PRINCIPIILE TERAPIEI

FUNCTIONALE.
REEDUCAREA FUNCTIONALA
Tema 6
Galusca Adelina
S1803
 Functiile aparatului dento-maxilar.
Particularitati in functie de varsta
– fonatie
– sectionarea alimentelor
– masticatie
– stimulare gustativa
– deglutitie
– mimica
 Respiratie orala. Etiologie
 poate fi determinată
de unele obstrucţii în
teritoriul O.R.L.
(vegetaţii adenoide,
deviaţii de sept nazal,
polipi nazali,
amigdale hipertrofice
etc.)
 Mecanismul influentei asupra dezvoltarii
Aparatului dento-maxilar
 În timpul respiraţiei bucale, mandibula se coboară
împreună cu limba, iar capul se află într-un grad
anumit de extensie. La păstrarea acestor poziţii
induse, ca rezultat se măreşte înălţimea facială şi va
avea loc o extruzie a grupului lateral de dinţi,
mandibula se va roti inferio-posterior formînd, ocluzia
deschisă, iar presiunea mărită ca rezultat al tensiunii
jugale, poate produce constricţia maxilarului superior.
Indivizii cu modelul de respiraţie bucală au fost
descrişi clasic, ca posedînd maxila îngustă în formă de
„V“ cu bolta palatină înaltă, din cauza poziţiei joase a
limbii prezentă în timpul respiraţiei bucale.
 Aspect exobucal
 Facies adenoidian leptoprosop,
 Facies retrognatic,
 Bascularea posterioară a coloanei cervicale,
 Coborârea hioidului,
 Profilul convex,
 Tegumente palide,
 Pomeți șterși,
 Narine strâmte (microrinie),orientate în sus,
 Buze uscate, fisurate, hipotone, răsfrânte,
 Fanta labială deschisă, lăsând să se vadă
incisivii superiori, care pot fi cariați la colet
datorită autocurățirii deficitare, gingivite,
 În timp pot să apară tulburări de irigație
cerebrală
 Reeducarea functionala
 Este o metoda ce se
bazeaza pe inlaturarea
vechilor reflexe ce
provocau dezechilibre
functionale si
formarea de noi
reflexe, care sa asigure
un echilibru de
presiune pe arcade si
dinti in timpul
contractiei muschilor
 Reeducare functionala
 Avantaje:  Metode:
 unul din cele mai accesibile  Miogimnastica prin
şi efective tipuri de
tratament, exercitii
 Prevede posibilitatea de voluntare(antrenamen
acolabora cu alti specialisti, t voluntar)
ex. ORL.  Asociatia diferitor
 Asocierea reeducării
funcţionale la tratamentul
aparate ortodontice
cu aparate ortodontice functionale.
scurtează durata
tratamentului şi micşorează
pericolul recidivelor
Reeducarea functionala in respiratia orala

 Urmareste realizarea unui echilibru labio-

lingual;
 Se lealizeaza prin exercitii de respiratii,
urmarindu-se succesiunea miscarilor de
dilatare a narinelor, inchiderea fantei labiale si
propulsia mandibulei.
 Se va colabora cu medicul ORL.
 Se vor inlatura cauzele ce au determinat o
respiratie bucala.
 Exercitiu
 Copilul se ridica pe
varful picioarelor ,
indeparteaza bratele
oblic pe langa corp si
face extensia capului,
insipand profund pe
nas, pentru expir copilul
isi flecteaza coapsele pe
gamba, ghemuindu-se si
evacuiaza complet aerul
din plamani, deschizand
gura complet.
 Reeducarea functionala a fonatiei
 Se aseaza copilul pe un
scaun inalt, cu picioarele
sustinute pe bara
scaunului, in pozitie drapta
cu genunchii stransi, in fata
oglinzii mari, cu oglinda
mica in mana.
 Fixeaza bine varful limbii
pe palatul dur in dreptul
rugilor palatine si inghite,
concentrand fortele
linguale.
 Acesta se palpeaza submentonier, dand senzatia de
piston,
 Gennchii se desfac lent lateral odata cu deschiderea
gurii.
 Se pronunta dtln cu varful limbii fixat pe bolta
palatina.
 Umfla buza superioara cu aer si retine din activitate
pe cea inferioara.Apoi intinde buzele in effort
maxim, terapetul tinand contraforta cu ambele
maini.
 Pacientul strange dintii si rosteste sssss.
 Reeducarea masticatiei lenese
 Importanta:  Copii vor fi obisnuiti
 Stabilirea rapoartelor sa mestece bine
intre arcade alimentele,
 Armonia dentara
 Alimentele trebuie sa
aiba o consistenta
 Stereotipul de
adecvata, de la 6 luni
masticatie
alimentatia se va
diversifica.
 Se vor efecta miscarie
de toate tipurile in
special de lateralitate.
 Miogimnastica musculaturii periorale
 Cele mai bune rezultate se obtin in prima perioada de
crestere, dupa 4 ani.
 Antrenamentul propulsorilor mandibulei in retrognatie cu
ocluzie distalizata
 Anttrenamentul ridicatorilor mandibulei in hipotonie
musculara generalizata
 Antrenamentul pterigoidienilor externi unilateral
 Antrenamentul orbicularilor buzelor in inocluzie labiala
prin hipotonie
 Antrenamentul orbicularului buzelor in buza scurtata
 Ant. Asociat al muschilor, obrazului si orbicularului in
hipotonie labio-jugala.
 Fortele exercitate de musculatura
periorala si influnta asupra A D-M
 forţele musculare
 presiunea exercitată de buze, obraji, limbă. Aceste presiuni
sunt mai mici, în comparaţie cu presiunea masticatorie,
dar cu o durată de aplicare cu mult mai mare. Deoarece
forţa din partea ţesuturilor moi are loc mai mult în stare de
repaus, care ocupă cea mai mare parte a timpului.

