V.1.

1 PRIMUL PREMOLAR
SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
Primii premolari superiori ocupă pozițiile 4 pe cele două hemiarcade maxilare fiind vecini cu
caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre distal. În conformitate cu sistemul
internațional de notare codurile acestor dinți sunt următoarele:
1.4‐pentru primul premolar superior drept
2.4‐pentru primul premolar superior stâng.

Cronologie:
Debutul calcificării 11/2- 13/4 ani
Finalizarea formării smalţului 5 – 6 ani
Erupţia 10 – 11 ani
Formarea completă a rădăcinii 12 - 13 ani

Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori:

lungimea totală 22,6 mm

înălţimea coronară 8 – 8,5 mm

lungimea rădăcinii:
vestibulare 14 mm
palatinale 13,9 mm
diametrul coronar M-D 7 mm

diametrul coronar V-O 9 mm

Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinți este de 2 (unul V şi unul P), fiecare din aceşti
doi lobi de creştere având la rândul lor câte 3 lobuli de dezvoltare.

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:

Premolarii primi superiori sunt primii dinți din grupul dinților laterali şi fac parte din aşa
zisul grup al dinților “bicuspidați” (grupul premolarilor). Aceştia sunt considerați ca fiind dinții de
tranziție de la dinții frontali la molari.
Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică, iar pe secțiune arată
ca un dreptunghi cu colțurile uşor rotunjite şi turtit în sens M‐D. Prezintă 4 fețe laterale (V, P,
M, D) şi o față ocluzală.
I. FAȚA VESTIBULARĂ:
Seamănă cu fața vestibulară a caninului dar este mai mică şi mai rotunjită.
1. Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mare decât cel M‐D.
înălțime: 8‐8,2 mm
lățime: 7 mm
dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele sensuri (cervico‐
incizal şi M‐D).

Fața VESTIBULARĂ a primului Fața VESTIBULARĂ a primului

premolar superior drept 1.4 premolar superior (dinte natural extras).
2. Contur: este format din cele două margini aproximale (M şi D), o margine cervicală şi o
margine ocluzală. Forma este pentagonală, asemănătoare cu cea de la fața vestibulară a caninului.
a) marginile aproximale (M şi D): ‐ sunt verticale, uşor convergente spre colet.
b)marginea cervicală (linia coletului): are forma unui semicerc cu concavitatea spre ocluzal. Este
mai puțin concavă decât la canin.
c)marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul mezial şi unul distal).
Segmentul mezial este mai lung decât cel distal. Uneori segmentul mezial poate să prezinte o
ușoară concavitate. Împreună, cele două segmente formează un “V” mai deschis şi mai
rotunjit decât cel de la cuspidul caninului. Vârful cuspidului este ascuțit și ușor deplasat spre distal
față de axul coronar.
3. Relieful:
este convex în ambele sensuri.
convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.
în jumătatea ocluzală a feței vestibulare sunt prezente două depresiuni verticale care
delimitează cei 3 lobi de creştere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai
mare, urmează cel distal iar cel mezial este cel mai mic. Aceste depresiuni sunt vizibile la
peste 50% din cazuri. În multe cazuri ele sunt mai șterse și, prin urmare, mai dificil de
observat.

II. FAȚA PALATINALĂ:

1. Dimensiuni:
sunt mai reduse decât cele ale feței vestibulare ca urmare a îngustării coroanei spre
palatinal.
înălțimea =7 mm
lățimea =6 mm
 Fața PALATINALĂ a primului premolar Fața PALATINALĂ a primului premolar
superior drept 1.4 superior (dinte natural extras)
2. Contur:
prezintă aceleaşi margini ca şi fața vestibulară dar au dimensiuni mai reduse.
a)marginea ocluzală: are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel de pe fața
vestibulară. Cele două segmente formează un unghi de aproximativ 90 grd.
3. Relieful:
are o dublă convexitate care atinge maximum la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 mezială.
începând cu 1/3 mijlocie această față este înclinată oblic spre V în sens cervico‐ ocluzal.
vârful cuspidului palatinal este deplasat spre mezial față de axul central al feței.
cuspidul are o formă rotunjită fără elemente de relief prezente pe suprafața lui
palatinală.

