EFECTELE SECUNDARE ȘI

TOXICITATEA MORFINEI
METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINTIFICE

Oprea Paula
Specializarea Farmacie, An
Păscar Denisa-Rebeca
IV,
Pop-Roman Ancuța
Grupa IV
Simoniak Denisa
 CE SUNT OPIOIDELE?

naturale
 substanțe chimice înrudite cu morfina.
sintetice

 utilizate în scop terapeutic, în vederea

anihilării durerii, în special la pacienții
neoplazici.
 utilizate în scop terapeutic și în cadrul
durerilor acute, cum ar fi durerile din
infarctul miocardic sau fracturile
osoase.
 CLASIFICAREA ANALGEZICELOR
OPIOIDE
• AGONIȘTI MORFIN-LIKE
activează receptorii pe care se fixează, determinând răspuns celular
AGONIȘTI PUTERNICI AGONIȘTI MODERAȚI
morfina, heroina etc. codeina, loperamid etc.
• AGONIȘTI PARȚIALI
prezintă afinitate pentru receptori, dar activitate intrinsecă scăzută
pentazocina, buprenorfina
realizează un efect maxim plafonat, dar în asociere cu un agonist puternic îi poate
diminua acțiunea
• AGONIȘTI-ANTAGONIȘTI
acționează simultan pe mai multe tipuri de receptori opioizi, dar față de un receptor se
manifestă ca agonist, iar față de celălalt ca antagonist
nalbufina, meptazinol etc.
• ANTAGONIȘTI
blochează puternic sau slab receptorii implicați în efectele produse de agoniști
derivați de morfină sau derivați de oximorfon
 SCURT ISTORIC

În secolele XV – XVI a început să fie folosit

opiul în Europa sub forma unui preparat numit
„laudanum” al cărui autor este Paracelsus.
Spre finalul secolului al XVI-lea, un medic
englez pe nume Sydenham  afirma că „printre
leacurile pe care bunul Dumnezeu le-a dat omului
ca să-și aline suferințele, nici unul nu este atât de
universal și eficace ca opiul.”
Descoperirea opiului a permis numeroase
progrese în domeniul medicinei, cel mai
important fiind descoperirea morfinei  alcaloid
natural fenantrenic cu proprietăți analgezice
narcotice și antitusive.
 MECANISMELE DE ACȚIUNE ALE
MORFINEI
 Acțiunea morfinei se localizează la nivel central, cu o oarecare predilecție pentru
nucleul arcuat.
◘ O mare parte din ◘ Acționarea receptorilor
efectele sale se δ amplifică efectele
datorează în special stimulării µ și k.
legării la receptorii µ.

◘ Legarea la ◘ Este metabolizată destul

receptorii k determină de rapid în ficat, prin
analgezia de la nivel spinal, conjugare cu acidul
disforie, halucinații și glucuronic, rezultând 2-,
depresie respiratorie 3-, și 6-glucuronid-
redusă. morfină.
 INDICAȚIILE MORFINEI

Dureri intense Dureri acute

neoplazice sau traumatice, acute postoperator, fracturi, infarct
sau cronice, miocardic,
la adulți în tratament de scurtă durată

Colici biliare și renale

Intoxicație cu atropină
în asociere cu antispastice pentru
(tratament de elecție)
antagonizarea hipertoniei

Mica chirurgie, preanestezie

Utilizarea la copii este contraindicată. Utilizarea ca antidiareic sau antitusiv este în prezent
anacronică și chiar contraindicată.
 CĂILE DE ADMINISTRARE ALE
MORFINEI
 De obicei parenteral, sub formă de clorhidrat de morfină.

o Administrarea pe cale orală (per os)

nu este avantajoasă, deoarece
biodisponibilitatea în acest caz este
foarte mică.