 modificările ţesutului osos ca răspuns la cerinţele

funcţionale
 Influența musculaturii peribucale (m.Orbicularis oris și m. Buccinator) și a
limbii asupra formei arcadei dentare, direcția de influență a forțelor rezultate:

• m. Orbicularis oris-
generează forțe cu
direcție posterioară
• m. Buccinator-
generează forțe cu
direcție latero-interioară

• m. Lingual- generează
forțe antero-superioare
 Consecintele hipotonusului musculaturii
periorale
 Inchiderea incompleta a gurii
 Dereglarea unor functii, deoarece mușchiul
participă la supt, suflat, fluierat și masticație.
Hipertonusul musculaturii periorale

Valoarea forțelor generate de mușchii peribucali este

cu mult mai mare decît valoare forței ce poate
produce deplasări dentare, astfel hipo-/hipertonusul
muscular este implicat în pozițiile dentare
 Disfunctiile aparatului dento-maxilar
 Modificările ritmului, secvenței și intesității
contracțiilor diferitor fascicole musculare în
timpul executării unor funcții, antrenează
tulburări dento-maxilo-faciale caracteristice, în
funcție de:
 momentul apariției disfuncției
 durata de acțiune
 intesitatea cu care se efectuează
 Respirația bucală
 Deglutiția infantilă (patologică)
 Disfuncții fonatorii
 Disfuncții masticatorii
 Disfuncții mimice
 Deglutitia infantila
 In care pacientul înghite cu
limba interpusă între
arcadele dentare (în zona
anterioară), mușchiul
maseter nu se contractă,
există însă contracții
puternice ale mușchilor
orbiculari ai buzelor,
buccinatorilor și mușchilor
faciali. Acest tip de deglutiție
este normală la sugari, ea
devenind patologică după
erupția dinților temporari.
(fig. A)
 Etiologia
 sugerea policelui sau altui deget;
 pierderea prematură a incisivilor;
 ticuri de sugere linguală;
 interpunerea buzei inferioare;
 amigdale hipertrofiate;
 dinți temporari în ingresiune
secundară;
 prematurități dentare;
 dinți anchilozați;
 disfuncții ale ATM;
 macroglosie și sindrom
mongoloid
Modificarea mecanismului poate avea loc și la vârsta de 3 ani. Trecerea
de la aceasta la deglutiția de tip adult se face prin maturizarea
comportamentului neuromuscular , după erupția molarilor II
temporari.
Totuși, între 6-9 ani, 30% dintre copii prezintă degluti ție atipică,
adică maturizarea deglutiției nu s-a produs, limba continuă să se
interpună între arcade. Persistența deglutiției de tip infantil poate
constitui un factor etiologic al anomaliilor dento-maxilare.
Mărimea, postura, tonusul mușchiului lingual și funcția lui sunt
supuse să fie responsabile în instalarea malocluziei, deoarece
modificarea presiunii în țesuturile moi în poziție de repaus fiziologic
relativ, este cel mai important factor, datorită efectului său continuu.
Un copil între 5-12 ani efectuează în 24 ore cca 800-1200 de
înghițiri, iar un adult pînă la 2400
 Varietati de deglutitie
 Deglutiție anterioară simplă
 limba se proiectează pe incisivi, nedepă șindu-i anterior, se realizează ocluzie în zona laterală, iar
mușchiul maseter, buccinator și mentalisul prezintă o tonicitate normală. Singura zonă de stres
este grupul incisiv, care este vestibularizat.

 Deglutiție anterioară completă

 proiecția limbii se face interincisivi, depășindu-i anterior, se produce hipotonia mu șchiului
maseter și orbicular, mușchiul mentalis fiind hiperton, limba interpusă interincisiv duce la
intruzia acestor dinți, instalându-se astfel, sindromul ocluziei deschise.

 Deglutiție bilaterală și frontală

 limba se interpune în zona frontală și laterală, se produce hipotonia maseterului, orbicularului,
creându-se ocluzia deschisă latero-fronto-laterală.

 Deglutiția unilaterală
 (rar întâlnită)
 rezultatul unei ocluzii deschise laterale, maseterul de partea ocluziei deschise este hipoton
 Modificari ale fonatiei
 Anomalii determinate de tulburările laringiene:
voce nazonată, rinolalie, voce guturală.
 Anomalii determinate de un defect al punctului
de articulare: voce peltică, sigmatism,
mutuacism
 Anomalii generate de unele tulburări de debit
sau de ritm ale vorbirii: bîlbîiala, tahilalia,
bradilalia
 Consecințele difuncției asupra creșterii
maxilarului
 În cadrul pronunției consoanelor palato-alveolare (D,
T), care se face cu sprijinul apico-lingual al incisivilor
superiori, poate să apară o proalveolodenție în situația
în care mușchiul orbicular nu poate neutraliza for ța
exercitată de limbă.
 În sigmatism interdentar se observă o incopeten ță
labială, o beanță anterioară și o interpoziție linguală în
timpul deglutiției și fonației.
 Interpoziția laterală a limbii în articularea fonemelor (S,
J, Ch, Z) împiedică creșterea verticală a proceselor
alveolare și antrenează o supraocluzie incisivă prin
infraalveolie molară.
 Surse:
 https://
ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/65_
70_Obiceiurile%20vicioase-factor%20de%20risc
%20in%20dezvoltarea%20anomaliilor%20dent
omaxilare.pdf
 https://
revistemedicale.amaltea.ro/Romanian_Journal
_of_STOMATOLOGY/Revista_Romana_de_ST
OMATOLOGIE-2019-Nr.3/RJS_2019_3_Art-02.
pdf