala a Scriitorilor (CES)! n ziua dezbaterii asupra
Pavilionului canceroilor, dup ce am inventariat destul de bine ncperile, l-am
sunat pe japonez prin telefonul automat i i-am propus interviu pentru a doua
zi la amiaza la Casa Centrala a Scriitorilor (CES). O asemenea invitaie suna
foarte oficial i el s-a gndit probabil ca eu obinusem toate autorizaiile de
acolo de unde trebuia. Mi-a telefonat traductoarea lui (controlata, desigur, de
KGB), aceasta a reinut de la Agenia de Presa Novosti (APN) un fotograf care sa
nregistreze pe pelicula interviul la CES, toate acestea sunau de asemenea
foarte oficial i nici la APN nu puteau sa se iveasc ndoieli.
Eu am sosit la CES cu treizeci de minute nainte de ora stabilita. Era o zi
lucrtoare, dintre scriitori nu era prezent niciunul, din animaia i tensiunile de
ieri, nici o urma; nite lucrtori duceau nite scaune intrnd i ieind pe uile
exterioare larg deschise, n locul unui japonez negricios apru o tnr
rusoaica blonda care se ndrepta spre micul birou al administratorului; am
auzit pronuntn-du-mi-se numele, am prins-o ca din zbor i am rugat-o s-i
cheme pe japonezi (caci, n realitate, erau doi i ateptau ntr-o main).
Portarii erau aceiai de ieri, cnd ma vzuser n vestibul n centrul ateniei
tuturor, i le-au sunat autoritar vorbele mele: Dnii sunt pentru mine. (Am
aflat ulterior ca pentru intrarea strinilor n CES este nevoie de fiecare data de
o aprobare speciala din partea administraiei.) I-am invitat n foaierul linitit,
garnisit cu covoare i cu fotolii i sofale moi, i mi-am exprimat sperana ca
modestia cadrului nu va afecta ntlnirea noastr de lucru, n acest moment,
reporterul fotograf de la APN sosi i el ntr-un suflet, tr mai aproape de noi
imensele lampi-reflector pe care le gsise aici la CES, i interviul nostru de

douzeci de minute se derula n lumina bli-turilor. Administraia casei i-a dat

seama ca aceasta aciune nu figura n program, dar n-avea motive s-i puna la
ndoiala caracterul respectabil, important si, prin urmare, licit.
Komoto vorbea destul de bine rusete, aa ca traductoarea nu era dect
de forma, nu traducea nimic. La sfritul ntrevederii se lamuri i aceasta
particularitate: Komoto mrturisi ca i el petrecuse trei ani n lagrele noastre
din Siberia! Atunci, daca i el este un fost deinut, poate ca a fcut o
strpungere magistrala prinperdeaua de fum din cursul conversaiei noastre! i
cu att mai mult trebuie sa fi neles el tot ceea ce rmsese nespus. Ne-am
desprit cordial.
Iat nsa ca a trecut o sptmn, au trecut doua dup Anul Nou, i
tranzistorul n-a adus pn n singurtatea mea nici un sfert de ecou, nici o ct
de mica fraza despre interviul meu! Totul n-a fost dect o pierdere de timp? Ce
s-a ntmplat deci? I-au pus bee-n roate lui Komoto, l-au ameninat? Sau
redactorul-ef al ziarului sau n-a vrut sa strice atmosfera generala de
destindere din relaiile japono-sovietice? (Postul lor de radio n limba rusa se
exprima edul-corat-lingusitor.) Nu exista dect un singur lucru pe care eu nu-l
puteam admite: ca interviul meu sa fi fost publicat n termenul prevzut i n
integralitatea lui, n cinci milioane de exemplare, pe un sfert de pagina, ma rog,
fie i n hieroglife japoneze, i ca n Occident sa nu-l fi remarcat nimeni! n
legtur cu revoluia culturala din China, n fiecare zi, toate posturile de radio
din lume i citau pe corespondenii japonezi, deci le parcurgeau ziarele dar de
interviul meu nu pomenea nimeni! Era aici vorba de un semn cum ca gloria pe
aceasta lume este att de trectoare i ca de multa vreme pe occidentali i
durea n cot de un rus oarecare care, timp de doua sptmni, i gdilase cu un
best-seller prost tradus despre viaa din lagrele de concentrare staliniste? Era
vorba i despre asta, desigur. Dar daca s-ar fi auzit undeva, fie i n Polinezia
sau n Guineea, ca un publicist grec de stnga nu-i gsea n Grecia un editor
care s-i publice un paragraf ieit din pana lui, imediat Ber-trand Russell,
Jean-Paul Sartre i toi laburitii de stnga ar fi fcut pur i simplu un tapaj
monstru, i-ar fi exprimat nencrederea n premierul englez, l-ar fi nfierat pe
preedintele american, ar fi convocat ndat un congres international pentru
anatemizarea clailor greci. Dar faptul ca unui scriitor rus, pe care Stalin nu-l
sugrumase complet i care se afla cu un picior n groapa, continua, n epoca,
nu-i asa, a conducerii colective, sa fie sugrumat, acest fapt nu putea sa le
ofenseze filosofia lor de stnga: daca te sugruma n tara comunismului,
nseamn ca aa o cere progresul!
ntr-o deplina singurtate de mai multe luni de zile, ce spornic lucrezi, ce
limpede gndeti! Adevratele dimensiuni, ponderi i corelaii ale lucrurilor i
problemelor ies aa de bine la iveala, n ncletarea muncii nentrerupte din
iama aceea, am descoperit ca, apropiindu-m de vrsta de cincizeci de ani, voi
fi terminat n-1 din opera mea tot ceea ce intenionasem sa scriu de-a lungul
unei viei, afara de ultima i cea mai importanta carte: R-171. Liceul l
terminasem cu treizeci de ani n urma. Acest roman ncepuse nc de-atunci sa
se elaboreze, sa se limpezeasc, sa se maturizeze i sa se acumuleze n mine,
totdeauna reprezentase scopul esenial al vieii mele, dar practic nc nu ma

apucasem de treaba, totdeauna survenise cte un obstacol care ma obligase s-o

amn pentru mai trziu. Iat nsa ca se apropia n sfrit vremea sa ma apuc
de lucrarea visurilor mele; de-abia m-am aezat sa sortez acele cri i acele
nsemnri ca palmele ncepur s-mi arda de nerbdare.
Si iat acum, n Ascunztoare, ntr-o linite aproape de necrezut n
secolul nostru, contemplnd brazii mpovrai ca de boboteaza cu o zpad
ncremenita, urma sa fac una dintre alegerile cele mai importante ale vieii
mele. O cale era aceea de a crede ntr-o bunstare neutra, pe msur
mprejurrilor exterioare (acestea nu ma ating) si, n anii putini la numr ce-mi
vor mai fi ngduii, de a continua s-mi tin gura ct mai mult i sa scriu, sa
scriu cartea mea capitala care pn n prezent nu i-a fost dat nimnui s-o scrie
i cine nc i cnd o va mai scrie? Dar, pentru aceasta lucrare, aveam nevoie
de apte sau zece ani.*
Calea a doua era aceea de a nelege ca pot s-o duc aa un an, doi, dar
nu apte. De a-mi submina eu nsumi i mai departe aceasta neltoare
bunstare exterioara. De a nu mai face pe struul, de a-mi scoate capul din
nisip. De buna seama, surik cel de fier, nici el nu doarme, se fofileaz acolo,
pe cai lturalnice, spre putere, i unul dintre primele sale gesturi va fi acela de
a ma descpna. Iat deci ca, n ajunul angajrii mele la lucrarea cea mai
draga mie, trebuie sa pun deoparte pana i sa risc. Sa risc a-mi pierde i pana,
i mna, i vocea, i capul. Sau s-mi stric att de iremediabil i att
1 Opera pe care autorul proiecta s-o scrie despre revoluia din 1917. (N.t.)
Estimarea mea este nentemeiata. Lucrarea aceasta nu se poate face nici n
douzeci de ani. Si, n general vorbind, nici nu poate fi dusa pn la capt.
(Adnotare din 1978) de zgomotos relaiile cu puterea, pentru ca prin asta
sa ma consolidez? Nu acolo ma mpinge destinul? Sa nu-l oblig sa repete
avertismentul. Noi toi, de-a lungul attor decenii, cu calculele noastre
personale i cu treburile noastre foarte importante, ne-am menajat gtlejurile i
n-am fost n stare sa slobozim un strigat nainte de a ne vedea bgai n sac.
Eu tiam nc din toamna ca s-a amnat din nou congresul scriitorilor,
de data aceasta pentru luna mai. Asta venea la tanc! (Daca ar fi fost n
decembrie, nu m-a fi rupt de Ascunztoare, de Arhipelag i nu as fi adresat
scrisoare congresului.) Pentru ca interviul nu ma ajutase cu nimic, nu-mi
rmnea dect sa adresez o scrisoare congresului. Nu trebuia dect sa fiu mai
explicit de data aceasta i sa strig mai cu fora.
Infinit de grele sunt toate aceste nceputuri, cnd simplul cuvnt trebuie
sa urneasc din loc blocul inert al materiei. Dar n condiiile n care toat
aceasta materie nu mai este a ta, nu mai este a noastr, alta cale nu existA. i
totui i de la un singur strigat se pornesc uneori avalanele n muni.
Da, n-are dect sa ma zguduie i pe mine. Poate ca numai prin efectul
acestor zguduiri voi nelege sufletele zguduite ale anului 1917?
Nu soarta cauta capul, ci capul i cauta soarta.
Scopul meu cel mai nemijlocit era sa dau un plus de trinicie poziiei
mele terminnd i difuznd partea a doua a Pavilionului canceroilor. Plecnd
pentru iarna, o lsasem aproape terminata. Rentorcndu-m n lumea
glgioas, trebuia s-o duc la bun sfrit.

Dar o datorie de onoare mi cerea n plus ca, nainte de a o lansa la

samizdat, sa i-o arat totui lui Tvardovski, desi era clar dinainte ca prin aceasta
se pierdea o luna de zile, n situaia n care pn la congres nu mai era prea
mult timp. Ca sa ctig timp, i-am rugat pe civa, mai apropiai mie, s-i duca
lui Tvardovski, cu o luna mai devreme, o varianta intermediara, incomplet
finisata, nsoit de o scrisoare pusa pe hrtie, chipurile, n pdurea de la
Riazan: Draga Aleksandr Trifonovici!
Mi se pare just sa va propun sa fii primul Cititor al prii a doua, daca
dorii acest lucru Textul va fi supus i unei lefuiri; deocamdat nu propun
ca nuvela sa fie citita de ntreaga redacie Ma folosesc de ocazie pentru a va
asigura ca, iat, colaborarea noastr ratata pentru prima parte nu mi-a
influenat cu nimic atitudinea fata de Novi mir. Eu, ca i nainte, urmresc cu
deplina simpatie poziia i activitatea revistei (Aici am exagerat, desigur)
Dar atmosfera generala a literaturii este prea nbuitoare pentru mine pentru
ca s-mi pot permite sa ma menin n continuare pe poziia de pasivitate pe
care m-am situat timp de patru ani
Altfel spus, nu-i ceream s-mi spun daca ma poate publica. Dup
disputa noastr i dup aceasta ruptura de o jumtate de an, nu-i propuneam
lui Tvardovski dect s-i arunce o privire.
n ce privete ncadrarea n timp, lucrurile s-au aranjat de minune: n
martie 1967, dup ce m-am ntors i am fcut ultimele retuuri la partea a
doua, am constatat ca la Novi mir aceasta fusese citita nu numai de A. T., ci i
de toi ceilali; n acest caz nu-mi ra-mnea dect sa iau nota de refuzul lor, de
renunarea lor la orice pretenii ulterioare asupra nuvelei mele. ntr-un an,
cinci reviste sovietice refuzaser sa publice pn i capitolul cel mai inofensiv
din prima parte: Dreptul la tratament (o revista din Takent n-a vrut s-i fac
loc nici mcar ntr-un numr de binefacere, fara remunerare pentru autori);
apoi partea nti, n totalitatea ei, a fost ntmpi-nata de acelai refuz de Prostor
(prin trgnri lase) i de Zvezda (n portretul lui Rusanov e mai mult ura
dect miestrie i ura, nu-i asa, n-a avut niciodat acces n paginile crilor
sovietice!; ntoarcerile asupra trecutului dau senzaia ca, de pilda, cultul
personalitii a acoperit complet tot ceea ce a fcut bun poporul sovietic
furnalele nalte, nu-i asa, compenseaz din plin moartea a milioane de oameni
i pervertirea generala; i ar fi de dorit sa se vad mai clar deosebirea dintre
poziiile autorului i cele ale tolstoismului cu att mai mult n-ar fi publicat ei
nici mcar un rndule din Lev Tolstoi!)
Fiecare dintre aceste refuzuri tia una dup alta sforile cu care era legat
aerostatul nuvelei mele. Rmsese ca ultima sfoara s-o taie Tvardovski, i
atunci nici o piedica nu va mai sta n calea nuvelei mele, nerbdtoare s-i ia
zborul.
Ne-am ntlnit pe 16 martie, n ce ma privete, m-am prezentat vesel i
foarte radios, el m-a ntmpinat abtut, ovielnic, n mod normal ar fi trebuit
sa vorbim despre partea a doua, dar ntr-o ora i jumtate de conversaie ntre
patru ochi aceasta tema a fost cel mai putin abordata.
n forul meu interior, mi alesesem drumul si, plin de elan, mergeam la
ntlnire cu destinul. Vznd starea de deprimare a lui A. T. Ma simeam

ndemnat s-i ridic moralul, n ultimul timp, el suferise cteva nfrngeri pe

linie de partid i de serviciu: la congresul al XXIII-lea nu-l mai aleseser n CE;
n prezent, nu i se mai admitea candidatura la Sovietul Suprem al RSFSR
(poporul l-a respins, dup cum a explicat Diomicev); pierznd aceste posturi,
el devenise i mai neputincios n fata unei cenzuri agresive care-i sf-sia, dup
cum i se nzrea ei, foile gata culese ale revistei; se strn-gea latul i n jurul
lui Tiorkinpe lumea cealalt: Teatrul de satira prezenta piesa din ce n ce mai
rar i se pregtea s-o scoat complet din repertoriu; i de curnd, CE, printr-un
gest intempestiv i de neneles, trecnd peste Tvardovski, fara mcar s-l
previna, l lsase fara doi dintre adjuncii cei mai fideli Dementiev i Zaks: aa
cum odinioar de la KGB oamenii nu se mai ntorceau acas, tot aa i acetia
doi nu s-au mai ntors de la CE la locul lor de munca anterior. * Din punct de
vedere administrativ, aceasta msura era un scuipat aruncat n obrazul lui
Tvardovski i al ntregii redacii, dar n esen era i un fel de a tia sforile, de a
lsa pista libera pentru decolare, fiindc victimele acestei destituiri erau n
acelai timp, n interior, doi gardieni foarte vigileni care ferecau energia lui
Tvardovski. Dar A. T. Obinuia aa de mult sa se sprijine pe Dementiev, credea
aa de tare n calitile de om de aciune i n diplomaia lui Zaks, era aa de
legat de ei, iar forma n care se fcuse concedierea acestora era aa de
grosolana, chiar pentru ceilali colaboratori ai redaciei, nct acetia au fost ct
p-aci sa demisioneze n bloc n semn de protest; A. T., el nsui, n-a fost
niciodat att de aproape de a renuna la responsabilitile legate de redacie,
(n fond, adversarii fcuser un calcul detepT. i poate ca nc fceau acest
raionament: fara zvoarele interioare care s-o tina n fru, infanteria lui Novi
mir va trage toate cartuele i se va autodistruge.)
Eu percepeam altfel retragerea lui Dementiev i Zaks: o purificare a
revistei, i nimic altceva. Dar era pierdere de timp ncercarea de
* De altfel, nc multa vreme i cu un aer de mai mare jalea, Dementiev,
cu vocea necata n lacrimi, va mai trece pe la redacie. Aici, el niciodat nu
lucrase pentru salariu, el ducea la ndeplinire o sarcina obteasc, iar acum, cu
siguran, s-ar fi nhmat la treaba fara nici o pretenie bneasc.
A-l convinge de aceasta pe Tvardovski. Nici ncercarea de a-i convinge pe
colaboratorii lui n-a dat mai multe rezultate, n toate celelalte privine ma
strduiam acum s-l remontez pe A. T.: i spuneam ca scoaterea lui din CE i
din Sovietul Suprem nu nsemnau pen-tru el o cdere n dizgraia societii, ci
o eliberare n sensul do-bndirii unei mai mari independente sufletetI. i A. T.
Rspunse imediat ca el nu-i regreta ctui de putin scoaterea din acele funcii
i ca aceasta chiar l bucura. (Era deja bine ca vorbea n felul acesta. Chiar
ntr-una dintre acele zile, aflndu-se n stare de ebrietate pe aleea Stolesnikov,
l oprise pe un oarecare colonel Rab, cruia i se plnsese, bietul de el, de toate
cte le ndura.)
Eu:
Cu att mai bine! Sunt bucuros sa vad ca o luai asa, ca ati dobndit
deja libertatea interioara. (O, daca!)
El (fara s-i suflu eu):

 Sau faptul ca nu mi-au dat mica medalie! 1 (Cu o luna n urma,

steaua de aur fusese acordata lui so-lohov, Fedin, Leonov, Tcina, iar lui,
primul poet al Rusiei caci, ma rog, lucrurile erau astfel fixate dup tabelul
rangurilor nu i s-a dat nimic; n cazul lui tabelul a fost nesocotit din cauza
gesturilor ndrznee pe care le fcuse n mod public.) Sobolev bocete, dar eu
ma bucur ca nu mi-au dat. Ar fi fost o ruine pentru mine. (Nu suna sincer.)
Eu:
O ruine, desigur, ntr-o asemenea companie!
Astfel, n ciuda faptului ca nu ne vzusem de opt luni i rama-seseram
aproape certai, n ciuda aerului ofensat cu care ma ntm-pinase la nceput, n
ciuda temerii pe care o aveam amndoi de a nu ne deranja din nou unul pe
altul, a temerii de a nu ne stingheri din nendeninare conversaia se
desfura liber de data aceasta, interesanta att pentru el ct i pentru mine:
nu ncercasem eu ntotdeauna s-i fac s-i scoat mcar botnia pe care i-o
puseser de buna voie i nesilii de nimeni?
A. T. ncepu s-mi povesteasc de-a fir a par de ce nu i-a dat demisia n
legtur cu Dementiev i Zaks; cum chiar acetia l-au deconsiliat de la aa
ceva; cum acolo sus i s-a spus: demisia dumneavoastr ar fi un gest
antipartinic. i-mi mai povesti cu candoare ct de inspirat i de judicios
reorganizase el redacia revistei i cum Doros, Aitmatov i Hitrov gsiser exact
aceiai termeni (?) ma voi considera onorat pentru a accepta propunerea
lui de Steaua de aur , insigna a distinciei de Erou al Uniunii Sovietice. (N.t.)
a face parte din colectivul de redaciE. i de asemenea, cum se des-fasurase n
ajun, la secretariatul uniunii, o dezbatere asupra revistei (dup un articol
injurios aprut n Pravdd): n ciuda ateptrii generale, decent i pasnic.
Si, dup un asemenea tur de orizont, din toate acestea se degaja nu
amrciune, ci bucurie: de cte ori nu-i dovedise revista capacitatea de a-i
tine capul deasupra apei! Altminteri, ce s-ar fi n-tmplat? Altminteri, valurile
s-ar fi mpreunat deasupra ei i fclia s-ar fi stins.
Dar, pe acest fundal de cer trandafiriu, iat ce-l nelinitea pe A. T.: ieri, la
secretariat, G. Markov spusese ca Pavilionul canceroilor era deja publicat n
OccidenT. i unde nu-mi arunca o privire amenintoare Redactorul-ef. (i-a
lsat barba. Frmele nu el nsui i le-a strecurat peste hotare?) n acest
moment, A. T., n virtutea dreptului celui mai vrstnic, mi aminti ca, iat, chiar
un oarecare (n-o fi avut i el nume) organ burghez (mai aproape de concepia
mea de ins fara de partid, organul cu pricina avea autoritate mai mare) scrisese
ca felul de a aciona al lui Siniavski i Daniel era, desigur, nedemn de
Soljenin.
Iat care a fost rspunsul meu: Eu nsumi nu intenionez sa trimit ceva
n strintate. Dar crile mele nu le voi ascunde de compatrioii mei. Lor le-am
dat sa le citeasc, le dau i le voi da!
A. T. Ofta. Dar recunoscu cu nelepciune:
La urma urmelor, acesta este dreptul autorului.
(Daca e s-o spunem p-a dreapta!)
Dar de unde putea sa vina acest zvon? Am ncercat s-i explic. Un capitol
din Pavilion, respins de multe reviste sovietice, fusese ntr-adevr publicat n

strintate i anume de ctre organul central al partidului comunist slovac

Pravda. Da, apropo! Am dat un interviu zilele acestea unor corespondeni
slovaci, vrei sa va povestesc? Da, trebuie sa spun de asemenea ca n noiembrie
am acordat un interviu unui japonez, nu v-am povestit (Am auzit spuse
Tvardovski dnd posomorit din cap. -Ai transmis ceva ilegal la ambasada
japoneza) Da! Nu-i asa, nu ne-am vzut de opt luni, i mine A. T. Pleac n
Italia, trebuie sa fie informat despre noua mea maniera de a aciona: caci n
prezent ma comport cu totul altfel! Haidei sa va povestesc!
Dar A. T. Nu manifesta nici un fel de interes fata de conversaia noastr.
Se apuca s-l sune pe secretar, sa ia legtura cu Surkov, cu Bajan, cu toi
aceia despre care, cu o jumtate de ora n urma, spusese ca el n-ar paste
vacile cu ei: de fapt, chiar cu acetia urma sa plece mine ca sa salveze
COMESCO.1 mi aminteam cum, prin interviul acordat de el la Paris n toamna
lui 1965, A. T. Dduse de neles ca nu era cazul ca lumea s-i fac griji n
legtur cu soarta mea. Acum i-am spus foarte rspicat ct de mult l uram pe
Vigorelli pentru faptul de a fi minit n Occident cum ca de curnd se
ntreinuse amical cu mine i ca aflase din gura mea ca romanul i arhiva miau fost restituite, n felul acesta, el ajutase regimul sa ma reduc la tcere. (Cu
alte cuvinte: dumneavoastr, mine, acolo, sa nu dai un asemenea ajutor!)
Dar iat ce fac eu acum: dau manuscrisele spre examinare la secia
proza.
A. T. Da din cap:
Nu trebuia sa le dai.
. Dup care fac lecturi n public
A. T. Se ncrunta:
Foarte rau. La ce bun? Cu abruptele dumi-tale luri de poziie pui n
pericol revista Novi mir. Mereu ni se reproeaz: iat pe cine ati educat, iat pe
cine ati scos n lume!
(Dar, Dumnezeule, nu numai eu, ci toat literatura rusa trebuie sa tac
i sa se subordoneze, numai pentru ca Novi mir sa nu primeasc reprouri i
sa nu ajung n situaia de a fi trimisa la fund?)
Eu va apar i pe dumneavoastr! De la nlimea podiumului, explic cu
voce tare, ca sa tie lumea de ce numerele dumneavoastr ntrzie cte doutrei luni: din cauza cenzurii!
Nu trebuie sa explici! Spuse el i mai ncruntat.
Mi s-a spus ca, n general, dumneata faci afirmaii contra mea
Contrai i ati putut sa credei aa ceva?
Fie! Dar eu n-am s-i fiu adversar mi-am zis eu atunci. (El crezuse!
Numaidect crezuse! Bietul Trifonci! Dar se va purta mai nobil! n asta i
consta prietenia.)
Dar unde era n toat aceasta conversaie Pavilionul canceroilor! Era
totui, n doze mici: doua fraze aci, doua paragrafe acolo.
Pentru partea a doua a Pavilionului, el avu cele mai alese cuvinte de
lauda; dup prerea lui, aceasta era de trei ori mai buna dect partea nti.
Dar, vedei dumneavoastr.

(stiu, la ora actuala, tocmai la ora actuala, condiiile sunt de-aa natura,
situaia este de-aa natura Dragul meu Aleksandr Trifonci!
1 Asociaia europeana a scriitorilor. (N.t.) stiu! i nici nu va cer s-o
publicai! Aprai-v revista! V-am dat nuvela, dar numai pentru ca sa nu va
suprai! Nu am dat-o i redaciei!)
Dar, vezi dumneata, am s-i spun un lucru: chiar daca publicarea ar
depinde n ntregime numai de mine eu tot n-a publica acea scriere.
Iat, deja ma doare sa aud chestia asta, Aleksandr Trifonci! Aadar,
pentru ce?
Din ceea ce scrii rezulta ca dumneata nu accepi puterea sovietica. Nu
vrei s-i ieri nimic puterii sovietice.
Aleksandr Trifonci! Acest termen de putere sovietica a nceput sa fie
ntrebuinat greit. El nseamn puterea deputailor oamenilor muncii, numai a
lor, puterea aleasa n mod liber de ei i controlata n mod liber de ei. Eu sunt
cu toat fiina mea pentru o asemenea putere! Dar, uitai, secretariatul Uniunii
Scriitorilor cu care dumneavoastr n-ai vrea sa pzii vacile mpreuna i el
este puterea sovietica?
Da, spuse el cu un amestec de tristee i demnitate. ntr-un anumit
sens, i ei sunt puterea sovietica i de aceea trebuie sa te ai bine cu ei i s-i
sprijini Dumneata nu vrei sa uii nimic! Dumneata ai o memorie prea buna!
Haidei, A. T.! Memoria artistica este baza creaiei artistice! Fara
aceasta memorie, cartea nu mai e carte, este minciuna!
Dumneata nu dai dovada de o autentica grija pentru poporl (Ce-i
drept, eu nu sunt bun cu autoritile^ Lai impresia ca nu vrei ca treburile n
colhozuri sa mearg mai bine.
Dar, A. T. n toat cartea nu e nici un cuvnt despre vreun colhoz. (De
altfel, nu eu le-am inventat, de ce ar trebui sa le port de grija?) Dar ceea ce
planeaz cu adevrat asupra nuvelei este sistemul concentraionar. Este
adevrat! Nu poate fi sntoas acea tara care are n trupul ei o asemenea
tumoare! tii ca aceasta tumoare, ct pe-aci sa se resoarb n anii 1954-55, a
fost din nou zgndrita de Hruciov, i anume chiar n anii congreselor al XXlea i al XXII-lea? i cnd vars lacrimi pe Ivan Denisovici al nostru, Nikita
Sergheevici tocmai nfiinase nite lagre cu nimic mai blnde dect cele
staliniste.
Continuu sa povestesc. El asculta atent. Si, totui:
Dar ce propui dumneata n locul colhozurilor? (Pai nu era asta
problema pusa de Matrional) Trebuie sa crezi n ceva. Dumneata nu ai
nimic sfnt. Trebuie sa faci nite concesii puterii sovietice! La urma urmelor, nare sens sa fii contra. Nu exista bici cu care fierul toporului s-l despici.
Atunci, topor contra topor, A. T.!
Dar n tara asta nu exista opinie publica!
Va-nselati, A. T.! Ea deja exista! Ea creste!
Ma tem sa nu-i confite Pavilionul canceroilor, aa cum i-au
confiscat romanul.
E trziu, A. T.! Pavilionul deja i-a luat zborul! n cele patru zri!

(nc nu. Pentru partea a doua trebuie sa stau n banca mea i sa atept
nc doua luni de zile. Dar acesta este exact timpul ct a mai rmas pn la
congresul scriitorilor.)
ncrncenarea deja duneaz miestriei dumitale. (Dar de ce partea a
doua a ieit de trei ori mai buna dect aceea pe care el voia s-o publice?) Pe ce
mizezi? Nimeni n-o sa te publice.
(Da, cu toat conduita mea, mai demna dect aceea a lui Siniavski i
Daniel. Frumoasa capcana!)
Degeaba, A. T.! Eu voi muri i orice cuvinel va fi cules, aa cum este,
i nimeni nu-l va corecta!
Si iat, chestia aceasta l jigni profund:
Asta este deja ngmfare. Nimic mai uor dect s-i imaginezi ca tu
eti ndrzne i toi ceilali sunt nite lai, accepta compromisul.
De ce generalizai? Aici nici nu se poate face o comparaie. Eu sunt un
solitar, sunt propriul meu stpn, iar dumneavoastr sn-teti redactorul unei
mari reviste
Pstrai revista! Pstrai revista Literatura cumva i fara
dumneavoastr.
Acestea n-au fost ultimele cuvinte ale convorbirii noastre, care nu s-a
terminat nici cu cearta, nici cu insulte. Ne-am desprit sobru (el deja cu
mintea n alta parte), plngndu-ne unul altuia de faptul ca ideile i educaia
noastr erau aa de nereformabile. Un asemenea final era mai la nlime dect
toate celelalte i am fost fericit ca totul s-a terminat ntocmai asa: ceea ce ne
desprea erau nu temperamentele i nici personalitile. Redactor sovietic i
prozator rus,
: iT3t noi nu mai puteam sa mergem mpreuna, pentru ca brutal i
ireversibil se despreau drumurile literaturilor noastre.
A doua zi, el a plecat n Italia, unde n curnd avea sa dea un interviu n
fata unui vast auditoriu (spera oare i de data aceasta ca eu n-am sa aflu?). I sau pus ntrebri despre mine: daca este adevrat ca o parte dintre scrierile mele
circula din mna-n mna, dar nu se publica; daca este adevrat ca am scrieri
pe care nu ndrznesc sa le scot din sertar.
Eu prin sertarul lui n-am umblat a rspuns popularul redactor (ntradevr, cu umblatul prin sertare se ocupa KGB). Dar, n general, el nu are
nici o problema. L-am vzut chiar n ajunul plecrii mele n Italia (dovada a
prieteniei care ne leag i a autenticitii cuvintelor lui!). A terminat partea nti
a unei noi opere importante (cnd, A. T.? Cnd?), care a fost foarte bine
primita de ctre scriitorii din Moscova ( nu trebuia sa li se dea !), actualmente
continua sa lucreze. (Dar partea a doua s-a pierdut, A. T.? i cum e cu
memoria excesiva ? i cu faptul ca el nu are nimic sfnt ? De ce sa nu-i
spunem acestui popor catolic ca Soljenin nu are nimic sfnt?)
Eram susceptibil de a fi sugrumat n aceste luni i el i ajuta pe cei ce
ma sugrumau
Nu rmne nepedepsit un poet cu un stagiu att de ndelungat n partid.
*
Ma gndeam la un text de trei ori mai mic. Dar, vai, s-a lbrat.

Daca am scris, n-am fcut-o dect pentru ca n cteva zile scrisoarea mea
ctre congres [2] i va lua zborul i nu stiu ce va iei din asta, nu stiu nici
mcar daca voi mai fi n via. Va ceda sau gtul, sau latul.
Si este dureros ca nu se va mai gsi nimeni pentru a descurca toate
astea, pentru a le explica.
Nu eu am imaginat, nu eu am ales tot acest drum el a fost imaginat
pentru mine, el a fost ales pentru mine.
n ce ma privete, eu ma apar.
Vntorii stiu ca animalul rnit este uneori periculos.
7 aprilie 7 mai 1967 Rojdestvo-pe-Istia PRIMA COMPLETARE Noiembrie
1967
LAtUL RUPT N DOUA Iat deci ce aluat gonflabil sunt memoriile: pn
dai ortul popii, sa tot scrii i tot nu termini. Caci tot timpul se produc
evenimente noi de unde necesitatea completriI. i blamndu-m pe mine
nsumi pentru aceasta fastidioasa minuiozitate, mnnc din timpul cititorului
i dintr-al meu.
Nu pot compara cu nimic aceasta stare: uurarea de a fi spus ce ai pe
suflet. Caci trebuie s-i fi ndoit sira spinrii, o data i nc o data i tot aa
aproape o jumtate de secol, sa fi tcut, sa fi tcut la nesfrit i apoi s-i fi
ndreptat sira spinrii, sa fi rcnit nu de pe acoperiuri, nu n pieele publice,
ci n fata lumii ntregi ca sa simi n sfrit cum universul potolit i armonios
se ntoarce din nou la pieptul tau. De-acum, gata cu ndoielile, cu frmntrile,
cu remucrile. De-acum, lumina pura a bucuriei! Asta trebuia! Asta trebuia
de multa vreme! i percepia despre lume s-a luminat ntr-att nct optimismul
da pe din afara, desi nc nu s-a realizat nimic.
De altfel, cum se poate spune ca nu s-a realizat nimic? Caci aproape o
suta de scriitori m-au susinut: optzeci i patru ntr-o scrisoare colectiva
adresata congresului, i vreo cincisprezece prin telegrame i scrisori personale
(nu le socotesc dect pe acelea ale cror copii se afla n posesia mea). Nu e
uimitor? Nu ndrzneam nici mcar sa sper acest rezultat! O revolta a
scriitorilor! La noi! Dup ce trecuse de attea ori nainte i napoi, nainte i
napoi, compresorul stalinist! Nefericita intelectualitate instruita n umaniti!
Nu eti tu hidra principala pe care, chiar din anul 1918, au nceput s-o
distrug s-o toace, s-o coseasc, s-o otrveasc, s-o strpeasc, s-o
prjoleasc? Se pare ca au fcut curenie radicala! Ce ochi enormi i ddeau
peste cap, ce maturi agitau! i tu eti din nou vie?
Si iat-ne din nou n creterea ta, neprotejat, dezinteresata, disperata!
Tocmai tu, din nou tu, i nu fraii tai privilegiai, constructori de
rachete, atomiti, fizicieni, chimiti, cu salariile lor asigurate, cu apartamentele
lor moderne, cu viaa lor cldu! Ar fi cazul ca ei, protejaii, sa preia pe contul
lor destinul tau amar, s-i moteneasca soarta fara speran dar nu,
cavaleristul nu-l poate nelege pe infanterist! (Unii dintre ei ntrebau: dar ce
lucruri a spus el pe care noi nu le cunoteam? i de ce numai despre probleme
literare, iar nu n generali) Ei ne pregtesc pieirea prin foc, dar pentru pamntul nfloritor face sa pieri!

Printre semnatarii scrisorii celor 84 erau puine nume-surpriza; despre

acetia i aa se tia ca o fac din fronda. Dar cu totul surprinztoare a fost
telegrama lui Valentin Kataev (oare pentru o clipa sa fi avut i el viziunea unei
mutaii ireversibile?), apoi a fost scrisoarea lui Pavel Antokolski ctre Diomicev
lansata prin samizdat, scrisoare care desi nu ieea din cadrul terminologiei de
partid, era totui strbtut de pulsaiile unei inimi cinstite, si, atac virulent la
adresa cenzurii, scrisoarea adresata congresului de ctre Serghei Antonov
(perspicace, el ma corecta nc de-atunci subliniind ca cenzura morala nu
poate fi suprimata). Dar ceea ce a ncoronat toate aceste gesturi a fost
curajoasa i necrutoarea scrisoare a lui Gheor-ghi Vladimov, care mergea i
mai departe dect mine n imnul lui dedicat samizdatului.
Si din nou cutia rotunda de pe axa girului meu s-a dovedit neputincioasa
sa prevad consecinele cele mai imediate! Eu scrisesem i difuzasem
scrisoarea mea ca unul care urca de buna voie pe eafod. Le nfruntasem
ideologia, dar, mergnd contra lor, duceam la subsuoara propriul meu cap. mi
vedeam n aceasta sfritul vieii mele, cu o parte a ei nc neintrata n
demolare i rvire, era smulgerea ultimului segment al acestei existente
mijlocite fara de care noi toi am fi nite orfani. Ma dusesem la sacrificiu-un
sacrificiu inevitabil, la care consimisem fara bucurie i fara nelepciune. Dup
cteva zile l-am auzit pe V. Kaverin spunnd: Scrisoarea du-mitale, ce superba
micare pe tabla de ah! i am constatat cu uimire: Da! Iat surpriza! n
realitate, nu era nicidecum un sacrificiu, ci o micare pe tabla de ah, o
combinaie care, dup doi ani de persecuii, fcea ca poziia mea sa capete
soliditatea unei stnci.*
* Abia dup un mare numr de ani am neles eu ce fel de pas era acesta
n realitate: caci Occidentul ma remarcase i ncepuse a ma urmri foarte atent
Fericita situaie! n sfrit ma aflam pe o poziie potrivita firii mele, potrivita
originii mele! n sfrit puteam sa nu ma mai agit, sa nu mai caut, sa nu mai
fac plecciuni, sa nu mai mint, ci sa exist fara a depinde de cineva!
Oare eu nu-i nelegeam pe marii literaturii noastre i pe mai marii
ideologiei? aa s-ar preA. i totui le subapreciasem slbiciunile i ezitrile:
ma temusem s-mi difuzez scrisoarea prea devreme, sa le dau posibilitatea sa
contraatace. Nu trimisesem exemplarele respective dect n ultimele cinci zile,
dar as fi putut sa le trimit i cu o luna nainte, n mrginirea lor, ei i-aa n-ar
fi gsit ce s-mi rspund, i-aa s-ar fi pierdut cu firea. * De aceea, multi
oameni de treaba au primit scrisoarea prea trziu, s-au petrecut cu ea pe drum
(pe ansamblu, cenzura interceptase o treime dintre exemplare)* astfel nct nu
s-au strns attea semnturi cte s-ar fi putut strnge, i sub plafonul salii
unde se inea congresul nu s-a iscat nici o valvtaie.
La Moscova, scrisoarea mea s-a propagat cu rapiditatea foculuI. i n
Occident a fost publicata la timp la 31 mai n Le Monde, imediat dup
nchiderea congresului, cnd amintirea acestei mari ruini era nc vie. Si,
vestita cu putere de clopotele publicitii, a continuat sa se rspndeasc n tot
Occidentul, ntrecnd din nou ateptrile mele. (N-avea nici o legtur cu faptul
ca interviul acordat japonezilor se soldase cu un eec, ci cu faptul ca orice
interviu cntrete putin n ochii opiniei publice, dup cum neleg eu acum.

Datorita nu textului denaturat al lui han Denisovici, ci datorita numai

acestei scrisori de rsunet. Cu un an i jumtate nainte de aceasta, devastarea
arhivei mele trecuse absolut neobservata. Iar acum mi se nota fiecare gest fcut
mpotriva Uniunii Scriitorilor. (Adnotare din 1978.)
Mi-a fost necesar mult timp ca sa fac lista destinatarilor, tergnd i
rescriind fiecare nume. Scrisoarea trebuia s-o trimit n toate republicile
naionale si, pe ct posibil, nu celor mai mari canalii (de altfel, speran pe care
mi-o puneam n ajutorul naionalitilor din zonele periferice s-a spulberat nu
s-a gsit nici o mna, nici o voce); tuturor scriitorilor autentici; tuturor
membrilor socialmente influeni ai Uniunii Scriitorilor. Si, n sfrit, pentru ca
aceasta lista sa nu aduc a denun, am mpnat-o chiar cu cteva nume de
tabi i de turntori.
Se inuse totui cont de aceasta eventualitate, se difuzaser n diferite
cartiere ale Moscovei, se puseser n diferite cutii potale, nu mai mult de cte
doua scrisori la un loc. Mi-au dat ajutor cteva persoane (vezi Completarea a
cincea).
Scrisoarea pe care am adresat-o congresului a fost nsa un eveniment n
viaa noastr interna.) Chiar i acele rnduri ale scrisorii care contestau
experienta europeana au fost nelese pe ici pe colo, ca sa nu mai vorbim de
cele referitoare la noi, care au fost subliniate i reinute ca atarE. i n timpul
unei ntregi perioade prima decada a lui iunie alternnd cu informaiile
arztoare privind rzboiul israelo-arab de ase zile, mai multe posturi de radio
din diferite parti ale lumii au citat, au expus, au citit cuvnt cu cuvnt i au
comentat (uneori ntr-o maniera foarte mioapa) scrisoarea mea.
Dar mai marii notri tceau ca mormntul.
Si astfel am nceput sa am senzaia unei victorii neateptate, chiar
rsuntoare!
Asa stnd lucrurile, mi s-a transmis la un moment dat ca Tvardov-ski
vrea sa ma vad de urgenta. Era 8 iunie, n gara Kiev, cu cteva minute nainte
de plecarea trenului spre Naro-Fominsk; iat-m cu minile ocupate cu sacose
ncrcate cu provizii, cu aizeci de oua cumprate mai ieftin si, la telefon, o
voce cunoscuta pe care n-o mai auzisem de mult mi optea cu bunvoin,
plina de subnelesuri, ca este foarte important, ca sa las imediat totul i sa vin
la redacie, mi venea foarte greu s-mi schimb planurile, sa ratez trenul, sa ma
car cu proviziile la redacie (viaa noastr, de simpli muritori, cum o sa o
neleag cei crora li se aduce totul pe tava?), dar mai repede i mai presus de
toate astea mi-a picat o fisa: de ce avea el atta nevoie sa ma vad? Numai ca
sa ma fac s-mi pun cenua n cap spre folosul lui Novi mir dar simpla
punere a unei astfel de probleme era o pura zdrnicie. Daca nsa, lsnd sa
treac vara, acum se reped sa culeag ciuperci de sub zpad, daca s-au
hotrt sa ma publice dup atia ani atunci sa atepte pn luni, sa atepte
tocmai acele zile n cursul crora BBC (acesta i anunase deja programul) va
citi n trei reprize scrisoarea mea, ca sa aud i mai marii notri, n felul acesta,
dorina lor de a ma vedea va fi mai fierbinte!
I-am rspuns lui A. T. Ca pn n ziua de 12 mi-era absolut imposibil sa
vin la redacie. S-a suprat foarte tare, vocea i-a pierit. Dup aceea, se spune, a

luat-o de colo pn colo prin birourile redaciei, ctrnit i abtut. Aa-i el

totdeauna cnd ia foc mort-copt, sa te duci la el cnd te cheama, el nu poate
sa atepte. A. T. Se nclina cnd efii sunt cei care-i zic nu, dar nu poate sa
nghit un asemenea rspuns din partea subordonailoR. i mai era ceva:
gsise o buna modalitate de a-mi fi util iar eu i respingeam mna ca^e voia
sa ma ajute.
Orbitele noastre erau aa de diferite, nu era chip sa ne nelegem.
De altfel, n ziua aceea, mi trecu pe la ureche (se pare de la Berzer) ceva
care m-a uimit nc o surpriza totala: Tvardovski nu era nicidecum
scandalizat de scrisoarea mea ctre congres, ba dimpotriv, era chiar mulumit
de ea! Nu, eu nu l-am neles pe acest om! Patru capitole din amintirile mele i
le-am consacrat lui, dar de neles nu l-am neles, mi imaginam ca o sa urle de
furie, ca din cauza neascultrii mele o sa ma trimit pentru vecie la toi dracii.
(Dar gndindu-m mai bine, totul devine clar: doar eu nu Occidentului ma
plngeam, nu Occidentului i ceream protecie aici, la noi, n interior, ddeam
peste bot. Asta, dup concepia lui A. T., puteam sa mi-o permit. Este pur i
simplu ceva conform cu regulile pugilatului: noua, celor de la Novi mir, ni se
pun bee-n roate, ni se menete un an de zile eec dup eec acum e rndul
nostru s-i pocnim peste bot!)
La 12 iunie, l-am revzut la redacie pentru prima data dup acea
convorbire din martie pe care de-atunci ncoace o considerasem a fi ultima. Da
de unde! A. T. Mi-a strns mna cu oarecare reinere, dar bucuria fcea s-i
luceasc ochii.
Sunt foarte fericit, Aleksandr Trifonci, ca nu ati avut o atitudine
negativa fata de gestul meu.
El (ncercnd fara succes sa se arate sever):
Cine i-a spus dumitale ca eu n-am avut o atitudine negativa? Eu nu
aprob fapta dumitale. Dar orice rau e spre bine. Poate ca dumneata te-ai
nscut cu cita, daca treaba asta o s-i ias asa. Exista o speran.
Pe un ton incantatoriu, ncerca apoi sa ma sugestioneze; am neles ca nu
mai era posibil ca prietenia noastr sa renasc:
Dumneata trebuie sa te pori n aa fel nct sa nu nbui sub cenu
acest loc de unde ai ieit, singurul loc unde arde o flacr.
Argumentaia cea mai penibila pentru mine, reproul cel mai grav pe
care-l avea a-mi face Dar, prieteni, de la voi am ieit eu? i ntr-adevr nici o
flacra nu mai arde nicieri? i dup toat zarva care s-a fcut, mai pot sa
mai fac eu fie i cea mai mrunt concesie?
Cum poate cineva sa nu neleag atta lucru?
Cum se face ntreba el cu aceeai seriozitate ncruntata ca
scrisoarea dumitale a ajuns sa fie cunoscuta n Occident i sa provoace
asemenea tevatura?
i cum vrei dumneavoastr, n secolul n care informaia se
rspndete peste tot cu atta rapiditate: democraia sa funcioneze i nimic sa
nu se cunoasc peste hotare? n Anglia nu-i reproeaz nimeni lui Bertrand
Russell faptul ca articolele lui sunt publicate nURSS!
A. T. Fcu un gest cu minile lui lungi i durdulii:

 Te rog sa nu le serveti tmpeniile astea celor de la secretariatul

Uniunii Scriitorilor! Uite ce s-mi spui mie: te-ai adresat cu adevrat
congresului sau ai urmrit sa faci tevatura n Occident?
De ce vorbii asa, Aleksandr Trifonci? Bineneles, numai congresului.
Bine, atunci sa mergem la secretariat i sa le confirmi i lor chestia
asta. Sa le spui ca tevatura asta din Occident te deranjeaz i pe dumneata.
(Salvatorul meu, la vederea cruia jubilez?!)
A. T. De-acum nu voi abandona i nu voi modifica nici un cuvnt din
scrisoarea mea. Daca ei VOT sa scriu ceva, sa ma scuze dar
Dar nu! Ddu el din nou din mini. Nimeni nu-i cere sa scrii ceva!
Dumneata numai sa confirmi ceea ce mi-ai spus adineaori, nimic altceva! i sa
nu le spui ca lupi mpotriva puterii sovietice! Zise el, nepierznd prilejul de a
rde, prilejul de a ncheia cu una dintre glumele lui favorite.
Dar iat ce s-a ntmplat. tabii Uniunii au resimit scrisoarea mea ca pe
o lovitura sub centura (regulile sunt n minile lor, ei le stiu) i tribunii au
chemat ca la lovitura sa se rspund cu lovitura. Dar vznd ca o suta de
scriitori ma sprijineau si, mai ales, vznd cum se rspndea ecoul n
strintate (la aa ceva nu se ateptaser!), n curnd att ei ct i cei de la
vrfo lsar mai moale. Tvardovski ddu nsa dovada de o agilitate i de o
vigoare diplomatica neobinuite la el. El i n prezenta lui saura (care
reprezenta, n locul lui Polikarpov, secia cultura) reui s-i spun prerea
(Ce prere avei, primul scriitor rus este cine? Mihail Alexandro-vici? 1 Va
nelai!) i s-i fac pe cei din secretariatul Uniunii sa neleag ca nu trebuia
procedat asa, ca se dezavantajau pe ei nii: ca mfimdndu-m pe mine, se
nfundau i pe ei. i-i convinse sa ntocmeasc un alt proiect de comunicat n
care: sa se confirme ca olohov. (N.t.) eu mi-am fcut serviciul militar ntr-o
maniera ireproabil; sa se recunoasc, iat, ca n scrisoarea mea era ceva care
merita sa fie examinat; i sa ma condamne sever pentru goana mea dup
senzaional. i innd cont de faptul ca nimeni din secretariat nu avea o idee
mai inteligenta, ca propunerea le prea destul de salvatoare i ca, dup toate
indiciile, era imposibil sa se tac n continuare (n perspectiva deplasrilor n
strintate i a ntrebrilor prilejuite de acestea), nclinau i ei sa propun la
vrf tocmai o asemenea varianta de rezoluiE. i tocmai ntr-un asemenea
moment n-am fost de fata ca s-l ajut pe Tvardovski i deci nu i-am dat
posibilitatea sa duca pn la capt una dintre operaiunile lui cele mai bune!
(De altfel, i aa n-ar fi fost dusa pn la capt, pentru ca efii erau ocupai cu
nfrngerea scandaloasa a arabilor, or n capetele lor nu ncpea mai mult de o
problema pe aceeai unitate de timp.)
Pentru ce deci secretariatul Uniunii nu m-a convocat de-a dreptul pe
mine? Pentru ca, dup scrisoarea mea, nu erau siguri ca eu am sa accept sa
ma prezint la ei. Sa zicem ca s-ar fi ntmplat sa nu ma prezint. Atunci ei,
neavnd indicaie de sus ca sa ma exclud, cum ar fi ieit din aceasta
ncurctur? Dup cum aveam sa ma dumiresc treptat, lucrurile stteau n
felul urmtor: trebuiau sa arunce o privire asupra mea ca sa se conving ca eu
continuu sa stau de vorba cu ei. Altminteri, comunicatul lor n-avea nici un
rost.

Iat pe ce stnca srisem cu abila mea micare pe tabla de ah.

Am ajuns la celebra vila cu colonade pe Povarskaia1 i A. T. Ma conduse
la secretari. Erau secretarii-contopisti K. Voronkov (falca), G. Markov (vulpea
obeza), S. Sartakov (butuc, n parte comic), scriitori mici de doi bani. Dar ase
mii de membri ai Uniunii tocmai acestora le ncredinaser sarcina de a
reprezenta toate interesele mari i importante ale Uniunii Scriitorilor. Am intrat,
eapn ca o prjin cu cap de robot-nici micare umana, nici expresie umana.
Voronkov fcu un gest de respect: silueta ndesata de huiduma i-o salta din
fotoliu, falca i-o mpodobi cu un zmbet. ncepea, se pare, una din zilele lui
faste. Ocazia pe care o avea de a-mi da ntietate la intrarea pe o usa, apoi pe o
a doua, i fcea deja o placere evidenta. n hemiciclul nnobilat de cariatide i
stucaturi, Markov, cu fata lui ireat i suava, cam feminina, lasa s-i cada
receptorul din mna, vznd n sfrit sub bolile Uniunii pe musafirul cel mai
scump si Lanr. 52 al strzii Povarskaia: sediul Uniunii Scriitorilor. (N.t.) cel mai
ateptat. De dup nu stiu ce usa ascunsa care nu se observa imediat, se ivi
Sartakov. Acesta nsa nu ddu nici un semn ca ar fi fost bucuros sa ma vad
si, de fapt, atitudinea lui ramase tot timpul una de indiferenta posaca. Dar nu
venise nc Sobolev, care se impacienta la el, pe cheiul Sofiiskaia: n momentul
acela nu exista main disponibila care s-l aduc ncoace, iar el nu cunotea
alta modalitate de a se deplasa. Am ntrebat daca pot sa primesc o cana cu apa
de la robinet si, ntr-o clipa, aceeai usa ascunsa se deschise si, de undeva din
rundul unui cabinet secret, o bufetiera ncepu sa aduc pe imensa masa
lcuita sucuri de fructe i apa minerala, apoi ceai tare cu fursecuri scumpe,
igri i bomboane de ciocolata (ba-nisorii poporului). ncepu o conversaie de
salon despre una i alta: ca aceasta a fost casa Rostovilor i cum au ei grija de
ea; i cum contesa Olsufieva, venind din strintate, ceruse s-o viziteze
(Voronkov pronuna cu voluptate cuvntul contesa; mi-l imaginez cum fcea
reverene n fata ei, desi n 1917 ar fi trimis-o n fata plutonului de execuie pe
zisa contesa); i ce tapiserii cu portretele lui Tolstoi (18 milioane de noduri),
Pukin i Gorki mpodobesc pereii acestui hemiciclu. Din spatele meu pn la
fereastra deschisa spre ziua torida, fara nici o adiere de vnt, erau vreo ase
metri. Dar protejarea preioasei mele viei l preocupa ntr-atta pe Voronkov
nct ma ntreba pe furi daca nu ma deranjeaz curentul, caci aceasta
ncpere este perfida.
n timpul acestei trncneli mi-am scos pe masa doua sau trei vechi
scrisori adresate de mine lui Brejnev i ziarului Pravda. Foile albe, acoperite de
un text dactilografiat necunoscut, se etalau inocent pe masa maro, dar l
neliniteau la culme pe Markov, care se aezase vizavi. El, de buna seama, inchipuia ca eu venisem acolo ca sa mai pun vreo bomba, ca ndat o sa le dau
o veste n sensul acesta, i nerbdarea i rpea fora de a atepta explozia: era
musai sa citeasc scrisorile! Stricnd ambianta decenta a acestei conversaii, el
i ntorcea capul i se holba n toate prile.
Sosi Sobolev i Markov ncepu prin a spune ca la congres n-a fost
posibil sa se examineze scrisoarea mea, ca, ma rog, congresul a avut un
program ncrcat, ca, din pcate, scrisoarea a devenit un fapt de nsemntate
nu interna ci internaional, i afecteaz interesele statului nostru, ca trebuie

lmurita chestiunea i gsit o ieire. (Cu ct se nainteaz, cu att aceasta

devine melodie dominanta: Cura sa ieim din aceasta situaie? Ajutai-ne sa
gsim o ieire!)
El vorbi concis i ma fixa cu nite priviri nelinitite. Pe acelai ton
salonard pe care vorbiserm i despre vila Rostovilor, eu i-am ntrebat daca nar fi interesant pentru ei sa afle istoria acestei scrisori. Se pare ca da, foarte
interesant. Atunci am nceput sa le povestesc cu de-amnuntul istoria tuturor
calomniilor debitate la adresa mea, i care a fost riposta mea, i cum am trimis
scrisori (i zgli re ei, ceea ce lui Markov i lua o piatra de pe inima). Am spus
ca apoi la toate acestea s-a adugat raidul asupra romanului meu i asupra
arhivei mele
Sobolev (argos):
Ce raidl Eu (amabil): Al Securitii Starului.
Apoi plngerile mele repetate ctre CE, toate ramase fara rspuns. Apoi
debutul editrii clandestine a scrierilor mele, croindu-se n felul acesta toate
condiiile pentru plagiaT. i calomnia care se rspndete din ce n ce mai
mult. (Patetic.) Cui sa ma adresez? Normal: instanei supreme a Uniunii
noastre congresului! E cumva ilicit? (Markov i Voronkov mpreuna: pe deplin
licit. Sartakov i Sobolev stau mbufnai.) Congresul era prevzut pentru iunie
1966; eu pregtisem deci o scrisoare (mint, nc nu-mi venise ideea aceasta).
Dar congresul, dup cum stiu persoanele aici de fata, a fost am-nat pentru
decembrie (ei ncuviineaz din cap). Ce-i de fcut? Atunci m-am hotrt sa ma
adresez direct lui Leonid Ilici Brejnev. n scrisoarea mea vorbeam deja despre
situaia scriitorului n societatea noastr i explicam cum s-ar fi putut face sa
nceteze la timp cultul lui StaliN. i ce s-a ntmplat? La scrisoarea aceasta nu
s-a dat nici un rspuns. (Ei ntre ei, repede, ca nite complotiti, ca nite actori
ntr-o ndelung repetata scena de masa: Leonid Ilici n-a primit-o N-a primito, Leonid Ilici! Leonid Ilici, desigur, n-a primit-o!) Am ateptat deci sa vina
decembrie, ca s-i scriu congresului. (Mint, m-am retras n Ascunztoarea mea
ca sa termin redactarea Arhipelagului.) Dar congresul a fost amnat din nou
pentru luna mai. (Semne cu capul.) Bine. Am ateptat pn n mai. Daca s-ar
mai fi amnat nc o data, as fi ateptat n continuare. (Pesemne, n sinea lor
regretau ca nu l-au amnat i mai mult.)
Sartakov:
Dar de ce patru sute de exemplare?! (Cifra data de BBC.)
Eu:
De unde ati scos astea, patru sute? Doua sute cincizeci. Iat, tocmai
pentru ca scrisorile trimise ntr-unul sau doua exemplare se ngroap undeva,
m-am vzut nevoit sa trimit cu sutele.
Ei:
Dar acesta nu este un procedeu normal!
Eu:
Dar a edita pe ascuns un roman autorul fiind n viaa este normal,
nu?
Sobolev (cu arag):

 Dar unde-i logica? De ce s-o trimii delegailor, daca ai trimis-o

prezidiului?
Eu:
Pentru mine era important sa primesc sprijinul scriitorilor de
prestigiu. L-am primit din partea a o suta dintre ei i sunt pe deplin satisfcut.
Markov:
Dar de ce s-o trimii la nu stiu ce Georgie literarsl Eu: i de ce
organul unei republici-surori sa nu tie de scrisoarea mea?
Markov:
Din toate prile ni se trimit exemplare ale scrisorii dumitalE. i sa nu
crezi ca toi sunt pentru dumneata, multi sunt categoric contra.
Eu:
Tocmai de aceea vreau o discuie deschisa.
Markov (plngre):
Da, numai daca asta n-ar fi ajuns la cunotina dumanilor notri, (n
materie de coexistenta, ei n-au alt termen: toi de jur mprejur sunt dumani!)
Eu:
Este foarte suprtor. Dar este vina dumneavoastr, nu a mea. De ce
s-a ntmplat asta? Pentru ca timp de trei sptmni nu mi-ai rspuns la
scrisoare! De ce s-a pierdut atta vreme? Eu, eu ma ateptam ca, nc din
prima zi a congresului, prezidiul sa ma cheme i s-mi dea posibilitatea sa dau
citire scrisorii mele sau, n orice caz, sa organizeze o discuie.
Markov (ngrijorat):
Dar, n fine, astea sunt reprouri. Or, principalul este: ce facem acum?
(si toi, n ecou n cascada: ce-i de fcut?)
Markov:
Dumneata, care te gseti n viitoarea politicii, d-ne i noua nite
sfaturi!
Eu (uluit):
Ce politica? Eu sunt artist!
Voronkov: i cum o retransmit! De doua ori n cursul aceleiai emisiuni!
(Minte, dar nu pot s-l contrazic: eu, nu-i asa, nu ascult radioul occidental.)
Israel! Scrisoarea dumitale!
Israel scrisoarea dumitale! i cum o citesc!
Maetri ai diciunii!
Markov (veninos): i totui n scrisoare este o mica inexactitate.
O mica inexactitate? ntr-o scrisoare unde-i pun cu capul pe butuc?
Unde nu las piatra pe piatra din ce au fcut ei decenii de-a rndul? _Care, deci?
Markov:
Ei bine, iat: Novi mir a refuzat sa publice Pavilio-ul canceroilor.
Asta nu nseamn ca de-acum ncolo n-o s-i fflai publice nimic.
Un asemenea rspuns le dduse TvardovskI. Aa i-l amintete el Fara sa
lase vreun dubiu asupra cinstei i sinceritii sale, aa i-l amintete el. Despre
asta, chiar astzi am discutat cu el la redacie: A-I-> cmd te-am refuzat eu?
A-T.! Chiar dumneavoastr ati luat n mna partea a doua, ati ridicat-o i ati

spus: chiar daca totul ar depinde numai de mine Nu, nu-i amintete! Nici
ca mi-a spus ca eu nu vreau sa uit nimic, i ca nu am nimic sfnt a uitat
i pace. Poate ca era vorba de vreo pagina! Dar eu n-am refuzat toat partea
a doua
Acum, Tvardovski sta deoparte, fumeaz si, cu un aer serios i atent,
urmrete spectacolul nostru. Vine un moment cnd toate privirile se opresc
asupra lui.
Tvardovski:
Ei bine, ne-am nfierbntat amndoi; dar cte nu ne-am spus noi unul
altuia! A fost asa, o discuie, dar redacia nu te-a refuzat.
Asa, o discuie, dar care a fost ct pe-aci sa puna capt tuturor
relaiilor noastre
Tvardovski: -Acum, toat redacia e de acord sa publice integral
Pavilionul canceroilor. Divergentele noastre cu autorul se refera la o pagina i
jumatate-doua, aa ca nici nu merita sa vorbim despre asta
O pagina i jumatate-doua? Eu mi-aduc aminte ca erau scoase capitole
ntregi, personaje ntregi Dar totul s-a schimbat: pe nvingtori nu-i judeca
nimeni. Pentru prima data n viaa mea, acest proverb puteam sa mi-l aplic mie
nsumi.
A. T. Mi-a simit nemulumirea i atunci ce as! De unde i-or fi venit
promptitudinea i abilitatea asta? Subit, pe un ton printete sever, cu
solemnitate:
Asculta, A. I., dar exista o ntrebare importanta pe care eu, la redacie,
nu i-am pus-o: spune, dup prerea dumitale, Pavilionul canceroilor i
Primul cerc pot sa ajung n Europa i sa fie publicate acolo?
Asta-i o drglenie! Dai-i nainte cu ntrebri d-astea inocente!
Eu:
Da, Pavilionul canceroilor a cunoscut aici o difuzare de o amploare
extraordinara. Nu m-ar mira sa apar i n strintate.
Cineva (comptimitor):
Cu siguran, o s-l desfigureze, o s-l masacreze (nu mai mult dect
cenzura voastr!).
Sobolev (tremurnd de frica sa nu se trezeasc ntr-o asemenea situaie
disperata): si, n plus, ce reguli au aia acolo: primesc la tipar pn i
manuscrise sosite prin al treilea intermediar, iar autorilor, vedei
dumneavoastr, le pstreaz onorariile!
Cineva!
Dar cum se face ca Pavilionul a avut o asemenea difuzare?
Eu:
Eu l-am dat spre dezbatere scriitorilor, apoi ctorva redacii si, n
general, tuturor celor care mi l-au cerut. De ce sa nu le dau compatrioilor mei
s-mi citeasc scrierile?
Si ei nu ndrznesc sa replice! Iat ce vremuri
Tvardovski (de parca tocmai i-ar fi reamintit):
Da! Vigorelli mi-a trimis o telegrama disperata: Asociaia europeana a
scriitorilor sta sa se prbueasc. Membrii ei cer explicaii n legtur cu

scrisoarea lui Soljenin. Pentru moment, eu nu am trimis dect o telegrama

evaziva.
Voronkov:
Provizorie. (Rde cinic.)
Tvardovski:
Pai fara noi, Asociaia europeana nu poate sa existe.
Markov: i chiar pentru noi a fost creata.
(Apoi iat ce am aflat din gura lui A. T.: n iunie, el trebuia sa mearg la
Roma la plenara prezidiului Asociaiei ca sa discute situaia grea a scriitorilor
din Grecia i SpaniA. i totul a euat pentru scriitorii greci din cauza scrisorii
mele.)
Eu:
Dar Primul cerc eu multa vreme nu l-am lsat din mna. Dup ce am
aflat nsa ca e pus n circulaie fara consimmntul meu, mi-am zis ca autorul
nu are mai puine drepturi asupra propriului sau romaN. i am cutat sa nu-l
mai refuz celor care mi-l cereaU. Aa a ajuns i romanul acesta sa se
rspndeasc, dar mult mai putin dect Pavilionul.
Tvardovski (Agitat, s-a ridicat n picioare i a nceput sa umble de colo
pn colo):
Iat de ce spun: Pavilionul canceroilor trebuie publicat fara ntrziere!
Asta o sa puna imediat capt tapajului care se face n Occident i astfel o sa
dispar motivaia publicrii acestei nuvele acolO. i peste doua zile trebuie dat
n Literaturnaia gazeta un extras o data cu anunul ca urmeaz publicarea
integrala a nuvelei
_ (nduiotor de ezitant) sau, ma rog, n revista care-i este mai
aproape.
Si nimeni n-a obiectat! Nu s-a discutat dect problema daca Literaturnaia
gazeta va reui n doua zile sa fac acest lucru, avnd n vedere ca era deja
culeasa. Poate Literaturnaia Rossiial n ziua aceea ei se zpciser complet, nu,
e prea putin spus: erau fcui knock-out, i nu din cauza acestei ntlniri, ci
din cauza bombardamentului radio care o precedasE. i cel mai neplcut n
situaia lor era faptul ca, dup cte se pare, li se sugerase ca de data aceasta sa
se descurce singuri (CE se eschivase; scrisoarea nu-i era adresata lui!) dar
tocmai asta este ceea ce nu le sta lor n putin; n viaa lor n-a existat
niciodat vreo problema pe care s-o rezolve ei singurI. i exploatnd anchiloza
lor intelectuala, Tvardovski, eternul cunctator, luase iniiativa.
Markov i Voronkov mi mulumeau care mai de care dar pentru ce?
Pentru ca am venit la ei! (Acum i eu ma mblnzisem i le mulumeam de a
se fi interesat, n sfrit, de scrisoarea mea.) n acea zi, pentru prima data n
viaa mea, am simit lucru pe care pn atunci nu-l ntrezrisem dect dintr-o
parte ce nseamn sa dai dovada de for. i ce bine neleg ei limbajul forei!
Numai acest limbaj! Acest singur limbaj ncepnd chiar din ziua n care s-au
nscut!
La ntoarcere ne-am servit, eu i Tvardovski, de ncptoarea maina
neagra a ziarului Izvestia. El era foarte mulumit de modul cum decurseser
lucrurile, presupunea ca n prealabil secretarii se struiser acolo sus:

altminteri, de unde atta maleabilitate? Unde era deci consemnul de a

raspunde cu lovitura la lovitura? A. T. Decise pe loc din ce capitol sa ia
fragmentul pentru Literaturnaia gazeta i i-a pus el nsui titlul de Fragment
din romanul Pavilionul canceroilor.
Memoria lui sincera, dar cu sincope, nu reinuse ctui de putin faptul ca
el, cu un an n urma, respinsese, ca inadmisibil i imposibil, nsui acest titlu,
nainte de orice publicare, toat lumea se pusese pur i simplu de acord ca
romanul se va numi Pavilionul canceroilor.
Mersul firesc al lucrurilor.
Dar toate acestea erau prea frumoase ca sa fie i adevrate. Ulterior,
bineneles, totul s-a blocat: sus, efii cei mari, n primul rnd Diomicev, au
fcut ca lucrurile sa treneze, (ntr-unul dintre apartamentele unde, spre hazul
ctorva cunoscui, povestisem cum l luasem peste picior cnd m-a primit n
audienta, exista un microfon al KGB foarte probabil la Teus. Lui Diomicev i sa pus banda acestei nregistrri. Daca tragi cu urechea la usa si, la un moment
dat, aceasta te izbete n nas, n-ai dect sa te superi pe tine nsuti, nu-i asa? Ei
bine, nu! Diomicev i-a revrsat toat furia asupra mea, mi-a devenit pentru
totdeauna duman de moartE. i acestui grav conflict i s-a suprapus, ani de-a
rndul, vindicta lui personala. Prin persoana lui, Conducerea Colectiva a fcut
o ncercare, una singura, de a ma cunoate iat ce a ieit)
N-a mai aprut, se nelege, nici comunicat al secretariatului, nici
fragment n Literaturnaia gazeta: bombardamentul radio venit din Occident
nceta i tabii deciser ca incidentului respectiv i se poate supravieui i fara a
se lua masuri. A. T. Avea informaii cum ca la 30 iunie eu fcusem obiectul
unei dezbateri la vrf. Dar nici de data aceasta nu se lua nici o hotrre. n ce-l
privete, Diomicev imagina un plan dup care secretarii (Tvardovski: treizeci i
trei de viteji, patruzeci i doi de secretari) trebuiau sa citeasc volumele mele:
i Cercul, i Pavilionul, dar mai nti i mai imperativ Banchetul nvingtorilor
(le prea rau sa se dea jos de pe acest clu docil!). Daca se tine cont de faptul
ca printre secretari erau unii care nu numai ca nu stpneau condeiul, ci i la
citit se poticneau, atunci sistemul de frne avut n vedere putea sa funcioneze
o jumtate de an i promitea sa retina crua pn dincolo de zilele jubiliare
(jumtatea de secol a Marelui Octombrie), cnd avea sa se poat sta de vorba
n mod mai brutal.
Toate acestea, eu le-am auzit din gura lui A. T., cnd am trecut pe la
redacie la nceputul lui iulie. El era acru i sumbru, n fie care luna se izbea de
aceasta stnjenitoare fora obtuza dar nici n o suta cincizeci de luni nu
reuise sa se deprind cu ea. Cenzura i refuza pn i nuvelele cele mai
edulcorate (ale lui E. Ghera-simov). Chiar i Voronkov, care de curnd mi
fcuse impresia unui om att de prompt n a-i ridica mingea la fileu, nu venea
totdeauna la telefon i-i rspundea arogant. Totui, datorita faptului ca eu
eram de fata, A. T. Se ambiiona i telefona nc o data. Voronkov binevoi sa ia
receptorul i sa spun ca secretarii tocmai citesc, dar ca nu stiu de unde s-i
procure Pavilionul canceroilor (ce-i drept, Ceka nu-l luase, i nici la CE nu
era) A. T. Prinse din nou viaa; li-l trimit!

Speran! Decise sa trimit acel unic exemplar al redaciei, curel,

neifonat, corectat, cel pe care i-l ncredinasem nu de mult. Treaba asta m-a
revoltat; Nu vreau s-l dau pe minile acelor cini! O s-l sfie, o s-l
ferfenieasc! A. T., la rndul lui, se mboa i el: n joc este capul dumitale!
Iar dumneata i dai ntruna cu o s-l sfie! . Singura lui rugminte a fost
aceea de a suprima paginuta despre metastaze evident, aceasta i era o
pagina i jumatate-doua care constituiau o problema. El mi amintea (cineva
din colectivul de redacie i-o optise, Dementiev n mod sigur, i de data
aceasta, nainte de a pleca), ca exista acolo ceva ca o lunga teorie cum ca
lagrele proliferaser, ca nite metastaze, n trupul tarii (ca i cnd ar fi nevoie
sa ntind chestia asta pe o pagina!). Cnd A. T. i-a fcut din capul locului o
convingere eronata, este foarte greu a-l face sa se dezbare de ea. L-am asigurat
ca nu exista o asemenea pagina; degeaba. I-am artat un paragraf unde se
gsea o fraza oarecum asemntoare cu cea cutat; foarte bine, pot s-o tai, de
acord. Nu, este o pagina, undeva! n momentul acesta se ivi pe usa micul
Kondratovici si, febril, ncepu s-i vre nasul printre pagini: asta sulubin o
spune, sulubin! Am nceput sa parcurg n fata lor paginile cu sulubin i i-am
dat i lui Kondratovici, ca unui aliat, rgazul sa priveasc, fara sa ma tem ca o
s-mi puna piedica sa cad. Dar pupilele i se dilatar a vigilenta nu, nu mai
erau pupilele lui, erau, plantate n orbitele lui, cele ale cenzurii venite n
substituire, i nici nrile nu mai erau ale lui, ci cele ale cenzurii nzestrate cu
antena exploratoare. Cu bucuria celui intrat n posesia unei certitudini, el
musca o bucata:
Iat! Iat!
Unde?
Iat: Pentru stihiile toate, omul E-un trdtor, un zbir sau un captiv!
Adic asta este despre metastaze? N-are importanta ca e sau nu despre
metastaze. Este chiar mai rau dect att!
Toate astea nu sunt o poveste despre Kondratovici, ci una despre revista
i despre Tvardovski. Chinuit i speriat, Tvardovski se ralie avertismentului dat
de Kondratovici:
Reiese ca spusele despre Rusia lui Nicolae I ni se aplica i noua?
Dar nu este vorba despre Rusia lui Nicolae; este vorba de Anglia care
se pregtea s-l extrdeze pe decembristul Turghenev.
Ca i-o fi fost ruine ca nu tia motivele poemului pukinian, sau pur i
simplu ca ridicase mna asupra lui Pukin, fapt este ca A. T. Se nvoi:
Bine, scoate nsa fraza care spune ca Kostoglotov este de acord.
Aceasta era, de obicei, problema care le ddea palpitaii: n afara de ceea
ce se va spune despre toat compunerea respectiva, trebuia sa se prevad din
ce bucata se va decupa curelu. Curelua o vor ataa cnutului i cu cnutul
citatelor i vor plesni pe nedisciplinai peste bot.
Pentru linitea sufleteasca a lui A. T. Am scos i aceasta fraza. El i
regsi buna dispoziie i decise sa ma consoleze: ca iat Egorcev* a fost pus
pe liber, iar eu n-amfostpuspe liber, ca m-am comportat bine la secretariat: fara
sa ma cert cu ei i fara a-mi pune n vreun fel cenua n cap.

El nu voia pentru nimic n lume ca eu s-mi pun acum cenua n cap! n

mod sigur, i plcuse ideea mea cu scrisoarea. Ba chiar se pare ca pentru prima
data, de cnd ne cunoteam, ajunsese la convingerea ca eu aveam capacitatea
de a ma folosi la mers de propriile mele picioare.
Am nceput sa vorbim despre Banchetul nvingtorilor: despre
modalitatea de a-l sustrage examinrii n secretariat i despre faptul ca
Simonov, urmnd exemplul lui Tvardovski, refuzase s-l citeasc.
Nici mie nu mi l-ai fi dat? ntreba el.
A. T., pe cuvntul meu! N-aveam dect un singur exemplar si, iat, i
pe acela mi l-au umflat. Eu nsumi am rmas fara nici un exemplar.
* Secretarul comitetului orenesc Moscova al PEUS; l criticase pe
Brejnev.
La unna urmelor spuse el, ngduitor i meditativ Bunin este
prezent cu Zilele blestemate. Piesa dumitale, cu siguran, nu este mai
antisovietica! Noi i publicam i celelalte opere
Fara discuie, Tvardovski se schimbase! Se schimbase, i nc foarte
repede. Trecuse oare aa de mult timp de cnd ma ntrebase cum de-am
ndrznit sa pun lng sacrosanctul Ivan Denisovici nu stiu ce piesue despre
lagre? Trecuse oare aa de mult timp de cnd respinsese capitole ntregi, chiar
din Pavilionul canceroilor! Iar acum, pe deplin reconfortant, scrie: Voi reui eu
nsumi s-mi descopr Greelilor i sursa i-nceputul.
Singurul lucru pe care-l cerea era:
Mcar pe suflet sa nu-mi stai, Mcar sa nu va simt suflarea-n ceafa!
Si, cu candoare, mai spuse:
Ei, mi permit i eu sa vorbesc contra puterii sovietice, dar numai n
cerc foarte restrns. (Trebuie s-l nelegem bine pe Tvardovski cnd spune
zmbind candid: contra puterii sovietice. Asta nu este n sensul tios
gazetresc, asta nu atinge fundamentele i nici obiectivele partidului, ci numai
faptul de a fi de acord cu tot ce zice i ce face partidul; trebuie totui sa avem i
noi punctul nostru de vedere, ce naiba!) dar, de exemplu, daca ma duc n
strintate, acolo mi rd de ei, acolo totul este invers.
Desigur, aa cum se cuvine, aa cum au fost educai.
Mai trecu o luna i jumtate totul ramase ca nainte, nici o vestepoveste de nicieri. La drept vorbind, eu nu ateptam nimic, nu aveam nevoie
de nimic terenul era solid sub picioarele mele! Dar teama de a nu rata vreo
ocazie m-a fcut s-i propun lui Tvardovski sa ncheiem acum un contract
pentru Pavilionul: caci, cum s-ar zice, restabiliserm relaiilE. i n aceasta
mlatin, n acest moment de echilibru instabil, cnd nu se spune nici da,
nici nu, cnd toat lumea se eschiveaz de la luarea unei hotrri un mic
bobrnac, unul singur, poate e de ajuns? Hai s-l daM. i cu att mai rau
daca, ma rog, cineva se opune la acest contract! n caz contrar, asta poate sa
contribuie la promovarea manuscrisului. Trebuie nsa sa ncercam!
Acest mic plan l lua pe Tvardovski prin surprindere: nu se atepta ca eu
sa fiu primul care sa puna pe tapet problema contractului, nici ca eu s-l incit
la rebeliune, nu altfel dect sfidnd el nsui voina efilor. Impresia mea a fost
urmtoarea: n interior, n el, totul s-a lmurit instantaneu: nu poate, nu

ndrznete, nu va face acest gest. Dar daca oamenii duri transpun imediat n
cuvinte sentimentul care tocmai a scprat n ei, oamenii mai delicai nu se
decid sa se exprime aa de abrupt. Si, n linii mari, el promise, dar lucrurile
trebuiau precizate, i dup zece zile de precizri, dup doua vizite inutile ale
mele la redacie n condiiile n care el n-a dat pe acolo (i se instalau gaze la
daced) i apoi dup telefonul dat de el de la dacea lui, totul se lamuri: n orice
caz, eu nu pot ncheia cu dumneata contractul pentru Pavilionul, pn nu
primesc dezlegare pentru aceasta.
De cnd o redacie are nevoie de o dezlegare pur i simplu pentru a
semna un contract? (Dar, ia stai, redacia oare nu refuzase Pavilionul!)
Tvardovski redevenise fricosul de alta data. n aceste cderi i nlri, n
hiatusul dintre biografia i sufletul sau, n aceste ntunecri i nseninri era
sfiat viaa lui. El nu era nici dintre aceia care se tem i de umbra lor, nici
dintre aceia care merg drept la tinta. Dintre toi, el avea parte de ceea ce era
mai greu.
Pentru mine nsa, refuzul lui avu mai degrab un efect eliberator: caci n
timpul acesta n mine prindea deja contur un nou plan un mare impuls, nu
un bobrnac, era necesar pentru un contract care n-ar fi fcut dect s-mi lege
minile.
mi parveniser nite zvonuri (care ulterior aveau sa se dovedeasc
mincinoase) cum ca n Italia se pregtea deja publicarea Pavilionului
canceroiloR. i la noi era zbava! Atunci m-am gn-dit s-i previn, sa le atrag
atenia: iat, sa nu zicei ca nu v-am spus, de azi nainte voi rspundei! Era i
prea mare timpul sa li se dea peste mini acestor procesomani care sugrumau
literatura. Date fiind cenzura i arbitrariul care domnesc la noi, dat fiind
refuzul guvernului de a recunoate convenia internaional a dreptului de
autor, oare nu efii notri trebuie sa rspund pentru crile aprute n
Occident? De ce sa rspund autorii?
Ca i cu ocazia primei mele scrisori, ma gndeam acum sa trimit nc
150 de exemplare din aceasta, nereducnd dect numrul celor destinate
republicilor naionale. Dar am fost ndemnat sa nu fac nitam-nisam prea mult
tapaj, sa nu-mi rup hainele de pe mine strignd n gura mare, ci numai sa
amenin cu acest tapaj. Sugestia mi se pru rezonabilA. i m-am hotrt sa nu
difuzez a doua mea scrisoare dect celor patruzeci i doi de secretari i
secretariatului ca atare i sa fac n aa fel nct sa nu cada n minile altora,
ca sa nu ajung la samizdat i n strintate.
Trebuia de asemenea ales momentul cel mai bun. Desi acum nu ma mai
zorea nimic, caci aveam timp berechet-era totui mai indicat sa forez nota
pn sa se consume fastuosul Jubileu al Revoluiei.1 si, n loc de ase luni
ncepnd cu data scrisorii ctre congres, am optat pentru termenul de trei luni
ncepnd de la data ntlnirii la sediul din strada Povarskaia al Uniunii
Scriitorilor. [3]
Dar eram din nou legat de mini i de picioare: trebuia, nu-i asa, s-l
consult pe A. T., caci redevenisem prietenI. i putea el oare sa aprobe un
asemenea gest? i puteam eu oare sa renun la proiectul meu?