• În schimb, sulfatul de morfină

are o biodisponibilitate mai bună
la administrarea orală.

o Se poate administra și pe cale rectală,

sub formă de supozitoare sau clisme.
 CONTRAINDICAȚIILE MORFINEI

cazurile cu limitarea funcției respiratorii traumatisme craniene

emfizem, astm etc deprimă respirația și
crește presiunea LCR
insuficiență hepatică severă hipertrofie de prostată
prelungește efectul și crește toxicitatea produce retenție de urină
morfinei
hipertiroidie pancreatită acută

sarcină și alăptare abdomen acut

maschează evoluția

travaliu copii < 2 ani

provoacă asfixia nou-născutului
EFECTELE ADVERSE ALE MORFINEI
╬ În doze terapeutice, morfina poate produce:

Prurit la
Diminuarea nivelul feței
mobilității
spontane
Indiferență
Micșorarea perfomanțelor
mentale
 TOXICITATEA MORFINEI
Θ În intoxicația subacută, victima prezintă:
 stare letargică cu mioză
 scăderea tensiunii arteriale
 scăderea alurii ventriculare
 relaxare musculară
la început fază euforică a
p
o
i

fază deprimantă cu somn profund și

comă
Moartea în intoxicația acută
de obicei survine în 3-12 ore.
Intoxicația supraacută evoluează prin
comă convulsivă și moarte în 2-3 ore.
 TOXICITATEA MORFINEI

Θ Intoxicația cronică evoluează în mai multe etape:

ETAPA I predomină efectele
euforice
ETAPA II de ezitare

ETAPA III crește toleranța și se

instalează dependența
psihică și fizică

ETAPA IV declin pe plan psihic și

fizic cu scădere
ponderală

DOZA LETALĂ DE MORFINĂ:

- 0,1 g parenteral
- 0,2-0,4 g per os
 DEPENDENȚA DE MORFINĂ

1. Dependența psihică = necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul,

denumită în terminologia actuală „craving” (dorința intensă de a retrăi
efectele substanței psihoactive), și reprezintă cauza recăderilor după perioade
lungi de abstinență.
2. Toleranța = necesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obține starea
de intoxicație sau efectul dorit sau prin efect diminuat substanțial la
continuarea folosirii aceleiași cantități.
3. Dependența fizică = stare de adaptare a organismului, în care efectele
primare ale unei substanțe (drog) și recontroalele generate de organism se
echilibrează, de asemenea manieră încât nu funcționează normal decât în
condițiile prizelor regulate de substanță (drog).
4. Sindromul de abstinență = simptomele care apar la încetarea sau reducerea
dozei unui drog, în special narcotic, la care individul este dependent și care a
fost consumată în mod repetat, pe o perioadă prelungită și/sau în doze mari.
TRATAMENTUL INTOXICAȚIEI CU
MORFINĂ
 În intoxicația acută se permeabilizează mai întâi căile
respiratorii pentru eventuala oxigenoterapie. Ca antidot se
folosește nalaxona i.v. 0.4 - 2 mg pentru antagonizarea
deprimării respiratorii și comei. Pacienții trebuie observați cel
puțin 6-12 ore.
 Pentru tratamentul morfinomaniei (dependenței
de morfină) se recomandă întreruperea bruscă a
administrarii drogului. Pentru a evita sindromul
de abstinență se înlocuiește morfina cu
metadona, aceasta din urmă prezentând un
sindrom de abstinență mai puțin grav atunci când
este întreruptă (după aproximativ 10 zile).

 Metodele de decontaminare (în cazul pacienților conștienți și

după ingerarea recentă) sunt provocarea vomei sau lavajul
gastric.
 DATE STATISTICE

► În SUA

Scurt rezumat al consumului de morfină în anul 2018

Numărul de prescripții estimate în SUA 5,225,088

Locul morfinei din clasament #132

Costul mediu total $51.42 (USD)

Costul mediu per persoană $4.96 (USD)

 DATE STATISTICE

Numărul de prescripții între anii 2008-2018

 DATE STATISTICE
► În Europa
 DATE STATISTICE
Estimări naționale privind prevalența anuală a consumului de opioide cu risc
ridicat: tendințe selectate și datele cele mai recente
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIA ACORDATĂ!

• Bibliografie:
 https://newsmed.ro/opioidele-clasificare-indicatii-contraindicatii/
 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Morfină
 http://m.sfatulmedicului.ro/Morfinomimetice-- Euforice-si-stupefiante/morfina_4256
 https://clincalc.com/DrugStats/Drugs/Morphine
 https://
www.emcdda.europa.eu/system/files/publications/8585/20181816_TDAT18001RON_PDF.pdf

Proiect realizat de:

♠ Oprea Paula
♠ Păscar Denisa-Rebeca
♠ Pop-Roman Ancuța
♠ Simoniak Denisa