la gubernie rusească Teritoriul anexat de Rusia în urma războiului ruso-turc 1806-1812. Urmările anexării rusești a Basarabiei Au existat cîteva urmari mai importante:
1. Grave pierderi economice cauzate Țarii
Moldovei de către raptul teritorial săvîrșit de ruși. 2. Ocupația rusească a Basarabiei și Hanul lui Manuc instalarea Rusiei în Delta Dunării a însemnat apariția unui mare pericol pentru securitatea Țărilor Române. 3. Supunerea populației din teritoriul cucerit unei masive și brutale rusificări. 4. Izolarea Basarabiei de restul spațiului românesc. Chisinau la 1812 Organizarea administrativă teritorială a Basarabiei. Teritoriul Basarabiei a fost împărțit în 12 ținuturi, acestea fiind de la N spre S: Hotin, Soroca, Orhei, Iași, Lăpușna, Hotărniceni, Tighina, Codru, Greceni, Cetatea Albă, Chilia și Izmail. Țarul numește un guvernator civil al oblastei Basarabia în persoana boierului moldovean în persoana lui Alexandru Scarlat Studza. Alexandru Scarlat Sturzdza Organizarea administrativă teritorială a Basarabiei. Sturdza este înlocuit cu generalul I.M.Harting care propune organizarea provinciei dupa modelul guberniilor rusești, destituit în 1816 și înlocuit cu generalul A.N. Bahmetiev care avea titlul de namestnic al oblastei. În 1818 țarul a promulgat o noua lege administrativă: Așezămîntul obrazovaniei oblastei Basarabia. A.N. Bahmetiev O guvernare ruso- moldovenească Așezămîntul stabilea trei ramuri ale puterii în provincie: legislativă, executivă și judecătorească. Organul principal al puterii de stat era Sfatul Suprem, compus din 11 persoane, inclusiv guvernatorul general. 4 membri ai guvernului provincial; 6 deputați aleși de nobilimea locală. Funcția principală era legiferarea, avea atribuții administrative, economice, totodată curte de casație. O guvernare ruso- moldovenească Puterea executivă aparținea guvernului provincial, vice- guvernatoruluia, 4 consilieri, un administrator financiar și 2 acsesori. Cea de-a treia putere era reprezentată de tribunale. Prima instanță tribunalele ținutale iar a doua tribunalul regional, în fruntea Stema Basarabiei 1812 cărora se afla cîte un președinte. O guvernare ruso- moldovenească Așezămîntul lăsa nobilimii basarabene dreptul de a alege majoritatea membrilor Sfatului Suprem, ai guvernului și tribunalului regional, dar de fapt acest drept era anulat de prevederile care stabileau că alegerea acestora era valabilă numai cu acordul guvernatorului general. Politica de rusificare
Limba română, numită în documentele oficiale
moldovenească, avea o întrebuințare largă, cel puțin așa încerca să arate Așezămîntul. În Sfatul Suprem, limba rusă avea prioritate, mai cu seamă în chestiuni administrative, fiscale, penale. În guvernul provincial, administrația locală și la judecată cele două limbi erau egale, moldoveneasca avînd totuși o întrebuințare mai largă, deoarece moldovenii constituiau populația majoritară. Desființarea ”autonomiei” Nicolai I, dușman al orcăror libertăți, a lichidat autonomia Basarabiei la 1828 prin Regulamentul privind administrarea provinciei: Sfatul suprem este dizolvat și înlocuit cu Sfatul oblastei care nu avea nici o autoritate reală, prin coptare. Este restrînsă sfera de aplicabilitate a legilor locale, locul fiind ocupat de legislația rusă. Limba română va fi întrebuințată în anumite acte publice, într-un spațiu foarte restrîns pînă în 1854. Desființarea ”autonomiei”
Este modificată împărțirea administrativ-
teritorială a Basarabiei. Lichidate ținuturile, înlocuite cu județele-6: Hotin, Iași , Chișinău, Bender, Akkerman și Izmail. În 1835 sînt înființate județele Soroca și Orhei, iar în locul județului Izmail aparte județul Cahul. În 1873 Basarabia este scoasă din componența guberniei Novorossia și organizată ea însăși ca gubernie aparte. Colonizarea Basarabiei
Basarabia începe să fie colonizată încă pe
parcursul războiului din 1806-1812. Așezămîntul de organizare a provinciei din 1818 admitea așezarea băjenarilor străini. Primele colonizări masive sînt cele ale bulgarilor și găgăuzilor, în 1819 generalul I.N. Inzov încuraja strămutarea populației de la S de Dunăre în Basarabia. La mijlocul secolului al XIX-lea existau 50 de sate bulgare și găgăuze, peste 40 000 de oameni. Colonizarea Basarabiei Primele colonizăria le germanilor datează de la 1814, veniți în mare parte din Polonia se așează în văile rîurilor Cogîlnic, Ceaga și Sărata. În 1856 numărul lor era peste 24 000.
Francezi orginari din Franța și Elveția vin
din 1816 și au întemeiat așa așezări ca: Șaba lîngă Cetatea Albă, Brienn, Paris și Arcis. Ruteni și ucraineni vor veni după 1812, se vor așeza în județele Tighina, Izmail și Cetatea Albă. La 1817 numărul evreilor depășea 19 000. Colonizarea Basarabiei Coloniștii au fost atrași prin privilegiile acordate: împroprietăriți cu pămînt, scutiți de impozite și serviciu militar. În consecință la 1856 populația Basarabiei atinge aproape un milion după datele de A. Zașciuk, unde moldovenii alcătuiau 74%.