Am fixat ziua cnd urma sa merg la redacie. A. T. A promis ca va veni la

ntlnire i n-a venit, l nelinitea ideea ca eu am s-l ntreb despre contract!
i evita sa ma ntlneasc. Astfel, povestioara asta excesiv de frivola a
contractului se ncadra i ea n schema generala a nelegerilor dintre noi: eu
ma duceam val-vrtej sa ma consult cu el! Iar el ia-l de unde nu-i! i n seara
lui 12 septembrie, cele patruzeci i trei de scrisori se gseau deja n cutiile
potale ale Moscovei! S-a dovedit a fi fost mai bine i pentru A. T. i pentru
mine ca nu ne-am ntlnit.
Dar cum avea sa reacioneze el acum? n fata acestei noi impertinente o
sa sara n sus? Secretarii se scandalizar de parca i-ar fi calcat cineva pe
coada, Mihalkov striga, urla ceva la telefon la adresa lui Novi mir, ncepnd
din 15, secretariatul se ntruni n edina pregtitoare pentru un prim concert
de ltrturi, deocamdat fara stenogramA. i n aceeai zi, mi s-a transmis
convocare pentru 22. i n aceeai zi, Tvardovski i puse curierii pe urmele
mele.
M-am nfiinat la el pe 18: cuprins de ndoieli, ma ntrebam daca nu ma
agit i de data aceasta n zadar. De ce sa zgndresc eu acest viespar? Caci, n
sfrit, mi-am consolidat poziia, timp am, i zu ca as putea sa lucrez n tihna.
Oare e mai important sa ma iau cu ei la btaie dect sa lucrez?
1 Adic 7 noiembrie 1967. (N. T.) n acea zi, i-am mrturisit i lui
Tvardovski ndoielile mele, la care el mi-a zis: Trebuie! Ai nceput-o, du-o pn
la capt!
nc o data ma uimi, nc o data se ivi omul tuturor surprizelor posibile.
Unde dispruse omul acela abtut i obosit, omul rspunsurilor evazive? Era
din nou energic i vioi; a doua mea scrisoare, ca un sunet de trmbita, l
mobilizase la lupta, i pe 15, la secretariat, el deja participase la aceasta lupta
la aceasta avanpremiera a luptei, la acest sevardino.1 Mi-a spus ca l-au
sprijinit (pentru publicarea Pavilionului canceroilor) Salnski i Bajan, dar ca
au fost i unii ezitani. Situaia nu este disperata! i fcea curaj siei i mie.
Era suficienta o edin de felul acesta, mi se prea mie, ca s-mi
deranjeze ritmul de lucru i felul tririi sufleteti, ca sa ma lase prada
deprimrii i ndoielilor. Dar el, n cursul carierei sale poetice, mer-gnd ca pe
un lung i ntunecos drum de pdure cte de-astea nu suportase? Trei sute?
Patru sute? Ce era de mirare aici? Faptul ca s-a supus recondiionrii
creierelor? Sau recondiionrii sufletului, fapt ce i-a permis sa le suporte i sa
le supravieuiasc!
M-am plns ca m-a convocat pentru flecreala, ceea ce nu fcea dect smi mnnce din timpul de lucru. Ei bine, s-ar putea ca n curnd sa nu mai
rmn nici un fel de timpi fulgera el amenintor. El se temea de cu totul
altceva: l chema pe priceputul i cumptatul Laksin, si, mpreuna cu el, i
propuse sa ma conving i sa ma nvee sa fiu reinut acolo, sa nu ma ambalez,
sa nu ma iau la cearta din cauza ntrebrilor, sa nu-mi las mnia sa devina
exploziva pentru ca o sa sara cu ciocurile si, n acest caz, sunt pierdut, ei toi
sunt cocoi cu experienta.
Este atta vreme de cnd ne frecventam, A. T. i cu mine, i nu ne
cunoatem absolut deloc unul pe altul

 Am sa va dezvlui un secret i-am spus eu. Eu n-am s-mi ies

niciodat din fire, de aa ceva sunt pur i simplu incapabil, caci am trecut prin
coala lagrelor. Nu voi exploda dect daca programul prevede acest lucru,
dect daca ne-am pus de acord sa explodez: o singura data, de pilda n al
nousprezecelea minut, sau de un anumit numr de ori n cursul edineI. i
daca programul nu prevede atunci, va rog frumos, nu.
1 Numele unei redute n apropiere de Borodino, unde a avut loc un
preludiu la marea btlie. (N.t.)
Dar A. T. Nu ma crezu. tia el cum ti se scoate vlaga din tine la aceste
edine, cum ti se pun piedici, cum te neap n spate, cum te musca de clci.
Dezavantajul poziiei consta pentru noi n faptul ca ei citiser Banchetul
nvingtorilor, ca examinau Banchetul, ca nu voiau sa vorbeasc dect de
Banchet i sa loveasc n Banchet si, prin Banchet n mine. Trebuia deci s-i
constrngem sa treac sub tcere Banchetul i sa vorbeasc despre Pavilion.
Noi am pus totui la punct modalitatea n care eu trebuia sa lichidez
Banchetul, fara sa ntrerup vreun orator.
Timp de doua zile, am mai avut un pic de timp, de rgaz dar mental
eram deja n lupta. Ce vor putea s-mi spun, sa ma ntrebe, cum s-i atac
toate acestea mi veneau din toate prile ca din vzduh, ma sciau prematur,
ma provocau sa dau rspunsuri. Mi-am notat cteva ntrebri posibile si, n
funcie de ele, mi-am formulat rspunsurile.
De exemplu: Dumneata speli rufele murdare n public! Rspuns: Orice
provocare trebuie demascata i adusa la cunotina ntregii lumi. Ridicndu-ne
mpotriva publicitii pe care ne-o face Occidentul, ne dam acordul sa trim
permanent ascuni de ochii i urechile lumii. O asemenea situaie genereaz
samavolnicii.
De exemplu (pcat, ntrebarea asta nu mi-au pus-o): Din ce trieti
dumneata? Rspuns: Opt ani de zile m-am hrnit cainete cu zeama lunga a
lagrului i niciunul dintre dumneavoastr nu m-a ntrebat atunci din ce
triesc. Ca nvtor am trit cu 60 de ruble pe luna i nimeni dintre
dumneavoastr nu m-a ntrebat din ce triesC. i acum, cnd mi s-a editat o
carte de pe urma creia, la cerinele mele modeste, se poate trai zece ani vin
eu i va ntreb: dumneavoastr ce facei cu banii poporului care cu atta
drnicie va sunt repartizai n fiecare an?
Treptat, din ntrebri disparate, a nceput sa se nchege un posibil
discurs. Niciodat n viaa mea nu-mi pregtisem n scris un discurs cuvnt cu
cuvnt, dispreuiam acest sistem al fiuicilor i iat, acum mi fcusem i eu
un discurs scris. Bineneles, nu puteam sa prevd cu exactitate toat arguia
cu care aveau sa ma regaleze, dar, la edinele noastre nici nu se obinuiete ca
interveniile s-i rspund exact una celeilalte, cel mai adesea se vorbete n
afara subiectului, n funcie de ce considera fiecare ca este mai important
pentru el, i nimeni nu se mira de chestia asta.
La drept vorbind, mie nu mi-a fost greu sa ma pregtesc pentru aceasta
prima ciocnire (de treizeci de ani ateptam momentul!): i pentru ca aveam un
punct de vedere foarte clar asupra a tot ce putea sa le treac prin scfrlie, i
pentru ca n realitate aceasta apropiata edina a secretariatului nu era pentru

mine instan unde sa se decid soarta nuvelei mele: fie ca aveau sa dea unda
verde Pavilionului canceroilor, fie ca n-aveau sa dea-ei oricum pierduser.
Acest secretariat mi-era la fel de inutil i ca auditoriu: n-avea nici un rost sa
ncerc cu adevrat a-i face s-i schimbe convingerile. Tot ceea ce-mi trebuia
nu era dect un singur lucru: sa ma ntlnesc fata-n fata cu dumanii, sa fiu
drz i sa se consemneze totul ntr-un proces-verbal. La urma urmelor, cum sa
nu ma urasc ei? Caci eu eram negaia nu numai a minciunii lor, ci i a ntregii
lor viei alunecoase, trecute, prezente i viitoare.
Si totui, pregtindu-m pentru aceasta ncruciare de spade, pn la
urma m-am simit obosit i am vrut sa ies din starea aceasta de tensiune
excesiva, necreatoare, cu totul inutila pentru mine. Dar cu ce? Cu
medicamente? Idee simpla: spre seara, un pic de vodcA. i ndat contururile
lucrurilor se nceoau, i nimic nu ma mai mpingea sa rspund i sa muc, i
dormeam linitiT. i iat nc un punct n care l nelegeam pe Tvardovski: el,
timp de treizeci i cinci de ani, cu ce ar fi putut sa scape de aceasta tensiune
suprtoare, chinuitoare, umilitoare i sterila, daca nu cu vodca? Cine se
crede ireproabil, sa arunce cu piatra n el. (Tare neplcut i era s-i vorbeti
despre beiile lui. Daca-i ziceai: Ar trebui sa va menajai, A. T.! nemulumit,
schimba imediat subiectuL. i despre obiceiul lui de a fuma igara dup igar
am ncercat s-i vorbesc, s-l sperii cu pavilionul canceroilor degeaba.)
Planul meu era urmtorul: singurul lucru pe care-l atept de la aceasta
edin este s-i consemnez ct mai amnunit desfurarea. Aceasta mi va da
posibilitatea nici sa nu ridic capul cnd vor tbr asupra mea cu ntrebri
ncuietoare: spune drept, dumneata eti pentru socialism sau contraW, spune
drept, i nsueti programul Uniunii Scriitorilor? Asta nu poate sa nu-i
sperie: n ce scop mzglesc eu toat hrtia asta? Asta, cu siguran, o sa
mearg undeval Ei o sa nceap s-i aleag expresiile cu ceva mai multa grija
nu sunt obinuii cu ideea ca discursurile lor confuze ar putea sa nimereasc Ia
soarele notorietii publice.
Am pregtit nite foi albe, le-am numerotat, am trasat marginile i la ora
stabilita, 13.00, n ziua de 22 septembrie, am intrat n vestitul hemiciclu cu
cariatide. La ei, un aer greu, viciat, saturat de fum de igar> lumina electrica
asemenea celei diurne, pahare de ceai goale, cenu mprtiat pe suprafaa
lustruita a mesei edina ncepuse cu doua ore nainte de sosirea mea. Nu toi
cei patruzeci i doi erau de fata: pentru olohov ar fi fost njositor sa vina;
pentru Leonov ar fi fost o alterare a imaginii sale n fata posteritii, el miza pe
celebritatea de dincolo de mormnt. Nu era prezent veninosul Ceakovski (poate
tot din prevedere), nici nverunatul Gribaciov. Dar peste treizeci de secretari
tot se strnseser, i trei stenografe luaser loc la msua lor. Cu reinere, am
salutat ntr-o parte i n cealalt i am pornit s-mi gsesc un loC. i tocmai
unul era liber, ntmplarea a fcut ca acela sa fie chiar lng Tvardovski.
Dup ce am ascultat cu rbdare ofensatul cuvnt introductiv al lui Fedin
(Dare de seama a secretariatului [4]), am profitat de cele cinci secunde nu
mai mult de discontinuitate, n care el i nghiea saliva i se pregtea sa
cheme pe altcineva sa ia cuvntul, pentru a cere pe un ton onctuos:

 Konstantin Aleksandrovici! mi permitei sa spun doua cuvinte pe tema

discuiei noastre?
Nu proclamaie! Nu declaraie! Numai doua cuvinte inofensive! i chiar
pe tema discuiei noastre Ct era de important s-i smulgi din rutina lor! Am
cerut cu atta inocenta sa mi se dea cuvntul nct Fedin, galant, nu putu sa
ma refuze.
Si atunci m-am ridicat solemn, am scos o foaie dactilografiata si, cu fata
impenetrabila, dar cu vocea declamnd n fata istoriei, i-am trsnit cu prima
mea declaraie care lasa deoparte Banchetul nvingtorilor, dar nu pe tonul
cinei, ci pe cel al acuzrii acu-zndu-i pe toi ca trdeaz de ani de zile
poporul!
Ei mi-am dat seama de asta ulterior-stabilisera deja nite lucruri: cine
dup cine sa ia cuvntul i cum sa nceap a sari cu pliscurile pe mine. Ei se
aflau deja n ordine de btaie, dar, iat ca nainte de semnalul lor convenit, eu
le-am trimis o salva din o suta patruzeci i patru de piese, i n norii de fum mam aezat modest la locul meu (dup ce le-am ntins stenografelor, peste umr,
copia declaraiei mele).
Acum edeam pe scaun, gata sa notez, dar, nu stiu din ce motiv, nimeni
nu lua cuvntul. Fcusem sa le cada din mna tot ceea ce era mai important
Banchetul nvingtorilor, pe care veniser s-l fac praf. Ei ncepur sa
freamte, s-i revin i Korneiciuk cobor n arena cu o ntrebare.
Eu nu sunt un colar, ca sa sar n picioare la fiecare ntrebare, am
rspuns.
O sa iau ndat cuvntul.
Dar iat o a doua ntrebare! A treia! Au gsit formula: pe loc o sa ma bage
n cofa, o sa ma bombardeze cu ntrebri, o sa ma transforme n acuzat! Se
pricep ei la asta, jigodiile!
Eu refuz, pentru ca ndat voi lua cuvnrul.
Aha, nseamn ca au lovit unde trebuie! Lata-i n crescendo: murmure,
ropote, urlete. Secretariatul nu poate ncepe discuia nainte ca dumneata sa fi
rspuns! Dumneata poi la fel de bine sa refuzi dialogul, dar spune-o! latale rupte i rndurile noastre, pn mai adineaori nchegate, ei de asemenea mi
dau planul peste cap cum sa mai iei notie la rece? Dar ce nuliti, ce nuliti!
Cum de v-am tiut cu anticipaie aceste ntrebri ale voastre? Cum se
face ca la toate ntrebrile voastre orale eu am rspunsuri detaliate n scris?
Un singur lucru de sacrificat: s-mi tai discursul n buci si, cu aceste buci,
sa ma dezangajez pe voi.
Ma ridic, mi scot foile si, prsind vocea de sihastru al istoriei i
nsusindu-mi vocea celui ce cultiva libertatea, le citesc, ntocmai ca un artist
dramatic, rspunsurile gata fcute.
Si le transmit stenografelor.
Sunt uluii. De treizeci i cinci de ani de cnd exista odioasa lor uniune,
n-au mai avut, probabil, un asemenea caz. Dar rezervele revin, ealonul doi,
puterea ntunericului intra n joc! i mi se pun nc trei ntrebri.
Ah, lua-v-ar dracu n timp ce va notez spusele! Ce bine ca am gata toate
rspunsurile. Ma ridic i extrag foile urmtoarE. i n-tr-un mod din ce n ce

mai liber, din ce n ce mai expansiv, fixnd eu nsumi limitele luptei, nu att
dup ntrebrile lor, ct dup planul meu, i fugresc i-i fugresc pe toat
cmpia de la Borodino pn la cele mai ndeprtate fortificaii.
Si linitea, confuzia, zpceala., indecizia invadeaz spaiul. Si, pe flanc,
se detaeaz cteva rnduri, dar acetia nu sunt cu adevrat dumani, acetia
sunt pe jumtate ai notri. Iau cuvntul Salnski i Simonov; desi nu sunt cu
totul pentru noi, ei sunt mcar pentru Canceroi. Dumanul este la pmnt,
nimeni nu cere cuvntul, i ntrebri nu mai sunt. Ce se ntmpla? Nu este
asta o victorie? Ca un dragon greoi, Tvardovski ncepe sa msoare i sa
nconjoare cmpul de lupta: atunci, sa luam decizia! Publicam Pavilionul. Si,
fara ntrziere, un extras n Literaturnaia gazetal Dar noi pregtiserm un
comunicat, unde este comunicatul, Voronkov?
Vicleanul Voronkov nsa nu se grbete. Sau, mai degrab, cauta
comunicatul, l cauta, dar nu-l gsete imediat. (Cu o clipa nainte, avusesem
nevoie de Scrisoarea mea ctre congres pentru a da un citat, dar el se
descurcase naintea mea i mi-a ntins Pof-tijjji o foaie editata de Posev;
am avut inspiraia s-o refuz.) jsf-or sa mai reziste mult, n-or sa mai reziste
mult! Dar unde sunt rezervele imperiului? Ici i colo se obiecteaz: De ce sa
votam? n definitiv, nc nu s-a hotrt nimic! Ca doar sunt i unii mpotriva!
i iat-o venind, garda neagra!
Korneiciuk (scorpion furios ridicat pe labele de dinapoi)! Kojevnikov! i
pe cai albi, cavaleria oportunista a lui Surkov! i mai departe, i mai departe,
ieind din adncuri, noi i noi capete ptrate Ozerov, Riurikov, Baruzdin, cu
aerul lui de hocheist.
(Baruzdin sta lng mine, de fiecare data cnd cineva ia cuvntul l
ntreb pe el: cine este dumnealui? i acela? i numete vecinul. Nu, nu acela,
mi spune numele altui vecin. Nu, acela dintre ei!
Un cap care seamn cu un posterior durduliu bine ngrijit, echipat cu
nite ochelari lucioi. A, acela este tovarul Melentiev, de la secia cultura a
CE. Dirijorul din umbra! Aezat pe un scaun, scrie de zor. Scrie, dragul meu!
Fa cunotin cu fotii deinui!) i apoi toate batalioanele naionale
(Abdumomunov, Brovka, Kerbabaev, lasen, saripov) la ei, n republicile lor, se
desfoar campania de deselenire a pmnturilor virgine, se construiesc
baraje ce Pavilion al canceroilor!
Ce Soljenin? De ce scrie el despre suferine cnd noi nu scriem dect
despre lucruri mbucurtoare?
Si ce multi sunt! Lista lor este nesfrit! Numai balticii tac, stau cu
capetele n jos. i dau seama ca i-au ratat ansa. Nici un rgaz n parada de
combativitate, nici o ruptura n curgerea frazelor nvate de pe rost. S-a
umplut de dumani tot cmpul, tot pmntul, tot vzduhul! Cmpul de lupta
va rmne n stpnirea lor. n aparenta, noi am fost cei mai ndrznei, tot
timpul am atacat. Dar cmpul de lupta rmne al lor
Borodino. Va trebui timp ca prile sa se dumireasc cine pe cine a nvins
n ziua aceea.
Pe fata lui Fedin s-au imprimat toate compromisurile, trdrile s1
josniciile multor ani, unele dup altele, etapa cu etapa i fara ntrerupere (el a

nceput prigoana mpotriva lui Pasternak, el a propus judecarea lui Siniavski).

La Dorian Gray, toate acestea se ncheag ntr-un portret, Fedin a reuit, cu
propria lui fata, sa fac acelai lucrU. i cu aceasta fata de lup vicios, iata-l
conducnd edina noastr, iata-l propunnd stupid ca eu sa ncep a ltra
mpotriva Vestului, eu, care suport cu placere nu-i asa? Scielile i
afronturile Estului. Prin stratul de vicii care face s-i pleasc fata, el tot
zmbete i da din cap la spusele oratorilor: dar nu cumva el chiar crede ca eu
am sa le cedez?
E multa vreme de cnd am reuit sa intru n ritm scriu ntruna la
procesul-verbal. Stau smerit o, lupi, voi nc nu-i cunoatei pe fotii deinui!
O sa va para rau pentru discursurile voastre imprudente!
n ultima mea intervenie, deja a patra, mi permit chiar sa amenin spre
secia cultura a CE (pentru Banchetul nvingtorilor va raspunde acea
organizaie care) i sa joc teatru cu Fedin; dar, bineneles, i salut
propunerea! (Toat lumea zmbete! Sunt terminat!) Dar, desigur, eu sunt
pentru publicitate! De ajuns cu ascunderea stenogramelor i a discursurilor!
Publicai-mi Scrisoarea, i mai vedem!
Rumoare i strigate. Riurikov se ridica si, ncruntndu-i ntristat fruntea
dogmatica, spune:
Aleksandr Isaevici! Nici nu-i nchipui ce blestemaii scrie presa
occidentala despre dumneata. Ti s-ar face parul mciuc. Treci mine pe la
Inostrannaia literatura, i vom da nite tieturi din ziare.
Ma uit la ceas.
Vreau sa va amintesc ca domiciliul meu nu este n Moscova. Va trebui
sa plec imediat la gara, aa ca n-o sa ma pot folosi de amabilitatea
dumneavoastr.
Rumoare i strigate. Fedin, pclit i furios, nchise discuia care durase
cinci ore. Eu mormi, dup cuviin, de doua ori cte un la revedere, spus
peste umr i plec. Cmpul de lupta rmne al lor. N-au cedat nici ct negru
sub unghie.
Dar a cui este victoria?
n ziua aceea n-am reuit sa ma vad cu A. T. El mi-a trimis o scrisoare:
N-am putut sa nu te admir i am fost fericit pentru dumneata i pentru noi
Ascendent clar al adevrului asupra tuturor trucurilor i asupra
politiciiJudecind dup aparente, exista impresia ca treaba n-a avansat
Dar, n realitate, treaba a naintat incontestabil n favoarea noastr Practic,
concluzia mea este ca suntem n msur sa ncheiem un contract cu
dumneata, i atunci se va vedea ce e de fcut mai departe.
Dar, nu mai putin dect Tvardovski, m-a uluit BBC. edina se terminase
vineri seara. Weekend-ul trecut, iar n cursul zilei de luni, englezii transmiteau
deja tirea despre convocarea mea la secretariat i ddur edinei o
interpretare destul de pertinenta.
Nu mai sunt acul n carul cu fn; acum nu ma mai pierd!
Casa Centrala a Scriitorilor vuia de zvonuri. Scriitorii care ma
susinuser la congres cereau acum explicaii din partea secretariatului.

La cteva zile dup aceasta, la conducerea Uniunii Scriitorilor din RSFSR

s-a dat citire unei scrisori a lui olohov: el cerea sa nu fiu lsat sa ma mai
apropii de vreo unealta de scris (nu de tipografii, ci de vreo unealta de scris! aa
i se interzisese cndva lui Tr sevcenko). Ca el nu poate sa fie membru al
unei uniuni artistice din care face parte i un element antisovietic ca mine! Fratii-scriitori rui ncepur sa urle la conducere: Nici noi nu putem! Adoptai o
rezoluie! Sobolev intra n panica (caci nu existau indicaii!); tovari, ar fi
incorect sa punem chestiunea la vot! Cei care nu putei va rog sa scriei
declaraii individuale.
i-i cuprinse spaima. Niciunul nu ddu curs sugestiei lui Sobolev.
Reacie printre scriitorii din Moscova: dar daca nici noi nu mai acceptam
sa fim colegi cu ei?
n definitiv, se poate oare fora n granit? Exista oare asemenea sfredele?
Cine ar fi fost n stare sa prevad ca n regimul nostru cineva ar putea sa strige
n gura mare adevrul i sa rmn n picioare?
Si iat ca se poate, nu?
Frul memoriei mele de deinut ma trage de zbale de-mi snge-reaza
gura: n pragul nopii sa lauzi ziua i-n cel al morii viaa.
Noiembrie 1967 Riazan COMPLETAREA A DOUA Februarie 1971
Stranie e opera ce se-nfiripa aici. Neprevzut n planurile iniiale i
ctui de putin obligatorie: poi s-o scrii, poi i sa n-o scrii. Trei ani nu m-am
atins de ea: o ngropasem adnc. Nu tiam daca am sa revin la ea, nu tiam
daca va fi posibil acest lucru. Are fluenta, neaprat s-o continui! M-au
ndemnat nite prieteni apropiai care o citiser. Lata-m revenind la ea, n
pauza dintre doua Noduri1 ale crii mele capitale (terminasem August).
Si primul lucru pe care-l neleg: nu sa continuu se impune, ci sa scriu
pn la capt despre cele ascunse, sa explic mai convingtor acest miracol:
faptul ca merg liber prin mlatin, ma tin drept i nu ma cufund n smrcuri,
traversez vltori, ma menin n aer fara proptea. De departe, s-ar putea pune
ntrebarea: excomunicat de guvern, ncercuit de securitatea statului cum de
nu se alege praful de mine? Cum de rezist de unul singur i nc mai i depun
o munca ntr-adevr colosala, cum se face ca uneori ajung sa scormonesc prin
arhive i biblioteci i sa introduc corecturi, sa verific citate, sa chestionez
oameni btrni, i sa scriu, i sa recopiez la main, i sa recitesc, i sa fac pe
legtorul, caci crile pleac una dup alta la samizdat (dar un exemplar din
doua va face sa sporeasc rezerva) prin ce forte? Prin ce miracol?
1 n planul general al operei sale istorice asupra Revoluiei din
Octombrie, asupra originilor i urmrilor sale, desemnata n aceasta carte sub
codul R-l 7, Soljenin numete nod fiecare dintre volumele distincte pe care le
consacra momentelor cruciale ale acestei istorii. August Paisprezece are astfel
ca subtitlu: Primul Nod; nodul urmtor va fi Octombrie aisprezece. (N.t.)
A ocoli aceste explicaii, imposibil; a te apuca sa le dai, i mei jmposibil.
Cndva, de-o vrea Dumnezeu, vom trai i noi n sigu-ranta atunci voi scrie
despre tot ce am pe suflet. * Deocamdat simpla idee de a schia, pentru
memorie, planul pe un cpeel de hrtie, mi inspira teama; sa nu cada acest
cpeel de hrtie n mi-nileKGB.

Dar, recitindu-m, vad deja ca n cursul acestor ani m-am consolidat, am

devenit ndrzne i ndrznesc din ce n ce mai mult s-mi scot corniele; i
astzi ma decid sa scriu lucruri care, cu trei ani n urma, mi preau
aductoare de moarte. Devine din ce n ce niai clar traseul evoluiei mele spre
victorie sau spre pieire.
Aceasta opera este stranie i din urmtorul punct de vedere: pentru
oricare alta, ntocmeti un plan arhitectural, o mbriezi dintr-o privire
nainte de a fi scrisa, i te strduieti ca fiecare parte s-o pui n slujba
ntregului. Dar aceasta seamn cu o ngrmdire de construcii anexe, nu tii
nimic despre urmtoarea, nu tii ct de mare va fi i unde va fi amplasata, n
fiecare minut cartea este att terminata ct i neterminata, poi s-o lai, poi so continui att timp ct mai eti n via, sau pn ce vielul i va frnge gtul
n ncontrarea cu stejarul, sau pn ce stejarul va ncepe sa prie i se va
prbui.
Putin probabil sa se ntmple asa, dar eu tin foarte mult la aceasta
ipoteza.
* Vezi Completarea a Cincea, Invizibilii.
STRPUNGEREA Da, analogia cu Borodino se confirma: de la data
btliei trecuser doua luni, nici un sau aproape nici un foc de arma nu se
trsese din nici o parte nici un ziar nu o menionase, de la nici o tribuna nu
se emisese nici o sudalma caci ncet-ncet se apropia a Cinci-zecea Aniversare
i ei erau interesai ntr-o desfurare a evenimentelor ct mai lipsita de
incidente, ct mai lina. Cu nclinaia mea spre mpciuire, nici eu ca am fcut
bine, ca n-am fcut bine, nu stiu-nu mi-am pus n circulaie Notiele despre
btlie [4], inndu-le n rezerva pentru atacul combinat ce urma s-l
ntreprind cndva. Nu se producea nici o deplasare perceptibila a maselor
literare, iar cmpul de btaie, ne amintim, rmnea n minile adversarului,
Moscova i rmnea tot lui dar eu simeam ca dincolo de aceasta acalmie,
undeva, inaudibil, invizibil, ceva se eroda, se surpa i nu ne chema oare
pmntul mpurpurat sa ne ntoarcem la el fara sa ne mai ncieram unii cu
alii?
Cu aceasta senzaie am sosit la Moscova, o data trecut marele jubileu, i
cu gndul de a pune la cale nite lucruri nainte de a ma da la fund pe toat
durata iernii. Pentru aceasta punere la cale mi-era necesara prezenta lui
Tvardovski, dar am aflat ca el de multa vreme nu a mai dat pe la redacie, ca sa mplinit luna de cnd a czut prada sfrelii lui obinuite, ca a petrecut ca un
spectator anonim mult trmbiatul jubileu (de la care occidentalii, n naivitatea
lor incurabila, ateptau amnistie mcar pentru Siniavski i Daniel i pentru
Gerald Brooke, europeanul lor cu nervii la pmnt dar, se nelege, din partea
sovietica nu i s-a aruncat nimnui nici o firimitura de la masa festiva). Mie aa
mi se ntmpla mereu cu A. T., lucrurile trebuiau sa ias mereu ca: cnd el
avea nevoie de mine imposibil sa ma gseasc pentru a ma chema n vederea
vreunei discuii, cnd eu aveam nevoie de el imposibil s-l contactez.
Zile la rnd l-am ateptat zadarnic la redacie, i-am telefonat la jacea lui
pn la urma s-a stabilit ca pe 24 noiembrie sa merg la Pahra, i Laksin, hop
ca merge i el. Am plecat amndoi de diminea n volga neagra a ziarului

Izvestia, pe o ninsoare deocamdat slaba. Eu aveam ceva urgent de citit pe

drum, dar n-a fost chip; autoinvitatul meu tovar ma tinu de vorba. Multura
lucrul acesta li se prea bizar, dar pentru mine, o data ce m-am apucat de o
treaba, fora ineriei ma mpinge irezistibil s-o duc la bun sfr-sit conform
planului meu, chiar daca se ivete o ocazie poate unica, ca de exemplu, aceea
de a vorbi cu Laksin, un om cu care, nu stiu de ce, nu m-am potrivit niciodat.
i apoi ce sa discui n prezenta unui ofer necunoscut? Multe nimicuri ne-am
spus unul altuia, dar, cu toate acestea, instalat pe scaunul din spate, el mi-a
povestit n oapt ceva interesant: n 1954, cnd s-a pus problema destituirii
lui A. T. Din funcia de redactor-ef al lui Novi mir, acest lucru ar fi putut sa
nu se produc daca mpricinatul s-ar fi lsat de butur. Sj se i reuise
aducerea lui pe calea cea dreapta, dar n chiar ziua edinei, el a nelat
vigilenta lui Marsak i s-a mbtat. edina de la CE a luat o turnura favorabila
lui Novi mir. Pospelov a fost fcut de ruine, Hruciov a spus ca pur i simplu
intelectualitii nu i se explicaser problemele legate de cultul personalitii i
echipa de redacie a scpat de o dizolvare n bloc; dar pe redacto-rul-sef, care
nici mcar nu era prezent la aceasta edin a CE cum sa nu-l fi destituit?
Aceasta nclinaie, care ducea uneori salvator la detensionare, ducea
uneori i la nenorocire.
Un dog englez blat ne-a ntmpinat dup ce am trecut de porti. Am
intrat fara dificultate n casa i am strigat ca sa ne aud gazda. A. T. Cobor
agale scara, n acest moment, el era nru suferind, mai neputincios, mai
deprimat ca niciodat (apoi n cursul discuiei i-a mai revenit, a mai prins ceva
putere). La ochi avea cearcne mari. Neputina i se citea mai ales n aceti ochi
de un albastru pal. Fara sa se adreseze anume unuia dintre noi, spuse cu o
imensa tristee:
Vezi, prietene Mak1, unde am ajuns.
Tvardovski se gndete probabil la personajul unui roman neterminat al
lui N. Leskov (l 831-1895), Ppuile diavolului, a crui aciune, convenional
situata n Germania, vizeaz n mod clar viaa din Rusia epocii respective.
i-l podidir lacrimile. Ca s-l mbrbteze, Laksin n mbria
trecndu-i mna pe dup umerii lui.
Am intrat ntr-un hol care, din cauza ninsorii dese de dincolo de fereastra
ct peretele, era ntunecos i la ora aceasta. Ne-am aezat nu departe de
emineul unde arseser nite vreascuri n memoria romanului disprut.1 n
timpul acesta, Trifonci, cu pasi mari i nervoi, umbla de colo pn colo. Pre
de cteva clipe noi n-am spus nimic, lasndu-l s-i revin, dar acest scurt
interval lui i se pru foarte apstor.
S-a ntmplat ceva? ntreba el i minile i tremurau, tresreau chiar,
nu numai de slbiciune, ci i de teama.
Da de unde! M-am grbit eu sa strig absolut nimic. Uitai, va
amintii ce figura sumbra am fcut noi atunci ei bine, acum totul este invers!
El se liniti putin, minile aproape ca nu-i mai tremurau deloc, i rsuci
o igar, dar n-o aprinse. Si, aezndu-se pe divan, ntreba, pe jumtate
nelinitit:
Spunei-mi, ce se mai ntmpla prin lume?

ntrebarea ma atinse la coarda foarte sensibila. Mi-am amintit cum,

colar fiind, dup ce lipseam de la clasa doua sau trei zile, ma simeam foarte
deprimat i-mi spuneam cu contiina oarecum vinovata: ce s-o fi ntmplat
acolo n absenta niea? Ca i cum, n acele zile, aceasta riscanta lume exterioara
n-af fi putut sa devina dect i mai amenintoare. Fara ndoiala ca acelai
lucru simea i el cnd i se ntmpla ca o luna ntreaga sa se desprind n felul
acesta nu numai de revista, ci de toat lumea exterioara.
n Lumea Noua2 sau n restul lumii? Am glumit eu.
n lumea ntreaga, ruga el pe un ton linitit.
Versiunea pe care i-o ddu Laksin suna astfel: dup jubileu, nimic nu s-a
mbuntit, dar nici nu s-a nrutit. Eu nsa voiam chiar s-l conving ca
situaia tindea spre mai bine: n Anglia a fost o emisiune de televiziune despre
procesul Siniayski-Daniel, un nou val de susinere se ridica n favoarea lor,
astfel cia lucrurile nu stau Mak este tipul prietenului fidel i al artistului
autentic care refuza sa cedeze la tentaiile vulgarului ca i la capriciile
tiranului. (N.t:)
1 n seara confiscrii Cercului i a arhivei lui Soljenin. (N.t.)
2 Soljenin face un joc de cuvinte, pornind de la faptul ca titlul revistei
Novi mir nseamn Lumea Noua. (N.t.) rau. Dar aceasta argumentaie i ls
cu totul reci pe amndoi: nu-i interesa pe ei afacerea Siniavski-Daniel.
Pentru a nu o lungi, am nceput s-i expun problema mea: sesizez la
inamic un punct slab. Cea mai buna metoda de verificare a acestui lucru ar fi
urmtoarea: fara a cere ceva din partea cuiva, sa dam la cules cteva capitole
din Pavilionul canceroilor. Chiar daca nu va trece, cel putin, cnd PE
(Pavilionul canceroilor) va aprea n strintate, eu voi putea pe buna dreptate
sa fiu indignat pe Uniunea Scriitorilor. Altminteri, l-am prevenit eu, gndii-v
bine: PE o sa apar, fatalmente, n strintate, i rspunderea o vor arunca
asupra dumneavoastr i asupra mea, ne vor reproa ca n-am ncercat nimic,
ca n-am fost n stare sa ne punem de acord.
A. T.:
Trebuie sa ne mai gndim, la asta nu se poate raspunde pe loc.
Or, tonul acesta, eu l cunosc deja: este cel al refuzului, ncerc s-l
conving: n ambele cazuri fie ca-l resping, fie ca-l lasa sa apar noi suntem
n ctig!
A. T.: -Ar fi o insolenta ca, dup toate cte au fost, sa te prezini cu aa
ceva, ca i cnd nimic nu s-a ntmplat. Mai nti trebuie mers unde trebuie i
vorbit, dar eu nu mai pot, nelege-m.
(Ceva mai trziu, Laksin mi va explica: ultima data, la secia cultura,
saura i ceruse din nou lui Tvardovski sa citeasc Banchetul nvingtorilor i
A. T., nc o data, dduse dovada de o demnitate inflexibila: n-a vrut sa puna
mna pe un lucru furat, difuzat mpotriva voinei autorului! Dar i rspunsese
prea dur lui saura i nu mai putea sa dea pe-acolo.)
Eu:
Dar nu trebuie sa ne ducem sa cerem! S-l dam aa cum se da de
obicei i sa ateptm. De ce nu se poate?
Laksin (concentrat, gnditor):

 Eu nu i-am spus-o pe drum lui Aleksandr Isaevici

(si de ce n-a spus-o? N-a avut timp? Pai tocmai de aceea a i venit, acum
neleg, s-o spun n prezenta sefului.)
. Dar exista varianta urmtoare. Hitrov a fost la secia lui saura, au
examinat una i-alt, apoi a venit vorba despre Soljenin. Ceea ce-i uimete
este faptul ca 24 de scriitori i-au spus sa scrie declaraie antioccidentala, iar
el i permite sa n-o scrie. S-o scrie i totul va fi n ordine. Dar nu neaprat n
Pravda sau n Lite-raturnaia gazeta. De ce nu n Novi mir, n definitiv
Da-a-a? Deci ei bat n retragere, ncep sa bata n retragere. Nu sunt
obinuii sa ntlneasc fermitate!)
Astfel, Laksin propune: trebuie efectiv culese cteva capitole din Pavilion
si, n acelai numr, la nevoie, la posta cititorilor O declaraie oarecare a
lui A. I. Cum ca se mira i el de tapajul fcut de occidentali
Detept biat (la 35 de ani)! A venit balansndu-se cu mine pe scaunul
din spate, pentru a aduce capitularea i mie nu mi-a ara-tat-o. Era foarte bine
n ce privete aceasta ptric, dar eichierul are aizeci i patru de ptrele,
i trebuia vzut ca adversarul era zdrobii Eu nsa nici n-am reuit s-i
rspund lui Laksin, s-i dau dreptate lui Trifonci; acesta se burzului si,
deodata, ncepu a bodogni:
Dar ce poate sa scrie el? Despre ce, daca au blocat totul? A existat
scrisoarea ctre congres, aceasta nu poate fi modificata!
Si Laksin tcu; era n criza de argumente: prerea lui A. T. Era pentru el
mai importanta dect prerea CE. Tcu, desi n sufletul lui nu era de acord.
ntr-adevr, nici eu nu am insistat mai mult. Am vorbit de una, de alta.
Am but un ceai gros i negru cum e cerneala. A. T. Se ridica din nou, ncepu
sa umble de colo pn colo, sa se aeze; putin cte putin i regsi demnitatea
maiestuoasa, i nvinse slbiciunea. La un moment dat, Laksin a pus pe masa
un teanc mic de mici volume de Tvardovski, aprute recent, i eu am comis
gafa de a-i ntinde lui A. T. Stiloul meu:
Un autograf pentru biblioteca mea.
El nici mcar nu s-a atins de stilou, nici n-a ncercat, i tremurau
minile! Scuzndu-se:
n momentul asta nu sunt n stare sa scriu Mai trziu, eu Pentru a
nu-l face pe A. T. S-i piard interesul pentru publicarea PE, eu nu
intenionam s-i povestesc nainte de vreme despre August Paisprezece. Dar mi
s-a prut aa de deprimat nct m-am hotrt s-l mbrbtez: nchipuii-v ca
relatez catastrofa lui Sam-sonov; poate voi reui s-o termin pn la vara
viitoare. A. T. Regsindu-i simul ironiei:
N-a fost nici o catastrofa i nici nu putea sa fie. n prezent e un fapt
stabilit ca Rusia de dinainte de Revoluie nu era deloc napoiata. Am citit de
curnd un articol de economie, articol n care situaia iobagilor n ajunul anului
1861 este descrisa n culorile cele mai favorabile: aproape ca moierii le ddeau
i de mncare, ba-trnii i invalizii lor aproape ca erau asigurai
(Partea cea mai nostima este ca aceasta noua versiune oficiala este mult
mai exacta dect versiunile revoluionare anterioare)

Am stat mai putin de o ora; maina atepta (oferii de la Izvestia

totdeauna fceau nazuri i-i zoreau pe redactorii de la Novi mir), ne pregteam
de plecare. Lui A. T. i veni ideea de a merge la plimbare, i trase pe el un fel de
bluza marinreasc foarte simpla, i puse o apc, lua un baston ce-i drept,
nu unul gros ca sa se sprijine n el, si, prin ninsoarea linitit, ne conduse
pn la poria avea tot ce este propriu unui mujic, poate cu, sa zicem, un pic
de instrucie, i scoase apca: zpada i se anina de rarele fire de par ale
capului sau mare i lucios, i el tot de mujic. Fata lui nsa avea o paloare
bolnvicioas. Am avut o strngere de inima. L-am mbriat primul pentru ami lua la revedere de la el de multa vreme ntre noi nu se mai respecta acest
ritual, din cauza disputelor i a izbucnirilor noastre. Maina a demarat i el a
rmas plantat acolo n ninsoare, un mujic cu baston.
La redacie, am turnat eu nsumi apa de trandafiri n conversaia
Kostoglotov-Zoe pe tema blocadei Leningradului, pentru ca ei sa nu mai aib
vreun motiv serios de a fi reticeni.
Si am plecat. Dar, abia ajuns la Riazan, am primit o scrisoare de la
Voronkov [5]; acesta voia sa tie: cnd deci ma voi delimita eu, n sfrit, de
propaganda occidentala? ncepuser ei sa se mite?! Nestnd mult pe gnduri,
am contraatacat pe loc printr-o salva de zece ntrebri: i ei cnd se vor corija?
n definitiv, i eu atept un rspuns! [6] si, uurat, am plecat mai departe, ntrun loc dosnic, la Solotcea, n izba rece i ntunecoasa a Agafiei (alta Matriona),
izba pe care, n zilele de dezghe, reueam s-o nclzim pn pe la 15 C, iar n
cele de nghe ma trezeam cel mai adesea cu doua sau trei grade. Dup planul
pe care mi-l fcusem pentru mai multe luni, trebuia acum sa petrec aici o
iama. Ma nconjurasem de portretele generalilor lui Samsonov i m-am
hazardat sa ncep cartea capitala a vieii mele. Dar timiditatea n fata acesteia
ma paraliza, ma ntrebam daca am sa reuesc sa fac saltul. Liniile, anemice,
rmneau n sus-pans, mna mi ovia. Si, n condiiile acestea, am descoperit
ca n Arhipelag erau multe omisiuni; trebuia nc sa studiez i sa scriu istoria
proceselor publice i acest lucru le ntrecea n importanta pe toate celelalte. O
treaba neterminata este ca i cnd n-ai nceput-o, este vulnerabila la cel mai
mic soc. Si, n condiiile acestea, mi-a parvenit o scrisoare alarmanta cum ca
Pavilionul canceroilor era pe cale de a fi vndut englezilor i nc n numele
meu, ceea ce era o imposibilitate, eventualitate mpotriva creia fcusem uz,
cred, de toate scuturile mele! Astfel, munca mea se vzu data peste cap, iar,
dup cteva zile, o noua alarma: de la Moscova, de data aceasta, Tvardovski,
deja pe picioare, fcu sa zbmie telefonul la Riazan: vino i ma contacteaz!
Urgenta maxima! Dar ce era urgent, asta nu mai spunea, era desigur ceva
inventat. Poftim de muncete cu ei, lua-i-ar muma pdurii! n sila, trgnnd,
bombnind, m-am pregtit de drum. Ma simeam deranjat la culme cnd
mprejurrile exterioare mi ddeau peste cap planul de lucru.
Tvardovski, la rndul lui, se mira ca nu ma catapultez de ndat la locul
convocrii: eram invitai amndoi la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS
ca sa discutam cu crile pe fata; l sunase Voronkov, era nelinitit: i pltise
Novi mir lui Soljenin mcar un avans pentru Pavilionul canceroilor! Omul

trebuie sa aib i el ce sa ronie! (A roni acesta era la ei termenul curent

pentru a desemna nevoile autorilor.)
Ah, ce mai paraziti sunt tia! De altminteri, nu ma mira deloc: din
moment ce eu m-am vindecat de orice ezitare acum e rndul vostru sa ezitai!
Ceea ce ma uimete pe mine este faptul ca ntr-o jumtate de secol nimeni pe
lumea asta nu a neles un lucru foarte simplu: ei nu se tem dect de for i de
fermitate, dar pe cei care le zmbesc i le fac plecciuni pe aceia ei i zdrobesc.
La 18 decembrie l-am gsit pe A. T. La redacie: plutea deja pe perne moi
de nori, la mare altitudine. Fiind el nsui lipsit de informaii precise,
Tvardovski dedusese fara gre, din mici indicii secundare, ca cineva din sferele
nalte mai tii, poate chiar El (Brejnev) nu ca a dat direct ordin sa se publice
Pavilionul canceroilor, nu, fara ndoiala ca nu (indiciile ar fi fost altele), dar a
scpat o fraza traductibila prin ntrebarea: trebuie neaprat s-l interzicem? i
aceasta fraza, lansata undeva n aer, dar fara sa ating solul, aceasta fraza pe
care nimeni n-o consemnase, a fost totui prinsa imediat din zbor, se propaga
de la unul la altul, i survola, le trecu pe la urechi i-i fcu sa rmn muti pe
cei din aparatul lui Diomicev i pe toate marionetele literaturii, nsa cei de felul
lui Voronkov, nzestrai cu mai multa vioiciune i adaptabilitate, se grbir sa
dea din coada n fata ei. Astfel, absolut nimic nu se decisese, dar ntorstura
intervenita dup septembrie era aa de brusca nct fvardovski, pe bancheta
volgi (de la Izvestia) care ne ducea n strada Vorovski, ncepu din nou, cum o
fcuse i cu ase luni n urma, sa viseze cu ochii deschii: nu numai o
publicare n revista; musai ca un capitol sa plece nentrziat la Literaturnaia
gazeta nentru a ne ntri poziiile i cumpni din nou ce capitol sa dea, de
care bucica de muchi sa se lipseasc. Concesiv i candid, se oprise deja
asupra penultimului capitol (Kostoglotov prin ora i la gradina zoologica), dar
i lua vorba napoi:
_Nu n-am s-i dau eu lui Ceakovski dreptul primei nopi.
Eram noi n ajunul unui miracol al cenzurii? Lumea birocratica este
uimitoare prin aceea ca ntr-un scurt interval de timp poate sa abroge n
interiorul ei nsei toate legile fizicii obiectele grele se avnta spre nlimi i
electronii se precipita la catod. n ce ma privete, de data aceasta, nu ateptam
vreun miracol si, mi-amin-tesc, nu doream foarte tare aa ceva: caci din nou
aveau sa nceap sa stoarc rndurile i paragrafele, ticloie mrunt, n timp
ce prin samizdat Pavilionul se rspndea aa de nestingherit, fara nici cea mai
mica mutilare! Drumul de independenta pe care-l descoperisem era de-acum
preferatul meu. Nu am pus piedici n calea scurtei fericiri a lui A. T., nu am
obiectat.
Voronkov, cameleon bondoc i flcos, redevenise atent i amabil, desi mai
putin comunicativ dect fusese dup scrisoarea mea ctre congres, dar nu mai
era acea specie de huiduma care-mi vra pe dedesubt mica foaie a lui Posev.
Ne-am aezat toi patru ca la jocul de cri: eu fata-n fata cu Tvardovski,
Sartakov vizavi de Voronkov, dar numai trei dintre noi edeam la msua, caci
Voronkov era separat de noi prin masivitatea biroului sau, iar propria lui
masivitate corporala, totui destul de mobila, ocupa un fotoliu pe msur, n ce
ma privete, n-am spus dect strictul necesar, nu m-am crispat ctui de

putin, nepercepnd realitatea ntregului joc; Sartakov, cu acurateea sa

rutcioas, nu strecura dect rar cte o carte, dar duelul, pe care cuvintele
rostite erau departe de a-l traduce, se desfura ntre Voronkov i ofensivul
Tvardovski. Voronkov voia sa mearg cu conversaia pn la capt, fara sa se
angajeze cu ceva, fera sa promit ceva, i cu toate acestea sa lase impresia de
om binevoitor. Tvardovski, dup treizeci i cinci de ani de busculada 111
mediul literar sovietic, cunotea bine toate aceste micri; el voia s-l strng
cu usa pe Voronkov i s-i smulg mcar acordul verbal pentru publicarea
Pavilionului.
Asta e treaba revistei spuse uimit Voronkov. Facei cum vrei.
Dar dumneavoastr, cel putin, nu obiectai, nu-i asa?
Dar ce legtur are cu treaba asta Uniunea Scriitorilor? ntreba
Voronkov, tot mai mirat.
(Oare la noi face cineva presiuni asupra editurilor?)
Nu-u, cu tramvaiul n-am obiceiul sa cltoresc fara bilet! Se apra
Tvardovski, rostind o fraza care nu fcea parte din repertoriul vieii sale
cotidiene, dar pe care o pusese la punct Uniunea Scriitorilor.
Si cnd Voronkov trecu la ofensiva, spunnd ca trebuiau dezavuate (eu,
Occidentul i scrisoarea mea), ca nu se putea totui trece sub tcere toat
aceasta istorie, eu m-am mulumit cu un gest de eschivare; ma saturasem smi tot bat gura, n timp ce Tvardovski, sigur de sine, nu ceda:
Se poate! Sa pstrm tcerea i totul va fi n ordine.
Dar cum se poate pastra tcerea? ntreba, cuprins de uimire,
Voronkov, iubitorul de transparenta.
Pai iat cum sublinie Tvardovski, cu tlc i fermitate, pa-rnd a trage
cu urechea la partea de sus a peretelui.1 Pe Hrus-ciov l-au debarcat a
urmat tcere, i viaa merge nainte! Or, acesta a fost un eveniment ceva mai
important dect scrisoarea lui Soljenin.
De fapt, cum ajunsese Voronkov sa ocupe acest fotoliu? De fapt, de ce
conducea el ase mii de scriitori sovietici? Fcea el figura de mare clasic printre
ei? Mi s-a povestit ca ntr-o buna zi, Fadeev i-a luat ca amanta pe una dintre
secretarele de la Uniunea Scriitorilor, dintr-o data, ea nu mai putea sa
ndeplineasc o simpla funcie tehnica si, atunci, pe locul rmas vacant, a fost
angajat slugarnicului Kostea Voronkov. ncepnd din momentul acela, el s-a
nurubat, s-a consolidat i a avansat. Dar ce scria el? Circula gluma cum ca,
de buna seama, crile lui majore sunt repertoriile de adrese ale Uniunii
Scriitorilor, n rest, cu foarte putin timp n urma, Tvardovski, nu se tie de ce
(pentru a mbunti soarta lui Novi miri),
1 Unde Tvardovski are toate motivele sa cread ca sunt ascunse
microfoane.
Tocmai lui Voronkov i-a ncredinat Adaptarea scenica a lui Torkin.
Cine tie ce negru anonim a fcut treaba asta pentru Voronkov iar Voronkov
s-a trezit peste noapte dramaturg.
Aceasta convorbire a durat o ora i jumtate i totui masivul j
alunecosul Voronkov nu s-a lsat prins n labele grsune ale lui tvardovski:
fcea avansuri, apoi batea n retragere, dar nu promitea nimic i nu a rezolvat

nimic. Am plecat pe jos, eu i Tvardovski, lund-o pe nite strdue pn la

Porile lui Nikita i de-acolo mai departe pe bulevardul Tver pn la redaciE. i
n intervalul acestei jumti de ora pe o uoar geruiala sub soarele timid al
iernii, tinn-du-l de brat pe A. T. i avnd o grija deosebita de el la acea
micare cu totul nefamiliar lui care era traversarea strzilor, am observat cum
n interiorul lui se elabora, se mplinea, se maturiza pentru a-l lua din nou n
stpnire acea euforica stare iniial, stare care nu se mai bazeaz, pe un vis,
ci pe o autentica fermitate. Am intrat amndoi la Novi mir el ddu ordin sa
se convoace redacia iar mie mi spuse cu o solemnitate reinut:
Dam Canceroii la cules! Cte capitole?
Ne-am neles pentru opt. A. T. urcase n tramvai fara sa ia bilet!
O, putere a opiniei fara chip! Dnd dovada de din ce n ce mai multa
fermitate (nscrisa, de altfel, i n numele lui1, i dea Domnul sa fie aa toat
viaa!), Tvardovski a trecut peste orice considerent de orgoliu i s-a dus el
nsui la tipografia ziarului Izvestia. Acolo a dat de neles unui sef oarecare ca
n legtur cu Pavilionul nu este vorba de ambiia cuiva, ci exista o opinie n
acest sens, i trebuie sa ne grbiM. i seful, membru de partid, neimaginndui ca poate sa existe un asemenea tupeu la un alt sef membru de partid, atta
s-a grbit desi asta nu s-a fcut n cele cteva ore ale unei singure nopi, ca
atunci cnd s-a cules Ivan Denisovici nct a doua zi spre seara a fost adus la
redacie un pachet de palturi; si, eu nc nereuind sa ma ascund n brlogul
meu, le-am corectat pe loC. i tot pe loc am dat o lupta nverunat cu
Tvardovski: cu ochii albi de mnie, el mi-a interzis sa pun n fata tabla de
materii* i nsi ideea, i caracterul literei, i punerea n pagina, totul
% Autorul apropie numele lui Tvardovski de adjectivul tviordi (ferm).
(N. T.)
Asa cum s-a fcut n cazul Cercului. Eu presupuneam ca aa va fi i cu
Pavilionul, mai trziu am renunat, poate ca n zadar. (Adnotare din 1986.) i
repugna, caci, spunea el, nimeni nu face asa! Dar eu am rmas pe poziia
mea orict cearta i oricte divergente ar strni lucrul acesta, n-are dect sa
arunce tot ce s-a cules! n felul acesta, Tvar-dovski se meninea simultan la mai
multe niveluri. Dar, e drept, i eu eram pentru A. T. Un aliat incomod din toate
punctele de vedere.
Se consumase actul culegerii pentru rvirea creia sceleraii notri
supremi vor constitui nc multa vreme tinta reprourilor din partea presei
occidentale se consumase n condiiile unui plus de slbiciune la CE i ale
unui surplus de fermitate la editor. Din chestia asta m-am ales cu bani pentru
aproape doi ani de via, doi ani hotrtori. Dar, foarte repede, cei de la CE iau revenit, s-au corijat (identitatea celui care spusese acea fraza imprudenta a
rmas necunoscuta, dar poate ca nimeni n-a spus-o, poate ca a fost prinsa din
zbor fara a fi neleas bine i deci a fost denaturata; identitatea celui care o
interzicea acum era de asemenea necunoscuta, din nou cineva cam ca Brejnev)
i totul s-a uscat de la rdcin.
I-a lipsit Dumnezeu de orice suplee, de supleea care este proprie creaiei
vii.

Iar pentru mine lucrurile se simplificau mi se aternea din nou nainte

un drum, unul neexplorat, dar drept i mi spuneau simurile mele sigur.
Regretul acestei publicri ratate nu ma abtea de la scopul meu.
Nu acelai lucru se putea spune despre Trifonci. El a resimit acest eec
ca pe o mare nenorocire. Caci el crezuse deja! i ct de mult l nsufleea
disperata lui vitejie! Dar elanul sau se mpotmolise n pasta friabila a prostiei.
El nsa trebuia sa ntreprind ceva n acele zile i i veni chef s-mi
mprteasc gndurile lui i ncepu s-mi trimit telegrame la Riazan,
spunnd ca are urgenta nevoie de mine (probabil pentru a pregti unele
ndulciri ale textului). Dar eu nu voiam asemenea ndulciri i mai ales nu voiam
sa plec la drum; doua ore pn la Riazan, plus trei ore pn la Moscova dar
cum s-i explici acestui taran uituc ca n ajun de Anul Nou, din cele zece
famelice gubernii nconjurtoare se vine la Moscova pentru a cumpra de-ale
gurii, ca se sta la coada pentru bilete, ca aceasta cltorie este dificila i ca nu
m-a supune acestui chin. I-an1 trimis o telegrama de refuz. Atunci i veni alta
idee: sa merg imediat dup Anul Nou! Dar n-am sa ma duc nici dup Anul Nou,
pai cnd sa mai lucrez, tia te baga n pmnt cu attea convocri! Dar l nu
nelege: este lupta noastr comuna, cum pot rmne indife-ent? D31 unde-i
el? S-i trimit un elicopter?! Laksin-Kondrato-ici &1 special, gsir de cuviin
s-i dea poalele peste cap: Cnd scriere este data la cules, autorul are datoria
sa fie prezent la lo-ul acestei operaiuni chiar i doua sptmni, daca e nevoie!
si am fcut bine ca nu m-am dus: cei de la secia cultura nce-misera din nou
sa fac presiuni asupra lui Trifonci pentru ca eu sa trimit o scrisoare de
retractare, fie i ntr-o forma atenuata: J c-fl mers n ntmpinare, i s-a publicat
Ivan Denisovici, i care-i recunotina lui? Banchetul nvingatorilor1? N-ai
cu cine sta de vorba, i spunea Trifonci sotiei mele, oftnd tare mhnit.
Ei nu spun chiar Pavilion, ci Fortreaa canceroilor i vistor: Dar
daca s-ar publica astzi Pavilionul s-ar schimba din nou toat situaia din
literatura! Ce pasi nainte am face!
Mai trecur doua zile, i unde nu se apuca prea loialul nostru Trifonci
sa redacteze el nsui o scrisoarel o secol al scrisorilor! Ce-i drept, una
adresata exclusiv lui Fedin, dar de o ntindere atingnd aproape o coala de
autor; A. T. A scris mult la ea, chiar i numai la schiarea planului ei i-a trebuit
mai mult de o sptmn, a scris-o la dacea lui, n orele de lucru cele mai
bune, adunnd pentru ea gnduri i fraze n timp ce-i curata zpada din
curte.
Scrisoarea nu numai ca nu era n ritmul luptei care se desfura, dar. Nu
era nici n maniera acesteia, nu era efectiv o scrisoare deschisa i daca A. T.
Ar fi fost prevenit ca ea se va rspndi n cele patru zri, nici n-ar fi scris-o. n
aceasta zbav propice intrrii n amnunte, n aria larga a evocrii bolilor de
verdea de la Barviha el nu se gndea nicicum la samizdaT. i se vede cu ce
uria consum de energie sufleteasca finiseaz aceasta scrisoare chinuitoare
pentru el i doar o scrie fara a-i pune mari sperane ntr-un rezultat
favorabil, dar a o scrie era pentru mine o datorie i o chestiune de contiin.
Numai din aceasta scrisoare, noi (si eu) aflam ca la secretariatul Uniunii
Scriitorilor se crease de mai multe luni un caz Soljenin, caz care generase o

lunga serie de edine n cerc restrns, lrgit i larg la secretariat (Trifo-mci

nu mi-a relatat nimic despre acestea), o problema a proble-melor activitii de
astzi a Uniunii Scriitorilor. Tot de aici aflam CUln i se cerea lui A. T. s-i
foloseasc influenta asupra lui Solje- n, s-l determine pe acesta sa ia poziie
antioccidentala; i Cum la momentul potrivit (evident, n vara lui 1967) A. T.
ntocmise deja un comunicat pentru secretariat, i cum Fedin l-a finisat i l-a
aprobat. i acum acest comunicat este respins; i ca la ultimele ntlniri cu
Fedin (adic spre sfritul toamnei lui 1967) A. T. I-a adresat cuvinte dure,
poate chiar jignitoare Dnd dovada de insuficienta de autocontrol, apta s-i
duneze . Dar pe tot parcursul ultimelor luni, Tvardovski prinsese curaj n
viaa sociala, i deja n acele edine i acum n aceasta scrisoare, le spune: da,
dup Ivan Denisovici, nimeni nu mai poate sa scrie ca nainte i tocmai aceasta
provoac rezistenta cea mai mare; Soljenin a complicat foarte mult viaa
literara El se gsete la intersecia a doua tendine opuse ale contiinei
sociale . A. T. Nu-i amintete ca secretarii Uniunii Scriitorilor sa fi ncercat sa
resping fie i unul dintre punctele scrisorii lui ctre congres, aceste puncte
sunt inatacabile Eu le-a subscrie cu amndou minile (!) da, i la
secretariat i la CE, A. T. Se pronunase chiar mai dur dect Soljenin , i
despre cenzura, i despre destinul personal al acestuiA. i chiar din procesul
meu verbal despre edin din septembrie a secretariatului, proces-verbal
nepublicat nicieri i prezentat numai lui A. T., reiese ca acesta din urma i-a
citat fara teama lui Fedin i despre pmntul patriei pe care eu toat viaa lam simit sub tlpile mele, i despre Banchet, i despre cum m-am exprimat eu
acolo textual; i din ultima mea scrisoare ctre nsui A. T. Rezulta ca starea
mea sufleteasca mi-este mai scumpa dect soarta operelor mele . i Tvardovski
mprtete toate aceste lucruri! Le resimea i el asa, drept pentru care a i
scris aceasta scrisoare si, riscndu-i tomul al cincilea al seriei din operele sale,
a refuzat sa suprime meniunea despre Soljenin. El i termina scrisoarea
ctre Fedin cu totul depinde numai de dumneavoastr , permitei tiprirea
mcar pentru a da revistei Novi mir posibilitatea s-o analizeze dar, pentru
Tvardovski, sensul major al scrisorii rezida nu n aceste rugmini, ci n
redresarea lui sufleteasca.
Iar mai departe, el a dat scrisoarea la doi sau trei prieteni apropiai i
careva dintre acetia, nerezistnd ispitei, a azvrlit-o n ograda samizdat-ului.
Lui Tvardovski nu i-a rmas dect sa ofteze dup ce faptul se consumase.
n ce ma privete, am continuat la Solotcea sa fac ultimele retuuri la
Arhipelag, rasfatndu-m seara cu emisiunile radioului occidental, i n
februarie am avut surpriza de a-mi auzi citita scrisoarea pe care o adresasem n
noiembrie lui Voronkov surpriza, pentru ca eu n-o lsasem nicicum din
mna; s-o fi manipulat-o eu n afara relaiei cu Uniunea Scriitorilor, n-ar fi avut
nici un sens _ i cic s-i pstrezi documentele n rezerva (Este evident ca
scurgerea s-a produs la Voronkov, i s-a tiat data ca la o fotografiere efectuata
n graba, dar ani de-a rndul mie mi se vor imputa cele ntmplate.)
Ctre luna lui martie am nceput sa am cumplite dureri de cap, congestii
purpurii-prime asalturi ale tensiunii, prim avertisment al btrneii. Dar
ducerea la bun sfrit a Arhipelagului, ea singura i nimic altceva, era

suficienta ca sa ma fac sa nu ma pot ridica de la masa de scris nici mcar

pentru o ora n aprilie i mai. Doar de n-ar surveni vreun eveniment
intempestiv, vreo piedica n aceste doua luni! Speram din tot sufletul s-mi
revin forele cu ocazia sejurului n scumpul meu Rojdestvo-pe-Istia, n
contactul cu pmntul, cu drguul de soare, cu verdea.
Pentru prima data n viaa mea, un petec de pmnt al meu, o suta de
metri de ru ai mei, o inserie n imensitatea naturii nconjurtoare! Csua era
inundata aproape n fiecare an, dar totdeauna ma grbeam ntr-acolo de cum
ncepea descreterea apelor, cnd podeaua era nc jilava i cnd, seara, limba
de apa din mica rpa mai ca ajungea pn-n pridvor, n nopile reci, toat apa
curge spre un pru, lsnd pe pantele mbibate i n rpa acoperiuri de
gheata de un alb cristalin. Gheata atrna, fragila, deasupra golului, apoi se
frnge dimineaa n buci mari ca i cnd cineva ar calca pe ea. Dar, n nopile
calde, apa nu scade n albia rului, nu se retrage: sonora, larmuitoare, ea
susura toat noapteA. i chiar n timpul zilei, zgomotul mainilor de pe sosea
nu reuete sa acopere freamtul rului primvratec; poi sa stai ceasuri
ntregi s-i asculi sunetul nelept al murmurului sau, n timp ce din ora n
ora, simi ca prinzi vigoare. Cnd ceva glgie puternic, amplu, cnd ceva
trosnete straniu (a czut o creanga care se prinsese ntr-o salcie cnd apele
erau mai nalte), i din nou clipocitul egal, multisonor. Un soare mat, filtrat de
nori, se oglindete tandru n apa repede curgtoare. Apoi, dmburile ncep sa
se zvnte: e timpul sa mngi cu grebla pmntul cald, curatindu-l de iarba
moarta i fcnd astfel loc vegetaiei care sta sa izbucneasc. Apa scade de la o
zi la alta i iat ca a venit timpul sa pui mna pe furca i sa debarasezi de
mrciniuri i de ouruienisuri malul rpoS. i pur i simplu sa stai si, fara sa
te gnti la ceva, sa te nclzeti la sfntul soare pe o veche banca de stejar.
Cresc n ograda mea arini si, alturi, este o pdure de mesteceni; n fiecare
primvar mi-este rezervata sarcina de a descifra semnele anului: daca arinul
nverzete naintea mesteacnului, vom avea o vara umeda, daca mesteacnul o
ia naintea arinului, va fi seceta. (si n fiecare an o nimeresc! i cnd i unul i
celalalt nverzesc n acelai timp, atunci vara va fi capricioasa.)
Perfect! Iat, pe o asemenea primvara, cu un an n urma, a fost fcut
n aceste locuri partea principala a acestor nsemnri. Iar peste o luna, cnd
timpul se va nclzi, cnd totul va nverzi, cteva perechi de mini vor recopia
aici textul definitiv al Arhipelagului: ne vom da peste cap ca sa terminam n
mai, ct nc n-au sosit vile-giaturistii, ct nc nu este aa de bttor la ochi i
ct nc nu ne aude nimeni cnitul mainilor de scris.
De la Riazan la Rojdestvo trebuie sa treci prin Moscova. La Moscova nu
se poate sa nu treci pe lanovi mir. Buna ziua, Alek-sandr Trifonovici! De fapt,
de ce buna ziua? n prezent, toate se rciser de-a binelea, altceva avea el n
cap. Trecuser aproape trei luni de cnd i trimisese scrisoare lui Fedin, se
ntlniser i la Jubileul lui Gorki , i ce a fcut Fedin? S-a pupat cu Tvardovski: Mulumesc, mulumesc, draga A. T.! Am aa o piatra pe inima. Este
adevrat, K. A., ca ati fost la Brejnev? Da, tovarii din jurul meu au stabilit
ca trebuia sa ne vedem. i s-a vorbit despre Soljenin? (Cu un suspin:)
A fost vorba i despre el. i dumneavoastr ce ati spus? Pai, i

dumneavoastr nelegei foarte bine ca nu puteam sa spun nimic de bine.

Completndu-se: Dar nici de rau n-am spus. (?
Atunci ce ati spus?)
Ca ntotdeauna la Novi mir, ascult mai degrab din politee, nu discut.
Desigur nu e rau ca Trifonci a trimis o asemenea scrisoare (eu as fi preferat-o
de patru ori mai scurta), i este i mai bine ca a ajuns la urechile multora
Pe Trifonci nobleea firii sale l face s-i rezerve un bob zbava:
dumani are multi, lupte a dat multe, nici nu le poi numra pe toate, aa ca nare nici un motiv sa se zbuciume, i cu timpul totul va fi depit, cauza noastr
dreapta va triumfa. Deocamdat sa servim un ceiut cu covrigi proaspei.
Da! Iat i rana, proaspt: cum se face ca circula prin Moscova, nu stiu
ce noua opera de-a mea i el, A. T., este scurtcircuitat- de ce? De ce nu am
adus-o eu, de ce n-am spus nimic? Nu stiu care literai la Pahra au avut
obrznicia sa i-o ofere lui A. T. Spre lectura: eu, bineneles, am refuzat!
(Ah, cum sa explici totul! Chestiunea e ca daca o aduc, cu siguran ai so reii, ai sa spui ca nu trebuie s-o dau! Dar eu trebuie s-o dau; las-o sa se
plimbe. Este vorba despre Citindu-lpe Ivan De-nisovici1, fost capitol Am.
Arhipelag, desprins din acesta la ultima prelucrare; i-mi prea rau s-o las sa
se piard, aa ca am pus-o n circulaie.)
_Uite, A. T., aceasta nu este opera mea, de aceea nici n-am adus-o, eu
sunt compilatorul, acolo 85% sunt citate din cititorii mei. Nici prin cap nu mi-a
trecut ca aceasta culegere o sa se rspndeasc i ca o sa aib chiar succes. Nam fcut dect sa creez pentru doua btrnele, foste deinute, posibilitatea s-o
citeasc.
_Unde sunt aceste btrnele? Ma ntrerupe el amenintor.
_Ne urcam imediat ntr-o main, mergem la ele i le luam textul cu
pricina. Cum s-a putut produce aceasta scurgere?
i scrisoarea dumneavoastr ctre Fedin cum a putut sa se scurg?
Ca doar n-ai dat-o nimnui!
Iat ceea ce era derutant pentru el. Caci n legtur cu aceasta, el tia
precis ca nu o dduse nimnui.
Trebuie s-i pstrezi calmul, acum! mi sugereaz el. Acum, da, de
acord. Dar l previn totui n mod cinstit: daca PE va fi publicat n strintate,
am sa trimit scriitorilor comentariile mele. (Care comentarii nici pe astea nu
pot sa le spun. Daca i le spun nainte de vreme, o sa puna laba pe ele, i adio
Notiele mele. Astfel, cel care mereu interzice se condamna singur la a nu afla
niciodat adevrul la timp!)
Cu asta i plec sa ma menin calm. Era 8 apriliE. i chiar n ziua aceea,
la Frankfurt-pe-Main, i redacta Grani telegrama ei exploziva. n acel an nu
aveam sa savurez multa vreme farmecul domeniului meu la nceput de
primvar. Era tocmai sptmna dinaintea Floriilor, dar o sptmn rece.
Smbta 13 czu chiar za-pada, zpada abundenta, din aceea care nu se
topete repedE. i n cursul serii am aflat de la BBC ca suplimentul literar al
lui Times tcuse loc pentru ample extrase din Pavilionul Canceroilor. Soc!
Tunet i bucurie! S-a pornit! Hoinresc i iar hoinresc pe Culegere de reacii
ale cititorilor sovietici alctuit de Soljenin i difu-zataprinsamizdat. (N.t.)

poteca de promenada, sub ninsoarea primvratica s-a pornit! Ma ateptam

la asta i nu ma ateptam. Orict le-ai atepta, asemenea evenimente se
declaneaz mai devreme dect le-ai fi ateptat.
Pavilionul era tocmai scrierea pe care eu n-o transmisesem niciodat n
Occident. Mi se propusese chestia asta, existau filiere, dar nu stiu de ce, o
refuzasem, fara a-mi face vreun calcul. Daca nsa aceasta chestie a ajuns prin
ea nsi la un asemenea deznodmnt, nseamn ca aa trebuia sa se
ntmple, nseamn ca s-au mplinit scadentele divinE. i ce-o sa ias din asta?
La un an dup procesul Siniavski-Daniel este posibila o asemenea
obrznicie? Darpresentimentul ca sunt purtat pe un drum extraordinar: i
totui nimic nu se va ntmpla!
n timp ce ma plimbam prin ninsoarea de aprilie, am fost surprins de
sotie, care tocmai sosea de la Moscova. Agitata. N-avusese de unde sa
primeasc tirea care doar ce se difuzase. Nu, ea venise cu alta tire: sunt deja
patru zile de cnd ma cauta Tvardovski, care tuna i fulgera dar unde sa dea
de mine? La Riazan, nu; rudele mele de la Moscova nu stiu (tin secret
Rojdestvo-ul meu tocmai de cei de la Novi mir, caci este singura modalitate de
a ma asigura ca nu voi fi deranjat, altminteri ei m-ar fi smuls de aici de zeci de
ori pn acum). Ne-am vzut luni i ncepnd de miercuri deja tuna i
fulgera? Niciodat n-a fost vorba de ceva aa de important? La ei (la noi)
toat ziua bun-ziua: un moment excepional, aa de important! i destup-i
bine urechile! Ei vor atepta. Nu trebuie sa strigi toat ziua bun-ziua lupul!,
cnd nu e nici un lup prin preajma; atunci or sa te cread. Nu pot sa ma
rsucesc de fiecare data cnd se rsucesc condiiile exterioare. Hai, am sa ma
duc peste trei zile. N-o sa moara Tvardovski. Este lipsa de omenie fata de ei?
Dar ei nu sunt mai grijulii fata de mine: daca n aceti ani as fi dat
curs tuturor convocrilor lor, mi-a fi pierdut calitatea de scriitor.
O informaie mai proaspt dect a mea ei nu pot sa aib: Pavilionul
apare n Occident! i daca e sa ne facem griji, sa ni le facem nu de faptul ca
apare acolo, ci de modul n care va fi receptat acolO. i lucrul asupra cruia
trebuie chibzuit nu sunt motivele pentru care a intrat n panica Novi mir, ci
altceva: oare n-a venit timpul loviturii pe care trebuie s-o dau eu? Caci
documentele mele mu-cegaiesc pe fundul unui sertar, de btlia mea
borodiniana nu tie nimeni nimic nu e oare timpul de a o revela? mi doresc
linite
_ (jar trebuie acionat! Sa nu atept ca ei sa se adune pentru atac Cj5 imediat, s-i atac eu!
*Mu ma conduc dup un calcul amplu, ci dup intuiia celui ce strbate
tunelul.
Cu aceasta idee ma i duc mari 16: s-mi lansez Notiele! Asta are
multe pagini, cincizeci de pagini deja dactilografiate nc din timpul iernii
(Litvinov i Bogoraz pe-ale lor le-au i pasat direct corespondenilor de presa,
dar eu nc mai fac exces de prudenta, sunt un animal hituit, ma ascund n
spatele a cincizeci de scriitori), acum nu mai rmne dect sa termin repede
dactilografierea scrisorii de nsoire [7]; este fitilul bombei, pentru ca prile
disparate sa explodeze toate o data i la termenul care sa fie de-acum pe

nelesul tuturor:Eu n mod insistent am prevenit Secretariatul asupra

pericolului ca operele mele sa ajung n strintate, ntruct ele circula intens
i de multa vreme din mna n mna. S-a pierdut un an, inevitabilul s-a
produs Este clara responsabilitatea Secretariatului. n ultimul moment,
prietenii mei moscovii ma trag de mneca: trebuie ateptat! La ora asta, ntrun asemenea moment aceasta este reacia lor generala, ei frng voinele Nu
trebuie iritate sferele nalte
Dar tocmai de aceea trebuie sa ma pun n micare imediat!
Pentru asta am i venit la Moscova. Si, printre altele, pentru a arunca o
privire i la Novi mir. Ce panica i-a apucat?
Extrema suprare! Sumbru amestec de mnie i ciuda pe fetele lui
Laksin i Kondratovici dar nici un cuvnt inteligibil: ierarhie i disciplina
nainte de orice, n absenta lui A. T., nimic de fcut! Dar el nu reuete sa
ajung de la dacea sa: pe drum are pana de cauciuc, mbuibatul ofer de la
Izvestia nu are nici mcar o cheie sa demonteze roata. Dup trei ore se ivete A.
T., ncordat sufletete, dar i terminat, terminat de ctre minei Acum, colegiul
principal, ca o comisie de ancheta inchizitorial-severa, s-a adunat n edin
plenara n cabinetul redactorului-ef. Ei pun n fata mea cu un aer aa de
dezgustat nct le repugna i s-o tina n mna-telegrama murdara, mrava, a
trdtorilor odioi de la revista Grani (Ce titlu bun totui pentru oameni care
gndesc!): >, Frankfurt-am-Main, 9. 4., Novi mir Va aducem la cunotin ca
comitetul securitii statului a tri-11118 *1 Occident prin Victor Louis nc un
exemplar al Pavilionului canceroilor pentru a bloca n felul acesta publicarea
lui n Novi mir. De aceea noi am hotrt sa publicam imediat aceasta opera.
Redacia revistei Grani.
Chestia asta este att de neateptat, conine attea contradicii, chiar
enigme nct eu nu pot nelege, nu-mi intra n cap. Dar nici nu mi se cere sa
neleg! Provocare! i ca cetean sovietic trebuie sa Nici pentru ei nii
aproape nimic nu este clar aici, dar le lipsete simpla maturitate civica de a
ncepe cu clarificarea a ceea ce nu este clar. Care este singurul lucru cu care sau obinuit sovieticii? A riposta! Cum sa descurci, cum sa cercetezi, cum sa
gndeti ceva, cum? Prin a ripostai Rezultatul multor decenii de ndoctrinare.
Chiar tnrul, criticul, ingeniosul Laksin se altur, fara sa gndeasc,
celorlali pentru a alctui mpreuna cu ei acelai zid amenintor: a ripostai O,
marea mea feblee, Novi miri O, marea mea vulnerabilitate! Cu nimeni nu mieste greu a sta de vorba, numai cu voi mi-e greu. De multa vreme nu mai
datorez nimic nici unei instituii sovietice, doar vou va sunt ndatorat; dar
tocmai prin voi ma rpete i ma nghite masa vscoasa a sistemului: E datoria
lui! Datoria lui! E al nostru! Al nostru!
Tvardovski (sentenios i chiar triumfal):
Iat ca sosete momentul sa dovedeti ca dumneata eti un cetean
sovietic. Ca cel pe care noi l-am descoperit este dintre ai notri, ca Novi mir na greit. Dumneata trebuie sa te gndeti la toat literatura sovietica, trebuie sa
te gndeti la tovari. Daca nu vei avea o conduita corecta, ei pot sa ne
interzic revista

Permanenta ameninare ei pot sa interzic i eu nu sunt pur i

simplu eu, ci ori o piatra de moara, ori un balon de gtul lui Novi mir
Dup Borodino, mi-am nchipuit ca sunt un om liber. Dar nu, ctui de
putin! Cum se mpotmolesc picioarele, ce greu e sa le despot-molesti! ncerc sa
ma justific cu aceea ca:
Grani a ntrziat. Times deja l-a publicat
Times n-are nici o importanta, Grani conteaz! Ceea ce conteaz este
principialitatea sovietica i riposta!
i strecor lui A. T. Scrisoarea mea de nsoire, o copie lui Laksin (lui
Kondratovici nu-i dau, el citete peste umrul lui Laksin). Nu, asupra lui A. T.
N-are nici un efecT. i nici asupra celorlali (dup o ocheada spre A. T.).
Times, asta nu e n rusete
Laksin.
Foarte important, Aleksandr Isaevici, n fata istoriei. Caci, n lucrrile
de referin, se menioneaz totdeauna prima apariie n limba autoruluI. i
daca se va meniona Grani, ce ruine!
Deodata, A. T. Se trezete si, apropo de scrisoarea de nsoire, spune:
i dumneata ai intenia s-o difuzezi? Nu-i momentul! Acum tii n ce
umoare sunt ei Te poate costa capul Ei sunt pe cale sa adauge un articol
nou la Codul Penal
Eu:
Pe mine toat povestea cu Codul Penal nu ma privete; nu mi-e teama.
A. T. i deja ai nceput s-o difuzezi?
N-am nceput deloc, dar i trag o cacealma:
Da. (Ca sa fie mai ireversibil.)
Nu aproba i nu aproba. Nici n sertar nu vrea s-i puna o hrtie cu
attea greeli, aa de nesbuit. Nu acesta este lucrul cel mai important la ora
actuala! Unanimi i severi, ma mpresurar din noU. i Tvardovski mi dicteaz
direct: Interzic categoric revistei voastre neoemigrante, fi ostile Voi lua
toate masurile
Care masuri? Guvernul nu ne apr drepturile, dar ne cere sa ne aprm
noi nine!
Iat ce moda-i prin prile noastre.
Altminteri, Aleksandr Isaevici, noi nu mai suntem tovari pentru
dumneata!
Si, pe fetele lui Laksin-Hitrov-Kondratovici, aceeai expresie pietrificata:
noi nu vom mai fi tovari pentru dumneata! Noi suntem patrioi i comuniti.
O, ce greu e sa nu cedezi prietenilor] i apoi, realmente, n-am pofta sa
vad Grani publicnd PE; ei nu vor face dect sa rasoleasc treaba, mai ales ca e
pe cale de a se realiza o ediie ntr-o limba europeanA. i ce-i de fcut Bine,
am neles Bine, voi da o telegrama. (Am cedat? aa de repede?) ncerc sa
compun, dar cuvintele nu vor sa se nlnuie. Lasati-rna sa reflectez! Ma vad
dus n biroul lui Laksin. Dar eu ma simt de parca m-ar fi arestat: atta timp ct
nu voi scrie aceasta telegrama de interzicere, ei nu-mi vor da voie sa ies din
redacie.

Dar trebuie sa reflectam mereu! Sa luam mereu seama celor ce nenconjoar. i pe verso-ul aceleiai telegrame, scris cu creionul ce vad? Un
bruion: canceroilor pentru a bloca n felul acesta publicarea lui mir. De aceea
noi am hotrt sa publicam imediat aceasta operg Redacia revistei Granit
Chestia asta este att de neateptat, conine attea contradicii chiar enigme
nct eu nu pot nelege, nu-mi intra n cap. L) a]! Nici nu mi se cere sa neleg!
Provocare! i ca cetean sovietic trebuie sa Nici pentru ei nii aproape
nimic nu este clar aici, dar le lipsete simpla maturitate civica de a ncepe cu
clarificarea a ceea ce nu este clar. Care este singurul lucru cu care s-au
obinuit sovieticii? A riposta! Cum sa descurci, cum sa cercetezi cum sa
gndeti ceva, cum? Prin a ripostai Rezultatul multor decenii de ndoctrinare.
Chiar tnrul, criticul, ingeniosul Laksin se altur, fara sa gndeasc,
celorlali pentru a alctui mpreuna cu ei acelai zid amenintor: a ripostai O,
marea mea feblee, Novi miri O, marea mea vulnerabilitate! Cu nimeni nu mieste greu a sta de vorba, numai cu voi mi-e greu. De multa vreme nu mai
datorez nimic nici unei instituii sovietice, doar vou va sunt ndatorat; dar
tocmai prin voi ma rpete i ma nghite masa vscoasa a sistemului: E datoria
lui! Datoria lui! E al nostru! Al nostru!
Tvardovski (sentenios i chiar triumfal):
Iat ca sosete momentul sa dovedeti ca dumneata eti un cetean
sovietic. Ca cel pe care noi l-am descoperit este dintre ai notri, ca Novi mir na greit. Dumneata trebuie sa te gndeti la toat literatura sovietica, trebuie sa
te gndeti la tovari. Daca nu vei avea o conduita corecta, ei pot sa ne
interzic revista
Permanenta ameninare ei pot sa interzic i eu nu sunt pur i
simplu eu, ci ori o piatra de moara, ori un balon de gtul lui Novi mir
Dup Borodino, mi-am nchipuit ca sunt un om liber. Dar nu, ctui de
putin! Cum se mpotmolesc picioarele, ce greu e sa le despot-molesti! ncerc sa
ma justific cu aceea ca:
Grani a ntrziat. Times deja l-a publicat
Times n-are nici o importanta, Grani conteaz! Ceea ce conteaz este
principialitatea sovietica i riposta!
i strecor lui A. T. Scrisoarea mea de nsoire, o copie lui Laksin (lui
Kondratovici nu-i dau, el citete peste umrul lui Laksin). Nu, asupra lui A. T.
N-are nici un efecT. i nici asupra celorlali (dup o ocheada spre A. T.). =
_. Times, asta nu e n rusete.
Laksin.
Foarte important, Aleksandr Isaevici, n fata istoriei. Caci n lucrrile
de referin, se menioneaz totdeauna prima apariie n limba autoruluI. i
daca se va meniona Gr ani, ce ruine!
Deodata, A. T. Se trezete si, apropo de scrisoarea de nsoire, spune:
_si dumneata ai intenia s-o difuzezi? Nu-i momentul! Acum tii n ce
umoare sunt ei. Te poate costa capul. Ei sunt pe cale sa adauge un articol nou
la Codul Penal.
Eu:
Pe mine toat povestea cu Codul Penal nu ma privete; nu mi-e teama.

A. T. i deja ai nceput s-o difuzezi?

N-am nceput deloc, dar i trag o cacealma:
Da. (Ca sa fie mai ireversibil.)
Nu aproba i nu aproba. Nici n sertar nu vrea s-i puna o hrtie cu
attea greeli, aa de nesbuit. Nu acesta este lucrul cel mai important la ora
actuala! Unanimi i severi, ma mpresurar din noU. i Tvardovski mi dicteaz
direct: Interzic categoric revistei voastre neoemigrante, fi ostile. Voi lua toate
masurile.
Care masuri? Guvernul nu ne apr drepturile, dar ne cere sa ne aprm
noi nine!
Iat ce moda-i prin prile noastre.
Altminteri, Aleksandr Isaevici, noi nu mai suntem tovari pentru
dumneata!
Si, pe fetele lui Laksin-Hitrov-Kondratovici, aceeai expresie pietrificata:
noi nu vom mai fi tovari pentru dumneata! Noi suntem patrioi i comuniti.
O, ce greu e sa nu cedezi prietenilorL. i apoi, realmente, n-am pofta sa
vad Grani publicnd PE; ei nu vor face dect sa rasoleasc treaba, mai ales ca e
pe cale de a se realiza o ediie ntr-o limba europeanA. i ce-i de fcut. Bine, am
neles. Bine, voi da o telegrama. (Am cedat? aa de repede?) ncerc sa compun,
dar cuvintele nu vor sa se nlnuie. Lsai-m sa reflectez! Ma vad dus n
biroul lui Laksin. Dar eu ma simt de parca m-ar fi arestat: atta timp ct nu voi
scrie aceasta telegrama de interzicere, ei nu-mi vor da voie sa ies din redacie.
Dar trebuie sa reflectam mereu! Sa luam mereu seama celor ce nenconjoar. i pe verso-ul aceleiai telegrame, scris cu creionul ce vad? Un
bruion: Mult stimate Piotr Nilovici!
Consider ca Soljenin trebuie sa trimit la aceasta revista neo-emigranta
(ei pun n acest neo ceva deosebit de acuzator), fi ostila tarii noastre ncerc
s-l convoc de urgenta la Moscova pe Soljenin, a crui reedina deocamdat
n-o cunosc. Atept indicaiile dumneavoastr. Tvardovski.
11 aprilie
(n urma acestui demers, Tvardovski nu a primit nici un fel de directive;
s-a plictisit sa mai atepte si, dup douzeci i patru de ore, l-a sunat el nsui
pe Diomicev. Acesta: A, a, sa procedeze cum vrea. Iar dumneavoastr, a zis el,
descurcai-v. Tvardovski s-a simit i mai obligat de contiina sa ma caute.)
Dar cuvintele telegramei nu voiau nicicum sa se nlnuie. Ceva am
nsilat eu, dar fara nici o urma de insulta; m-am dus s-i arat -A. T. S-a
nfuriat: slab, nu e ceea ce trebuie! Eu l-am btut uor pe spate, dar el i-a ieit
din fire i mai tare:
Eu nu sunt nervos! Dumneata eti nervos!
Bine, fie. Nu iese totdeauna cum trebuie. Noaptea e un sfetnic bun:
lsai-m sa ma mai gndesc, o voi trimite mine diminea, promit.
Cum-necum, mi-au dat drumul.
Dar sufletete eram la pmnt. S
; L. K. Ciukovskaia, deconcertata:
Nu neleg. Asta-i jocul cu focul. Mai bine sa stai deopartE. i de fapt,
ce-i cu vraja asta? Cum am putut eu sa le promit?

Dar oare trebuie lmurite lucrurile? Un lant de enigme:

1) n general, cum s-a putut ntmpla ca o asemenea telegrama sa le fie
remisa? Este vorba sau de o gafa a aparatului, sau de o provocare a KGB;
2) Cine este acest Louis?
3) Jnca un exemplar ? i primul, unde i de ctre cine a fost predat? (si
unul ca i celalalt, desigur nu pe gratis! i banii pentru Pavilionul meu au
plecat deja sa consolideze conturile Securitii Statului!) n timp ce se
pregtete neabtut salva mea de cincizeci de Notie , trebuie aflat cine-i acest
Louis i imediat se ivete o fosta deinuta (N. I. Stoliarova, vezi Completarea a
Cincea), care aduce nite informaii trsnet: nu exista nici un Louis, ci un Vitali
Levin, bgat la prnaie nainte de a-i fi terminat facultatea, pentru o afacere
cu valuta cu turiti strini; n lagr, el era un turntor notoriu; dup lagr, nu
numai ca nu i s-a interzis ederea la Moscova, dar a devenit corespondent al
unor ziare engleze de destul de marcata orientare de dreapta; este cstorit cu
fiica unui bogta englez, pleac i vine cnd vrea n si, respectiv, din
strintate, are valuta din belug i o dacea de vis n rezervaia generalilor, la
Ba-kovka, unde e vecin cu Furteva1. Iar manuscrisul fiicei lui Stalin, Allilueva,
nu l-a dus n Occident nimeni altul dect el.
Totul este clar. Telegrama este autentica (a fost remisa printr-o eroare,
printr-o minune), KGB face comer cu Pavilionul meu, Grani l previne cu buna
credin pe Tvardovski. Pentru aceasta, eu trebuie, n buna tradiie sovietica,
s-i mproc cu noroi pe cei de la Grani; ct despre KGB, el poate continua sa
fac nego cu sufletul meu, caci el este la putere, el este al nostru, el are
dreptul.
Si o semiduzina de fruni de redactori de la Novi mir, timp de o
semiduzina de zile, se ncrunta n birouri, i fac confidente n legtur cu
indignarea care le-a cuprins vizavi de Soljenin: ct este de ticlos i de ascuns
fata de redacie! n fata redactorului-ef, indiferent ce face sau ce spune acesta,
ele se nclina servil, iar el ma calca i pe mine n picioare, se cciulete n fata
lui Diomicev i tremura pentru soarta lui Novi mir. ncolo, nimeni nu se
apleac asupra telegramei i nimeni nu ia legtura cu telegraful ca sa afle:
telegrama, este ea autentica? Exista un asemenea Louis? n ce tara? Cine este
el i cu ce se ocupa?
Iat deci educaia sovietica: loialismul gregar, acest hibrid de servilism i
laitate, n spiritul cruia totul e sa ripostezi n direcia n care nu este nici un
pericol! Este de-a dreptul rizibil ca, n ajun, am putut sa ma las tras pe sfoara
i sa ovi.
A avut Dumnezeu grija de mine sa nu ma dezonorez cu ei. Din spirala
vrtejului, el ma urca pe cal: Notiele au nceput s-i fac drum ctre lume!
i imediat n urma lor i-a luat zborul noua mea scrisoare pe tema Louis! [8]
Daca Victor Louis n-ar exista, ar trebui inventat; el mi-a czut n mna ntr-un
moment aa de potrivit! KGB va raspunde de acum nainte de tot ce tine de
publicarea Pavilionului, nu eu! Pentru ca A. T. Sa se ruineze i las la redacie
doua note la interval de o zi si, eliberat, plec la Rojdestvo al meu.
1 E. A. Furteva, ministru al Culturii al URSS ncepnd cu anul 1960,
decedata n octombrie 1974. (N.t.)