FEȚELE APROXIMALE (MEZIALĂ ŞI DISTALĂ):

Datorită faptului că acest dinte este turtit în sens M‐D, aceste două fețe sunt cele mai mari.
Ele sunt uşor convergente spre palatinal.

I. FAȚA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni: diametrul cervico‐incizal este mai mic decât cel V‐P (o caracteristică pe care o vom
reîntâlni la toți dinții laterali).
înălțimea 7,5 mm
lățimea 9 mm
2.Conturul: este format de patru margini: cervicală, ocluzală, palatinală şi vestibulară. Aceste
margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a) marginea cervicală: reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei linii curbe cu
convexitatea spre ocluzal.
b) marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui “V” larg deschis
cu deschiderea spre ocluzal. La majoritatea primilor premolari superiori, creasta
marginală mezială (care formează latura ocluzală a feței meziale) este traversată de un
șanț de dezvoltare.
c) marginea vestibulară: linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală
d) marginea palatinală: linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie. Este mai scurtă
decât marginea vestibulară.
 Fața MEZIALĂ a primului premolar superior Fața MEZIALĂ a primului premolar superior
drept 1.4 (dinte natural extras)

3. Relieful:
În 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există şi punctul de contact
cu dintele vecin.
În 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adânceşte mai mult chiar la colet şi se
continuă în şanțul interradicular.
Zona de conctact aproximală este plasată în 1/3 ocluzală și deplasată spre vestibular față de
axul central al feței.
Vârfurile celor doi cuspizi sunt plasate în interioriul conturului rădăcinii. Cuspidul
palatinal este mai scurt și mai turtit decât cel vestibular.

II. FAȚA DISTALĂ:

 Fața DISTALĂ a primului premolar superior Fața DISTALĂ a primului premolar superior
drept 1.4 (dinte natural extras)

1.Dimensiuni: mai mici decât ale feței meziale

2.Contur: asemănător cu cel al feței meziale 3.Relief:
este mai convex decât cel al feței meziale.
Aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la fața
mezială.
Cele 2/3 cervicale ale feței distale sunt mai netede și nu prezintă o depresiune atât de
accentuată ca la fața mezială.
Creasta marginală distală este plasată și ea mult mai spre cervical, comparativ cu cea de pe
fața mezială.

III. FAȚA OCLUZALĂ:

1. Dimensiuni: dimensiunea M‐D este mai mică decât cea V‐P.
diametrul maxim este în sens V‐P: 9 mm
diametrul minim este în sens M‐D : 7 mm
2. Contur: este format de patru margini: M, P, V şi D.

