Avangardismul este caracterizat prin spiritul de frondă, prin negarea

violentă a formelor de artă consacrate, căutând proclamarea noului.

Artiștii avangardei dau dovada unui activism susținut și se
concentrează asupra creației ca proces, neinteresându-se de
rezultatul ei (opera). Acțiune de șoc, avangarda are funcție
regeneratoare și deschizătoare de drum în arte.

Avangarda acționează energic în momentele de criză politică sau

socială, asociindu-se adeseori cu manifestări extremiste. Avangarda
corespunzătoare crizei înfăptuiește gesturi anarhice și revolte
spectaculoase.
• Dadaismul este un curent de avangardă care, în 1916, își ia numele de
DADA. Un grup de artiști și scriitori refugiați la Zürich, Elveția, se arată
revoltat de absurditatea epocii lor și hotărât să pună sub semnul
întrebării toate modurile de expresie tradiționale. Potrivit acestui prim
manifest, dadaismul este, în primul rând, o expresie a spiritului de
revoltă îndreptată împotriva nu doar a unor principii literare
academizate, ci și a modului de viață, tipului de societate, ordinii
spirituale şi politice, considerate structuri perimate. Specificul acestui
curent constă în fronda împotriva burgheziei, în gestul negării întregului
edificiu cultural al civilizației, în violentarea gustului comun, în disprețul
față de literatura, muzica, pictura burgheză, considerate ipoctite,
viciate şi transformate în obiecte de tranzacție. Tzara consideră că este
omenește să nu fii în acord cu lumea, așa cum este la fel de omenește
să arăți cu degetul actele de ipocrizie ale societății moderne.