Toate loviturile au fost aplicate, i la momentul cel mai potrivit acum,

zgomotul n-are dect sa continue fara mine, n ce ma privete, eu voi lucra.
Dar, nainte de orice, trebuie sa ntmpinam blinda, calda srbtoare a
Patilor. Biserica n apropiere nu e; cea care se vede, decapitata, din micul meu
balcon, n satul Rojdestvo, este biserica Naterii lui Cristos. Cndva, daca nu n
timpul vieii mele, atunci dup ce voi fi murit, aceasta biserica va trebui
renovata. De data aceasta, nu voi sta n picioare o noapte ntreaga n biserica,
ci voi asculta emisiunea nocturna a BBC. n smbta Patilor, pe o pasnica zi
nsorita, calda, cu copacii nc nenfrunziti, degajez cu placere locul de
mormanele de vreascuri aduse de revrsarea apelor, ma las ptruns de tihna.
Cu ce nelepciune i cu ce for ma cluzeti, Doamne!
Deodata, pasi de brbat, rapizi i puternici. Este scriitorul Boria Mojaev,
minunatul meu prieten, gata oricnd s-i ntind o mna de ajutor. Iata-l
apropiindu-se cu pasi mari, purttor al unei noi vesti proaste: din
Cehoslovacia, slovacul Pavel Licko, cu de la sine putere, vinde englezilor
Pavilionul canceroilor.
Nu, nu tii niciodat de cine sa te fereti mai nti.
Tihna nu-i! Acelai soare pasnic strlucete peste aceeai pdure
desfrunzita, prul susura i iroiete mereu la fel de nelept, dar sufletul meu
tihna nu are, i totul s-a schimbat. Acum o ora, acum o zi, era triumfal galopul
calului meu dar iata-l ca i-a rupt un picior, iar noi ne prvlim n prpastie.
Ce pot sa fac? Sa retez de la rdcin i aceasta ameninare. Sa menin
acest echilibru fragil pe creasta sau chiar n punctul de maxima gravitate al
pericolului, acolo unde m-au mpins ultimele zile. Prea multe scrisori n cteva
zile, dar ce zile; trebuie sa mai scriu una! Poate ca orice rau e spre bine: a te
apra mpotriva alor tai este n acelai timp o buna ocazie de a le da o lecie
acestor acali de editori occidentali care mi l-au schimonosit pe Ivan Denisovici
pn a-l face de nerecunoscut, pn la a-l transforma ntr-un pamflet politic.
Este propriu omului s-l loveasc pe cel slab, sa fie vehement cu cel lipsit
de aprare. Ci scriitori sovietici i-au fcut o placere (si n mod cu totul
gratuit) din a-i trage o copita Bisericii ruse, preo-timii ruse (fie i numai n cele
Dousprezece scaune), sau lumii occidentale n ansamblul ei, tiind ct de
neprimejdios le este acest gest, fara risc de riposta i ct de mult i face sa fie
bine vzui de ctre guvernani. Putin mai lipsete ca aceasta nclinaie lasa sa
puna stpnire i pe mine, scrisoarea mea (ctre Le Monde, Unita i
Literaturnaia gazeta) e prea pornita mpotriva editorilor occidentali ca i cnd
n afara de ei as avea i pe alii! (N. I. Stoliarova ma corecteaz la timp) i
iat-m deja (25 aprilie) cu scrisoarea dactilografiata [9] pind n redacia lui
Literaturnaia gazeta. Singurul lucru care-mi produce sila este ntlnirea cu
Ceakovski, dar, din fericire, el nu este prezent, n ce-i privete pe cei doi
adjunci ai sai (desigur, ctui de putin mai buni dect el), acetia, consternai
de sosirea mea, ma ntmpina cu circumspecie politicoasa. Ca i cnd nimic
nu s-ar fi ntmplat, ca i cnd as fi unul de-al casei, le pun pe masa scrisorica
mea. Ma uit la ei cum se precipita, cum se ntrec n a o citi, cum ncep sa
tremure:
i deja ati trimis-o la Le Mondel

 Uite-acum ma duc s-o trimit.

Ateptai! Poate nelegei, asta nu depinde de noi.
Sprncenele spre plafon.
Dar daca
Eu neleg perfect. Bine, atept doua zile telefonul dumneavoastr.
n acelai fel, la Literaturnaia Rossiia, l sperii cu aceeai hr-tiuta pe
chelul, abilul, obraznicul i prudentul Pozdniaev apoi plec.
Orele trec i deodata simt ca mi se ls pe suflet umbra cenuie a
ndoielilor: nu cumva am comis eu vreo ticloie? Nu cumva sunt prea dur cu
Occidentul? Nu cumva o sa dau impresia ca sunt un nfrnt, ca ncerc sa ma
dau bine pe lng ai nostril
Am o stare sufleteasca foarte proasta. Iat primejdia cea mai grava:
mustrrile de contiin, petele pe numele pn de curnd onorabil nici o
ameninare, nici o moarte fizica nu se compara cu acestea.
Prietenii mei au reuit s-mi rstoarne convingerea i sa ma fac sa cred
ca nu-i nimic dezonorant n scrisoarea mea.
Dar eu tot nu vreau sa ma sune cei de la Literaturnaia gazeta s-mi
spun ca ei sunt de acord.
Si nici nu ma suna. Le-a luat Dumnezeu minile ca s-i piard, le-a luat
demult (dar ei tot nu pier), n politica internaional, ei se descurca destul de
bine pentru ca Occidentul mai ca ngenuncheaz n fata lor, pentru ca toi
progresitii se ntrec n a-i curta dar n politica interna, ai notri aleg aproape
totdeauna, dintre toate soluiile posibile, pe cea mai rea pentru ei. n absenta
unor interlocutori liberi, nici nu poate fi altfel.
Lata-m trimind la Le Monde o recomandata cu confirmare de primire.
(Inutil, pentru ca de confirmat n-o sa confirme.) Dar la Unita? Se spune ca
Vittorio Strada, criticul literar comunist, e la Moscova, ca zilele astea pleac
s-l rugam pe el. (Prin Kopelev.)
Dar e clar ca l-au luat la bani mruni Avea mult bagaj i au avut
tupeul s-l verifice, da! Dar unde este amorul propriu al comunitilor liberi i
independeni?
L-au scuturat i l-au te-salat ca pe ultimul turist burgheZ. i o data
ajuns n Italia, ce-a fcut? A scris n revista sa Rinascita? S-a plns la CE-ul
sau? CE-ul lor a trimis vreun protest la al nostru? Nici pomeneala de aa ceva,
au tcut; aici se oprete toat independenta lor: caci atunci cnd vor veni la
putere, n acelai fel vor proceda i ei.
Dar, la Rojdestvo: verde crud peste tot, primele privighetori, aburii zorilor
deasupra Istiei. De cum se lumineaz i pn se ntuneca, se corecteaz i se
bate Arhipelagul, de-abia reuesc sa ma menin n ritmul n care lucreaz
ajutoarele mele la cele doua maini de scris. Uneori se mai defecteaz cte o
main: cnd o sudez eu nsumi, cnd o duc la reparat. Punctul nostru cel mai
vulnerabil: avem cu noi singurul original, cu toate copiile Arhipelagului. Daca
da peste noi KGB-ul n acest moment-vaietul unanim, murmurul dinaintea
morii al milioanelor de oameni, toate testamentele ramase nerostite ale celor
care au pierit toate cad n minile lor; de-acum nainte n-a mai putea sa le
reconstitui, capul nu m-ar mai ajuta. Attea decenii, norocul le-a surs, de-

attea ori apa Sivasului1 s-a retras din fata lor oare Dumnezeu o s-i lase sa
treac i acum? Oare dreptatea este cu totul irealizabila pe pmntul Rusiei?
Se afirma n efuziuni sonore pasarelele cu mii de voci, orcie broatele,
tot mai des devine frunziul copacilor, tot mai groasa umbra i nici ipenie de
om, vecinii notri de vilegiatura nc
1 n 1920, n cursul expediiei Armatei Roii mpotriva lui Vranghel
pentru eliberarea Crimeei, nite condiii atmosferice favorabile ar fi permis
trupelor sa traverseze aceste golfuri putin adinei care constituie Sivasul sau
Marea Putreda. Autorul ironizeaz relatrile epice despre eveniment, relatri
care fac din acesta o noua trecere prin Marea Rosie. (N.t.) n-au sosit, nici un fel
de spioni nu ne dau trcoale ei sa nu tie, sa nu ne vad, sa dea gre!
Ce-i drept, zvonul a ajuns pn aici ca vama l-a controlat la snge pe V.
Strada. Un scandal la granita este, pentru un cetean sovietic, un lucru teribil,
dar eu am devenit imun la chestia asta, nct nu ma mai tem: ncep sa am
sentimentul altitudinii pe care am atins-o i al foreI. i apoi, scrisorica este
nevinovata, n plus este adresata unui ziar comunist i mai duc-se dracului.
Noi ne continuam treaba! i deodata pe adresa dacei mele, unde nu vine nici o
scrisoare (nimeni n-are voie sa scrie sau sa vina aici), o scrisoare de la vama! .
n legtur cu necesitatea care s-a ivit. Pentru o chestiune care va privete.,
sunt invitat la vama de la sereme-tievo, la un anume Jijin. (Unde a disprut
naiunea rusa? tim unde: a nghiit-o pmntul Arhipelagului. Iar la suprafa
s-au ivit aceti indivizi alde Jijinii, Cecevii, skaevii1.)
Astfel, deasupra noastr nu este un cer senin, ci reflectorul uria al KGB,
care a nit precum Capul din Ruslan2: tia suntem noi! Adu-i aminte cine
eti tu. Ei vad totul, toat foiala noastr iar noi suntem n minile lor.
Ne nghea sngele n vine. Dar sa fim calmi! Sa nu ne pierdem cu firea,
sa reflectam cteva ore. Probabil ca daca n-ai trecut prin coala lagrelor, tu,
cetean liber, vei da fuga acolo unde te cheama vama. Dar n-ar fi cazul s-i
punem la punct? O sa le scriem astfel:Eu nu vad necesitatea de a ne ntlni
pe care o invocai dumneavoastr. De regula, literatura nu are nimic n comun
cu vama. Daca, totui, aceasta necesitate va pare reala reprezentantul
dumneavoastr poate sa vina la mine
La apartamentul steinilor, la Moscova; data: zece zile mai trziu dect
aceea la care ma convoac ei, i-i voi atepta timp de trei ore.
Expediez rspunsul. Urmeaz doua sptmni de lucru n ritm
nebunesc! Rezistam, nimeni nu i-a artat colii pe-aici, nimeni n-a dat buzna
peste noI. i iat ca lucrarea mea ia sfrit, nc vreo cteva zile de btut la
main. Plec la Moscova. Lata-ne n apartament, trece o ora, steinii rid: i tu ai
crezut ca ei o sa vina? I-ai
1 Autorul ironizeaz pe seama acestor nume ce suna caraghios i nu par
a fi ruseti. (N.t.)
2 n Ruslan i Ludmila, poemul Iui Pukin, un uria cap fara trup se
ivete n mijlocul cmpiei i arunca priviri dezaprobatoare ctre oameni. (N.t.)
luat de prosti! Ferestrele dau spre scuarul n care am sa ma duc sa fac o
plimbare cu un prieten, i-l rog pe lura stein, amfitrionul meu, s-mi fac
urmtorul serviciu: daca vin ei, sa deschizi fereastra aceasta. Dar, dup ce am

ajuns n scuar, m-am luat cu vorba, am uitat ca trebuie sa fiu atent la

fereastra. Lura se vzu nevoit sa fluiere hoete dup mine prin tot cartierul.
(Ce i-or fi zis bieii vamei? Ca au czut ntr-o cursa!) M-am ntors degrab:
Scuzai-m ca v-am fcut sa ateptai.
Ei, plini de amabilitate, i-au scos impermeabilele i sunt nc n picioare
i foarte alarmai dup o asemenea fluiertura. Par a se ntreba: atenie,
acum noi o sa fim cei cu ctuele la mini?
Un maior, aizeci de ani, cu o subire servieta goala si, dup nfiare,
poate un adevrat vame. Un locotenent tinerel un secu-rist, fara doar i
poate.
Luam loc, conversam o jumtate de ora i nimeni nu observa ca lng
mine, pe divan, se etaleaz n linite i pace Pavilionul canceroilor, proaspt
sosit de la editura Mondadori contrabanda flagranta!
Tnrul:
Permitei sa nchidem usa, sa nu deranjam pe cineva.
(Acolo, n spatele uii, se trage cu urechea la cei doi ciraci ai mei.)
Eu:
Credei ca deranjam pe cineva? Aici sunt toi oameni de-ai notri.
Vrstnicul:
Totui exista cazuri excepionale cnd vama are de-a face cu literatura.
i deschide subirea lui servieta, scoate de-acolo un dosar subire si, cu
un amestec de graba i maliie, mi paseaz Notiele mele! Sunt Notiele
mele, dar din prima privire mi dau seama ca nu sunt scrise la maina mea, nu
sunt scrise la vreuna dintre mainile noastre.
Eu:
Dup coninut, sunt ale mele, dar dup caracterul literei, nu; dar cum
au ajuns astea la dumneavoastr?
Au fost reinute la frontiera.
Eu (foarte dojenitor):
La frontiera?! (Dau din cap.) Dar astea-s pentru uz intern.
El: -Iata, tocmai!
Pauza; consternare i de o parte i de alta. Eu nsa nu stiu nimic, nici
despre Strada nici despre altcineva, nu trebuie fcut nici o micare greit,
dac-i pierzi cumptul, poi s-i pui cruce.
n acest moment, vrstnicul, cu o sprinteneala eleganta, scoate din
buzunar un plic si, extrem de amabil, mi-l ntinde:
i asta?
Ma simt tinta a doua perechi de ochi! Dar i eu am vedere buna: scrisul
de pe plic este al meu, si, chiar adresa expeditorului din Riazan cu att mai
bine: nseamn ca nu m-am ascuns. Dar acum trebuie s-mi reiau rapid poza,
altminteri va fi din nou ceva nefiresc (sau eu mpreuna cu multi alii l-am
trimis?), pronun eu nsumi numele:
Cum, lui Vittorio Strada? Dumneavoastr l-ati luat? Dumnezeule, ce
ati fcut! Ce ati fcut! De ce ati fcut asta?
Vrstnicul (cu noblee):

 Am fcut-o n conformitate cu regulile noastre, ntr-adevr, plicul era

desigilat. Daca ar fi fost sigilat noi n nici un caz nu am fi ncercat s-l
deschidem!
i atunci, ce-ai fi fcut?
I-am fi spus pasagerului: dai-i drumul n fata noastr n cutia
potal
(si din acea cutie potal, un tunel merge, desigur, la ei n ncperea din
spate.)
Bun, dar din moment ce plicul era desigilat, ne-am uitat la el i am
vzut chestia asta care vine de la dumneavoastr Trebuie lmurit
Dar eu i flutur Notiele:
Spunei-mi, de acest material ati luat cunotin? Vrstnicul, nu chiar
aa de sigur:
Mda.
La dumneavoastr lucreaz multi oameni? Dorina mea este ca de
acest material sa ia cunotina ct mai multi! Ca sa fii la curent cu viaa
literara.
n fine, nu toi ai notri l-au citit totui maiorul ma consoleaz,
adugnd ca a fost o btaie pe materialul respectiv.
i iat strng eu tot mai tare cercul n jurul lui acum nelegei ce
se ntmpla? Ceea ce se petrece aici este un joc tenebros: anumite forte obscure
mi-au vndut n strintate opera. Acum, eu ncerc sa pun capt acestei
prostituri a literaturii noastre
De ce aceasta prostituare?
Pai cum altfel? Creaia noastr este vnduta, acolo este desfigurata, cu
ce cuvinte se poate caracteriza chestia asta? i mie nu mi se permite sa
protestez! Scriu i eu la un ziar, scriu la altul, mi se promite ca se publica, dar
nu se publica! Atunci vreau sa protestez n Le Monde, pun scrisoarea la posta.
Recomandata cu confirmare de primire Mi-este interceptata
De unde tii ca va este interceptata?
Pai daca nici dup o luna nu mi-a venit confirmarea de primire, eu ce
sa cred? Speram n Unita la Unita, nu stiu de ce, tot tcere. Dar acum,
neleg! Acum neleg totul Ce-ai fcut acolo? Al cui joc l facei?
Lucrurile trebuie clarificate imediat i fcut n aa fel ca aceasta scrisoare
s-i parvin lui Vittorio Strada, cu scuzele de rigoare, pentru ca ei s-o poat
publica.
El nc rezista:
Nu, scuzai-m, noi avem nite reguli
Eu (degajat, binevoitor, pur i simplu ca ntre nite ceteni ai Uniunii
Sovietice, membri de partid):
Tovari! Iat, eu nu vreau sa va spun funcionari, nelegei? n
gndul meu nu vreau sa va asociez cu nite lucruri aa de rele. Caci, n afara
obligaiilor dumneavoastr de serviciu, suntei nite ceteni ai societii
noastre! Nu putei nsa sa va cantonai ntr-o atitudine precum urmtoarea:
iat, asta este treaba mea i ceea ce e n afara ei nu cunosc, nu ma intereseaz.
Regulile dumneavoastr, da, bine, dar regulile postei? Sunt i ele obligatorii? De

ce o scrisoare, expediata conform regulilor postei, nu ajunge la destinaie? Ma

rog, n-am sa ma refer la constituie Dar, logic vorbind, daca o scrisoare este
avantajoasa pentru tara noastr, pentru literatura noastr, de ce trebuie sa fie
reinut? Aceasta este ultima prostie
Dar noi nu ne putem amesteca n activitatea postei
Chiar daca suntei cetenii Dumneavoastr trebuie sa cu-prindeti
toat realitatea nconjurtoare! O scrisoare ndreptata contra unor editoritlhari este n drum spre un ziar comunist italian. Este ceva benefic pentru
partidul comunist italian! De ce ati reti-nut-o? Oare numai din cauza aversiunii
generale pe care o inspira numele meu?
Si, deodata, vameul vrstnic zmbete ca i cnd s-ar scuza pentru
epoleii de pe umerii sai, ca i cnd pentru o clipa ar fi fara ei (Ast-sear, nu
cu aceasta expresie i va povesti familiei sale totul?):
Nu la toi. Nu la toi.
Menajndu-l n fata tnrului, ma fac ca nu-i observ rectificarea:
i iat trei sptmni pierdute!
Dar dumneavoastr nu v-ai prezentat!
Nu va suprai, dar ce convocare este asta?
O scot, i-o vr sub nas: Este necesar sa va prezentai pe cine
convocai n felul acesta? Asta este convocare la miliie! O btrn a fost
convocata n felul acesta i ct p-aci sa moara, si, de fapt, era vorba de
reabilitarea soului ei defunct, era vorba de o veste plcut!
Maiorul, jenat:
Ce vrei, n scrisoare nu puteam sa scriem aa direct Eu, neputnd
s-mi reprim rsul:
A fost interceptata? A fost citita? Daca n-o interceptai dumneavoastr,
atunci cine?
Vameul face un ultim efort pentru a reveni la programul cu care a fost
trimis aici, dar, de fapt, asta nu este o chestiune esenial:
Dumneavoastr niv i-ai dat-o lui Vittorio Strada?
Nu, eu nu l-am ntlnit personal (Eu nu l-am vzut n viaa mea.)
Pe un ton i mai uor, i mai neutru:
Atunci, prin cine?
Dar, pentru aceasta ntrebare foarte uoar, sunt pregtit mai mult ca
pentru oricare alta! Cu un gest, amestec de miere i fiere, plim-bndu-mi
degetul pe formularul lor:
Spunei-mi, va rog, este adevrat ce scrie aici, ca aparinei de
Ministerul Comerului Exterior?
Da, desigur. (Ei nc n-au sesizat.)
Ma las pe divan, aa de bine ma simt cu ei:
Dar pentru Ministerul Comerului Exterior nu sunt prea multe
probleme?
Amndoi percuteaz pe loc:
Noi nu suntem komitetcicil (membri ai Comitetului Securitii
Statului). Sa nu credei ca noi suntem komitetcicil Auzi vorba la ei. Ei nu zic
kaghebisti. Astfel, nelegerea dintre noi este deplina.

 Daca este asa, restul nu poate sa va intereseze! Convorbirea e pe

sfrite, suntem n clar de ambele parti, numai eu mai insist:
Insist! Va rog foarte mult s-i expediai aceasta scrisoare ct mai
curnd lui Vittorio Strada! Iat, reprezentanii notri tocmai pleac la
Comesco, la Roma, i daca scrisoarea aceasta ar fi publicata le-ar veni i lor
mai uor sa rspund la ntrebri!
Vom raporta Vom raporta Nu putem noi singuri. Eu, perfect
dezinvolt:
Vad ca n-are timbre. Daca e nevoie, eu i lipesc imediat timbrele
necesare.
Si, plcut impresionai, ca i cnd ar fi fost foarte mulumii de aceste
clarificri, plecar fara s-mi propun ntocmirea vreunui act i fara sa
profereze vreo ameninare.
Iat cum trebuie vorbit cu voi! Mare veselie la martorii mei.
Peste cteva zile, Arhipelagul e gata, microfilmarea ncheiata, pelicula
rulata n cartu i chiar n aceasta zi, n 2 iunie, Stoliarova i Ugrimov
(Completarea a Cincea, schia 9) sosesc la Rojdestvo cu vestea ca n Occident a
aprut Primul cerc. Deocamdat este vorba de un mic tiraj n rusete care
revendica un copyright; ediia engleza poate sa apar peste vreo doua lunI. i
mi se vinde un pont: zilele acestea mi se va ivi posibilitatea sa expediez
Arhipelagul.
De-abia ce ncepuserm sa ne mai relaxam i noi, o data treaba
terminata ca deja batu clopotul! Batu clopotul! n aceeai zi i aproape n
acelai ceas! Nici o planificare omeneasca nu poate face ca lucrurile sa se
mbine n felul acesta! Bate clopotul! Bate clopotul destinului i al
evenimentelor bate asurzitor! i nc nimeni nu-l aude n pdurea mpodobita
cu verdele fraged al lui iunie.
Expedierea va fi o aventura, plina de riscuri; dar n condiiile reduselor
noastre posibiliti, alta modalitate nu se ntrezrete. Deci l expediez Inima
mea de-abia ce s-a linitit i iat-o cuprinsa din nou de nelinite. Nu exista
rgaz.
Dar apariia dintr-o data a doua romane de-ale mele n Occident este o
lovitura dubla! Ca pe talazul hawaian al lui Jack London, iat-m stnd n
picioare pe o scndura neteda, fara sa ma tin de ceva, neasigurat prin nimic, pe
creasta celui de al noulea val, cu plmnii sfiai de rafalele vntului
intuiesc! Presimt: da, asta va trece! Da, asta va reui! Da, asta, ai notri vor
trebui s-o nghit!
Dar ce sptmn lugubra, apstoare. Coincidente pguboase care
complica expedierea. Totul se concentreaz la apropierea lui 9 iunie,
srbtoarea ortodoxa a RusaliiloR. i lucrurile se nlnuie n aa fel nct
deznodmntul eec sau succes nu-l voi afla dect peste cteva zile. Sunt
deja angajat n alta lucrare, n redactarea ultima a adevratului Cerc, Cercul96 (din 96 de capitole i cu subiectul nedenaturat) pe care nu-l cunoate
nimeni (n Occident apare Cercul-87), dar n-am spor, nu pot sa lucrez. Cnd te
simi slab i-i merge rau, ce bine e sa te faci mic la picioarele lui Dumnezeu, n
tandra pdure de mesteceni, sa rupi ramuri i s-i mpodobeti cu ele draga ta

dacea din lemn. Ce va fi peste cteva zile deja nchisoarea sau lucrul
entuziast la roman? Asta, numai Dumnezeu o tie. mi fac rugciunea. As fi
putut aa de bine sa ma destind, sa ma odihnesc, sa ma dezmoresc, dar
datoria fata de mori nu ngduie o asemenea relaxare: ei au murit, iar tu
trieti f-i datoria, ca lumea sa afle toate cte au fost.
Daca este eec, se pot ctiga totui cteva zile, cteva sptmni, chiar
cteva luni, i se poate lucra nc putin, se poate face un ultim ceva numai ca
trebuie sa dispar din casa n care sunt reperat, n care vor descinde eI. i n
ajunul Rusaliilor, spre seara, fug din dacea (strngndu-mi lucrurile n graba,
nu-mi mai stiu de cap, nu este prima data cnd fug de la mine de-acasa-fuga
amara din casa printeasc si, desigur, n timpul rzboiului civil cte d-astea
n-au fost?!), ma duc sa dorm ntr-un apartament secret, fara telefon.
Si o zi ntreaga, i nc o zi, i nc o zi, toat perioada Rusaliilor n
incertitudine. Nu mai lucrez deloc. N-am aer, n-am spatiU. i nici de ferestre
nu pot sa m-apropii, ma ia la ochi careva. Sunt deja prizonier voluntar, att ca
n-am gratii la ferestre i ca raia nu este limitata. O, Lubianka Ct de mult i
repugna ea celui care a cu-noscut-o n general, poziia mea este solida; mie
mi se trec cu vederea multe. Dar Arhipelagul, ei nu mi-l vor trece cu vederea!
Nimeni nc nu-l cunoate. Daca mi-l confisca la ieire, nseamn ca-l vor
suprima i o data cu el ma vor suprima i pe mine.
De-abia n a treia zi de Rusalii s-a aflat despre succes. Libertate! Elan!
mi vine s-mbratisez ntreaga lume! Sunt eu oare nctuat? Sunt eu un
scriitor oprimat? ntr-adevr, cile mele sunt deschise n toate direciile! Sunt
mai liber dect toi realitii socialiti, beneficiari ai tuturor ncurajrilor!
Deocamdat, n trei luni trebuie sa termin Cercul-96, apoi sa ma achit de
cteva mici datorii i ma voi elibera de tot ceea ce m-a mpovrat de-a lungul
anilor, fcnd sa creasc ghemul mereu n micare; i se va deschide cmp larg
pentru opera capitala a vieii mele R-17.
Si, aproape ca o dovada de umor, nor de vara mrior, dar nu
amenintor, a trecut marele articol contra mea, publicat de Literaturka1
1 Porecla data revistei Literaturnaia Gazeta (Gazeta literara); i se mai
spune Litgazeta, Litgazetha. (N.t.)
(26.6.68). L-am parcurs repede, cutnd loviturile inteligente i nu am
gsit niciuna! Ce putin inventivi sunt, ce lipsii de concepii clare, ce li se mai
cltin dantura mbtrnit! n laitatea lor, ei contesta chiar i faptul ca mi s-a
confiscat arhiva: nu, zic ei, nu s-a confiscat nici o arhiva! Nici mcar n-ai de ce
sa te superi pe un articol att de lipsit de nerv. Si, dup una i-alt,
autoflagelndu-se, ei au scos cu noua luni ntrziere scrisoarea mea din aprilie
care interzicea CanceroiI. i discutaser i corectaser, nu gluma, articolul la
secretariatul Uniunii Scriitorilor, la secia de agitaie i propaganda a CE, dar
nimeni nu mi-a observat punctul vulnerabil: de fapt eu n-am obiectat la
publicarea Cercului, n-am protestat de ce as fi fcut-o?
Lupttor nu este cel ce a biruit, ci cel ce s-a descurcat.
Samizdat-ul scoase doua rspunsuri serioase la articolul din Literaturnaia gazeta. V. F. Turcin l nfiera n termeni rspicai pe Cea-kovski,
pentru ca este un falsificator i un calomniator i faciliteaz, prin trgnarea

publicrii scrisorii mele, apariia Pavilionului n Occident si, pe deasupra,

pentru nite insinuante fraze gazetreti apte sa arunce n general o umbra
asupra reabilitrilor. L. K. Ciu-kovskaia ridiculiza anchilozata lor terminologie
ideologica din care era nsilata toat partea zgomotoasa a articolului de gazeta;
dezvluia ca era data comanda discreta de a face ca trecutul nostru sa se
piard n ceata; acuza Literaturnaia gazeta de participare la rapt, de vreme ce
reia o piesa furata. Deci acum aa se rspundea la noi ziarelor sovietice oficiale,
dup care nu-i rmnea dect sa te eclipsezi i sa taci.
Si iat ca n lunile toamnei urmtoare, cele doua romane ale mele
trebuiau sa apar n principalele limbi ale lumii. Dup isteria din jurul lui
Pasternak, dup procesul lui Siniavski i Daniel eu ar fi trebuit, se pare, sa
ma fac mic i sa ma resemnez n ateptarea dublei lovituri ca rspuns la
insolentul meu dubleu. Dar nu, timpurile se schimbaser, ele oricte stavile li
s-ar fi pus, oricte praguri li s-ar fi ridicat n cale curgeau tot mai liber, tot
mai amplu! i toate drumurile, toate itinerariile scrisorilor i crilor mele parca
n-ar fi fost concepute de mintea unui om i aparate, desigur, numai de scutul
meu.
Cndva trebuia totui ca apele Sivasului sa se afle pentru prima data n
situaia de a nu se retrage!
O perioada mai fericita ca vara aceea nici ca s-ar fi putut imagina; ma
aflam ntr-o stare sufleteasca aa de buna i naintam cu pasi aa de repezi
spre finalizarea romanului meu. Ar fi fost perioada cea mai fericita, daca n-ar fi
fost Cehoslovacia
Considernd ca nebunia alor notri nu atinsese chiar nivelul de suta la
suta, mi ziceam ca n-o sa mearg ei pn acolo nct sa ocupe o tara. La o suta
de metri de dacea mea, zi de zi rulau pe sosea, ctre sud, tancuri, camioane,
maini speciale eu continuam sa cred ca ai notri nu fac dect nite micri
de intimidare, nite manevre. Dar ei, ei invadar o tara i reuir sa zdrobeasc
un proces de rennoire. Adic, dup concepiile secolului al XX-lea, ei au
dovedit ca dreptatea e de partea lor.
Acele zile, 21, 22 august, au fost pentru mine cruciale. Nu, sa nu ne
ascundem n spatele destinului: deciziile capitale ale vieii noastre, totui, noi
nine le luam. Destinul meu mi l-am ales din nou eu nsumi n acele zile.
Inima mea dorea un lucru sa scriu cteva cuvinte, s-l parafrazez pe
Herzen: e o ruine sa fii sovietic! 1 n aceste cuvinte se cuprindea toat morala
afacerii Cehoslovaciei, morala ntregii istorii a ultimilor notri cincizeci de ani!
Textul a fost gata imediat, mi ardeau tlpile sa alerg, sa pornesc la drum. mi
puneam deja maina n micare (cu manivela).
Fceam urmtorul raionament: diferite celebriti, de calibrul
academicianului Kapita, de calibrul lui ostakovici, cauta sa ma ntlneasc,
ma invita la ele acas, mi fac curte, dar aceste practici de salon nu ma fac
ctui de putin sa ma simt onorat, ma dezgusta. E ceva superficial, e ceva care
nu duce la nimic, e o pura pierdere de timp. Aadar, am sa trec rapid cu
maina pe la ei precum i pe la Leontovici, un apropiat al lui Saharov (la data
aceea, eu nc nu-l cunoteam pe Saharov), i pe la Rostropovici (cu un an n
urma, acesta a trecut ca o vijelie pe la mine la Riazan, ca sa ma cunoasc, si, la

a doua noastr ntlnire, m-a invitat sa vin sa locuiesc la el), ca sa nchei cu

Tvardovski acest turneu al meu; i n fata fiecruia mi voi pune textul din ase
cuvinte, morala mea din ase cuvinte:
1 E o ruine sa fii rus: este, sub diferite forme, laitmotivul atacurilor lui
A. Herzen, n exil la Londra, mpotriva puterii ariste cu ocazia reprimrii
sngeroase a insureciei poloneze din 1863. (N.t.) e o ruine sa fii sovietic! Iat
alegerea vieii dumneavoastr: semnai sau nu?
Aadar, cu apte asemenea semnturi sa lansam acele ase cuvinte
prin samizdat! Peste doua zile trece la BBC! n ciuda tuturor tancurilor lor, ai
notri o s-nghita n sec, o sa clnne n gol, o sa se poticneasc!
Dar n timp ce nvrteam n disperare manivela capriciosului meu
Moskvici, am simit fizic ca nu voi reui s-i mobilizez pe acetia apte, ca nu
voi reui s-i urnesc: nu vor semna, ei n-au fost educai n felul acesta, n-au
acest mod de a gndi! Geniul captiv al lui ostakovici se va zvrcoli ca un rnit,
va bate aerul cu braele, va scpa pana printre degete. Kapita, dialecticianul
pragmatic, va improviza o teorie oarecare cum ca acionnd astfel, noi nu facem
dect sa dunm Cehoslovaciei si, firete, i patriei noastre; n caz extrem, i
dup o suta de corectri, peste o luna, se va putea scrie pe patru pagini: cu
toate succesele construciei noastre socialiste Exista totui zone de umbra.
Recunoscnd sinceritatea nzuinelor spre socialism ale partidului comunist
fresc. Adic, n general, poi sa sugrumi pe cte cineva, dar nu e frumos
sa faci chestia asta cu fraii tai ntru socialism. Si, probabil, cei patru gndesc
i ei oarecum asemntor i vor cuta s-mi masacreze textul. Dar un text
astfel ieit din mna lor eu nu-l semnez.
Motorul a nceput sa urle dar eu nu am plecat.
Daca trebuie semnat un asemenea text, o voi face singur. Cinstit i
corect.
Este momentul ideal de a-mi pierde capul: acum, n huruitul tancurilor,
ei o sa mi-l reteze i faptul ca atare va trece neobservat. Din ziua publicrii lui
Ivan Denisovici, acum, n zgomotul general, li se ivete prima ocazie adevrat
de a ma rade de pe fata pa-mntului.
Si eu ma aflu innd n brae Cercul neterminat, ca sa nu mai vorbesc de
R-17, pe care nici nu l-am nceput.
Totui, aceste accese de disperare eu le neleg, le mprtesc, ntr-un
asemenea moment, sunt n stare sa strig! Da, dar iat ntrebarea: este acesta
strigatul esentiaft A striga acum i a te epuiza prin aceasta nseamn: de cnd
sunt pe lume n-am vzut o asemenea oroare. Dar eu am vzut i cunosc ceva
care este mult mai rau, tot Arhipelagul vine de acolo, despre aceasta nu strig?
Cincizeci de ani btui pe muche vin de acolo i noi tacem? A striga acum
nseamn a renuna la istoria patriei, nseamn a contribui la fardarea ei.
Trebuie sa ne pstrm coardele vocale pentru strigatul esenial. Nu mai este
mult de ateptat. Iat ca se va ncepe traducerea n engleza a Arhipelagului
Justificarea laitii? Sau argumente raionale?
Eu am tcut, ncepnd din aceasta clipa, o povara n plus pe umerii mei.
Pentru Ungaria, nc nu ma bucuram de notorietatea necesara ca sa strig.
Despre Cehoslovacia, am pstrat tcere. Cu att mai ruinos cu ct fata de

aceasta tara aveam o responsabilitate personala deosebita: toi recunosc ca la

ei s-a nceput cu congresul scriitorilor, iar acest congres a nceput cu scrisoarea
mea citita de Kohout*.
n ce ma privete, am continuat, am finalizat Cercul-96. Si, din nou, o
coincidenta a datelor a carei programare nu s-ar putea efectua n vreo cutie
craniana umana: n septembrie, am reuit sa termin i totodat sa salvez
Cercul-96. i n aceleai sptmni, falsificat, trunchiat, Cercul-87 a nceput sa
apar n limbile europene.
Era a treia aniversare a confiscrii arhivei mele de ctre Securitatea
Statului. Cele doua romane ale mele circulau prin Europa si, se pare, aveau
succes. Cortina de fier fusese strpuns! Iar eu hoinream pasnic prin pdurea
autumnala de pe malurile Istiei fara escorta i fara ctue. Diavolul ratase
momentul cnd ar fi putut s-mi ronie capul ntre flcile lui infernale.
Animalul rnit se ntremase i redobndise puterea de a se ridica n picioare.
Aici ar fi de povestit i multe lucruri amuzante: cum efeminatul Louis
luase obiceiul sa vina cu brigada lui la mica dacea de pe
* Aceasta ruine n legtur cu Cehoslovacia a fcut apoi s-mi arda
obrazul aa de multa vreme i aa de tare, nct n anii care au urmat, cnd am
conceput ceea ce s-a numit/l nu trai n minciuna, am scris indignat: un mare
popor al Europei, trdat de noi, nelat de noi poporul cehoslovac. Privind
lucrurile ntr-o perspectiva mai larga, se pune ntrebarea: cine pe cine a nelat
i de ce noblee sufleteasca s-a dat dovada atunci cnd legiunile cehoslovace au
dezorganizat rezistenta lui Kolceak, predndu-l pe nsui Kolceak ca sa fie
mpuscat de bolevici, i s-au retras prin Siberia cu aurul furat din Rusia? (si
legiunile respective n-au fost silite sa fac aceasta sub ameninarea glonului,
cum a fost cazul cu soldaii notri n 1968.) Acesta este unul dintre exemplele
frecvente n istorie, cnd, ntr-o orbire dementa, oameni, grupuri s chiar
naiuni ntregi i nenorocesc propriul lor viitor. (Adnotare din 1986.) malul
Istiei pentru a clarifica relaiile dintre mine i el, i cum eu, meseria jerpelit
i morfolit, ieeam de sub main ca s-l n-tmpin. Cum ma fotografia el pe
furi cu teleobiectivul i vindea fotografiile n Occident cu legende perfect
antisovietice, si, n buna tradiie sovieto-cekista, fcea, dup cuviin, rapoarte
despre mine, i chiar, se pare, planta microfoane n micul meu domeniU. i
cum vecinii mei de vilegiatura, educai n spiritul vigilentei sovietice, credeau ca
eu aveam o statie radio ngropata n pdure: altminteri s-or fi ntrebat ei de
ce m-a fi dus eu aa de des n pdure, si, unde mai pui, cu vizitatori, adic,
evident, cu rezideni ai spionajului strain? Cum, ndeplinind contractul pe care
Mosfilm-ul, n generozitatea lui, mi-l impusese cu un an i jumtate n urma,
m-am strduit s-i dau scenariul comediei cinematografice Parazitul (pe tema
alegerilor noastre), i cum acesta a fost transmis imediat sus, la Diomicev, de
unde a primit o viza de interdicie absolutA. i cum Tvardovski, cu voluptatea
redactorului-ef, mi-a cerut acest scenariu n sperana secreta ca, mai tii, ntro zi, pe neateptate, se va spune ca poate fi publicat, i cum, cu sursul lui
blajin, mi l-a returnat: Nu, dumneata eti bun de bgat la zdup, i ct mai
repede!

Eu mergeam pe cile blestemate ale literaturii interzise i aveam

aplombul provocator al literatului sovietic recunoscuT. i mergea. Cei de la
secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR s-au interesat la E. Safonov,
secretarul nostru de la Riazan, despre modul n care am rspuns eu la critica
din Literaturnaia gazeta i din Pravda, ar fi vrut sa vad acest document care
lor le scpase ei nu puteau sa cread ca eu nu rspunsesem nicicuml
Evident, aa ceva nu poate intra n capetele sovietice, crora de o jumtate de
secol li se inculca ideea ca daca te critica, trebuie s-i pui cenua n cap, s-i
recunoti greelilE. i eu deodata nu.
n acel decembrie am mplinit cincizeci de ani. Pentru predecesorii mei
din deceniile de ncremenire, cte asemenea aniversari trecuser ntr-o tcere
nbuit n aa fel nct pn i prietenii apropiai se temeau sa fac o vizita,
sa trimit o scrisoare. Dar iat ca, de data aceasta, cordoanele sanitare se
rupeau, zona interzisa se ciuruia! i cu o sptmn avans, telegrame curgeau
la Riazan, pe adresa unui proscris, a unui excomunicat; apoi i scrisori, cteva
dintre ele pe linie, cele mai multe trimise prin posta, unele fara menionarea
expeditorului, dar toate semnate, n ultimele zile, postaii mi-au adus cte
cincizeci, aptezeci o data, i de mai multe ori pe zi! Au fost n total peste cinci
sute de telegrame, aproape doua sute de scrisori i o mie cinci sute de
semnturi personale distincte, puse fara teama, rar deghizate (ca sulubin,
Nerjin, Ida Lubianskaia, copiii lui Sim1).
Dumnezeu sa va tina asa. . Amintii-v de momentul penibil care a fost
discuia de la Uniune.
. Fie ca noi sa fim nc multa vreme, foarte multa vreme cititorii
dumneavoastr i fie ca sa dispar obligaia de a fi editorii dumneavoastr.
Fiecare i alege propriile sale drumuri i este credina mea ca
dumneavoastr nu va vei abate de la drumul pe care vi l-ati ales Ma bucur
ca generaia noastr cel putin a fcut posibil ca din suferina sa ias asemenea
fii. Sa trii nc pe-att ca sa le facei n ciuda tuturor canaliilor; fie ca
practicarea scrisului sa va vina pe-att de uor pe ct le vine lor icnitul. Va
rog, nu abandonai scrisul. Credei-m, nu toi sunt capabili sa iubeasc
numai morii . i sa continuai a nu fi autorul dect al unor opere pe care
sa nu va fie ruine a le semna Tot ce ati fcut este o speran pe drumul
depirii strii de buimceal a spiritului, stare n care a nepenit o tara
ntreaga. A fi contemporan cu dumneavoastr este i o durere i o bucurie
Slava Domnului ca n ziua aceasta nu va trebui sa ascultai nici mcar un
nceput de cuvnt nesincer, fals Va citim crile dactilografiate pe foita de
igar; aceasta condiie a lor ni le face mai dragi. Pentru marile ei pcate, Rusia
pltete un pre foarte ridicat, care n mod sigur se traduce prin marile ei
suferine; i motivul pentru care ati fost trimis dumneavoastr n Rusia este
acela de a ne feri de o consecin a ruinii: totala prbuire sufleteasca.
1 sulubin i Sim, personaje din Pavilionul, Nerjin, unul dintre eroii
Primului cerc. Ida Lubianskaia ar echivala cu Ida de la Lubianka, aluzie la
celebra nchisoare din Moscova. (N.t.) Cnd trebuie sa reflectez asupra
comportamentului meu la locul de munca, ma cluzesc dup faptele
dumneavoastr Cnd ma simt deprimat, ma cluzesc dup viaa

dumneavoastr . Te trezeti fata-n fata cu contiina ta i constai cu

amrciune ca taci cnd nu mai este ngduit sa taci Nu-i iubesc pe
trdtori. i-ai srbtorit ziua de natere, iar noi, peste zece zile, vom srbtori
ziua de natere a tovarului Stalin. n cinstea acestei zile vom ridica paharele
pline! Istoria i va pune pe toi i pe toate la locul ce li se cuvine. Meritndu-i
recunoaterea din partea Occidentului, i-ai atras dispreul poporului dumitale.
Salutari lui Nikita, prietenul dumitale (dactilografiat, fara semntura, depus n
cutia potal de la usa mea)1.
Prin glasul dumneavoastr au prins grai nii cei muti. Nu cunosc
scriitor mai ndelung ateptat i mai necesar dect dumneavoastr. Acolo unde
cuvntul n-a pierit, viitorul este salvat. Crile dumneavoastr amare rnesc i
vindeca sufletul. Dumneavoastr ati redat literaturii ruse puterea ei de stihie.
Lidia Ciukovskaia . i urez sa trieti nc cincizeci de ani, fara sa pierzi
fora minunata a talentului dumitale. Totul trece, nu rmne dect adevrul
Mereu al dumitale Tvardovski.
Am sa spun fara mofturi: n sptmna aceea m-am simit mn-dru. Mi
s-a exprimat recunotina nc din timpul vieii si, se pare, nu pentru nite
lucruri de nimic, n ziua de 11, n mijlocul teancurilor de sute de telegrame, au
nceput sa se formeze, sa se maturizeze rndurile rspunsului meu, chit ca naveam unde sa le trimit dect la samizdatul salvator, dar viznd Literaturka
[10]:
1 si, prin samizdat, mi-au parvenit i urri de genul urmtor: . Uluii de
capacitatea dumneavoastr, ajuns la cincizeci de ani, de a scrie adevrul. Va
rugam sa ne mprtii din experienta dumneavoastr, n paginile ziarului
nostru.
. n anul celei de a 50-a aniversari a dumneavoastr, prin cantitatea i
calitatea produciei realizate, noi am ocupat primul loc n lume. Speram sa
colaboram cu dumneavoastr n urmtorii 50 de ani SAMIZDAT Calega!
Dragule! Mulumesc mult de a preciza diferite detalii ale biagrafiei mele
remarcabile. Nu e rau, nu e rau de loc, felicitri.
Losif Djugasvili
(Ortografia pretinsului mesaj ridiculizeaz un viciu de pronunare a lui o
la georgianul Stalin.) (N.t.) . Unicul meu vis este acela de a ma arata demn de
speranele Rusiei care citete.
Eu nu tiam atunci ct de aproape era ziua cnd acest jurmnt avea sa
se constituie ntr-un obstacol n calea mea.
SUGRUMAREA Ma avnt nebunete, continundu-mi linia, planurile i
aciunile, i nu-mi scpa faptul ca am neglijat linia lui Tvardovski, desi ea a
intrat organic n textura acestei cri. Despre aceasta linie nsa nu pot spune
dect ceea ce am reinut din ntlnirile noastre.
Pentru Tvardovski, tot anul 1968, inaugurat printr-o lunga scrisoare
ctre Fedin, a fost un an de evoluie rapida, de neateptat lrgire i
aprofundare a concepiilor i chiar a principiilor lui, pe care ai fi putut sa le iei
ca fiind statornicite definitiv caci poetul merge de-acum pe cincizeci i opt de
ani! Nici drept i nici neted nu era drumul acestei evoluii (de n-ar fi sa
amintesc dect acea telegrama de la revista Gr ani) dar ea continua!

Cnd l-am vzut pe A. T. n vara lui 1968, am fost uluit de schimbarea

care se produsese n el n interval de patru luni. El ma convocase din nou
printr-un strigat osndit a se pierde n neant, caci i-aa, bietul de el nu tia
unde eram eu (de la dacea lui pn la mine, la Rojdestvo, este mai putin de o
ora de mers cu maina si, n aceste condiii, el nu o data m-ar fi vizitat!) i
daca, la urma urmelor, m-a fi prezentat. Cnd o sa se termine conspiraia
asta?! batea el din picior prin redacie. i-i pot nelege iritarea, disperarea
chiar: ntr-adevr, cum sa se puna de acord cu mine i sa acioneze mpreuna
cu mine? Probabil ca nu o data se hotrse sa ma oblige printr-o legtur
ferma, dar apream eu i-l dezarmam prin solicitudinea i amabilitatea mea. n
aceasta situaie, el se nmuia i nu mai insista asupra unor condiii rigide n
nite nelegeri pentru viitor.
Poate ca nu m-a fi artat nici de data aceasta, dar, sub semnul
secretului, mi se comunicase de la redacie n ce consta noutatea: la secia
cultura a CE li se spusese, lui Laksin i lui Kondratovici, ca pentru
Soljenin, sfritul bate la usa Mondadori publica Banchetul nvingtorilor ,
Beliaev: Or s-i fac de petrecanie! -Ati neles cine o s-mi aplice acest
tratament: patrioii indignai. Melentiev: Lasa, n-o s-i fac de petrecanie,
exista o lege la noi. Dar or s-l bage la zdup. Tvardovski s-a speriat foarte tare
si, mai ales, i punea ntrebarea daca nu cumva eu am fcut deja ca piesa sa
ajung n strintate. Lui tot nu-i venea sa cread ca eu nu mai aveam
Banchetul, pe care numai ei, puteau s-l puna n circulaie. (si ce sete le era sa
vad acest Banchet n Occident! De cte ori n-avuseser mncrime la degete
ca s-l strecoare ei nii dincolo, dar erau nehotri, prpdii, pentru ca prin
ricoeu i-ar fi atins aa de tare; acest banchet, putea sa le fac mai mult rau
i mai multa paguba dect mie.)
Am rupt-o din loc i am sosit la dacea lui A. T. Imediat, mult mai devreme
dect se atepta el sa ma vad. Tare mult s-a bucurat el de o asemenea
surpriza i m-a primit cu braele larg deschise. Ne-am aezat din nou n acelai
hol ntunecat unde, cu trei ani n urma, la un foc de vreascuri, se consumaser
linitea i indecizia mea. M-am prefcut, firete, ca nu stiu pentru ce m-a
convocat, i A. T. Mi-a povestit totul de-a fir-a-pr; n ce ma privete, spre
marea lui uurare, fara sa mint, i-am confirmat pentru a zecea oara ca nu
aveam exemplare ale Banchetului; ca la mijloc era vorba de o provocare a
Agitprop-ului. (Atunci Trifonci: si deci cum as putea s-l citesc i eu? Eu:
Luati-l de la ei, ce naiba, spunei-le ca e cu acordul meu. Nu, chestia asta n-a
fcut-o.) Dar eu l-am pus i n fata unui contraargument: bieii tia ai lui,
Laksin i Kon-dratovici, aa de descurcrei cnd era vorba de a apra revista,
ar fi putut sa aib i alta reacie dect aceea de a intra n panica i de a da fuga
sa se plng la pieptul lui A. T. n aa fel nct acesta sa bata din picior i sa
ma convoace la el; imediat acolo, la secia cultura, ei ar fi trebuit, ncruntnd
sever din sprncene, sa rspund asa: Nu va suprai, aceasta este o
informaie extrem de importanta. Pentru a aciona, redacia are nevoie sa
cunoasc sursa i credibilitatea acesteia. Altfel spus, daca este un ziar
occidental, indicai-ne data; dar daca sunt lucruri pe care le-ai aflat pe cai
secrete, atunci nu suntei voi, drglailor, cei care le-ai vndut? Era oare

greu sa ia o atitudine ferma? Dar, pentru aceasta, trebuia sa fii ptruns de

spiritul libertii. Educai nsa n disciplina sovietica, ei, ca i n cazul lui Louis,
cu Grani, nu tiau i nu puteau sa fac altceva dect, conform codului
manierelor sovietice, sa ncaseze reprouri de la superiori i sa le deverseze
asupra inferiorilor. A. T. i de data aceasta a fcut urechea toaca la argumentul
meu, soco-tindu-l ca fiind unul dintre cele mai slabe.
Dar, n legtur cu toate celelalte, el mi-a fcut o bucurie extraordinara.
L-am gsit aplecat asupra lucrrii lui Jores Medvedev, Despre relaiile cu
strintatea. Nu i-a ascuns sentimentul de admiraie pentru acest text:
Percutani mai sunt cei doi frai! 1 si, n general, n legtur cu samizdatul,
lundu-i capul ntre mini, plin de entuziasm: Dar este o ntreaga literatura!
i nu numai beletristica, ci i gazetreasca i tiinific! Nu era mult n urma
vremea cnd i repugna tot ce nu era tiprit legal, tot ce nu trecuse prin
aprobarea vreunei redacii i nu purta stampila Glavit-ului (Direcia centrala
pentru problemele literaturii i ale editurilor) despre care el, totui, nu avea
deloc o prere buna. Nu vedea dect contrabanda periculoasa n attea dintre
operele mele care o apucaser pe calea samizdatului i deodata un asemenea
reviriment! Si, gelos, urmarea, se vede treaba, rspunsurile samizdatului la
ltraturile mpotriva mea, publicate n Literaturka. Pe un ton foarte aprobator:
si Ciukovskaia, ai citit-o? Scrie bine!. n ce-i privete pe Riurikov i Ozerov
(presupui a fi autorii articolului contra mea din Literaturka), A. T. Decise ca el
n-avea nimic de-a face cu ei i ca va merge la Lausanne nu n compania lor,
cum se preconiza, ci separat.
Dar ce se ntmpla? edeam pe scaune acolo n hol, la taifas deodata l
vad ca sare cu sprinteneala, n ciuda corpolentei sale, amintindu-i brusc, fara
a face din asta un mister: Am ratat trei minute! Hai sa ascultam BBC! Ct paci sa nu-l mai recunosc pe A. T.! BBC?! Am simit ca ameesc. Pasi, iute i
mrunt (ce pi-cioroaie avea!) spre spidola 2. Aceasta micare, el o fcu cu
aceeai
1 Cei doi frai gemeni Jores i Roy Medvedev s-au nscut n 1925 la
Tbilisi. Jares, biolog, este autorul crilor Mreia fi cderea lui Lsenko
(Gallimard, 1970), i Savanii sovietici i relaiile internaionale (Julliard, 1973).
Dup internarea sa ntr-un spital psihiatric, publica n colaborare cu fratele
sau (Cine este nebun? Tradusa n franceza sub titlul Un caz de nebunie
(Julliard, 1971). Instalat la Londra dup 1973, publica acolo o lucrare despre
Soljenin (Grasset, 1974).
Roy, istoric, a publicat n revista sovietica Kommunist articolul Trebuie
s-l reabilitam pe Stalin? (revista a scrierilor consacrate lui Stalin n URSS
ntre 1956 i 1965) i Despre Stalin i stalinism. (N.t.)
2 Marca de tranzistor. (N.t.) vioiciune, cu aceeai impetuozitate cu care o
fac i eu de ani de zile cnd e sa ma lipesc de aparatul de radio, la ora fixa.
Tocmai acest elan al lui m-a fcut s-l simt mai apropiat ca niciodat, ca
niciodat! nc vreo cteva verste cot la cot i s-ar putea nate ntre noi o
prietenie sincera, fara ascunziuri.
Ati nceput sa ascultai radio? Dar despre scrisoarea dumneavoastr
ctre Fedin ati auzit?

Nerbdtor, dar cu circumspecie:

Dar n-au difuzat textul n toate detaliile lui?
Iat, cu siguran, de unde a pornit!
Scrisoarea lui a fost aceea care i-a dat primul impuls sa asculte
respectivul post de radio. Cale fireasca. Dar prima etapa a fost aceea a asumrii
riscului, a depirii unei frontiere printr-o libera manifestare de voina a
trimiterii scrisorii nsei! Trebuie sa ne amintim ca ncepnd chiar din
primvara lui 1968, autoritile ncepuser sa fac presiuni asupra opiniei
publice care prinsese curaj, sa fac, foarte primitiv dar foarte eficient, presiuni
asupra acesteia: prin convorbiri cu semnatarii1, n sistemul cinci contra unu,
la comitetele de partid i n birourile directorilor, prin excluderi ici i colo din
partid i din institute, si, cu o rapiditate uimitoare, micarea de protest a fost
redusa la zero, oamenii, crora asemenea situaii le bgau frica n oase, i-au
reluat tcui postura de supuenie. Tvardovski nsa, dimpotriv, a nceput
chiar din acel moment sa opun rezistenta acolo unde ar fi putut i sa cedeze:
nu numai fcnd concesii n privina revistei lucrul acesta l fcea mereu
dar i sacrificndu-i, din cauza unor fraze despre mine, articolul despre
Marsak2 i ntrziindu-i publicarea unui ntreg tom din culegerea de opere.
Dup emisiunea BBC:
Este ntr-adevr un post de radio serios, absolut neprtinitor. Recent,
Tvardovski se dusese la Roma i-l prevenise pe Diomicev: Daca voi fi ntrebat
despre Soljenin, am sa spun ceea ce gndesc. Diomicev, cu un aplomb cinic:
O sa te descurci dumneata! Dar A. T. Spune ca n strintate cei de acolo sau purtat cu el aa cum te pori cu un bolnav pe care evii s-l ntrebi de
sntate: nimeni n-a rostit nici o vorba despre Novi mir i despre Soljenin
1 Semnatari de petiii, mai ales n urma interveniei n Cehoslovacia.
(N.t.) Marsak (1887-1964) s-a remarcat mai ales prin poeme, povestiri i cntece pentru copii, precum i traducerile lui din engleza. (AU.)
De data aceasta, i-am explicat cum s-i asigure copii ale textelor scrise
cu pixul cu pasta. Mare i-a fost bucuria: Asta nseamn ca nu dai totul pe
mna dactilografei.
Desprirea ne-a fost mai cordiala ca oricnd.
Eram n 16 augusT. i pe 21 s-a produs evenimentul care a zguduit
lumea: ocuparea Cehoslovaciei.
Iar eu nu m-am mai dus cu hrtia mea la Tvardovski. Nu, n-ar fi semnato si, probabil, ar fi vociferat. Iat totui cum s-a comportat el. efii cei mari ai
Uniunii Scriitorilor, pentru a mnji mai amplu i mai sigur obtea
scriitoriceasca, i-au trimis n acele zile la semnat lui A. T. Doua scrisori: 1)
pentru eliberarea unui oarecare scriitor grec (manevra diversionista favorita) i
2) o scrisoare ctre scriitorii cehoslovaci: cum de nu le e ruine sa apere
contrarevoluia? Rspunsul lui Tvardovski a fost urmtorul: prima este
nelalocul ei, iar pe a doua refuz s-o semnez.
ntoarcei-v cu o suta de pagini napoi: Tvardovski cel de-acum este una
i aceeai persoana cu cel de-atunci?
n septembrie i-am spus:

 Daca aceasta scrisoare va aprea sub semntur impersonala a

secretariatului Uniunii Scriitorilor, li se poate povesti altora ca
dumneavoastr v-ai disociat?
El, burzuluindu-se:
Nu intenionez sa fac din asta un secret.
(Cu trei ani n urma: publicitate de nedorit!)
Eu sunt foarte bucuros, Aleksandr Trifonci, ca ati luat o asemenea
poziie!
El, cu demnitate: i ce alta poziie puteam sa iau?
Cum ce alta? Aceea Aceea pe care a luat-o n aceste zile, n mod cu
totul impardonabil i absurd, redacia lui Novi mir. Aprobam cu multa cldur
invazia! Cuvinte din vocabularul unei birocraii oribile transferate n coloanele
vecine ale Literaturki-unele i aceleai la Oktiabr i la Novi miri
n ochii cehilor, asta nseamn ca toi ruii, fara excepie, sunt nite
calai, daca pn i revista de avangarda aproba.
Sa amintim: n acele zile, n multe institute moscovite de cercetri
tiinifice s-au gsit totui i rzvrtii. La Novi mir, nici vorba de aa ceva. Cei drept, la edina preliminara a grupei de partid, Vinogradov a refuzat sa
semneze aceasta murdrie, dar, n nelepciunea lor, Laksin-HitrovKondratovici l-au trimis acas. S-a obinut astfel unanimitatea partinica,
rezultat cu care a fost creditata adunarea generala a redaciei. De altfel, teatrul
Sovremennik a votat i el n unanimitate. Dar cine n-a votat? Cine nu a cutat
s-i apere pielea? N-am pstrat tcere eu nsumi? Pot eu sa arunc cu piatra n
ei?
Si totui, eu consider ca ziua aceea a marcat moartea spirituala a lui
Novi mir.
Da, desigur, s-au fcut presiuni: nu secretariatul Uniunii Scriitorilor,
secretariat cu care lumea era obinuit, ci comitetul raional de partid
(problema de partid importanta^ suna la Novi mir din doua n doua ore cernd
o rezoluie. Ce ateptai? Dar Tvardovski nu era la redacie: teoretic, el era n
concediU. i Laksin s-a dus cu Kondratovici s-l viziteze la dacea pentru a-i
obine acordul.
Tvardovski i ndrepta deja arcuita sa sira a spinrii, se pregtea deja
pentru prima data n via! ntr-o chestiune de o asemenea importanta! Sa
reziste, tcut i neexplicit, naltelor sfere. Cu ce misiune veneau la el, lund
oseaua n piept, adjuncii lui? Ce argumente aduceau? Daca ei, venind la
acest nou Tvardovski, ar fi fost nsufleii de vreun elan arztor: mprit cu
alii, i moartea e frumoasa, dar poate ca vom rezista eroic! (si ar fi rezistat!
Simt asta, o vad!) decizia ar fi fost luata instantaneu, i este clar care ar fi fost
aceasta: plus, nmulit cu plus, da numai plus. Dar daca poziia lui Tvardovski
era plus tim asta iar nmulirea a dat minus, atunci algebric putem afla
care a fost poziia lui Laksin. Este clar ca sosind, el i-a spus lui Tvardovski:
trebuie sa salvam revistal
A salva revista! A-i da girul pentru o ruinoas declaraie publica
atitudinea personala a redactorului sef, rezistenta sa solitara i mndra nu mai
era din momentul acela dect un scuipat aruncat n praf. Picioarele o luau unul

pe pmnt, celalalt pe pluta. A rezista cu sufletul i a ceda public! Oare aceasta

va salva pentru multa vreme revista? Oare efii cei mari cu memorie
ranchiunoasa vor uita ca el personal a spus nu ocupaiei i ca numai din lipsa
de abilitate nu i-a fcut publica aceasta atitudine?
A salva revista!
Un strigat care nu putea sa nu aib ecou n sufletul lui Tvardovski!
ncepnd cu anii n care tot mai rar ieeau de sub pana sa poeme i versuri, el
i iubea tot mai ptima revista o minune de bun gust, ntr-adevr, printre
toate aceste sperietori de ograda care erau celelalte reviste, o voce ponderata i
umana printre ltrturi, chipul cinstit al unui iubitor de libertate Printre
mutrele cinice ale unor mscrici. Treptat, revista a devenit nu numai
principala preocupare, ci viaa nsi a lui Tvardovski. Revista era copilul lui,
pe care-l proteja cu trupul lui lat n umeri, gros n solduri, lund asupra lui
toate pietrele, toate ghionturile toi scuipaii; pentru revista sa, se expunea
umilirilor, pierderii posturilor sale de supleant al CE, de deputat al Sovietului
Suprem, pierderii funciilor sale de reprezentare, radierii de pe diferite liste
onorifice, lucru pe care l-a resimit dureros pn n ultima zi a vieii sale. Se
mndrea cu meritul de a fi publicat Ivan Denisovici i de a ma fi aparat,
precum i cu evoluia lui din ultimele luni. i sacrifica amiciii, pierdea relaii
cu care se mndrea, se deta de ceilali devenind tot mai enigmatic i mai
solitar-decazut din naltele sfere sclerozate, nu cut nsa sa se apropie de
generaia noua i dinamicA. i iat ca, plin de energie, de brio, de tiin,
tnrul sau adjunct vine nu din rndurile acestei generaii? La el i-i spune:
trebuie cedat, fora frnge firul de pai.
Firul de pai! Ea nu frnge dect firul de pai. Sa presupunem ca i
uscaturile. Dar fora nu biruie o tufa de lstari tineri.
Ma ntlnisem de multe ori cu Laksin, dar totdeauna pe fuga, la modul
expeditiv, n graba (din cauza mea), iar de rezolvat probleme cu el n-am rezolvat
niciodat, pe toate ale mele le rezolvam cu TvardovskI. i cum i el, i eu
suntem firi nchise, ntre noi nu aveau loc nici mcar discuii generale ct de
ct consistente. Aadar, eu nu am o documentaie solida ca sa pot face unele
aprecieri asupra convingerilor, aspiraiilor i inclinaiilor sale. Dar daca veni
vorba, ceva totui trebuie sa spun despre eL. i voi risca, bizuindu-m pe fapte
evidente, s-i creionez nu att portretul fidel, ct trsturile generale.
Eu vad n Laksin un foarte nzestrat critic literar de nivelul celor mai
buni critici ai notri din secolul al XlX-lea, i chestia asta i-am spus-o nu o
data. Recunoastea aceasta tradiie n el nsui i o preuia foarte mult i fcea
dovada unei voci limpezi de mare bariton cnd articula: Do-bro-liu-bov.1 Ca
multi alii de la noi, nici el nu-i ddea seama ct pctuia din punct de vedere
estetic o critica, aadar, care nu se emancipase niciodat de o orientare ctre
social, care nu reuise niciodat sa ating nivelul cel mai nalt al intuiiei, ca
atunci cnd un mare artist scrie despre un alt mare artist, aa cum scrie
Ahmatova despre Pukin. Caci darul de mare
1 N. A. Dobroliubov (1836-1861), critic literar, democrat-revolutionar.
(N.t.) critic este ceva rarisim: sa simi arta aa cum o simte un artist, fara ca tu
nsuti culmea sa fii un mare artist.

Laksin descinde n linie dreapta din critica rusa a secolului al XlX-lea.

Aceasta descendenta reiese din urmtoarele fapte: de obicei, articolele lui nu
conin o analiza estetica propriu-zis, ci una sociala, expliciteaz subiectul,
lumineaz pn la capt componenta morala a personajelor (ceea ce este foarte
util i necesar cititorului sovietic slbticit); Laksin este temeinic familiarizat cu
scrierile predecesorilor din care citeaz copios i atunci cnd trebuie; are un fel
al lui de a angaja un dialog viu cu cititorul, se simte ataat de maniera
domoala, foarte savuroasa a expunerii, ceea ce face din simpla lectura a
articolelor lui o placere, iar aceasta este totdeauna o calitate importanta al
oricrui produs literar. Desi, prin cadena i densitatea gndirii, aceasta
maniera de expunere ncetinita a lucrurilor nu mai reusesete sa tina pasul cu
epoca noastr.
Trebuie adugat ca Laksin scrie uneori ntr-o rusa excelenta, ceea ce, n
zilele noastre, a devenit o raritate: multi autori de articole i chiar de cri nu
au nici o idee de ceea ce este limba rusa i mai ales de ceea ce este sintaxa
rusa. De exemplu (este amuzant sa vezi ce-i poate permite cineva sa scrie ntrun gen literar secundar: cnd autorul l analizeaz critic pe propriul sau critic),
articolul despre Ivan Denisovici. Relund i comentnd nuvela, criticul se
strduiete s-i pstreze fundalul lexical corespunztor a trata cu
necazurile, cu coada ntre picioare, boboc procedeu de artist i nu de
critiC. i alt procedeu de artist: Laksin se introduce pe el nsui n articol fie
pentru a-i caracteriza generaia (ei trec pe lng viaa, au lumina verde 1), fie
pentru o directa autoacuzare politica, dar exprimata fin de tot, cu o delicatee
de artist: n zilele cnd Ivan Denisovici merge la schimbarea grzii n plina
iarna, tnrului Laksin i plcea sa priveasc la zidurile Kremlinului,
frumoase, inaccesibile, acoperite de o spoiala de bruma i tocea cursul de
teoria stalinista a limbii. Asemenea atitudine nu este ceva care se afieaz
dintr-un calcul, ea are la origine elanul sincer din acele cteva luni de
provizoriu dezghe hrusciovist, ntr-o vreme cnd te puteai lsa cuprins de
entuziasm i de credina ferma ca asta nu se va mai repeta.
1 Autorii de articole sau cri inofensive care obin cu regularitate
lumina verde a cenzurii. (N.t.)
Daca inem seama i de srguin criticului care, este clar, nu o data i
citete materialele, cnd n lung, cnd n lat; daca adugm i admirabila sa
abilitate de a spune n scris, n condiiile cenzurii lucruri multe i importante,
de a mnui polemica i ironia, n ciuda faptului ca cenzura este de partea
adversarului sau i minile, i dinii, i buzele i sunt imobilizate, atunci trebuie
sa recunoatem un lucru: acest critic a primit multe de la natura, n plus,
dezvoltarea capacitilor sale a fost benefic influenat de lungi boli pe care-le-a
fcut n tineree i care i-au prilejuit bogate lecturi i reflecii.
Dar contextul social-politic, acele semafoare cu lumina verde i
crenelurile inaccesibile ale Kremlinului i-au pus i ele pecetea pe
personalitatea, talentul i destinul criticului. Universitatea a nsemnat pentru
el nu numai un curs sistematic de limba i literatura, ci i un enorm curs de
marxism-leninism, si, ca sa poat lua diploma, a trebuit s-i comprime pe
dragii lui critici din secolul al XlX-lea n favoarea clasicilor ismismului.

(Altminteri, aceasta comprimare nu este un chin chiar aa de cumplit: n multe

privine, ei nu se contrazic deloc unii pe alii, si, din punct de vedere al
utilitarismului, al partizanatului social i mai ales al ateismului perseverent
poziiile lor sunt foarte apropiatE. i acolo unde ei sunt n divergenta, un spirit
suplu poate lua n consideraie o formula de compromis. Din acel moment,
toat Teoria Progresista va fi perceputa nicidecum ca un lucru mort, ci ca un
izvor pentru potolirea setei spirituale.) Alta condiie pentru a reui la
universitate, pentru a te nscrie la doctorat, era aceea de face parte din
Komsomol, i nu ca un membru de rnd, ci ca o persoana cunoscuta ca atare
la facultate. Sunt multi cei care s-au conformat acestei cerine, printre ei
aflndu-se, inei-v rsul, chiar i autorul acestor rnduri, desi nu pentru
doctorat dar aceasta era legea reuitei pentru tinerii sovietici, n anii 30-50.)
Dar se punea problema ce sa faci dup terminarea studiilor, oricare ar fi
fost felul acestora. Caci n fata oricrei hartuiri politice, criticul literar este mai
vulnerabil dect artistul. Cum sa ai caliti ieite din comun si, cu toate
acestea, sa le gseti spatiu de manifestare? Natura i protejeaz ea nsi
creaiile, le nzestreaz cu calitile necesare supravieuirii. Generaia care a
terminat coala medie n preajma glorioasei date (1949) la care Stalin mplinea
aptezeci de ani nu disocia n ea mentalitatea funcionreasca i sinceritatea,
acestea contopindu-se i era capabila sa respire i acolo unde aerul lipsea cu
desvrire. n orice caz, vedem ca Laksin nu s-a sufocat: a condus seminare la
universitate, a devenit un critic mai mult dect onorabil, a fost chiar seful
seciei de critica la Litgazeta; apoi, prin intermediul comisiei nsrcinate cu
gsirea unui succesor pentru sceglov, pierdut de ctre Novi mir, s-a apropiat
din ce n ce mai mult de aceasta revista, se mprietenete cu comitetul de
redacie; Tvardovski l remarca, i oprete alegerea asupra lui i decide iat sa
fac din acest biat o stea pe firmamentul literaturii.
Si s-a fcut stpn pe el, cu nerbdarea geloasa cu care se apropia de
achiziiile lui cele mai bune, i a fcut astfel rost de un condei apt sa confere
revistei un spor de frumusee. Corecta s-a dovedit i alegerea fcut de Laksin:
el gsise unica posibilitate din o suta de a se afirma n anii acetia n tara
aceasta aparat cu credin de aripa robusta a lui Tvardovski. Si, repede,
conlucrarea dintre ei s-a ntrit, pe un dublu plan, artistic i social, doua linii
pe care lui Tvardovski i venea totdeauna foarte greu sa le armonizeze, ai fi zis
ca le percepea cu organe diferite, n schimb, la Laksin totul concura mereu la
pregtirea terenului pentru acord i conciliere. Lenin era o permanenta sursa
de citate care, prin puni fragile, legau ntre ele lucruri ce nu se pot lega.
Constat ca n aprilie 1964 am notat urmtoarele: VI. Lakov1 este primit de
Tvardovski cu mai placere dect ceilali membri ai redaciei, are usa deschisa la
cabinetul sefului. Apropierea dintre Tvardovski i Dementiev data de multa
vreme. Orict de mare ar fi fost nsa aceasta apropiere, Tvardovski, cu flerul lui
de artist, simea ca formulele acestui colaborator al sau erau deja prea
sclerozate, ca trebuia sa lege destinul revistei de cel al tinerei generaii, mai
suple i mai receptive. Pe de alta parte, att ct mi amintesc i pot sa compar
azi lucrurile, opinia lui Laksin, observator atent i sagace, coincidea totdeauna
cu cea a lui Tvardovski, devansnd uneori pe baza de argumente solide i

ceea ce nc nu fusese exprimat. (De altfel, fata deschisa a lui Tvardovski

anuna anticipat gndurile care-l frmntau. Mi-amintesc nu numai ca nici o
disputa, ci i ca nici mcar vreun nceput de obiecie nu-l opunea pe unul
celuilalt. Astfel, nlocuirea primului adjunct fusese pregtit psihologic nainte
de a fi declanat organizatoric de sus n jos si, n felul acesta, socul ei s-a
atenuat
1 Vladimir lakovlevici Laksin. (N.t.) i s-a dovedit suportabil pentru
Tvardovski. n acelai an 1966, Lak-sin a intrat, cum nu se poate mai oportun,
n PEUS si, desigur fara ca acest gest sa contravin n vreun fel concepiei lui
fil0_ zofice despre lume i viaa (desi, n acel an, deja multi intelectuali nu tiau
cum s-o ntind mai repede din acel partid) i numai ostilitatea secretariatului
Uniunii Scriitorilor l-a mpiedicat pe Laksin sa devina n mod oficial prim
adjunct. Lumea se obinuise s-l considere prim pe negociatorul principal cu
cenzura, pe nulitatea din punct de vedere literar, purttoare a numelui de
Kondratovici (A. T., ca unul care-l crease, nu mprtea o asemenea opinie),
dar n realitate, Laksin a fost cel care a devenit primul.
Noi nine nu ne dam seama cu anticipaie de msur n care ne vom
schimba atunci cnd vom ocupa noi funcii, cnd ne vom angaja n noi
activiti. Nu este vorba numai de aspectul exteriortinuta, o alta fata,
mustcioare fm-rasucite, alt fel de mers, folosirea pronumelui de reveren
dumneavoastr n relaia cu cei cu care alta data ne tutuiam. Dar i talentul
tau de critic literar, care oarecum se metamorfozeaz, degenereaz n talent
administrativ, n talent al circumspeciei, al contabilizrii pericolelor ntr-un
cu-vnt, pentru o revista liberala, n talentul mergerii pe frnghie, condiie sine
qua non pentru ca o asemenea revista sa poat aprea. Redactorul sef, poet i
copil, i poate permite ingenuiti i cnd e mnios, i cnd e blnd, i cnd
face promisiuni generoase primul adjunct nsa nu trebuie sa acioneze la
primul impuls al sentimentului, ci, prudent, trebuie s-l corecteze pe sef,
trebuie sa nlture pericolul. Pn acum, predecesorul tau era cel care
ndeplinea aceasta nobila sarcina, iar tu puteai s-i ngdui o mai mare
libertate; dar, acum, cercurile coroanei lui Vladimir Monomahul1 i strng
pielea capului pentru a te chema la ordinE. i daca ti se aduc manuscrisele a
doua surori: incandescentul Pukin sipugaciov al rposatei Marina i pelteaua
searbd i inofensiva a memoriilor scrise de supravieuitoarea Anastasia2, tu,
dup ce vei fi apreciat
1 Coroana garnisita cu blana, zisa a lui Vladimir Monomahul, mare cneaz
al Kievului (1053-1125), insigna i simbol al suveranitii ruse. Ea se gsete
expusa la Palatul Armurilor la Moscova. (N.t.)
2 Marina tvetaeva, mare poeta rusa, nscut n 1892, care a trit multa
vreme n emigraie, a revenit n URSS n 1939 i s-a sinucis n 1941; Anastasia,
sora ei, n-a scris dect amintiri despre Marina i despre alte personaliti
literare. (N.t.) ca amndou surorile sunt talentate, vei pune de-o parte
manuscrisul spleidid prin periculozitatea lui, iar de pe cel netejor vei mai
nltura niscaiva asperiti si, oricum, se cheama ca s-a fcut un pas nainte.
Caci Novi mir, nu-i asa, este unica fclie n tenebrele vieii noastre i nu o
putem lsa sa se sting. Pentru o asemenea revista ce n-ai sacrifica? La ce n-

ai recurge? Numai aici este locul unde se dezvolta literatura noastr, gndirea
noastr, valori crora ideologia marxist-leninista, neleas cum trebuie, nu le
face nici un fel de greuti, n timp ce samizdarul, anumite grupuscule de
tineri, anumite petiii i demonstraii, toate acestea nu sunt dect baliverne.
Extraordinara complexitate a sarcinii vine tocmai din faptul ca acestor rzvrtii
iui la fire nu li se da posibilitatea sa se exprime n fata unui public de o suta
patruzeci de mii de abonai. Iat de ce este mai bine ca tu nsuti, lund-o
naintea cenzurii, sa opreti scrierile prea biciuitoare, tioase, sa remodelezi
convingerile, sa mai tai pe ici, pe colo. De-acum, aceasta nu mai este numai
revista noastr, ci, ntr-un anumit sens, i a ta; nu exista i nu va exista poziie
mai nalta pentru un critic care tie sa scrie rusete, iar tu ai ajuns sa ocupi
aa ceva la o vrsta cnd nici Pukin nu realizase o asemenea performanta,
prin urmare fii mai circumspect dect sunt oamenii la vrsta ta si, tocmai
pentru cauza comuna a literaturii, fereste aceasta revista de trupa redactorilor
nesbuii care nu caut dect sa fac n aa fel ca materialele sa treac, fie ele
i cu iz antisovietic, sa le trimit de proba la cenzura, expunnd revista unui
pericol mortal.
Dup cele ce am scris mai sus despre Dementiev ce uurat trebuie sa
fi respirat redacia dup nlocuirea lui! Dar iat ce spune Doros: Cu Aleksandr
Trifonci poi sa stai de vorba ca de la om la om, dar este suficient ca Laksin sa
intre n cabinet, ca presiunea atmosferica se schimba imediat i-i piere pofta
de a mai discuta.
O noua generaie nu aduce totdeauna o primenire a formelor de via (se
vede destul de bine acest lucru i la echipa conductoare a tarii noastre),
dimpotriv: cu gndul de a face o cariera lunga, se simte obligata sa caute
stabilitatea.
Si criticul nsui? El se schimba? Da, o data cu omul se schimba i
criticul, dar, se nelege, n el exista i ceva care nu se schimba: axa Unicei
Concepii tiinifice despre lume i viaa. Ceea ce, pentru Laksin-ul de alta
data, nu erau dect umbre suprtoare (credina baptistului, naiva i
neputincioasa n comparaie cu bunul simt al mujicului; dar nici suhov1 nu
este n msur sa cuprind, n ansamblul ei, situaia de la tara) acum apare n
culori negre.
Iata-l ca se apuca sa evalueze rolul violentei. Este firesc sa se remarce ca
tocmai violenta, i nu autoperfecionarea, conduce la momentele culminante ale
istoriei. Desigur, pentru personalitile nobile, violenta nu este totdeauna uor
de digerat. Asemenea oameni blnzi i delicai ca Uritki soptesc2 vistor ntre
doua execuii: Totu-n drum e-o neclintire, /Frunz-n codru adormi /Ai
rbdare, caci ca mine, /si tu te vei odihni.3 Acesta este modul necritic n care
criticul preia toat mitologia mincinoasa a istoriei noastre recentE. i aceasta
este msura n care se nelege de ctre unii istoria a doua secole. Daca
Alexandru al II-lea a consimit la nu stiu ce eliberare a ranilor i la alte cioturi
de reforma (cele mai mari din toat istoria Rusiei), atunci el a fost un liberal,
fara voie, iar pentru faptul de a fi nbuit rscoal poloneza din 15 ianuarie
1863 (aceasta deja cu deplinul lui acord), de a-l fi condamnat pe Cernsevski i
pe cteva sute de revoluionari, este un calau care i-a binemeritat bomba.

Dimpotriv, Nikita Hruciov, cu istoricul sau congres al XX-lea, el, care nu i-a
eliberat pe rani, care n-a introdus nici cea mai mica reforma emancipatoare
ct de ct consecventa, el, care a nbuit (fara voia lui) rscoal maghiara i pe
cea din Novocerkassk4, el, care a trimis mii de oameni n lagre ctui de putin
mai blnde dect cele staliniste i a reluat prigoana cumplita mpotriva religiei
este iniiatorul marii micri progresiste contemporane n care revista Novi
mir, fara a-i precupei eforturile, s-a integrat i ea.
Omul nu remarca niciodat cum frmntrile sale sufleteti transpar
prin nfiarea sa exterioara. Nu remarca nici modul n care i
1 Ivan Denisovici suhov, mujic autentic, eroul din O zi din viaa lui Ivan
Denisovici. (N.t.)
2 Cruda ironie: M. S. Uritki a fost preedinte al Cekai la Petrograd.
3 Celebra poezie, imitata dup Goethe, de M. Lermontov. (N.t.)
4 Novocerkassk, ora industrial din regiunea Rostov pe Don. Provocata n
iunie 1962 de o penurie alimentara extrema, aceasta rscoal a fost dur
reprimata. Comandantul trupelor regulate trimise mai nti sa restabileasc
ordinea a refuzat sa traga asupra mulimii i s-a sinucis n fata trupelor sale. A
trebuit sa fie trimise tancurile i uniti speciale ale KGB. Martorii vorbesc de
cinci sute de mori i de mai multe mii de rnii. Primelor relatri despre aceste
evenimente le-au trebuit trei luni ca sa ajung n afara URSS. (N.t.) se modifica
felul de a scrie. Cum te pregteti de multa vreme, cum te-ai fofilat pentru a
ajunge sa scrii articolul despre Maestrul i Margareta, articol care-i sta la
inima.1 i iat, ai reuit, usa e deschisa, poi sa scrii dar nsi pana ta
mpletete i despletete ornamentele reticentelor concepute pentru orice
eventualitate, n interesul pentru Mihail Bulgakov exista, desigur, ingrediente
de senzaional. Hai sa vorbim despre slbiciunile lui (acest hai reda foarte
bine nuana colocviala a exprimrii). Ce face deci acest Bulgakov? ,
subiectivismul criteriilor sale sociale i ale emoiilor sale i ngusta sensibil
orizontul artistic , descrierea concretului social este latura cea mai
vulnerabila a talentului sau (! Sublinierea mea. La drept vorbind, cine ne-a
zugravit Moscova primilor ani ai puterii sovietice n culori att de terse i de
palide, aa cum a fcut-o Bulgakov?!) i apoi din punct de vedere artistic sa
admitem ca nu totul (n roman) este finisat bine i pn la capt . i din punct
de vedere filosofic: aceasta legenda cretin , ca i cnd ar fi vorba de un real
episod al istoriei. Caci se tie bine ca, la Lermontov, Judecata lui Dumnezeu
. nu exprima nicicum un sentiment religios . Desigur, vreun cititor
superstiios i va face poate semnul crucii (aceasta este grimasa drgu
care-i inspira cititorului o ncredere binevoitoare). Dar linia noastr este n
acord cu vechea tradiie marxista ; morala nu numai ca nu este dispreuita
de comunism, ci este condiia necesara a victoriei lui finale Pentru un
asemenea roman alctuit n ntregime din piruete ale fanteziei, din explozii de
rs, n mod tragic inut ascuns timp de treizeci de ani, ct p-aci sa fie distrus
era acesta un articol pe msur? Din nou se manifestau ncetineala de moda
veche, ncetineala mirosind a imitaie, parafraza sinuoasa, excesul manierist de
motto-uri s-a fcut depozit de motto-uri unde s-l amplasezi?) dar gnduri

sltree precum cavaleria lui Woland2 lipsa! Aceasta condiie de om vrjit de

ctre o for malefica 1 Maestrul i Margareta, de Mihail Bulgakov, multa vreme reinut de
cenzura, a fost publicat n URSS n revista Moskva (1966/11 i 1967/1, deci
la douzeci i ase de ani de la moartea autorului), cu numeroase tieturi.
Vduva scriitorului a difuzat prin samizdat pasajele suprimate; acestea au
ajuns astfel n Occident, unde au fost publicate n culegere. Textul integral a
aprut n cele din urma n URSS n 1973. (N.t.)
2 n Maestrul i Margareta, magicianul Woland i suita sa prsesc
Moscova lundu-i pe Margareta i pe Maestru pe cai naripai. (N.t.) nc nu n
prima carte, i aceasta asemnare cu Cogol prin attea trsturi i nclinaii
ale talentului, de unde veneau ele? De ce? i ce modalitate uimitoare de a trata
istoria evanghelica, cu aceasta umilire a lui Cristos, ca i cnd aceasta istorie
ar fi vzut cu ochii Satanei spre ce intete ea, cum trebuie neleas?
Ce povestii acolo, ce rost are asta? Obiecteaz Laksin. i totui pentru
acel articol, cu reverenele sale, el a fost ct p-aci sa intre cu capul n gura
monstrului. Ah! Adevrul, Adevrul Dar iat prudenta: fie, daca te
mulumeti sa scrii asa, n condiiile n care te afli cu gtul ndoit dar daca
din ntmplare gndurile tale nu merg mai sus, nu merg mai departe? n
noiembrie 1968 i-am spus toate acestea lui Laksin n legtur cu articolul lui i
el mi-a rspuns:
Nu vreau sa ma refer la faptul ca cenzura m-a mpiedicat sa spun nu
stiu ce. Eu sunt capabil sa spun totul, chiar cu cenzura.
Deci asta este ceea ce numete el totul!
Si ce se va ntmpla acum, daca aprobarea pentru tiprirea articolului
este din 19 august, iar n noaptea de 21 ncepe urgia mpotriva Cehoslovaciei i
pe 23, cnd nc nu exista un exemplar de semnalizare, n-ar fi deloc greu sa se
dea la distrus tot tirajul; deci ce se va ntmpla daca n aceasta conjunctura,
printr-un telefon de la comitetul raional de partid se cere un fleac de
formalitate, o rezoluie care nu angajeaz la nimic, ci nu face dect sa sprijine
ocupaia, care, oricum, i fara asta s-a desfurat victorios de ce sa nu se
adopte aceasta rezoluie? De partea cui vei nclina cnd te vei duce la dacea lui
Tvardovski?
Poate ca Laksin nu gndea chiar aa dar aa aciona.
Iar Tvardovski care, pn mai ieri, gndea i credea ntocmai asa, a
nceput deodata sa oscileze, sa se ndoiasc, sa intre n deruta.
Si din acele luni ale lui 1968, cnd am terminat Arhipelagul i cnd
Tvardovski fcea un aa de vizibil efort de aprofundare, de cercetare am simit
cum creste n mine tentaia de a i-l da s-l citeasc. El avea nevoie de acest
lucru ca de un sprijin de ndejde; acesta l-ar fi scutit de cavalcade lungi i
drumuri cotite prin istoria noastr recenta. Dar existau obstacole:
Minor: sa scot Arhipelagul din ascunztoarea lui adnca i n cele cinci
zile, cte i erau necesare lui A. T. Ca s-l citeasc, sa locuim mpreuna, sa nu
pierd cartea din vedere;
Major: ndat ce va fi but un pahar n plus, el nu va mai pas -tra
secretul, va ncepe sa mprteasc i altora impresiile sale i taina tainelor

mele va rsufl, va rsufla. [Bnuind-o, nu stiu de CQ de aceeai slbiciune

omeneasca, de incapacitatea de a pastra un secret, n-am putut s-i dau s-mi
citeasc operele clandestine (mcar Cercul sa i-l fi dat) nici mcar Ahmatovei
unei asemenea poetese! Unei contemporane! Mi-a fost frica. Astfel, ea a murit
fara sa fi citit vreun rnd din cele scrise de mine.]
Cu privire la Arhipelag convenirm totui ca n noiembrie sa i-l duc lui
Trifonci. nsa, sosind la el, mi-a fost dat sa constat ca nu se putea tine pe
picioare; i-a fcut apariia, a nceput din nou s-i toarne coniac pentru nu
stiu ce aniversare, l-a cuprins iari sfreal. Apoi n-a mai dat pe la redacie
pe motiv c-i amenaja la dacea nu stiu ce camera biblioteca.
Asa stnd lucrurile, mi-am ascuns Arhipelagul.
M-am ntlnit cu A. T. Cteva zile mai trziu, pe 29 noiembrie. Tocmai
ieea de la o adunare a organizaiei de partid a redaciei. Destul de cherchelit,
foarte afabil, ma mbria pe loc.
Ce, s-a terminat adunarea?
Pai nu sunt eu preedinte acolo. M-au vzut ca am venit, am stat ct
am stat este suficient!
Bineneles, s-a luat de barba meA. i apoi, dintr-o data autocritic:
Cnd ai sa fii celebru i bogat, sa nu-i instaleze camere-du-lapuri.
Dar, pe de alta parte, ce sa faci cu crile ce ti se ofer? Ti se trimit, ti se trimit,
cu nemiluita Toi spera sa li se fac o recenzie n Novi mir. Rspunsul meu
pentru ei este urmtorul: tii cum a ajuns Ivan Denisovici la redacie? Prin
ghieul registraturii, n plus, autorul, din neatenie, nu i-a scris adresa i a
trebuit s-l caut prin miliia judiciara.
Legenda noua, i nu fara tendina.
n aceste zile au avut loc alegeri la Academia de tiine. La secia de limba
rusa a candidat i Tvardovski, dar, urmare a presiunilor venite de sus, i s-a
mpiedicat alegerea. Foarte mhnit. Totui:
Pentru amorul propriu este suficient ca despre candidatura ^ea s-a
scris la gazeta.
De la mine a aflat ca, la votul general, fizico-matematicienii l-au Wmis la
plimbare pe Leonov. Mulumit.
Dar iat o noua alarma: alaltieri, la BBC, a fost o emisiune
provocatoare, care schimba tot tabloul. Despre ce este vorba? Au transmis
extrase din scrisoarea lui ctre Fedin- si cu o exactitate absoluta! Cum a putut
sa transpire asta?
Cnd te gndeti ca este o chestiune de acum zece luni!
ntr-adevr, cum? Nici mie nu mi-ai dat-o s-o citesc dect inndu-m
zvorit aici n cabinet, interzicndu-mi s-o scot afara!
A. T. (copilrete mulumit de gselnia sa):
Nu puteai totui sa copiezi toate cele aptesprezece pagini!
(Exact, nu copiasem atunci dect patru, un rezumat.)
Totui mai spera:
Poate ca nu le au pe toate aptesprezece!
Eu: -La samizdat este toat scrisoarea. La Riazan mi-au adus-o nite
oameni care nu aparin nici unui cerc literar; sunt nite medici.

 i totul este exact?