Fața OCLUZALĂ a primului premolar Fața OCLUZALĂ a primului premolar

superior drept 1.4 superior (dinte natural extras)
a)marginea vestibulară: are o formă convexă cu două depresiuni ce corespund celor două şanțuri
de pe fața vestibulară care separă cei 3 lobi de creştere.
b) marginea palatinală: formă de semicerc. Este mai mică decât marginea vestibulară.
c) marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate.
d)marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal
3. Relieful: este format din următoarele elemente:
2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanț intercuspidian, 2 creste de smalț marginale, 2 creste de smalț
esențiale, 2 creste de smalț sagitale (ale cuspizilor V şi P).
a)cuspidul vestibular: este mai voluminos şi mai
proeminent decât cel palatinal. Prezintă o creastă ocluzală
sagitală situată la 1 mm de marginea vestibulară, spre deosebire
de creasta sagitală a cuspidului palatinal care este la 1,5‐2 mm
de marginea palatinală.
b)crestele esentiale: se mai numesc şi creste axiale. Au o
extremitate pe vârful cuspidului (mai evidentă) şi una în
sanțul intercuspidian (mai ştearsă). Crestele ambelor cuspizi au
aspectul unor segmente convexe mai apropiate de marginea
mezială. Ele separă jumătatea ocluzală a cuspidului în 2
versante: unul M (mai mic) şi unul D (mai mare). Paralel cu
crestele esențiale există şi alte creste mai mici numite creste
Relieful feței OCLUALE a primului accesorii (creste de descărcare sau secundare).
premolar superior drept 1.4
c)şanțul intercuspidian: are forma unei linii drepte cu orientare M‐D. Este mai aproape de
marginea P a feței ocluzale.
d)fosetele: sunt situate la extremitățile şanțului intercuspidian şi au o formă
triunghiulară. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.
e)crestele marginale (aproximale): delimitează la exterior fosetele marginale. Ele se unesc
cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând, astfel, depresiunea feței ocluzale.
C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE:
Pot apărea mai multe variante:
1. Cel mai frecvent două rădăcini: una vestibulară (mai lungă şi mai voluminoasă) şi una
palatinală (mai redusă ca dimensiuni). Cele două rădăcini sunt separate de la nivelul coletului
sau din 1/3 cervicală, iar direcția lor poate fi paralelă sau divergentă spre
apex.
 2. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală. Prezintă două canale
radiculare.
3. Rădăcină unică
4. Foarte rar pot apărea trei rădăcini (2 vestibular şi una palatinal).

Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală

VARIANTA CU DOUĂ RĂDĂCINI SEPARATE LATRECEREADINTRE 1/3 CERVICALĂ ȘI 1/3
MIJLOCIE

Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală

VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE ÎN 1/3 CERVICALĂ ȘI MIJLOCIE
Dinspre vestibular: este vizibilă rădăcina vestibulară care se aseamănă cu cea a caninului.
Este conică și convexă.
Marginile aproximale converg spre un apex care poate fi mai mult sau mai puțin
accentuat.
Dinspre palatinal: sunt vizibile ambele apexuri de la cele două rădăcini. Ansamblul
suprafeței palatinale radiculare este convex.
Dinspre mezial: concavitatea coronară vizibilă la examenul feței meziale este de asemenea
reperabilă la nivelul prelungirii sale radiculare.
Dinspre mezial cele două rădăcini sunt vizibile.
În 1/3 cervicală şi mediană sunt unite , formând un corp comun, care se bifurcă în 1/3
apicală. Această bifurcație poate fi situată mai sus sau mai jos dar pe porțiunea
comună există un şanț profund. Acest şanț este situat în continuarea concavității meziale
şi a şanțului marginal mezial.
 Fața mezială apare împărțită în două jumătăți ( V şi P).
Dinspre distal prezintă un şanț interradicular mai puțin pronunțat decât cel de pe fața
mezială.

Fața vestibulară Fața palatinală Fața mezială Fața distală

Radiografie din normă vestibulară Radiografie din normă aproximală

VARIANTA CU CELE DOUĂ RĂDĂCINI UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR (rădăcină bifidă)

Fața palatinală Fața distală Fața mezială Fața vestibulară

PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR‐varianta cu 3 rădăcini (2 vestibulare)

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR:

CAMERA PULPARĂ
Are dimensiuni relativ mari
Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi palatinal.
CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau dublu în funcție de tipul
rădăcinii
SECȚIUNE VESTIBULO‐PALATINALĂ