Absolut exact!
A. T. Este uluit de ct de inavuabile sunt aceste cai, dar mai mult cu
placere dect cu spaima. Acum nsa el aproba BBC-ul i faptul ca acesta da
citire Pavilionului cancerosilor- perfect, sa citeasc, ncepu sa ofteze, dar fara
urma de gelozie:
n Europa, gloria dumitale este deja mai mare dect a mea. Pentru
aceasta aveam traducerea mea: astzi n armata daca te prinde cu caietul
albastru al lui Novi mir adus din civilie, te duce la lociitorul politic, ca
pentru colportare de literatura clandestina. Iat, aceasta este adevrata glorie.
El, schimbnd subiectul:
Totui dulapul arata bine, cu toate ca este din materialul cel mai ieftin,
din frasin! Data viitoare cnd ai sa vii la mine, daca n-o sa te grbeti
Cnd s-a ntmplat sa nu fiu grbit Cnd s-a ntmplat asta? mi
propune din nou bani:
O mie? Doua mii? Trei mii? Alta data se spunea: punga mea e punga
dumitale, acum se spune: carnetul meu de economii e carnetul dumitale de
economii!
Eu am refuzat din nou. Mcar daca as primi 60% pentru Canceroi, n
loc de 25%. mi sunt necesare ncasri sigure pe ani, ca sa stiu din ce triesc.
Se tulbura. Acest lucru e mai greu pentru el. Chestiunea este ca trebuie
sa treac din nou pe la efi, pe la contabilitatea Izvestiei si, nainte de a ajunge
acolo, pe la tnrul Hitrov, colaboratorul sau reticent i circumspect.
Iat ca vine Hitrov, poate ca are vreo idee.
(A. T. Va aranja sa mi se fac i aceasta ultima plata La toate relele,
acelai leac n ciuda lui Laksin i Kondratovici care obiectau ca asta ar putea
s-i duneze revistei.)
Apoi, aflnd ca predasem un scenariu la Mosfilm, ncepu s-mi ceara, cu
insistenta beivului reclamnd phrelul la care nu mai are voie, s-i dau
scenariul, i imediat!
Am nceput s-l caut n servieta; A. T., imediat, cu un aer de om gelos:
Te ai mai bine cu parterul dect cu primul etaj?
(La primul etaj se gseau principalii membri ai colegiului de redacie; la
parter, toi funcionarii ceilali i secia proza; totdeauna aici mi lsam servieta,
drept pentru care totdeauna A. T. Ma ge-lozea.)
Am subtilizat foile subversive (numerotate numai cu litere), acelea despre
alegeri, iar pe celelalte i le-am adus lui A. T. La o ora dup ce s-a terminat
adunarea de partid, echipa n plen era deja aplecata asupra Parazitului meu, i
deja A. T. Cerea.
Dreptul primei nopi ne revine noua! S-i previi pe cei de la Mosfilm ca
dreptul primei publicri i revine revistei Novi miri Asta era nainte ca ei s-l fi
citit n amnunt.
Dar iat un lucru interesant, notat n carnetul meu: desi chiar n acele
zile Pravda ma atacase, acest fapt nu i-a gsit nici mcar o vaga reflectare n
convorbirea mea cu Trifonci! Chiar i pentru el sudlmile proferate de Pravda
erau de-acuma egale cu zero! Ce timpuri!

Dup aceea, am convenit cu A. T. Ca runda urmtoare de citire a

Arhipelagului sa aib loc n patru zile din mai 1969 (ziua Victoriei cdea ntr-o
vineri i deci se fcea o punte pn luni), la csua mea de vntoare (era
numele dezmierdtor pe care el, fara sa fi vzut-o, l gsise pentru dacea mea
modesta de pe malul Is-tiei). Dar cnd sa ne rentlnim, A. T. A avut din nou o
cdere, nu prea jos, nc treac-mearg. Aflnd ca Laksin urma s-l viziteze la
Pahra, am dat o fuga pn la apartamentul lui Laksin, i-am n-ntfnat un mesaj
de mbrbtare pentru Trifonci si, lui Laksin nsui, -am adresat aceasta
rugminte: insistai pe lng el, convingeti-l sa vina la mine, caci asta l va
ajuta sa reziste, sa apere revista. (Nu gsisem pn atunci rgazul de a privi
mai atent lucrurile i de a reflecta: de fapt, pentru scopurile cumini ale lui
Laksin, influenta mea asupra lui A. T. Era ruintoare, n virtutea unui vechi
obicei datnd din vremea lui Ivan Denisovici, eu vedeam n Laksin un aliat
natural. Or, de multa vreme lucrurile nu mai stteau asa.) Politicos amical, dar,
poate, cu gndul n alta parte, Laksin mi-a fcut semn ca se altura
preocuprii mele. Am priceput: nu, n-o sa ncerce el s-l conving n sensul
dorit de mine. Cu att mai mult cu ct Tvar-dovski ar zbovi la mine i luni i
cu ct, n acea zi de luni, s-ar primi la redacie un telefon important de la
Voronkov, i toate considerentele unei diplomaii calculate l obligau pe sef sa
fie la postul lui n momentul n care se va da acel telefon. (Pe tcute se strngea
cercul njurai lui Tvardovski, se aplica acum o tactica noua: se fcea presiune
asupra lui ntre patru ochi pentru a-l determina sa se retrag de buna voie.)
Numai ca rtcind prin labirinturi ntortocheate, diplomaia ignora cerul.
Tvardovski, tocmai pentru aceasta rezistenta ascunsa, avea nevoie de o
fermitate ireductibila precum aceea n care te educa scoala din Arhipelagul
lagrelor.
Nu, A. T. Nu a venit. De florile mrului trsem cartea dup minE. i am
ascuns-o din nou lui avea s-i rmn necunoscuta pentru eternitate.
Asa triam noi: ne frecam unul de altul, dar el nu putea sa ma citeasca1.
1 n zorul permanent al luptei mele i din cauza permanentelor noastre
divergente n materie de tactica, eu cu el niciodat nu ne-am aplecat cu
seriozitate asupra fenomenului literar n toat ntinderea lui din trecut pn
n viitor. Tvardovski era foarte credincios tradiiei clasice i avea o atitudine
foarte ostila fata de inovaiile scamatoresti: el parca prevedea cum n curnd
tnra generaie de scriitori nu se va da napoi de la nimic ca sa dinamiteze
nsi literatura rusa. De ce la vremea aceea n-am fost mai uniti n fata acestui
pericol? Pentru ca eu nu vedeam aa de departe, eram angajat cu totul n lupta
cu bastioanele minciunii sovietice, dar i pe el l hartuiau, n principal, nite
gunoi clasici sovietici; la data aceea nc nu existau simptome ale unei noi
deteriorri. Toate acestea erau tancuri ale acelui lant muntos pe care de-acum
ncolo urma s-l strbat contiina rusa care trebuia sa aib grija sa nu se
prvleasc nici n hul colilor de stnca ai national-bolsevismului, nici n
mlatina unei confuze utopii populiste internaionaliste (fara apartenenta
naional). (Adnotare din 1986.)
Din hiul deceniilor sale de functionar-deputat-laureat, Tvar-dovski
evada prin lungi i ntortocheate ocoluri. Si, nainte de toate, firete, se strduia

sa strbat acest drum calare pe omologatul clu de plugrie al poeziei sale. n

lunile sufocante de dup reprimarea Cehoslovaciei, a scris n primul rnd poezii
disparate: nfnarie, care au luat apoi amploarea unui poem Dreptul
memoriei. L-a terminat chiar n acele luni ale primverii lui 1969, cnd eu nam reuit s-l fac sa vina pentru a citi Arhipelagul. El tria, srcuul, cu
impresia sincera ca era pe punctul de a rosti un cuvnt nou, important, de a
sfia valul de deasupra unor domenii cunoscute pn atunci doar de civa,
de a aduce eliberarea gndirii nu numai lui nsui, ci i milioanelor de cititori
nsetai (care peau deja de multa vreme cu un avans de kilometri fata de el!).
Cu mare dragoste i sperana corecta el acest poem deja n paltul respins de
cenzura si, n vara lui 1969, se pregtea din nou s-l promoveze pe undeva pe
sus. (Destin al unui redactor sef. n revista lui n-avea dreptul s-i publice
poemul la care inea aa de mult!) n iulie mi-a dat paltul i m-a rugat
insistent s-mi relatez n scris impresiile. L-am citit i m-a cuprins
descurajarea, am rmas perplex: ce s-i scriu? Ce s-i spun? Evident, din nou
Stalin (totul se ncheie cu el?), i fiul nu raspunde pentru tatl lui, dar apoi si
eticheta de fiu de duman al poporului, i tara nsi se prea ca n-are Un
numr suficient de fii purtnd stigmatul; i pentru prima data n treizeci de
ani! Apropo de propriul sau tata i de pietatea lui filiala fata de acesta Hai!
Hai! nc putin! Dar nu, el n-avea elan i ndat i ddea n petic: n acelai
bou-vagon cu chiaburii, spre locul de deportare, tatl autorului Se inea
mndru i distant De cei cu care-avea aceeai soarta Doar el slvea puterea
sovietica Printre acei ce-o dumneau.
Rezultatul a fost reabilitarea propriei sale familii; i atunci, cei
cincisprezece milioane ei n-au dect sa piar n tundra i taiga? Cu Stalin,
Tvardovski nu se mai putea mpca, dar: Mereu parca-i aveai alturi Acel ce
ce voia ovaii
Al crui chip triete venic Acel n care, smerit, al meu Printe vedea
nvtorul.
Cum as putea reaciona la acest poem i ce as putea spune despre el?
Pentru anul 1969, Aleksandr Trifonovici, era de ateptat mai multa substana,
mai multa vigoare, mai mult curaj!
n general, Tvardovski i colegiul redacional condus de el i fceau o
idee exagerata despre msura n care ei reprezentau pulsul gndirii de
avangarda, despre msura n care cluzeau i comandau viaa sociala a
ntregii tari. (De multa vreme micrile de autentic protest i de lupta se
desfurau impetuos ignorndu-i.) La redacie, dup ce grupuri-grupuri ineau
edine de cteva ore, se completau i se convingeau reciproc n aa fel nct se
crea aparenta ca ei, membrii colegiului redacional, erau un centru spiritual
dinamic, exclusivist n posesiunea adevrului, n aceasta viziune, autorii erau
nvcei ai colectivului redacional, de la ei nu era de ateptat vreun semnal
luminos.
n iarna 1968-1969, aflndu-m din nou n izba ntunecoasa de la
Solotcea, m-am tot codit cteva luni, mi-era frica sa ma apuc de R-17; prea
nalt mi se prea prleazul din fata mea, i mai era i frig, trebuia sa stai cu
apte haine pe tine, nu puteai, sa te faci comod, n aceste condiii ma plimbam

ore ntregi prin pdure si, din mers, citeam Novi mir, am citit pagina cu pagina
un ntreg pachet, peste douzeci de numere la rnd pe care pn atunci, presat
de treburi, nu reuisem sa le citesc i aa am ajuns s-mi fac o idee de
ansamblu asupra revistei. Desigur, lectura mai agreabila i mai plina de folos
intelectual nu exista n URSS. Lectura apta sa mprospteze gndirea, s-i
imprime o micare browniana. Supla gimnastica intelectuala. O revista
totdeauna nobila, cinstita, contiincioas (daca iertam, daca srim sute de
pagini sterile sau dezgusttoare, semnate de publiciti obtuji, revoluionari cu
voie de la autoriti, internaionaliti i patrioi n serviciul autoritilor).
Dar aceasta caracterizare este valabila numai daca se face comparaie
ntre Novi mir i tot ceea ce se tiprete. Daca nsa se pune problema alegerii
ntre revista n chestiune i ceva din samizdat cine nu va prefera samizdatul?
Pe msur ce n anii 60 se dezvolta, neautorizat, producia de texte
dactilografiate, viaa adevrat le iriga tot mai mult pe acestea, fenomen pe
care, n mod tragic, redacia lui Novi mir nu-l nelegea; i adjuncii,
adunndu-se n cabinetul lui Tvardovski, planificau, fara sa clipeasc, strategia
gn-dirii naionale. Poate ca cea mai nereuit dintre asemenea ncercri a fost
articolul lui Dementiev (NM- 1969, nr. 4, aprut nsa n iunie) al acestui
Dementiev care nu mai era de mult membru al redaciei creia nsa continua
s-i fie foarte apropiata sursa de inspiraie n materie de ideologie i prieten
zelos, om de-al casei.
Povestea acestui nefericit articol trebuie fie s-o trecem cu totul sub
tcere, fie s-o puricam mai n detaliu. Ea s-ar prea ca ne abate de la axul
acestei cri, dar eu am un anumit motiv sa n-o eludez.
n 1968 au fost publicate n Tnra garda doua articole de Cealmaev,
publicist mediocru i obscur (dar n spatele lui exista, probabil, cineva un pic
mai inteligent), care au declanat o lunga polemica n coloanele ziarelor i ale
revistelor. Fara cap i fara coada, aducnd o grmad de materiale puse cu
lopata (luate din toate locurile pn la care a putut el s-i ntind braele),
agramate ca nivel, strident declamatoare ca maniera, peticite haotic cu citate
trase de par, pretinznd rizibil ca traseaz contururile eseniale ale procesului
spiritual, o orientare n cultura universala i o perspectiva globala a micrii
gndirii artistice; nu fara motiv totui aceste articole i-au atras un val de
indignare venit din diferite parti: pe gura mpnat cu dinii fali ai dogmei a
ieit nu un discurs, ci mormitul unui mut dezobinuit a mai vorbi, un
mormit de nostalgie pentru ideea naional confuz amintita. Desigur, aceasta
idee era toarsa i ntoarsa n spiritul politicii oficiale i detestabil creditata cu o
importanta pe care n-o avea. Se fcea acest lucru prin elogierea excesiva a
caracterului rus (numai noua ne sta n caracter sa cutm adevrul, sa
cultivam cinstea i dreptatea! Numai la noi se afla izvorul sacru i torentul
luminos al ideilor), prin ponegrirea Occidentului (cantitate neglijabila, se
sufoca de preaplinul sau de ura n timp ce la noi abunda iubirea!),
mergnd pn la a denuna n el parlamentarismul prematur, pn la a-l
chema n sprijin pe Dostoievski (ei susin ca Dostoievski, blamnd socialismul,
blameaz, de fapt, Occidentul burghez). Bineneles, aceasta idee era gtit n
straiele ponosite ale comuno-patriotismului; autorul repeta la tot pasul jura-

mntul comunist, se prosterna cu fruntea pn la pmnt n fata ideologiei,

proslvea revoluia sngeroasa ca pe o frumoasa fapta srbtoreasca i
chiar prin aceasta intra ntr-o contradicie ruintoare, pentru ca esena
comunismului reprezint negaia violenta a oricrei idei naionale (asa cum s-a
verificat acest lucru pe solul nostru), pentru ca nu poi sa fii i comunist i rus,
i comunist i francez trebuie sa alegi.
Dar iat ce este uimitor: din acest mormit ieeau laude la adresa
sfinilor i preafericiilor, zmislii din ateptarea miracolului, a binelui
mngietor, i chiar civa dintre acetia sunt nominalizai, greindu-se pe ici,
pe colo: Serghei din Radonej, patriarhul Hermogen, loan din Kronstadt, Serafim
din Sarov1-i este pomenita Rusia care se duce a lui Korin2 (se nelege,
lipsita de sentimentul religios); i nostalgia populara a unei fete morale; i
Dostoievski, citat cu simpatie n unele dintre pasajele sale destul de pioase; i
chiar, o data Din adncimf, dar incognito; i alta data o aluzie directa la Hristos
spu-nnd ca el i scuturase vesmintele deasupra poienii; se percepea chiar
cum rzbate (era cel mai bun pasaj) avertismentul, greu de nelesuri, de a nu
face pcatul sa rspundem cu violenta la violenta; i mpotriva cruzimii, i
mpotriva nstrinrii reciproce a inimilor iat ceva ce nu mai era dup Lenin!
i nu era nicicum poziia leninista aceea de pe care ei i obiectau lui Gorki (!),
aprnd cuvntul spiritului mpotriva celui al bazarului; se fcea chiar o aluzie
la dimensiunea istoriei milenare a Rusiei, istorie n care se neac
formaiunile, menionndu-se ca totui cteva dintre ele se instaleaz n
aceasta (din laitate, nu se meniona socialismul); i se spunea un cuvnt chiar
despre faptul consumat al nimicirii naiunii ruse numai ca, reieea, vina
pentru aceasta n-o purta Ceka i nici Ceon4 ci dezvoltarea burgheziei
negustorii rui, poate; i pentru pauperizarea satului nostru contemporan se
arata cu degetul la cele de ordin spiritual cnd stenii se nghesuie la
cinematograf, precum se nghesuiau alta data la priveghiul de vecernie; ici-colo
se aplica, n treact, cte o lovitura palatelor de aluminiu, lui Bazarov5.
Aadar, putem evidenia, enumera i aprecia unele idei coninute n acest
articol sau n alte articole din Tnra garda, scrise n acelai spirit, absolut
surprinztoare pentru presa sovietica:
1 Sfntul Serghei din Radonej (1314-1392), una dintre figurile monahale
ruseti cele mai venerate. Patriarhul Hermogen, patriarh al tuturor Rusiilor din
1606 la 1612, n Epoca Tulburrilor; victima a uneltirii boierilor din Moscova i
a polonezilor care l-au lsat sa moara de foame. Loan Sergheiev (1829-1908),
protopop de Kronstadt, precursor n materie de liturghie i de apostolat social
i autor de lucrri de teologie precum Viaa mea ntru Hristos; el a dobndit din
timpul vieii o popularitate extraordinara. Serafim Mosnin, clugr care a trit
ca anahoret n pustiul de la Sarov nainte de a deveni stareul celebru al
timpurilor moderne (1760-1833). (N.t.)
2 Serie de pnze, destul de convenionale, consacrate bunelor vremi de
odinioar. Korin, discipol al lui Nesterov, a trit din 1892 pn n 1967. (N.t.)
3 Din adncimi, culegere de articole asupra revoluiei ruse. Datorata n
cea mai mare partea acelorai scriitori ca i Vehi (Jaloane). Prima ediie,
realizata clandestin n 1921, a fost confiscata. (N.t.)

4 Ceon: Ceast osobogo naznaceniia (Unitate cu destinaie speciala);

detaamente militare de represiune. (N.t.)
5 Bazarov, personaj din Prini i copii, de Turgheniev; tipul clasic al
nihilismului n maniera ruseasca. (N.t.)
1) Preferina morala data pustnicilor, cavalerilor spiritului, cretinilor
de rit vechi asupra democrailor revoluionari; felul n care primii atrgeau pe
multi, de la Cernsevski la Kerenski. (Sincer sa fiu, ma altur.)
2) n discuiile de la revista Sovremennik1, valorile culturale ale anilor 30
ai secolului al XlX-lea au degenerat i s-au acoperit de cocleala publicistica. (Au
avut ele vreodat valoare de eternitate! Au degenerat, desigur.)
3) Peredvijnikii2 (Itineranii) n-au exprimat nostalgia populara a unui
ideal de frumusee, a unei morale, n timp ce Nesterov i Vrubel au fcut-o sa
renasc. (Nu se poate contesta.)
4) n anii 10 ai secolului al XX-lea, cultura rusa a fcut pasi noi n
evoluia artistica a umanitii i reprouri lui Gorki (!) pentru faptul de a fi
scuipat asupra acestui deceniu. (Nici o ndoiala n aceasta privin.)
5) Poporul vrea sa fie nu numai satul, ci i venic. (si daca nu mai este
asa, atunci noi nu mai valoram nimic.)
6) Pmntul este valoarea eterna i obligatorie: te-ai rupt de el, ai
terminat cu viaa. (Da, tot aa simt i eu, asta este i convingerea meA. i
Dostoievski a exclamat: Daca vrei ca omenirea sa evolueze spre mai bine
Atunci mproprietariti-o cu pmnt! Pmntul are ceva sacramental O
naiune trebuie sa se nasc i sa se nalte pe pmntul, pe solul pe care cresc
griul i copacii. *)
7) Satul este reazemul tradiiilor naionale. (Trziu. Astzi, vai, satul nu
mai este acest reazem, pentru ca a fost omort. Dar a avut un asemenea rol. A
fost un asemenea reazem Sankt-Petersburgul tarilor? Sau este aa ceva
Moscova cincinalelor?)
8) Negustorimea exprima i ea cu strlucire spiritul national rus. (Da, nu
mai putin dect rnimea. Negustorimea a fost cel mai mare cheag de energie
naional.)
9) Graiul popular este hrana poeziei. (La aceasta subscriu i eu.)
10) La noi a aprut o mica burghezie cultivata. (Da! i este o clasa
execrabila acest strat imens, care i-a nsuit o cultura substandard, acest trib
instruit care i-a arogat titlul de intelectualitate; or, intelectualitatea n-ar putea
fi dect o autentica elita creatoare, foarte putin numeroasa, individualista pn
n mduva oaseloR. i n acest trib intra tot aparatul de partid.)
11) Tnrul din tara noastr este supus unui proces de despersonalizare
prin: limbajul gunos care ruineaz gndirea i simirea; vacarmul televiziunii;
avalana filmelor.
ntr-un cuvnt, n anii 20 i 30, autorii unor asemenea articole ar fi
fcut imediat cunotin cu GPU i ar fi fost mpucai fara ntrziere. Pn
ctre 1933, pentru o adiere de sentiment rus (sau cum se spunea atunci
sen1 Revista ntemeiata de Pukin. (N.t.)

2 Pictori realiti de avangarda din a doua jumtate a secolului al XlX-lea

care organizau expoziii artistice ambulante. (N.t.)
Jurnalul unui scriitor, 1876, iulie-august, cap. IV, 4.
iment albgardist, sau, injurios la adresa mujicilor, rusoneaosist) te
executa, te prigonea, te deporta (sa ne amintim fie i numai de articolele
denuntoare ale lui Osip Beskin mpotriva lui Kliuev i Klcikov)1. Apoi, putin
cte putin, s-a dat fru liber acestui sentiment, dar revopsit n rou, nvluit n
pnza rosie, obligatoriu marcat cu fierul unui ateism prjolitor, nsa copiii de
rani (si de negustori? i poate i de preoi?), deci aceti copii ajuni cu bine la
vrsta adolescentei, dar murdrii, nelai, vndui pentru carnetul rou de
partid, erau totui cuprini uneori, ca de o nostalgie a paradisului pierdut, de
un autentic sentiment national care nu se lsase distrus. Pe careva dintre ei
acest sentiment l mpinsese sa scrie aceste articole, sa le ajute sa rzbat prin
redacie i cenzura i sa vad lumina tiparului.
Si se nelege ca n lunile acelea, presa sovietica oficiala, ncepnd cu
Kom-munist, a dojenit aspru Tnra garafa pentru aceste articole.
Dezaprobarea a fost unanima, dup cum scrie Dementiev, i aprut evident
ca nu avea sens sa se continue dialogul. Dar comuno-patriotii de la Tnra
garda au ncercat, i dup scandalul provocat de articolele lui Cealmaev, sa
susin combinaia nefireasca dintre a fi rus i a fi comunist, aceasta
mperechere dintre dulu i scroafa, de aceeai valoare ca i dialogul dintre
comuniti i cretini atta timp ct comunitii n-au preluat puterea.
Dar, despre toate acestea, poate ca nu s-ar fi tiut nimic, nu s-ar fi fcut
nici o meniune, i eseurile mele s-ar fi redus cu cteva pagini stufoase, daca
redaciei lui Navi mir nu i-ar fi venit nitam-nisam ideea nefericita de a se ralia
la hituiala generala, ba mai i ncredinndu-i dezafectatului Dementiev
sarcina de a scrie un nou articol.
Daca vom readuce n memorie deceniile de literatura sovietica, uvoiul de
laturi deversat de diverii nchintori la altarul puterii, cum au fost napostovienii, litfrontovienii i rappienii2, de Enciclopedia literara a anilor 19291933, i apoi de clica oficiala a Uniunii Scriitorilor atunci ntr-adevr,
articolele lui Cealmaev nu se vor mai nfia ca specimenul cel mai rau. Ce i-a
suprat i i-a revoltat deci aa de tare pe cei de la Novii miri Impulsul emoional
l-a dat dorina lor de a se rzbuna pentru venica har-tuiala la care erau
supui: dintre toi cinii care mucau n permanenta revista Novi mir, unul
comisese o greeal, prsise haita i acum era muscat de ai sai. Sesiznd
despre ce este vorba, cei de la Novi mir i-au zis ca era momentul sa loveasc
i ei. Ce arma aveau la dispoziie7 marxismul, desigur, nvtura
revoluionar cea mai pura! Lui Dementiev, asta-i venea foarte
1 Articole aprute n 1930 n diverse reviste i care-i nvinoveau de
spirit chiaburesc, ntre alii, pe scriitorii N. A. Kliuev (1887-1937) i S. A.
Klcikov (1889-1940), reprezentani ai micrii zise neotaranesti. (N.t.)
2 Napostovieni, membri ai redaciei revistei Na literaturnom postu (La
postul de lupta pentru literatura). Opoziia de stnga a efemerului Front
literar (litfrontovienii) a atacat n 1930 i aceasta revista i RAPP (Asociaia rusa
a scriitorilor proletari), care a aprut din 1925 pn n 1932. (N.t.) la ndemna!

Dar n redacie exista cel putin o persoana Tvardovski care ar fi putut s-i
aminteasc i sa neleag proverbul: nu chema lupul sa te apere de dini. Nici
ca sa te apere de furia crinilor dezlnuii sa nu chemi lupul marxismului, mai
bine lovete-i cu un bat cinstit, dar sa nu chemi lupul. Pentru ca pn la urma
lupul te halete i pe tine pe nemestecate.
Dar chestiunea consta tocmai n aceea ca, pentru Novi mir, marxismul
nu era un balast pe care cenzura i-l pusese n crca; marxismul, dimpotriv,
era conceput ca Unica Doctrina Adevrat, cu singura condiie de a fi luata n
puritatea ei originara. La fel i ateismul, element foarte necesar pentru
aceasta intervenie, era convingerea intima, sincera a ntregului colegiu
redacional al lui Novi mir, inclusiv, vai, a lui TvardovskI. i de aceea
argumentaia i tonul acestei intervenii dezonorante a revistei nu aa de
putin timp nainte de sfritul ei nu erau ntmpltoare i nu le-au aprut n
toat falsitatea lor. (Se spune ca Doros a fost mpotriva acestui articol.) n
proiectul iniial, nc neasternut pe hrtie, nc n discuie la cabinet, cei de la
Novi mir aveau, evident, i considerente pe deplin juste: pe un ton isteric,
aceasta banda ponegrete Occidentul nu numai ca Occident capitalist (de
ponegrirea acestei ipostaze a Occidentului marxitilor nu le pare rau, nici lui
Dementiev), ci i ca pseudonim a tot ce aspira la libertate n tara noastr (n
contrast cu ceea ce ne nva marxismul, aceste aspiraii progresiste sunt
susinute, nu stiu din ce motive, chiar de ctre blamatul Occident), ca
pseudonim al intelectualitii i al lui Novi mir nsui, n articolele Tinerei
grzi se pedaleaz ntr-un mod prea suspect pe temeliile populare, micile
biserici, satul, pmntul. Dar n tara noastr domnete o asemenea confuzie i
o asemenea ncordare nct este suficient sa pronuni laudativ cuvntul popor
ca sa fie ndat interpretat ca arde-l pe intelectual! (vai, cu 80%, este vorba
de tribul instruit, dar din ce este alctuit poporul, asta este marea
necunoscuta.); daca pronuni laudativ cuvntul sat nseamn ca amenini
oraul, cuvntul pmnt nseamn repro la adresa asfaltului. Aadar,
mpotriva acestor ameninri secrete, neexprimate, adpostindu-te sub
pseudonimul internaionalismului i folosindu-te de toate subterfugiile
marxismului dialectic la lupta, Aleksandr Grigorici!
Si iat, cu erudiie profesorala, identificnd cu uurin ceea ce era
agramat i ridicol n articolele semidocilor de la Tnra garda (ce vrei
dumneavoastr, s-au tiat capete pe douzeci i cinci de etaje n acest popor,
cum sa te mai miri de acest mormit de liliputani?), criticul novomirian a intit
ca un berbec n bre bine explorata, deminata, lipsita de pericole, n care,
ncepnd din anii 20, se tot intise la sigur, i n legtur cu care puterea este
nc i astzi foarte bucuroasa ca lucrurile stau aa cum stau.
Criticul nu uita misiunea pentru care a fost lansat n arena sa loveasc
i sa demoleze, fara a-i pune prea mult problema daca pe undeva pe-acolo nu
exista niscaiva urme de via, el cluzindu-se astfel de considerente care tin
nu de adevr, ci de tactica, ncepnd cu istoria de demult, el, fara sa freamte,
nu poate sa aud vorbindu-se de pustnici, de patriarhi; nici sa tolereze
laude la adresa anilor 10, de vreme ce acetia au fost condamnai cu asprime
de ctre tovarul Lenin i de ctre tovarul Gorki; deja sus de elan, de fora

obiceiului, desi aceasta n-are nici o legtur cu discuia, trebuie ca de doua ori
s-i ia la refec pe cei de la Vehf: enciclopedia apostaziei, culegere infama;
trebuie sa dea cu copita, la grmad, n Leontiev, n Aksakov i chiar n
Kliucevski2, n ideea de glie 3, n slavofilie, i ce-o sa le contrapunern?
tiina noastr. (Ah, i curcile rid de tiina voastr!
Ct fac doi ori doi dup prerea Comitetului Central?) De altfel
partidul ne nva (dar numai ncepnd din 1934) sa nu renunm la
motenirea trecutului, i n aceasta motenire, Dementiev i cuprinde cu
generozitate si pe Cemsevski, i pe Dosto-ievski (unul chema oamenii sa
puna mna pe topor, celalalt i chema sa se pociasc, ar trebui fcut o
alegere), i chiar, daca vrei Treimea lui Rubliov (ncepnd din 1943, i acest
lucru este posibil).
Din tot ce tine de biserica, elementele care i dau criticului comunist cei
mai multi fiori sunt elocventa ecleziastica vicioasa (poezia cea mai elevata!),
templele primitoare, bisericile triste la poeii Tinerei grzi. (Oricum ar fi
versurile respective, durerea este indubitabila, compasiunea sincera: biserica
dispare sub apa.
Voi rezista, o voi salva, dar daca Valu-nspumat ne va amenina, Ma voi
lipi de ea i pe-amndoi ne va-nghiti adncul.)
Dar reacia lui Dementiev este rece i falsa: Evenimentul nu este deloc
dintre cele vesele, starea de exaltare nu este de trebuin, tema bisericeasca
reclama o abordare mai bine gndita, mai sobra. (O abordare mai bine gndita dect aceea a bisericilor de la noi care au fost demolate? Asta s-a fcut sub
Hruciov, cu buldozerele. Oricum ar fi fost Tnra garda, ea apar acolo religia,
fie i numai indirect. Iar liberalul Novi mir, ateu din convingere, se complace
ntr-o atitudine de sprijinire a asaltului post-stalinist mpotriva Bisericii.) i la
ntrebarea ce este patriotismul, Dementiev ne da rspunsul exact: patriotismul
nu este iubirea de trecut i de mnstiri, el este inseparabil, ma nelegei
dumneavoastr, de internaionalismul proletar. i la ce bun ataamentul
primitiv fata de mica patrie (fata de locurile unde te-ai nscut i ai crescut),
atunci cnd i Dobroliubov i PEUS au explicat ca trebuie sa fiu ataat fata de
patria mea (n aa fel nct frontierele iubirii de patrie sa coincid
1 Vehi (Jaloane): Culegere de articole despre intelectualitate publicata la
Moscova n 1909 de N. Berdiaev, S. Bulgakov, P. Struve, S. Frank etc. (N. T.).
2 Leontiev, Aksakov i Kliucevski mbrieaz n modaliti destul de
diverse ideile slavofile. (N.t.)
3 Curent reprezentat de F. M. Dostoievski, A. Grigoriev, N. Strahov, n
anii 1860, i exaltnd ideea de glie (pociva) naional ca baza i matrice a
dezvoltrii sociale i culturale a Rusiei. (N.t.) exact cu frontierele statului, ceea
ce simplifica i problema serviciului militar). i peniu ce ar trebui ca expresiva
limba rusa sa se pstreze tocmai la tara (ca, toat viaa, Dementiev a scris n
jargonul socialist asta nu conteaz)? Ptiu-ptiu, oamenii acetia care
mujicizeaza ndrznesc nc sa ne prezic noua ca ntinznd mna Vom reveni
la propriile noastre obrii nu, nu vom reveni!
Dementiev o tie. Daca vrei neaprat sa dedicai imnuri satului,
atunci dedicai-le satului celui nou, care a cunoscut mari schimbri, artai

sensul spiritual i poezia muncii colhoznice i a trasformarii socialiste a

satului (du-te i muncete acolo, profesor rou, cnd o sa te expedieze la
Morloci1; du-te!)
De vreme ce tactica ne cere sa aprm Europa, ce vede Tnra garda rau
n mugetele de magnetofon de la primrie? Sau n faptul ca ntr-o mahala din
Voronej, jazul suna ca toi dracii , i pe Koltov nu-l mai citete nimeni? Cu ce
este muzica pop mai rea dect cntecele ruseti? Prosperitatea sovietica duce
la mbogirea culturii (pasionai de domino, cartofori, beivi i vedem la tot
pasul!) O sa ne dea noua lecii Tnra gardal ncearc ea sa ne conving ca
Esenin a fost persecutat? Ca a fost asasinat? Esenin a fost iubii afirma cu
neruinare Dementiev (nu de el, desigur, care era atunci un activist al
Komsomolului, nu de comitetele de partid, nu de comitetele locale, nu de ziare,
nu de critici, nu de Buharin, ci de).
Dar principalul este ca: s-a nfptuit marea revoluie!, a aprut
ornduirea socialista, potenialul moral al poporului rus s-a ntrupat n
bolevici, putem privi cu ncredere spre viitor, vntul secolului sufla n
pnzele noastre
Si lucrurile astea sunt aa de deprimante nct mna refuza sa le mai
transcriE. i de rigoare citatele din Gorki, i de rigoare cele din Maiakovski, i
tot ce-ai citit de cte o mie de ori Exista vreo ameninare? Exista, desigur, dar
iat care anume: infiltrarea concepiilor idealiste (si, imediat, din cealalt
parte, ca sa ne deruteze) si vulgar-materialiste, revizioniste (si pentru a
contrabalansa) dogmatice Care denatureaz marxism-leninismul. Iat deci
de unde vine ameninarea!
Nu spiritul national este n pericol, nu natura noastr, nu sufletul, nu
moralitatea, ci marxism-leninismul este n pericol; iat cum vede lucrurile
progresista noastr revista!
Si aceasta fiertura gazetreasca, aceasta rece i inerta banalitate, ne-o
ofer, i nc, iat, ca program al lui, iubitul nostru Novi mir, fclia unica. Va
va fi uor sa acceptai ca aa ceva nu provine de la Pravdal Astfel, n tara
noastr, n epoca noastr, n niciuna dintre probleme (si foarte multe dintre ele
sunt supuse distorsiunii) nu-i posibil sa te pronuni nestresat, n Maina
timpului de H. G. Wells, rasa Morlocilor este subjugata de cea a Elohilor lenei
i ignorani, dar, n schimb, se hrnete cu carnea cruda a opresorilor ei. (N.t.)
clar, curat. n aceste doua reviste aflate n conflict, ideile nu numai ca nu erau
limpezite, ci erau i mbibate cu terminologie i saliva comunista, i necrofagii
cei mai prompi Ogoniok1 au venit degrab n ajutor i au tras asupra lui
Novi mir nu stiu a cta salva scrisoarea celor unsprezece Scriitori despre
care pn atunci nimeni nu auzise vorbindu-sE. i aceasta nu pentru a apra
tara prinilor sau nu stiu ce cuvnt inspirat, ci pentru ca, necnd ultimele
urme ale disputei ntr-o stridenta politica, sa se ajung la acuzaiile
calomnioase cele mai josnice: tactica provocatoare a construirii de poduri!
Diversiune cehoslovaca! Integrare cosmopolita! Atitudine capitularda!
Si cum se striga unele pe altele. Caci i Dementiev scrie: n pericol este
marxism-leninismul, nu altceva. Nu chema lupul sa te apere de cini!

n acel moment, trgnd de sfori, au fcut ce-au fcut i au inserat, nu

stiu de ce tocmai n Sotialisticeskaia industriia, scrisoarea adresata de un
oarecare strungar lui Tvardovski: Am vrea sa mergem cu toii n aceeai
cadena (ote-lari i literai), vrem un rspuns partinic; un altfel de rspuns,
clasa muncitoare (vorbete n numele ei strungarul Zaharov) nu va accepta.
Discuia a luat o turnura specific sovietica! Tipica prin stupiditatea ei,
aceasta contrafacere ofensatoare, imaginata de o presa niciodat criticata,
iresponsabila! Ce soarta umilitoare sa fii redactor sef al unei reviste oficiale i
ce rbdare de elefant pentru a-l asculta, fara a izbucni n ris, pe un cretin
agramat dndu-i cu prerea despre literatura ta dar de cte ori n viaa sa
nu trecuse Tvardovski prin asemenea momente! De data aceasta, el s-a
descurcat magistral: a rugat Sotialisticeskaia industriia s-i trimit^? E fi o
fotocopie a acestei contrafaceri i s-i dea fisa personala a misteriosului
Zaharov. De altfel, Zaharov s-a dovedit a fi o persoana reala era strungarul
deputat n Sovietul Suprem i membru al CE i care, acum, lansa avertismente
profetice: cel care n-are ncredere n clasa muncitoare, nu se va bucura nici el
de ncrederea clasei muncitoare. i fiuica respectiva publica i fotocopia, iat
miracolul dar ce fotocopie! Obrznicie sigura de ea nsi (si nu fara motiv) a
ziaritilor sovietici: cititorul de la noi n-o sa se apuce sa verifice ziarul de-acum
zece ani i ei nici mcar nu i-au dat osteneala sa puna sub forma de articol
de ziar fragmentul de pagina pe care-l reproduseser!
(pe fotocopie)
Stimai tovari de la ziarul Sotialisticeskaia industriia! De mult aveam
intenia sa ridic n presa
(nimic)
(n ziarul aprut cu 10 zile mai devreme) Stimate Aleksandr
Trifonovici\par
de mult aveam intenia sa va scriu Dar am tot amnat: la
uzina e mult de lucru, si, n plus, eti n permanenta solicitat de sarcini
1 Revista sptmnala ilustrata pentru marele public, de o ortodoxie suta
la suta. (N.t.) obteti (ce autentic muncito^este suna chestia asta!)
Dar o discuie a avut loc de curnd n secie un tovar de-al meu m-a
ntrebat, un muncitor de-al nostru a avut loc de curnd un tovar de-al meu
m-a ntrebat (tovar la CE? La Sovietul Suprem)
A fost suficienta prima pagina pentru a ne da dovada contrafacerii lor;
restul Sa i-l imagineze fiecare.
Si nu s-a ridicat nimeni, din nici o parte, pentru a-i combate! Asta este
presa noastr incoruptibila, care nu depinde de sacul cu bani.
(Visez de multa vreme un fotograf care sa realizeze un album despre
Dictatura Proletariatului. Fara explicaii, fara text, numai cu nite chipuridoua-trei sute de mutre arogante, ciupite de vrsat, somnoroase sau furioase
cum se aaz ele n maini, cum se urca ele la tribune, cum troneaz ele la
birourile lorfara explicaii, doar doua cuvinte: Dictatura Proletariatului!)
Ce viaa era asta pentru Tvardovski? Ce viaa era asta pentru toat
redacia lui Novi miri Daca, n aceasta carte, pe ici, pe colo, i scarmn cam
prea aspru, corectai-m: innd cont de suferinele lor, de restriciile ce li se
impuneau, de neputin la care erau redui.

n ce ma privea, nu tiam nimic despre aceste atacuri. La mine, n dacea

mea de pe malul Istiei, am citit cu mare ntrziere articolul lui Dementiev i
am oftat, i am nceput sa urlu, i m-am revoltat mpotriva revistei Novi mir.
Am supus-o chiar unei analize pe care am aternut-o pe o bucic de hrtie.
n 2 septembrie am sosit la redacie. Cei de aici triau numai din amintirea
acestei discuii (sigur, cazul acestei altercaii publice era mai vesel dect cel din
primvara, cnd lui Tvardovski i se aplica, n cabinetul sau cu uile nchise,
tratamentul pumnului n gura) i a micului rspuns pe care l dduser revistei
Ogoniok, rspuns cruia, n ciuda unei luni de tergiversri i de piedici puse de
cenzura revistei, reuiser totui s-i fac loc n ultimul numr i s-l scoat la
lumina. Succesul lui Tvardovski era modest:
Rspuns demn!
(Dar nimic deosebit. De o finee moderata. Spiritul contondent al lui
Dementiev, din fericire, era absent.)
Demn. Dar, n general, A. T., articolul lui Dementiev m-a durut. Nu din
flancul acela i vei bate. Acest dogmatism scorojit al lui Dementiev
Deveni numai ochi i urechi:
nchipuie-i ca jumtate din acest articol l-am scris eu nsumi. (Nu
cred. Tvardovski are aceasta trstur care nu este sovietica: nu abandoneaz
o lucrare pe motiv ca alii o vorbesc de rau, ci o va iubi mai mult ca nainte.)
Caci ei sunt o banda!
Nu contest. Dar dumneavoastr oricum nu din flancul acela. Va
amintii, la Riazan, cnd citeai romanul: sa te urci pe rug, dar sa ai pentru ce
s-o faci.
Stiu se nfierbnta el pentru disputa i trgea fum dup fum
dumneata nsa eti pentru bisericua din deal! Pentru bunele timpuri de
odinioar! (Dar asta ar fi bine i pentru un poet de origine rneasc.)
Dar iat, ei nu te ataca.
Dar nu e vorba ca nu ma ataca pe mine; n-au voie nici mcar s-mi
pomeneasc numele.
Pe dumneata, eu te iert. Dar noi noi aprm leninismul, n situaia
noastr, asta este deja foarte mult. Marxism-leninismul pur este o doctrina
foarte periculoasa (?!), ei nu-l accepta. Bine, scrie-ne un articol sa vedem cu ce
nu eti de acord.
Ceea ce aveam asupra mea nu era material pentru un articol, ci paginile
precedente, deja creionate n linii mari pe o coala de hr-tie. Desigur, n-aveam
sa ma apuc sa scriu un articol n loc de relatarea despre catastrofa de la
Samsonov, dar puteam s-o spun! Dup o jumtate de secol n care orice
tentativa de explicare a fost reprimata, n care au fost retezate de pe umeri
toate capetele gndi-toare se instalase o asemenea harababura generala nct
nici cei mai apropiai nu se nelegeau ntre ei. Iat, lor, prietenilor, li se putea
vorbi deschis despre aceasta! Este adevrat ca lanovi mir, am dat ntotdeauna
peste o atmosfera aa de calda, nct adesea nu ma las inima sa le spun
lucruri dezagreabile.
Aleksandr Trifonci, ati citit Vehil De trei ori m-a pus sa repet!
Cuvntul Vehi e scurt, i necunoscut.

 Nu.
i Aleksandr Grigorci1 le-a citit vreodat? Cred ca nu le-a citit.
Atunci de ce sa se vorbeasc ru de ele, absolut inutil?
A. T. Se ncrunta, amintindu-i: Dementiev. (N.t.)
Lenin a scris ceva n aceasta privin.
N-are importanta ce a scris Lenin n toiul luptei, m-am grbit eu sa
adaug; fara asta, as fi fost brutal, fara asta, as fi provocat sciziune!
Tvardovski nu mai are ca altdat siguran de sine a omului partidului.
Noile lui cutri i transpar pe fata sub forma a ceva adu-cnd a riduri:
_Dar de unde s-i procuri revista Vehil Este interzisa?
Nu este interzisa, dar sta ncuiata n biblioteci. Totui, bieii
dumneavoastr or sa va fac rost de ea.
Apoi am intrat ntr-un alt birou, unde se aflau chiar bieii respectivi
Hitrov, Laksin.
Tvardovski, cu o voce candid-rasunatoare, dar i nepat:
Ascultai, el, se vede treaba, este al doisprezecelea la scrisoarea celor
unsprezece; pur i simplu, n-a reuit s-o semneze!
Dup ce s-a potolit rsul, am intervenit eu:
A. T., aa nu se poate: cum adic, cine nu e cu noi 100%, e mpotriva
noastr? Vladimir lakovlevici! Dumneata ai obligaia sa gseti Vehi pentru A.
T. Dumneata le-ai citit?
Nu.
Trebuie sa le citeti!
Laskin, destul de rezervat, destul de rece:
Pentru mine, acum, asta nu este ceva indispensabil.
(Ar fi interesant de tiut ce crede el n forul lui interior despre articolul
lui Dementiev. Aceste imprecaii care miros a rnced nu pot sa nu-i contrarieze
gustul. Dar daca ele i plac sefului, nu trebuie sa te pui contra.)
Atunci, de ce le vorbii de rau? Tot rspicat, expresiv baritonal:
Eu nu vorbesc de rau. Bineneles, nu el, ci Dementiev! Eu:
Marile cri trebuie citite mereu.
Si deodata, A. T., punndu-i n valoare talia lui nalta, aproape fara sa
se mite n mijlocul cmruei, deschizndu-i braele i cu un fermector rs
denotnd sinceritate:
Te rog, scutete-m de marxism-leninism, mai trziu va fi altceva. Dar,
deocamdat, ne bazam pe el.
1 Laksin. (N.t.)
Iat rzbind afara strigatul minunat al unui suflet! Acesta era de-acum
vectorul evoluiei lui Tvardovski! Ce departe se aventurase el ntr-un an i
jumtate!
Daca ar fi fost o tara libera, s-ar fi putut ntr-adevr ntemeia o alta
revista, s-ar fi putut ncepe cu ei o discuie publica de pe cealalt poziie, i s-ar
fi putut demonstra lui Tvardovski nsui ca e] n-avea nimic dintr-un Dementiev.
Dar, n tara noastr, laba cenuie dispusese altfel: ea se abtuse asupra mea,
se abtuse i asupra lor.

Erau cincizeci de ani de cnd aceasta laba apasa, apasa i iar apasa tot
ceea ce cretea.
*
Dup furtunoasa primvara a lui 1968, m-au lsat poate cam mult n
pace, trecuse atta timp de cnd nu se mai atinseser de mine, de cnd nu ma
mai atacaser.
Mi s-a atribuit premiul francez pentru cea mai buna carte a anului
(succes dublu: premiu i pentru Canceroi i pentru Cerc) de la ai notri nici
mcar o oapt. Am fost ales la academia americana Arts and Letters ai
notri Urechea toaca. Apoi la o alta academie americana, Arts and Sciences
(Boston), creia i-am rspuns ca accept-ai notri N-aude n-a vede. Pe ndelete
i la adpost de orice deranj, ncepeam sa ma urnesc, iar din primvara lui
1969 sa intru n ritm pentru R-17 i chiar sa lucrez la Muzeul de Istorie, la doi
pasi de Kremlin mi se dduse aprobare oficiala n acest sens. Singurul
amnunt de semnalat este ca cekistii veneau sa se binocleze Ia mine: cum era
posibil ca eu sa fiu acolo? i am cutreierat tara liber i nestingherit. Sa fii
lsat n pace atta vreme Te i sufoci de-atta bine.
Nu stiu a cui a fost ideea, a KGB sau, n exclusivitate, a vreunui
aventurier inventiv, dar fapt este ca n timp ce eu ma ascundeam prin tainiele
mele, prin Moscova se afirma zgomotos un pseudo-Soljenitn, cu un
comportament foarte scandalos: fcea chefuri prelungite la bazarul
Slavianski, striga la beie ca el este mare scriitor, se lua de femei i-i aranja
ntlniri cu actrie frumuelE. i eu ce puteam sa fac? i mulumesc lui Kopelev
ca m-a ajutat s-l demasc pe impostor. Dar cum sa mpiedic pe viitor crearea
unor asemenea situaii? Unde sa scriu? [11] n vara lui 1969, nite informatori
(eu nu am mai putini informatori care acioneaz din simpatie fata de mine
dect au ei ageni cu plata) ma puseser n garda ca mi se pregtea excluderea
din Uniunea Scriitorilor dar, dintr-un motiv oarecare, lucrurile s-au ncurcat,
a intervenit i aceasta telegrama bizara: edin sa se arnne pn la sfritul
lui octombrie. Socoteala pe termen lung! Secia din Riazan a Uniunii
Scriitorilor era aa de netiutoare de cele ce se pregteau la centru, nct, cu o
sptmn nainte de excludere, mi-a eliberat cartelele necesare pentru viaa
de fiecare zi. Cheia cheilor pentru ntreaga problema a fost faptul ca n a patra
joi a lui octombrie s-a anunat premiul Nobel pentru literatura i laureatul nu
eram eu! Era singurul lucru de care se temuser ei. De-acum aveau minile
libere. De la Moscova a venit Sobolev (Uniunea Scriitorilor din RSFSR), l-a
convocat pe Ernst Safonov al nostru, mainria a nceput sa se nvrteasc.
Lucrurile se nsumaser n aa fel nct pe tot parcursul anului 1969 eu
lipsisem din Riazan, i acum de-abia ce soseam aici pentru ca, sa zic asa, cam
treizeci de zilioare ploioase, sa elaborez acas, cu ajutorul bibliotecii publice,
paginile despre Lenin. Tocmai instalaser portretul lui Lenin (pentru eternitate)
pe strada, exact n dreptul ferestrei melE. i treaba a nceput bine! aa de
bine ca, n noaptea de 3 spre 4 noiembrie, m-am trezit: iat ca ideile aflueaza de
la sine, noteaz-le mai repede, dimineaa nu le mai prinzi din urma. Cum s-a
luminat de ziua m-am nhmat cu voluptate la treaba; si, simt acest lucru,
merge! n sfrit!

 Chestia este ca acest proiect este vechi de treizeci de ani, o treime de

secol i iat abia atunci cnd.
Dar Personajul1 meu tia sa se bata; el nu era somnoros niciodat. La
ora 11 ma suna cineva la usa: era o secretara de la Uniunea Scriitorilor. A venit
fuga, este foarte grbit, i cam ascunde ochii si, agitata, mi paseaz un capt
de hrtie dactilografiata: astzi, la ora 3 dup-amiaz, consftuire despre
educaia ideologica a scriitorilor. Lat-o plecata; s-ar mai putea lucra trei ore i
jumtate, dar: ce e cu chestia asta aa de intempestiva? i unde mai pui ca e
vorba de educaia ideologica. Nu, mi zic, aici e ceva n legtur cu mine. Si, ca
i cnd nu s-ar fi ntmplat nimic, ncerc s-mi continuu lucrul dar nu, se
ncinge, ceva se ncinge n mine, simt o primejdie. Las balta romanul, mi iau
vechea mapa pe care am mtitulat-o Eu i Uniunea Scriitorilor Sovietici; am n
ea tot felul de hroage privind lupta mea, reprourile reciproce i informrile
1 Lenin. (N.t.) pe care mi le-au trimis diferii cititori: unde, cine ce-a spus
despre mine de la nlimea cutrei sau cutrei tribune. Toate acestea sunt
claie peste grmad, mi zic ca trebuie sa ma pregtesC. i de urgenta: foarfece,
lipici, montez totul pentru orice eventualitate, sunt i materiale elaborate acum
doi ani n vederea btliei de la secretariat i care n-au fost folosite atunci le
relipesc acum, le rescriu.
Apropo de aceasta educaie ideologica, m-am pregtit n mod deosebit sa
le dau peste nas ntr-o maniera amintind putin de Di-derot: Ce neles are
afirmaia ca un om decide sa fie scriitor? nelesul este ca el are neruinarea de
a declara ca i propune, ca sa spun asa, sa fac educaia ideologica a celorlali
oameni i ca o face prin crile sale. Dar ce nseamn a face educaia ideologica
a scriitorilor? Dubla neruinare! aa ca nu mai ridicai problema asta, nu mai
organizai edine; scriei mai bine o carte, ne va emoiona pn la lacrimi, ne
va ilumina: ah, iat cum trebuie scris, iar noi, prostii, orbecim prin
ntuneric! Eu am pregtit aceste lucruri, dar n graba le-am uitat; au fost
foarte zgrcii n ce privete timpul ce mi l-au acordat.
Am sosit la Uniunea Scriitorilor cu cinci sau apte minute nainte de ora
fixata, ca sa nu trebuiasc sa scriu pe genunchi, daca va fi sa scriu ceva, i ca
sa ocup un loc la singura msua rotunda de-acolo la care sa ma instalez cu
toate stilourile mele colorate. (De multa vreme ma ateptam la excludere i
intenionam sa aduc un magnetofon la edin, i l-as fi adus!
Dar nu era vorba de excludere, ci mi s-a spus de educaie
ideologica.) Dar i cu stilourile, se pare, m-am grbit degeaba: totdeauna
scriitorii din Riazan sunt cu toii n par la locul edinei cu un ceas naintea
nceperii acesteia, caci i-aa n-au ce face pe-acas. Dar de data aceasta, mica
ncpere este goala, singurul prezent, aezat pe pervazul ferestrei, este Vasili
Matuskin, cu aerul lui aa de venerabil, cu fata lui rotunda, respirnd o
buntate ruseasca. Deja pensionar, el este cel care, n zilele boom-ului
hrusciovist, m-a descoperit, a tras de mine sa ma duc la Uniunea Scriitorilor ca
sa completez chestionarele i s-a bucurat aa de tare de Ivan Denisovici nct a
spus ca aceasta nuvela a fost pentru el o importanta lecie de limba, i strng
mna:
Salut, Vasili Semionci! Se tine, nu se tine?

El raspunde cu un aer important, fara sa coboare de pe pervazul

ferestrei:
Cum adic? Se tine.
_si cnd o sa ne strngem?
_O sa ne strngem
E cam abtut, evita sa ma priveasca-n fata. Suntem numai noi doi,
nimeni altcineva; ce l-ar costa s-mi opteasc, s-mi spun? Dar i-ai gsit,
licheaua nu sufla un cuvnt. Din politee, mi caut de vorba cu el: se aude ca ai
scris o piesa noua i ca, i de data asta, i-o monteaz teatrul regional Masa,
am impresia, nu e pentru mine, dar eu, pentru orice eventualitate, am ocupat
un loc.
Dar nu vine nimeni. Pn n ultimul minut! i brusc toi deodata, i
chiar mai multi dect att, i fac, n mare viteza, intrarea n sajj^ iar eu nu
observ ca deja s-au dezbrcat cu toii, ca toi i-au scos i paltoanele, i
cciulile, desi de obicei acestea nu se scot dect aici1. Vin unul dup altul; i
desi ar putea sa ma ocoleasc, toi
1 Cum i-au strns pe toi, cum i-au pregtit nu mi-a fost dat sa aflu
dect mai trziu. Emst Safonov, secretarul organizaiei scriitoriceti (din apte
persoane) din Riazan, presimise exact i-mi vorbise ntr-o tonalitate pesimista
nc din vara cum ca toat procedura o vor trece prin el. La Uniunea Scriitorilor
din RSFSR, el se mpotrivise excluderii mele. Dar sestopalov, adjunctul seciei
de propaganda a comitetului regional de partid Riazan, s-a dus dup el i la
spital, ncercnd zadarnic s-i smulg acordul. (Pentru aceasta mpotrivire,
Safonov a rmas apoi pentru civa ani de zile ncondeiat cu mustrare pe linie
de partid.) Pe 4 noiembrie, dis-de-diminea, sestopalov convocase, unul cte
unul, patru scriitori la comitetul regional i-i lmurise pe fiecare n parte ca eu
trebuie sa fiu exclus. Dar cifra 7 prezint dezavantajul ca 4 nu este egal cu
doua treimi din ea. Aadar, pentru cvorum era necesar s-l puna la numr pe
al cincilea scriitor Nikolai Rodin din Kasimov. Localitatea aceasta este la 200
km de Riazan, drumurile pn acolo fiind proaste, iar n ce-l privete pe Rodin,
acesta zcea cu febra mare, evident din cauza unei pneumoniI. i la ordinul
telefonic al comitetului regional, secretarul comitetului raional Kasimov l-a silit
pe Rodin sa se urce n maina comitetului raional i sa plece acolo unde era
nevoie de el. Dar Rodin s-a ntors din drum spunnd ca el poate sa moara n
timpul deplasrii (ncalcmd disciplina de partid, oferul se lsase impresionat
de starea pasagerului sau). Secretarul comitetului raional s-a nfuriat: Pe
traseu sunt patru spitale, trecei pe la unul din ele! -s -a mnat din nou la
drum. Rodin a reuit sa ajung la edina grupei de partid a cinci scriitori
membri de partid (adic toi, afara de mine), unde Kojevnikov, secretarul cu
propaganda al comitetului regional, nc i mai Prelucra, i ndruma i se
asigura ca totul e n regula. De acolo, peste o ora, s-au precipitat cu toii n sala
de edin. (Adnotare din 1978.) scriitorii vin i-mi strng mna i Rodin
(descompus la fata, foarte suferind, peste 38; l ntreb, l cinez: dar de ce ai
venit?), i Bara-nov, aceasta specie de vulpe (de curnd: pot sa transmit
salutul dumneavoastr la Rostov? Cei de-acolo ma invidiaz ca va ntl-nesc)
i Levcenko un suflet deschis, un flcu naiv, cam cenuiu, i Jenia Markin

un tnr, un poet prea de stnga i prea avangardist pentru Riazan. Dar iata-l
i pe Taurin, reprezentantul secretariatului Uniunii Scriitorilor din RSFSR. Se
oprete n fata mea: se prezint reverenios, mi strnge mna reverenios. Nu,
nu va fi nici o excludere. Dar iat ca vine un netrebnic radios, euforic cu fata
botita-vine la mine i unde nu-mi scutura mna de-a dreptul triumfator; pentru
el astzi este o srbtoare deosebita! i strng i eu mna. Dar cine-i asta, nu
stiu. Ceilali nu ma saluta. Au luat loc pe scaune, iaca, dousprezece persoane,
dar numai ase sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, ceilali sunt de alta brana.
Eu m-am instalat, dar sa scriu se vede ca nu voi avea prilejul. Este totui
unul care mzglete ceva pe genunchi, ma ntreb daca nu-i un kaghebist n
civil. Taurin, pe un ton plictisit, blazat, i citete raportul: iat ca Anatoli
Kuznetov a fugit1, este un caz ruinos, Uniunea Scriitorilor din RSFSR a
adoptat o rezoluie, chestiunea a fost dezbtut la organizaia din Tuia, toi
sunt profund indignai (fara sa se fi exprimat n vreun fel), s-a decis sa se
dezbata chestiunea n toate organizaiile. Bineneles, vor fi ntrite masurile de
control fata de scriitorii care merg n strintate, precum i masurile
educative
(E multa vreme, pare-mi-se, de cnd hainele de sclav mi-au rmas mici;
nu mai am strngere de inima la gndul ca ma vor lua de guler i-mi vor spune:
Acum sa auzim prerea tovarului Solje-nitn. hai ca m-am ndreptat de
spate, hai ca nu o sa ma las tras de limba, n rest, ce situaie stupida: mi se
propune sa votez pentru condamnarea severa a lui KuznetoV. i eu ce sa fac
sa aprob?)
n cadrul organizaiei din Moscova, edina s-a inut la un nivel nalt, la
un nivel corespunztor. Au fost tinta unor acuzaii concrete Lidia Ciukovskaia,
Lev Kopelev, Bulat Okudjava
1 Scriitorul Anatoli Kuznetov a ales libertatea cu ocazia unei cltorii n
Anglia, n ultimele zile ale lui iulie 1969. (N.t.)
(Nu pot evita va trebui sa le iau aprarea. Dar timp de o secunda, nc
un gnd de sclav: ce-ar fi sa tac de data aceasta? Caci nu suntem la Moscova,
suntem la Riazan; pe cine ce intereseaz. i daca n-ar fi prieteni apropiai, daca
n-ar fi dect nite scriitori libejgji_poate ca m-a fi conformat punctului de
vedere oficial, poate ca as fi suportat mai calm toat povestea asta. Dar, m-am
hotrt ferm: voi vorbi n favoarea lor! Iat un motiv sa nu votez pentru
rezoluie n ansamblul ei.)
Taurin, cu delicatee, evoca i alta chestiune, cu prere de rau i ca pe
ceva lipsit de importanta:
_He S-a vorbit ceva i despre unul dintre membrii dumneavoastr,
despre tovarul Soljenin.
Asta-i tot. Raportul s-a ncheiat. Ceva. Evident, nimic serios.
Cine ia cuvntul? Matuskin. Btrnul se da jos de pe pervazul ferestrei,
ovie. I se acorda cele zece minute regulamentare. Eu (prevznd ca i mie o
s-mi trebuiasc nite minute n plus): Dai-i mai mult, ce naiba! Toi
(prevznd ca i mie o s-mi trebuiasc nite minute n plus): Nu, zece, zece!
Deplasndu-se cu lente ntoarceri ntr-o parte sau alta, Matuskin ncepe
sa ma atace. (Textul e cunoscut.) Eu tot mi notez, mi notez i singur ma

minunez: cum nsa s-au hotrt? Eram aproape convins ca n-or sa se

hotrasc si, n ideea ca n-or sa ma pedepseasc, mi luasem nasul la purtare.
Dar nu, mi-e clar: ei n-au totui nimic de ctigat n chestia asta, de ce s-i
fac dureri de cap, la ce bun? Rutatea le-a luat minile.
Unul dup altul, n flux continuu, iau cuvntul fraii scriitori: i afabilul
Baranov, i cumsecadele Levcenko, i sufletete imaculatul Rodin, i pletosul i
nelinititul Markin. Markin ezita foarte vizibil n luarea sa de cuvnt: Nu sunt
de acord cu aceasta pendulare astzi l excludem pe A. I., apoi l reprimim,
apoi l excludem din nou i iar l reprimim. i voteaz pentru excludere. (Ar fi
fost de-ajuns sa i se dea o mna de ajutor, sa fi intervenit eu naintea lui, cine
tie dar iat ce s-a ntmplat: dup doi ani obinea o camera i i se promitea
ca mine primete repartiiA. i Levcenko de ci ani era fara locuin? i Rodin
de ci ani cerea sa vina la Riazan i nici lui nu i se aproba. Experienta i-a
nvat pe efi un lucru: pe scriitori aa i tii n mna mai bine.)
Eu:
Permitei sa pun o ntrebare.
Nu mi se permite: Nu! Imposibil.
Eu:
Stenografa nu e. Proces-verbal nu va fi! Nu-i nimic, lor nu le trebuie!
Burtosul asta, victorios ca un Napoleon, flecrea nu stiu ce, la care eu:
Scuzai-m, cine suntei dumneavoastr ca sa fii aici, la adunarea
scriitorilor
De uimire, acesta izbucnete n rs:
Cum cine? Ha-ha! Dumneavoastr nu tii? Reprezentantul
comitetului regional!
i ce-i cu asta, ce reprezentant? Dar cine anume?
Secretarul comitetului regional!
Care anume secretar? Nu-l slbesc eu.
Insistenta mea chiar i ntuneca bucuria btliei ctigate: ce victorie mai
e i asta, daca adversarul nici mcar nu te recunoate?
Secretar cu agitaia.
Permitei, cum va numii?
Hm! Nu tii cum ma cheama?
Evident ofensat, umilit chiar:
Kojevnikov!
Nu-i posibil! De fapt, este ridicol; as rde i eu, dar n-am timp. Dup
canoanele sovietice, este chiar ceva din cale afara: el este tatl ocrotitor al
tuturor activitilor care lucreaz la Riazan, pe ta-rmul ideologiei, el este fara
ntrerupere la Riazan, eu, sunt i eu de apte ani unul dintre scriitorii din
Riazan, i ntreb cine este el! Este ntr-adevr suprtor.
Da, spune el ca un nelept, noi nu ne-am vzut niciodat.
Ba da, ne-am vzut, i spun eu; numai ca memoria mea vizuala este
slaba. (Cte feste nu mi-a jucat ea.) Ne-am vzut atunci cnd m-am ntors eu
de la Kremlin i am povestit despre ntlnirea cu Hruciov; dumneavoastr
veniseri ca sa ma ascultai.

n epoca n care eu cunoscusem gloria, el mi telefonase la coal ca sa

ma cheme la regionala de partid, dar eu i rspunsesem ca sunt obosit i nu
pot. n perioada mea de glorie, sub Hruciov, el se inuse docil de turma,
sttuse n banca lui. Apoi, cte instructaje n-a fcut el cu scriitorii dar eu am
absentat mereu de la ntrunirile cu asemenea obiect. (Bine fac ei ca ma exclud:
n realitate, ce am eu dintr-un scriitor sovietic, dintr-o sluga a partidului?!)
Acum un an mi-a telefonat acas: Cum reacionai la faptul ca ntr-un articol
din Sovetskaia Rossiia se vorbete de rau despre dumneavoastr? Dar eu nu
l-am citit. Cum? Articolul despre ce vuiete presa iugoslava este despre
dumneavoastr! Dar eu n general, nu citesc Sovetskaia Rossiia. Cum
asa? Uite aa bine. Iata-l stupefiat: Fii atent, vi-l citesc la tele-Lon_
Nu, nu aa nu pot. Venii sa stam putin de vorba. _t5La o convorbire
secreta n biroul dumneavoastr? Nu vin! Adunai toi scriitorii, sa discutam cu
voce tare. Nu, miting nu vom organiza.
Ei bine, de data aceasta, i vedea visul cu ochii, pentru el era o
srbtoare; de aceea era el aa de radios.
S-a hotrt sa fiu exclus; dar cum sa fac sa notez totul? Iat, mi se da i
mie cuvntul, dar discursul meu nu este gata Fragmente lipite la nimereala
Nu le-am recitit nici mcar o data.
Abia ncepusem sa prind elan c-i i aud strignd:
Zece minute! Gata!
Ce nseamn zece? E o chestiune vitala! Dai-mi att ct mi trebuie.
Maruskin, onctuos, batrmeste:
S-i mai dam trei minute.
Am reuit sa smulg nc zece. Mi-am desfurat argumentaia. Am fcuto cu debit de mitraliera: caci tiam ca numai ceea ce voi reui sa spun, va
circula mine prin lume, iar ceea ce va rmne nespus, orict de percutant ar
fi, nu va avea efect, nu-i va face simit fora de izbire. N-are importanta, n
douzeci de minute am reuit sa spun multE. i mi dau seama ca Markin este
pur i simplu fericit, asculta cum i ciomgesc; i Rodin la fel, pe el boala i
febra nu-l mpiedica sa guste acest spectacol: le face placere ca mcar unul se
mpotrivete.
Dar la vot s-au conformat directivei.
Si eu, cu placere, votez mpotriva rezoluiei n ansamblul ei (despre mine
nu este acolo dect un punctule).
Veseli, se mprtie pe culoare: au ce discuta, mi strng creioanele i o
iau din loc. Taurin ma prinde din mers si, afabil, comptimitor:
Va implor, mergei imediat la secretariat; chiar mine se ntrunete n
plen, e n interesul dumneavoastr!
Eu:
Nicieri n statut nu scrie sa excluzi pe cineva n douzeci s1 patru de
ore: asta se poate face i cu acordarea unui rgaz.
(n forul meu interior: cel putin de-a reui sa dau sfoar-n tara, s-mi
lansez ct mai repede nsemnrile, i atunci mai vedem ni ce edina o sa
inei voi. Eram convins, cu toate acestea, ca era imposibil sa ma exclud n
lipsadar mai tii, la noi totul e posibil!)

 Ascultai Taurin ma ia de mneca nimeni nu vrea sa va exclud!

Dumneavoastr nu avei dect sa completai aceasta hrtiu, este singurul
lucru care vi se cere, iat, aceasta hrtiu cum ca suntei indignat ca acolo, n
Occident
Poate ca ntr-adevr ei contau pe asta? Un cadou pentru aniversarea lui
Octombrie? Fara de care excluderea mea n-avea absolut nici un sens; asta nu
mai era dect pura rzbunare. Att timp ct nu ma excludeau, situaia, se
prea, era n favoarea lor: exista blocul celor ase mii1, acetia, de mila, nu ma
zdrobesc, dar daca ntr-o buna zi le vine pofta sa ma zdrobeasc atunci,
aleluia! Dar ca sa ma exclud i eu sa rmn teafr i nevatamat-ce sens are
asta?
Tot pe coridor m-a agat i Jenia Markin, cerndu-i iertare n auzul
tuturor (asta este n tradiia bunului Dostoievski, de mai multe ori se va cai, va
regreta, va ngenunchia i iari ma va renega, i vine ntr-adevr greu, cu
sufletul este ntr-adevr lng mine, dar ce sa te faci cu trupul asta pctos? *)
dar eu sunt interesat sa ajung repede, ct mai repede, la telefon. La Riazan
sunt n situaia celui czut ntr-o capcana, la Riazan nu le este greu sa ma
sugrume definitiv; trebuie ca tirea sa se mprtie, sa se mprtie de-a lungul
i de-a latul Moscovei este singura mea salvare. La noi, la Riazan, nu s-a dat
n folosin dect o singura cabina telefonica interurbana, de n-ar fi deranjata
n momentul acesta Nu i nici coada nu e Fac un numr. Nimeni. Fac alt
numr. Nu raspunde nimeni. Unde sa sun? La Novi mirnca nu e cinci dupamiaza, ei nc n-au plecaT. Aa am i fcut. (Apoi se face auzita o interpretare
de sclav: De aceea s-a i desfiinat Novi mir)
De-acum deja calm, m-am ntors acas i m-am apucat s-mi trec pe
curat nsemnrile. La 6 diminea m-am trezit, am prins, Este vorba de cei
ase mii de membri ai Uniunii Scriitorilor Sovietici.
* Un an mai trziu, el va izbuti sa strecoare n Novi mir (cu noua
conducere) o poezie despre balizorul Isaici, care se bucura de mare respect n
zona fluviului i care tie totdeauna drumul de urmat scandalul nsa a
izbucnit ulterior, cnd s-a aflat despre cine-i vorba! i bietul Jenia s-a vzut
exclus din Uniunea Scriitorilor. (Adnotare din 1978.) ca de obicei, Vocea
Americii, fara s-mi fi propus sa aflu ceva anume, i trsnet: Potrivit unor
informaii neoficiale provenind de la Moscova, ieri, la Riazan, n oraul sau de
reedin, Aleksandr Soljenin a fost exclus din organizaia scriitorilor!
Nu m-am putut mpiedica sa sar n sus. Ce va sa zic secolul informaiei!
aa de instantaneu nu, la asta nu ma ateptam!
tirea a fost difuzata de patru ori n buletinele de informaii rezumate, de
patru ori n informaiile detaliate. Bu-u-un! Am ieit la nviorare n scuar, la ora
cnd nc nu e nimeni pe strada. Ma uit, i ce vad: acoperit de zpad, un
camion cu caroserie, pe care l-am reperat deja o data n cursul unui alt filaj; n
cabina ntunecoasa: doi ini. Trec pe la foarte mica distanta de cabina lor, le
arunc o privire; ei n-au radio, nu stiu ca deja ocazia le-a trecut pe sub nas.
Totui n-am linite: nu cumva or sa ma nhae? E de-ajuns sa faci un pas
n afara Moscovei ca sa constai ca ai nimerit ntr-o fundtur, nu ntr-o tara: e
o nimica toat sa ti se astupe unica gura de aerisire.

Cu precauiile de rigoare am expediat la un loc sigur un exemplar din

nsemnri. [12]
S-a luminat de ziua; ridic storurile i de pe panoul de afiaj, tainicul meu
Personaj ma privete vioi, voios, de sub epcua. Dar mi pierise cheful sa mai
scriu despre el si, n principal, asta ma dureade la scrisul unor asemenea
pagini m-au smuls! (De atunci a trecut un an i jumtate i eu tot nu ma ntorc
la ele. Personajul meu a tiut sa se apere.)
La comitetul regional din Riazan, mare agitaie! Iat ce rezulta: BBC
anuna deja ca Soljenin a fost exclus! Este clar ca au ageni la Riazan; ei ne
pndesc viaa ideologica si, instantaneu, transmit la Londra! i au gsit
soluia: s-l puna de permanenta la telefon pe acelai Levcenko care n-are unde
locui. Tuturor celor care suna de la Moscova le va raspunde ca el se afla
ntmpltor la telefon, ca nu tie nimic, ca nu a fost exclus nimeni.
Corespondenii occidentali, ntr-adevr, au sunat, au dat peste el, l-au crezut
si, la radioul occidental au nceput dezminirile. Dar, n aceeai zi de 5
noiembrie, la Moscova, secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR m-a exclus
totui; s-a descurcat i fara mine!
Eu nsumi, timp de nc doua zile, n-am tiut nimic de chestia asta si, n
afara de nsemnri, nu intenionam sa mai scriu i sa mai difuzez ceva.
Numai cnd am aflat de cele ntmplate am nceput sa fierb de mnie, i din
amnarul acelei clipe au scprat rndurile cele mai rele pe care le-am aruncat
vreodat n obrazul Uniunii Scriitorilor Sovietici lucrurile au evoluat aa prin
ele nsele, n-a existat din partea mea nici plan preconceput, nici manevra.
(Planul n msura n care a existat, a fost unul accesoriu: s-i apar pe Lidia
Ciukovskaia i pe Kopelev, care erau ameninai. Cazul lor s-a inserat bine n
textul meu si, se pare, aprarea a reuit: sotnia diabolica a intrat n deruta.)
Am fcut n aa fel ca nsemnrile sa ajung naintea mea la Moscova
si, tot la Riazan, am ncercat din nou sa lucrez asupra lui Lenin, dar deja
pierdusem calmul i gustul, iar rndurile amenintoare ale scrisorii
mrluiau soldete prin lumea gndurilor mele, sreau din pieptu-mi direct
n lupta. S-au terminat srbtorile de noiembrie, s-au mai degajat trenurile i
iat-m din nou n drum spre Moscova, nc nu ma gndeam ca asta era
pentru totdeauna. Ca inea de destinul meu sa nu mai locuiesc la Riazan, ca,
excluzn-du-m, ei mi zvorser cu drugi de fier porile Riazanului. (O data,
cnd, mnat de nenorocire, m-am mai dus acolo, m-am apropiat de masa; prin
fereastra, de la nlimea panoului sau din strada, se chiora la mine, ca i mai
nainte, apcaliul de Lenin; el a rmas astfel expus tuturor ploilor i ninsorilor,
un an ntreg, apoi nc un an i iar un an, n dreptul ferestrei mele prsite n
acest exces de glorie este ceva de neinvidiat. Eu am plecat din nou, el a rmas
tot acolo.) ntre timp, la Moscova, Trifonci nu avusese rbdare sa ma atepte!
(Apropierea dintre noi devenise mai strnsa i prin aceea ca n octombrie el
citise dousprezece capitole despre catastrofa cu Samsonov1 pe care i le
comunicasem cu titlu de specimen i rmsese arhisatisfacut de ele; le
acoperise de laude si, ca un bun redactor, savura cu anticipaie finalul pe care
aveam s-l gsesc eu i totul va putea sa treac; totul va fi patriotic si, de
aceea, nimeni nu ne va opri, i Soljenin va publica n Novi mir, i ce mai

veselie o sa fie pe capul nostru! Caci eu nu-i spusesem ce spini vor avea
trandafirii lui August, cum va arata capitolul despre Lenin. El nu putea
nicicum sa admit i sa cread ca autorul descoperit de el, autorul lui preferat,
este condamnat pe vecie sa nu treac) n ajun, Tvardovski insistase ca eu sa
sosesc ct mai repede: avea nevoie
1 Care urmau sa fac parte din August 14. (N.t.) sa stea de vorba cu
mine, de altfel mai mult despre el dect despre mine. Din nou acest exces de
prudenta, ca i dup citirea Cerculuil.
Pe 11 noiembrie, de la gara m-am dus direct la redacie. Tot colegiul
redacional luase loc n biroul lui A. T. nsemnrile mele se aflau n fata unuia
dintre ei, de-abia ce fcuser obiectul lecturii cu voce tare i al dezbaterii. Toi,
ca la comanda, s-au ridicat i l-au lsat pe sef numai cu mine (aici se
mpmntenise regula conform creia nimeni nu atepta pn sa spun A. T:
vreau sa vorbesc ntre patru ochi cu cutare sau cutare). A. T. Comanda ceai
cu fursecuri i biscuii forma cea mai nalta a ospitalitii novomiriene.
Imaginndu-mi-l pe Trifonci la un nivel de contiina civica inferior celui
la care se gsea, m-am apucat s-i explic de ce nu putusem sa ajung la timp la
secretariat: nici mcar nu mi se trimisese o convocare, ci doar o ntiinare
telefonica indirecta, i nc i asta tardiva. Dar era clar ca A. T. N-avea nevoie
sa fie convins de chestia asta: el considerase ca i pentru sine ar fi fost
dezonorant sa participe acolo, i nu se dusese. (Zvonurile-zvonurile! Zvonul
care circula prin Moscova era ca el, totui, a fost acolo i m-a aparat cu
nverunare.) n realitate, cea ce-l ngrijora pe el (si nu era prima data!) erau
banii din Occident: nu cumva este adevrat ca eu primesc bani pentru ediiile
occidentale ale romanelor mele?
Cumplita anatema sovietica: cel care nu gndete asa, cu siguran s-a
vndut pe bani dumanului; daca nu ti se dau bani sovietici mai bine sa mori
ca patriot dect sa primeti bani occidentali!
Eu:
Nu numai pentru romane; mi-au venit bani de la norvegieni pentru
Denisovici i deocamdat nu reuesc s-i ncasez. Pur i simplu, un punga
de la Uniunea Scriitorilor nu-i poate imagina ca e n puterea omului sa
triasc i modest.
A. T. Radiaz. Face elogiul nsemnrilor. Dar din nou: cum s-a putut
ntmpla ca asear, deja, nite cititori-admiratori i-au adus chiar aceste
nsemnri?
Dar eu le-am pus n circulaie.
El e cam nspimntat: cum e posibil? Or sa se nfurie! (Adic cei de la
vrf.)
Or, gata finisata, Scrisoarea mea deschisa ctre secretariat se afla
deja la mine n servieta, ateptnd s-i vina orA. i iat: A. T. Este receptiv,
bine dispus; suntem n aceeai umoare! i totui ma tem s-i arat scrisoarea,
amintindu-mi toate rezervele i interdiciile lui dintr-un trecut mai ndeprtat,
ncerc totui o apropiere:
A. T.! Dumneavoastr inei la mine i-mi vrei binele, dar n sfaturile
pe care le dai, pornii de la experienta altei epoci. Daca de exemplu, la un

moment dat as fi venit la dumneavoastr pentru a va cere prerea: trebuie sa

trimit scrisoarea la congres? Sa pun n circulaie Pavilionul canceroilor i
Cercul! Dumneavoastr ati fi fcut tot posibilul ca sa ma determinai sa
renun la aceasta idee, (Exprimarea mai delicata. M-ar fi izbit cu placa de geam
de pe birou.) i totui eu aveam dreptate!
El accepta vechiul. Dar s-i vorbesc despre nou, nu ndrznesc. Pot s-i
spun doar att:
nelegei-m. Aa trebuie. Experienta lagrelor arata un lucru: cu ct
se procedeaz mai aspru cu turntorii, cu att se reduce numrul riscurilor. Nu
trebuie creata aparenta unui acord. Daca am sa tac, n cteva luni ei ma vor
nghii n aa fel nct sa nu tie nici vntul, nici pmntul pentru sejur
ilegal, pentru parazitism, pentru te miri ce alt motiv. Dar daca faci glgie,
poziia lor slbete.
El: i pe ce te bazezi dumneata? Toi aceti cititori-admiratori nu fac
dect sa simuleze ca te ajuta. Ofteaz ipocrit ca ai fost exclus i trec imediat la
alte subiecte. Eu cred ca nu joci teatru cnd spui ca eti gata s-i dai viaa.
Dar asta nu servete la nimic, n-ai sa urneti nimic din loc.
Daca nu ma nal memoria, nu este prima data cnd facem huta-huta
pe aceasta brna minuscula. Numai ca astzi o facem fara sa ne nflcrm, o
facem ntr-o dispoziie trist-amicala. Mai mult: o cordialitate asemenea cu cea
de astzi n-a fost ntre noi de cnd ne tim. Ba nu, cordialitate a existat, dar nu
pe un asemenea fundal de egalitate. Pentru prima data n cei opt ani de cnd
ne cunoatem sunt ntr-adevr n fata unui egal, sunt ntr-adevr n fata unui
prieten.
Eu:
Daca este asa, aa sa fie, nseamn ca sacrificiul meu va fi
deocamdat zadarnic. Dar ntr-un viitor ndeprtat, el tot o sa dea roade. De
altfel, cred ca acest sacrificiu va gsi sprijin nc de pe acum.
(Da, aa credeam eu. Rsful meu se baza pe sprijinul pe care o suta de
scriitori l acordaser scrisorii mele ctre congres. Cu obinuitul meu surplus
de optimism, ma ateptam i de data aceasta s-i vad pe scriitori punndu-se
masiv n micare, constituindu-se ntr-o for combativa, ieind poate din
Uniunea Scriitorilor. Dar nimic din toate acestea. N-a avut loc o represiune n
adevratul neles al cuvntului, nu s-au semnalat arestri, nu s-a fcut tapaj,
dar, obosii, oamenii pierduser orice elan de a mai rezista. Cu o vigoare i o
causticitate variind ca grad de la un caz la altul, aptesprezece membri ai
Uniunii Scriitorilor au redactat proteste, iar opt dintre ei Mojaev, Maximov,
Tendriakov, Iskander, Okudjava, S. Antonov, Voinovici, Vansenkin s-au dus
la Voronkov ca s-l intimideze, dup care au fost tarai unul cte unul la
spuneala la CE.)
A. T. Acum e reflux, n urma lui rmn pe plaja buteni, alge;
spectacolul este dezolant.
Eu:
Unde a fost apa, va mai fi.
Si discuia despre el, Trifonci? n sfrit, iat-o. Pentru mine a spune adio
Uniunii Scriitorilor este o formalitate, o uurare chiar. Dar Tvardovski se

ndreapt spre o tragedie mult mai mare, care-l va afecta sufletete: se apropie
fatalmente momentul cnd va trebui sa se despart de puiul lui, Novi mir. n
excluderea mea, el vede ultimul brnci spre acest deznodmnt. Penultimul:
instructorul CE a anunat telefonic ca vrea sa vina pentru o prelucrare cu
colectivul de redacie (pentru ce?), i aceasta n condiiile n care nu-l chemase
nimeni; evident, pentru a-i debarca pe Laksin, Hitrov, Kondratovici.
Precum oamenii credincioi i profunzi care de-a lungul ntregii lor viei,
i mai ales atunci cnd vine ceasul suprem, mediteaz asupra morii lor
iminente, ineluctabile de cte ori nu abordase A. T. Cu mine aceasta tema a
retragerii sale, o abordare nc atunci cnd putin lipsise ca sa mi se acorde
premiul Lenin, nc atunci cnd valul hrusciovist prea sa ne poarte pe
amndoi pe creasta luI. i de fiecare data, dar astzi n mod deosebit de energic
(ocolind marea sa masa prezideniala i plantndu-mi scaunul acolo, lng
fotoliul lui), ncercam s-l conving: Novi mir pstreaz tradiia culturala, Novi
mir este singurul martor cinstit al timpului nostru; n fiecare numr are doutrei articole foarte bune, i chiar de-ar avea numai unul, tot ar rscumpra prin
acesta orice eventual pcaT. i i-am citat, ca exemplu, articolul Viitorul
literaturii al lui Lihaciov. A. T. i-a redobndit pe loc buna dispoziie, s-a
nviorat, i am avut o discuie agreabila despre articolul lui Lihaciov. Dar la ce
trebuie sa se renune!
De pilda, exista amintirile unui participant la rscoal rneasca din
Siberia din anul 1921. (si o sa mi le dai sa Ie dai sa le citesc? Am sa ti le
dau. i iat-ne din nou legai printr-o prietenie ca aceea pe care ne-o
prilejuise Denisovici.)
Dar sublinia A. T. Nu pot sa ma cobor la a-l corecta pe Rekemciuk.
Am rezistat ct am putut, dar acum ma clatin, sunt frnt m-au dobort.
Eu:
Deocamdat rezistai, nc nu v-au dobort! De ce vrei sa le facei un
serviciu sa plecai de buna voie? S-i ia asupra lor aceasta treaba murdara.
Ne-am nvoit: daca nu se ating de Laksin-Hitrov-Koridratovici_ el rmne;
daca-i destituie, el pleac.
Dup aceasta discuie confidenial, mi-am luat rmas bun de la el i
mi-am strecurat la carmb cuitul, scrisoarea ctre secretariat. Daca i-a fi
artat-o, totul s-ar fi prbuit imediat. Mi-am luat inima-n dini i i-am spus:
Aleksandr Trifonci, n orice caz, daca ma vor fora la nite gesturi
extreme, chestia asta sa n-o punei la inima. Sa le rspundei ca nu v-ai pus
capul garanie pentru mine, ca eu nu sunt fiul dumneavoastr!
Am trecut i pe la Laksin, pentru amortizarea socului:
Vladimir lakovlevici! Va rog: pe ct va sta n putin, linistiti-l pe A. T.
n caz ca
Prin ochelarii de felul celor pe care-i poarta tinerii, Laksin arunca o
privire ferma. Da din cap a ncuviinare.
Nu, n-o va face. El are problema lui el este i mai vulnerabil. Oare va fi
el alturi de A. T. ntr-un moment cnd acesta este aa de suprat? Drumul
meu nu este i al lui; eu nu-i sunt aliat.

A doua zi lovitura! Cu o ntrziere de o sptmn (nepunnd la

socoteala aniversarea lui noiembrie), secretariatul i-a anunat decizia
referitoare la mine.
Si eu, fara a ezita lovesc! Doar data a mai rmas s-o trec. mi dau
drumul! [13]
Boris Mojaev (a avut o comportare minunata n acele zile, ca i n toate
zilele dificile pe care le-a traversat Novi mir), cu toat anvergura sa interioara
de corsar netiutor de restricii, obinuit de ani de zile sa caute i ieiri subtile,
ma prinde de pulpana hainei i nu-mi mai da drumul: nu trebuie sa trimii o
asemenea scrisoare! De ce sa tai odgoanele? Nu-i mai bine ca decizia
secretariatului Uniunii Scriitorilor din RSFSR s-o ataci, n buna i cuvenita
forma, la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS, sa mergi acolo ca sa
lmureti problema?
_Nu, Boria, acum nici mcar cu o locomotiva nu ma mai opreti!
Rde:
_Tu eti argos ca un nobil polonez; pentru tine cearta este un scop n
sine.
Ei bine, dup prerea mea, iat ce este o atitudine eminamente ruseasca:
a ridica braul i a lovi! Numai ntr-un asemenea moment te simi fiu demn al
acestei tari. Sunt eu ntr-adevr ndrzne?
Sunt cum nu se poate mai fricos: am Arhipelagul tac; nu suflu un
cuvnt despre toate cte le stiu n legtur cu lagrele la ora actuala; despre
Cehoslovacia am tcut; fie i numai pentru att, acum trebuie sa vorbesc. Lidia
Korneevna1 a zis bine apropo de protestele politice:
Daca nu fac asta, nu voi mai putea sa scriu esenialul. Atta timp ct
nu voi smulge aceasta sgeat nfipta n mine, nu voi putea sa scriu despre
nimic altceva!
Nici eu. Daca, la ora cnd frica a pus stpnire pe toi, nu ies trn-tind
usa, nseamn ca nu mai sunt om! (Cei care au nevoie sa se justifice vor
contrapune un zvon: el este cel care, prin impulsivitatea lui, ne-a mpiedicat si fim alturi, noi eram pe punctul de a interveni, dar el a trntit usa i a stricat
totul. Daca a luat n der-dere lupta de clasa, efectiv nu se mai poate face nici
un demers, n fond, toate acestea nu sunt dect nite scuze cine voia sa ajute,
avea tot timpul s-o fac.)
Am trimis scrisoarea si, ca prin farmec, mi-am recptat linitea
sufleteasca. Desi n ziua aceea am fost urmrit, pe strzile Moscovei, de doi
poterai zeloi, am avut totui impresia ca acetia n-au venit dup mine i n
afara oraului, n adpostul binecuvntat pe care mi-l oferise Rostropovici (n
plin centrul zonei speciale, la doi pasi de vilele tuturor conductorilor). Aici, mi
se prea mie (desi n-am putut sa nu observ foindu-se niscaiva instalatori i
electricieni), ma sustrsesem tuturor privirilor, nu ma cunotea nimeni. De
aici, mi ziceam eu, nu ma voi arata, nu voi telefona nimnui. Acolo scrisoarea
mea n-are dect sa strneasc furtuna; aici, aerul este aa de tmduitor, aa
de linitit i emisiunile radio se aud Ciukovskaia. (N.t.) aa de bine; capteaz
deci ecourile scrisorii tale i te bucura n continuare de ceea ce ai fcut. Apoi
ncepe sa i lucrezi.

Nu-mi amintesc ca n viaa mea s-mi fi fcut cineva un dar mai de pre
dect Rostropovici cu acest adpost. El ma invitase nc din anul precedent,
din 1968, dar avusesem oarecare teama sa nu cumva s-l deranjez, n
mprejurrile date era imposibil sa gseti alt loc unde sa te instalezi att de
convenabil i de oportun. Ce-a fi fcut eu acum n capcana de la Riazan? Cum
sa umblu haihui prin vacarmul i mbcseala Moscovei? Ct oare as mai fi
putut s-mi menin moralul? Aici nsa, n linitea incomparabila a zonei
speciale (la ei nici urlet de megafoane, nici huruit de tractoare), pe sub bolile
curate ale copacilor, pe sub stelele curate ce uor e sa fii ferm, ce uor e sa fii
senin.
Nu este prima data cnd Rostropovici este prezent n spaiul acestor
nsemnri. Dar nu se mai poate: cercurile povestirii plesnesc deja, i fara asta
au plesniT. i n ce privete rezerva de via i culoare, Rostropovici are ct
zece, aa ca ar fi pcat s-i fac n fuga un portret.
n toamna aceea, el a vegheat asupra mea n aa fel nct eu sa nu stiu
ca pmntul se crapa sub picioarele mele, ca un nor aductor de grindina
tindea sa se ngroae deasupra capului meu. Se dduse deja ordin sa se trimit
un detaament de miliie pentru a ma evacua, iar eu nu tiam nimic, ma
plimbam linitit pe micile alei.
Uneori miopia netiutoare de griji este salvarea inimii noastre. Uneori,
ferete-ne, Doamne, de darul previziunii prea exacte.
De altfel, pentru cazul ca miliia ar fi dat de mine, mi pregtisem o
aprare pe cinste: o racheta aa de eficace, nct chiar mi pare rau ca n-am
avut ocazia s-o lansez.
Si deodata agitaia ia i o asemenea ntorstur ca aceasta: n Occident
scriitorii protesteaz vehement mpotriva excluderii mele. Comitetul national al
scriitorilor francezi (si printre ei multi fani ai Uniunii Sovietice i Aragon, i
Triolet, i Sartre, i Picasso) publica un protest n revista comunista Lettres
frantaises cic, venii-v n fire, dragi tovari, asta-i o greeal enorma,
reeditarea afacerii Pasternak, doar nici Nicolae al Il-lea nu l-a reprimat pe
Cehov pentru Sahalin. Apoi i Penclubul International publica n Times o
scrisoare ctre Fedin: suntem zguduii, apelam la dumneavoastr s-l reprimii
pe SoljeniN. i nc o scrisoare n Times din partea unui numeros grup de
scriitori occidentali: scandal international! O noua vntoare de vrjitoare! Un
scriitor de o asemenea anvergura ncetai persecuiile, n caz contrar vom
chema la boicot international mpotriva URSS! i nc n Le Monde, din partea
Uniunii Scriitorilor din Frana, si, pare-se din partea i a altei uniuni protest
mpotriva ncercrilor de a publica n Occident Banchetul nvingtorilor (foarte
periculos plan al alor nostri dar iat ca a euat).
Si iat ntrebarea pe care mi-o puneam cu spaima: ce-o sa se ntmple
daca ai notri acum vor da aa de mult ndrt nct la secretariatul Uniunii
Scriitorilor din URS S se va proceda la revizuirea deciziei secretariatului Uniunii
Scriitorilor din RSFSR i eu voi fi repus n drepturi? i eu ce-o sa fac: tcnd,
supus, ma voi ntoarce ca fiul rtcitor? Am nceput sa redactez proiectul unei
noi scrisori: Neateptat hotrre a biroului Uniunii Scriitorilor din URSS nu
reprezint nicidecum o rezolvare a problemei. Ea nu exonereaz de rspundere

Litera-turnaia gazeta pentru calomniile pe care le-a debitat la adresa mea n

articolul nesemnat din 26.06.68. Aceasta hotrre nu ia poziie fata de
spectacolul regizat care a fost excluderea mea din organizaia din Riazan a
scriitorilor, i fata de aciunile pripite ntreprinse de biroul Uniunii Scriitorilor
din RSFSR n absenta mea, si, vorbind Ia modul mai general, ea ocolete
problemele ridicate n scrisoarea mea ctre congresul al IV-lea al scriitorilor, i
nsi acea scrisoare. Ea ocolete marile neajunsuri ale statutului Uniunii
Scriitorilor, unde printre sarcinile acesteia din urma nu figureaz dect
construirea comunismului i prietenia dintre popoare. Acolo nu sunt prevzute
sarcini referitoare la primenirea morala a societii noastre, nu sunt menionate
obligaiile scriitorului fata de om ca indiviD. i o ntrebare cu un caracter i mai
general: este posibil sa se nscrie asemenea sarcini n statutul oricrui fel de
uniune? Actuala Uniune a Scriitorilor, cu aparatul ei pletoric, cu organizarea ei
care face ca scriitorii sa fie condui, nu se tie de ce, de nite funcionari
ncadrai uneori n servicii specifice, unde se petrec nemaiauzite abuzuri
administrative, unde se msluiesc voturile i componenta congreselor-asadar, o
asemenea Uniune corespunde ea sarcinilor unei literaturi care sa se dezvolte
nestingherit? i Literaturnaia gazeta, organul Uniunii, nu este deloc literara, ci
o publicaie cu nuana de brfa politica. Nu este nevoie de nici un fel de
uniune, situaia scriitorului pu-tnd fi pe deplin asigurata prin calitatea de
membru al Fondului Literar
N-am ajuns sa termin aceasta scrisoare n-a mai fost nevoie.
Eu nutream sperana ca de vreme ce nu ma plngeam Occidentului, de
vreme ce A. T. nu voia sa pzeasc vacile cu acest secretariat poate ca
pentru un moment el, A. T., ar primi favorabil aceasta ultima scrisoare a mea.
Atunci ni s-ar deschide amndurora calea spre o reala nelegere.
Dar prea multe voiam eu de la Tvardovski! El i asa, n recon-versia,
evoluia, percepia i concepia lui, se lsase cucerit de extrema amplitudine a
scrnciobului politic; scrisoarea mea, att de grosolana la adresa sfintei lupte
de clasa, scrisoarea mea care-i descoperea o boala grava celei mai progresiste
societi din lume, aducndu-l brusc la greutatea reala, l trgea n jos i
napoi.
A fcut trboi n redacie; a rupt scaune, strignd: Trdtorul! A
asasinat-o! (adic, a asasinat revista Novl mir) Si, desigur Chemati-l
aici!; desigur eu nu sunt de fata i nimeni nu tie. Sare pe telefon, o suna
pe Veronika Turkina, o copleete cu un potop de injurii; ea asculta cu calm i
nu are dect ndrzneala de a spune:
A. T.! Dar ce scrie A. I. Este purul adevr. Nu-u! ncepe el sa urle
n aparat. Este un pamflet antisovie-tic! Este o minciuna! i eu am sa semnalez
asta acolo unde trebuie!
Nu el este cel care a clamat aceste cuvinte nefericite, ci natura noastr
josnica a anilor 30, aceasta limba sovietica opresiv-incul-cata, acest fiu foarte
loial care nu raspunde pentru tatl sau. Eu am difuzat o scrisoare deschisa,
iar el, srmanul, va semnala acolo unde trebuie.
Veronika a avut ideea pguboas de a merge la redacie; Sat, personaj
ndoielnic i servil, camarad al lui Lunacearski, a vzut-o i a dat fuga s-i

raporteze lui A. T. Ca, dup toate probabilitile, ea a venit sa rspndeasc

scrisoarea lui Soljenin printre redactori; mintea lor nu reuea sa se ridice
pn la a nelege ca parterul revistei citete de obicei hrtiile samizdatului
nainte ca ele sa ajung la etajul nti. i Tvardovski a nceput s-i verse
necazul pe Veronika: Cine o lasa sa intre aici? Cine-i da ei recenzii? (ea avea
cte o colaborare la ei). Sa nu-i mai dai! i au avut loc unele discuii cu
Uniunea Scriitorilor, n cursul crora Tvardovski m-a renegat, i altele cu
Diomicev (si acesta l-a nfricoat, spernd, probabil, ca prin A. T. Sa ma
mpiedice sa difuzez scrisoarea). Ieri dispus sa prseasc Novi mir nu,
Tvardovski nc nu era gata pentru aceasta, nc se nfoia ca o gin n
sperana de a-i salva puiul din ghearele uliului. Un telefon indirect m-a prins
la dacea lui Rostropovici: A. T. Este ntr-o situaie foarte grea! Vrea sa ma vad!
Este gata sa atepte pn la noapte!
Dar pot eu s-i uurez situaia? Daca ma duc acolo i ne luam nc o
data la cearta, cui i va fi mai uor? Oricum, scrisoarea a plecat dejA. i n-o voi
renegA. i nu sunt din echipa de prim ajutor. Ma ascund de KGB. Nu vreau sa
fiu uite-l nu e prin Moscova i s-i plimb peste tot pe urmritorii mei.
Nu m-am dus.
La cteva zile dup ce i-a mai trecut mnia, i-am trimis o scrisoare de
linitire: . Suntem ntr-o alta epoca nu mai este aceea n care ati avut
dumneavoastr nefericirea de a va trai o mare parte a vieii literare, i
manierele se cere a fi altele. Manierele mele sunt cele ale unui ocna, ale
unui locatar al lagrului. Voi spune, fara floricele stilistice, ca literaturii ruse i
aparin nu mai mult dect i aparin ocnei ruseti, la ocna m-am format, i
pentru totdeaunA. i cnd decid sa fac un pas de importanta vitala, trag cu
urechea nainte de orice la glasul tovarilor mei de ocna, dintre care unii sunt
deja mori, de boala sau de glon, i aflu precis cum ar fi acionat ei n locul
meu.
Prin aceasta scrisoare: 1) am artat ca ma voi mpotrivi pn la capt,
ca nu glumesc atunci cnd spun ca mi voi da viaa; ca la fiecare noua
lovitura, voi raspunde cu o lovitura, cu una poate mai viguroasa. Aadar, daca
sunt inteligeni, se vor gndi de doua ori nainte de a se lua de mine. n aceasta
poziie pot sa ma apar independent de atitudinea lumii literare; 2) am profitat
de ocazia unei zile irepetabile: deja nu mai am obligaii fata de statut i de
terminologie, dar nc am dreptul sa ma adresez lor; ct privete secretariatul,
acesta este un destinatar foarte comod; 3) toat viaa mea mi-o percep ca pe o
treptata ridicare din postura de ngenuncheat, ca pe o treptata evoluie de la
postura celui nevoit sa tac la cea de om care i-a dobndit libertatea de a
vorbi. Acesta este contextul n care scrisoarea adresata de mine cndva
congresului i aceea de astzi au constituit asemenea momente de nalta
delectare, de eliberare a sufletului si, treptat, Tvardovski nsui s-a potolit, n
micarea lui smucita, scrnciobul l aruncase n spate, facndu-l acum sa
revin n fata. Da, el are dreptul sa scrie asa; caci el era n lagr n timp ce noi
edeam n redacii spunea A. T. Oftnd. Si. l recitea pe Ivan Denisovici. (Era
un an btut pe muchie de cnd i scria memoriile, i n ele vorbea despre

mine. Cum i eu vorbeam despre el. Acesta era felul nostru de a ne juca de-a vai ascunselea.)
Trei luni de zile nu ne-am vzut; joc de copii, i acesta. La redacie mi
sosise o parte dintre scrisorile de felicitare cu ocazia zilei Mele de natere, apoi
cu ocazia Anului Nou. El nu a dat dispoziie s-mi fie transmise. La rugmintea
mea, Liusa Ciukovskaia i-a ce-rut scrisorile ca sa mi le transmit ea, dar a fost
refuzata. Nu-i obligatoriu sa vina el personal la mine, dar ca s-i ia scrisorile
trebuie sa vina personal a zis A. T. De ce trebuia sa vin personal? Pai, pentru
ca voia sa se mpace cu mine. O, ce greu i venea! (Iat cum am procedat eu cu
felicitrile de Anul Nou pe care i le-am adresat lui i redaciei: le-am scris n
mprejurimile Moscovei, au fost duse la Riazan i acolo li s-a dat drumul n
cutia potal. Uite, poate ca ma aflu totui la Riazan, i acesta-i motivul pentru
care nu ma arat.)
Jocul ca jocul, dar pentru mine s-au ivit noi motive de ngrijorare: nitamnisam a aprut o primejdie poate mai teribila dect toate cele care o
precedaser: n Die Zeit din 5 decembrie a aterizat, n mod inexplicabil, un
fragment din Nopile prusiene cu promisiunea publicrii n curnd a ntregului
poem! S-a reuit stoparea acestei afaceri, pentru ca din toamna, mulumescu-i
ie, Doamne, ma asigurasem de un avocat n Occident. (Dar i chestiunea cu
avocatul ar fi trebuit sa i-o explic lui Tvardovski: de ce l-am luat fara s-l
consult pe el? De ce un avocat burghez? Nu se procedeaz asa!) ndat s-a
rspndit zvonul ca i la Moscova se citea poemul. M-am aruncat asupra
focului ca s-l sting.1
*
Apsat de aceste motive de ngrijorare i cufundat n R-l 7, n-am tiut sa
vad, nu am observat de departe cum se adunau norii de furtuna deasupra lui
Tvardovski i a lui Novi mir. Flerul lui A. T. Nu-l nelase: sugrumarea nu era
un simplu episod, ci o campanie premeditata.
n Posev, revista sora a lui Grant, a aprut (desi nu circulase deloc prin
samizdat) poemul Dreptul memoriei, poem funest, neterminat, respins i de
autoriti, i de public, mndria i amrciunea tardiva a autorului. Poemul a
fost de natura s-l rveasc, s-l
1 Eu consider ca am blocat poemul att la samizdat ct i la Die Zeit i
ca nu am lsat KGB posibilitatea de a-i da de urma. Care nu mi-a fost mirarea
cnd, mult mai trziu, am aflat ca poemul ajunsese la KGB ndat ce
ncepuser s-l citeasc scriitorii din Moscova; chestiunea ajunsese la cei de la
revista Stern gratie corespondentului lor de la Moscova pe nume Dietmar
Steiner, amicul lui Victor Louis. Nannen, redactorul sef al lui Stern, i-a pasat-o,
spre urgenta publicare, sptmnalului Die Zeit, insistnd asupra faptului ca,
dintr-o sursa foarte serioasa se tie ca aceasta este rugmintea autorului
(Adnotare din 1978.) descurajeze, s-l deprime pe A. T. Desigur, el nu voia!
Desigur, el nu tia! Desigur, el nu-l trimisese! i nici nu-l difuzase!
n ianuarie 1970 au nceput s-l scie cu convocrile pe la efii cei mari,
s-i ceara sa dea explicaii, s-i exprime indignarea i sa se dezic, aa cum
era de ateptat din partea unui scriitor sovietic cinstit; nu se punea problema
ca el sa fie contra, dar o dezicere din partea lui era deja prea putin pentru

autoriti; ele nici nu mai voiau sa ia nota de o simpla dezicere; ceea ce le

trebuia lor era distrugerea unei reviste care le devenise odioasa. Cte luni i
ci ani nu salivaser ele la perspectiva acestei decapitri! Cte sptmni i
luni nu cheltuiser nerozii i paraziii de la Aghitprop-ul CE ca sa fac planuri,
sa puna la cale manevre, atacuri i nvluiri!
Cu creierele lor chircite nu-i ddeau seama ca toat epoca lor era pe
cale de a expira complet, ca toate cele cincizeci de etaje erau pe cale de a se
prbui cu planeurile lor cu tot ei n-aveau dect
0 tinta: sa ia n stpnire acest unic palier. Inunda tara samizdatul,
aceasta expresie a libertii, plecau n Occident, vedeau acolo lumina tiparului
romane ruseti care se ntorceau n patrie pe calea undelor radio aceste
mucegaiuri aveau impresia ca era suficient sa ia n stpnire aceasta casa a
scrilor inamica i ca atunci se va instaura, ca n vremea lui Stalin, ceva scump
inimii lor: uniformitatea gndirii, obligativitatea ca toi sa se ncadreze n corul
unic; i ca atunci va disprea i ultima voce care ar fi putut s-i ridiculizeze.
De-acum, poziia lui Tvardovski, vinovat pentru un poem devenit arma n
mumie dumanului, se ubrezise! I se propunea din nou, ca i n primvara
anului trecut, sa schimbe colegiul redacional sa scoat un membru, apoi doi,
trei, patru! La una dintre nenumratele plenare ale scriitorilor, pentru a mari
presiunea, un oarecare Ovcearenko, un lup viclean i apuctor (n-are n comun
cu oieria dect numele)1, a luat cuvntul i l-a etichetat pe Tvardovski drept
poet de origine chiabureascA. i n fiecare zi, ca la armata, Voron-kov l convoca
la el, pentru discuii, pe poet, i Tvardovski, copleit, supus, vinovat, ddea
curs acestor convocrI. i propunerea care
1 se fcea era aceea de a-l lua la redacie tocmai pe acest Ovcea-renko
(Recidivau anii 30!)
Numele de Ovcearenko vine de la ovcearnia (stna, oierie). (N.t.)
Acum, naintea sfritului, se vedea cu o claritate deosebit de dureroasa
ca aceasta revista liberala* era cldit, n structura ei interioara, pe un model la
fel de birocratic ca i tot sistemul care o respingea: trind dintotdeauna n
lumea nomenclaturii, Tvardovslci simea i el nevoia de a face distincie, n
cadrul instituiei sale, ntre nomenclaturitii cu funcii (colegiul de redacie) i
masa celorlali Dar, la Novi mir, acea masa era cu totul neobinuit: aici nu
gseai colaboratori indifereni, adic nite simpli salariai lucrnd pentru bani;
aici fiecare redactor, corector i dactilografa de rnd fcea din orientarea
ansamblului o problema de interes vital. Dar aa cum n zilele bune redactorul
sef i sfetnicii lui cei mai apropiai nu-i asociau la merite, tot aa i acum, n
aceste zile grele nici prin cap nu le trecea s-i informeze despre cum merg
treburile, s-i adune i sa le spun: Prieteni! Sunt doisprezece ani de cnd
lucram mpreuna. Eu nu pun nimic la vot, dar este important sa va cunoatem
prerea: daca vor fi destituii civa membri ai colegiului redacional vom
rmne toi ceilali sau nu vom rmne? Vom rezista sau nu? i eu ce sa fac: sa
ma pensionez sau sa atept pn ma vor da afara? Nu! Rspunznd distrat la
saluturi, Tvardovski, fara sa spun un cuvnt, se retrgea n biroul lui,
membrii colegiului se buluceau acolo si, ore ntregi, n spatele uilor nchise,
dezbteau noutile i planurile, i fiecare era pus s-i dea cuvntul de onoare

ca nu va divulga nimic! i redactorii subalterni, n totalitatea lor femei al cror

destin personal era nu ntr-o msur mai mica n joc i crora nu mai mica le
era strngerea de inima n legtur cu destinul revistei, se adunau la
secretariat sa aud ce se spunea dincolo de usa, sa prind frnturi de fraze i
sa le comenteze. Unuia dintre scriitorii care locuiau n satul de vile, Tvardovski
i se destinuia mai pe larg i apoi de la acel scriitor transpira cte ceva la
redacie.
Circula prin Moscova zvonul ca Novi mir va fi bgat cu capul sub apa
i tot mai multi autori afluiau la redacie; i slile, i coridoarele gemeau de
lume, toat literatura era aici n par (daca n general exista o literatura
sovietica, atunci nu exista dect aici),
* Laksin, cluzit de canoanele tradiionale ale intelectualitii, se ofusca:
revista noastr nu este liberala, ci democrata, adic mult mai de stnga.
Orict ar prea de paradoxal, el era octombrist, nu n sensul n care era acest
bandit de Kocetov, ci n sensul terminologiei Rusiei prerevoluionare: el voia ca
acest regim sa existe, dar sa nu ias din spiritul i litera constituiei.
Scriitorii, n frunte cu Mojaev, s-au apucat sa nsileze o scrisoare
colectiva tot ctre acelai Brejnev, dar oricum destinul acestei scrisori, ca i
acela al miilor de alte scrisori, era de a rmne fara rspuns. Colegiul
redacional nu subscria la aceste tentative ale scriitorilor!
Prestnd contiincios servicii sistemului sovietic, acest colegiu nu
putea sa se asocieze, fara aprobare de sus, la o rebeliune deschisa, i nici chiar
sa se plng cuiva.
ntr-o asemenea zi, 10 februarie, atunci cnd deja se luase hota-rrea cu
privire la concedierea lui Laksin-Kondratovici-Vinogradov, am sosit i eu n
aceasta babilonie. Toate fotoliile deveniser suporturi pentru paltoanele
scriitorilor, toate coridoarele erau nesate de grupuri de scriitori, n biroul sau
(Kosolapov va fixa n perete un basorelief al lui Lenin, ceea ce va face sa se vad
ce lipsea la Tvar-dovski), A. T., care nu buse, edea acum trist, nu fcea nimic.
(Nu fcea nimic, daca a fuma cu atta lcomie, una dup alta, n sir
interminabil, nite igri tari, grosolane, nseamn a nu face nimic.) Era prima
noastr ntlnire dup furtuna din noiembrie. Ne-am strns minile, ne-am
mbriat. Venisem s-l conving ca atta timp ct mai rmneau n redacie
patru vechi membri printre care i el, lupta putea fi continuata chiar din
interiorul acesteia, numere puteau fi pregtite i puse n circulaie nc doua
sau trei luni, i demisia putea fi luata n consideraie numai atunci cnd i se va
cere ncuviinarea pentru un numr cu totul detestabil. Rspunsul lui A. T. A
fost urmtorul:
M-am saturat de attea umiliri. Ca sa ma mai aez cu ei la aceeai
masa i sa discut serios Au bgat oameni pe care nici nu i-am vzut
vreodat; nu stiu daca sunt brunei sau blonzi.
(Ba mai rau: nici mcar nu erau scriitori. Pentru a conduce o revista
liberala fuseser desemnai oameni care nu inuser niciodat pana n mna.
Trifonci avea dreptate; daca as fi fost n locul lui, as fi plecat de mult dar eu
i fceam sugestii n spiritul acelei rbdri prin care i rezistase n toi aceti
ani.)

 Dar cum va imaginai, A. T., ca putei sa va dai din proprie iniiativ

demisia? Filosofia cretinismului interzice sinuciderea, iar ideologia partidului
interzice demisia!
Dumneata nu tii cum se procedeaz la partid: mi se va spune s-o dau
i eu o s-o dau.
Cu mai multa insistenta i fermitate am ncercat s-l conving sa nu
dezavueze publicarea poemului sau n Occident, sa nu-l vorbeasc de rau. Eu
nc nu tiam ca el o i dezavuase i ca, acum, atepta, ca pe o favoare, ca pe
un gest de clementa, sa nu i se refuze sa publice n ziar aceasta dezavuare
(Bietul A. T.! N-o sa fiu aa de ranchiunos s-i amintesc cum evident, eu n
persoana am fost cel care pasase Frmele spre Gr ani altfel, cum ar fi
vzut ele lumina tiparului?) Nu mi-a artat nici acea scrisoare de dezavuare,
nici scrisoarea lui ctre Brejnev (Eu nu sunt Soljenin, ci Tvar-dovski, i voi
aciona n alt mod a scris eL. i este foarte pcat, pe calea aceasta va fi
perdant) N-am copii. (n aceste scrisori era ceva care-l punea ntr-o
situaie penibila fata de mine.) i totui, cam timid dar plin de speran:
i poemul meu, dumneata nu l-ai citit?
Cum sa nu-l citesc! Dumneavoastr mi l-ati dat, l-am citit (Dar de
spus, nu pot, nu vreau sa spun nimic n aceasta privin
i nc ntr-o asemenea zi)
Simte ca trebuie sa fac o precizare:
Ceea ce ai citit dumneata nu este ultima varianta, ulterior am
mbuntit poemul
(Ma tem ca ultima)
Devenit din nou prada unei ntrebri nelinititoare: oare am sa triesc pe
banii Occidentului, murdrindu-m n felul acesta? Pentru a n-a oara mi
deschidea punga lui.
Am cutat s-l mbrbtez:
Haidei, v-ai descrcat de-ale dumneavoastr, acum o sa va odihnii.
Uitai, o sa trecem pe la dumneavoastr eu i Rostropo-vici, o sa va ducem la
castelul lui, acolo o sa va dau sa citii cartea aceea.
(Plafonul are urechi, aa ca sub el nu e de pronunat cuvntul
Arhipelag?)
Interlocutorului meu deja i radia fata; i surdea perspectiva. El rosti
atunci aceste cuvinte foarte stranii:
Uite, dumneata ai i un motiv pentru care ai venit astzi la redacie:
trebuia s-i iei scrisorile de felicitare.
Asta nu era sub forma de repro, de ncercare de a ma compromite; nu,
era mai degrab o reminiscen ntunecata a anului 1937.
Dar ce vrei sa spunei, A. T.? Ce motiv? Fata de cine?
Ei bine, spuse A. T., lsnd ochii n jos, daca ncepem sa te ntrebam
de ce, ntr-o asemenea zi
Pe mine, Aleksandr Trifonci! Va spun cinstit, n patria mea nu dau
nimnui socoteala!
Sau nu tia ca toate coridoarele de la parter erau nesate de scriitori?
Dar iat ce era nduiotor:

 A. T.! n date exista ceva mistic. Ieri a fost aniversarea arestrii mele,
chiar a douzeci i cincea. (Dar mai important: pe 9 februarie stil nou a murit
Dostoievski.) -Astazi este ziua morii lui Pukin, este un secol i o treime deatunci. (si mine, 11, este ziua n care a fost cioprtit Griboedov.) i chiar n
aceste zile v-au atacat pe dumneavoastr
Si el, deodata, din tot sufletul:
Ei bine, vrei mistica? Ast-noapte n-am reuit sa dorm. Am but cafea,
apoi am luat un somnifer; frmntat de griji, am adormit. Deodata aud vocea
nbuit, dar perceptibila, a Sofiei Hana-novna (secretara lui A. T.): Aleksandr
Trifomci! A venit Aleksandr Isaici. i este exact ceea ce s-a ntmplat n timpul
zilei.
Lucrul acesta m-a micat profund, nseamn ca astzi el a venit cu o
asemenea speran. A cta oara fcea sa ias n evidenta faptul ca pe el
nenelegerile noastre l afectau mai mult dect pe mine?
n acea zi s-au tot fcut presupuneri n legtur cu ce o sa apar mine
n Literaturka, iar informatorii raportau cnd una, cnd alta: ba ca va fi pusa n
pagina scrisoarea lui A. T. De dezavuare, ba ca nu va fi; ba ca lucrurile vor fi
msluite n aa fel nct sa reias ca el este de acord cu remanierile din
redacie, ba ca nu va fi nici o msluire.
Litgazeta n-ar mai fi fost Litgazeta, daca n-ar fi triat. A doua zi, avurm
de toate; i msluirea, desigur, ca fapt mplinit, i verdictul ireversibil de
excludere a patru membri din colegiul de redacie, i scrisoarea pe care A. T. Se
i saturase ateptnd s-o vad publicata i care mare cinste nu i-a fcut: .
Poemul meu. Pe cai cu totul necunoscute mie, se nelege, contra voinei mele.
n Posev, revistuta emigraiei Denaturn-du-l. Insolenta acestei aciuni.
Falsitate cinica. Un titlu provocator. Ca i cnd ar fi interzis n Uniunea
Sovietica. (Dar oare nu este interzis? Dar oare nu va ntrebai prietenii: mi-ai
citit poemul? Dar oare scrisoarea aceasta i va garanta poemului
dumneavoastr publicarea n URSS?) i pentru ce ati pltit acest pre? Pentru
faptul ca v-a dizolvat redacia, Aleksandr Trifonci?
Era terminat
Msur fusese depit, i a umilirilor i a rezistentei, i pe 11 februarie
Tvardovski i-a pus semntur pe care de atia ani cauta-sera sa i-o smulg:
rog sa fiu eliberat din funcie
Si noi nc nu tiam: n aceeai zi de 11 februarie, el a fost convocat la
consftuirea membrilor Prezidiului Comesco ma rog, a fost convocat el i
nelipsiii notri reprezentani n slugarnica organizaie vigorelliana care acum,
totui, se zbrlise putin la ai notri din cauza meA. i Tvardovski ca pre a ce
de data aceasta, astzi? A semnat declaraia care i s-a dictat, declaraie prin
care renun la funcia de vicepreedinte al Comesco adic a cedat nc o
poziie, s-a cedat pe sine i m-a cedat pe mine, desi acest gest a fost fara
urmrI. i a doua zi m-a mbriat n modul cel mai sincer, fara sa
pomeneasc ceva despre evenimentele de ultima ora, i chiar fara sa le
neleag. Ce vrei, daca aa s-a dat indicaie de la partid, trebuie sa semnezi.
Pe 12 m-am dus din nou la redacie. Deja totul era altfel redacia nu
mai atepta hotrrea destinului, scriitorii nu mai ncercau sa se bata. Se fcea

curenie pe mese. Autorii ddeau navala, i recuperau manuscrisele (apoi vor

veni cu unele de alta factura). Alte manuscrise erau ndesate n couri, n saci;
parchetul era presrat cu hrtii rupte. Aceasta te fcea sa te gndeti la o
arestare n masa a redaciei sau la o plecare n deportare, la o evacuare. Ici i
colo se servea vodca i autorii schimbau toasturi funebre cu redactorii, nsa ca
ntotdeauna, scriitorii nu aveau acces n cabinetul lui A. T. Civa dintre ei,
asigurai cu vodca i crnai, s-au dus n biroul lui Laksin i l-au rugat pe
acesta s-l invite pe Trifonci, dar, n numele lui A. T., Laksin s-a scuzat i a
refuzat. Era penibil pentru un sef, fie el i unul eliberat din funcie, s-i fac,
printre autori nemulumii, o apariie att de nepartinica.
n cabinetul lui, l-am gsit pe A. T. Din nou singur, dar n picioare n fata
dulapurilor deschise, ocupat i el cu trierea dosarelor i a hrtiilor. Mi-a spus
ca se simea uurat ca urmare a faptului c-i dduse demisia, n acelai sens
m-am exprimat i eu: era de-acum imposibil sa mai rmn n postul respectiv.
Dar iat ca n scrisoarea de ieri exista o fraza (daca ar exista numai una!). Ca
i cnd poemul ar fi fost interzis?
Trifonci a nceput sa protesteze cu trie, apoi s-a plns de pui natatea
nelegerii mele (s-a plns pentru ca i ddea seama de greeal):
Dumneata n-ai neles nimic! Aceasta este o fraza, foarte subtila
Tocmai din cauza ei nu voiau sa publice scrisoarea! Caci eu i vestesc ntregii
Uniuni Sovietice ca exista un asemenea poem i ca este blocat.
N-am cutat s-l contrazic, n-am vrut sa nveninez atmosfera.
Am fcut o aluzie la cea de a aizecea lui aniversare, care se apropia. Din
calculul lui rezulta ca el a condus Novi mir n doua rnduri, n total
aisprezece ani btui pe muchie, n timp ce nici o alta revista ruseasca nu a
trit vreodat mai mult de zece ani.
_Pn la aptezeci de ani, A. T., nc mai putei sa scriei mult i bine! lam ncurajat eu.
i Mauriac are optzeci i cinci, i iat cum scrie!
Ma privete dintr-o parte: uite Bunin, n viaa lui n-a fcut elogiul
nimnui, afara de al lui Tvardovski i de-al lui Mauriac.
Dar iat un amnunt delicat:
A. T.! Pentru cei mari nu sunt probleme: Laksin, Kondratovici, lor li sau pregtit deja posturi, vor fi pltii n continuare. Dar pentru cei mici ce se va
face?
Pentru Vinogradov? Dar el se va aranja chiar mai bine.
Nu, pentru aparat.
N-a sesizat. N-a neles! Ca atunci cu Vehi pur i simplu, nu a neles
noiunea asta de aparat, nc douzeci de persoane care
Pentru autori? Ei nu vor fi publicai n Novi mir. Trebuie spus ca n
ziua urmtoare, pe 13, A. T. A nceput sa fac turul tuturor ncperilor de pe
cele trei etaje, unde nu pusese niciodat piciorul: a fost vizita de adio. Cu greu
i-a reinut lacrimile, era rscolit, emoionat; a avut pentru fiecare un cuvnt
prietenesc, i-a mbriat Dar de ce nainte nu-i strnsese n plen cele
doua duzini de oameni? i de ce astzi nu luptau, de ce se predau ei ntr-o
maniera att de tulburtoare, att de tragic-ntristatoare? *

Mi s-a povestit aceasta scena n zilele cnd ma pregteam sa descriu

momentul n care Samsonov i luase adio de la trupele sale i asemnarea
acestor scene, dar n acelai timp i marea asemnare a caracterelor mi-a ant
n ochi! Acelai tip psihologic i national, aceeai mreie interioara, Apoi
membrii colegiului de redacie au cinstit cte un pahar n vastul birou al lui
Laksin, s-au aezat cteva minute pe scaune, apoi au plecat. Dar, n aceasta
ultima zi, mai mruneilor nu prea le venea sa elibereze locul. Fiecare puse la
btaie cte o rubla, gest la care se asociar i civa dintre autorii mai modeti;
n felul acesta se mai aduse vin i zacusca i se veni cu ideea de a se merge n
cabinetul lui Tvardovski. Se ntunecase deja, aprinser lumina, aranjar
farfuriile, paharele i se instalar acolo unde rar avuseser acces i niciodat
mpreuna. i-au luat mna de pe noi. Nimeni nu s-a aezat la biroul lui
Tvardovski; i s-a pus i lui un pahar.
A doua zi era ateptat sosirea noului sef. Dar nu i asta tot n maniera
sovietica hrtiua vrta n gtlejul aparatului, nu se tie de ce, n-a fost
nghiit imediat, ntr-un asemenea ritm, ceas dup ceas, se efectua
sugrumarea i deodata minile s-au nmuiat, totul a ncremenit. Nu le mai
rmnea secretarilor Uniunii Scriitorilor dect sa ias n graba din cele cinci
birouri vecine pentru a se ntruni i a decide dar, evident, nc nu sosise prin
telefon ncuviinarea instanei supreme, maina nepenise i ei erau cu toii
blocai n birourile lor-i Tvardovski, ntr-al sau din piaa Pukin, atepta
sentina, i astfel trecur zile, trecu a doua sptmn i Tvardovski, fara sa
fi nghiit vreo pictur, nelinitit, continua sa vina la birou, ateptnd anunul
telefonic, apariia succesorului, destituirea dar telefonul continua sa tac,
succesorul se ls ateptat Pn la urma ddu el telefon, vrnd sa grbeasc
socul dar daca ncerci s-i barezi puterii malefice drumul, ea dispare: Voronkov se ascundea, nu rspundea la telefon; la birocraii sovietici, aceasta
tehnica este perfect pusa la punct: mai uor faci aripi ca sa zbori pn la ei i
sa le spargi acoperiul cu capul dect sa afli de la secretarele de la captul
firului nite lucruri simple ca acestea: daca n general efii lor se mai afla
printre cei vii, cnd sunt ei de gsit, cnd i poi sunA. i ntr-o seara cnd
Tvardovski deja plecase dar secretara lui mai zbovise putin la birou (si, de
buna seama, de-abia atepta i ea sa plece!), Voronkov telefona el nsui, pe un
aceeai anvergura, aceeai puritate. i aceleai carente de ordin practic, i
aceeai incapacitate de a tine pasul cu epocA. i apoi i aristocratismul, firesc
la Samsonov, contradictoriu la Tvardovski. Am nceput sa mi-l explic pe
Samsonov prin Tvardovski i invers i i-am neles mai bine i pe unul, i pe
celalalt.
Ton jumtate jucu, jumtate dramatic: A plecat deja? Ah, ce rau mi
pare Probabil ca e suprat pe mine Dar problema nu depinde de mine. Eu
am trimis totul la Comitetul CentraL. i eu, personal, ce pot sa fac? Fara
Comitetul Central nu pot sa mic un deget. si, la redacie, s-a neles destul
de bine: Voronkov a nceput sa se clatine, poate o sa i zboare, o fi fcut vreun
pas greit.
Decizia rmnea n suspensie, decizia putea nici sa nu depeasc
stadiul de intenie. Desi aceste trgnri interminabile cu securea deasupra

capului sunt foarte departe de a crea o atmosfera propice pentru reflecii, toi
i puneau acum ntrebri precum cele ce urmeaz: daca nu se denuna la
Tvardovski, atunci poate ca revista nc exista? Tvardovski exista, deci exista i
revista? Putem sa ra-mnem i sa luptam? Dar ntruct presa anunase deja
scoaterea lui Laksin, Kondratovici i Vinogradov, chestiunea, potrivit normelor
sovietice, era ireversibila, ireparabila, caci nici cea mai puchinoasa i galbenmaronie gazetuta sovietica nu poate sa greeasc n aceasta materie. Fotii
adjunci ai lui Tvardovski deja i luaser n primire noile funcii, dar n fiecare
zi treceau i pe aici si, n aceasta situaie destul de inedita, a devenit clar ca
favoriii lui A. T., adjuncii sai, nu voiau ca Tvardovski sa rmn asa, dintr-o
data, fara ei, ca nu concepeau ca Novi mir sa existe fara ei.
Poi pieri n mai multe feluri. Dup prerea mea, Novi mir a pierit fara
frumusee, fara sa se fi ndreptat de spate. Nici mcar o ncercare ct de slaba
de a angaja lupta la lumina zilei ntr-o vreme cnd alii o fceau i reueau! Oh,
ce sa mai vorbim: nici mcar o data n-au ndrznit, cnd revista nc mai tria,
sa difuzeze prin samizdat vreun articol sau niscaiva paragrafe suprimate de
cenzura, gest pe care nsa E. S. Bulgakova l-a fcut cu Maestrul. O sa mi se
spun: asta ar fi nsemnat distrugerea revistei. Dar i aa au dis-trus-o; revista
mergea deja spre acest deznodmnt, avea de-acum vocea rguit. Dar
mcar de n-ar fi rmas n genunchi, n aceste zile de februarie nici o singura
scrisoare deschisa ctre samizdat (din simplul motiv ca membrii demii i
riscau carnetul de partid i cariera ulterioara?), timiditate chiar n demersurile
fcute la comanda, doua scrisori umilitoare ale lui Tvardovski ctre Litgazeta.
Mai rau dect att: Tvardovski i Laksin au asistat, fara sa li se aplece, la
mizerabilul congres al scriitorilor din RSFSR, congres care s-a inut putin dup
aceea. Tvardovski a venit i a luat loc n prezidiu, ocazie cu care a fost
imortalizat zmbind n fotografii de grup cu nite nemernici, dnd impresia ca
voia n mod special sa arate ntregii lumi ca pe el nu-l persecuta i nu-l ofensa
absolut nimeni. (Te-ai dus acolo, atunci ia cuvnrul!) Iar Laksin, n felul acesta,
s-a fcut remarcat prin loialismul sau, dar pe culoare, i oprea din drum pe
autorii novomirieni i-i convingea sa mearg s-i ia manuscrisele napoi.
E clar ca acionnd n acest fel, vechea redacie nu ddea dovada de
nobleE. i n general nu poi s-i obligi pe alii sa se sacrifice; poi sa le
adresezi un apel n sensul acesta, dar cu condiia ca n prealabil sa le fi artat
tu nsuti cum se face un sacrificiu de sine. Membrii colegiului redacional care
plecau nu se mpotriviser, nu luptaser; ei, n afara de Tvardovski,
capitulaser cu umilin i nu sacrificaser nimic, luau n primire posturi
confortabile, dar tuturor celor care rmneau n urma lor le cereau cu trie sa
se sacrifice: dup noi praful i pulberea! Noi am czut, niciunul dintre voi sa
nu triasc! Mai repede i mai pregnant sa tresar universul vznd ca se
stinge fclia noastr: toi autorii, negreit i nentrziat, trebuie sa rup relaiile
cu Novi mir dup ce i-au recuperat manuscrisele; cine procedeaz altfel, este
un trdtor! (Dar unde sa publice?) Tot aparatul, redactorii, secretarii, daca
ncearc sa fac ceva bun dup noi, sunt trdtori! Cu att mai mult membrii
colegiului care nc n-au fost exclui, trebuie s-i dea imediat demisia, sa
plece cu orice pre! (Cu preul excluderii din Uniunea Scriitorilor? Al morii

civile? Conformndu-se acestui consemn, Doros, cu cei aizeci de ani ai sai i

grav bolnav, i-a dat demisia dar nu l-au lsat sa plece e un trdtor!)
Dar daca toat istoria revistei Novi mir este alctuit din permanente
compromisuri cu cenzura i cu linia partidului, atunci cum se putea interzice
autorilor i aparatului sa prelungeasc aceasta linie de compromis i s-o
continue att ct va fi posibil? Ca i cnd Novi mir, acoperit acum de noroi,
devenea mai detestabil dect toate celelalte reviste de multa vreme imunde. Nai tiut sa prentm-pinati catastrofa, n-ai tiut sa pstrai nava intacta
lasati-l deci pe fiecare sa se blceasc, aa cum nelege el, printre epave. Dar
nu! n privina aceasta, ei erau inflexibili.
Aceasta i pentru ca, aa cum se ntmpla, ei vedeau cu totul altfel
lungul traseu politic al vieii lor nu-l vedeau nicidecum ca pe o perpetua
ncovoiere sub presiunea compromisurilor (sub un asemenea regim, traseul
revistei nici n-ar fi putut fi altul!). Ei aveau o cu totul alta viziune orgolioasa i
demna i aceasta s-a manifestat n ziua n care au ndrznit totui sa se
apropie de samizdat, cnd au avut temeritatea de a lansa doua panegirice
anonime i exclusiv partinicei n memoria revistei disprute. (si de ce nsa o
asemenea manevra timida: nu-i nici un pericol, de ce anonimatul? Probabil
pentru ca autorii trebuiau sa nu-i dezvluie strnsele lor legturi cu vechea
redacie; dar se tia deja ce rmsese n portofoliul celei vechi, precum i cum
mergeau lucrurile cu cea noua. Nici nu era greu sa ghiceti, era de-ajuns sa
priveti la chipurile lor.) Era deja deranjant felul n care semnau: Un literat, Un
cititor n cel mai rau stil al ziarelor sovietice. Cititorul plasa un motto explicit,
lent-curgator (deci din nou era uor de recunoscut maniera) dar un motto din
cine? Din Marx! i aceasta n 1970! i aceasta pentru samizdat! i mai ncolo
este citat i Lenin o, mentalitate a omului clrit de cenzura, cum i dai tu
arama pe fata! n aceeai luna a lui februarie, cnd a fost desfiinat Novi mir,
n urma unui proces infam, Grigorenko1, primul general sovietic cinstit, a fost
internat ntr-o casa de nebuni; pe foile ei subiri ca foita de igar, nglbenite,
uzate de ct de citite erau, o duzina de numere ale Cronicii citase deja sute de
eroi care, pentru libertatea gndirii, renunaser la libertatea lor personala,
care pltiser acest gest cu pierderea slujbei, cu nchisoarea, cu deportarea, cu
casa de nebuni i iat ca aceti anonimi prezentau lichidarea lui Novi mir ca
pe un extrem de important eveniment al vieii interne, i care va avea grave
consecine politice (ca sa aib consecine, ar fi trebuit ca nite oameni sa se
angajeze ei nii cu ceva mai multa ndrzneal); ei exagereaz n lauda lor de
sine: gurile noastre, cele mai cinstite dintre toate (mai cinstite dect cele pe
care le-a nchis pucria?), invincibilitatea Adevrului novomi1 P. Grigorenko, general de brigada. S-a evideniat n timpul celui de-al
doilea rzboi mondial, cnd a fost rnit de mai multe ori; profesor la celebra
Academie Militara Frunze. Arestat prima data pentru vina de a fi luat aprarea
unor tineri scriitori, el i-a consacrat toate eforturile pentru a determina
autoritile sa le dea ttarilor din Crimeea, deportai n Siberia n timpul
rzboiului, dreptul de a reveni n patria lor. Arestat la 7 mai 1969 i acuzat de
activitate subversiva i de calomnie antisovietica, el a fost condamnat la 27
februarie 1970 de tribunalul din Takent. Declarat iresponsabil pe baza

avizului Institutului Serbski din Moscova, a fost internat ntr-un spital

psihiatric special. (N.t.) rian (si cel din memoriile marealului Konev? i din
cele ale com-internistilor?), cel mai important factor al nsntoirii societii
sovietice , vocea contiinei populare (care a aprobat ocuparea
Cehoslovaciei). L7 i numai el a perseverat n aprarea micrii purificatoare
de dup congresul al XX-lea (n ce consta purificarea1? n a arunca n crca
lui Stalin vina pentru toate relele regimului?). Autorii sunt sinceri cnd vad n
aceasta linie de fidelitate fata de congresul al XX-lea al PEUS sensul
problemelor fundamentale. n care se nscrie tot destinul nostru istoric . N-ar
mai fi de nvins dect fanatismul pozitiv al extremitilor staliniti precum si,
bineneles, fanatismul negativ . atitudinea critica nihilista netiutoare de
probleme i rutatea dar astea putei sa le dai la Pravda, la ce bun
anonimatul, friorilor? Aceasta declaraie de loialitate frapeaz mai ales prin
aceea ca este anonima i n samizdat! n paginile lui Novi mir, ea putea fi
justificata mcar prin cenzura. Aadar, care este nenorocirea principala care ni
se trage de la desfiinarea lui Novi mir de-acum le va fi mult mai uor
dumanilor notri sa lupte mpotriva influentei ideologice a micrii comuniste
din ntreaga lume . Dar lucrul cel mai important, desigur, este socialismul.
Numai el poate oferi o alternativa istorica progresista lumii capitalului (direct
din paginile eslate de cenzura), aptitudinea, niciodat nbuit n popor, de
a lupta pentru un socialism autentic (oau, oau, oau! Cutai, aflai, unde a
rmas ea? n orice caz nu n tara noastr). i cine-i vinovat de eecurile
socialismului? Cum cine?
Rusia, ca ntotdeauna: denaturrile socialismului i au rdcinile n
motenirea multiseculara a feudalismului rusesc e oare posibil, tovari, sa
admitem ca socialismul este n el nsui viciat, ca nu este realizabil n
buntate?!
Un mai meschin discurs funebru nici ca puteau sa rosteasc pentru
Novi mir sj, concomitent, s-i dea n vileag ideea meschina pe care i-o fceau
ei despre o cauza cu adevrat mare.
De altfel, samizdatul nu este un imbecil, nu este lipsit de glago-rie:
panegiricele acestea nu l-au cucerit, n-au fost puse n circulaie, s-au pierdut
pe drum; mie nu mi-au parvenit dect prin intermediul celor de la redaciE. i
mhnirea pe care mi-au produs-o nu a fost mai mica dect aceea pe care mi-a
produs-o articolul lui Dementiev.
Membrilor destituii nu le-am ascuns ca eu condamn toat tactica
folosita de ei n criza i falimentul lui Novi miR. Aa i-a i fost relatata lui
Tvardovski reacia mea (sunt convins ca de ctre Laksin), dar fara toate aceste
motivri pe care le-am dat adineaori.
Si din nou pentru a cta oara? Fragila mea prietenie cu Tri-fonci s-a
dizolvat n neant. Sub apsarea acelorai cizme care ne striveau pe amndoi,
am tcut i eu, i el fiecare n ungherul lui.
Singurtatea mea, de altfel, nu era singurtate, ci cadrul n care am
lucrat din plin la AugusT. i faptul ca am rmas pe dinafara Uniunii Scriitorilor
nu m-a fcut s-mi pierd din vigoare, i faptul ca am rmas fara revista nu mia redus capacitatea de creaie; dimpotriv, rezultatul n-a fost altul dect acela

ca ma simeam mai independent i mai puternic nemaiavnd de-acum cui sa

dau socoteala, nemaifiind legat prin nici un fel de consideraii accesorii. Der
Starke ist am machtigsten allein1, cnd n-are aliai slabi, cel singur are minile
mai libere.
Dar singurtatea lui Trifonci era plina de amrciunea de a fi fost
trdat, dup cum simea el, de toi: ani de zile se sacrificase pentru toi, dar
pentru el, n prezent, nimeni nu voia sa se sacrifice: colaboratorii sai nu
prseau revista Novi mir, numai civa autori demisionaser. Toat aceasta
zarva cu redacia din umbra, cu nentreruptele discuii din cadrul acesteia pe
tema a ceea ce se fcea n cadrul celei reale, nu avea sa aib alt rezultat dect
acela de a-l exaspera i de a-i agrava boala perfida la originea creia se aflau
vexaiunile ndurate.
La un moment dat, aprarea lui J. Medvedev2, arestat ntre timp, ne-a
apropiat din nou, chiar daca toat aceasta chestiune a rmas ntre noi. Eu, ca
de obicei, am scris pentru samizdat, dar Trifonci s-a dus la spitalul psihiatric
din Kaluga (trecnd prin fata dacei mele de la Rojdestvo pe care n-avea s-o
descopere niciodat, pe care n-avea s-o vad niciodat), unde, vazndu-l, acei
medici calai au rmas cu gura cscat.
Se apropia jubileul celor aizeci de ani ai lui A. T., ceea ce oferea ocazia
unui nou schimb de salutari. Eu i-am trimis o telegrama cu urmtorul
coninut:
1 Vnjosul de e singur, cel mai tare este -citat din Wilhelm Teii de
Schiller. (N.t.)
2 J. Medvedev a fost arestat la el acas n ziua de 29 mai 1970 i internat
ntr-un spital psihiatric de unde interveniile prietenilor sai sovietici i strini
au reuit s-l scoat dup nousprezece zile. (N.t.) Dragul meu Trifonci! Va
urez viaa lunga, reuite excepionale, fericita inspiraie creatoare n anii
maturitii! Cel care n dispute i dezacorduri permanente va iubete cu
statornica tandree, al dumneavoastr recunosctor, Soljenin.
Se spune ca s-a bucurat foarte mult la primirea telegramei mele, ca s-a
nchis cu ea n cabinet. Ar fi putut i sa nu-mi rspund, caci pentru srbtorit
asta nu este o treaba uoar. Dar el mi-a rspuns: i mulumesc, draga
Aleksandr Isaevici, pentru frumoasele cuvinte ce mi-ai adresat la a aizecea
mea aniversare. Desi vederile noastre nu coincid, eu cu statornicie te iubesc i
te preuiesc ca artist. Al dumitale, Tvardovski. si, avnd n vedere relaiile
noastre, probabil ca peste cteva luni ne-am fi rentlnit. Eu i-am trimis o
scrisoare cerndu-i permisiunea de a-i arata, n octombrie, romanul pe care-l
terminasem. tiam ca asta o s-i fac placere.
Dar nu mi-a rspunS. i s-a aflat ca avea cancer (si ca i se ascundea
acest lucru). Cancerul este partea tuturor acelora care, vexai i oprimai, se
aprind i-i fac snge rau. Strmtorarea, oamenii o suporta, dar suprarea le
scurteaz viaa, n felul acesta, la noi, multora li s-a scurtat viaa: dup un eec
n plan social nu trece mult timp i te trezeti ca persoana n cauza nu mai este
printre cei vii. Oncologii susin ca celulele canceroase dormiteaz toat viaa n
fiecare dintre noi, dar ca ele intra ntr-un proces de cretere ndat ce, sa
zicem, spiritul ncepe sa se clatine. Numai constituia lui robusta i-a permis

lui Tvardovski ca, n ciuda tuturor greelilor grosolane ale medicilor de la

Kremlin, sa mai triasc nc multe luni de zile, fie i n ateptarea morii.
Exista multe modaliti de a-i ucide pe poei. Tvardovski a fost ucis prin
aceea ca i s-a retezat firul care-l lega de Novi mir.
Februarie 1971 Jukovka COMPLETAREA A TREIA Decembrie 1973
NOBELIANA
Nobeliana nu este o invenie de-a mea, este scurta adresa tele-orafiata a
Fundaiei Nobel (Nobelianum); s-a mpmntenit nsa obiceiul ca aceasta
denumire sa se dea oricror triumfuri prelungite, oricror pregtiri somptuosorchestrale. Cu mine triumful n-a fost triumf, chinul n-a fost chin, dar aceasta
pregtire febrila s-a ntins pe parcursul a doi ani ntregi.
Ce reprezint atribuirea premiului Nobel unui scriitor dintr-o tara libera?
Un triumf nationaL. i pentru scriitorul nsui? Cucerirea unei cote, trecerea
ntr-o noua etapa a vieii. Camus spunea ca el nu era demn de aa ceva,
Steinbeck ca, de bucurie, era gata sa rag precum un leu. (Ce-i drept,
Hemingway avea alte treburi dect sa se lase acaparat de o asemenea bagatela;
el a rspuns ca era mai interesant sa scrii cartea pe care o ai n proiect ceea
ce este de asemenea adevrat, chiar daca n aceasta este i un pic de
cochetrie.)
Dar ce este premiul Nobel pentru un scriitor din tara comunismului? Sau
o ncercare nereuit; sau o comoara ce nu poate fi atinsa; sau o palma
ruinoas.1 Aceasta situaie se explica prin aceea ca, n tara noastr, puterea
nsi i nimeni altcineva a fcut ca, nc din zilele tinereii ei sngeroase, sa
intre toat literatura beletristica n jgheabul politic, cioplit cu toporul, nici
mcar dat la rindea pre1 A. Soljenin face succesiv aluzie la cei trei laureai rui ai premiului
Nobel pentru literatura care l-au precedat. Bunin, 1933, preferat n defavoarea
lui Gorki, candidat propus de sovietici; dar Bunin tria deja n emigraie; Pasternak, 1958, care n-a putut sa mearg la Stockholm ca s-i primeasc preul;
olohov, 1965, propus de sovietici pentru un roman care l celebra de apt pe un
duman al bolevicilor, pe un ofier cazac; candidatura lui olohov, e spune
Soljenin, a fost reinut de suedezi pentru considerente care nu erau strine
politicii: triumf putin mgulitor pentru laureat. (N.t.) cum acelea care se
fabricau din trunchi de lemn verde pe antierul canalului de la Marea Alba.
Puterea nsi le-a bgat n cap scriitorilor ca literatura este o parte a politicii,
puterea nsi (nceptkj cu Troki i Buharin), prin vocea rguit a politicii,
emitea toate aprecierile n materie literara i a blocat astfel orice posibilitate
de a judeca i n afara cadrului oficiaL. i de aceea atribuirea premiului Nobel
unui scriitor de-al nostru este perceputa mai ales ca eveniment politic. De la
Stockholm era imposibil, n anii 20, 3Q 40, sa se discearn, prin viscolul
vrjitoresc, cine era scriitor autentic la noI. i primul rus care a primit acest
premiu a fost emigrantul Bunin care, fara sa cunoasc cenzura i
constrngerea, i-a publicat operele n strintate exact n forma n care le
scrisese. Dar se nelege, un asemenea premiu, o instituie care atribuia
asemenea premii, nu putea suscita n URSS dect injurii i dispre. S-a decis o
data pentru totdeauna ca aceste premii nu fac nici ct o ceapa degerata, ca ele

nu merita nici mcar o meniune cu caractere mici n ziare. n schimb,

premiilor Stalin li se rezervau coloane ntregi de pagini de ziaR. i noi toi
aproape ca uitaserm ca mai exista premiul NobeL. i deodata, dup douzeci
i cinci de ani, Academia Suedeza ajunge cu reflectoarele ei la Pasternak i
hotrte s-l premieze. Se tie ct s-au mniat pe chestia asta partidul
comunist (Hruciov), Komsomolul (Semiceastni) i ntregul popor sovietiC. i
undele seismice ale acestei mnii au lovit aa de tare n fundamentul Academiei
Suedeze nct aceasta s-a vzut obligata sa se reabiliteze n ochii omenirii
progresiste, i ct mai repedE. i res-pectnd termenul de apte ani pe care-l
impunea decenta, a decernat premiul de data aceasta unui al treilea compatriot
de-al nostru dar cui i pentru ce? Pentru o carte creia compatriotul nostru
n-a putut s-i confirme niciodat paternitatea, pentru o carte publicata deja cu
o treime de secol n urma i apreciata pentru valoarea ei nc nainte ca Bunin
s-i fi primit premiul.1 Pentru ca numele lui olohov era pe placul regimului
sovietic, Academia Suedeza s-a grbit s-i perie putin pe oficialii de la MoscovA.
i aceasta graba, i aceasta ncetinire, i tot acest mod de netezire a
asperitilor, i satisfacia de partid i de stat a alor notri, toate acestea au
lsat pe cel de-al treilea premiu o amprenta eminamente politica.
Rste vorba de Pe Donul linitit de olohov. Primul volum al acestei cri
blicatn 1928. (N. T.)
Academia Suedeza era acuzata tot timpul ca face politica. La-traii notri
erau aceia care fceau totul pentru a ne pune n impo-sibilitate de a-i face o
alta caracterizare instituiei respectivE. Aa e-a ntmplat i cu cel de-al
patrulea premiu, i daca Rusia nu se trezete, aceeai soarta o va avea i al
cincilea.
Si ntruct nici savanii notri care primiser acele premii venite de
dincolo de Marea Baltica nu erau teribil de multi, numele lor nu era pomenit
aproape niciodat; pn la furtuna pastemakiana rari erau aceia care tiau ca
aveam i noi asemenea laureai. Eu am aflat acest lucru, nu-mi aduc aminte
exact de la cine, cred ca de la cineva din lagr. Si, n spiritul care se cultiva pe
meleagurile noastre, am luat pe loc o decizie suta la suta politica: voi face
cutare i cutare lucru pentru viitoarea mea Lansare. Mare lansare, dar,
deocamdat, eu nu sunt n stare sa realizez nici mcar una mica. Desigur, nam nici un chef sa rmn n exclusivitate un autor de opere postume; vreau sa
public ct sunt n via, apoi pot sa mor linitit! Dar, din fundul lagrului, acest
lucru prea un vis irealizabil: unde sa gsesc aceasta posibilitate ct sunt n
via? Doar n strintate. Dar i dup lagr voi fi un venic surghiunit: acolo
nici nu voi ajunge, nici nu voi putea s-mi trimit operele.
Totui, n perioada surghiunului meu, am reuit s-mi ascund ntre
coperile unei cri (cu piesele lui B. Shaw, n engleza) toate lucrrile din timpul
ct am fost deinut n lagr. Acum, cineva care ar pomi ntr-o cltorie la
Moscova, ar putea, ntlnind acolo pe strada un turist strain, s-i strecoare
acestuia scrierile mele; i acesta, evident, le va lua, lesne le va scoate din tara,
va descoperi despre ce este vorba, le va prezenta unui editor care va fi bucuros
s-l publice pe necunoscutul Stepan Hlnov (pseudonimul meu) si. Lumea,

bineneles, nu va rmne indiferenta! Lumea se va ngrozi, lumea se va mnia,

ai notri se vor speria i vor desfiina Arhipelagul.
Dar n-aveam pe cine sa rog sa le duca la Moscova; n anii aceia eram
singur-singurel i moscoviii nu veneau n vizita la noi, la Kok-Terek.1 nsa n
1956, cnd m-am dus eu nsumi la Moscova i am ncercat sa gsesc vreun
turist occidental cruia s-i pasez cartea, am Trguor din Kazahstanul de
Sud unde autorul a fost surghiunit la ieirea din lagr. (N.t.) constatat ca
fiecare turist era nsoit de un traductor de la securitatea statuluI. i apoi,
acest gnd uimitor la un fost deinut: pe aceti turiti aa de bine hrnii,
spilcuii, ncntai de veselul I0r voiaj prin Uniunea Sovietica de ce s-i pui n
situaii neplcute?
Si am plecat la Torfoproduct, apoi la Riazan, ca sa lucrez mai departe.
Mai departe i mai multe voi scrie, i mai tare ma vor putea zgli. Dar exista
i lucruri mai nfricotoare ce mi se pot ntmpla: un mai mare volum nc
risca sa piar fara sa fi fost vreodat artat cuiva. Un singur pas greit i totul
este pierdut. Timp de zece ani, timp de douzeci de ani, sa tii acest secret n
tine i la un moment dat sa transpire ceva pe undeva, sa se afle ce i cum:
poi sa pui cruce ntregii tale viei i tuturor secretelor i vieilor celorlali
ncredinate ie.
n 1958, pe cnd eram profesor la o coal din Riazan, ce mult l invidiam
pe Pasternak: iat cui i-a revenit soarta la care visam eu! El este cel cu care se
va mplini acest vis!
Va pleca imediat mi ziceam eu, dar cum i va rosti discursul, dar
cum i le va publica pe toate cte le mai are, pe toate cte le ascunde i pe care
nu putea sa le rite atta timp ct tria aici! Este clar ca nu pleac pentru trei
zile. Este clar ca nu i se va permite sa se ntoarc, dar, ntre timp, el va
schimba ntreaga lume i ne va schimba i pe noi i va reveni, dar ca
nvingtor!
Dup coal lagrului, eu, o declar sincer, nu eram n stare s-mi
imaginez posibilitatea ca Pasternak sa aleag un alt mod de a aciona, sa
urmreasc alt scop. Eu l msurm cu arinul propriilor mele scopuri, dup
criteriile mele i mi venea sa intru n pa-mnt de ruine pentru el de parca ar
fi fost pentru mine: cum era posibil sa te sperii de nite invective gazetreti,
cum era posibil sa cedezi n fata ameninrii cu expulzarea, i sa te njoseti
implo-rnd guvernul i mormind nu stiu ce despre greelile i rtcirile tale,
despre vinovia ta personala implicata n roman-i s-i renegi propriile tale
idei, spiritul tau numai ca sa nu te expulzeze? i apoi acest prezent glorios
i mndria pentru epoca n care triesc, si, bineneles, credina n viitorul
luminos. S1 astea nu le debiteaz vreun profesor la vreo universitate de
provincie, ci Nobelul nostru n fata lumii ntregi, nu-i asa? Nu-u, sntetn nite
neserioi! Nu, daca te cheama la lupta, i nc n asemenea mprejurri
excepionale, du-te i te pune n slujba Rusiei! Eu l-affl condamnat cu cea mai
mare severitate, negsindu-i nici o scuza.
Locotenentul major Soljenin aplecat asupra manuscrisului Povestii
feminine. La siparia, ntr-un adpost subteran, febr. 1944

Deinutul Soljenin la construirea unei case la bariera Kaluga. Moscova,

iunie 1946 saraska Marfino, locul unde se petrece aciunea romanului Primul
cerc. Deinutul Soljenin a lucrat la saraska din 1947 pn n 1950
Matriona Vasilievna Zaharova n poarta casei ei din Miltevo, regiunea
Vladimir. La Miltevo, A. I. Soljenin a locuit i a lucrat ca nvtor din august
1956 pn n iunie 1957
Casa din Riazan (aleea Kasimovski), unde A. I. Soljenin a locui1: din
iulie 1957 pn. n februarie 1966 n exil. Kok-Terek, 1954 nvtorul exilat
prednd o lecie de matet mica. Kok-Terek, primvara 1954 W * * din
chirpici la marginea Kok-Terekului, strada Pionerskaia, unde exilatul oiienit, n
a iocuit din septembrie 1953 pn n iunie 1956 n curtea casei din aleea
Kasimovski, la o msu improvizata. Aici a fost scris Ivan Denisovici. Riazan,
mai 1958
N. A. Resetovskaia i A. I. Soljenin. Vara 1962
\par Aleksandr Trifonovici Tvardovski. Februarie 1964. Foto V. S.
Lebedev N. S. Hruciov i A. T. Tvardovski la Pitunda. Foto V. S. Lebedev
Vladimir Semionovici Lebedev Cu Kornei Ivanovici Ciukovski la dacea acestuia
de la Peredelkino A. I. Soljenin cu Boris Andreievici Mojaev. Solotcea, 1963
Intlnire-interviu cu S. Komoto
(al doilea din stnga).
Moscova 1966
Colegiul de redacie al lui Novi mir. Pe scaun (de la stnga la dreapta):
B. G. Zaks, A. D. Dementiev, A. T. Tvardovski, A.. Kondratovici, A. M.
Mariamov. n picioare: M. N. Hitrov, V. I. Laksin, E I. Doros, I. I. Vinogradov,
LA. Sat. Februarie 1970
Jores Aleksandrovici Medvedev la A. I. Soljenin la Rojdestvo-pe-Istia.
1968
Veronika Valentinovna Turkina i Iuri Ghenrihovici stein Viaceslav
Vsevolodovici Ivanov cu tatl lui, Vs. Ivanov, la Peredelkmo. 1963 hri Titov i A.
I. Soljenin alturi de Aleksandr Men. Skorotovo lng Zvenigorod, septembrie
1968 n gara de la Vologda. Iulie 1969
La capela Artemie cel Drept lng satul Verkola, regiunea Arhanghelsk.
Iulie 1969
Csu cu gradina a lui A. I. Soljenin la Rojdestvo-pe-Istia Igor
Rostislavovici safarevici Heinrich Boli Galina Pavlovna Visnevskaia i Mstislav
Leopoldovici Rostropovici La funeraliile lui Tvardovski. Maria Illarionovna
Tvardovskaia, Iun stein, A. I. Soljenin. Moscova decembrie 1971
F?
Andrei Dmitnevici Saharov Elena Aleksandrovna i Nikolai Ivanovici
Zubov. Kok-Terek, 1956
A. I. Soljenin cu sotia i fiul Ermolai Anatoli lakovlevici Kuklin Irina
Valerianovna Kuklina Gheorghi Pavlovici Tenno Natalia Konstantinovna Tenno
Cu Nikolai Andreevici Semionov la Riazan. 1957
Susanna Lazarevna i Veniamin Lvovici Teus Natalia Milievna Anicikova
Arnold Suzi cu fiica Heli Nadejda Grigorievna Levitskaia Elizaveta Demsovna
Voronianskaia (Q) nc de tnr am considerat ntotdeauna ca este de neiertat

i de ne-nteles s-i pui simpatiile personale mai presus de datorie, cu att mi

mult pentru un zek experimentat ca mine. (Nimeni nu mi-ar fi bgat n cap
atunci ca Pasternak deja publicase, ca deja vorbise cjj acel discurs de la
Stockholm ar fi putut sa fie la fel de nein-cisiv ca i justificrile lui din ziare.)
Eu cu att mai clar nelegeam, concepeam o idee n legtur cu care
voiam s-i smulg viitorului nite asigurri: mie acest premiu mi este de
trebuin! Ca o etapa n cucerirea unei poziii, n desfurarea btliei! Cu ct l
voi primi mai devreme, cu ct ma voi consolida mai mult, cu att mai tare voi
lovi! Cu siguran, voi aciona atunci ntr-un mod cu totul opus celui al lui
Pasternak: cu temeritate voi accepta, cu temeritate voi pleca, voi tine discursul
cel mai temerar. Asta nseamn ca mi vor bara drumul de ntoarcere, n
schimb, eu voi publica totul] Voi spune totul] Voi folosi toat dinamita
acumulata ncepnd de la boxele de la Lubianka, trecnd prin scoaterile la
raport n lagrele de stepa n plina iarna, n numele tuturor celor sugrumai, al
tuturor celor mpucai, al tuturor celor mori de foame, al celor mori de frig!
Sa ma ridic pn la tribuna premiului Nobel i sa provoc deflagraia! C-mi
atrag pentru toate aceste fapte osnda unei viei de proscris nu este un pre
prea mare! (De altfel, practic, ma vedeam ntors dup un mic numr de ani.)
La drept vorbind, Ivan Denisovici, asupra cruia se aruncase ntreaga
lume, vznd n el, din partea lui Hruciov, un gest politic de senzaie, nu
altceva (travestit n engleza la Moscova de lingul i crpaciul R. Parker), nu ma
apropiase prea mult de premiul Nobel. Totui, n forul meu interior,
amestecnd proiecte i presentimente, nu stiu prea bine de ce, eu credeam n
acest premiu i-l ateptam ca pe ceva care nu putea sa nu vinA. i aceasta n
ciuda faptului ca Pasternak, prin renunarea lui i apoi prin moartea lui, care
urmase curnd, nchisese drumul care i-ar fi permis laureatului urmtor sa
vina din Rusia sa ia premiul: cum sa mai acorzi ruilor un premiu care-i
omoar?
Si anii treceau, i eu continuam s-mi scriu operele, dar de publicat nici
vorba aa ceva era de natura sa te puna cu capul pe butuc; era din ce n ce
mai greu sa te doseti i din ce n ce mai suprtor sa le blochezi accesul la
oameni dar ce ieire putea sa aib un swiitor subteran?
n toi aceti ani am nutrit o convingere pe care nu mi-am schirn-bat-o
aa ma formasem n lagr, aa gndeam mpreuna cu prietenii mei de lagr:
valorificnd ceea ce ne nvase viaa de ocnai, lovitura cea mai puternica
trebuia s-o aplicam atmosferei statute de la noi, dar atacnd de acolo. Atunci,
tot arsenalul meu mi-ar fi la ndemna, nici un cuvnt n-ar mai fi ascuns,
deformat, stlcit. mi nsuisem att de temeinic aceste idei, nct n 1968,
cnd Alia (Na-talia Svetlova)1, stupefiata, a ncercat din rsputeri sa ma
determine chiar sa mi le schimb, a fost rndul meu sa rmn stupefiat. Ea
susinea ca, plecate de acolo, toate cuvintele mele vor ricoa de crusta de fier
care s-a format pe trupul tarii noastre i ca, atta timp ct eu ma aflu n
interior, masa poroasa i receptiva le absoarbe, com-pletnd i rotunjind ceea
ce n-a fost spus deloc sau a fost spus numai aluziv. Pentru mine era clar: ea
judeca aa pentru ca nu cunoscuse viaa de lagr.

Totui, ea nu era pentru mine un interlocutor ntmpltor, ntlnit o

singura data. Ctre 1969 am hotrt s-i las ei toat motenirea mea, tot ceea
ce scrisesem, i redactrile definitive i cele intermediare, schiele, notele,
copiile, materialele auxiliare, tot ceea ce ar fi fost pcat sa fie ars; ct privete
posibilitatea de a le pastra, de a le transporta, de a le memora, de a trai n
postura de conspiratorcapul meu nu mai era suficient pentru aa ceva, nu mai
erau suficiente nici forele, nici timpul, nici locul. Tocmai trecusem atunci de
cincizeci de ani i aceasta data marcase o noua etapa n activitatea mea: nu
mai scriam despre lagre, terminasem totul; acum ma atepta o lucrare uria
cu totul noua un roman despre anul 1917 (care, cum credeam eu la nceput,
avea s-mi ia zece ani). Ajuns n acest punct, era timpul sa dispun n legtur
cu tot trecutul, sa fac un testament i sa iau masurile necesare pentru ca toate
acestea sa se pstreze i sa se realizeze chiar i fara mine, chiar i independent
de mine, prin contribuia unor mini de motenitor, ferme i credincioase, i a
unui cap care sa mprteasc vederile mele. Pentru mine, faptul de a fi gsit
toate acestea strnse buchet, era o fericire, era o uurare si, pe tot parcursul
lui 1969, ne-am ocupat de acest transfer de probleme. Tot atunci am gsit
mpreuna modalitatea de a-i da procura avocatului Heeb pentru a-mi apra
interesele n Occident i pentru a ne crea un punct de sprijin n strai1 A doua sotie a lui Soljenin. (N. T.) ntate, apt sa ne fie filiala i
prelungire n eventualitatea ca am disprea i unul, i celalalT. i un canal
sigur pn acolo pentru comunicare n ambele sensuri. Pe neauzite, pe
nevzute, ntreprinderea mea literara se transforma n lucrri de fortificaie.
n condiiile acestei activiti, chestiunea de a ti unde voi fi i ce se va
ntmpla cu mine-peste un an, peste doi ani nu avea deloc un caracter
teoretic; ea condiiona, la fiecare pas, decizia ce urma a fi luata, n plus, mai
existau i alte planuri, foarte concrete: nc din 1965 ma preocupa ideea unei
reviste cnd pentru viitor, ntr-o Rusie libera, cnd n samizdat i ncepnd
din prezent. (Subtitlu: Revista de literatura i de problematica sociala, cu
secii avnd ca obiect proza, critica n materie de literatura i arta, istoria
Rusiei din secolul al XX-lea, omenirea i contemporaneitatea, organizarea
viitoare a Rusiei, revista crilor.) n vara lui 1969, instalat mpreuna cu Alia la
Krasni Rucei pe malul Pinegai, am elaborat mpreuna un sistem foarte
complex pentru a edita revista, n cadrul acestui sistem, ea urma sa fie
publicata aici n samizdat (un serviciu de difuzare o redacie mai subterana,
n activitate o i mai subterana redacie oculta, gata sa preia treburile daca
redacia n activitate se prbuete i gata s-i creeze o a doua redacie
oculta); n ce ma privete, eu voi fi poate aici, poate i acolo, dar, i n acest caz,
semnez revista (colaborez de-acolo). Totui, n timp ce puneam la cale toate
aceste lucruri, ne reueam sa ne nelegem n problema capitala: Alia socotea
ca trebuie sa trieti i sa mori n patria ta, indiferent de ntorstura pe care ar
lua-o evenimentele, iar eu, ocnaul perfect, mi ziceam ca n-au dect sa moara
ei, imbecilii, eu opera vreau sa mi-o public n timpul vieii. (A trai i a publica
totul n Rusia era atunci ceva prea riscant, ceva imposibil.)
Ca o ironie a sortii, tocmai n aceste zile Anatoli Kuznetov a fugit n
Occident. tirea ne-a parvenit, prin tranzistor, la Pinega. A fost panica mare la

vrf; el jubila nsa, creznd poate ca de-acum o sa schimbe tot cursul istoriei.
Ole! Greeala de transfug, extrapolare a proporiiloR. i mai ales: aici la noi, n
URSS, n clasa cultivata, aproape nimeni nu l-a aprobat, i nu numai pentru
supuenie tata de KGB, pentru jocul de-a turntoria, ci i pentru nsui faptul
c-a fugit: el a tras numrul ctigtor! Unui om oarecare, har-turt, i se poate
ierta; dar unui scriitor? Atunci ce fel de scriitor de-al mai eti tu? Noi suntem
oameni iraionali: rtcim zeci de ani i lipim prin zoaie, bombnim ca
lucrurile merg prosT. i nu ne dam osteneala sa ne despotmolim. Dar daca
unul reuete sa se deznoroieze i-i ia lumea n cap, ncepem sa strigam:
Trdtorul! Nu mai e de-al nostru! (Totui, n curnd situaia s-a schimbat
radical: ndat ce s-a deschis ct de ct supapa emigrrii nu putini scriitori au
plecat spre alte zri, iar clasa cultivata a ncetat sa mai condamne acest fapt.) i
cum gndea guvernul? Sunt convins ca la fel ca i mine. Ct sunt aici, sunt n
cuca nu-i sperii dect pe jumtate, oricnd pot fi calcat n picioare. Dar deacolo i ngrozesc, reuesc (atta tirnp ct nu mi-au nfipt un cuit n spate,
ct nu m-au otrvit, ct nu mi-au tras un glon n cap, ct nu m-au aruncat
dintr-un tren n micare)1, reuesc sa aduc la lumina zilei tot ceea ce au
camuflat ei timp de o jumtate de secol! i dup ce le voi trage aceste bice pe
spinare, viaa o sa le devina imposibila sau or sa arate ca nite epave (asa mi se
prea mie).
n timpul lui Stalin, concepia era urmtoarea: toi cei care nu erau de
acord trebuiau legai fedele. Dar, se vede treaba, n ultimii ani, unele adieri noi
rzbiser chiar i prin calota groasa a craniilor lor obtuze: ntemniarea lui
Siniavski i Daniel a provocat un scandal international la care autoritile nu se
ateptaser; ndat ce l-au expediat pe Tarsis n strintate, toate s-au linitit,
neplcerile au ncetat. (Ca eu nu eram chiar Tarsis, asta depea puterea lor de
nelegere.) i iat ca Diomicev, n convorbiri n tete-a-tete ca acelea pe care le
avea cnd cu un scriitor, cnd cu altul, ncepuse sa trncneasc:
l vom trimite pe Soljenin n strintate, la stpnii lui, sa vad
paradisul capitalist o sa se ntoarc de-a builea acas.
Mi s-a povestit despre acest lucru, nu i-am dat importanta. Procedeu
obinuit al Aghitprop-ului, mi-am zis. Deodata, la zece zile dup perdaful pe
care l-am tras secretariatului Uniunii Scriitorilor, n seara de 25 noiembrie
1969, deschid la Vocea Americii i aud: Scriitorul Soljenin este expulzat din
Uniunea Sovietica. (Ei au transmis eronat informaia din Ligazeta de a doua
zi.)
Asta se ntmpla la dacea lui Rostropovici, n primele luni ale ederii mele
acolo; tocmai ma aranjasem. M-am ridicat n picioare. Aproape ca m-au trecut
fiorii. Poate ca peste cteva ore peste
1 Aluzie la asasinarea unor personaliti ruse ramase n Vest. (N.t.) cte
anume? Vin sa ma ridice. Pentru manuscrise, pentru materiale* pentru cri
pe loc trebuiau inventate multe, nemsurat de tnulte! Degeaba te pregteti
toat viaa, totdeauna ceva te poate lua pe nepregtite. Am ieit sa ma plimb pe
micile alei ale pdurii. Era o seara neobinuit pentru anotimpul n care ne
gseam: calda, umeda, ntunecoasa, punctata de un vnt amenintor. Ma
plimbam, mi ncrcam pieptul cu aer proaspT. i nu ma suprindeam nici de

lupte sfiat, nici de ndoieli frmntat: totul se derula dup un plan

prestabilit.
Una dintre figurile mele preferate este areviciul Gvidon al lui Pukin.1
Pruncul trebuia sa moara. Ca sa fie siguri ca aa se va ntmpla, l-au bgat
mpreuna cu mama lui ntr-un butoi bine ca-lafatuit pe care l-au aruncat n
valurile marii. Dar butoiul nu s-a scufundat. Pruncul de-o chioap cretea din
or-n ora. La un moment dat, se opinti putin, se ndrepta de spate, Sparse
fundul i iei afara! Pentru a eua, ce-i drept, pe un rm strain. Iei singur
si, sa notam, i scoase mama la lumina.
Nu este necesar ca imaginea sa se potriveasc pn la detaliul rmului
strain, i nemsurat de mare este onoarea de a-i repune n libertate Mama.
Dar ca fundul butoiului prie sub tlpile mele i doagele se rostogolesc peste
mine, iat ce simt de civa ani. Singurul neajuns este ca eu n-am prins
momentul precis cnd tocmai am desfundat butoiul; faptul deja s-a consumat?
n chiar momentul cnd excluderea mea din Uniunea Scriitorilor s-a
transformat ntr-o nfrngere rsuntoare pentru prigonitorii mei i ai notri?
Cnd zidul de treizeci i unu de scriitori occidentali, manifestnd unitatea
literaturii mondiale, a declarat ntr-o scrisoare publicata de Times ca nu va
permite nimnui sa se ating de mine? Sau asta este nc problema de viitor? i
acum cnd scriu-este nc problema de viitor?
Ceva din pritul asta a ajuns i la urechile acestei instante care a
ndrznit sa ngenuncheze Cehoslovacia, dar nu pe mine; vreo achie ascuit
din aceasta lemnrie crpat a zburat pn la ei caci nu ma expediau n
strintate, nu (peste o ora mi s-a adus Litga-zeta de a doua zi; era un
exemplar subtilizat din redacie), ci singurul gest pe care-l fceau era ca ma
invitau, mi permiteau sa plec, n povestirea n versuri tarul Saltan. (N.t.)
Dar asta-i alta combinaie. Daca ar fi fcut propunerea asta zek-ului
oropsit de la Ekibastuz, o clipa n-a fi stat pe gnduri. Dar omul care eram
astzi, sa i se fac o asemenea propunere? Le-arn rspuns rspndind prin
Moscova un cuvnt, ca samizdat oral:
Ei mi permit s-mi prsesc casa printeasc, o, ct sunt de
binevoitori! Ei bine, i eu le permit lor sa plece n China.
Ei m-au gratificat cu o neptur ntr-o revista. Apoi n alta. n Occident,
asta a avut un ecou minunaT. i norvegienii, oameni cu spirit inflexibil, singurii
din Europa care un minut n-au iertat i n-au uitat invadarea Cehoslovaciei, miau propus chiar un azil la ei, reedina de onoare a Norvegiei. Era vorba de
reedina care se atribuia unui scriitor sau unui artist. Soljenin s-i
instaleze n Norvegia masa de scris! Mi-am petrecut cteva zile n aceasta
atmosfera. O tara se oferea ea nsi s-mi fie a doua patrie, gata sa ma
primeasc la ea cu braele larg deschise. Nordul. Iarna, ca i n Rusia. Uneltele
rneti, vesela de lemn, ca n Rusia.
Pauza. Sferele nalte se linitiser. i eu tceam.
Nu este uor de abandonat proiectul ambiios al unui zek; operele
nepublicate i striga voina de a trai. Dar, lund contururi triste, cretea i o
alta idee nscut n mijlocul umilirilor vieii de lagr: am ajuns noi sa ne
confundam aa de tare cu broatele sau cu iepurii nct sa trebuiasc sa fugim

de toat lumea? De ce trebuie sa le cedam cu atta uurin pmntul notri/!