Coarnele pulpare sunt prezente și se prelungesc până sub

cuspizi, cel mai mare corn fiind cel vestibular ca urmare a
faptului că și la nivel exterior cuspidul vestibular este cel
mai bine dezvoltat.
Cornul pulpar are uneori un aspect ”decapitat” în
cazul dinților la care cuspizii au un anumit nivel de
atriție.
Podeaua camerei pulpare este situată sub nivelul liniei
cervicale.
Cu cât nivelul de separare al celor două rădăcini este
mai redus, cu atât dimensiunile camerei pulpare sunt mai
mari în sens ocluzo‐apical.
Radiografie din incidență La dinții la care cele două rădăcini sunt separate încă de la
aproximală la un premolar prim nivel cervical este întâlnită camera pulpară cu cele mai
superior cu două rădăcini reduse dimensiuni cervico‐ocluzale.
divergente din 1/3 mijlocie Forma camerei pulpare (exceptând coarnele pulpare)
este în general pătrată sau dreptunghiulară.
De cele mai multe ori canalul radicular se termină la vârful rădăcinii sau ușor deviat spre
vestibular sau palatinal.

SECȚIUNEAMEZIO – DISTALĂ
Coarnele pulpare par a fi retezate la examinarea dinspre aproximal, iar camera pulpară
nu poate fi diferențiată (ca formă) de canalul radicular.
Camera pulpară se îngustează ușor dinspre ocluzal spre
apical. Dacă sunt prezente două canale radiculare (cel mai
frecvent) radioopacitatea va crește în jumătatea apicală a
dintelui datorită creșterii cantității de dentină și os
alveolar și reducerii volumului canalului radicular (care
este radiotransparent).

Foramenul apical pare să fie localizat la vârful rădăcinii în

majoritatea cazurilor, dar există și localizări spre M sau D.

Radiografie din incidență

vestibulară la un premolar prim
superior cu două rădăcini
divergente din 1/3 mijlocie
SECȚIUNEA TRANSVERSALĂ CERVICALĂ
Secțiunea transversală la nivel cervical evidențiază o formă reniformă a conturului
spațiului pulpar.
Existența unui șanț de dezvoltare pe suprafața radiculară mezială conferă secțiunii acea
indentație specifică.
Camera pulpară poate și ea să prezinte o constricție corespunzătoare acestui șanț de
dezvoltare, sau poate să urmeze forma generală exterioară a dintelui.
Uneori pot fi prezente două canale radiculare într‐o rădăcină, ceea ce duce la
prezența pe scțiune transversală a trei canale radiculare separate.

ASPECTUL PE SECȚIUNETRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ

RĂDĂCINI UNITE PE TOATĂ LUNGIMEA LOR

Deschiderea camerei pulpare. Sunt La 5 mm de apex La 4 mm de apex

vizibile cele două orificii de intrare
în cele două canale radiculare

La 3 mm de apex La 2mm de apex La 1 mm de apex

 Apexul

ASPECTUL PE SECȚIUNETRANSVERSALĂ AL UNUI PREMOLAR PRIM SUPERIOR CU CELE DOUĂ

RĂDĂCINI SEPARATE ÎN 1/3 APICALĂ

Deschiderea camerei pulpare. Se La 5 mm de apex La 3 mm de apex

observă cele două orificii de
intrare în cele două canale
radiculare.

La 2 mm de apex La 1 mm de apex apexul

 Imaginea radiologică a obturației
radiculare care evidențiază morfologia
canalelor radiculare.

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIȚIONARE A PRIMULUI PREMOLAR SUPERIOR

1. FAȚA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU CEA A CANINULUI (FORMĂ PENTAGONALĂ
CU PREZENȚA “V”‐ULUI INCIZAL)
2. FAȚA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE FEȚELE APROXIMALE ALE DINȚILOR
LATERALI.
3. FAȚA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL
PALATINAL)
4. ŞANȚUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU ORIENTARE MEZIO‐DISTALĂ ŞI POZIȚIONAT
MAI APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL.
5. CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ)
SAU O RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIO‐DISTAL. ESTE SINGURUL PREMOLAR
CARE POATE PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI.

PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT 1.4

 Fața vestibulară

Fața mezială Vedere incizală Fața distală

Fața palatinală