Caci ncepnd din anul 17, noi cedam totul, toat lumea cedeaz totul pare
mai uor asa. Ci au czut deja n aceasta eroare au supraestimat forele
celorlali, le-au subestimat pe-ale lor. Dar au existat oameni ca Ahmatova, ca
Palcinski, care n-au plecat, n 1923, acetia au refuzat sa semneze declaraia
care le-ar fi facilitat emigrarea.1
Suntem noi chiar aa de slabi nct sa nu putem lupta aici! n orice caz,
autoritile luau deja n calcul ideea de a se debarasa de indezirabili
expediindu-i n strintate idee a lui Dzerjinski i a lui Lenin, plan stabilit
pentru noua, a treia emigraie, lucru pe care noi nici nu puteam sa ni-l
imaginam atunci, la sfritul lui 1969-n-ceputul lui 1970. La diverse seminarii
secrete se striga n gura mare: Soljenin, duc-se din tara noastr!
Totdeauna informat
1 La sfritul lui 1922 i la nceputul lui 1923, un numr de intelectuali
i de artiti au fost expulzai din Rusia, conform ordinelor lui Lenin care vedea
n ei nite contrarevoluionari. (N.t.) naintea celorlali, Louis se nfiin pe la
recepiile corpului diplomatic, fcea oferte personalitilor occidentale: Nu-i aa
ca o s-l invitai pe Soljenin sa tina conferin? Dar o s-i dea voie sa
plece? ntrebau ei mirai. O s-i dea-a!
Dar, public, nu se spunea nimic n plus. Criza mea de toamna, care se
cam prelungise, prea sa fi trecut. Nu m-au expulzat de la dacea lui
Rostropovici, unde locuiam fara nici o forma legala, fara viza miliiei si, pe
deasupra, i n zona guvernamentala, de unde oricine te poate scoate la o
simpla ridicare a degetului mic; n acest refugiu al meu nu m-au controlat, nu
m-au deranjaT. i putin cte putin m-am reechilibrat interior i exterior, am
grbit lucrul la Au-gust-meu si, n tot acel an 70, as fi tcut ca pestele, un
piuit n-a fi scos Daca n-ar fi avut loc, la nceputul verii, nefericitul incident
cu Jores Medvedev. Tocmai n acele luni, cnd terminam prima redactare i o
ncepeam pe a doua, cnd trebuia sa se contureze reuita sau nereuita ntregii
forme a lui R-17; i era aa de necesar sa fie o reuit! Daca era nevoie de o
relatare sistematica i consistenta, apoi aceasta era tocmai despre revoluie:
caci n curnd, de pe ambele parti ale baricadei, se va ntreprinde escamotarea
ei, astfel ca nici un om al condeiului nu va mai reui sa afle adevrul. Nite
prieteni, care ncercau sa ma descurajeze, mi-aduceau argumente logice privind
ursita scriitorului.
Dar aici nu mergea sa te foloseti de cntarul raiunii: ndat ncepe sa te
arda sub talpi, i dai seama ca este o tigaie i nu pamn-tul cum sa nu ncepi
a dansa? Este ruinos sa te vrei autor de romane inspirate din istorie cnd, sub
ochii tai, autoritile reprima oameni. Halal autor al Arhipelagului as fi eu daca
n legtur cu prelungirea acestuia pn n zilele noastre as pastra o tcere
diplomatica. Internarea lui J. Medvedev ntr-o casa de nebuni era, pentru
intelectualitatea noastr, chiar mai periculoasa dect evenimentele din
Cehoslovacia i mai grava din punct de vedere al principiilor: era propria
noastr gtuirE. i m-am hotrt sa scriu. Primele redactri le-am nceput pe
un ton foarte amenintor: AVERTISMENT

(adic i vizam pe ei toi, pe calai. La nceput ma ambalez foarte tare,

apoi devin mai moderat.) De-a lungul anilor mei de lagr, am nvat s-i
cunosc i s-i neleg pe dumanii omenirii: ei respecta Pumnul i nimic
altceva; cu ct i loveti mai zdravn cu pumnul, cu att eti mai n siguran.
(Occidentalii nu vor nelege niciodat acest lucru, ei spera mereu s-i
mbuneze prin concesii.) ndat ce deschideam ochii dimineaa, simeam n
mine o pornire nu sa reiau lucrul la roman, ci sa rescriu nc o data
Avertismentul; gndul acesta era mai puternic dect mine, nu-mi ddea pace
nicicum, ncepnd cu redactarea a cincea, formularea s-a mai mblnzit: I AtA
CUM TRIM [l 4] n noiembrie 1969 mi se reproase ca, prin repeziciunea cu
care srisem sa rspund Uniunii Scriitorilor, mpiedicasem pe fraii mei scriitori
i opinia publica s-mi ia aprarea, i speriasem cu vehementa mea. Acum, ca
sa nu-i dunez lui Medvedev cu aceasta vehementa, mi-am pus fru, m-am
reinut, i-am lsat pe academicieni sa se exprime i numai n ziua de Rusalii,
la mijlocul lui iunie, am dat unda verde scrisorii. Pentru afacerea Jores, poate
ca n realitate ea era de-acum superflua autoritile se speriaser i fara ea.
nsa eu aduceam acuzaii grave n legtur cu casele de nebuni. Chiar daca nu
pe Lunt1, pe unii i bgasem totui n speriei. Drept urmare, pe viitor unii vor
avea o strngere de inima n fata unor asemenea cazuri.
Scrisoarea aceasta nu mi se putea iertA. i n msura n care exista
informaii demne de ncredere, putem spune ca hotrrea cu privire la
expulzarea mea din tara a fost luata n aceste zile de iunie. Fruntatii
realismului socialist (n numr de doisprezece dup exemplul apostolilor, se
pare) au pus la cale un demers pe lng guvern. Ei cereau ca aceasta canalie de
Soljenin sa fie expulzata dincolo de fruntariile sfintei noastre patrii, n
privina aceasta, ideea nu era deloc noua, dar, oficial, operaiunea se
declanase. Markov i Vo-ronkov, atelaj alert, au transmis chestiunea la
Litgazeta cu, n completare, se spune, decretul deja gata prin care Sovietul
Suprem ma priva de cetenia sovietica.
Dar, o data n plus, maina nu a funcionat, undeva o rotita sau un
urub nu s-a supus comenzii. Eu gndesc ca raionamentul autoritilor a fost
urmtorul: legtura cu povestea lui Jores este prea evidenta, prea strnsa, este
jenant s-l alungam din cauza aceasta, mai amnam chestiunea dou-trei luni,
pn atunci se mai face el vinovat de ceva
1 Unul dintre psihiatrii celebrului spital-nchisoare Serbski. (N.t.) jn
timpul acesta, Mauriac Dumnezeu s-l aib n paza! Porni1 campania sa
menita sa ma fac laureat al premiului NobeL. i din nou tot jocul alor notri a
fost dat peste cap: expulzarea mea n acest moment ar fi avut aerul unui
rspuns ctre Mauriac, ceea ce ar fi fst stupiD. i daca, n caz ca as fi primit
premiul, m-ar fi expulzat din cauza premiului, ar fi fost la fel de stupiD. i
atunci i-au camuflat planul: mai nti sa fac n aa fel ca povestea cu premiul
sa fie nmormntata, apoi sa ma expulzeze.
(si eu, n aceasta toamna, tocmai terminam, terminam August.)
nmormntrile de acest gen erau la noi specialitatea casei. A fost convocata o
importanta comisie de scriitori (n fruntea ei, Kon-stantin Simonov cel cu multe
fete i liberal nobil persecutat i conservator venerabil care avea peste tot usa

deschisa). Comisia trebuia sa mearg la Stockholm sa lmureasc n maniera

socialista opinia publica suedeza care, ruinat, trebuia sa neleag ca nu era
bine sa fac jocul forelor ntunecate ale reaciunii mondiale (n Occident nu
exista om care sa reziste n fata unor asemenea argumente). Totui, ca sa nu se
plteasc nite diurne de prisos, s-a dat indicaie comisiei sa plece la jumtatea
lui octombrie, tocmai la termen. Dar iat ca Academia Suedeza stabilete ca
aciunea sa aib loc cu doua sptmni mai devreme, adic nu n a patra, ci n
a doua joi a lunii! Ah, unde n-au nceput sa urle ai notri, muscn-du-i
degetele!
Pentru mine, 1970 era ultimul an n care premiul Nobel mi mai era
necesar, mai putea sa m-ajute. O data ce-ar fi trecut acel moment, lupta as fi
nceput-o de unul singur, fara premiu. Sosise timpul ca Arhipelagul sa
explodeze n Occident, ncepusem deja sa pregtesc ncetul cu ncetul i o
declaraie publica (s-a pstrat prima schi): . De ce internarea oamenilor de
aici n spitale psihiatrice nu str-neste indignarea Occidentului aa cum au
strnit-o experimentele medicale ale nazitilor? i trdam pe mori i ne facem
de ocara prin tcerea noastr. Dar va veni o vreme pentru judecata i rsplata
i fie ca aceasta carte s-i asume rol de martor
Premiul s-a abtut asupra mea ca o ninsoare benefica! A venit ca n acel
episod cu Hemingway: m-a deturnat de la romanul meu, mii mai lipseau doar
doua biete sptmni ca sa termin Augustl De-abia am reuit apoi s-l duc la
bun sfrit. A sosit! i norocul Weu a fost ca a sosit, de fapt, devreme: l-am
primit atunci cnd prac-C nu artasem lumii tot ceea ce scrisesem, ci numai
Ivan Denisovici,
(r Pavilionul i Cercul (varianta inofensiva), toate celelalte inndu-le n
rezerva. Acum, de la aceasta nlime, puteam sa fac sa alunece crile una
dup alta la vale ca nite corpuri sferice, ctignd pondere prin efectul
gravitaiei: cele trei tomuri ale Arhipelagului, Cer. Cul-96, Captivii, stiu
tancurile adevrul, poemul despre lagr.
A sosit premiul i a netezit toate erorile anului 1962, erori de
tergiversare, de secretomanie. Acum era ca i cnd acestea n-ar fi existat
niciodat.
A sosit-s-a abtut ca o avalan de apeluri telefonice la dacea lui
Rostropovici. De-un veac nu ma mai sunase nimeni acolo i brusc attea
telefoane n cteva minute. O femeie cam napoiata cam prostata chiar, locuia
n camera de serviciu a dacei; la fiecare trit al telefonului, ddea buzna peste
mine, care eram pentru ea vecinul, ma prindea de brat i-mi smulgea
receptorul:
Spunei-mi, va rog, vorbii cu un corespondent! Numai o clipa, s-i
reclam pe-tia care nu-mi dau i mie o locuin!
Ea credea ca la captul firului este corespondentul Pravdei, neimaginndu-i ca exista i alt fel de corespondeni.
Era norvegianul Per Egil Hegge, un excelent vorbitor de rusa, ceea ce rar
se mtlneste printre corespondenii occidentali de la Moscova. Dduse undeva
peste numrul meu de telefon i acum ma chestiona: voi accepta premiul? Ma
voi duce la Stockholm?

Am rmas pe gnduri, apoi m-am dus dup creion i hrtie; Hegge putea
sa cread ca m-am zpcit, n realitate eu mi fcusem un plan: timp de o
sptmn sa nu reacionez nicicum i sa atept sa vad cum vor ncepe ai
notri sa latre, de ce se vor lega mai nti. Dar telefonul corespondentului mi
ddea socotelile peste cap. A pastra tcerea, a ma eschiva, nsemna deja a
aluneca pe o panta funesta. Si, dup planul pe care mi-l fcusem demult, eram
hotrt sa nu-l imit n nici o privin pe Pasternak, sa procedez n toate invers
de cum a procedat el: nu-mi rmnea dect sa declar ferm: Da! Accept! Da, ma
voi duce negreit, n msura n care aceasta va depinde de minei (Chestia e ca
la noi repede te trezeti cu ctuele la mini.) i voi mai aduga ceva: sntatea
mea este excelenta i nu ma mpiedica de la un asemenea voiaj! (Pentru ca, la
noi, toi indezirabilii sunt invariabil bolnavi, de aceea nu cltoresc ei.) n clipa
aceea nu ma ndoiam defel ca am sa ma duc.
Apoi, n telegrama mea de rspuns ctre Academia Suedeza, affl spus:
Consider premiul Nobel ca pe un omagiu adus literaturii ruse, Desigur nu
sovietice, se nelege de la sine) i apstoarei noastre istorii
Iniediat au nceput sa ma ncoleasc surprizele. Caci orict ar fi de tiate
firele de comunicaie cu Occidentul, curentul trece totui 3 Pe e* indirecte au
nceput s-mi parvin diferite semnale. Mai nti reprouri: de ce aceasta aluzie
la apstoarea istorie, o sa se spun ca mi s-a dat premiul pe considerente
politice! (Dar eu nici n-am nevoie de premiu daca nu se tine seama de aceasta
apstoare istorie. Daca istoria noastr ar fi roz, atunci ne-am descurca j gra
voi!) Apoi, pe doua cai ocolite, una i aceeai ntrebare: n-a vrea eu sa evit
vlva n jurul cltoriei mele la Stockholm? n special Academia i Fundaia se
tem de manifestaii ostile la adresa mea din partea unor studeni de tendina
maoista aa ca n-ar fi mai bine sa renun eu la Grand-Hotel, unde se cazeaz
totdeauna laureaii, i sa fiu de acord ca gazdele sa ma ascund ntr-un
apartament linitit?
Asa deci se pune problema! Care va sa zic, drumul de la locul de
adunare a efectivului lagrului la locul de atribuire a premiului I-am parcurs
pentru a ma ascunde ntr-un apartament linitit din Stockholm i pentru a ma
lsa condus n main n compania unor detectivi, ca sa scap de nite mucoi
sclivisii!
Prin posta paralela, n-am rspuns nimic atunci au nceput s-mi
parvin informaii i prin posta obinuit: de la Fundaia Nobel, o telegrama pe
aceeai tema: noi ne vom strdui sa gsim pentru sejurul dumneavoastr un
loc mai linitit i mai discret; de la Academie, o scrisoare: ei considera ca
dumneavoastr niv ati dori ca vizita pe care o vei face la Stockholm sa se
desfoare ntr-o atmosfera ct mai calma, i ei vor face tot posibilul ca sa va
asigure o cazare bine protejata. Permitei-ne sa adugm ca, n ce-l privete,
ctigtorul premiului nu este ctui de putin obligat sa aib contacte cu
presa, radioul etc. Ct mai calma! Nu vreau aa ceva pentru nimic n lume!
Sa nu am contacte cu presa i cu radioul? Atunci sa ma duc la naiba?
Suedezii avuseser curaj pn la un moment bine definit-pna a
momentul n care deciseser s-mi atribuie mie premiul. (si cta recunotin

le datoram multa, multa, cta ncape ntre cer i pa-fliint!) Dar mai departe de
asta, ei nu merg se tem de scandal, se tem de politica.
Da, aceasta i trebuie sa fie conduita lor, o cere decenta. Dar ere ierul
meu de ocna incorijibil nu se atepta deloc la aceasta. P0r neti la drum
gnduri duium, poticnindu-te intri n coloana d cinci, cu minile la spate, i-i
spui: ei acolo nu ateapt dect sa ne aud. Dar ei nu ateapt deloc. Ei
decerneaz premiul pentru Hte ratura. Si, firete, nu vor politica. Or, pentru
noi, aceasta nu este politica, aceasta este viaa pur i simplu.
Astfel, evoluia lucrurilor urma o linie. Dar, urmnd o alta linje la cteva
zile dup anunarea premiului, ma fulgera un gnd: iat momentul cnd
pentru prima data pot sa vorbesc cu guvernul, cum s-ar zice, de la egal la egal.
Nu este nimic ruinos n chestia asta-am cucerit o poziie de for i de pe
aceasta poziie voi vorbi. Eu nsumi, nimic nu cedez, dar le voi propune lor sa
cedeze, sa ias decent din ncurctur.
Era clar cui trebuia s-i adresez propunerea: lui Suslov! De ce m-a
salutat. El aa de cordial atunci n foaier, cu prilejul ntlnirii de la Kremlin?
Caci unde mai pui ca prin apropiere nu era Hrus-ciov, nu l-a vzut nimeni din
biroul politic nseamn ca nu era vorba de o manifestare de servilism. Pentru
ce deci? Expresia unor sentimente sincere? Un liberal conservat n biroul
politic?
Ideologul principal al partidului! Sau se gndea cum sa ma atrag
spre partid? (Apropo, cu patru luni nainte, n iulie 1962, tocmai Suslov a fost
acela care-l convocase pe V. Grossman n legtur cu romanul care-i fusese
confiscat: prea multa politica, iar despre lagr dumneata vorbeti din auzite;
cine nsa scrie asa, da dovada de superficialitate. Se lsase cu toat greutatea
n fotoliu, era sigur de sine: nu, nu din auzite romanul respectiv nu va aprea
niciodat; a fost nmormntaT. i apoi, subit, o aa mare bucurie pentru el:
Ivan Denisovici)
Asta mi-a rmas ani de zile ca o enigma, ca o poveste niciodat lmurit.
Dar nici drumurile noastre nu s-au mai ncruciaT. i acum, n octombrie
1970, ceva ma mpingea ctre el! [15]
Aici ar fi suficient sa se dea curs propunerilor mele (amnistierea cititorilor
arestai, publicarea fara ntrziere i vnzarea libera a Pavilionului, ridicarea
interdiciei pentru scrierile anterioare, apoi i publicarea lui August). Daca s-ar
lua aceste masuri, s-ar produce o schimbare nu numai n ce ma privete pe
mine, ci i n ce privete tot climatul literar si, n continuare, nu numai climatul
literar. S1 desi inima arde de nerbdarea de a ntreprinde ceva de anvergura,
eva hotrtor istoria totui se schimba sub aciunea celor care, par- nj aj
politicii pailor mruni, nu sfie urzeala evenimentelor. Daca ar fi posibil sa
schimbam lin situaia de la noi, atunci ar trebui a ne mpcm cu aceasta
idee, ar trebui s-o i materializaM. i acest lucru ar fi mult mai important dect
sa mergem sa dam explicaii Occidentului.
Dar nimic nu s-a clintit. Nu s-a dat niciodat nici un fel de ras-nuns. Si,
aceasta chestiune ca i n toate celelalte, n aroganta i deruta lor, ei au lsat
sa treac toate scadentele pn la care ar fi putut sa ndrepte ceva.

ntre timp, suedezii mi trimiteau listele privind desfurarea ceremoniei:

pe ce data are loc cutare banchet, unde se vine n smo-king, unde cu papion
alb, n frac. Mi se spunea ca speech-utrebuie rostit n timpul banchetului (n
timp ce toat lumea bea i mnnc veselindu-se eu sa vorbesc despre
tragedia noastr?), ca sa nu dureze mai mult de trei minute i ca e de dorit sa
conin numai cuvinte de recunotin.
n culegerea Les Prix Nobel mi-a aprut n fata ochilor privelitea
exasperanta a unei cohorte de laureai adui la acelai numitor: toi cu zmbete
jenate i cu mape doldora de diplome.
Previziunile mele se prbueau a cta oara? Fermitatea deciziilor mele
se dovedea inutila. Apucasem sa triesc pn la incredibila minune, dar habar
n-aveam cum s-o exploatez, mi ddeam seama ca a fi amabil cu cei ce-mi
decernaser premiul se traduce nu printr-un discurs rsuntor, ci prin a tcea,
a fi decent, a zmbi protocolar, a te prezenta ras i frezat. Bineneles, poi sa
compui i sa citeti un discurs pentru premiul Nobel. Dar daca i cu aceasta
ocazie i-e teama sa spui lucrurilor pe nume, atunci la ce bun sa mai apari n
fata respectivei Academii?
n aceste luni de iarna urma sa vina pe lume primul meu copil1, i iat
ca premiul aducea desprirea dintre mine i Alia; i eu plecam aa cum deja
hotrsem ntre noi. Fara speran de a-mi vedea mcar o data fiul pe cale de a
se nate.
Plecam pentru ca sufletul meu de scriitor sa ncerce sentimentul eiberarii
i sa prind puteri pentru lucrarea care urma. Plecam s conving Occidentul?
S-l zgudui? S-l activizez?
Ermolai, primul copil al Nataliei i al lui Aleksandr Soljenin. (N.t.) i n
tara?
Cine va citi toate acestea, i cnd? Cine i cnd va nelege ca pentru
cri, a pleca era o soluie mai buna?
Eu, la cincizeci de ani, jurasem: unicul meu vis este sa ma arat demn de
speranele Rusiei care citete. i la cincizeci i doi de ani mi s-a ivit ocazia sa
plec i eu am fugit?
Dar ce altceva, la drept vorbind: sa rmn n tara i sa ma bat pn la
capt? i fie ce-o fi?
nc o data obsesia asta cu a te prezenta ras i frezat i cu papionul alb
Ca printr-o ironie pedepsitoare, pentru a ma fi pripit n a-l condamna pe
Pasternak, predecesorul meu, eu, aflat la momentul suprem al deciziilor, am
amuit i am nceput sa ovi.
Iat cum voiam eu sa procedez: s-mi nregistrez pe magnetofon
discursul pentru ceremonia n cadrul creia urma sa mi se nmneze premiul
Nobel, sa trimit banda acolo i s-o asculte ei la Stockholm. Iar eu sa fiu aici.
Asta e ceva grozav! Mai grozav ca orice!
Dar n aceste ase sptmni ncordate (pentru mine, un interval
suprancrcat cu probleme familiale) n-am mai fost n stare s-mi ntocmesc
discursul.
Iar la Saratov sau Irkutsk, viitorului laureat, urmtorului, i va crpa
obrazul de ruine pentru acest Soljenin: de ce sta asta asa, ca unul care nici

nu muge, nici nu fata? De ce nu se duce acolo sa trnteasc un discurs de sa le

mearg fulgii\par Ai notri de-abia ateptau sa plec, pndeau momentul!
Plecarea mea ar fi fost conforma cu regulile unei partide de dame: traversam, se
pare, toat tabla de joc, luam n trecere cteva piese dar tocmai prin asta
pierdeam! Adevrul l-am aflat ulterior: era deja gata decretul prin care mi se
anula calitatea de cetean al URSS. Nu mai rmnea dect sa mi se fac vnt
dincolo de granita. Exista termene pentru depunerea cererilor i formularelor;
odat expirate aceste termene, e prea trziu; nimeni nu cunoate aceste
termene, dar la Serviciul Vize i Paapoarte, la KGB i la CE se crede ca toi le
cunosc i unde nu se mirau de mine: cum de poate sa le rateze? n aceste
sptmni, campania de presa lansata mpotriva mea s-a mai potolit i ea, ba
la un moment dat a ncetat complet-Numai pe la anumite edine de instructaj
mai aveau loc unele rbufniri, pe unii i mai lsau nervii; secretarul comitetului
municipal Moscova al partidului si, dup el, i aceste javre de internationatsti
1 ^e muta vreme nu mai exista luare de cuvnt n probleme. Ternationale fara
a se face referire la mine) constatau: _Domnul Soljenin, nu tim de ce, pn
n prezent n-a depus cerere de plecare din tara.
Si Tvardovski, mi se spunea, n spitalul Kremlinului, suferea i l nentru
mine i se ntreba ngndurat: cum ar putea sa primeasc remiulfra sa
mearg acolo? Zcea la pat, cu capacitatea de a vorbi redusa la jumtate, cu
mna dreapta inerta, dar nelegea, putea sa citeasc, urmarea aventura mea
nobeliana i cnd recpt darul vorbirii, le spunea, strignd chiar, surorilor i
infirmierelor:
_Bravo! Bravo! Victorie! *
Dar eu aveam deja, pe masa, scrisoarea de refuz i n fiecare diminea
corectam ba o litera, ba o virgula. Am stabilit exact intervalul de timp cu care
scrisoarea mea sa anticipeze declanarea procedurii legate de nmnarea
premiului: doua saptammi. Cu toat inflexibilitatea n exterior a statului
nostru, n interior iniiativ nu mi-a scpat din mini: de la primul pn la
ultimul pas, m-am comportat ca i cnd ei pur i simplu n-ar fi existat, i-am
ignorat. Deci-sesem eu nsumi, declarasem ca ma voi duce, iar ei nu
ncercaser sa ma descurajeze; acum tot eu decideam, declaram ca nu ma voi
duce, dnd n vileag ruinoasele lor secrete poliieneti i ei din nou au
nghiit gluca, nu s-au avntat sa ma deconsilieze.
Dar cum sa expediez aceasta scrisoare? Posta o va retine. Trebuie s-o duc
eu nsumi celor de la ambasada Suediei i sa ma neleg cu ei: s-mi nmneze
diploma i medalia la Moscova. Iat ideea: strngem vreo cincizeci de
intelectuali moscoviti-i aici trntesc discursul! A vorbi de aici va avea un efect
i mai puternic, i nc ce puternic!
Dar cum sa rzbesc la ambasada? Norocul mi surde: n fata ambasadei
suedeze nu este nici un miliian! Intru n mica vila agreabila din pasajul
Borisoglebsk. Un cotoi dolofan se lfie pe un fotoliu.
Personalitile autorizate a lua parte la manifestaii internaionale i a
apra cu aceste ocazii interesele URSS. (N.t.)
Mai trziu n emigraie, B. G. Zaks mi-a spus ca n decembrie 1970,l-a
vizitat pe A. T. La spital. A. T. Se exprima greu, monosilabic, cum e?, cum s

acolo?, dar asculta cu interes ceea ce i se povestea, era foarte vesel, vioi, ndea
mult (tuind ngrozitor n timpul acesta). i cnd i s-a relatat despre aven-^
mea nobeliana, a rostit tare i rspicat: Aa-i trebuie! (Adnotare din 1986.)
La fiecare dintre uile pe care trebuie sa intru ma ia n primire un alt
suedez (i prevenise Hegge). Tocmai se ntorsese la Moscova G. Jarring,
ambasadorul Suediei si, mai mult dect att, mediator ntre arabi i israelieni,
si, lucru nc i mai important, dup cutn fusesem prevenit, pretendent la
funcia de secretar general al ONU deinut de U Thant, care nsa se retrgea.
De aici preocuparea lui Jarring de a fi n gratiile guvernului sovietic. Era deja
de apte ani ambasador la Moscova; era deci n post cnd premiul i-a fost
decernat lui olohov, cu care de altminteri era prieten la catarama i pe care-l
frecventa.
Impenetrabil, dur, zvelt, negru (n-ai fi zis ca e suedez!), m-a ntmpinat
cu oarecare reinere. M-am instalat confortabil ntr-un fotoliu si, fiuturnd
scrisoarea, dar fara s-l invit s-o citeasc, i-am spus:
Iat, am scris o scrisoare ctre Academia Suedeza cu privire la
cltoria mea, dar ma tem ca, prin posta, va ajunge cu ntrziere i este
important ca decizia mea sa fie cunoscuta nc din acest moment. N-ai vrea so expediai dumneavoastr? [16]
El nelege rusa, dar pe mine m-a ntrebat prin ataatul cultural
Lundstrom pe post de interpret:
Ce decizie ati luat?
Sa nu ma duc.
Avu o tresrire de satisfacie.
Mine diminea va fi la Stockholm, mi spune el pe un ton mai linitit.
nseamn ca merge prin curier diplomatic. Bine. mi expediez i
autobiografia. Dar diploma i medalia? Nu s-ar putea organiza o recepie la
ambasada dumneavoastr?
Imposibil. Nu s-a vzut niciodat aa ceva.
Dar nici un caz ca al meu nu s-a vzut vreodat. Nu o luai naintea
deciziei Academiei, domnule Jarring. Lsai-o pe ea sa reflecteze.
Sigur de el, Jarring raspunde: sau prin posta, sau vi le nmnam noi n
biroul meu, ca acum, fara asistenta.
Fara discurs? aa nu-mi convine. Atunci sa i le tina Academia.
Nu l-am invitat s-mi citeasc scrisoarea n prezenta mea, am lsat totul
i am plecat. Dar i smulsesem promisiunea.
Am lsat sa treac trei zile pentru ca Academia, primindu-mi scrisoarea,
sa decid ce are de fcut. Ma hotrsem ca, la expirarea celor trei zile, s-o
public n samizdat. Academia mi-a trimis o telegrama prin care-mi spunea ca
nu vrea sa dea publicitii scrisoarea dect n cursul banchetului. Dar pentru
mine era trziu; trebuia sa dezvlui pe loc ca nu ma voi duce. Totui, suedezii
n-au resimit efectul exploziv al samizdatului rus: ceva le scpase printre
degete, se pare la traducerea n suedeza, i chiar i n varianta deja publicata,
i mi-au trimis o a doua telegrama care s-o prind din urma pe prima: se
scuzau, erau dezolai ca treaba a euat i ma ntrebau daca le mai trimit ceva
pentru banchet.

Nu-mi fcusem nici un proiect: deocamdat spusesem unele lucruri la

modul moderat, dar esenialul era rezervat pentru discurs. Telegrama m-a
impulsionat!
Asta nu era n planul meu, dar de ce, n fond, sa nu scot un paragraf din
discursul pentru premiu si, sprjinindu-m pe nlnuirea datelor, s-l
nlocuiesc cu textul urmtor: Majestate! Doamnelor i domnilor! Nu pot sa las
sa treac neobservata ntmplarea remarcabila care face ca ziua nmnrii
premiului Nobel sa coincid cu Ziua Drepturilor Omului
Domnilor, aceasta este ranchiuna mea de barbar contra dumneavoastr:
de ce suntei aa de pusi la patru ace sub lumina reflectoarelor? De ce este
obligatoriu papionul alb i de ce nu se poate veni n pufoaica de lagr? i ce
obicei este acesta: discursul laureatului, un bilan, bilanul unei viei ntregi,
s-l asculi mncnd? Cum gem mesele ncrcate cu de toate; i ce feluri de
mncare, i cum aceti oameni neobinuii cu aa ceva i le trec mainal de la
unul la altul, fara mcar sa le dea atenie, i le ngrmdesc, i le mesteca, i le
savureaz i inscripia cu litere de foc pe ziduri mane, tekel, fares n-o
vedei?
. Aadar, la acest banchet, sa nu uitam ca astzi nite deinui politici se
afla n greva foamei pentru a-i apra drepturile i aa tirbite sau cu totul
calcate n picioare.
Nu spun ai cui deinui, nu spun unde, dar este clar ca e vorba de
situaia de la noI. i asta nu este o nscocire; eu am cunotin de faptul ca, pe
10 decembrie, zek-ii notri, n nchisoarea centrala din Vladimir, i civa la
Potma, i civa n casele de nebuni, vor intra n greva foamei. Cu ntrziere o
sa se dea de veste despre aceasta dar eu o fac exact atunci cnd trebuie.
(Printre mesajele de felicitare cu ocazia premiului, mi-a parvenit s1 unul,
colectiv, din lagrele de la Potma; i nc acolo este relativ mai simplu sa
strngi nite semnturi, dar cum naiba au reuit cei de la nchisoarea din
Vladimir sa fac sa treac nousprezece semnturi prin zidurile de piatra? i
dup cteva zile mi s-a adus cel mai scump dintre mesajele de felicitare: i
contestam cu trie Academiei Suedeze prioritatea n a aprecia ndrzneala
scriitorului i ceteanului l aprm cu zel Pe prietenul, pe vecinul de
celula, pe cel cu care mpreuna am fost purtai din post n post.)
Fara ezitare voi trimite aceasta scrisoare! Ma simt deja uor ca o
pasare, de ce sa nu-mi permit aceasta trengarie? Cum s-o trimit?
Ei bine, tot prin ambasada.
S-a obinuit ulciorul sa mearg la apa.
Data trecuta, temndu-m de piedici, m-am dus fara sa telefonez. Acum
am numrul:
Domnul Lundstrom? Iat, am primit doua telefoane de la Academia
Suedeza, as vrea sa ma sftuiesc cu dumneavoastr
(Nu trebuie s-i spun ca vin s-i pasez ceva.)
Bietul Lundstrom, vedeam ce tare i tremurau minile. Nu voia s-l
jigneasc pe laureat printr-un refuz grosolan, or Jarring nu era, dar (aveam sa
aflu mai trziu) ambasadorul interzisese de a se mai primi ceva de la mine,
dup acea scrisoare insolenta pe care el n-o citise la timp: Mi-ajunge

medierea ntre israelieni i arabi, ca sa mai mediez i ntre Soljenin i

Academie. Lundstrom era de paisprezece ani n post la Moscova, interval n
care, evident, n-avusese probleme; era legat prin toate firele de acest ora iar
acum i periclita cariera sub presiunea brutala a unui fost zek. Nu tia cum sa
ma refuze. tergndu-i fruntea, fumnd nervos i scuzndu-se ntr-un fel
care-i angaja toat fiina, vocea i coninutul vorbirii, spuse:
Domnule Soljenin Dac-mi permitei sa va spun prerea mea
Dar trebuie sa vorbesc ca diplomat nelegei, scrisoarea dumneavoastr [17]
conine teme politice
Politice? Am ntrebat eu complet stupefiat.
Dar care? Unde?
Iat, iat i cu degetele, mi arata ultima fraza.
Dar asta nu este ndreptata mpotriva nici unei tari, mpotriva nici
unui grup de tari! Ziua Internaional a Drepturilor Omului nu este o
manifestare de natura politica, ci pur etica.
Dar, vedei dumneavoastr, o asemenea fraza Nu este n tradiia
ceremonialului.
_Daca as fi fost acolo, as fi pronunat-o.
_Daca ati fi fost personal acolo, firete. Dar n absenta dumneavoastr,
organizatorii pot sa obiecteze Probabil ca l vor consulta pe rege.
S-l consulte!
Dar trimitei-o prin posta!
E trziu; risca sa ntrzie pentru banchet! Atunci, prin telegrama!
Imposibil: se va deconspiral i mi se cere sa pstrez secretul. Pentru el
au fost un chin cele cincisprezece minute. Continund sa se scuze, m-a pus sa
completez formularul pentru ambasada (despre expedierea unei scrisori). M-a
prevenit ca s-ar putea ca demersul sa nu reueasc. M-a prevenit ca era pentru
ultima data i ca n nici un caz nu-i ia rspunderea pentru discursul la
premiul Nobel
Nenduplecat pn la capt, i-am lsat micul meu speech i am plecat.
Iat ce s-a ntmplat: pe propriii lui bani, sacrificndu-i week-end-ul, el
s-a dus, ca persoana particulara, n Finlanda si, de acolo, a fcut trimiterea.
Iat ce nseamn sa fii european: nu a promis, dar a fcut mai mult dect
daca ar fi promis.
De altminteri, nu am nici o mustrare de cuget: cei care fac greva foamei
n nchisoarea din Vladimir merita acest sacrificiu din partea unui diplomat.
Suprtor este altceva: ei au scos fraza n chestiune, n-au citit-o la
banchet! Pentru cele ntmplate, una din urmtoarele doua explicaii este
posibila: ori n-au vrut sa altereze atmosfera ceremonialului, ori, dup cum se
spune, s-au temut pentru mine. (Caci ei toi ma comptimesc. Cum spusese
academicianul suedez Lundkvist, comunist, laureat al premiului Lenin: Lui
Soljenin, premiul Nobel i va dauna. Scriitorii, ca el, s-au obinuit cu srcia
i trebuie s-o suporte.
Aceasta seara neobinuit seara Nobelului meu iat cum am petrecuto cu civa prieteni apropiai: ne-am aezat n taverna care era mansarda lui
Rostropovici, n jurul unei mese antice, nici mcar vopsite, avnd n fata

noastr nite pahare fistichii, la lumina ctorva brae de candelabru, i din

cnd n cnd ascultam la diferite posturi informaiile despre ceremoniile
premiului Nobel. Iat ca la un moment dat veni rndul discursurilor la banchet.
Bruiajul a acoperit emisiunea, dar eu am rmas cu impresia ca ultima mea
fraza nu mai figura n discurs. Am ateptat sa fie retransmis n ultimele
buletine de tiri, dar degeaba!
Ehe, ei nu cunosc samizdatul rusesc!
Mine, cu noaptea n cap ce-o s-i mai ia zborul foitele cu textul
salutului meu n banchet i din nou se va ncinge hora instructajelor: n fine i
s-a dat posibilitatea sa plece i n-a plecat! A rmas aici sa fac rau! Face totul
pentru a lovi ct mai tare n puterea sovietica! Dar, de data aceasta, campania
de presa mpotriva mea (ca ntotdeauna cnd i ari fora) n-a avut vigoare
sau eu, din obinuin, nici n-am bgat-o n seama? Ma smulsesem deja n aa
msur din cercul terminologiei lor rudimentare nct ncetasem s-i mai
observ, n Pravda a aterizat un articol n care se spunea ca eu sunt un
emigrant intern (dup ce refuzasem sa emigrez!), strain i ostil fata de tot ce
nseamn viaa poporului, ca alunecasem n mocirla, ca romanele mele erau
pamflete defimtoare. Articolul purta aceeai semntur ca i articolele
anticehoslovace care instigaser la ocuparea unei tari strine. Era firesc sa ma
atept acuma la persecuii i huiduieli. Dar nimic din toate acestea nu s-au
ntmplat. De asemenea, n presa generalilor mai fidela ideilor partidului dect
nsui partidul, li se explica instructorilor politici ai armatei ca premiul Nobel
este stigmatul lui Cain pentru cel ce i-a trdat poporul. * De asemenea, la
edinele de instructaj, ca trgnd de sforile unei marionete: El, de altfel, nu
este Soljenin, ci Soljeniter1. De asemenea, un cntre de estrada american,
un rtcit, mi ddea n Litgazeta lecii de patriotism rusesc
Hituiala mpotriva mea, ca orice lucru la ei, ca i scrisoarea mea ctre
Suslov, se sfri prin a se dilua n maiaua lor inerta, lipsita de fermentul
creterii. Nemicare n toate sensurile, nepenire brej-neviana.
Planul meu de a gsi o ieire pasnica euase. Dar, dup aceste slabe
convulsii, criza nobeliana, care ameninase ca ma dezrdcineaz, ca ma
arunca peste mari i tari sau ca ma ngroap sub straturi groase, s-a potolit.
* Comunistul Forelor Armate, 1971, Nr. 2. 1 El este deci de origine
evreiasca. (N.t.) i totul a rmas la locul lui, ca i cnd nu s-a ntmplat nimic.
De cte ori nu venisem pn la marginea prpastie! Ca sa constat a nu era
dect o rpa mica. Dar hopul principal sau prpastia principala este mereu
nainte, tot nainte.
*
Anul urmtor, anul 1971, nu mi l-am petrecut deloc cu braele
ncruciate; l-am resimit totui ca pe o trecere printr-o zona de umbra, ca pe o
eclipsa a facultilor mele de decizie i aciune.
Sentimentul acesta se explica n mare msur prin ivirea subita,
copleitoare, strivitoare a acelei laturi a vieii, latura pe care, n tensiunea
micrii mele nentrerupte, o neglijasem, o abandonasem, pe care n-o privisem
n fata, n-o nelesesem i care, n prezent, mi sugea mai multa vlaga dect
oricrei alte persoane aflate n situaia mea i ma deranja aproape mai mult

dect hrtoapele de pe drumul destinului meu. n ultimii ase ani, eu

traversasem o profunda, abisala, criza familiala i tot amnam cutarea unei
ieiri din ea de fiecare data, din lipsa de timp pentru a isprvi o lucrare sau o
parte a lucrrii, de fiecare data fcnd concesii, netezind asperitile, stisfacnd capriciile, pentru a ctiga nc trei luni, o luna, doua sap-tamni de
munca linitit i pentru a nu ma rupe de ceea ce era principal pentru mine. n
virtutea legii suprapunerii crizelor, ceea ce amnam pentru mai trziu a
izbucnit chiar n lunile care au precedat premiul Nobel i s-a prelugit apoi pe
durata unui an, a doi ani i ceva. (Starul n-a ratat ocazia de a-i nfige ghearele
n divor ca ntr-o prada, susinnd-o n aa fel pe sotia mea n atitudinea ei
necooperant, nct m-am vzut trt n patru procese i adus n-tr-un
asemenea hal de vulnerabilitate nct, orice s-ar fi ntmplat cu mine,
sprijinitoarea muncii mele, mama copiilor mei1, nu putea nici sa plece cu mine,
nici sa ma viziteze la nchisoare, nici sa ma apere pe mine i crile mele, toate
acestea rmnnd la discreia dumanilor.) i apoi mai era, probabil, i un alt
motiv: nu exista resorturi venic ncordate, orice efort este condamnat ca ntr-o
buna zi sa slbeasc.
Eu ateptam acest mare eveniment obinerea premiului Nobel ca pe
cucerirea unei cote de unde sa pot ataca, dar este ca Natalia Svetlova, a doua
sotie a lui Soljenin. (N.t.) i cnd n-a fi realizat nimic; oare nu rmsese totul
n coada de peste? Nici mcar discursul n-am apucat s-l mai trimit.
Discursul meu pentru premiul Nobel mi se contura cu anticipaie ca nite
bti de clopot purificatoare i ca explicaie de baza asupra considerentelor
care ma determinaser sa primesc distincia respectiva. M-am apucat de el, lam scris chiar, dar a ieit ceva greu inteligibil.
As fi vrut sa vorbesc numai despre viaa sociala i naional a Estului,
dar i a Vestului, n msura n care trtcua mea de ocna putea s-l
neleag. Dar, trecnd n revista discursurile predecesorilor mei, am vzut ca
al meu o rupea i contrasta violent cu o ntreaga tradiie: nici unuia dintre
scriitorii din lumea libera nu i-ar fi trecut prin cap sa vorbeasc despre ceea ce
voiam sa vorbesc eu, caci pentru aceasta la ei exista alte tribune, alte locuri,
alte ocazii; daca scriitorii occidentali ineau un discurs, apoi acesta era despre
natura artei, a frumuseii, despre natura literaturii. Camus o fcuse cu marele
brio al elocinei franceze. Evident, i eu trebuia sa fac acelai lucru. Dar a
diserta despre natura literaturii i despre posibilitile ei, ar fi nsemnat pentru
mine a cdea ntr-un dureros epigonism: cele ce-mi stau n putere, le voi arata
mai bine; cele ce nu-mi stau n putere, nu le voi aborda. Un asemenea discurs,
ema-nnd de la mine, cum ar fi citit el de ctre fraii deinui? De fapt, pentru
ce i s-au dat o voce i o tribuna? S-ar ntreba ei. S-a speriat? S-a moleit deatta glorie? I-a trdat pe cei mori?
Am ncercat sa mbin tema societii cu cea a artei degeaba, nu ieea
nimic; doua axe foarte contorsionate care disjung, care pleac fiecare n direcia
ei. Am supus textul unei probe: l-am dat unor prieteni apropiai s-l citeasc.
Rspunsul lor a fost: nu mergE. i le-am trimis suedezilor o scrisoare n care
le-am explicat cinstit lutrete ca, pentru cutare i cutare motiv, vreau sa
renun la discurs. [18]

Ei s-au bucurat nespus: Ceea ce pare natural pentru un savant poate sa

se dovedeasc nenatural pentru un scriitor mai ales n cazul
dumneavoastr Nu trebuie sa rmnei cu impresia ca ati nclcat tradiia.
i cu aceasta am pus punct final discursului. S-a produs i o nenelegere n
privina aceasta: directorul Fundaiei Nobel a trebuit sa anune public ca eu
renunasem. Dar, temndu-se probabil sa nu-mi fac rau, n-a spus care era
adevratul motiv al refuzului meu,
: a fabricat unul din propria lui fantezie, unul perfect convenabil gjitru
Occident, fara s-i dea seama (ruptura fatala a constiintelor- titre Occident i
Orient!) ca n Est, un asemenea motiv era dezorant pentru mine: daca eu nu-mi
trimit discursul, lasa el sa se nteleaga, este pentru ca nu stiu pe ce cale s-l
expediez: pe cale leeal l va retine cenzura; pe cale ilegala autoritile tarii
mele l vor considera drept crima. Adic, primind premiul Nobel, am devenit un
sclav conformist? Asta m-a rnit, a trebuit sa tri-mit o dezminire care nsa sa mpotmolit pe drum. Poftim de da din mini de-acolo, din fundul gropii
noastre, caci drepturi n-avem, voce n-avem, faci ce vrei din noi. (Dup un an i
jumtate, era deja dup discurs, chestiunea apru n New York Times, dar ntro forma exact pe dos de cum era n realitate: reieea ca eu redactasem mai nti
o varianta edulcorata, pur literara, a discursului meu i ca apoi trebuise sa ma
plec ruinat n fata prietenilor mei, care-mi cereau mai multa incisivitate.) n
toat povestea asta de altfel ntmpltoare de adormit copiii era totui i un
smbure de adevr: slbise acea voin ote-lita gratie creia rzbisem prin toi
anii acetia de dup arestarea mea i fara de care mi-ar fi imposibil sa merg
pn la capt.
Nu am intervenit n favoarea lui Bukovski1, arestat n acea primvar.
Nu am intervenit n favoarea lui Grigorenko. Nu am intervenit n favoarea
nimnui, mi urmream calculul de lunga perspectiva al scadentelor i al
aciunilor. Pcatul capital care-mi tulbura linitea sufleteasca era cel privitor la
Arhipelag.
Prima data mi propusesem s-l public de Crciunul lui 1971. Dar
Crciunul veni i se topi, iar publicarea a trebuit s-o amn din nou. (De
altminteri, n limbile europene nc nu este tradus, nc nu este gata.) La ce
bun ne-am grbi n mijlocul attor riscuri i primejdii? Dein deja premiul
Nobel i amn pentru mai trziu? As fi putut etala oricte explicaii, dar, pentru
cei care, din furgoane de cte patru, erau aruncai, ca nite buteni ngheai,
n gropile lagrelor, argumentele mele nu erau nicicum argumente. Oare n
1971 nu era timpul pentru a vorbi despre cele ce s-au ntmplat n 1918 i n
1930, i n 1945? Nu era timpul pentru a le renvia fie i numai Povestindule?
1 Tnr intelectual disident. (N.t.)
Daca as fi plecat, acum deja as fi stat aplecat asupra palturilor
Arhipelagului. L-a fi dat la tipar ncepnd din primvara lui 1971 i iat-m
cutnd sa justific ndeprtarea, amnarea momentului cnd buzele mele vor
lua contact cu ineluctabila cupa.
Nu, nu este vorba de o justificare! Desi pentru rigoarea supunerii la
obiect, este mai bine s-o recunosc. Nu este vorba de o justificare, pentru ca nu

numai eu sunt n cauza, ci i multi dintre cei 227 de zeki care au adus marturii
pentru cartea mea. Acetia pot suferi cumplit n urma publicrii ei. Si, pentru
ei, ar fi mai bine ca ea sa apar ceva mai trziu. Dar pentru ceilali, pentru cei
ngropai nu! Cartea trebuie sa apar ct mai curnd!
Nu este o justificare, pentru ca Arhipelagul nu este dect motenitorul,
nu este dect copilul RevoluieI. i daca pe el l nvluim n mister, atunci ea
devine i mai misterioasa, i mai inexplorabila, i mai susceptibila de
denaturri. A vorbi de ea ct mai curnd este i mai necesar: acest lucru nu
este deloc mai putin urgenT. i soarta a vrut ca tocmai eu sa vorbesc despre ea.
Dar cum poate un om singur sa duca totul la bun sfrit?
n literatura pasnica a tarilor pasnice, pe ce se bazeaz autorul pentru a
stabili ordinea apariiei crilor sale? Pe maturitatea sa. Pe gradul lor de
finisare. Pe succesiunea n timp cum le-a scris, sau n funcie de subiectul
lor.
La noi nsa aceasta nu este deloc o problema de literatura, ci una de
strategie ncordata. Crile sunt ca diviziile sau corpurile de armata. Ele
trebuie: cnd, ngropndu-se n pmnt, sa nu traga nici un foc de arma i nici
sa scoat nasul afara; cnd, pe ntuneric i fara zgomot, sa treac poduri; cnd,
mascndu-i pregtirile, cutnd sa nu provoace nici o modificare a terenului
dintr-o latura neateptat, ntr-un moment neateptat, sa ias la atac
concertaT. i autorul, ca un comandant de oti, cnd i lanseaz pe unii, cnd
i readuce pe alii pentru a-i tine n ateptare.
S-ar putea ca dup Arhipelag sa nu mi se mai permit sa scriu R-17. n
acest caz trebuie sa ncerc sa scriu o ct mai mare parte nainte de o asemenea
interdicie.
Dar, chiar i asa, aici este vorba de o aciune lipsita de sens: douzeci de
Noduri, socotind cte unul pe an, nseamn douzeci de ani. Dar, de exemplu,
August l-am scris n doi ani atunci de unde patruzeci de ani? Sau cincizeci?
J 392
Putin cte putin, aceasta hotrre a prins contur. Criteriul este apariia
lui Lenin la lumina zilei. Atta timp ct el nu intervine dect cu cte un capitol
pe nod i nu este legat direct de aciune sunt posibile unele lucruri: lsarea
de spatii albe pentru aceste capitole, escamotarea acestora din urma, punerea
Nodurilor n circulaie fara aceste capitolE. Aa se poate proceda cu primele
trei; n al Patrulea Mod, Lenin este deja la Petrograd i acioneaz magistral. A
dezvlui nsa atitudinea autorului fata de Lenin nseamn a face exact ceea ce
face Arhipelagul. Aadar, trebuie sa scriu i sa lansez cele trei Noduri si, apoi,
sa mping tot restul ntr-un ultim atac.
Dup calculele mele se prea ca aceasta va fi pentru primvara lui 1975.
Omul propune
Aceasta decizie definitiva, aceasta scadenta definitiva, mi-a adus uurare
i lumina. Deocamdat trebuie sa amn pe mai trziu i sa lucrez, sa lucrez.
Apoi, dimpotriv, sfritul va fi absolut inevitabil, fara nici un fel de porti de
scpare. Ce bucurie: inevitabil? Cu att mai simplu!
Deocamdat trebuie sa public August, care este deja gata. Noutatea
situaiei: va fi ceva pe fata, la un editor occidental, n numele meu, fara nici un

fel de ocoliuri viclene: cineva s-ar folosi de manuscrisul meu, l-ar rspndi
fara tirea mea, i eu, de, n-a avea braele suficient de lungi ca s-l opresc. Cu
toate acestea, iat o binevenita ocazie de a ma mai ndrepta putin de spate; cu
toate acestea, iat o micare n aceeai direcie. Ceva se va spune pe leau i
despre Dumnezeul pe care ateii l sparg n dini ca pe seminele de floarea
soarelui. Si, pentru publicaiile viitoare, nu este indiferent de vzut cum va fi
primit August n Occident.
Pe efi, daca ar fi fost rezonabili, nu i-ar fi mpiedicat aproape nimic sa
permit publicarea n tara a unui August expurgat de capitolul referitor la
Lenin. Dar prea mult ma urau, prea mult se temeau de mine i prea suspect le
eram (nu fara motiv) pentru ca ei sa se fi decis a-mi consolida aici poziia
editndu-m. Eu nelesesem lucrul acesta i nu mi-am dat osteneala sa trimit
manuscrisul lui August la vreo editura sovietica (de altfel, ar fi fost un pas
napoi n comparaie cu scrisoarea susloviana: sa nceap deci prin a publica
Pavilionul canceroilor), n prezent nu mai era Novi mir, ar eu n-aveam nici o
obligaie fata de nimeni, n martie deja tri-misesem la Paris manuscrisul cruia
Nikita Struve se angajase s-i asigure culegerea n termen de trei luni. n
timpul acesta, Rostro-povici, n stilul strlucitelor sale micri pe tabla de ah,
mi-a sugerat sa trimit totui manuscrisul i la o editura sovietica, pentru a
avea dovada lipsei lor de bunvoin. Nu le dau eu lor s-mi strice nici mcar
un exemplar! N-am pus de-o parte dect unul, pentru samizdat! Nici sa nu
le dai. Trimite-le o hrtie prin care s-i anuni ca ai terminat un roman; sa i-l
solicite ei nii! Asta mi-a plcut. Nu o hrtie am dactilografiat, ci apte,
pentru apte edituri, n diferite variante: va aduc la cunotin ca am terminat
un roman de attea pagini, pe tema cutare. Le-am trimis. Joc riscant totui:
daca, din ntmplare, mi vor cere manuscrisul? Va trebui sa li-l dau si, n acel
moment, sa stopez operaiunea de culegere de la Paris. De publicat tot nu-l vor
publica si, n plus, ma vor pune n situaia de a pierde un an ntreg. Dar la noi
prostia este aa de ndrtnica nct i aceasta micare a rmas nevalorificata
de ctre oamenii stpnirii: nici o editura n-a dat vreun semn ca ar fi auzit ceva
din partea mea, nici un ecou de nicieri. (Dar poate ca au fost chiar dezamgii
ca eu scriu despre 1914, ca, vezi Doamne, ma eschivez de la judecata definitiva
ce ma ateapt.) De altminteri, manuscrisul l-au dibuit pe alta cale i l-au
ncredinat lui Langen-Muller, n RFG, spre publicare ntr-o ediie pirat nainte
ca originalul sa apar la Paris.1 De unde sa fi luat ei textul? Ca doar nu l-am
dat la samizdat. Credina mea este ca l-au nregistrat pe banda de magnetofon
n apartamentul meu, unde se citeau cu voce tare foile dactilografiate, ca doar
se tie ca sunt microfoane peste tot. Sau, poate, s-a produs o scurgere de la
vreunul dintre primii mei cititori (n iama 1970-1971 mi citiser manuscrisul
vreo treizeci dintre ei. Data fiind noutatea subiectului un roman istoric i
rugasem sa completeze un chestionar pentru uzul autorului, sa ma ajute la
lmurirea unor probleme). i nu este cu totul exclus ca, ma rog, cineva sa fi
fotografiat acel exemplar care, din februarie pn n mai, se aflase la Tvardovski
i fusese mprumutat mai multor cititori necunoscui mie.
1 Ediia originala n rusa a lui August 14 a aprut n mai 1971 la Paris,
la YMC A Press. O ediie pirat germana a aprut la editorul vest-german

Langen-Muller doua luni dup ediia rusa, cu mult nainte de ieirea ediiei
germane autorizate de autor la Luchterhand. (N.t.)
Tvardovski! Tvardovski! Atta atepta el sa publice acest roman cndva n
revista sa. Acum, mcar de-ar apuca s-l citeasc nainte de a muri!
n februarie 1971, la exact un an de la desfiinarea lui Novi mir, a fost
externat din spitalul Kremlinului. Ca urmare a tratamentului incorect i a
iradierii, devenise un infirm. I-am fcut o vizita mpreuna cu Rostropovici.
Ne ateptam s-l gsim n pat, dar el fcnd efort din cauza noastr?
edea ntr-un fotoliu, purta ca la spital o vesta cu dungi violete i verzi peste o
pijama i mai era i nvelit cu un pled. M-am aplecat s-l srut, dar pentru
aceasta el tinu neaprat sa se ridice; fiica i ginerele sau l ridicar fiecare de
cte un brat, era paralizat de partea dreapta iar mna stnga i era tare
umflata.
Am m-ba-tr-nit a rostit el, cu greu, dar distinct. Zmbetul sau,
incomplet din cauza micrii buzelor, exprima regret, mhnire chiar.
Scurtimea frazei (aceasta s-a dovedit a fi aproape cea mai lunga i cea
mai densa din toat conversaia noastr!), insuficienta intonaiei i a mimicii
m-au mpiedicat sa neleg daca el se scuza pentru faptul ca mbtrnise sau
era uluit de ct mbtrnisem eu.
Fu ajutat sa se reaeze n fotoliu i noi am luat loc n fata lui. Tot n
acelai hol memorabil, la un stnjen de emineu, i chiar n acelai loc unde,
pentru prima data, prin vioiciunea gesturilor i a cuvintelor sale, ma uimise cu
interesul lui pentru samizdat i BBC. Acum, cu fata la fereastra ct un perete,
edea aproape nemicat, aproape fara grai. Prin ochii sai albatri, nc pe
deplin expresivi, dar deja i abseni, care preau a-i fi pierdut facultatea de a
se concentra asupra esenialului exprimau ei continuitatea sau sincopele
nelegerii? El tria totui mai intens dect prin vorbire.
Curnd deveni evident ca n general nu mai era capabil sa pronune o
fraza de la nceput pn la sfrit. ncepe ncordat gata, va vorbi dar nu,
nu exista dect o nirare de interjecii, de cuvinte auxiliare care-i ies din gura
fara cuvintele semnificative eseniale!
Dar cum Tocmai. Asta. Iat.?
Totui, servindu-se de stnga valida, fuma, fuma ca un incorigibil.
Sotia lui A. T. Aduse al cincilea i ultimul volum al coleciei operelor lui.
Am spus c-mi amintesc: era volumul pe care A. T., n obstinaia lui de a nu
sacrifica paragrafele n care vorbea despre mine, l inuse sub obroc. (Dar n-am
ntrebat care era situaia n prezent; probabil ca trebuise sa le sacrifice.) A. T.
Face semn cu capul, nelege, confirma. Apoi am scos un exemplar din August,
text dactilografiat, legat n doua volume si, ncetinind fara sa vreau ritmul
vorbirii, simplificnd cuvintele, i-am artat i i-am explicat lui Tri-fonci, ca
unui copil, ca aceasta era o parte dintr-un vast ansamblu i ce harta anexam,
i pentru ce o anexam la acest ansamblu. Cu o ncordare mereu egala i chiar
mai mare a ateniei i interesului, desi concentrarea i-a slbit ntr-o anumit
msur, el ddu din cap.
Ct/.? ntreba el.

Cuvntul urmtor se ls ateptat n zadar, dar ntrebarea era foarte

clara n gura unui redactor sef: cte coli editoriale? (n cte numere ale lui
Novi mir ar ncpea asta?)
I-am citit de asemenea, cu pauze ntre cuvinte, scrisoarea mea ctre
Suslov; i-am explicat manevrele mele i obstacolele ntlnite n Nobeliana, i cu
Jarring, i cu banii de premiu toate acestea el le nregistra cu multa atenie i
seriozitate, i prin micrile fcute cu capul, prin mimica sa ncetinita, i
dovedea atitudinea sa departe de a fi indiferenta. Amintindu-i cum mi fcuse
cunotin cu Suslov, el ddu, struitor i ironic, din cap. Adesea rdea, chiar
se sprgea de rs-dar numai cu ochii i cu semnele fcute cu capul, nu cu
gura; aceasta reacie a lui nu mai avea nimic dintr-un rs sonor. Vznd harta
anexata, i exprima mirarea ntr-un muget ca acela pe care-l scot muii, n
acelai mod se manifesta i la vestea ca ntre timp eu fusesem exclus pe est
din Litfond.1 Ai fi zis ca nelegea totul, dar nu: nu totul, avea momente n care
era absent, nelegea numai cnd se concentra.
Am avut ocazia sa stau de vorba cu persoane lipsite parial de facultatea
vorbirii suferina lor se transmite interlocutorului, care deci la rndul lui
ptimete i el. La A. T. Nu este asa. Convins de neputina lui de a se exprima
i refuzat de memoria care nu-i mai optete cuvntul potrivit, el nu are
orgoliul de a se supra pe chestia asta, ci, prin toat expresia cald-receptiva a
ochilor sai, i manifesta supunerea n fata unei stihii superioare creia i noi
toi, interlocutorii lui, i recunoatem prezenta deasupra noastr, dar care nu
ne mpiedica defel sa ne nelegem unul pe altul i sa fim de aceeai
1 Fondul literar: fond de ajutor creat n 1934 n beneficiul membrilor
Uniunii Scriitorilor din URSS i gestionat de U. S. (N.t.) prere. Facultatea lui A.
T. De a reaciona activ este blocata, dar aceasta emanaie calda a ochilor nu
este n scdere i fata lui, torturata <} e boala, i pstreaz expresia
copilreasc de odinioar.
Cnd Trifonci simea o nevoie deosebita de a spune ceva i nu reuea,
eu i veneam n ajutor lundu-l de mna stinga-calda, vie, j^era si, ca
rspuns, el o strngea pe-a mea: era modul nostru de a ne nelege.
De a ne nelege ca ne iertasem unul pe altul pentru tot ceea ce putuse
sa ne afecteze relaiile. Ca i cnd n-ar fi fost niciodat nimic rau ntre noi nici
jigniri, nici certuri pentru nimicuri
Am fcut o sugestie membrilor familiei: de ce n-ar scrie el cu mna
stnga? Asta e la ndemna oricui, chiar fara sa fi primit lecii n scopul acesta:
cnd eram elev, eu scriam cu stnga ori de cte ori ma durea dreapta. Am luat
o foaie de hrtie pe care am fixat-o pe un carton ca sa nu alunece. I-am scris cu
caractere mari: Aleksandr Trifonovici. Acum adugai dumneavoastr
Tvardovski i-am propus eu. Cartonul i-l puseserm pe genunchi, el lua un
pix pe care-l inea aparent fara dificultate, dar din anemica mzgleala abiaabia au rezultat cteva literE. i desi era loc destul pe foaia de hrtie, cele
cteva litere ale lui le nghesui peste ale mele. Si, mai ales, nu a ieit un cuvnt
ntreg, coerenta era n mare suferin: Tr s i
Ce ecou va avea romanul meu n sufletul lui? Ce poate gsi el acum n
aceasta lectura? I-am propus sa se foloseasc de doua semne de carte unul

de o anumit culoare pentru pasajele bune i altul de alta culoare pentru

pasajele rele.
Cte alte lucruri i vor rmne necunoscute!
Dintre acestea nu va cunoate pe cele mai interesante ce se vor petrece
n Rusia secolului al XX-lea. Avea el aceasta presimire: Moartea totdeauna da
pe dinafara, Viaa niciodat nu-i cta am dori.
Dar care este boala care-l macina, asta el nu tie. l doare n piept,
tuete e de la fumat, i zice el. Capul? Eu am boala pe care a avut-o
Lenin, le spunea el alor sai.
Apoi ncepur pregtirile pentru servitul ceaiului, A. T. Fu ajutat s-i
mbrace pantalonii i sa se apropie de masa. n special pe covor, cu piciorul
paralizat, cu greu fcea fie i cea mai mica mis-Care, se tra. Cei din jurul lui
trebuiau sa traga de el. Dup ce l-au aezat pe scaun, l-au luat cu scaun cu
tot, cu toat greutatea lui i l-au apropiat i mai mult de masa.
La ceai, Rostropovici, cu un umor adecvat situaiei, a povestit o mulime
de lucruri. A. T. Asculta din ce n ce mai distrat, nu mai era deloc n stare sa
intre n rezonanta cu anturajul. Era n el nsui Sau poate cu un picior era deja
n lumea de dincolo.
Apoi noi l-am dus din nou n fotoliul sau, cu fata la fereastra. De aici
vedea curtea, unde cu trei ani n urma, curind zpada, i compunea
scrisoarea ctre FediN. i mai vedea crarea pe care de data aceasta, o
degajaser alii pn la portia i pe care aveam sa plecam n curnd eu i
Rostropovici.
Ah, Aleksandr Trifonovici! Va amintii cum v-ai exprimat despre Casa
Matrionefl M-apuca jalea cnd ma gndesc cine ati fi putut fi i n-ai fost din
cauza ca s-a produs Revoluia din Octombrie!
Ei bine! Iat cine ati fi putut fi: un poet popular, mai mare dect Koltov i
Nikitin. Ati fi fost liber sa scriei ce vrei, nu ati mai fi fost nevoit sa stai n
patru sute de edine plictisitoare, nu ati mai fi avut nevoie sa va cutai
salvarea n vodca, nu v-ai mai fi mbolnvit de cancer ca urmare a persecuiilor
nedrepte.
Dar cnd, trei luni mai trziu, la sfritul lui mai, mpreuna cu Boris
Mojaev, m-am dus nc o data s-l vad, Trifonci, spre uimirea mea, arata
sensibil mai bine. edea tot n acelai hol, n acelai fotoliu; privea la fel spre
crarea pe care oamenii veneau din lumea de-afar i plecau n lumea de-afar,
n timp ce el nu putea nici mcar sa se trasc pn la porti. Dar se putea
folosi de piciorul stng i de mna stinga (cu care ntr-una lua i-i aprindea
igri), avea o mimica a fetei mai degajata, aproape la fel ca altdat, si, mai
ales, se exprima mai uor, aa nct despre cartea mea (o citise! O nelesese!)
putu s-mi spun desluit: Remarcabila, o apreciere pe care o completa cu o
micare a capului, cu un murmur.
Holul se scalda n lumina vesela a amurgului, pasarelele ciripeau n
gradina; Trifonci era, ca aspect exterior, mult mai aproape de ceea ce fusese
nainte, nelegea tot ce i se povestea i ai fi zis ca era pe cale sa se
nsntoeasc Dar nu scria cu mna stng i nu mai lega cuvintele n fraze
logice.

Vai, i de aceasta ultima data, ca adesea n trecut, a trebuit sa pstrez

nite secrete fata de el i nu am putut s-i dezvlui ca, doua sptmni, cartea
va aprea la Paris
Cu att mai putin puteam s-i dazvalui, cu att mai putin puteam ga-i
spun n fata alor sai celalalt lucru care ma preocupa aa de mult n acea
primvar (n pauza dintre Noduri, n intervalele activitii mele principale
neau nencetat noi proiecte; se discuta deja n-tj-un cerc larg posibilitatea
publicrii n samizdat a unei reviste de literatura i de probleme sociale;
autorii urmau sa semneze cu numele lor adevrat; exista deja ceva i n
portofoliul redacional).
n primvara aceea, n-a existat pentru mine, n exterior, dect un singur
eveniment: publicarea lui August, fcut deschis n numele meu. (Cu ocazia
aceasta, mi propuneam sa public scrisoarea mea ctre Suslov, explicnd ca eu
le fcusem propuneri i ca ei erau cei care respinseser toate soluiile pasnice.
Dar apoi m-am raz-gndit: n sine, ieirea unei cri are un efect mai puternic
dect orice scrisoare. Daca ei ataca, atunci o public.)
Nu s-au npustit dintr-o data asupra lui August, i-au lsat rgaz pentru
o pregtire complexa a terenului, ntre timp, cum se ntmpla n condiii de
acalmie a ostilitilor, se desfura fara ntrerupere un rzboi subteran, un
rzboi de subminare i distrugere, plin de capcane, de griji, de tensiuni
extreme-v tine sau nu va tine figura? Eec sau succes? Dar, n exterior, nu
transpira nimic din toate acestea; din exterior nu se vedea dect inerie,
somnolenta, singurtatea unui refugiu n afara oraului. Noi fceam fotocopii
ale acelora dintre scrierile mele care nu ajunseser nc n Occident; erau nc
multe gauri de astupat i profitnd de o filiera despre care voi vorbi cndva
(Completarea a Cincea), noi, eu i Alia, am expediat cu bine totul n Occident,
am creat astfel un sez/inaccesibil dumanului. Era o foarte mare victorie care
avea sa se repercuteze asupra tuturor celor ntmplate ulterior. (A trebuit sa
refacem o copie a Arhipelagului, s-l trimitem nc o data. Exemplarul expediat
de Rusalii ntr-un mod att de riscant a mrit apoi numrul lucrurilor omeneti
ramase nefmalizate; eu ncetasem s-i mai fiu stpn absolut i a trebuit s-i
asigur avocatului meu un exemplar al lui. Cndva voi vorbi i despre asta.)
Numai din acest moment, din iunie 1971, am fost cu adevrat gata i sa lupt i
sa pier.
Nu, nu chiar din momentul acela, ci dintr-un moment care a ve-M ceva
mai trziu. Testamentul meu principal (pe care era imposibil s-l prezint la un
birou notarial sovietic) fusese trimis avocatului Heeb n 1971, dar nc nu
fusese autentificat. A trebuit sa atept Pna n februarie 1972 pentru ca
Heinrich Boli, venit la Moscova, sa ateste cu semntura sa incontestabila
fiecare foaie i numai dup ce am expediat acest testament n Vest am putut
sa ma linis-tese, la gndul ca mi-am asigurat i destinul viitor al crilor mele i
ndeplinirea postuma a voinei mele.
Testamentul ncepea printr-un program destinat a fi publicat separat: .
Prezentul testament intra n vigoare ntr-unul din urmtoarele trei cazuri:
Faptul morii mele este manifest;

 Dispar din ochii opiniei publice ruseti, fara sa las urme (n. Tr-un
interval de doua sptmni);
Sunt nchis n pucrie, ntr-un spital psihiatric, ntr-un lagr sau
condamnat la deportare n interiorul URSS.
n oricare dintre aceste cazuri, avocatul meu, domnul F. Heeb, mi
publica testamentul care, prin aceasta, intra n vigoare, n acest caz, nici o
obiecie formulata de mine n scris sau oral, n pucrie sau ntr-o alta situaie
de constrngere, nu abroga, nu modifica n acest testament nici un punct, nici
un cuvnt. Unele detalii secrete ale testamentului, precum i numele
organizatorilor, ordonatorilor vor fi divulgate de avocatul meu numai dup ce va
fi venit acea zi mult ateptat cnd, n patria mea, vor fi respectate libertile
politice elementare, cnd persoanele menionate nu vor mai avea a se teme de
ameninarea pe care ar constitui-o aceasta divulgare i cnd se va ivi
posibilitatea legala ca acest testament sa fie executat fara riscul atragerii unor
represalii i mai departe repartizarea Fondului cu destinaie sociala (eu nu
menionm cifrele, ci obiectivele la realizarea crora voiam sa particip, n
sperana ca ele vor atrage i alte persoane doritoare sa ajute i ca astfel sumele
insuficiente vor fi completate). Un asemenea act de publicitate constituia n
sine nsui i el singur o lovitura viguroasa.
Toate acestea cer timp, mult timp: sa pregteti pentru lupta corpurile de
armata, sa le asiguri muniia pn la ultimul cartu i sa le instalezi pe poziiile
de plecare.
n acest duel ndelungat i istovitor, eu am ratat multe lucruri
importante. De multa vreme bolea Aleksandr lasin i ma chema insistent la el
la spital, simea c-i eram necesar nainte sa moara, desi aproape ca nici nu ne
cunoteam. Eu nsa de multa vreme intenionam s-l vad, dar cnd eram
ocupat, cnd, ca sa ma pot duce acolo, trebuia sa golesc ascunztorile. n
sfrit, mpreuna cu acelai Mojaev, m-am dus la el ne-am oprit la usa
salonului, unde ni s-a SPUS s^ ateptam. Oare sa nu ne dea drumul nuntru?
M-am aezat pe ceva si, folosindu-m de genunchi ca de un suport, i-am
compus o scrisoare. Dup o jumtate de ora ni s-a permis sa intram n salon.
El a murit chiar n aceasta jumtate de ora ct noi ne-am aflat dincolo de
pragul ncperii respective. Era culcat. Fata-i nc i mai pastra expresivitatea.
Alturi plngea vduva lui.
Cu Fiodor Abramov am refuzat sa discut nc de mult, de la No-vi mir.
Motivul: mi se spusese, i nu de ctre un singur om, ca ar fi fost anchetator
KGB. Dar s-a dovedit ca nu era adevrat, de unde se vede ca l-am jignit
degeaba.
Ei erau oamenii cu care chiar era necesar sa discui.
Totui, dumanii i desfurau propriile lor aciuni de subminare despre
care, firete noi nu tiam nimic, n Germania Occidentala i n Anglia, n 1971,
se pregteau ediii pirat ale lui August cu scopul de a compromite drepturile
avocatului meu i de a mpiedica, din partea aceea, eventuala publicare a
operelor mele n Occident. * n URSS, pe baza textului lui August, se
declanaser cercetri asupra originii mele sociale. Aproape toate rudele mele
erau deja n pmnt, dar KGB mi-a dibuit o mtu care nc mai era n via,

drept pentru care a trimis la ea o echipa de trei ini pentru a-i stoarce niscaiva
date compromitoare despre mine.
Or, n vara aceea, eram lipsit de Rojdestvo-ul meu; pentru prima data
dup un mare numr de ani, nu mai aveam spor la scris, eram nervos si, la
mijlocul verii, desi asta nu ma ajuta cu nimic, am hotrt sa plec n sud, la
locurile copilriei, ca sa ncep culegerea de materiale chiar cu aceasta mtu
pe care n-o mai vzusem de vreo opt ani.
* De apariia lui August n Occident se leag i unele episoade comice, n
Novoe Russkoe Slovo au aprut, sub semntur prof. N. Ulianov, emigrant, un
articol intitulat Enigma lui Soljenin. Autorul n chestiune descoperise ca n
natura nu exista nici un Soljenin, ca August este opera unui colectiv KGB, ca
nu e posibil ca un om sa tie i sa descrie aa de detaliat i procedurile de
penitenciar, i tipurile de tratament oncologic, i evenimentele militare i
istorice, plus ca limbajul difer de la o carte la alta! Iar M. Glanny, traductorul
n engleza a lui August, justificndu-i traducerea pripita i pguboasa, a spus
ntr-un interviu ca August este aa de prost scris n rusete nct el, Glanny, a
trebuit sa schimbe fraze ntregi.
Tine pe deplin de natura unui rzboi subteran ca uneori galeriile sa se
ntlneasc bot n bot. Daca as fi ajuns pn la mtua mea echipa de
kaghebisti ar fi sosit atunci cnd ma aflam eu acolo. Dar n timpul cltoriei mam ars ntmpltor (cum credeam eu atunci vezi [46]) si, cu arsura, m-am
ntors la Tihoretkaia, n condiiile n care mai aveam putin i ajungeam la
destinaie. Admiratorii mej din KGB i-au fcut mtuii o vizita nu tara folos
pentru ei, au obinut de la ea (pentru Stern) note, relatri orale, i ce mai
jubilaie pe ei! n anii 20 i 30, aceste acuzaii ar fi fost ucigtoare; toat viaa,
eu i mama ascunsesem toate astea, tremurnd i ghemuin-du-ne n cocioabe
drpnate. Totui, cealalt galerie a lor se surpa: profitnd de ntoarcerea mea
subita (tot regulile rzboiului subteran), am rugat un prieten (Gorlov) sa dea o
fuga pn la Rojdestvo pentru a-mi aduce o piesa de main. El ar fi putut sa
plece n oricare alta zi, dar ntmpltor a plecat ndat ce am revenit eu din
sud, pe 11 august, i a sosit la tanc ca sa dea peste noua kaghebisti care se
instalaser n mica mea daceadaca n-a fi revenit din sud, operaiunea lor s-ar
fi desfurat fara nici o poticneala cne a ctigat mai mult, cine a pierdut din
cauza ca eu am revenit? n vara aceea, la Rojdestvo locuia fosta mea sotie; ea
era supravegheata de prietenul ei (omul lor), i kaghebistilor li se dduse
asigurarea ca, n ziua aceea, ea era la Moscova i va rmne acolO. i ca eu
eram n sud. Delsarea lor a fost att de mare nct nici mcar nu i-au pus un
om s-i pzeasc i Gorlov i-a surprins n toiul activitii sau poate numai la
nceputul ei: instalau vreo aparatura complicata? Dar nc n-avuseser timp sa
efectueze o percheziie amnunit sau poate nc nu nvaser cum sa
procedeze? Spun toate astea pentru ca, n vara anului urmtor, locuind din
nou pentru o scurta perioada la Rojdestvo, am descoperit acolo, scpat, prin
neatenia mea, de la distrugere, dar adus de multa vreme pentru a fi ars, un set
complet de foi de indigo (inclusiv capitolul precedent) chiar de la acest Viel pe
care cititorul l are acum n fata ochilor, precum i un set complet de indigo de
la scenariul stiu tancurile adevarulfiecare foaie se folosea de doua ori, dar pe ea

se citeau cu uurin foarte multe lucruri ei de multa vreme ar fi putut sa

aib textele aproape complete nu, n cazul acesta, kaghebistii au fost nite
gur-casc! (Iat ce mi s-a spus mai trziu: a doua zi, la orele 4 dimineaa, pe
ceata, ltrai de cini, au venit din nou vreo zece ini ca sa termine nu stiu ce
treaba sau sa tearg nite urmevecinii speriai priveau printre perdele, nimeni
n-a ieit din casa.) pin cauza lui Gorlov au trebuit sa lase totul balta i s-o
ntind. Nu-i niai Putin adevrat ca pe Gorlov l-au trt dup ei ca pe un
captiv, izbindu-l cu fata de pmnt, i fara ndoiala i-ar fi fcut de petrecanie
daca el, n aceste minute de tensiune, n-ar fi reuit s-i imagineze o modalitate
de a se da drept cetean strain; or, pe strini n-ai dreptul s-i omori fara ordin
de la efi. Apoi s-au strns vecinii, dup care a urmat obinuitul interogatoriu
la miliie i aa a scpat. Ar fi putut sa nu-i povesteasc nimnui pania,
aa cum i se ceruse, caz n care eu n-a fi tiut nimic. Dar firea lui onesta i
ideile care pluteau n atmosfera epocii noi nu i-au permis sa ma tina n
ntuneric cu privire la cele ce se ntmplaser. Ce-i drept, nu se atepta la
gestul meu [19], care chiar l-a uluit, dar era singura salvare pentru el. Eu eram
la pat cu pansamentele mele, neputincios, dar m-am dezlnuit mai viguros
dect un om n plina vigoare i din nou m-am enervat ntr-o scrisoare ctre
Kosghin [20] ceream n primul rnd demisia lui Andropov1; Rostropovici i
Vis-nevskaia de-abia au reuit sa ma fac sa ma abin, scop n care s-au folosit
i de ironie.
Asa a explodat la suprafa o mina si, se pare, a fcut ceva pagube; l-a
prlit la fata chiar pe Andropov. Se telefona (!) acestui zek amrt, i se
transmise din partea ministrului nsui (!): KGB n-are nici un amestec n
aceasta afacere, nu, aici e vorba de miliie (Trebuie sa cunoti rnduielile
noastre, trebuie sa cunoti ct sunt de absurde toate acestea.)
Celelalte mine au fost fcute sa explodeze n toamna urmtoare: doua
ediii pirat ale lui August, apoi articolul din Stern. Consider ca aceste explozii
au fost mult mai slabe: datorita n special nelepciunii judectorului englez2
care a creat un precedent juridic cu privire la dreptul samizdatului, ei au
pierdut procese care au durat un an de zile i drepturile avocatului meu au
ieit mai ntrite dect nainte. Ct privete articolul din Stern, reprodus n
Literaturka3, acesta a creat n URSS nu un insuportabil climat de prigoana,
asa
1 Iuri Vladimirovici Andropov, seful KGB. (N.t.)
2 Care condamna ediia pirat a romanului la Flegon-Press. (N.t.)
3 Literaturnaia Gazeta din 12 ianuarie 1972 reproducea nu numai
coninutul articolului aprut n noiembrie 1971 n revista Stern, ci i doua
ilustraii: casa mtuii i Rolls-Royce-ul unchiului autorului. (N.t.) cum s-ar fi
ntmplat n glorioii ani ai copilriei regimului sovietic, ci un hohot de rs i
veselie: prin urmare o frumoasa familie de oameni harnici?! (si astfel ei nii au
spulberat teoria care susinea caracterul sionist al activitii mele.1)
Iat ce timpuri trim! Noi suntem un mnunchi, un pumn de oameni,
n timp ce ei au cea mai mare politie secreta din istoria universala, i ce
experienta, i cte capete lucrnd pe gratis, i ce mecanizare a forajului, ce
cantitate de dinamita i totui ei nu pot ctiga acest rzboi mocnit.

Din partea noastr a fost i un exces de zburdlnicie. De pilda, n

decembrie 1971, trimind prin posta o scrisoare avocatului meu n Elveia
(scrisorile acestea cnd ajungeau, cnd nu ajungeau la destinatar), am pus n
plic i urmtorul text: MESAJ PENTRU CENZURA serviciului postal
international al oraului Moscova Sta n puterea dumneavoastr efectiva sa
citii, sa analizai, sa fotografiai, sa radiografiai, sa studiai dup miros, sa
supunei la tratamentul cu aburi, cu urina i cu alte chimicale, orice scrisoare,
nsa destinatarului suntei obligai sa i-o predai n termenele devenite posibile
n condiiile n care actualele mijloace de transport ating vitezele pe care le
ating. Trebuie sa facei asta mcar pentru a va camufla activitatea i pentru a
crea aparenta ca exista o posta care funtioneaza normal. Daca se va mai
ntmpla ca vreo scrisoare de la mine sau ctre mine sa dispar fara urma sau
sa ntr/ie multa vreme (o scrisoare urgenta 35 de zile!), voi fi nevoit sa va
scriu pe aceasta tema o scrisoare deschisa, care nu va va acoperi de glorie.
A. Soljenin
(si partea cea mai hazlie este ca acest mesaj a ajuns intact pn la Heeb!
Cenzura a preferat sa simuleze ca ea nu existai Eu i Alia ne-am
prpdit de rs, aflnd despre chestia asta!)
1 Ca afacerea asta s-a terminat cu bine, nu este meritul lui Stern. Stern
din nou a fcut tot posibilul ca s-mi puna capul pe butuc: a avut tupeul (si
lipsa de gust estetic) sa afirme ca aciunea lui August nu se plaseaz dect
convenional n perioada prerevoluionara, ca n realitate romanul trateaz
probleme actuale. Revista Stern sugera tribunalului sovietic ca fraza
personajului despre prostii care conduc Rusia trebuie neleas ca o revrsare
a urii lui Soljenin fata de actualii guvernani ai URSS.
Si n martie 1972 tocmai binevoitorii mei dintr-o instituie unde
kaghebistul lor predase o mapa i se retrsese n alta camera, ncepuser sa
studieze de zor coninutul mapei reuind sa scoat copii de pe documentele
respective i transmitndu-mi mie urmtoarele: Serviciul I al Dir. A 5-a KGB
de pe lng Consiliul de Minitri al URSS lui sironin Direcia din Leningrad a
KGB lui Nosrev Pe 6 martie, cu trenul de seara, pleac din Moscova spre
Leningrad, n compania lui NN, sotia Pianjenului Resetovskaia Natalia
Alekseevna. Rugam dai indicaia sa se continue aciunile NN privind-o pe
Resetovskaia1, sa se identifice adresele vizitate. La Leningrad, Resetovskaia va
rmne aproximativ pn la 19 martie. Lociitorul sefului Direciei a 5-a a KGB
general-maior Nikiskin
N-am nceput sa ma nelinitesc pe chestia asta. Nu tiam ca la Samutin,
la care probabil se va duce N. A., se mai pstreaz Arhipelagul, n ciuda
insistentei mele ca acesta sa fie ars.
Au existat i multe alte peripeii. Daca ar fi sa povestesc n detaliu i sa
evoc totul, atunci ar trebui sa spun ca, n toi aceti ani, majoritatea grijilor i
nelinitilor noastre a fost nu legata de mari aciuni dttoare de rod bogat, ci
alctuit din emoii, agitaii, cutri, preveniri, anticipri. Aceasta n condiiile
n care ei dispuneau de posibiliti de filaj, n care ei dispuneau de legturi
telefonice, i potale, n timp ce noi nu puteam nici sa telefonam, nici sa
scriem, uneori nici chiar sa ne ntlniM. i trebuia sa gsim totui un mod de a

salva situaia. Asemenea grave primejdii au fost vreo douzeci la numr, n-am
sa le minimalizez cndva va trebui sa le relatez mai n amnunt.
Am sa amintesc aici doua sau trei dintre aceste cazuri. Unul s-a petrecut
la Sverdlovsk (denumirea asta scrboasa nici nu-mi vine s-o scriu), unde am
trimis spre pstrare Primul Cerc, cel format din nouzeci i ase de capitole.
Faptul ca la un moment dat kaghebistii
1 Resetovskaia, Natalia Alekseevna (nscut n 1920), chimista; s-a
cstorit cu Soljenin n 1940, divoreaz n 1949, n timpul deteniei soului
ei. Se recstorete cu scriitorul n 1956. Soljenin i ea se despart din nou n
1968. Apublicat memorii n care expune propria ei versiune asupra faptelor
povestite aici de Soljenin. (Informaie luata din Indexul biografic al
persoanelor citate, anexat versiunii franceze a acestei cri, Ed. Du Seuil, 1975
N. T.) intra chiar n camera n care este pstrat 96, este determinat nu de
informaii provenite din vreun filaj, nici de vreo bnuial, ci de o mprejurare
care nu putea fi prevzut. E clar ca este o percheziie i ca scpare nu este.
Dar nu e vorba de nici o percheziie; omului n chestiune nu i se cere dect sa
recunoasc, nu-i asa, ca are n casa Citindu-lpe Ivan Denisovici. Omul
recunoate, preda obiectul. Dar el nu distruge 96 pe care, conform
consemnului, trebuie s-l pstreze. Va fi, la ocazii, i un ndelungat schimb de
scrisori, n ce ne privete, tim despre vizita fcut de cei de la KGB; e posibila
o reeditare a descinderii, vor confisca 96, ardeti-l ct mai repede! Rspunsul
se lasa ndelung ateptat! Pn ce totul se ncheie cu arderea textului pus sub
urmrire.
A doua oara bubuie ceva: Vielul chiar acesta, nc o data, pe care-l
inei acum n mini. Vielul umbla prin Moscova! Uluitor! Problema este ca aici
tot ce e pe dinuntru e i pe dinafara, totul e spus pe leau: ce poate fi mai
periculos dect o asemenea scriere? Cineva o pastra, cineva o ascundea cum
de a rsuflat? Unde? Prin cine? De ce? ncepem ancheta, ne verificam
exemplarele; A. A. Ugrimov (Completarea a Cincea) trebuie sa mearg la
marginea oraului sa vad concret ce este la locul lui, ce nu s-a micat, ce n-au
putut refotografia. Suspiciune, nencredere, totul se nvlmete i se
zpcete.
Si cercetarea se reia de la celalalt capt: cine a auzit pe cineva spunnd
ca sunt oameni care l-au citit? Cui i s-a povestit ca cineva l-a citit? i cine deci
l-a citit el nsui? Cum arata exemplarul? n al cui apartament a fost citit?
Adresa, telefonul? (Nite persoane conversnd cu glasuri emoionate la telefon
nu pot sa nu rosteasc nite nume, lucru care la Lubianka, probabil, deja se
tie; n cutarea purttorilor acelor nume, aceasta o sa ne vnture acum la
grmad!) Acela e apartamentul! Spunei cinstit, e mai bine s-mi spunei mie
dect sa ateptai sa se ntoarc securitii. Mi se spune, mi se dau numE. i
iat, mi s-a adus o copie dactilografiata. Exemplarul nu este al nostru (ale
noastre i-au pstrat, cu credin, locul). Nu e al nostru, deci exista o copie nou
dactilografiata! Or mai fi patru sau cinci de felul acesta? Nu este al nostru i nu
este o copie dup al nostru. Dar a fost redactilografiat cu exactitate dup al
nostru i conine, fcute cu mna, i corecturile mele cele mai de pe urma.
nseamn ca, n urma mea, cineva ma fura, mi copia textul nc proaspt;

cineva foarte apropiat, misterios, cine oare? S-i telefonez omului care mi l-a
adus. Nu la el acas. Stam i ateptam, asta va nsemna mai putin du-te-vino.
Peste cteva ore vine omul care ni l-a adus si, derutat, indica sursa. Una dintre
acelea n care aveam cea mai mare ncredere! Acesteia i se dduse un exemplar
numai ca s-l citeasc. Ea, pe furi, l redactilografiase (pentru istorie? Pentru
a-i asigura supravieuirea? Din simpla manie?). i ea i-l dduse numai lui (era
un prieten intim) ca s-l citeasc. i el l dusese altora, ca plata pentru nu stiu
care mica datoriE. i acetia invitaser la un chef o prietena foarte apropiatA.
i aceasta n-avusese nimic mai presant dect sa puna mna pe telefon i s-i
ncredineze secretul i uneia dintre prietenele ei (A. S. Berzer). i noi l-am
recuperat de la aceasta a patra veriga a lanului. Berzer ni l-a remis! Mare-i
Moscova, dar drumurile care o traverseaz sunt scurte. O sun i pe vinovata.
Ma ntlnesc i cu ea. Mrturisiri senine i suspine. De-acum i-a mmcat
creditul. Confisc prada, n aceste ore se ivesc nite semne: securitii se
alarmeaz, mainile lor ncep sa duduie, fiecare cu cte patru vljgani n
pntecele ei ntunecos. Poftii, tovari! Ati ntrziat cu o mica jumtate de ora!
(De data aceasta ei nu stiu: n legtur cu ce era panica? Ce cutm noi? Ce au
ratat ei?) n decembrie 1969 existase un caz asemntor cu Nopile prusiene.
Tot aa brusc, un zvon prin Moscova: circula nite copii! Imposibil, dar circula
nite copii! Tot aa am luat apartamentele la rnd, am cercetat urmele, tot aa
am pus mna pe o copie: nici asta nu era a noastr! Dar fcut exact dup a
noastr! Furata! De cineva apropiat! De cine? Se gsesc i urme: Liova Kopelev
a inut-o cteva zile, a dat-o s-o citeasc i unei rude, aceasta, la rndul ei, a
dat-o altora, iar acetia i-au fcut o copiE. i au inut-o ascunsa timp de patru
ani! Dar ntruct pe mine m-au exclus din Uniunea Scriitorilor acum de ce sa
nu-i dea drumul n samizdat? Ce pericol mai exista pentru autor?
Pe msur puterilor mele, am stins scandalul la Moscova i la Ufa, caci
acesta se ntinsese pn acolo. Circulaia manuscrisului am reuit s-o stopez.
Iat din ce sptmni linitite se compun linitiii notri ani, pasnici, fara
evenimente deosebite, atunci cnd forele principale sunt n repaus i nu se
ntmpla nimic.
Si ci ani pot fi trgnate lucrurile n felul acesta? Astzi se mplinesc
douzeci i apte de ani de la primele versuri de la s-raska, de la primele
ascunztori i de la primele incinerri.
Dar, pe deasupra acestui rzboi ascuns plutete, precum un strat nalt
de nori, istoria, plutesc evenimentele vizibile tuturor si, prin curgerea lor, ele
cheama la aciune, strnesc reacii. Attea dintre ele au fost stvilite, attea
dintre ele nu mai pot fi stvilite.
n decembrie 1971 l-am nmormntat pe Trifonci.
Pe strzile adiacente s-a oprit circulaia pn departe, nefacn-du-se
economie de forte de ordine, iar la cimitirul Novodevicie au fost desfurate
trupe (la funeraliile unui poet!). Traficul automobilelor i autobuzelor era dirijat
detestabila idee printr-un megafon. Un cordon de miliieni era i n holul
Casei Centrale a Scriitorilor, dar mie n-au ndrznit totui s-mi interzic
accesul (au regretat-o apoi). Tot ce am putut sa fac pentru a-l apara de
nepotrivita mtase stacojie pe care se odihnea capul defunctului (n primele ore

de dup ncetarea din viaa i revenise expresia copilreasc de buntate i

mpcare, expresia lui cea mai candida) i cu care era cptuit tot sicriul, de
fizionomiile cinoase i dezumanizate ale celor din secretariatul literar, de
discursurile nesincere, au fost doua semne ale crucii dup fiecare dintre cele
doua ntruniri, una la Casa Centrala a Scriitorilor, cealalt la cimitir. Cred ca
puterea malefica i-a primit astfel ceea ce merita. N-am fost lsat sa ma apropii
de sicriu dect la dorina vduvei (n detrimentul ei a procedat asa, dar a fcuto cu contiina ca ndeplinete voina celui disprut); ca sa nu pun familia
Tvardovski n dificultate, am renunat la ideea de a da n aceeai seara la
samizdat cuvntul meu de adio i l-am pstrat pn n ziua a noua, citindu-l
i iar ci-tindu-l n fiecare zi, revenind asupra lui n felul acesta m-am
transpus sufletete n atmosfera marii despriri n care evenimentele vieii se
msoar n uniti luate dintr-o geometrie cu totul alta dect cea cotidiana [21].
Am spus ce aveam de spus. De-acum ar fi firesc sa tac; nsei coardele
vocale nu sunt n dispoziia de a vorbi. Dar nu mai mult de o sptmn mai
trziu, n noaptea de ajun, ascult la un post de radio occidental slujba de
Crciun, aud mesajul patriarhului Pimen i se aprinde n mine dorina de a-i
scrie. Nu pot sa nu-i scriu! i iat noi griji, o noua povara, o noua afluena de
probleme.
(Cu aceasta scrisoare, ba nu, chiar cu August, ncepe un proces de
divizare n rndurile cititorilor mei; ncep sa pierd pe unii dintre adepi i cei
care rmn cu mine sunt mai putini dect cei care ma prsesc. Ma aclamau
atta timp ct aparentele ntreau credina ca eu nu eram dect mpotriva
abuzurilor staliniste; n momentul acela toat societatea era cu mine. n
primele mele scrieri ma mascam n fata cenzurii poliieneti, dar, prin aceasta,
i n fata publicului. Prin aciunile pe care urma sa le ntreprind, trebuia cu
necesitate sa ma descopr: era timpul sa vorbesc tot mai rspicat i sa merg la
o adncime din ce n ce mai marE. i procednd asa, era inevitabil s-mi pierd
publicul cititor, s-i pierd pe contemporani, punndu-mi sperana n urmaii
acestora. Dar este dureros sa fii nevoit a constata ca pn i unii dintre cei
apropiai te prsesc.)
Dar pentru ce povestesc toate acestea aici? i unde este Nobe-liana
promisa?
Nobeliana i urma cursul ei. Per Hegge era foarte pornit mpotriva lui
Jarring din cauza josniciei de care acesta dduse dovada n povestea cu
Nobelul i promitea s-l demate neaprat. Totui, Hegge a fost expulzat din
URS S i eu uitasem de ameninarea pe care o proferase el. Dar el s-a inut de
cuvnt i a nimerit momentul cel mai potrivit: n septembrie, cu o luna nainte
de atribuirea noilor premii i la nceputul acelei sesiuni a ONU unde urma sa
fie ales secretarul general, post rvnit de Jarring, a publicat o carte de amintiri,
carte n care povestete de-a fir-a-pr cum Jarring susinuse guvernul sovietic
n atacurile lui mpotriva mea. (Apropo, Hegge a fcut loc n cartea lui i unor
zvonuri neverificate asa, de pilda, spune la un moment dat ca numai Saharov
m-a fcut sa renun la deplasarea la Stockholm; or, pe tema asta niciodat nam discutat cu Saharov.) i a izbucnit un asemenea scandal n Suedia, nct
chiar prim-ministrul Palme, socialist versatil i repede percutant, nutrind el

nsui sentimente cordiale fata de tara proletariatului victorios, a trebuit sa se

justifice i la televiziunea suedeza, i printr-o scrisoare ctre New York Times.
Primo: el, Palme, nu era la curent cu maniera n care manevrase Jarring. Apoi
era i o exagerare: ce altceva rmnea de fcut? O ambasada nu este un loc
pentru manifestaii politice (cum era el mai dinainte sigur ca nu trebuia sa te
atepi acolo la literatura pura!). i Academia Suedeza se pomeni din nou pe
balansoar; ea linite cu mine nu are. I-o mai fi fcut vreodat vreun laureat
attea necazuri? Am s-i scriu luni lui Soljenin ca s-l ntreb daca nu vrea sa
primeasc nsemnele Nobel la ambasada a declarat Karl Giorow, secretarul
Academiei. Iat ceva hazliu: el spune aceasta ntr-o smbt si, n aceeai
smbt, tirea se difuzeaz la radiO. i eu tocmai am o ocazie pentru Occident
duminica, stau pn noaptea trziu ca s-mi redactez scrisoarea. Imediat i
scriu rspunsul meu i l expediez duminica. Iar Gierow n-a ateptat numai
pn luni, el nici dup trei sptmni nu a expediat scrisoarea. Dar rspunsul
meu, el l-a primit Rspunsul meu: premiul Nobel este cumva prada unui hot
care trebuie s-mi fie remisa ntre patru ochi i ntre patru perei?:. i n ce
privete comunicatul: pn s-l primesc de la Academie (termenul
corespondentei legale este de trei sptmni ntr-un sens), el mi-a parvenit pe
calea undelor radio. Am rspuns imediat.
Dup o lunga boala, tocmai ma apucasem de lucru la Octombrie
aisprezece; am vzut ca era un ocean, un Nod dublu, daca nu triplu: dat fiind
ca fcusem economie, fcusem abstracie de anul 1915, fara ndoiala necesar,
ca n Primul Nod ocolisem toat istoria politica i spirituala a Rusiei de la
nceputul secolului ncoace acum toate astea se ngrmdeau, se umflau,
presau. N-a vrea altceva dect sa fiu lsat sa lucrez, dar i-ai gsit! Nobeliana
ncepu din nou sa fac zgomot, ca i cnd, cu medalia i diploma n mna, mi
va fi mai uor sa tin piept Securitii Statului. Daca e pe asa, atunci trebuie sa
abandonez Nodul, sa reanimez i sa refac discursul si, dup ce-l voi scrie, sa
cobor n arena cu eL. i voi spune acolo asemenea lucruri nct poate fragila
mea existenta se va nrui, i o data cu ea i acest pasnic i inestimabil refugiu
pe care l-am gsit la Rostropovici. Ah! Ce pcat ca trebuie sa abandonez al
Doilea Nod, mi fcusem o socoteala aa de buna: sa lucrez n linite pn n
anul 1975.
Omul propune
Redactndu-l din nou, am reuit sa obin un discurs degajat de excesul
de artificii gazetreti i aluzii politice, s-l centrez mai exact pe problemele
artei si, poate, sa ma apropii de genul nc nedefinit de nimeni i nc neclar
care sta bine unui discurs pen-tru premiul Nobel n domeniul literaturii, ntre
timp avea loc un schimb de scrisori cu Karl Ragnar Gierow, secretarul
Academiei Suedeze [22]. Ministerul Afacerilor Externe al Suediei a refuzat din
nou sa puna ambasada la dispoziie pentru ceremonie; atunci am propus
apartamentul Aliei, unde eu nc nu aveam dreptul sa locuiesc [23]. Nu exista,
se pare, precedent, dar Gierow a fost de acord, n aceste luni am avut ocazia si cunosc i s-i apreciez foarte mult tactul i marile caliti sufleteti; el se
manifesta tot mai mult nu ca executant al unei funcii onorifice, ci ca un om
cordial, hota-rt i temerar (chiar i n Suedia, temeritatea i era necesara fata

de multi oameni), ncepuserm sa discutam asupra datei. El nu putea nici n

februarie, nici n martie. O asemenea amnare mi convenea i mie: aveam
impresia ca citirea discursului meu va fi o bomba; nainte sa explodeze trebuia
s-mi pun lucrurile n ordine (orict le-ai pune n ordine, dezordinea este
totdeauna starea lor efectiva): trebuia sa lucrez mcar o parte dintre capitolele
celui de-al Doilea Nod pn la a le face lizibile; sa triez naintea eventualei
catastrofe muntele de materiale pe care le adunasem pentru R-17; sa merg nc
o data la Piter1 i sa privesc locurile, peisajele de care aveam nevoie i de care
nu mi se va mai permite, poate, sa ma apropii niciodat. (O relatare aparte
despre felul n care am ptruns eu n palatul Tavriceski Completarea a
Cincea).
Multa osteneala m-a costat neobinuit scrisoare ctre Patriarh; trebuia
sa ma sftuiesc (cu printele Gleb lakunin) i sa mpiedic deconspirarea. n
acelai moment Literaturka s-a luat de genealogia mea i de mine; a trebuit, de
voie, de nevoie, sa ma apar. nc necunoscnd bine moravurile
corespondenilor occidentali, i-am dat rspunsul meu prin intermediul unui
corespondent al publicaiei hamburgheze Die Welt, iar acesta l-a pasat unei
tere persoane, l-a diluat n aa fel nct rspunsul meu nu mai era rspuns, ci
o reacie meschin-ranchiunoasa. Dar mi se prea necesar sa rspund (si nu
numai la acest punct; se acumulaser multe dintre cele ndurate tcnd). i-i
fcu drum o idee fireasca: sa strng n timp cteva intervenii bine nchegate, n
aa fel nct ele sa vina n pachet, n cascada la apte nenorociri, un singur
leac i nu cu trita. Asemenea aglomerri de evenimente se formeaz de la
sine n momente de criza, cum s-a ntmplat n aprilie 1968 cu ocazia apariiei
Canceroilor, dar n afara de aceasta ele pot fi forate sa se aglomereze dup
plan daca autorul acestuia exploateaz particularitatea irepe-a naltelor sfere
sovietice: obtuzitatea, ncetineala gndirii, Denumire familiara a oraului
Sankt-Petersburg. (N.t.) incapacitatea intelectuala de a asimila doua idei n
acelai timp. Gierow anunase ca ceremonia premiului Nobel va avea loc pe
data de 9 aprilie, deci n prima zi a Patelui ortodox depunndu-i cererea de
viza, se pare, pe 24 martie. Pe 17 martie am trimis scrisoarea mea ctre
Patriarh, socotind ca ea nu va fi publicata dect la sfritul lui martie. La
cteva zile de la aceasta trimitere voi da un interviu, primul dup noua ani; este
o forma de manifestare la care autoritile nu se ateapt din partea mea i va
fi ceva copios. Si, nainte ca ele sa fi avut timpul s-l digere, eu voi organiza
ceremonia premiului Nobel i voi da citire discursului n care abordez lucrurile
cele mai grave. Dup care voi putea sa stau linitit i sa atept toate osndele
posibile.
Dar lucrurile s-au desfurat astfel: scrisoarea ctre Patriarh, lansata
numai n cercul ngust al samizdatului religios, n ideea ca ea va circula lent
printre oamenii efectiv interesai, a irupt instantaneu n presa occidentala.
Dup cum mi s-a spus mai trziu, ea a strnit la Securitatea Statului o furie
cumplita-mai violenta dect cea provocata de multe dintre aciunile mele
trecute i viitoare. (Nu-i greu de neles: ateismul este inima ntregului sistem
comunist. Dar, paradoxal, chiar i printre intelectuali, acest gen a fost ntmpinat cu reprobare i chiar cu repulsie: ce ngust, orb i mrginit trebuie sa fiu

eu daca ma ocup cu asemenea problema ca aceea a bisericii; sau, cu alte

argumente: ce rost are aici clerul? Acesta nu poate adic este ca i
intelectualitatea, autojustifcare prin analogie sa le scrie autoritilor.
Ateptai, chestiunea va ajunge i la autoriti. Condamnat de multi, eu
niciodat n-am regretat acest gest: daca nu prinii spirituali trebuie sa fie
primii care sa ne dea exemplul eliberrii spirituale din mrejele minciunii, atunci
cine sa ni-l dea? Vai, ierarhia noastr bisericeasca ne-a lsat prea mult sa ne
eliberam singuri.) i (msur foarte tardiva), undeva njurai lui 20 martie, s-a
luat decizia guvernamentala multa vreme amnata: sa fiu nfierat n mod public
i expulzat din tara. n acest scop, campania de presa mpotriva mea s-a extins
i s-a intensificat. Cu obinuitul lor deficit intelectual, ei au ales terenul care le
era cel mai defavorabil: sa sfie August- care scpase ediiilor pirat i care era
declarat acum a fi cartea mea cea mai bestial antipatriotica i chiar
antisovietica. Pentru aceasta a fost mobilizata presa comunista occidentala
(caci, n URSS, cine putea oare sa citeasc August i a fost reprodusa de-acolo
orice prostie scrisa de cutare autor de trei parale n special n Literaturka, dar
apoi i n alte publicaii centrale; anumite articole ma acuzau referindu-se
direct la formule ale Codului Penal i docila opinie publica sovietica, de la
scriitori pn la oelari, trimitea indignate ecouri de reacii. De data aceasta,
decizia era luata cu atta fermitate nct s-a mers pn la a se imagina i
mijloacele practice la care s-ar recurge pentru a ma convoca: s-ar ncepe cu o
reinere la politie, adic o arestare provizorie (acest proiect, care ajuns i el la
cunotina noastr, nlocuia planul iniial, acela al accidentului de automobil,
varianta Yves Farge)1; i cu atta fermitate nct Ceakovski, la o edin a
redaciei sale, a declarat deschis n fata a treizeci de persoane, pe un ton care
lasa sa se neleag multe: l vom expulza! Aceasta operaiune era prevzut,
se vede treaba, sa aib loc la mijlocul lui aprilie; pn atunci campania de
presa trebuia sa ating punctul ei maxim. Dar graficul meu prevedea o evoluie
mai accelerata a lucrurilor. Nite corespondeni americani au venit la mine fara
s-mi fi telefonat n prealabil (se neleseser cu J. Medvedev). Ziarele lor erau
cele mai puternice din Statele Unite; aceasta se ntmpla cu o luna i jumtate
nainte de vizita preedintelui american n URSS. Interviul nu avea o
semnificaie sociala; eu nu vorbeam nici despre deinui, nici despre
nedreptile care sufocau tara se mplineau n curnd doi ani de cnd tceam
n privina aceasta, sacrificnd totul pentru R-l 7, aa ca i acum mi
propuneam sa nu depesc pragul unei ciocniri inevitabile i sa nu compromit
discursul. Interviul [24] era n esen o stufoasa pledoarie personala, o
gospodreasca mnuire a maturii pentru ndeprtarea gunoiului deversat
asupra mea de-a lungul mai multor ani dar nsi privelitea acestui gunoi
vzut prin prisma unei ornduiri progresiste a fcut n Occident destula
impresie.*
1 Yves Farge (1899-1953), membru al Rezistentei franceze, comisar al
Republicii de la Lyon, la Eliberare, preedinte n Frana al Micrii pentru Pace,
decedat la Tbilisi ntr-un accident de automobil. (N.t.)
Unul dintre aceti corespondeni, H. Smith, s-a plns dup aceea nu o
data n mod public ca eu l-am primit cu un interviu gata fcut, cu ntrebri

Pregtite tot de mine, ca am dat dovada de totala necunoatere a canoanelor

Presei occidentale, ntr-adevr, n lupta mea pe via i pe moarte cu statul nu
aveam nevoie dect de o brusca micare defensiva, de o soluie chiar mai una:
o declaraie publica. Nu aveam nevoie de nici un interviU. i Smith mi
Propunea sa discutam probleme de cea mai mare actualitate: despre ce s-a
Prin intempestivitatea apariiei sale i prin mrviile pe care le dezvluia,
interviul, aa cum scontasem, i-a nucit pe adversarii meI. i chiar mai mult
dect scontasem eu. El a aprut pe 4 aprilie si, dup mai putin de douzeci i
patru de ore, n ciuda ncetinelii ei obinuite, puterea, fara sa fi avut timpul de
a reflecta, a avut o tresrire, un reflex de aprare i a fcut gestul cel mai
simplu cu putin: acoperindu-se de ridicol i de ruine, i-a refuzat secretarului
Academiei Suedeze dreptul de a veni ca s-mi nmneze nsemnele premiului
Nobel. n scrisori nu se spusese un cuvnt despre faptul ca urma sa fie rostit
un discurs, nimeni dintre noi nu vorbise sub plafoane1; n privina aceasta,
autoritile nu puteau sa fac dect nite conjecturi confuze. Public nu era
vorba dect de nm-narea nsemnelor premiului Nobel ntr-un apartament
particular din Moscova, n prezenta unor scriitori i artiti, prieteni ai
autoruluI. i de aceasta se sperie guvernul uneia dintre superputerile lumii!
Daca stnga occidentala n-ar fi fost aa de zeloasa n a justifica tot ce se
ntmpla Ia noi, palma pe care tocmai ne-o ddusem noua nine ar fi trebuit
sa fie suficienta pentru a demasca pentru multa vreme ntmplat cu energia
creatoare a lui Evtusenko i Voznesenski, daca a disprut interesul publicului
fata de ei, daca ngrdirile impuse lor se nscriu pe linia care vine direct de la
persecutarea lui Pukin (occidentalii simt nevoia de a stabili neaprat o
continuitate ntre Rusia arista i URSS-ul comunist, altminteri, spun ei,
lucrurile nu vor fi nelese n profunzimea lor); sau ma punea ntr-o situaie
riscanta atunci cnd ma ntreba daca, dup August, intenionez sa evoc i
revoluia bolevic.
Eu nsa, dimpotriv, nu eram obinuit sa suport modul incoerent,
dezlnat, n care aceti corespondeni mi vnturau cu furca ideile, maniera
vulgara n care le relatau i iresponsabilitatea formulriloR. i lui H. Smith iam trimis atunci n mod special o scrisoare sincera, ndeprtndu-m de acel
moment, neleg tot mai mult ca el trebuia i avea dreptul sa se supere foarte
tare.
Totui nu trecuser trei ani i iat ca n toamna lui 1974 H. Smith m-a
vizitat la Zurich, ocazie cu care m-a ntrebat daca n-ar putea sa foloseasc
pentru New York Times tot materialul interviului literar pe care eu l acordasem
lui Niels Udgord de la Aftenposten (28 august 1974). Bine, copiati-l i-an> spus
eu. Nu asa, a struit el, caci aceasta nu ar mai fi o noutate, haidei sa
procedam ca i cnd interviul l-ati da nc o data, dar de data aceasta mie! Eu
din nou am fost de acord: caci el tia canoanele presei occidentale (ce este asta.
Cum arata asta?), ceea ce nu era cazul meU. Aa l-a i publicat: ca pe o
convorbire pe care realmente ar fi avut-o cu mine. (Adnotare din 1978.)
1 Orice loc n care s-ar fi putut implanta microfoane. (N.t.) jocul sovietic
de-a apropierea culturala. Dar, n virtutea legii torsiunii capetelor spre stnga
roilor li se iart totul, roilor li se uita repede toate relele pe care le fac. Dup

cum scrie Orwell: aceleai personaliti occidentale care-i exprimau indignarea

fata de executarea vreunui individ, indiferent unde pe Pmnt, aplaudau atunci
cnd Stalin trimitea la moarte prin mpucare sute de mii de oameni; ele se
lamentau pe tema foametei din India, dar foametea devastatoare din Ucraina no observau.
Cu obinuita noastr abilitate de a face hapul mai uor de nghiit,
ambasada sovietica de la Stockholm a fcut, de altfel, precizarea ca ea nu
exclude posibilitatea ca viza s-i fie acordata lui Gierow alta data, ntr-un
moment mai favorabil. Aceasta precizare era menita sa atenueze iritarea, sa
faciliteze naterea unei iluzii i revenirea lina pe poziiile de la nceput.
Ministerul suedez al Afacerilor Externe a fcut o declaraie care nici nu aproba,
nici nu condamna. Dar noi, aici, nelegem prea bine acest joc! i eu m-am
grbit s-l stric printr-o declaraie speciala [25]. Refuzul de a permite venirea
lui Gierow anula toat ceremonia, i rpea orice sens. Dar i uura situaia att
a organizatorilor, ct i a celor care-i dduser acordul sa vina.
Pregtirea acestei ceremonii, n afara de dificultile cotidiene sa
primeti, aa cum trebuie, ntr-un apartament obinuit, aizeci de invitai, i
toi numai oameni de vaza sau corespondeni occidentali aceasta pregtire era
complicata, neobinuit n toate privinele, n primul rnd: trebuia stabilita
lista invitailor n aa fel nct printre acetia sa nu se strecoare nici un
personaj dubios (prin comportamentul sau social) i sa nu fie omis niciunul
dintre cei demni (prin anvergura lor artistica sau tiinific) de aceasta atenie
si, n acelai timp, trebuia asigurata prezenta efectiva a invitailor (oameni care
sa nu dea napoi, care sa vina). Apoi invitaiile trebuiau tinuite pn n ziua n
care Gierow va anuna data ceremonieI. i atunci trebuia sa facem turul
adreselor tuturor acestor invitai sau sa luam masuri sa le parvin invitaiile: n
afara de formula gata fcut, o scrisoare expunnd motivele i care sa fie apta
sa determine persoana sa dea acestui act social mai multa importanta dect
inevitabilei represiuni la care o vor supune efii. Numa-rul scriitorilor, al
regizorilor i al artitilor care au acceptat m-a uttut: nc mai pstrau oamenii
o admirabila doza de nenfricare, de dorina de a se ndrepta de spate sau de
ruine de a fi tratai ca nite sclavi pe via! i neplcerile ar fi putut fi pentru
toi dintre cele mai serioase, dar guvernul i-a scutit de emoii inutile pe invitai,
favor pe care i l-a acordat i siei. Desigur, au fost i refuzuri semnificative,
dureroase: oameni de renume international, care n-aveau totui a se teme de
ceva.
Din pregtirea ceremoniei fcea parte i alegerea unei zile de duminica,
pentru ca nimeni sa nu fie reinut la serviciu, i a unei ore n plina zi, pentru ca
Securitatea Statului, miliia sau echipele ei de ajutoare voluntare sa nu poat
organiza baraje n ntuneric: ziua, asemenea aciuni pot fi fotografiate. Trebuia
de asemenea sa gsesc oameni care sa stea la usa, oameni curajoi, capabili sa
mpiedice ptrunderea unor kaghebisti scandalagii. Trebuia sa ne ateptm i
la asemenea acte precum ntreruperea curentului electric, nentrerupt sir de
apeluri telefonice sau pietre n geamuri n ultimii ani metodele banditeti
ntrunesc din ce n ce mai multe sufragii din partea KGB.
Guvernul ne-a scutit de toate aceeste bti de cap.

Ca amuzament am trimis invitaie i pe numele Ecaterinei Fur-teva,

ministrul Culturii, precum i pe cele a doi corespondeni sovietici de la ziare
care pn atunci nu ma atacaser. Era vorba de Selskaia Jizn i Trud.
Selskaia Jizn a delegat la aceasta ceremonie care nu s-a mai inut un
singur reprezentant-kaghebist pentru a verifica daca totui nu s-au reunit
civa. Iar Trud, ziar al lui selepin, ortodox notoriu, s-a grbit s-i rectifice
neutralismul putred i chiar n acele zile a luat poziie mpotriva mea.
Dar aceasta nu mai era dect una dintre ultimele zvrcoliri ale campaniei
lor ratate: pierzndu-i capul, acoperindu-se de ruine n legtur cu
ceremonia Nobel, autoritile au pus capt hartuirii publice, i ghinionul voind
ca o data n plus mprejurrile sa se uneasc mpotriva lor, m-au lsat n patria
mea i n libertate, (n curnd dup aceea, M. Rozanova-Siniavskaia i-a
comunicat Aliei ca un cunoscut general KGB, cu care avusese nite ntlniri, sa exprimat despre mine n felul urmtor: Daca nu pleac de buna voie, o s-o
sfreasc n Kolma. La acest avertisment din partea lor trebuia sa ma atept
de multa vreme, singurul lucru surprinztor era m dalitatea asupra creia se
oprise alegerea lor. Dar hotrrea mea s1 a Aliei era ferma: rmnem n tara!)..
-, aa s-ar fi ncheiat, dup un an i jumtate, povestea cu Nobe-liana, daca nar fi rmas piesa ei de rezistenta, discursul deja pregtit. Pentru ca acesta s-i
gseasc loc n culegerea anuala editata de comitetul Nobel, trebuia s-l fac sa
ajung n cel mai scurt timp n Suedia. Cu greu, dar mi-a reuit aceasta
aciune (se nelege ca tot n secret i cu mari riscuri). La nceputul lui iunie,
textul discursului trebuia sa apar. Eu continuam sa atept explozia; pentru
timpul care mai rmnea m-am dus n regiunea Tambov s-i admir peisajul,
poate pentru ultima data.
Dar discursul n-a aprut nici n iunie, nici n iulie al acelei veri istovitor
de fierbini. Sa se fi dovedit el aa de neobservabil? Nu mi-a parvenit dect n
august tirea ca, n timpul verii, majoritatea ntreprinderilor suedeze, inclusiv
tipografiile, i lasa lucrtorii sa plece n concediu. Culegerea anuala n-a fost
publicata dect la sfr-sirul lui august.
Presa a bubuit mai mult de o sptmn. Dar am avut parte de doua
surprize de natura sa reveleze insuficienta previziunilor mele: discursul meu nu
i-a fcut nici pe ai notri sa ciuleasc urechile, nici pe occidentali sa ias ct de
ct din imobilismul lor social, sa se trezeasc, tot asa, ct de ct la realitate.
Se pare ca reuisem sa spun foarte multe lucruri, ca spusesem chiar tot
esenialul i ei l nghiiser pe nemestecate? Dar iat: discursul era
transparent, ce pcat nsa ca se mulumea cu generaliti, ca nu cita nici
mcar un nume. Atunci, cei de-acolo ca i cei de-aici, au preferat sa nu
neleag.
Nobeliana se terminase, dar explozia, dar lupta principala se reporta
pentru alta data, pentru alta data.
LUPTA INOPINATA n domeniul tacticii, prin lupta inopinata se nelege
acel tip de lupta, nici ofensiv, nici defensiv, n care cele doua parti decid sa
atace sau se afla n mars fara sa cunoasc inteniile celeilalte i intra brusc n
coliziune. Acest tip de lupta neplanificata este considerat a fi cel mai complex:

el le cere comandanilor sa dea dovada de maxima rapiditate, inventivitate i

fermitate i sa aib suficiente rezerve.
O asemenea lupta s-a dat pe arena sociala sovietica la sfritul lui august
i n luna septembrie 1973; ea a fost aa de neprevzut, nct nu numai ca
niciunul dintre adversari nu tiau nimic despre celalalt, dar chiar i de aceeai
parte a baricadei, o coloana (a lui Saharov) habar n-avea despre micrile i
planurile celeilalte (a mea).
Desi anii 1971 i 1972, trecui n revista n capitolul precedent, n-au fost,
desigur, chiar aa de pasnici pentru mine, ei n-au fost totui aa de chinuitori,
sau poate ca m-am obinuit eu cu neplcerile. Aveam tot timpul contiina ca
ma ascund, ca fac pe mortul, ca atept, ca, nu-i asa, ctig timp pentru R-l 7,
i ca ntr-un anumit fel reflectorul nu mi-l mai fixez asupra contemporaneitiI.
i de fiecare data, refuznd sa intervin, nici mcar nu puteam sa explic cuiva,
cu att mai putin militanilor, micrii democratice (foarte prompi n a difuza
informaii) motivele anume pentru care tceam, pentru care stteam aa de
retras, desi, se prea, nu mi s-ar fi ntmplat nimic daca as fi interveniT. i
apoi, n timp ce destinul somnola, nsi ederea mea la Rostropovici n condiii
paradisiace, aa cum nu cunoscusem niciodat n viaa mea (linitea, aerul de
dincolo de bariera oraului i confortul din interiorul oraului), mi demagnetiza
i ea voina. Nu ti s-a pus trotil sub scaun pentru scrisoarea adresata
ministrului KGB, nici pentru cea adresata Patriarhului, nici pentru discursul
destinat ceremoniei Nobel atunci stai cujninte i scrie. Cu att mai mult cu
ct se dovedea aa de anevoios jsfodul al Doilea, iar trecerea la al Treilea nu
promitea zile mai relaxantE. i amnam acel deznodmnt care, atrnnd, mi
se eterniza n fata ochiloR. i chiar atunci, cnd, la sfritul lui 1972, m-am
fixat definitiv asupra lui mai 1975 ca data a apariiei Arhipelagului, acest lucru
mi prea a se constitui ntr-o jertfa, ntr-o maniera de accelerare subiectiva a
evenimentelor.
ederea mea la Rostropovici devenea treptat o povara pentru amfitrion.
Cunoscndu-m ntmpltor si, ntr-un mare elan de generozitate, oferindu-se
aproape imediat sa ma adposteasc, neavnd, din lipsa de experienta, nici cea
mai mica idee despre presiunile stupide i de lunga durata ce aveau sa se abat
asupra lui, chiar scan-daliznd cu publicarea unei scrisori deschise dup
ncoronarea mea cu premiul Nobel si, un an de zile, aprndu-se cu
ingeniozitate mpotriva icanelor guvernamentale Rostropovici a nceput sa
dea semne de oboseala i de defetism din cauza acestui ndelungat i dezolant
asediu, din cauza pierderii postului sau de sef de orchestra la Bolsoi Teatr, post
la care inea aa de mult, din cauza interdiciei care lovea concertele sale
moscovite cele mai bune, din cauza suprimrii obinuitelor sale turnee n
strintate n care nainte i petrecea jumtate din via. Se ivi o problema:
este just sa lai un talent sa se ofileasc pentru a permite altuia sa creasc?
(Vai, n ranchiuna ei, puterea, nici dup plecarea mea de la dacea lui nu i-a
iertat faptul de a-mi fi oferit ospitalitate timp de patru ierni.)
Existenta mi se complica i dinspre partea politiei; Ministerul Culturii nu
mai era singurul care voia sa se spele de o asemenea pata. i iritam pe toi
potentaii, eram ca un ghimpe n coasta lor prin faptul ca locuiam n zona

rezervata lor, locul de destindere al privilegiailor, zona speciala Barviha. Or,

potrivit legilor sovietice, expulzarea mea nu era o problema: ntr-o zona ca
aceea, rezervata guvernului, pentru materializarea unei asemenea masuri
douzeci i patru de ore erau prea suficiente. Dar asocierea a doua nume al
meu i al lui Rostropovici le mai tia din elan. ncercri au existat totui, ntro buna zi m-am pomenit cu un capitan de miliie; era nainte de premiul Nobel.
Sunt invitat, i-am zis eu. S-a lsat pguba.
n martie 1971, nu stiu cum s-a fcut ca am avut o zi de avalana, una
din acele zile fericite, rare ntr-un an, o zi n care gndu-rile vin n potop
irezistibil, pe tot felul de teme i n direcii care n-au fost prestabilite, gnduri
care te secera, te transporta; ncearc numai sa le consemnezi, fie i n trei
cuvinte, pe orice ciorna, o sa le prelucrezi dup aceea, dar acum prinde-le.
Eram ntr-o dispoziie excelenta si, schiind, mai notam cte ceva ntr-un
carneel; fac cale ntoarsa i iat-o pe btrna Anicikova, care ma striga de la
etajul superior al marii dacea:
Aleksandr Isaevici, a venit miliia sa va dea afara!
Ateptasem att de mult chestia asta nct ncetasem s-o mai atept.
Aveam totui la mine, pentru aceasta eventualitate, o hrtie gata pregtit, ntrun plic albastru plasat ntr-un dulpior ignifugat, ndrzniser ei ntr-adevr, i
asta chiar nainte de congresul lor al XXIV-lea (douzeci i patru, ca orele unei
zile; nu l-ar mai apuca pe al XXV-lea!), sau nu-i dau seama ce scandal o sa
ias?
Ei sunt trei; de la capitan n sus. Reiese putin cte putin ca individul n
civil, un oarecare Anosov, este seful serviciului de evidenta a populaiei al
regiunii Moscova: asta-i mare tab. Inteligent, cu simul umorului. Totui
exista, se nimeresc i printre ei oameni. Aflat ntr-o dispoziie excelenta, intru la
fel de uor i degajat n conversaie cu o dezinvoltura de nvingtor, n forma
mai buna dect odinioar cu vameii.
Pentru acea hrtie trebuie sa ma duc n aripa n care locuiesc trei
minute i o pun ndat n fata dumneavoastr sau o citesc stnd n picioare,
prin aceasta va forez poate i pe dumneavoastr sa va ridicai din fotolii. Nu.
Nu, astzi nu ma expulzeaz: ei nu ntocmesc procesul-verbal, primul procesverbal, pentru ca, pentru al doilea, chestiunea este transmisa la tribunal. Se
mulumesc sa fac presiuni asupra mea pentru ca n zilele urmtoare sa ma
ngrijesc de obinerea unui permis de edere sau sa plec. La Riazan. n
capcana.
Firete. Un sovietic oarecare, care n-are protecie de sus, ce poate sa fac
ntr-o asemenea situaie dect sa se supun fara comentarii? Ieire nu-i. Dar,
slava Domnului, eu deja am ieit din rndurile voastre i m-am ndreptat de
spate.
Pentru nceput, cu mare solicitudine pentru destinele lor personale:
Tovari, va rog, facei proces-verbal, dar luai seama! Va rog foarte
mult, sa nu facei vreo greeal personala pentru care ati putea avea de suferit.
Va rog, verificai mai nti daca la nivelul cel mai nalt s-a hotrt ntr-adevr
ca eu sa fiu expulzat. Pentru ca daca nu este asa, vina va fi aruncata asupra
dumneavoastr.

Maiorul obtuz:
Daca eu acionez dup lege i n sectorul meu, nu am a cere nimic de
la nimeni.
Ah! Tovare maior, dumneavoastr suntei nc tnr n meserie! Vei
da dovada de samavolnicie. Cazul meu este foarte delicat.
Seful regiunii:
Dar ma rog, eu nu recurg la violenta.
Asta ar mai lipsi: sa facei uz de violenta! Dar chiar daca ma tratai cu
cea mai mare delicatee din lume, tot se poate produce un mare scandal.
Eu vorbesc cu atta aplomb, de parca din camera nvecinata as putea si telefonez chiar acum lui Brejnev. Anosov, curtean, dup cum se vede, cu
experienta, nelege: atenie, este minat; de acolo vine aplombul meu.
Interlocutorul meu este deconcertat.
Dar ce nseamn pentru mine sa ctig cteva zile? Trebuie sa transmit
prin ei acolo sus ct este de serioasa treaba asta, ct sunt eu de pregtit pentru
a face fata situaiei. Dacea lui Rostropovici este, pentru mine, frontiera ultima a
vieii i a activitii. Ma vor alunga de aici sa nu-i las sa puna mna pe
voluminosul R-l 7. Sa tie ei ca asta n-o sa se petreac pe tcute.
Si, la aceasta noua ntorstur a discuiei, compunndu-mi cuttura
nelinititoare a unui deinut, declar cu o voce metalica:
Eu, de buna voie la Riazan? Nici pe jos, nici pe sus! O sentin a
tribunalului? N-am sa ma supun unei asemenea sentine! Cu ctuele la mini,
nu altfell Iat, aa mi-e mai uor, ma simt perfect. N-o sa ma las necat ntr-un
pahar cu apa, aducei deci marea! Ma simt tnr, puternic.
Politicoi, derutai, pleac. Nu se ateptau la asemenea reacie.
O sa fie un scandal de toat frumuseea! Le spun eu ncurajator, la
desprire.
Pentru ca data urmtoare, cnd vor ntocmi proces-verbal, am sa fac pe
chiibuarul sovietic cu ei, am sa verific n procesul-verbal fiecare litera, am sa
cer exemplarul doi pentru mine, iar cnd va sosi momentul semnrii, am sa
scot hrtia mea, am s-o semnez i am s-o substitui procesului lor verbal:
Miliiei care ma constrnge sa plec din casa pe care Mstislav Rostropovici o
are, n mprejurimile Moscovei, i sa ma duc la Riazan, domiciliul pe care mi-l
fixeaz ea mie II RSPUND URMTOARELE: Iobgia a fost desfiinat n tara
noastr n anul 1861. Se spune ca Revoluia din Octombrie a maturat ultimele
vestigii ale acelei rnduieli. n consecin, eu, cetean al acestei tari, nu sunt
nici iobag, nici sclav etc
Cu ei aa trebuie procedat n orice problema: sa ridici tonul cu
0 octava. Sa generalizezi ct cuprinde. Nu s-i aperi numai propria ta
persoana, numai parcela ta ngusta, ci sa le faci ndri ntregul lor sistem.
Si atta tot. N-a venit ceasul pentru aa ceva? Atunci, ct timp o mai
inem asa?
ase luni mai trziu, m-am pomenit din nou cu ei. Acelai Ano-sov, cu
un individ n civil, chior. De data aceasta, din capul locului i-am ntmpinat cu
plicul albastru. L-am pus ntre ei i mine. Dar Anosov, amabilitatea
personificata, ma ntreab numai asa, n treact: cum e totui cu permisul de

edere? Nu e n regula Iat, sunt deja doi ani (atunci cnd n-ai dreptul la
doua zile, atunci cnd un permis de edere pentru Moscova n-are nici o valoare
aici!). Bun, pe tonul asta merge: tii, ndat ce-mi voi rezolva problemele de
familie
Bine, rezolvai-le, rezolvai-le! Ma ncurajeaz, ma preseaz el.
Dar nici dup nregistrarea cstoriei mele nu mi se va da permis de
edere pentru Moscova?
Cum sa nu, cum sa nu, legea i obliga sa va dea.
Apoi, hodoronc-tronc, i n alt registru: tii ca noi i lui Ros-tropovici,
ca proprietar al acestei case, putem s-i punem condiii.
1 se poate chiar confisca dacea.
Ascultai, spun eu, tigaia asta i-aa este ncinsa, de ce sa turnam ulei
peste ea?
Iar plicul albastru se afla ntre noi: inofensiv, tot sigilat, neproductiv.
Daca se fac prea multe presiuni asupra dumneavoastr, nu va obosii
sa ma vizitai, dai mai bine dispoziie ca treaba asta s-o fac miliia raionala,
i-aa voiau dnii sa ntocmeasc un pro-ces-verbal. Sa va spun drept, i aa
aceasta chestiune o voi da publicitii
Ce nseamn publicitate? Legea-i lege, spune chiorul.
Publicitate? Iat: n ciuda procesului-verbal, eu nu voi pleca nicieri i
nu ma voi duce la tribunal; dumneavoastr sa dai o sentin penala de
surghiunire rspund eu cu voce metalica.
Lsai, lsai! Ma asigura ei, nu se va merge pn acolO. i rspunsul
meu ctre miliie nu se clinti. La fel de ilegal am locuit la Rostropovici nc un
an i jumtate.
Cnd a intervenit divorul cu prima mea sotie i mi-am nregistrat
cstoria cu Alia, care locuia la Moscova, am fcut, la rndul meu, cerere
pentru un permis de edere n capitala. Noul sef (venit de la direcia regionala)
al serviciului permiselor era acum chiar Anosov (legea i obliga sa va dea). La
el, la minister, acesta, cu acelai zmbet amabil, ma anun personal din
partea ministrului ca n general, nu miliia rezolva chestiunea permiselor de
edere, ci consiliul pensionarilor de onoare (staliniti) de pe lng consiliul
municipal al Moscovei: acest consiliu examineaz profilul politic al candidatului
i stabilete daca acesta este demn sa locuiasc la Moscova, n consecin, la
consiliul respectiv trebuie s-mi depun cererea.
Tot cu zmbetul cel mai amabil, l-am rugat i eu s-mi comunice n scris
refuzul sau.
Aleksandr Isaici, pai, i dumneavoastr avei nevoie de o hr-tiuta? Ma ntrebat el, zmbindu-mi i mai amabil, de parca am fi fost nite vechi
cunotine.
Ma ateptam s-i vad pstrnd tcerea, sa trgneze, dar la un refuz
aa de categoric totui nu ma ateptam. Neruinaii. Ma mpingeau fara jena:
car-te de pe pmntul Rusiei!
(Dar poate ca suprarea lor este de neles: nu influenta oare asupra
autoritilor zvonul care ma irita aa de tare, zvonul lansat de oameni care se
ddeau drept prieteni apropiai, aceasta masa de oameni care-i propuseser

sa explice viaa mea i inteniile mele: el nu urmrete dect s-i

rentregeasc familia; o sa plece imediat, un minut nu va rmne n plus!
Divorul odat pronunat, legal, ei ateptau sa plec i eu ce-aveam de nu
plecam?)
Viaa lui Rostropovici i a Visnevskai nu-mi mai permiteam s-o ngreunez
n continuarE. i n mai 1973 am plecat de la ei. Pentru nceput am nchiriat
mpreuna cu familia o dacea la Firsanovka. n toamna nsa am rmas complet
fara adposT. i din iunie 1973, ei au adoptat o noua tactica pentru a se
debarasa de mine: scrisori anonime prin care nite pseudogangsteri mi
ameninau familia.
Le trimiteau prin posta, n graba i superficialitatea lor, autodemascndu-se i prin aplicarea stampilei lor peste cea a postei (o data, ca sa ma
calce pe nervi, au lipit n interior un enigmatic fir de par cre) i printr-o
ameitoare viteza a distribuirii potale (cnd restul scrisorilor adresate mie erau
aruncate la cos). Cu litere de tipar de diferite culori; i stilul era a la Benia
Krik1, cu infinit mai putin gust. Primo: noi nu suntem gangsteri; ne dai o suta
de mii de dolari i n schimb, noi va garantam linitea i inviolabilitatea
familiei dumneavoastr, n semn de acceptare, eu trebuia sa ma prezint pe
treptele de la telegraful central. Data urmtoare, deja nu mai erau cereri ci
numai ameninri deschise: Nu va exista un al treilea avertisment, noi nu
suntem chinezi. Va retragem ncrederea noastr i nu va vom mai putea
garanta nimic. Se miza pe ideea ca, nfricoat, voi ajunge la concluzia ca fuga
n strintate este singurul mod de a scpa de aceti gangsteri.
Dup a doua scrisoare de acest gen, am adoptat i eu un procedeu nou: o
scrisoare sincera, de uz intern, adresata KGB, un avertisment impersonal
[26]. Scrisoarea a ajuns la destinatar, mi s-a trimis confirmare de primire:
semneaz cutric (lizibil), expeditor din partea KGB. Timp de trei sptmni
au reflectat aceti corespondeni ai mei. Apoi am primit un telefon tot de la
acelai colonel Berezin care, n 1971, ma sunase din partea lui AndropoV. i
acum aceeai placa: Declaraia dumneavoastr (?) a fost transmisa la miliie.
O asemenea hrtiua i ei o transmit? M-au hartuit, mi-au fcut apropouri,
ca n scrisorile anonime: adresai-v miliiei ca sa va protejeze. (si ei, sub
pretext ca vegheaz la securitatea mea, vor fi mereu pe urmele mele.) Timp de o
luna i ceva nu mi-au mai sosit anonime. Totui, la sfritul lui iulie a venit o a
treia scrisoare: Deci asa, cine, n-ai venit! Acum n-ai dect sa te superi pe
tine. Ne socotim noi. Ei nu cereau nimic, se mulumeau sa amenine: car-te,
nemernicule!
Aceea a fost o vara apstoare pentru noi. Multe pierderi. Treburi
importante au fost abandonate, compromise chiar. Aveam doi biei i o sotie
care purta o sarcina dificila. Timp de multe sptmni i lsm pe toi trei ntr-o
dacea expusa tuturor pericolelor, la Firsanovka, unde eu nu puteam lucra din
cauza avioanelor care
1 Erou a trei dintre Povestirile din Odessa de Isaac Babei. Bandit
simpatic i plin de respect. (N.t.) zburau la foarte mica nlime, i plecam
singur la Rojdestvo ce. Sa scriu. Bandiii poate ca erau fali sau poate ca erau
autentici, poate ca aveau sa se mrgineasc la simularea unui atac sau poate

aveau sa treac la fapte. Oricare ar fi fost situaia, eu i sotia mea eram

pregtii pentru toate ncercrile posibile i spre aceasta ne ndreptam.
Din cauza copiilor sa facem concesii violentei? Atunci ce-i reproam
Occidentului? mi trasasem deja modul n care aveam sa ma comport: Le voi
raspunde acelora care ne amenina astzi sau se vor apuca sa ne amenine n
viitor pe mine i pe copiii mei. Nu o data am spus ca sunt gata s-mi dau viaa.
Asta nu este o formula retorica. Eu, ntr-adevr, sunt gata s-mi dau viaa n
fiecare zi i n fiecare ceas i aceasta mprejurare este singura care m-ajuta
de-atia ani s-mi desfor activitateA. i sotia mea s-a cstorit cu mine
motivata fiind de aceeai contiin i de aceeai disponibilitate: fara a face
concesii, sa fie gata n orice clipa a-i da viaa. Chemnd lumea sa se
contrapun violentei, bine mi-ar sta daca m-a lsa cuprins de teama ca va fi
asasinat careva dintre noi. Nu ne vom lsa intimidai de ameninri, de oriunde
ar veni ele de la un regim totalitar sau de la nite bande de stnga. Sub
drapelele acestora, cte mii de copii din tara noastr au fost lsai sa moara i
lsai fara prini, i trimii n taigaua geroasa n crue cu familii deschiaburite , i n Ucraina paralizata de blocada foametei gestionata de
Komsomol, cnd o familie condamnata n-avea voie nici mcar sa bea apa de la
fntna din bttur! Toate aceste pierderi de viei de copii sunt o cantitate
neglijabila pentru voi, steagul marxist nu-i nc suficient de mpodobit cu ele?
Visai sa le sporii numrul i cu copiii notri? Orice condiie, pe care
ne-o va pune orice opresor din lume, noi o vom ndeplini exact pe dos.
Ar fi fost suficienta nc o presiune din partea gangsterilor ca s-mi
termin i s-mi public rspunsul. Dar ei nu s-au mai manifestat.
Revznd lucrurile, aproape n tot cursul vieii mele de la arestare
ncoace, constat ca n-a existat sptmn, n-a existat luna, n-a existat sezon
sau an n care un lucru sau altul sa nu ma incomodeze sau n care un pericol
sa nu ma pndeasc, sau n care ceva sa nu ma puna n situaia de a nu avea
cnd sa ma ocup de scris i deci sa trebuiasc s-l amN. i daca m-a fi
supus acestei logici o data, de doua ori, de zece ori, n-a mai fi scris nimic
comparabil cu ceea ce am reuit sa scriu. Dar eu am scris fcnd zidrie, am
scris n baraci ticsite, fara creion, n timp ce eram mutat dintr-un loc ntr-altul, murind de cancer, n deportare ntr-o biata izba dup un dublu serviciu la
coal, am scris ignornd primejdia, obstacolele i nevoia de odihna-i numai
datorita acestei mprejurri, la cincizeci i cinci de ani, nu-mi rmne
nemplinit dect echivalentul a douzeci de ani de munca; n rest, am reuit.
mi recunosc o mare inerie: cnd intru adnc n lucrarea mea, e greu ca
vreo mprejurare, orict de senzaional, sa ma tulbure sau sa ma distrag.
Dar, nici prins n vrtejul cel mai ameitor al activitii, nu iei cu totul din
sfera de influenta a activitii: ea se infiltreaz zi de zi prin radio (occidental,
bineneles, dar prin acesta te dumireti i asupra situaiei din tara ta) i prin
nu stiu ce adieri misterioase pe care nu poi sa le explici, sa le numeti, dar pe
care le simi. Aceti cureni i scalda sufletul, se mpletesc cu activitatea ta fara
s-o deranjeze (ei nu-i sunt strini precum factorii perturbatori n mijlocul
crora trieti zi de zi), ei creeaz vieii atmosfera calma sau nelinitit sau
victorioasa. Si, uneori, aceste adieri ncep sa se suprapun pn la a se ntrupa

ntr-o decizie, ntr-o intuiie: pentru un motiv sau altul (uneori este clar pentru
care, uneori nu), a sosit momentul sa acionezi!
Aceasta eu nu pot s-o explic n termenii cauzalitii; aici nu distingem
totdeauna ntre dorin i presentiment, dar de un asemenea fler am beneficiat
nu o data, i din plin.
Asa a fost i n aceasta vara. Independent de eecurile i de ameninrile
care ne-au asaltat din toate prile, a venit rndul meu sa gsesc modalitatea
de a zgudui Occidentul, de a-i spune ca este incapabil s-i administreze
propriul sau domeniu: face valuri njurai celui care este mai slab, dar n fata
tiranilor nrii este pururea per-dant, pururea cedeaz (Pacea i violenta). i
nc nu stiu de ce, a fost i Scrisoarea ctre conductori, nscut dintr-un
impuls, scrisoare la care nainte nici nu ma gndiseM. i deodata de aceasta
scrisoare ma vzui trt cu atta violenta ideile i ntorsturile de fraza
veneau n debit potopitor nct, la nceputul lui august, a trebuit s-mi
ntrerup pentru doua zile lucrarea de baza i sa las sa treac acest uvoi, sa
notez, sa grupez pe subdiviziuni.
Toate articolele respective au fost scrise operativ i rapid pentru ca
aceasta a fost un fel de strngere a recoltei, o valorificare a unor nsemnri de
moment, acumulate deja, o fireasca redobndire a verticalitii.
Printre asemenea adieri se ntmpla ca uneori sa se produc i
evenimente concrete, dar noi nu reuim totdeauna sa le interpretam. Viaa
sociala era la nadir1, se respira un aer apstor, un aer de catastrofa: noi
arestri, ameninri pentru alii si, n acelai timp, plecri n strintate ale
unor oameni scrbii de atmosfera din tara. Siniavksi a venit s-i ia rmas
bun de la mine (si sa fac, n acelai timp, cunotin cu mine). Ma durea
sufletul sa vad ca rmneau din ce n ce mai putini oameni dispui s-i asume
destinul nostru rusesc, oriunde ne-ar duce el. Calculul autoritilor privind
expulzarea de vapori printr-o a treia emigraie se dovedea pe deplin justificat
(as fi fost bun sa fac parte din ea, chiar cu nsemnele premiului Nobel n
mna.): n tara rmneau din ce n ce mai puine voci capabile sa protesteze. La
nceputul verii, Maximov a fost exclus din Uniunea Scriitorilor; n iulie el mi-a
trimis o scrisoare pe buna dreptate mhnita: unde era deci solidaritatea
internaional a scriitorilor pe care atta o ludasem n discursul meu prilejuit
de premiul Nobel; de ce nu ma ridicam n aprarea lui Maximov?
Nu m-am ridicat n aprarea lui, aa cum n-o fcusem nici pentru alii.
Motivul este acelai: hotrsem sa ma ocup de istoria revoluiei i prin aceasta
ma consideram absolvit de toate celelalte obligaii. De ruinat nu ma ruinez
nici n ziua de azi pentru asemenea perioade de tcere; artistul n-are alta
soluie, daca nu vrea sa se piard n ceata actualitii imediate, care acum este,
acum nu mai este.
Dar vin nite zile iat simi trecerea la nadir, eecul cnd toate
datoriile tale uitate te nconjoar ca pereii unui defileu. Pentru a termina nodul
al doilea, nu mai trebuia dect foarte putin, vreo patru luni, pn la sfritul
lui 1973. Dar n-am avut parte de ele. (Trebuie sa ma mulumesc a reproduce de
urgenta pe pelicula fotografica ceea ce exista pentru ca sa nu piar n
catastrofa.) Cu att mai mult disprea nodul al treilea care atta ma ademenise

spre el, spre valvtaia revoluiei. Era dat peste cap tot scadenarul meu
arbitrar; nimic nu mai rmnea clar, afara de necesitatea de a intra n lupta.
1 Punct situat pe bolta cereasca, jos, sub picioarele observatorului, i
opus zenitului. (N.t.) si, evident, urmnd tactica verificata a cascadei: aplicarea
a cinci-ase lovituri una dup alta. Trebuia sa ncep cu defensiva, cu
autoaprarea, plecnd de la situaia mea de necat, trebuia sa ma strduiesc sa
ma agat de un petec de uscat i sa atac.
Cnd scrii cu privirile spre trecut, lucrurile acestea pot prea de
neneles: ce era, n definitiv, aa de amenintor? Nu era o exagerare la mijloc?
i de cte ori acelai lucru, de ce panica? i totdeauna se termina cu bine.
Mereu se termina cu bine i oricnd putea sa nu se termine cu bine (si
cndva nu se va mai termina cu bine). i de fiecare data, amploarea loviturii
mele era tot mai mare, zguduitura se resimea tot mai puternic n toate
mprejurimile i pericolul era i el tot mai mare; i n fata acestui pericol este
firesc sa te atepi la frngerea unei existente poate fragile, dar pn la un
moment dat ct de ct organizate.
n afara de manuscrise, ce valori materiale mai am eu? Domeniul meu
de 12 ari de la Rojdestvo unde jumtate din aceasta vara ultima, credeam eu
am petrecut-o cufundat cu atta aviditate n lucrarea mea. Numai jumtate,
pentru ca vara ca timp o mprisem atunci cu fosta mea sotie. Aceasta insista
sa ia totul si, evident, naintea loviturilor programate, era indicat ca tot terenul
s-l pun pe numele ei. La jumtatea lui august, plecnd la lupta, am fcut
turul tuturor locurilor, am vizitat fiecare palma de teren. Mi-am luat adio de la
Rojdestvo pentru totdeauna. N-am sa ascund: am plns. Aceasta bucic de
pmnt dintr-un cot al Istiei i pdurea familiara mie i lunga poiana din
vecintate, materializeaz pentru mine Rusia n ceea ce are ea mai autentic.
Niciodat, nicieri, n-am avut atta inspiraie la scris ca aici, i poate nici nu
voi mai avea. Orict as fi de torturat, de distrus, de distrat, de absorbit, sosind
aici, simt ca ceva emana din iarba, din apa, din mesteceni i din salcii, din
banca de stejar, din masa amplasata chiar lng pru-i peste doua ore pot sa
scriu din nou. Este o minune; nicieri nu se ntmpla aa ceva.
n ultima sptmn, n ultimele nopi de dinaintea atacului, eu n-am
avut o clipa de somn. Avioanele urlau fara ncetare chiar pe deasupra
acoperiurilor Firsanovkai, ca atunci cnd se ntorc negrele escadrile,
uurndu-se de bombe. Ne temeam ca n incinta dacei sa nu care cumva sa
spunem cu voce tare vreo fraza imprudenta pe care s-o intercepteze
microfoanele rspndite peste tot si, astfel, dumanul sa afle ca eu pregteam
ceva. Or, tot succesul consta n caracterul de surpriza al aciunii: nainte de a
ncepe atacul, trebuie sa fii deosebit de relaxat, nonalant, sa nu te implici nici
n treba-luieli inutile, nici n vizite i ntlniri de prisos, iar discuiile, cu
siguran pndite, trebuie sa fie calme, relaxate.
Ceea ce ma nelinitete cu adevrat este eventualitatea de a nu reui smi duc planul pn la capt. Am senzaia ca se pune problema sa completez un
anumit volum care, deja repartizat mie, ma ateapt undeva n natura, o
anumit forma, pregtit pentru mine, dar de-abia acum ivita privirii mele; i
eu, ca o materie incandescenta n fuziune, trebuie sa reuesc aici un eec este

de neconceput sa intru n aceasta forma, s-o umplu ochi fara goluri, fara
sufluri nainte ca totul sa se rceasc i sa se prind.
De cte ori nu se ntmpla ca, nainte de a face un pas obinuit, de a
efectua o strpungere, un atac, un salt, te concentrezi exclusiv asupra acestei
chestiuni, exclusiv asupra acestor ultime mici scadente. i celelalte
componente ale vieii i timpul de dup aceste scadente sunt date cu totul
uitrii, nceteaz de a mai exista; numai sa se reziste pn la aceasta scadenta,
sa i se supravieuiasc, iar restul!
Scrisoarea ctre ministrul de Interne o destinasem sa produc primul
soc. Ideea era aceea de a-i ataca pe tema dreptului iobgesc [27]. (Nu era o
formula de efect; era vorba realmente de iobgie. Dreptul milioanelor de oameni
la libertate n propria lor tara, eu l contrapuneam dreptului ctorva sute de mii
de a emigra. Dar aceasta era de natura sa repugne societii.) n acest sens
era modificat coninutul acelui plic albastru, al scrisorii care de-atta vreme
atepta s-i ia zborul. Iar ct privete Occidentul, acesta oricum pierduse din
vedere esenta-dreptul iobgesc i fcuse o publicitate din care se nelegea ca
totul se reducea la cererea pentru un permis de edere.
Scrisorii m-am decis s-i pun data de 21 august (cinci ani de la ocuparea
Cehoslovaciei), dar din cauza problemelor serioase pe care le ridica textul ei, iam amnat expedierea. Am expediat-o, aadar, pe 23, ca sa pot sa aplic
nestingherit o a doua lovitura sa dau un interviu. Interviul este un gen nefast
pentru scriitor. Pana! Ti scapa, i construcia frazei, i limba, ncapi pe mna
unor corespondeni care sunt strini de ceea ce te frmnta pe tine. Cu un an
i jumtate n urma mi amputaser interviul dar, din necesitatea de a ma
apra pe subiecte mrunte i disparate, eram din nou nevoit sa aleg aceasta
formula dezavantajoasa. [si de data aceasta, n Le Monde, interviul meu va fi
amputat ntr-o maniera indecenta, iar textul complet, cineva chiar l va
ascunde la Ministerul francez al Afacerilor Externe (ca sa nu strice relaiile cu
URSS?); si, pentru a-l restitui n integralitatea i sensul lui, va trebui s-l
public, cu o ntrziere de multe luni de zile, ntr-o revista a emigraiei ruse.] n
acest interviu am reuit s-mi asigur sub mine teren solid pe care la nceput
am stat n genunchi, apoi n picioare, i sa trec de la o defensiva umilitoare la o
ofensiva ndrjita [28].
ndat dup interviu, pe o zi nsorita, am pornit pe strada Gorki (att de
desfigurata nct nici nu-i mai vine s-i zici strada Tver, cum se numea
nainte), ndreptndu-m cu pasi rapizi spre posta ca sa depun o scrisoare
recomandata ctre ministru i repetndu-mi mie nsumi, n gluma: Hai sa
cumpnim ct cntrim! Doua lovituri dintr-o data, se pare, cntreau ceva.
n plus, aflasem n ajun de la radio ca, independent de mine (de departe,
chestia asta era perceputa ca o micare concertata, iar autoritile erau
convinse ca totul fusese combinat cu abilitate), trecuse la atac i o alta coloana:
Saharov inuse o conferin de presa pe teme internaionale, conferina care,
prin francheea i energia ei, tiase asistentei rsuflarea: URSS este un mare
lagr de concentrare, o vasta zona de detenie. (Ce om de isprava! Gndurile
noastre, ale celor n condiia de zek, el le-a exprimat naintea mea! i
Arhipelagul mucegia.) Cu cta uurin a renunat Occidentul la a-i mai

difuza pe teritoriul Uniunii Sovietice programele de televiziune, Moscova

recurge la neltorie pe fata.
Singurul lucru pe care eu nu-l tiam era ca, n chiar acele ore ale zilei de
23 august, pe strada Romenski din Leningrad, ntr-un obscur apartament a la
Dostoievski, apartament care n plus era i la comun cu alii, se sinucisese sau
fusese asasinata nefericita Elizaveta Denisovna Voronianskaia, cea care
dezvluise securitii n ce loc se pastra, ngropat n pmnt, Arhipelagul, n
felul lui, adversarul ataca i el.
[Chestia aceasta eu n-o tiam; eram ntr-o dispoziie mai mult dect
vesela, n lunile acestea o inusem tot ntr-o zburdlnicie. Ca s-i sci pe cei
de la KGB, mi-am trimis mie nsumi prin posta oreneasca o mica scrisoare
(care, bineneles, nu a ajuns la destinatar, adic la mine): Draga A. I.! Am
reuit, n sfrit, sa va ndeplinesc rugmintea. Iertai-m ca va scriu fara sa va
cer permisiunea, dzr cunoscutul nostru este acum n concediu, i timpul nu
ateapt. Trebuie sa ne vedem urgent, altminteri totul se duce de rpa, i a
doua oara, probabil, nu mai reuim. Dup 2 iulie va fi trziu. Atept sa ma
sunai. Al dumneavoastr, sincer, K. B-ci. La 31 august am trimis la KGB un
bilet maliios pe adresa acelei expeditoare care semnase aa de lizibil
confirmarea de primire [29]. De data aceasta, confirmarea de primire n-a mai
venit: generalul Abramov subaprecia posibilitatea unui asemenea atac fi.
Sau poate ca el deja rsfoise Arhipelagul, dezgropat la 30 august n
mprejurimile localitii Luga?]
Sub ploaia primelor huiduieli ale presei noastre, Saharov, neas-teptnduse nicicum la vreo prelungire pozitiva a acestei aciuni, a plecat la odihna n
Armenia, i de acolo a trebuit sa se tina la curent cu evenimentele, caci n-a
putut gsi loc la tren (aglomeraia de nceput de septembrie).
Iar autoritile erau cu att mai mult n ntuneric n ce privete planurile
noastre. Planul lor era urmtorul: pn n toamna lichidarea definitiva a
opoziiei. Pentru aceasta (n concepia lor prosteasca) trebuia nceput i dus la
bun sfrit procesul exemplar lakir-Krasin; acetia, cindu-se, ar trebui sa
declare ca toat micarea democratica tria din banii cercurilor diversioniste
occidentale i atunci intelectualitatea sovietica i opinia publica occidentala iar ntoarce definitiv fata de la o asemenea mrvie, i ultimii disideni ar
disprea de la sine. Evident, nfrngerea era nscrisa genetic n nsui acest
proiect idiot: sa aplici n anii 70 procedeul nvechit al anilor 30. i totui ei ar
fi reuit sa zdrobeasc moralul populaiei n URSS, s-l fac sa scad ntr-un
mod i mai catastrofal, daca ei nii nu s-ar fi fcut de rs cu acest proces, mai
ales ntr-o lupta inopinata. Timp de paisprezece luni au tot amnat acest
proces neinspirat, creznd ca, investind mai mult timp n pregtirea unei
represiuni viitoare, i vor nfricoa pe oameni ntr-o msur mai mare i s-au
hazardat s-l deschid pe 28 august!
Aceasta data, bineneles, niciunul dintre noi n-o cunotea. Dar eu,
prevznd ca ntr-o zi sau alta ei vor trece la aciune, m-am decis sa parez
anticipat, s-i nghesui nainte de deschidere i am spus ntr-un interviu ca
procesul va fi unul de rutina (n Occident s-a tradus unul dureros, pur
contrasens), o repetare a farselor lipsite de imaginaie ale lui Stalin i Vasinski,

chiar daca vor fi admii i corespondeni occidentali. Am fixat ca data a

publicrii interviului ziua de 28 august, de Adormirea Maicii Domnului1.
Pe 27, ei au deschis deci un proces de o calitate i mai slaba, fara sa
admit prezenta corespondenilor strini. Nici n-au apucat s-i savureze
indigesta lor farsa de cinci zile ca a doua zi Associated Press difuza n ntreaga
lume cuvintele mele de dispre fata de aceasta nscenare. (A doua coincidenta.
La drept vorbind, ei reuiser ca din mers sa ma implice i pe mine n proces pe
motiv ca eu m-am dovedit a fi inspiratorul i strategul principal al Cronicii!
Nu putea sa nu hamaie Litgazeta: Soljenin a pierdut n lakir un tovar de
idei. Acestui hamait i-am rspuns, din mers, printr-o scrisoare [30].)
Lupta inopinata! Aici cdeau ei n cursa ce le-o ntinseserm noi, acolo
cdeam noi n cursa ce ne-o ntinseser ei. n zilele de 29, 30, 31, am cutat sa
aflu de la toate posturile de radio reacii la interviul meu; am jubilat i dus de
elan am ncheiat redactarea Scrisorii ctre conductori, ntre timp a fost
exhumat Arhipelagul i la l septembrie vetile proaste zboar pn hat
departe cineva a venit s-mi vorbeasc despre aceasta, n termeni nu prea
precii. Pe 3, deja n-a mai fost nici o ndoiala.
Cum anume i ce s-a ntmplat la Leningrad, noi n-am tiut atunci i nici
pn n ziua de azi n-am aflat: toi cei implicai n aceasta poveste erau
ncercuii de filajul KGB. M-a fi dus acolo sa vad urmele nc proaspete ale
tragediei, dar o asemenea cltorie, fcut n vzul tuturor, n-ar fi putut dect
sa duneze. Voronianskaia trecuse de aizeci de ani, avea sntatea
zdruncinata, un picior bolnav. Casa Mare2 din Leningrad se abtuse asupra ei
cu toat puterea. S-a nceput cu percheziie amnunit, au urmat cinci zile i
cinci nopi de interogatorii, apoi zile de filaj struitor, n tot acest timp, nimeni
n-a putut sa ne dea nici cea mai mica informaie. Ce anume se ntmplase cu
Voronianskaia? Toate ultimele informaii provin de la vecina ei de apartament,
vecina care nu inspira ncredere, n variantele povestirii ei este vorba de pete de
snge i chiar de lovituri de cuit pe cadavrul spnzurat, ceea ce contrazice
versiunea sinuciderii prin spnzurare. Exista motive serioase de a bnui
1 Pe stil vechi, conform calendarului iulian, folosit nc de Biserica Rusa.
(N.t.)
2 Sediul KGB din Leningrad. (N. T.) un asasinat, n msura n care ei se
temeau ca E. D. Sa nu-mi co-jnunice mie i n msura n care ea ar fi ncercat
s-o fac. Expertiza medicala purta meniunea strangulare, dar trupul nu i-a
fost artat verioarei de gradul doi. Trecuser doua sptmni dup terminarea
interogatoriilor; ntre timp, n inima nefericitei femei ncepuser sa predomine
sentimente, altele dect acea frica pe care o ncerca totdeauna n fata rudelor
mproate, crora le presimea ghearele i dinii mai acut dect noi toi, desi
asta parca ar suna a gluma, a cuvnt de spirit. Ea umbla de colo pn colo prin
cmrua, cauta, evident, o modalitate de a ne da de veste despre pericol. De
unde i cum au ajuns la Voronianskaia bnuielile i percheziia este o
chestiune pe care, ca i pe ntreaga poveste a morii ei, cndva o vom lamuri
complet. De lucrat efectiv cu mine nu mai lucra de trei ani, timp n care
aproape ca nici n-am mai ntlnit-o. Dar cel mai suprtor este faptul ca
aceasta catastrofa ar fi putut foarte bine sa nu se produc: ei nu i se

ncredinase nimic spre pstrare, dar n pasiunea ei pentru aceasta carte, de

teama sa nu fie distruse celelalte exemplare, ea m-a nelat, mi-a jurat i mi-a
descris cu pitoresc cum, ndeplinind a treia mea cerina struitoare, a ars
Arhipelagul. Dar, n realitate, nu l-a arS. i numai din cauza acestei neltorii
a reuit Securitatea sa puna mna pe carte.
Dar n-a confiscat-o imediat. Socotind ca acum cartea era n mi-nile lor,
nu s-au grbit. Evident, ei se temeau mai mult ca de orice (si pe buna dreptate)
de posibilitatea ca eu sa aflu; era ceva chiar mai important dect confiscarea
crii. Bunul aflat n pstrarea ei, Voronianskaia l inuse la dacea fostului zek,
Leonid Samutin. Acum, la interogatoriu, a dezvluit ea nsi ascunztoarea.
(Experienta mea mi spune ca un lucru ngropat n-a fost niciodat gsit prin
nite simple spturi; totdeauna a fost nevoie de depoziii voluntare i de
anchete. Pmntul pstreaz secretele mai bine dect oamenii.) Ea dezvluise
deci ca exista cartea respectiva, dar ei nu se duseser s-o ia. Dar cnd Kopelev,
fara sa fac un secret din asta, mi-a transmis telefonic la Moscova tirea despre
moartea Voronianskai, cei de la KGB, evident, hotrr ca nu mai puteau
atepta, caci pentru ei exista pericolul ca n cteva ore eu sa ma duc sa
recuperez ArhipelaguL. i s-au dus s-l iA. i acest lucru, eu l-am aflat tot
printr-unul dintre aceste scurtcircuite fantastice i ntmpltoare cu care
uneori ne uluiesc oraele noastre de multe milioane de locuitori: KGB spera ca,
fara tirea mea, s-i glojdeasc i s-i roada prada; dar, aproape fara sa ma
urnesc din loc, eu, cu numele i povestea mea, am fost prezent n presa
internaional nc din 5 septembrie [31]. Aici nu toate detaliile erau redate
exact: mi se relatase ca Elizaveta Deni-sovna revenise de la KGB pe 28 august
i se sinucisese pe 29. Dar aici este vorba despre o lupta inopinata, loviturile
nu se planifica, nu se verifica, ci se aplica din mers.
Astfel destinul a fcut sa atrne i acest cadavru naintea copertei unei
cri dureroase care revela existenta a milioane de astfel de osndii.
Catastrofa prea insondabila, ireparabila; cea mai primejdioasa, cea mai
explicita dintre operele mele, aceea pe care totdeauna o consideram ca
deschizndu-mi perspectiva de a ajunge cu capul pe butuc, chiar daca i se
fcuse publicitate la scara mondiala i prin aceasta chiar ma proteja, era deacum n minile lor, fara sa fi fcut vreun pas pe drumul spre publicare, pe
punctul de a fi sugrumata pe tcute, o data cu mine. Catastrofa era mult mai
mare dect cea din 1965, cnd mi se confiscaser Cercul, Banchetul i
Republica muncii.
Dar starea mea sufleteasca, sentimentele mele erau acum cu totul altele:
nu numai ca nu era vorba ctui de putin despre sfritul, despre naufragiul
vieii mele, ca atunci, dar aproape ca nici n-aveam sentimentul unei nfrngeri.
Cum se explica aceasta? n primul rnd: seiful din Occident; nimic nu se va
pierde, totul se va publica, chiar de-ar fi ca eu sa ma prbuesc n aceasta
clipA. i n al doilea rnd: de jur-mprejur, sbiile strlucesc i zangnesc,
lupta continua i este n avantajul nostru, i-l zdrobim pe duman, lupta
continua sub aplauzele ntregii planete, sub ochii ei, i chiar daca oastea
noastr principala este ncercuita, nu-i bai! Este ceva de moment! O vom
despresura! Sunt vesel, am chef de lupta i-mi revine n amintire un moment

din trecut: chiar n noaptea de 4 spre 5 septembrie 1944, la Narev, lng

Dlugosedlo, imprudeni, naintaserm prea mult i minusculul nostru grup
riscam s-l rupem de grosul trupelor; ne-am pomenit strni ca ntr-un clete.
Nu eram dect un pumn de oameni, dar, curios lucru, moralul nostru era
intact, era intact pentru ca toat micarea, o micare gigantic-nvaluitoare, era
n avantajul nostru, i aveam sentimentul ca, ncepnd de a doua zi, nu numai
ca ne vom fi eliberat, dar i ca, pe plute, vom fi traversat fluviului pentru a
stabili un cap de pod.
De data aceasta, nici pentru o ora, nici chiar pentru un minut n-am avut
sentimentul descurajrii. Mi-era mila de biata femeie nesocotita care, n elanul
ei, voise sa pstreze cartea mai bine dect mine; prin conduita ei, i-a distrus
viaa si, poate, i pe a multor altora, i a fcut ca de carte sa se aleag praful.
Dar suficient instruit pe baza unor asemenea frngeri de destine, simind ca mi
se mica firele de par de pe cap, am avut o iluminare: acesta este degetul lui
Dumnezeu! Acesta eti tu, Doamne! n toat aceasta lupta din au-gustseptembrie, n condiiile ntregului nostru avans rsuntor.
Oare m-a fi decis eu prin mine nsumi, oare as fi neles eu ca sosise
vremea sa lansez Arhipelagull Probabil ca nu; aezat, cu un calm aparent, pe
nite butoaie cu pulbere, as fi continuat s-l amn pentru primvara lui 1975.
Dar s-a artat pentru o clipa degetul: de ce dormi, sclav lene? Timpul de mult
a sosit i trecutul l-a i nghiit. Deschide]
Pn acum fusesem cruat de cte dezastre nu scpasem eu: un an mai
devreme cu 96, un an i jumtate mai devreme cu Vielul, atunci cnd ma
sufocam prizonier al rutinei, incapabil sa ma ridic dintr-o data n picioare. Dar
iat-m pe cal, n galop, ntr-un moment pe care l-am ales eu nsumi (acesta
era deci presentimentul
Sa ncep campania cnd totul pare pasnic i cnd nimic nu ma
foreaz la aceasta!) si, alturi, alii galopeaz voinicete, i este suficient s-o
crmeti putin ntr-o parte si Tai-o ntr-acolo! Catastrofa a survenit ntr-un
moment n care se urnesc din loc ntregi mase fctoare de istorie, cnd, pentru
prima data, Europa ncepe sa fie cuprinsa de serioase neliniti, n timp ce
sperana de a obine de la americani nlesniri comerciale, ca i conferina
europeana- i tinepe-ai notri legai de mini i de picioare; i am n fata cteva
luni care, pur i simplu, mi cer sa trec la aciune! Ceea ce, cu o luna n urma,
mi se prea a fi capul pe butuc, astzi este un strigat vestitor de izbnda!
Doamne ajuta, nc mai avem anse s-nvingem!
neleg lucrurile invers de cum le nelegeam n 1965: dup confiscarea
arhivei mele, cine este deci lezat? Eu? Sau ei? Atunci, pe jumtate sugrumat,
n ajunul arestrii, visam, dar soluii nu aveam: oh, cine sa anune ca mi s-a
confiscat arhiva? Pentru Occident, anunul, fcut doua luni mai trziu, s-a
pierdut n ceata. De data aceasta nsa, doua zile mai trziu am difuzat tirea eu
nsumi lumii ntregi,
1 Conferina europeana pentru securitate i cooperare. (N.t.) i lumea
ntreaga a rmas pe gnduri: oho! Dar ce viaa este acolo, daca o carte se
pltete cu spnzurtoarea?

Si ce nseamn aceasta goana nverunat a politiei, aceasta cutare i

vnare de manuscrise ascunse? Primul Cerc ar fi zcut nc mult timp; nu, ei lau dibuit, l-au confiscat, au jubilat. Dar eu, eu l-am lansat si, trei ani mai
trziu, textul respectiv vedea lumina tiparului. Arhipelagul ar fi zcut mult i
bine; nu, ei l-au dibuit, l-au confiscat, au jubilat eu l lansez] l vei putea citi
peste trei luni! Pentru a doua oara, ei fac, cu propriile lor mini, ca situaia sa
evolueze n detrimentul lor!
Retrospectiv constat ca aa s-a ntmplat n toi aceti ani, n toate
privinele: prin toate loviturile pe care mi le aplicau, nu fceau dect s-mi rup
lanurile, nu fceau dect sa ma elibereze! Tocmai din aceasta se vede ca soarta
lor este pecetluita.
Pe 3 seara am primit tirea despre confiscarea Arhipelagului si, mpreuna
cu Alia, am luat hotrrea corespunztoare. Era n ajunul naterii celui de-al
treilea fiul al meu. Pe 5 seara am trimis nu numai tirea respectiva, ci i
dispoziia categorica: publicai-l imediai i am adugat textul de mai jos, cu
indicaia sa figureze pe o foaie naintea foii de titlu: Cu strngere de inima mam abinut, ani de zile, de la publicarea acestei cri, de multa vreme finisate:
datoria fata de cei nc n viaa atrna mai greu dect datoria fata de cei mori.
Dar acum, cnd Securitatea Statului oricum mi-a confiscat aceasta carte, numi rmne dect s-o public imediat. si, n aceeai zi, am trimis i Scrisoarea
ctre conductori. i era ntr-adevr momentul sa trimit o asemenea scrisoare:
atunci, pentru prima data, ei au simit n noi o for. (Eu, dup cum am mai
spus, n asemenea momente ma aprind. Scrisoarea ctre conductori mi
propusesem s-o fac sa bubuie din primul minut, dar sotia m-a oprit: Este
absurd i asta ar distruge i cea mai mica speran ca ei s-i acorde vreo
atenie. Asta miroase imediat a propaganda; las-le un timp de reflecie! Le-am
lsat. Scrisoarea a rmas prinsa ca un crlig de undita lansat departe, n
plaur. Lansat departe, dar o s-l recuperam i pe el.)
Furtuna n paginile ziarelor, loviturile ploua mai ales asupra lui Saharov,
dar unele dintre ele nu ma ocolesc nici pe mine; i n Est, i n. Vest, cele doua
nume ale noastre apar asociate. Loviturile m-ating pe jos, dup ce au atins
umrul lui, ele sunt, daca vrei, ca un alergtor n urma celui care conduce
naintarea: el trebuie sa nving rezistenta mediului, iar eu mi tin n rezerva,
multe-putine, forelE. i nu ma ruinez de asta: lupta mea tine de viitor, aceste
forte, toate, absolut toate, mi vor prinde bine. (n rest, radioul occidental
vuiete de zece ori pe zi: vexaiile, persecuiile contra lui Soljenin or eu
deocamdat nu observ nici o persecuie; ptiu! Ptiu! Ptiu! Este asta o persecuie
n comparaie cu viaa din lagre? Ceea ce latra ziarele noastre, eu nu citesc;
pentru nervii unui zek, asta este o zdrnicie. Ct despre celelalte persecuii,
ele, pentru mine, nu i-au pierdut niciodat din intensitate. M-am obinuit cu
ele.)
Dup 55 de ani, acesta, era, cred, primul caz n care nite oameni,
defimai de presa sovietica, se ncumetau, la rndul lor, s-i arate i ei colii,
n aceasta toamna, aciunile i manifestrile de fermitate, micul nostru grup de
disideni (Turcin, safarevici intraser n lupta), i le trecuse la activ pentru ca
ele erau, pur i simplu, un mod firesc de a ne ndrepta spinarea amorit,

stul de atta ncovoiere. Precum i pentru ca noi ne-am ridicat atunci cnd
soarele era la nadir, n momentul n care devenise imposibil sa mai taci i sa
mai nduri, n momentul n care totul mergea deja aa de rau, nct simpla
rezistenta nu mai era o salvare pentru noi, ne trebuia o rezistenta activa pn
la victorie.
n aceeai sptmn agitata am trimis, spre publicare, Pacea i
violenta. Acest articol l elaborasem ca pe o clarificare concreta a discursului
meu legat de premiul Nobel, mpotriva iluziilor pe care i le fcea Occidentul cu
privire la proporii. Prin scopul lui, articolul nu era legat de premiile Nobel
pentru pace, desi le interpreta. Dar cnd, la 31 august, chiar n toiul luptelor,
am auzit ca el, comitetul de atribuire a premiilor Nobel pentru pace,
selecionase patruzeci i apte candidai, printre care Nixon i Tito (nc nu
tiam nimic de Kissinger i de Le Duc Tho!), m-am hotrt s-mi transform
articolul pentru a mpiedica aceste candidaturi i pentru a-l propune pe
Saharov, n conformitate cu spiritul expozeului meu. Pe 4 septembrie mi-am
terminat articolul i pe 5 (totul ntr-o zi) l-am expediaT. i pe 6, cu cteva zile
nainte de data fixata pentru publicare, i l-am dat, spre lectura, lui Saharov. A
fost singura noastr ntrevedere, singurul nostru aranjament pe toat perioada
acestei lupte inopinate, n acele zile se ntrezrea victoria. Totui, era imposibil
de crezut ca ea era aa de aproape!
Ca de-a doua zi se va suna din goarna ncetarea campaniei de
defimare, ca peste patru zile de-aici ncolo posturile de radio occidentale nu
vor mai fi bruiate!
Intrnd n aceasta lupta, nici el, nici eu nu puteam atepta din partea
Occidentului un sprijin de o mai mare anvergura dect fusese cazul n toi
aceti ani: suficient de mare pentru a ne feri de arestare sau de lichidare, dar
insuficient pentru a influenta cursul evenimentelor, la noi sau n strintate.
Iar acum, cnd aproape toate micrile istorice sunt imprevizibile pentru
spiritul uman, ardoarea simpatiei occidentale a nceput i ea sa se ridice pn
la o temperatura neprevzut.1
Faptele i citatele introduse dup aceea au fost consemnate de mine n
mare graba, de-a lungul emisiunilor n rusa ale posturilor de radio occidentale
n perioada cnd acestea nc erau bruiate; nu pe toate le-am auzit bine, n-am
ascultat n fiecare zi, n tot acest timp n-am vzut nici un ziar. Pot fi, n ce
privete datele, erori de
1 Sunt attea detalii de care pot sa depind marile evenimente. De pilda,
sprijinul pe care Occidentul mi l-a acordat de-a lungul multor ani, a depins, n
multe privine, de un capitol din Pavilionul canceroilor, de discuia despre
socialism dintre sulubin i Kostoglotov. Eu l-am scris cu titlu de pur
experiment, ncercnd sa prezint unul dintre posibilele puncte de vedere sau
ceea ce-l poate susine pe un asemenea om demoralizat, ca sulubin. Dar pe
acest capitol cei din Occident l-au citit (cu totul nejustificat din punct de vedere
artistic) ca pe un manifest al meu n aprarea socialismului moral, l-au citit
aa pentru ca au vrut s-l citeasc asa, pentru ca aveau nevoie sa vad n mine
un adept al socialismului, pentru ca erau aa de vrjii de socialism nct era
suficient ca, de exemplu, cineva sa le fluture jucria ca s-i bage n buzunar. Pe

atunci chestia asta eu nu o nelegeam de fel i chiar daca as fi n-teles-o, tot

nu m-a fi pronunat pentru vreun fel de tactica, mi-ar fi fost sila s-o fac,
niciodat n-am spus vreun cuvnt de lauda la adresa socialismului. Dar asta
nu-i mpiedica sa interpreteze capitolul respectiv aa cum l interpretau. Ei
fceau njurai meu un front aa de solidar, aa de unitar, cuprinzndu-i pe toi
cei de stnga, pentru ca vedeau n mine un adept al socialismului. Daca
Scrisoarea ctre conductori as fi publicat-o n septembrie 1973 sau daca din
August n-a fi scos capitolul despre Lenin. As fi pierdut imediat orice sprijin.
Dar de un asemenea sprijin Sovietele erau aa de terorizate nct n-au fost n
stare sa exploateze nici chiar Arhipelagul confiscaT. i ar fi fost mult mai bine
dect proiectasem eu, daca Arhipelagul singur tindu-i drumul prin aceasta
vnzoleala ar fi aprut n primvara lui 1975, cnd Sovietele, n conjunctura
creata de Watergate i de sfritul rzboiului din Vietnam, se vor fi simit
invincibile. Nici un fel de previziuni de-ale mele n-ar fi fost de ajuns, voina
divina dirija toate micrile. (Adnotare din 1978.) o zi sau doua: uneori este
vorba de ziua evenimentelor, alteori de ziua emisiunii. Deja pe tot parcursul
sptmnii, de la 24 august pn la sfritul lunii, disidenii din URSS au
fost tema arztoare a ntregii prese europene (atmosfera ncingndu-se i din
cauza procesului lakir-Krasin). Dar, depind ateptrile noastre, de o
temperatura i mai ridicata a fost marcata sptmna urmtoare prima din
septembrie: ca rspuns la campania de denigrri lansata n presa sovietica,
acolo, valvtaia a fost i mai mare.
Pentru reducerea ncordrii ni se cere un pre prea ridicat ntrirea
tiraniei. Puterea sovietica vrea din nou s-i prosteasca pe intelectualii
occidentali. Poate ca de aceea Saharov i Solje-nitn au hotrt sa previna
Occidentul asupra primejdiei. (BBC) n acest climat tenebros, Soljenin i
Saharov fac un apel ctre conductorii sovietici i cei occidentali. Daca vor fi
constrni sa tac, aceasta nu va face dect sa demonstreze ca ei spun
adevrul. W. Hayter, fostul ambasador al Marii Britanii n URSS, a declarat:
Cu un regim dictatorial nu se poate conlucra n vederea destinderii. n
sprijinul disidenilor sovietici au intervenit: pe 3 septembrie, cancelarul
Austriei; pe 6 septembrie, ministrul suedez al Afacerilor Externe (un membru al
guvernului Palme, pn atunci att de amabil cu guvernul URSS! i era, de la
ocuparea Cehoslovaciei ncoace, declaraia cea mai vehementa fcut de
Suedia la adresa URSS); n RFG, nu numai democrat-crestinii, ci i prezidiul
social-demo-crat (singurul care a tcut a fost Brandt, pacifistul); ncepnd din 7
septembrie, a fost rndul lui Giinter Grass sa se scandalizeze, el care, pn
atunci, fusese unul dintre stlpii politicii rsritene (Ostpo-litik) a lui Brandt;
aceasta politica, el o caracteriza acum (n Stern) ca pe o absurditate i susinea
ca destinderea economica nu trebuia sa se fac pe seama domeniului cultural,
n problema aceasta, tot Gunter Grass i-a acordat televiziunii germane un
interviu lipsit de menajamente.
Ctre 8 septembrie se acumulaser deja destule pentru ca autoritile
noastre sa neleag ca au pierdut partida cu campania lor de presa i ca
trebuia s-i puna capt.

Pe 8 septembrie, n Pravda, se fcu bilanul si, la acest semnal, totul se

opri. Dup un obicei vechi de mai multe decenii, Piaa Veche1 i-a imaginat ca,
o data cu aceasta, totul avea sa fie lichidat:
1 Conductorii Kremlinului. (N.t.) urmritorii au binevoit sa nceteze
atacurile, urmriii terorizai vor rsufla imediat a recunotina, i firete
Occidentul se va liniti. Dar nu s-a ntmplat asa. Ceea ce se consumase, era
doar nceputul, n aceeai zi de 8 septembrie, Saharov a inut o noua conferina
de presa despre psihiatria criminala practicata la noi, despre folosirea
haloperidolului, si, respingnd acuzaiile pe care i le aducea presa de-acas,
declara ca ziarele sovietice speculeaz cu neruinare aversiunea poporului
nostru fata de rzboi, (Daily Telegraph: O mnu aruncata KGB! nc de
ieri, acestui ziar britanic i se prea ca cercul se strngea din ce n ce mai mult
n jurul lor, iar acum: Toat campania urmarea sa le nchid gura, dar
amndoi sunt ferm hotri sa reziste pn la capt.) i pe data de 9, acelai
Saharov a acordat un interviu unui post de radio olandez, cernd ca
reprezentanii Crucii Roii sa vina sa viziteze spitalele noastre psihiatrice. Pe
data de 9, preedintele Academiei de tiine a SUA a declarat urmtoarele: Nea cuprins un sentiment de indignare i de ruine cnd am aflat ca patruzeci de
academicieni1 au luat parte la aceasta campanie de denigrare. Asemenea
nclcare a etosului tiinei vduvete poporul rus de adevratul sau geniu din
acest domeniu. Daca Saharov va fi lipsit de libertate, savanilor americani le va
fi greu sa ndeplineasc obligaiile pe care guvernul SUA i le-a asumat n
materie de colaborare cu URSS. (Lovitura cea mai dureroasa data alor notri,
i ct e de suprtor acest lucru: Nixon a semnat2, dar savanii refuza i n-ai
cum sa le forezi mna!) S-a ridicat sa ne apere i organizaia tineretului socialdemocrat din RFG (tot ceea ce este mai de stnga): Nu este posibil sa lrgim
relaiile comerciale cu preul sacrificrii unor asemenea oameni ca Saharov i
Soljenin. i organizaia de tineret a CDU. i ministrul Afacerilor Externe al
Norvegiei. Iar Academia de Arte a Bavariei declara:A trimite n Siberia pe un
laureat al premiului Nobel?
Acesta este fascism, comparabil cu cel manifestat n cazul Karl
Ossietzky3. Pe ziua de 10 a rsunat glasul lui Wilbur Mills, pre1 ncepnd din 29 august presa sovietica a nceput sa publice scrisori
colective de reprobare la adresa lui Saharov. Una dintre primele a fost semnata
de patruzeci de membri ai Academiei de tiine a URSS. (N.t.)
2 Acordurile de cooperare tiinific i tehnica. (N.t.)
3 Karl von Ossietzky (1889-1938), publicist german internat, din 1933
pn 1936, n lagrul de la Sonnenburg pentru articole ce condamnau
fascismul edinele comisiei bugetare a Camerei Reprezentanilor a SUA, aflat
acum, bolnav, la ferma sa: el era mpotriva lrgirii relaiilor comerciale cu URSS
atta timp ct nu vor fi ncetat persecuiile mpotriva unor asemenea oameni ca
Soljenin i Saharov. Adic, amendamentul Jackson se lrgea: de la dreptul de
a emigra la drepturile omului n URSS! Si, n comisia lui, examinarea chestiunii
tocmai se apropia de momentul decisiv.
n general, vigoarea reaciei de mnie a Occidentului a fost o surpriza
pentru toat lumea i pentru Occidentul nsui, care de mult nu mai

manifestase o tenacitate aa de mare fata de tara comunismului, i cu att mai

mult pentru autoritile noastre pe care vigoarea acestei reacii le-a
descumpnit pur i simplu. Comentatorii au estimat ca la aceasta data
guvernul sovietic se afla aproape n aceeai situaie ca n august 1968. Si,
pentru a iei din impas, la 13 septembrie, guvernul a suspendat bruiajul
emisiunilor occidentale, introdus tocmai n zangnitul de arme care nsoise
ocuparea Cehoslovaciei! Era cu siguran o victorie uluitoare, cu totul
neateptat (ca toate victoriile smulse de la ai notri) i ntr-adevr istorica
fiindc, pn atunci, numai congresul al XX-lea mai suspendase bruiajul.
Si ce mbrbtata se simi societatea noastr, att de recent nc
demoralizata, nct chiar a renunat la samizdat!
n ziua de 10, Aftenposten a publicat Pacea i violenta (articolul era
destinat ziarului Le Monde, dar acesta s-a splat pe mini de el: o atitudine aa
de directa venita din Uniunea Sovietica i ofensa deja stngismul bine
temperat). La nceput, articolul n-a fost neles dect ca o maniera de a-l
propune pe Saharov pentru premiul Nobel pentru pace. n ziua de 10, savantul
a rspuns el nsui corespondenilor cum ca va fi bucuros s-l primeasc:
Propunerea candidaturii mele la premiul Nobel se va rsfrnge pozitiv asupra
situaiei celor persecutai din tara noastr. Acesta este cel mai bun rspuns la
campania de hartuirE. i o noua campanie internaional s-a declanat n
favoarea candidaturii lui Saharov. n ziua n care a refuzat s-mi acorde dreptul
i timpul de a propune candidai, comitetul premiului Nobel pentru pace (n
snul cruia deja ncolise ideea ruinoas de a mpri premiul ntre ocupantul
Vietnamului hitlerist. n 1936 a primit premiul Nobel pentru pace, dar i-a
sfrit zilele ntr-o cvasi-detentie la spital. (N.t.) i capitulant?) s-a pomenit
inundat de propuneri venite din alte parti: pe 11 septembrie, candidatura a fost
reluata de ctre membri ai parlamentului britanic; pe 12 septembrie, de ctre
ntreaga fraciune liberala a parlamentului danez, apoi de ctre un grup de
fizicieni munchenezi, apoi i de ctre alii. Toi cereau sa fie premiat Saharov,
daca nu n 1973, atunci n 1974! (Articolul a fost tradus integral din norvegiana
abia n 12 septembrie; s-a neles ca el nu se limita la a-l propune pe Saharov
ceea ce a suscitat comentarii contradictorii privind esena articolului. El
contraria tocmai cercurile occidentale care ne susinuser cel mai mult; nu era
pe gustul lor.) Dar campania de susinere din partea Occidentului, ca volanul
unei maini lansate n plina viteza, continua sa se nvrt cu putere. Se
publicau telegrame adresate lui Saharov cnd de o suta de psihiatri britanici,
cnd de trei sute de medici francezi (sa se trimit o comisie internaional
pentru a controla activitatea azilurilor psihiatrice din URSS). n aprarea
noastr s-au ridicat premierul Danemarcei, primarul Berlinului Occidental,
social-democraii italieni (se poate avea ncredere ntr-o tara care-i urmrete
propriii ceteni pentru opiniile lor?), un Comitet al savanilor nelinitii (SUA),
Comitetul pentru libertatea intelectuala (idem), camera italiana a deputailor,
Adunarea Consultativa a Comunitii Europene, scriitori, savani i artiti
norvegieni, scriitori i artiti elveieni, o suta optzeci i opt de intelectuali i
artiti canadieni; s-au strns semnturile a optzeci i noua laureai ai
premiului Nobel din ntreaga lume (operaiunea a cerut timp, apoi ei nii au

fcut sa treneze lucrurile din cauza rzboiului din Orientul Mijlociu); la Paris sa ntrunit o conferin a scriitorilor, filosofilor, redactorilor, jurnalitilor i
slujitorilor bisericii conferina n care i s-a reproat societii franceze
atitudinea mpciuitorist fata de lipsa de liberti n URSS. Senatul SUA a
publicat o declaraie (neangajnd guvernul) n aprarea libertii n URSS si, n
aceeai zi, Camera reprezentanilor a propus sa li se decerneze lui Saharov i
lui Soljenin titlul de ceteni de onoare ai Statelor Unite. Pe 19 septembrie,
BBC a transmis: Occidentul se va molipsi i el de virusul tiraniei, daca
nchidem ochii asupra persecutrii disidenilor n URSS. i evalund, la 22
septembrie, a patra sptmn a luptei noastre: Totul dovedete ca autoritile
sovietice n-au reuit s-i intimideze pe disideni. n sptmna aceea,
generalul Grigorenko a fost transferat i el ntr-un spital de tip obinuit. Chiar
n acele zile, Evgheni Baraba-nov a trecut prin foc. La 15 septembrie, el a venit
la mine (eu tiam deja cum l hartuia Securitatea, cum i baga pumnul n gura)
i la mine a fcut el, n fata unui corespondent, o declaraie pe deplin istorica.1
Un sclav anonim, ignorat pn atunci de toat lumea, s-a ndreptat de spinare,
s-a ridicat de la punctul zero i dintr-o data a atins o notorietate mondiala. El
s-a ndreptat de spinare sprijinin-du-se pe poziia n care fuseserm inui
ncovoiai timp de o jumtate de secol. Aceasta se traducea prin declaraia ca a
trimite un manuscris n strintate nu este o crima, ci o onoare, onoarea de a
salva de la pieire un manuscriS. i minune! Barabanov primise deja
convocarea la ultimul interogatoriu la Securitate, de la care n-ar mai fi revenit
acas; i se promiteau apte ani de detenie! i deodata puterea malefica se
desprinde de el de parca i s-ar fi nchircit minile: amenintorul dosar de
instrucie, adus n vzul lumii, se dovedi a fi spre lauda celui n cauza.
Barabanov nu s-a ales dect cu pierderea locului de munca.
Ar fi suficienta tocmai aceasta simpla ndreptare de spate, ar fi suficienta
numai aceasta ndreptare spirituala, fara nici o aciune, la toi sclavii notri, ca
dintr-un suflu sa devenim liberi. Dar nu ndrznim.
Reacia Occidentului la declaraia lui Barabanov, ca i multe alte lucruri
din acea luna, ne-au depit ateptrile, n Italia, preoilor catolici li s-a
recomandat ca, n predicile lor, sa evoce gestul lui; n Frana, nite
academicieni i-au luat aprarea.
Dup ce lumea occidentala trecuse, muta i indiferenta, pe lng faptul
ca n tara noastr fuseser distruse popoare ntregi i pe lng evenimente
afectnd milioane de oameni ecoul pe care-l avea n prezent un eveniment,
aa de insignifiant n Est, precum denigrarea publica a unui grupuscul de
disideni, ne uluia; nu ne venea sa ne credem urechilor, trecnd de la un post
de radio la altul, n fiecare diminea i n fiecare seara, nc nu apucase sa se
usuce cerneala interviului meu i a articolului meu, cu reprourile lor amare
1 Evgheni Viktorovici Barabanov, nscut n 1944, interogat de KGB n
vara lui 1973, a recunoscut ca a trimis n Occident documente ale samizdatului. Ameninat cu urmrirea Injustiie, el a scpat de arestare datorita
reaciilor occidentale la declaraia sa (Le Point, 8 octombrie 1973). (N.t.)
adresate Occidentului pentru slbiciunea i insensibilitatea sa, ca deja lurile
mele de poziie nu mai erau de actualitate; Occidentul a fost cuprins de o

emoie, de o febra cum nu se mai vzuse niciodat, astfel nct te puteai

iluziona ca spiritul de libertate al vechiului mare continent era pe cale de a
renate, n realitate era vorba de concurenta anumitor cauze temporare pe care,
de aici, nu reueam sa le discernem (una dintre ele era, probabil, grava
nencredere fata de URSS din cauza piedicilor pe care aceasta le punea n calea
emigrrii). Aceasta valvtaie, care amintea de timpurile de glorie ale Europei, na mai fost posibila o luna mai trziu, cnd aceeai Europa, lasa i dezbinata, sa nclinat n fata antajului petrolier al arabilor.
Dar n septembrie, vlvtaia se nteise! i le orbise pe bufnitele noastre.
Procesul lakir, conceput prostete, pregtit cu o minuie fastidioasa, s-a
ncheiat cu un suerat de obuz orb, fara sa ating pe cineva, fara sa sperie pe
cineva, avnd ca singur rezultat ruinea de care s-ay acoperit kaghebistii. Ei sau pomenit ntr-o situaie mai proasta dect daca n-ar fi avut loc procesul. Au
njghebat, au fabricat o declaraie a psihiatrilor sovietici cum ca la noi nu exista
deinui internai n case de nebuni (3 octombrie). Dar presa occidentala a fcut
sa le parvin fulgertor (4 octombrie) rspunsul lui Saharov i safarevici. Timp
de apte luni, autoritile noastre se scre-musera sa puna pe picioare un
organism care sa gtuie publicarea n alte tari a manuscriselor sovietice. Pe 21
diminea s-a anunat nfiinarea Ageniei Unionale a Dreptului de Autor dar
pe 21 seara s-a anunat ca eu le-am aruncat mnu n sensul ca, pentru a le
testa soliditatea poziiei lor juridice, am remis samizdatului capitole din Cercul96 [32]. (A treia coincidenta n favoarea noastr! Era lovitura prevzut n seria
nscrisa pe diagrama mea.) Noi ddeam impresia ca acionm cu o rapiditate
superioara celei a tancurilor, cu o tehnica nemaintlnita la noi. Ne micm pe
cmpul de lupta de parca am fi fost de zece ori mai multi dect eram n
realitate.
Dar, vzute din Occident, cu inevitabilele iluzii optice create de distanta,
lucrurile artau dup cum voi relata n continuare. La sfr-situl lui august,
nainte ca lupta sa nceap (Daily Telegraph): n URSS, autoritile nbu
totul; nu a rmas dect o singura voce, aceea a lui Saharov, dar n curnd va
amui i ea. La sfritul lui septembrie (Deutsche Allgemeine): De la
Magdeburg pn la Moscova, Securitatea Statului nu mai are for de
odinioar, oamenii nu se mai tem de ea, nu-i mai dau mare importanta. n tot
acel timp, interveniile cele mai dure erau cele ale cercurilor de stnga i
liberale invariabili prieteni ai URSS, i cei cu influenta cea mai mare asupra
opiniei publice occidentale ale cercurilor acelora care, de-a lungul deceniilor,
fcuser ca tot Occidentul sa ncline spre stnga. Intelectualitatea americana a
nceput sa se opun apropierii sovieto-americane. ntr-o situaie fara ieire,
comunitii din toate tarile vestice se zbteau i fceau pe mironosiele: este
absolut imposibil sa nu fii adept al libertii cuvntului n societatea viitoare ,
dar nu trebuie nici sa se caute toate mijloacele de a ne umili i calomniA. i n
aceeai dificultate se gseau i guvernele lui Nixon i Brandt, crora poziia
noastr le strica tot jocul. Kissinger o crmea cnd asa, cnd asa. n tot acest
timp, minitrii americani ai Finanelor i Sntii fceau vizite n URSS; unul
promitea credite, celalalt, ntorcndu-se acas, insista: cooperarea americanosovietica n materie de sntate (cu psihiatrii notri!) este mai importanta dect

problema persecutrii disidenilor. Forat de propriul sau partid, Brandt,

clcndu-i pe inima, i-a declarat nrudirea spirituala cu disidenii sovietici
era 9 septembrie, dar trei zile mai trziu, deja, pentru a-i salva politica
rsritean (Ost-politik), a spus ca el ar cuta sa regleze relaiile cu URSS,
chiar daca n fruntea acesteia s-ar afla Stalin . ( Sa reglezi relaiile cu
asasinul a milioane de oameni dar atunci de ce nu i cu Hitler, fratele mai mic
al lui Stalin? Prin extremismul inutil al declaraiei sale, Brandt ne-a jignit pe
toi, pe noi cei n via, i pe toi deinuii care au pierit n lagre. Spre sfritul
lui septembrie, el a fcut civa pasi napoi, cu alte rezervE. i a rmas pe
poziia aceasta.
Dar cei care, cu o i mai mare tenacitate, n aceste sptmni de lupta
pentru libertatea spiritului, au susinut tirania din Est, au fost oamenii de
afaceri occidentali Atenie! Cei care s-au remarcat, prin fidelitatea cu care
au susinut dictatura proletariatului, au fost capitalitii. Ei cutau sa
conving congresul american ca tocmai comerul este cel care ar face sa
sporeasc drepturile omului n URSS! Dintre ei, Samuel Pisar a fost singurul
care a avut viziunea clara a lucrurilor; el a publicat, la 3 octombrie, o scrisoare
deschisa ctre Saharov: Libertatea unui om este mai importanta dect tot
comerul mondial. i Vaticanul, paralizat tot de aceeai idee a apropierii cu
Estul, a pstrat tcere timp de o luna de zile, n ciuda criticilor fcute de simpli
preoi la adresa Papei. Dar Papa n-a scos un cuvinel. n octombrie, cnd era
deja trziu, seful serviciului sau de presa a declarat, fara tragere de inima:
Drepturile omului n URSS nu sunt o chestiune interna a acesteia.
Pentru mine, aceasta amploare a sprijinului international, att de
surprinztoare n disproporia ei, att de triumftoare, a fcut ca, de la
jumtatea lui septembrie, participarea mea la lupta i continuarea cascadei pe
care o avusesem n vedere, sa devina de prisos: lupta se derula deja de la sine.
Iar eu trebuia s-mi crut timpul de lucru, forele, rezervele pentru lupta
urmtoare, deja apropiata, mai cumplita i inevitabila acum, dup ce-mi
fusese confiscat Arhipelagul.
Pe 21 septembrie, exact la o luna dup ce ncepuse, campania era,
consideram eu, ctigat si, pentru mine, momentan se ncheiase (prin punerea
n circulaie, n ziua aceea, a unor capitole din Cercul). Pentru mine, caci vai,
din cauza necoordonrii aciunilor, n-am fost n stare s-i transmit lui Saharov
aceasta informaie.
Iar pn sa ias el din lupta a mai trecut o luna de zile, cu mari i
suprtoare pierderi. Andrei Dmitrievici a avut nevoie de ceva timp pn sa
fac acest gest, netiind s-i refuze pe iscoditorii, vanitoii, chiar oioii
corespondeni de presa, care nici mcar nu catadicseau sa vina la Moscova, dar
care, ridicnd receptorul undeva n Europa, foloseau firul telefonic pentru a
smulge i ei o bucic din sufletul lui Saharov. Aciunile lui Saharov pierdeau
foarte mult din claritate din cauza dureroasei dileme n care se gsea el atunci
cnd i punea problema capitala: sa reziste n aceasta tara pn la capt sau
s-i permit a o prsi? (i tot fcea planuri: ce-ar fi sa ceara sa tina o serie
de prelegeri n SUA?) La care se adauga credulitatea lui fata de nite dttori de
sfaturi bune. A fost atras ntr-un nefericit episod cu Pablo Neruda (21

septembrie), episod menit sa demonstreze alor notri i altora ca noi suntem

oameni obiectivi, ca pretutindeni suntem pentru libertate i ca de data aceasta,
n orice caz, ne ngrijoreaz soarta lui Neruda (asupra cruia nu plana nici o
ameninare). Dar aceasta implicare s-a realizat fara a se recurge la maniera
mitocneasc, admisa la noi atunci cnd este vorba de ntocmirea unei scrisori
de susinere, concedndu-se politicos ca guvernul chilian al lui Pinochet putea
urmri nobilul obiectiv al unei renateri naionale, n felul acesta, savantul a
rmas cu flancul descoperit n fata comunitilor de la noi i a celor din
Occident. A urmat un asalt furios asupra lui Saharov, ceea ce a fost de natura
sa slbeasc nite poziii deja ctigate.
Dnd un interviu corespondentului autentic sau fals al unui/iar
libanez, Saharov de asemenea i expunea flancul descoperit i lumii
comuniste, i lumii arabe, ntr-un moment n care, prin fora lucrurilor,
rzboiul arabo-israelian limita sau ntrerupea lupta noastr. Acestui interviu ia urmat atacul unor aa-zii teroriti arabi1 i Saharov era din nou n postura
de persoana ameninat; trebuia neaprat sa i se vina n ajutor, ntr-att de
sinistru era procedeul secu-ristilor. Dar acum nu a venit nici un ajutor de
nicieri. A ma fi implicat n acel moment, cnd trebuia sa supravieuiesc n
linite pn la explozia Arhipelagului, nsemna c-mi agravez n mod nechibzuit
situaia, dar nici pe Saharov nu puteam s-l las att de singur i de expus. Iam scris atunci o scrisoare lui A. D. Pe care am dat-o la samizdat [33] i care
de-acolo a ajuns la nite posturi de radio.
Retrgndu-m din lupta, am cutat, dup obiceiul meu, s-mi evaluez
adversarii: ce vor nscoci ei acum contra mea, ce pasi vor mai face? Primejdia
principala pentru ei nu era ceea ce deja se produsese, ci ceea ce putea i
trebuia sa se produc: publicarea n avalan a materialului scris de mine. Ei
ma subapreciaser totdeauna* si, pn n ultima zi, pn s-mi ia Arhipelagul,
ei n-ar fi putut, cred, nici n cel mai nebunesc zbor al imaginaiei lor, s-i
reprezinte ce lucruri primejdioase, vtmtoare, puteam sa fabric eu acolo.
Daca fabricam nc doua Banchete ale nvingtorilor! Acum, innd n gheare
Arhipelagul, ducndu-l de la un birou la altul (si probabil, l fereau de privirile
alor lor, l ascundeau n seifuri), de la experi la efii cei mari i chiar la
Andropov n persoana lor trebuie sa le fi ngheat sngele n vine; publicarea
unui asemenea text nu era ea aproape mortala pentru regimul lor (eh, pentru
regim, regimul duc-se dracului, dar era mortala pentru fotoliile lor!)? Trebuiau
sa caute modalitatea, desigur, nu de a se rzbuna cndva pe mine, ci de a opri
aceasta carte nainte ca ea sa apar. Poate ca nici nu admiteau ideea ca eu as fi
avut aceasta ndrzneal? i daca o admiteau? Pentru ei, eu vedeam soluiile
urmtoare: l. Rpirea copiilor mei i deinerea lor ca ostatici de ctre
gangsteri, se nelege. (Ei nu stiu ca, i n aceasta privin, a fost luata o
decizie supraomeneasca: copiii notri nu sunt mai preioi dect
1 Atacul a avut loc pe 21 octombrie 1973. (N.t.) memoria milioanelor de
crucificai; cartea aceasta, noi nu o vom opri-o pentru nimic n lume.)
2. Interceptarea manuscriselor acolo, n Occident, unde li se pregtete
tiprirea. Atac banditesc asupra YMCA. (Dar cum pot ei spera sa intercepteze
toate manuscrisele i sa opreasc orice publicare?)

3. mpiedicarea prin mijloace juridice a publicrii, exercitarea de presiuni

fie, argumentnd ca este ilegala. (Prevznd acest asalt, avocatul meu, Heeb,
este deja pe punctul de a ntocmi pentru mine un proiect de Confirmare a
deplinelor puteri, n special pentru Arhipelag i n condiiile create de
Convenie.)
4. Anihilarea prietenilor i a ajutoarelor mele de taina. (Dar aceasta cere
timp si, n orice caz, nu va opri publicarea. Ba dimpotriv: aceasta i va da mai
multa for, nu va fi absolut nimic de pierdut.)
5. Ponegrirea persoanei mele (printr-o chestiune de natura penala sau n
legtur cu viaa mea particulara) n scopul de a rpi depoziiilor mele orice
credibilitate.
6. Intimidarea mea prin aplicarea soluiei de la punctul l sau de la
punctul 4?
7. Tratative?
Aceasta din urma soluie eu o puneam sub un mare semn de ntrebare;
aroganta lor nu le va permite sa se coboare pn la a accepta tratative care s-ar
situa la un nivel inferior celui guvernamental. Diomicev ar fi luat foc: Tratative
cu Soljenin? Sa atepte el momentul acela! (Ei bine, eu cred ca voi atepta
momentul acela. Momentul cnd, i pentru cauza, i pentru ei, i pentru mine,
va fi poate prea trziu.) ncheind cu Tratative? lista de mai sus nu credeam n
realitatea lor; n plus, pentru mine, nu mi le imaginam i nu voiam sa mi le
imaginez: ce obiect ar putea sa aib ele n prezent n afara de acela al Scrisorii
ctre conductori? Nu aveam n legtur cu ce sa ma trguiesc: nu aveam de
cerut nici majorare, nici scdere de pre.
Si pe ce cale ar putea ei sa ma contacteze? Trecuse mult timp de cnd
rupsesem toate legturile cu toi suspecii, intermediarii, colportorii de zvonuri
i lacheii. Amici comuni cu ei nu aveam.
Stabilisem aceasta lista pe 23 septembrie, iar pe 24 ma pomenesc cu un
telefon de la Natalia Resetovskaia, fosta mea sotie. Agitata, ea mi cerea sa ne
vedem a doua zi. Vocea ei lasa sa se neleag multe. Totui eu nu mi-am dat
seama despre ce ar fi putut fi vorba.
Ne ntlniserm cu doua zile nainte, ocazie cu care ea mi repetase totul,
exact ca n foiletonul din Komsomolskaia Pravda: ca ma comport ca un isteric,
ca strig ca ma amenina cineva i n realitate nu ma amenina nimeni, ca
lansez calomnii la adresa Securitii Statului. Vai, autentica turntoare, ea
pusese deja pe masa judectorului scrisorile n care eu atingeam probleme
importante i deja transmisese Securitii toate celelalte scrisori ale melE. i
articolul pe care ea l scrisese cu ei (sub firma APN) aprea deja n New York
Times. Dar, cu toate acestea, erau acolo i ezitri, erau i unele retractri.
Suntem totdeauna dispui sa credem n mai bine, aa ca pe ea n-o putem
identifica total cu ei.
n gara Kazan, iat-o privindu-m cu trufie, cu ochi rai care de-atta amar
de ani se fcuser de otel:
A fost telefonul lui Innokenti Volodin1. Este vorba de o discuie foarte
serioasa, cum n-am avut noi niciodat. Dar nu fi ngrijorat, ie i va prinde
foarte bine.

Si am neleS. i mi-a ngheat sngele n vine. ntr-o secunda mi-am pus

masca lenei i a oboseliI. i am pstrat-o pn la sfr-situl ntlnirii.
Anii de exil aceti ani de nverunare misogina i-am irosit n
singurtate, de teama pentru crile mele, de spaima ca o com-somolista ma va
trada. Dup patru ani de rzboi i opt ani de nchisoare, prsit de sotie,
irosisem, calcasem n picioare, nbuisem primii mei trei ani de libertate,
lncezind n sperana de a gsi o femeie creia s-i pot ncredina toate
manuscrisele, toate numele i chiar propriul meu caP. i revenit din exil, am
capitulat: m-am ntors la fosta mea sotie.
Si iat, dup aptesprezece ani, aceasta femeie venea sa ma ntl-neasca,
neascunznd faptul de a fi mesagera KGB, si, cu un pas ferm pe peron, prsea
domeniul privat pentru a intra legal n domeniul public, n aceasta carte. (Am
notat aceasta chiar n ora care a urmat discuiei; pielea mi frigea nc.)
Ai fi de acord sa te ntlneti cu cineva pentru a sta de vorba?
n ce scop?
1 Innokenti Volodin este un tnr diplomat sovietic care, la nceputul
Primului Cerc, ncearc disperat s-i avertizeze un prieten n legtur cu
gravul pericol care-l paste. Este rolul pe care N. Resetovskaia i-l asuma
angajnd aceasta foarte serioasa discuie. (N.t.)
De exemplu, pentru a studia posibilitatea de a edita Pavilionul
canceroilor.
{Pavilionul canceroilor! Matera ctre copil: ai grija sa nu te neci! Dup
ce gheata sub el s-a fcut terci.)
Ma mir. Pentru asta nu-i nevoie de nici o ntlnire. Este firesc ca
editorii rui sa publice crile ruseti.
(si totui tratativel Ei merg pe ideea tratativelor? Grozav i-am mai
articulat! Mai mult dect gndeam noi.)
Dar tu, tu te vei duce la o editura sa nchei un acord? Ei, nelegi tu,
nu stiu la ce sa se atepte din partea ta, le e frica. Trebuie discutate condiiile.
(Vor sa ctige timp! Au adulmecat Arhipelagul-i vor sa ma ntrzie, sa
ma adoarm. Dar i eu am nevoie sa ctig trei luni. La rndul meu, i eu am
interes s-i adorm pe ei.)
Nu poate fi vorba de nici un fel de condiii: totul exact cu-vnt cu
cuvnt.
i dup editura te mai ntlneti cu cineva?
Dar acest cineva, n civil, oricum va sta lng biroul redactorului
principal.
Aceti civili i acum ne fotografiaz de pe peroanele paralele sau trag cu
urechea la ceea ce vorbim; i simt cu toat suprafaa spinrii mele, n privina
asta nu ma nel.
Bine, dar Mai sus?
Numai biroul politiC. i despre destinele tuturor, nu de al meu
personal.
Tocmai, ca pe tine te urmarea CE, nu KGB. Comitetul Central este cel
care a publicat Banchetul nvingtorilor, i asta a fost o eroare. (Ce siguran
de sine n judecata politica asupra CE. i aceasta n gura unei simple femei).

n timp ce ei, vezi, sunt cu totul altfel de oameni, ei nu rspund de erorile

trecutului.
n acest caz, trecutul trebuie renegat n mod public, condamnat,
trebuie povestit despre el; atunci nu vor mai raspunde de acel trecut. Cine a
omort aizeci de milioane de oameni?
Care aizeci ea nu-m cere sa precizez, desi nu tie; dar ndat, sigura
de ea nsi:
Nu eiacum, orizontul meu s-a lrgit foarte mulT. i ce oameni
inteligeni am avut ocazia sa cunosc! Tu nu cunoti asemenea oameni, n jurul
tau sunt atia imbecili Ce tot i arunci n crca lui Andropcv? El n-are nici o
legtur cu chestia asta (!). Asta i privete pe alii.
Ma fixeaz cu privirea de parca as fi o oaie rtcit, un prpdit, un
terchea-berchea.
Vrei s-i spun ca, n general, exista cineva care te nal, care atta
focul, care te antajeaz ngrozitor! Care inventeaz ameninri.
De exemplu, scrisorile banditeti?
(apriga): KGB n-are nici o legtur cu asta!
i tu de unde tii?
Sunt lene; de greit, greesc. Ea este n mod agresiv sigura de ea nsi
i de noii ei prieteni:
Cndva, poate, ai s-mi ari una dintre aceste scrisori! Ei nu te ataca,
pe tine nimeni nu te atingel
M-au dat afara de la Rostropovici, nu-mi dau permis de edere, asta
nu i-e de-ajuns?
Nu mai insista n legtur cu permisul! Ei nu pot totui sa i-l dea
imediat! Asta se va rezolva treptat.
Mi-au luat arhiva a doua oara
Asta este funcia lor: sa caute\pa Opere literare?
Nu fac dect sa ma mir, nu intru n disputa, sunt satul de aceasta lupta,
lunga ntr-adevr, cu KGB, i as fi bucuros sa ma odihnesc Eu, de la rolul
meu n-am deviat nici cu o iota.
Tu anuni ca operele tale principale de-abia de-acum ncolo urmeaz
sa vina, ca daca ai muri ar ncepe sa circule si, de fapt, tu i obligi sa caute.
Uite, n scrisoarea ctre congres ai menionat stiu tancurile adevrul, acum ei
le cauta i pe ele
(Dar de unde tii tu ca ei caut i ce cauta? i ce titluri ai adugat tu
nsi pe lista lor? Vielul acesta i pe el?)
Sunt constrni sa caute pe la vreo Eva.
Asa i-a dat deja numele*! (N. I. Stoliarova). Eu, pentru prima data, i
spun cu toat vigoarea:
n afara de tine, nimeni nu poate s-i dea numele! i daca
Tu ai vrut divorul, trebuia sa prevezi toate consecinele. (Le-am
prevzut. De mult-de mult; pe multe nu le tii, pe multi nu-i tii. Dar pe cei
dinainte?)
Dar nu josnicia.
Nu te neliniti, stiu eu ce fac.

(Da, da! Sa tipresc ct mai repede Arhipelagul. Pentru ca nimeni sa nu

fie cosit sau halit n ntuneric. Ei au nevoie de ntuneric dar eu am sa li-l
risipesc!)
Iar tu fa o declaraie cum ca totul, fara excepie, se gsete numai la
tinE. i ca timp de douzeci de ani n-ai sa publici nimic.
(Iat ce cauta ea sa obin cu tot dinadinsul. Sa obin pentru ei ceva de
care au aa nevoie! Dar cum este posibil ca tu, ntr-o via de om, sa nu ma
cunoti, daca i imaginezi ca la o luna de zile dup dezastru mai era ceva de
discutat? Ca la o ora dup dezastru nc nu era decis totul? i ca n-am trecut
la aciune nc de-a doua zi?)
Matur n alt loc:
Daca se vor atinge de vreunul dintre cei doua sute douazeci1 sau de
vreunul ca Barabanov, voi lua imediat aprarea tuturor oprimailor.
Si ea cu matura, pe-aici, pe-aici; tie ea ceva:
Celor care au povestit despre lagr nu li se va ntmpla nimic. Dar
atenie, cei care au ajutat la facerea
(Despre toat aceasta primvara a lui 1968, cnd dactilografiam la
Rojdestvo cu Voronianska, Liusa Ciukovskaia i Nadia Le-vitskaia tu, n
conversaia ta intima cu aceti oameni foarte inteligeni, ai povestit totul, nu-i
asa?)
Fara ntrziere i cu toat vigoarea l voi apra pe fiecare n parte!
(Cndva, cndva eram aa de sinceri unul cu altul Dar deja de multa
vreme sesizez ca eti actri; dar nu, pe mine ma surprind pe o pista falsa,
lucru de care nu mi-am dat seama la timp. Dar astzi, pe aceasta culme solida,
pe magistrala vieii mele cu toi regizorii votri, n-o s-mi dictai voi cum sa
joc.)
n orice caz, daca vei fi cuminte, va fi mai bine pentru toii
Dar nu eu sunt cel care ataca, ei sunt cei care ma foreaz
Eti un obsedat, nu i-e mila de copiii tai i nc o data despre copii:
Ia spune, daca i se ntmpla ceva unui copil de-al tau tot KGB e de
vina?
(Premisa lor: n-o s-i suspecteze nimeni n legtur cu un copil.)
1 Cei doua sute douzeci i apte supravieuitori ai Gulagului care, prin
mrturiile lor, i-au permis lui Soljenin sa scrie Arhipelagul. (N.t.)
Da, desigur, de data aceasta, ati nvins voi. Dar daca se publica
imediat Pavilionul canceroilor, tu n-ai sa declari n public cum ca tu ai nvins?
Niciodat. Chiar ma mira ntrebarea, n cel mai rau caz voi spune ca
este o msur judicioasa n folosul publicului cititor din Rusia Mie publicarea
acestei cri aproape ca nici nu-mi este de trebuin.
(La drept vorbind: este sau nu este de trebuin? Cum sa nu doresc ca
ea sa fie publicata nainte de toate n patria mea? Dar iat monstruozitatea:
acest lucru vine aa de trziu nct nu mai merita sa ma sacrific pentru el. Un
tiraj simbolic, numai pentru a spune braoave despre libertatea noastr? S-l
vinzi intelectualilor moscovii care oricum au n biblioteca lor exemplarul
samizdatului? Sau, dup ce l-ai expus n librarii, sa dai la topit tot acest tiraj?
Dar iat ca mprejurrile concura n aa fel ca acum eu sunt acela care nu mai

vrea. Moscova l-ar citi, dar, pentru Rusia, adevrul n totalitatea lui este mai
necesar dect vechiul Pavilion al canceroilor. S-i mpiedic publicarea? Nu
ndrznesc, nu o voi face. Dar deja nu mai este nevoie)
n decembrie 1967, daca nu s-a publicat Pavilionul, aceasta s-a
ntmplat din vina ta!
Cum?
Amintete-i: te-ai prefcut ca eti bolnav, nu te-ai dus, m-ai trimis pe
mine. Or, Tvardovski voia sa te roage sa semnezi pentru revista o scrisoare cu
totul inofensiva.
[Da, o cu totul inofensiva dezavuare: de ce acest tapaj n Occident.
Numai despre asta era vorba atunci i la secretariat Iat cum mi vor inversa
istoria: nu puterea este aceea care m-a pus n dificultate pe mine (si pe toi cei
care m-au precedat), ci eu nsumi (noi nine)]
O s-i publice cartea, o sa primeti nite bani Dar trebuie sa dai
unele asigurri. N-ai sa faci declaraii corespondenilor cu privire la aceasta
propunere? Cu privire la aceasta discuie a noastr? Ea trebuie sa rmn
absolut secreta.
Mergnd dincolo de dorinele cele mai arztoare ale lor i ale ei, eu am
spus:
Despre discuia de aici nu se va afla nimic dincolo de acest peron.
(Dincolo de acest lung, ngust peron dintre cele doua cai de acces ale
trenurilor de Riazan, oraul din care veneam i la care ne rentorceam cu
provizii, cu nouti, cu sperane timp de doisprezece ani,. Dincolo de acest
lung peron scldat de soarele matinal al lui septembrie Dincolo de peronul pe
care ne plimbam ncolo i ncoace, n timp ce camerele ne filmeaz i
magnetofoanele ne nregistreaz. Acest peron este perimetrul n care descriu
discuia desfurat aici.)
Descopr n ce fel se strduiete ea s-mi fie utila:
Consider ca, prin afirmaiile pe care le-am fcut n discuii i prin
capitole ale memoriilor mele, capitole trimise unei anumite persoane, am putut
sa explic caracterul tau, sa te apar, s-i uurez soarta
Ea i-a pus n minte sa ma explicel n condiiile n care nu m-a neles
niciodat, nu m-a intuit niciodat, n-a prevzut niciodat nici mcar un singur
gest de-al meu (ca i cum) ea i-a pus n minte sa ma explice Politiei
secrete! i n asociere cu aceasta, sa ma explice ntregii lumii
Asa e mereu: amorul propriu ulcerat cere satisfacie, i aceasta cu att
mai mult, cu ct sunt mai multi spectatori? Cnd este vorba de amorul propriu,
fara ndoiala, aa se ntmpla mereu. Dar pn la a te pune la remorca politiei
secrete? Nu toate femeile fac aa ceva.
Nu cu tine retranscriam dintr-un carnet ntr-altul? Tu mi-ai dictat i
acest proverb: nu e oaie, cum s-a spus, aceea care dup lup s-a dus.
Asculta, Nataa, nu fi uuratica, nu accepta serviciile aripilor negre.
Ce placere: sa ma ridice de ndat, sa ma duca.
Nu-i fa griji, eu stiu ce fac.
Si orice-ar mai face ea pe acest drum i pentru aceti patroni (astzi a dat
discuiei o alta turnura, nu m-a mpins spre o ntlnire n particular cu

securitii; vom atepta propuneri de la editura i n schimb este stabilit cu

certitudine ca n-am sa atac, ca n-am sa editez Arhipelagul, ca am sa ma
comport pasnic) orice ar face ea n viitor niciodat nu voi putea sa ma
desolidarizez de ea i s-i arunc n fata: Tu ai fcut asta! Daca ea a fcut ceva,
nseamn ca nici eu n-am fost strain de fapta respectiva. Si, indiferent cu ce
venin se va mbiba, viitorul vine i din trecut, i vina e a mea: n nchisori, napuca omul sa intre bine n celula ca eu i i citeam n suflet; n schimb, pe
aceasta femeie de lng mine n-am intuit-o niciodat. Am lsat toate acestea sa
arda nbuit i sa izbucneasc. Astfel pltim pentru greelile comise ntr-un
domeniu secundar prea neglijat n acela a ceea ce, n crile potale ale
comitetelor locale1, se numete viaa personala.
Vai, spre coloana vecina, coloana aliata, nu erau amenajate cai care sa ne
permit sa ne consultam i sa acionm unitar.
Am s-mi permit sa vorbesc aici despre Saharov, n msura n care este
necesar pentru a-i nelege gesturile care avuseser i promiteau sa aib
consecine importante pentru Rusia.
Lenin a conceput i a ntemeiat, apoi Stalin a dezvoltat i a consolidat
geniala schema a unui stat totalitar. Atunci ei au prevzut i au realizat totul
pentru ca acest sistem sa se eternizeze, neschim-bndu-se dect la un semn al
efilor sai, pentru ca sa nu se poat auzi nici o voce libera i sa nu se nasc
nici un contracurent. Prevazu-sera totul, n afara de un lucru miracolul,
fenomenul iraional ale crui cauze nu pot fi anticipate, nici prezise, nici
suprimate.
Un asemenea miracol a fost i apariia lui Andrei Dmitrievici Saharov n
statul sovietic, n mulimea corupta, venala i fara principii a intelectualitii
tehnice si, n plus, ntr-unul dintre sectoarele cele mai importante, cele mai
secrete, unde ploua cu avantaje materiale aproape de bomba cu hidrogen.
(Daca ar fi aprut ntr-un loc mai dosnic, degrab ar fi fost lichidat.)
Creatorul armei celei mai nfricotoare a secolului al XX-lea, de trei ori
Erou al Muncii Socialiste, asemenea secretarilor generali ai partidului
comunist, i de altminteri participnd la edine alturi de ei, admis n acest
cerc ngust unde nu exista cerina personala care sa nu poat fi satisfcut,
acest om, ca printul Nehliudov al lui Tolstoi, simi ntr-o buna zi sau mai
degrab simise ntruna de cnd se nscuse ca toat aceasta abundenta cu
care regimul l potopea nu era dect pulbere, n timp ce sufletul lui cauta
adevrul i nu-i era uor sa gseasc o justificare cauzei pe care o servea. Pn
la un anumit punct, puteai sa ai contiina mpcat: doar
1 Mestkom: comitet local al organizaiei sindicale. Soljenin se gndete
la formulele banale ale unei cri potale trimise de tovarii de sindicat
unuia de-al lor aflat n deplasare, urndu-i multa satisfacie n viaa
personala. (N.t.) era pentru aprarea i salvarea poporului nostru. Dar, dincolo
de acel punct, devenise prea clar ca era pentru agresiune i ca seria de
experiente va transforma pmntul ntr-o planeta nelocuibila.
De zeci de ani, la noi, creatorii tuturor acestor arme teribile se supuneau
fara murmur i ovire, nu zic lui Stalin sau lui Beria, ci oricrui colonel plasat
n fruntea Institutului lor de cercetri tiinifice sau a saraskai lor (n funcie de

locul n care puterea binevoia s-l plaseze pe inventator), erau infinit de

recunosctori pentru o stelu de aur1, pentru o dacea n mprejurrile
Moscovei sau pentru ceaca, nu-i asa, cu smntna la micul dejun, i daca
protestau vreodat, nu o fceau dect cu preocuparea de a satisface ireproabil,
n plan tehnic, dorinele acelorai efi. (Nu am marturii din care sa rezulte ca
rebeliunea lui P. Kapita ar fi depit nivelul unei critici la adresa a ceea ce, n
politica lui Beria, lasa de dorit.) i deodata, Andrei Saharov a avut ndrzneala
atunci cnd nesocotitul de Nikita, deja ajuns la apogeul puterii absolute, ridica
pumnul sa ceara oprirea experientelor nucleare, i nu a nu stiu cror
experiente de poligon, necunoscute nimnui, ci a celor de mai multe megatone
care zguduiau i acopereau cu praful lor toat lumea, nc de-atunci a czut el
n dizgraie, i-a atras mnia autoritilor i a ocupat o poziie singulara n
lumea tiinific dar Rusia nu tia nimic de aceasta chestiune, nu vedea
nimic. Saharov a devenit un cititor fervent al samizdatului, unul dintre primii
aprtori ai celor arestai (Galanskov-Ghinsburg), dar nici asta nu se vedea. S-a
vzut, pn la urma, memorandumul lui din vara lui 1968.
Aici recunoatem deja trstura dominanta a acestui om: o naivitate
dezarmanta, nscut din propria lui puritate. Memorandumul i-l distribuie pe
fragmente dactilografelor din serviciul lui (altele nu are, alte cai nu cunoate),
imaginndu-i (! El lucrase n instituiile noastre, dar n fond nu lucrase,
plutise!) ca aceste dactilografe cu acces la secretele de stat nu sunt aa de
detepte ca sa ptrund sensul textelor respective i ca, din bucatele, vor
reconstitui ntregul. Dar ele au fost destul de detepte ca s-i duca fiecare
partea ei de copii la serviciul special i acesta citi memorandumul nainte ca
Saharov nsui sa nire exemplarele pe birou, n vederea pregtirii lor pentru
samizdat. Dintre toi oamenii, Saharov corespundea cel putin (si prin nsui
acest fapt, era cel mai hotrt sa fac fata)
Insigna de erou al Uniunii Sovietice. (N.t.) cerinelor unei lupte de unul
singur mpotriva totalitarismului inuman, inchizitorial, apuctor, intratabil! n
ultimul minut, ministrul industriei nucleare a ncercat s-l ntoarc din drum,
s-l opreasc pe Saharov, l-a fcut atent asupra consecinelor. Degeaba.
Asemenea copilului care nu tie sa citeasc tblia cu anunul zona
contaminata, Saharov, la fel de dezarmat, a prsit casta fericita a sniilor i
mbuibailor pentru cea a umiliilor i a ofensailor. Si, ca sa puna vrf la toate.
Tot acolo, cine putea s-o fac daca nu un copil? A depus pe pragul pe care-l
prsea banii de prisos pltii lui de ctre stat pentru nimic o suta
cincizeci de mii de ruble noi hruscioviste, echivalentul a un milion i jumtate
de ruble vechi staliniste.
Atunci cnd Saharov nc ignora lumea care gndete, lumea smizdatului, lumea liberala, i veni n ajutor un istoric tnr i curajos (cu
concluziile lui grandioase dup care ordinea universului s-a tulburat din cauza
caracterului nenorocit al unui om1) cum sa nu te bucuri de a fi gsit un aliat!
Cum sa nu-i resimi influenta! Citii primul memorandum al lui Saharov: ce
reverene, ce plecciuni n fata lui Roi Medvedev. Balonul se ngreuneaz din
cauza obiectelor care atrna de el. Presupun ca ntrzierea lui Saharov n a-i
lua zborul se explica n mare msur prin aceasta influenta a lui Roi Medvedev.

Colaborarea acestuia din urma cu Saharov a pus pe documentele publicate n

comun pecetea ngustimii de orizont; i cnd Saharov s-a smuls din contextul
secetos al marxismului, totul s-a terminat prin intirea unei rachete sol-aer n
spinarea aeronautului*.
M-am ntlnit cu Saharov prima data la 28 august 1968, ndat dup ce
ai notri au ocupat Cehoslovacia i la putin timp dup ieirea
memorandumului sau. La data aceea, el nc se mai afla n situaia de
personalitate arhisecreta i arhiprotejata: nu avea dreptul sa foloseasc
telefonul din cabinele publice (nu poate fi interceptat instantaneu), ci numai pe
cel de la birou i pe cel de-acas; nu putea sa mearg dup bunul sau plac n
case sau n locuri altele dect
1 Aluzie la lucrarea lui Roi Medvedev, Stalinismul. (N.t.) * Desi concluziile
politice ale lui Roi Medvedev se dovedesc totdeauna a fi acelea care convin cel
mai mult regimului sovietic presa occidentala de stnga l va glorifica nc
multa vreme ca pe cel mai mare opozant socialist din tara. (Adnotare din 1978.)
\par 457 l.
Cele care fuseser determinate, verificate i despre care se tia ca el le
frecventeaz; grzile lui de corp cnd l urmau, cnd nu; el nu putea s-o tie
dinainte. De aceea ntlnirea mea cu el a fost extrem de greu de aranjat. Din
fericire s-a gsit o casa n care eu deja fusesem o data i pe unde el avea
obiceiul sa treac. Aa ne-am ntlnit.
De la prima privire i de la primele cuvinte, el produce o impresie
fascinanta: statura nalta, fire total deschisa, zmbet blnd i luminos, voce
cald-guturala i graseiere pronunat cu care apoi te obinuieti. Cu toat
cldura nbuitoare, era ngrijit mbrcat dup moda veche: cravata strnsa
sub un guler scrobit, sacou pe care nu-l va descheia dect n cursul convorbirii
motenire, fara ndoiala, de la familia sa de intelectuali din vechea Moscova.
Ne-am ntreinut patru ore ale acestei seri, deja destul de naintate pentru
mine. Eu n-aveam idei prea clare i nu ma exprimam n modul cel mai
corespunztor, n plus, ne mai i ntrerupea cte cineva, nela-sndu-ne
totdeauna sa fim ntre patru ochi. Era i neobinuitul primei senzaii pe care o
ncercam: iat, atinge n mneca albstrie a acestui sacou este mna care a
dat lumii bomba cu hidrogen!
Fara ndoiala n-am fost suficient de politicos i am insistat inutil n
critica mea, desi nu mi-am dat seama de asta dect ulterior: n-am mulumit, nam felicitat, n-am fcut dect sa critic, sa resping, sa discut memorandumul
lui, si, pe deasupra, fara s-mi fi pregtit argumentaia; vai, nu stiu de ce, numi ddusem seama ca voi avea nevoie de astA. i tocmai n aceste doua ore
consumate cu critica mea tmpita m-a subjugat!
Nu s-a suprat de nimic, desi motive ar fi avut; obiecta fara ndrjire,
explica, zmbea uor descumpnit, dar o data nu s-a suprat, ctui de putinmarca a unui suflet mare i generos, (n privina aceasta, unul dintre
argumentele lui era urmtorul: de ce este el aa de prioritar angajat n a
desclci problemele altora i nu pe ale sale, problemele sovietice? i vine greu
sa cauzeze vreun prejudiciu tarii sale! Nu era logica raionamentului cea care l
fcea sa se ncline n acest sens, era acest sentiment de iubire filiala, l cluzea

acest sentiment de sfiiciune! Pe-atunci eu nu apreciam acest lucru; eram pus

n micare de resortul trecutului meu de ocna i am continuat s-i arat prin ce
pctuiau argumentaia sa i felul lui de a grupa faptele.)
Am evaluat mpreuna posibilitatea de a interveni ntr-un fel oarecare n
legtur cu Cehoslovacia, dar n-am gsit pe cineva capabil pentru o viguroasa
luare de poziie: fara nici o excepie, toate marile nume se eschivau. El a
confirmat ca dintre fizicienii de prim plan nimeni nu va semna.
Am avut impresia ca ntlnirea noastr din ziua aceea le-a scpat
autoritilor si, n ce ma privete, cu prudenta mea obinuit, faptul ca
fcuserm cunotina l-am ascuns multa vreme, nu l-am lsat n nici un fel sa
transpar: o asemenea aliana le-ar fi prut autoritilor foarte periculoasa.
Totui, un an mai trziu, cnd m-am mutat la Rostropovici la Jukovka, am
constatat ca ma aflam la o suta de metri de dacea lui Saharov nc o
coincidenta. Or, de-i sunt vecin, vecin de-mi eti, avem a ne spune povesti. Am
nceput sa ne ntlnim din cnd n cnd. La sfritul lui 1969 i-am dat articolul
meu ca rspuns la memorandumul lui (La revenirea respiraiei i a
contiinei) mereu aceleai critici, dar deja sistematizate i destinate pentru
samizdat (dar nu le-am dat acolo). Saharov, care la data aceea a fost aproape
singurul cititor al acelui articol, l-a citit nu fara amrciune (a recunoscut) i
chiar l-a recitit. Aceasta n-a lsat nici o urma de resentiment n atitudinea lui
fata de mine.
El a avut la rndul lui o perioada de moleeala: sotia lui a bolit mult i a
murit. Nu se mai arata deloc; apoi, duminica, ncepu sa apar mpreuna cu
iubitul sau fiu, care avea atunci vreo doisprezece ani. Vorbeam uneori de
eventuale aciuni comune, dar niciodat nu ajungeam la ceva bine definit.
Chiar pentru zona umiliilor i ofensailor, Saharov era nc prea pur: el
nu bnuia ca, i acolo, pot sa nu fie numai elanuri nobile, numai suflete n
cutarea adevrului, ci i calcule meschine: a-i face un nume, nu pe cale
unanim acceptata a prestrii unui serviciu, nu n fluxul lucrului cu maini i
tractoare, ci prin contactul cu miracolul, prin agarea de acest balon straniu,
enorm, vizibil tuturor, care, fara motor i fara benzina, zboar spre nlime.
Unul dintre oamenii de acest fel, care au luat nlime cu ajutorul unui
balon, a fost V. Cialidze. El ncepu prin a pune n circulaie prin samizdat o
revista juridica arhifastidioasa. Apoi a inventat comitetul pentru aprarea
drepturilor omului, cu participarea obligatorie a lui Saharov, dar cu statute
meteugit alctuite pentru a-i asigura, n snul comitetului, posibilitatea de a
neutraliza orice voin divergenta, n octombrie 1970, Saharov a venit sa ma
consulte n legtur cu acest proiect de comitet, dar n-a adus dect declaraia
de nfiinare; ncolo, despre statut nu se fcea nici o meniune, despre
structura nu se ddea nici o idee. ntr-adevr straniu comitet: s-i consuli pe
canibali (daca ei o sa solicite asta) despre drepturile oamenilor pe care ei se
pregtesc s-i ronie, n schimb, n condiiile n care eram lipsii de drepturi,
se vorbea de caracterul nepartinic ca principiu, ceea ce era totui ceva. Eu nam avut nici o obiecie. Pe 10 decembrie, chiar ziua nmnrii premiilor Nobel,
Saharov a venit din ora cu taxiul, n mare graba, pentru cinci minute, ca sa
afle daca eu accept sa intru n comitet n calitate de membru corespondent. Mi

se spunea ca nu se va cere din partea mea nici o activitate concreta, nici

participarea la edine etc. Hm Am impresia ca eu n-am absolut nici un rost
acolo, dar pe de alta parte cum sa ma eschivez, cum sa nu-i susin? Mi-am
dat acordul de principiu, adic n general cndva Ceea ce nu reueam sa
pricep, era motivul pentru care se grbea el aa de mulT. i Saharov nici el nu
nelegea: el nu era dect curierul naiv. Iat faptele i motivul pentru care
Cialidze l expediase val-vrtej la treizeci de kilometri: la ntoarcerea lui Saharov
se tinu o edin de cinci minute. Ne-au cooptat (pe mine i pe Galici) de
urgenta n comitet; imediat, Cialidze i-a pus la curent cu aceasta pe
corespondenii occidentali, si, fcnd jonciunea cu publicitatea despre
procedura legata de premiul Nobel, a aterizat n presa occidentala o asemenea
tire importanta cum ca laureatul premiului Nobel, n loc sa fie prezent la
Stockholm, a fcut n aceasta zi i la aceasta ora un pas hotrtor, care
marcheaz o cotitura n viaa sa a intrat n comitetul cu pricina si, prin
urmare (dup cum i s-a explicat unui corespondent care nu i-a inut gura), n
viaa scriitorului ncepe o noua perioada importanta; mare tmpenie!
Marea investiie de timp i de efort fcut de Saharov n acest comitet s-a
dovedit ineficienta din cauza controverselor, a investigaiilor i a stipulaiilor
pedante promovate de Cialidze acolo unde ar fi trebuit sa se acioneze. (Aprea
chestiunea deinuilor politici? Trebuie data o definiie a deinutului politic
ca i cnd n URSS lucrul acesta n-ar fi clar! Aprea chestiunea nchisorilor
psihiatrice n care erau internai disidenii? Studiul trebuie extins la tot
domeniul drepturilor bolnavilor mintali, pn la posibilitatea de a-i scuti de
controlul asupra vieii lor sexuale.) Frna rece-rationala, acionat de un
Cialidze aflat n umoare glacial-judecatoreasca, a blocat i a denaturat destule
iniiative ale unui comitet care ar fi putut sa joace un rol mult mai mare n
evoluia societii noastre. (La un moment dat, obosit de ct a aparat drepturile
omului, Cialidze s-a hotrt sa plece dincolo de ocean. Cel mai naiv dintre
oameni vp. Admite ca, daca vrei sa obii o viza pentru strintate (n anii 70) n
vederea tinerii unor conferine despre drepturile omului n URSS, nu poi sa te
lipseti de un acord pus la punct cu KGB, acord care nu se obine dup o
singura ntrevedere i aceasta n ciuda faptului ca eti membru al
comitetului!) Dup ce Igor safarevici a intrat n comitet, putin cte putin
aciunea a trecut pe primul plan, au fost formulate i trimise congreselor
mondiale de psihiatrie importantele mesaje n legtur cu persecuia pe motive
religioase etc. Toate nenumratele intervenii ale lui Saharov n favoarea unor
indivizi persecutai, staionrile lui n fata palatelor de justiie unde de obicei
nu i se ddea voie sa intre, demersurile lui pentru a obine o ordonan de
neurmarire, o graiere, o atenuare a pedepsei, o punere n libertate pe cauiune,
aveau adesea aparenta unei activiti desfurate n numele comitetului, dar,
n realitate, era vorba de aciuni ntreprinse de el pe propria-i rspundere,
pornite din permanentul i tenacele lui zel de a interveni n favoarea celor
persecutai. Acest mod de a apra nu dintr-o data ntreaga omenire sau
ntregul popor, ci pe fiecare individ expus asupririi, societatea noastr (orict
de putin s-ar fi auzit vorbindu-se despre acest lucru la radio, chiar n cel mai
ndeprtat colt de provincie, orict de putin s-ar fi tiut n aceasta privin) l-a

perceput corect ca pe un minunat i salutar proces n desfurare la noi:

cutarea adevrului i iubirea de oameni. Dar, n acelai timp (din cauza
mpotrivirii ndrjite, meschine i a surditii autoritilor), acest procedeu era
epuizant i-i impunea lui Saharov un consum de sntate i de energie
disproporionat de mare fata de rezultate (aproape egale cu zero). Si, pe
deasupra, acest procedeu, n virtutea numrului incalculabil de semnturi ce i
se solicitau savantului, ncepea deja sa se demonetizeze, sa fie ignorat de presa
mondiala, cu att mai mult cu ct semntura respectiva (uneori obinut prin
rugmini, alteori smulsa) era folosita i n cazuri de mai mica gravitate, n
primvara lui 1972 Saharov a scris cel mai ferm dintre documentele sale cu
caracter general (Postfa la memoriul ctre CE, postfaa n care el mergea, cu
ndrzneal, mult dincolo de prima sa Reflecie, unde se spuneau multe
adevruri, neplcute pentru autoriti, despre situaia tarii noastre, i se
propunea statutul unui Consiliu international al experilor). Acest document a
avut o soarta nemeritata, nu s-a bucurat de primirea la care-i ddea dreptul
adevrata lui semnif-catie; probabil din cauza frecventei cu care se abuza de
semntura autorului.
n 1972 am continuat, eu i Saharov, sa ne ntlnim la Jukovka, dar
acest lucru nu ne-a prilejuit angajarea n nite proiecte i aciuni comune, n
mare parte, aceasta venea din faptul ca mprejurrile vieii lui Saharov se
schimbaser, iar eu ma temeam ca informaiile se vor opri n ghemul nclcit
din jurul micrii democratice, n parte, aceasta a fost cauza pentru care a
euat ncercarea de a-l atrage pe Saharov n actiunea-deja nceputa atunci de
pregtire a culegerii Voci din strfunduri. (Dintre toate aciunile mele personale
nu mi-amintesc de vreuna despre care, n toi aceti ani, sa fi putut vorbi, altfel
dect pe ascuns, nainte de declanarea ei; toat eficienta lor nu se trgea dect
din faptul ca erau pregtite n secret i declanate intempestiv. Chiar cnd era
vorba pur i simplu sa merg la ora pentru o zi, nu vorbeam nici sub tavan, nici
la telefon, ci numai prin aluzii sau prin formule dinainte convenite, pentru ca
KGB sa nu aib rgazul sa descind la brlogul meu, cum s-a ntmplat la
Rojdestvo, i s-mi rveasc totul.) ntr-o oarecare msur nsa proiectul
acesta nu-l entuziasma pe Saharov.
Astfel am fost condamnai sa mergem fiecare pe drumul lui i cnd ne
ntlneam nu fceam dect un schimb de nouti i aprecieri asupra unor
evenimente deja consumate. De altfel, el venea din ce n ce mai rar.
n iarna 1972-1973 au nceput sa sufere i relaiile lui A. D. Cu micarea
democratica (din care, de altfel, o jumtate plecase deja n strintate):
micarea chiar a ntocmit o scrisoare adresndu-i reprouri. Si, pe
deasupra, obinuita hruiala mpotriva lui Saharov s-a nteit i prin
contribuia unor persoane suspuse potrivit crora acesta ar fi fost vinovat de
moartea lui Petrovski, rectorul Universitii din Moscova.1 aa cum se ntmpla
uneori cu cauzele i cu carierele cele mai strlucite, un concurs de mprejurri,
unde meschinria mergea pn la mrvie, umbrea o mare existenta, o
personalitate de excepie. La suma tuturor acestor josnice insinuri se adauga
i dezndejdea generala care acum, dup Saharov, preves-

1 n a sa Conversaie la procuratura, Saharov declara ca Petrovski i

promisese revelaii asupra afacerii S. Gluzman, psihiatru evreu arestat la Kiev
la 12 mai 1972, pentru faptul de a fi stabilit ca Grigorenko era sntos din
punct de vedere mintal. Se insinueaz ca Petrovski s-ar fi speriat i s-ar fi
sinucis. (N.t.) tea un viitor sumbru pentru tara noastr: n-o sa ne reueasc
niciodat nimic i toat activitatea noastr n-avea sens dect ca expresie a unei
nevoi de moralitate. (A-i face o obiecie de fond eram incapabil, pentru ca, n
ciuda oricrei logici de cnd ma stiu, pur i simplu n-am cunoscut o asemenea
dezndejde, ci, dimpotriv, am nutrit un fel de credina prosteasca n victorie.)
n primvara lui 1973, Saharovii m-au vizitat la Jukovka pentru ultima data.
Erau cu moralul la pmnt i n aceasta situaie mi-au i mprtit planurile
lor: copiii Elenei G. Bonner (sotia lui Saharov) erau invitai s-i fac studiile
ntr-o universitate americana. Lui A. D. nsui i va sosi n curnd invitaia de a
tine prelegeri ntr-o alta universitate americana i vor ncerca sa plece.
Acum, ca ntotdeauna, se punea n fata lui A. D. Aceeai alegere fatala
care ne traversa pe toi, aceeai alegere ntre soluii divergente. Aceasta nu era
rspntia cu libertatea pentru el de a decide pe ce drum sa mearg, ci furca
prinzndu-i gtul ntre coarnele ei.
Adoptase o poza noua: nu se mai inea drept i seme n scaun, ca atunci
cnd ne-am cunoscut, cnd, cu un zmbet bun i vioi, pea n domeniul
necunoscut al relaiilor sociale, ci edea prbuit n speteaza, cu capul deja
puternic afectat de calviie, tasat n bust, ceea ce-i punea n valoare umerii.
ntre timp, eu plecnd de la Rostropovici, n-am mai fost vecin cu Saharov
i nu ne-am mai vzut pn la aceasta lupta inopinata din august-septembrie,
lupta n care am intrat fiecare pe cont propriu, n interviurile lui virulente din
luna august rsuna ntruna motivul distructiv al plecrii. Aflam ca i-ar face
placere sa mearg la Princeton. Pe 4 septembrie, presa occidentala conchide ca
Sol-jenitn i Saharov i-au declarat intenia ferma de a rmne n tara, orice
s-ar ntmpla. Pe 5 septembrie, Cialidze din New York: el a vorbit la telefon cu
Saharov; acesta studiaz posibilitatea de a da curs invitaiei primite de la
Universitatea din Princeton. Pe 6 septembrie, Saharov n persoana confirma
aceasta tire. Pe 12 septembrie (la televiziunea germana), Saharov se teme ca
nu va fi lsat sa revin n tara. Pe 15 septembrie (revista Spiegel): n principiu
sunt gata sa ocup o catedra la Princeton. (si presa occidentala: Saharov este
gata sa prseasc URSS. Aceasta este o noua sfidare [?] la adresa guvernului
sovietic!)
Laitmotivul emigrrii este inevitabil ntr-o tara unde opinia publica a
pierdut totdeauna toate btliile. Pentru aceasta slbiciune nu trebuie fcut
cuiva vreun repro, i cu att mai mult n-o sa fac eu un asemenea gest, dup
ce am descris n capitolul precedent i propriile mele ezitri. Dar exista
persoane fara relevanta publica -si fara relevanta publica sunt toate deciziile
lor. Exista persoane care au luat n mod public o poziie prea vizibila, prea grea
de semnificaie i deciziile acestor persoane nu pot fi fara relevanta publica
dect n perioadele calme; ntr-o perioada n care atenia opiniei publice este
ncordata, aceste persoane nu beneficiaz de asemenea drepturi. Or, aceasta
este legea pe care a nclcat-o Andrei Dmitrievici; cnd, uneori, o respecta,

cnd o nclca i lucrul cel mai suprtor este ca o nclca nu n numele

propriilor sale convingeri (a fugi de rspundere, a neglija destinul poporului rus
asemenea pcate n-a svrit niciodat!) o nclca cednd voinei celor
apropiai, cednd influentelor.
Eforturile pe care Saharov le depunea de multa vreme pentru a susine
dreptul de a emigra din URSS, acest drept la emigrare pe care, practic, el l
plasa deasupra tuturor celorlalte probleme, erau, probabil susinute ntr-o
msur apreciabila de aceeai voin. i aceasta este abaterea putin
remarcata de observatorii luptei, dar care, de fapt, ne-a dezorganizat lupta, nea lipsit de principalul succes pe care a comis-o A. D. La jumtatea lui
septembrie, la o zi sau doua dup desfiinarea bruiajului, atunci cnd noi
avansam aproape n virtutea ineriei. Un grup de circa nouzeci de evrei a
trimis o scrisoare Congresului american. Pledndpro domo, ei cereau
Congresului sa nu-i acorde clauza comerciala a naiunii celei mai favorizate
Uniunii Sovietice, atta timp ct aceasta nu va permite emigrarea evreilor.
Strini de aceasta tara i fara alta dorin dect aceea de a o prsi, aceti
nouzeci puteau sa nu se gndeasc la celelalte elemente ale conjuncturii. Dar,
pentru a da greutate mesajului lor, s-au adresat lui Saharov rugndu-l sa
semneze acelai text, dar separat, n numele lui; se mpmntenise deja tradiia
ca la Saharov te poi duce cu aa ceva i n-o sa te refuze. Si, ntr-ade-var, prin
tradiie i prin nclinaie pentru aceasta problema, Saharov le-a dat semntura
la doua sau trei zile dup depunerea amendamentului Willbur Mills! Fara a
se gndi ca el sprgea frontul, ca ceda poziii deja cucerite, ca reducea
amendamentul Mills la amendamentul Jackson1, ca ddea drepturile
universale ale omului n Amendamentul Jackson fcea o legtur ntre a acorda
URSS clauza comerciala a naiunii celei mai favorizate i a asigura cetenilor
sovietici dreptul schimbul exclusiv al libertii de a emigrA. i scrisoarea celor
nouzeci de evrei a fost data imediat uitrii, a trecut neobservata, n timp ce
scrisoarea lui Saharov a aprut cu caractere mari n Washington Post, pe 18
septembriE. i Congresul reveni la amendamentul Jack-son Daca noi nu
cerem dect dreptul de a emigra, de ce ar trebui Senatul american sa se
preocupe de a obine mai mult?
Aceasta cotitura n desfurarea luptei, aceasta ovire a coloanei vecine
a trecut neobservata pentru cei care nu triau n ritmul i n atmosfera
evenimentelor. Dar pe mine m-a secat la inima. Pe 16 septembrie, de undeva de
la periferie, i-am adresat lui A. D. O scrisoare [34] pe aceasta tema: a fost al
doilea i ultimul contact al coloanelor noastre n aceasta lupta inopinata.
n noiembrie, Saharov a fcut anticamera zile-n sir la biroul de cercetri
penale unde era interogata sotia sa i la 29 noiembrie am auzit la radio:
Saharov a depus cerere pentru a pleca la Princeton. i Daily Mail a exprimat
sentimentul general: Rezistenta pe care un mic grup de persoane o opunea
unui stat totalitar prea a tine de domeniul miracolului. E trista constatarea ca
miracolul nu s-a produs. Din nou tirania a ctigat victoria.
Totui, chiar la Moscova, o data cu desfiinarea bruiajului, colarii au
nceput sa stea cu urechile lipite de aparatele de radio, ca sa urmreasc
valurile btliei noastre, n nu stiu care scoala, un elev de a opta a ntrempt-o

pe profesoara de istorie: Daca dumneavoastr vorbii aa (ca la ziar) despre

Saharov, atunci noi nu putem sa nvm nimic folositor de la dumneavoastr.
si imediat clasa a nceput sa fluiere, sa miaune, fcnd imposibila tinerea
leciei; a trimis vorba n acest sens i la cele doua clase paralele, unde nici
acolo nu s-a mai putut tine leciA. i acum trebuie sa afle cu toii ca Saharov i
abandoneaz? Din provincie vin scrisori, suna telefoanele: Transmitei-i lui
Saharov sa nu plece pentru nimic n lume!
La l decembrie ne-au vizitat Saharovii. Sotia lui era suferinda, epuizata
de interogatorii: n doua sptmni or sa ma nchid, biatul meu este
candidat la Potma, pe ginere ntr-o luna l deporteaz ca parazit, fica-mea este
fara serviciu. -JDar cu toate acestea, de a emigra liber. W. Mills cerea
respectarea Conveniei Drepturilor Omului n ansamblul ei. (N.t.) trebuie sa ne
mai gndim! obiecteaz prudent Saharov. Nu, tu sa te mai gndeti! n ce
ne privete, ateptam ca peste o luna sa apar Arhipelagul si, n acelai timp,
sa ne luam n primire soarta pe care deja o acceptasem fara rezerve. AicI. i la
aceasta ncercam noi s-i ctigm.
A. D. Se nroete pn la tmple sub povara insuportabila a problemei
sale, se adncete n gnduri, iar cu trupul se afunda acum i mai adnc n
fotoliul tare; capul pare a i se ascunde ntre umeri. Se poate crede ca niciodat
mprejurrile vieii lui nu s-au mbinat mai rau ca acum, caci chiar i
excluderea din casta lui o suportase cu senintate, n realitate, nc n-a depus
cerere de viza, dar, conform rnduielilor sovietice curente, a cerut o
caracterizare de la institutul sau de pe lng Academie. El! n septembrie,
arbitru al guvernelor europene, victorios asupra celui mai redutabil dintre
acestea, iata-l acum solicitnd pentru el, la ghieul cel mai de jos, o
caracterizare din partea celor pe care-i nvinsese att de categoric!
Dar eu m-a ntoarce imediat; tot ce doresc este s-i ajut pe ei (copiii
sotiei sale) sa plece Eu n-am intenia sa plec Dar nu vi se va mai da voie
sa revenii n tara, Andrei Dmitrievici! Pai cum sa nu-mi dea voie, daca eu
vin drept la frontiera? (E sincer cnd spune ca nu nelege cum.)
Acest proiect i-a cunat deja multe necazuri, dar el nici gnd nu are sa
plece. Pe lng faptul ca nu-l vor lsa sa plece, eu cred ca el nsui, n ultimul
minut, va ovi, nu-i va lua viza. Eu i el parca nici n-am mai fi persoane, ci
concepte geografice; aa de tare suntem pironii de glia tarii noastre nct parca
nu mai avem facultatea de a ne deplasa fizic pe suprafaa ei, afara doar de
aceea de a cobor civa metri sub pmnt.
Toat lupta care a trecut m-a ajutat, se vede acest lucru acum, sa ocup o
poziie, avantajoasa din punct de vedere att defensiv ct i ofensiv, n vederea
urmtoarei, celei mai importante batalii, n scnteierea catilor i zngnitul
sbiilor, i disting deja nceputul; ceva s-ar putea anticipa nc de pe-acum, da,
este deja vorba de un plan de operaiuni n vederea repartizrii forelor.
Si ei, inamicii, au nvat ei ceva din aceasta lupta inopinata? Dup cum
au nceput-o, se pare ca nu. Orgoliul lor de nvingtori cum putini a vzut
universul i ameete, le ia ochii, Ie ia simul msurii. Ei amenina ca din casa
scandalul l vor aduce n strada, c-i vor bate copiii nu la ei n odaie, ci la
drum, pe marginea san-tului, ca vor intenta n strintate procese contra

Arhipelagului. O mai mare prostie nu se putea imagina; nfumurarea, numai

ea, i-a adus n halul acesta. Dar sa ne punem n locul lor: ce altceva ar putea
sa fac?
Au nceput din nou s-mi parvin scrisori anonime: n moarte ai s-i
gseti linitea! n curnd! La consftuiri cu funcionarii superiori, n cerc
restrns, mai zilele trecute, n decembrie, s-au auzit cuvinte ca acestea: Pe
Soljenin n-o s-l lsm multa vreme sa umble de colo pn colo.
Aud cum dragonul i ascute dintii frecndu-i cu piatra. Ah, ce setos este
de sngele meu! Dar spunei-mi, ticloilor: gnditu-v-ati vreodat ce greu o sa
va cada la stomac moartea mea? Nu va invidiez.
Anotimpul i starea sufleteasca n care, n primvara lui 1967, mi
terminam textul principal al acestei cri au multe elemente comune cu
conjunctura n care termin acuma, poate pentru totdeauna, cartea de fata;
trebuie nsa i sa tii sa te opreti, caci, orict de sprinten i-ar fi condeiul, cu el
nu poi trece n revista chiar toate etapele unei vieI. i atunci, ca i acum, mi
desclceam firele memoriei, ca sa fie mai uor nainte de a lovi, nainte de a
ataca. Atunci totul prea, i chiar era, mai nfricotor: era mai slaba poziia,
mai mica ncrederea n forele proprii, n prezent vor fi lovituri cu duiumul de
ambele parti, dar i eu ma tin mult mai bine si, pentru prima data, plec la lupta
punndu-mi n valoare toat statura i toat vocea.
Biografia mea destinata culegerii editate de comitetul Nobel am terminato cu aceasta aluzie: daca nici evenimentele n care am fost implicai nu le
putem aproape niciodat evalua i nelege imediat, la cald, cu att mai
imprevizibil i mai deconcertant se dovedete a fi mersul evenimentelor viitoare.
Pentru propria mea via, un mare moment l reprezint acea confruntare
pentru care, poate, am i trit. (Dar cnd larma acestor lupte s-ar potoli, ce s-ar
ntmpla? Sa petreci ani de zile ntr-un fund de provincie, printre cmpii, sub
cerul lor, printre pduri i cai i apoi sa scrii pe ndelete un roman)
Dar pentru ei? N-a venit n sfrit timpul ca Rusia sa nceap a se trezi?
Nu este aceasta clipa, nit din prezicerile fantomelor din peteri, clipa cina
pdurea de la Birnam1 se va pune n micare!
1 Aluzie la prezicerea fcut de vrjitoare lui Macbeth n drama lui
Shake-speare: el, Macbeth, nu va fi nvins dect atunci cnd pdurea de la
Birnam va veni la Dunsinane. (N.t.)
Probabil exista, i de data aceasta, erori n previziunile i calculele mele.
Multe lucruri, chiar apropiate, nc mi scap; Mna Celui Prea-nalt ma va
corecta nc n multe lucruri. Dar aceasta nu ma mhnete. Aceasta ma i
bucura, aceasta ma i ntrete n credina ca nu concep i nu conduc eu totul,
ca eu nu sunt dect o sabie bine ascuit atmnd deasupra forei impure, o
sabie vrjit, capabila s-o taie n buci i s-o mprtie n cele patru vnturi.
Ajut-m, Doamne, sa nu ma frng lovind! Sa nu alunec din mna Ta!
Decembrie 1973 Peredelkino

SFRIT