Relatia dintre LOGISTICA si

functiunea FINANCIAR-
CONTABILA

Ciuperca Ersilia
Cojocaru Ana
Costache Daniela
Constantin Mihaela
I. Continutul si importanta Functiunii
Financiar-Contabile pentru activitatea unei
organizatii
1.Activitatile specifice Functiunii Financiar-Contabile
Functiunea financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se
realizeaza obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare
desfasurarii normale a productiei, inregistrarea si evidenta in expresie valorica a
activitatii economice din cadrul intreprinderii; urmareste utilizarea eficienta a
resurselor, desfasurarea ritmica a activitatii, semnaleaza fenomenele care
influenteaza nivelul profitului si reducerea costurilor etc.
Gestiunea financiar-contabila are implicatii in activitatea generala de gestiune, in
asigurarea fondurilor necesare pentru salarii, materii prime si materiale, utilaje etc
Informatia contabila, pe langa o utilizare interna de catre management, este
destinata utilizatorilor externi definiti de :investitorii de capital, bancherii, angajatii,
furnizorii, clientii, guvernul si organele sale, precum si publicul.
Activitatile acestei functiuni se grupeaza in doua categorii:
a) activitatea financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor
financiare ale intreprinderii, la utilizarea facilitatilor de ordin financiar, achitarea
obligatiilor financiare, contractarea de credite si rambursarea lor etc.
b) acivitatea contabila, care asigura inregistrarea si evidenta veniturilor si cheltuielilor, a
materialelor si a productiei, calculul costurilor si determinarea rezultatelor
financiare finale, evidentierea modificarilor patrimoniale in volum si structura.
A.Evidenta contabila a intreprinderii

Structuri bilantiere
Unul din instrumentele financiare folosite in analiza financiar-contabila este bilantul
contabil. Bilantul este un document contabil de sinteza care prezinta situatia
existenta la un anumit moment ca rezultat al activitatii desfasurate in perioada
precedenta si cuprinde inventarul resurselor de care dispune intreprinderea, inscrise
in pasiv, si al utilizarii acestora, inscrise in activ.
Structuri de activ
Activele fixe, numite si imobilizari sau active imobilizate, cuprind acele categorii
de bunuri care au o existenta durabila in intreprindere si care nu se consuma la
prima utilizare. In cadrul acestora se cuprind urmatoarele mase patrimoniale :
imobilizari corporale, imobilizari necorporale si imobilizari financiare.
Activele circulante sunt acele bunuri care se caracterizeaza prin faptul ca participa
la procesul de productie cu intreaga lor valoare de utilitate si care se consuma si isi
transmit dintr-o data valoarea de utilitate si valoarea asupra noului produs. Sunt
denumite si active curente.
Structuri de pasiv:
I. Sursele proprii sunt denumite si capital propriu si corespund finantarii proprii a
bunurilor aflate in circuitul patrimonial al intreprinderii. Din structura acestora fac
parte : capitalul propriu, subventiile pentru investitii, , rezervele din reevaluare,
rezervele, profitul, provizioanele, primele legate de capital.

II. Sursele straine denumite si datorii, obligatii sau capital strain, exprima fondurile sau
capitaurile furnizate de terti pentru care unitatea patrimoniala trebuie sa restituie
echivalentul valoric sau sa acorde o prestatie. Acestea cuprin imprumuturile acordate de
banci sau alte institutii de creditare, precum si datoriile create in cadrul relatiilor de
decontare ale unitatii cu alte persoane fizice si juridice. Persoanele fizice sau juridice
fata de care unitatea are obligatii sunt denumite generic creditori.

Contul de profit si pierdere

Masurarea si raportarea performantei este una dintre cele mai importante roluri ale
functiei financiar-contabile. Aceasta deoarece investitorii, managerii, bancile si diversi
terti sunt interesati sa cunoasca cat profit, sau ce pierdere este capabila sa produca o
anumita afacere in care ei sunt implicati.
Scopul contului de profit si pierdere este masurarea si raportarea rezultatului generat de
o anume afacere pentru o anumita perioada de timp.
Contul de profit si pierdere contine:
Veniturile reprezinta cresteri de beneficii economice, aparute in cursul unui exercitiu
sub forma cresterii activelor sau diminuarii datoriilor si care au generat o crestere de capitaluri
proprii, alta decat aporturile de la proprietarii de capital.

Cheltuielile reprezinta diminuari de beneficii economice, aparute in cursul unui

exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de
capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital.

Veniturile din exploatare provin din vanzari de bunuri, prestari de servicii si

executari de lucrari, productia stocata(variatia stocurilor de produse finite)productia de
imobilizari, din despagubirile primite, din subventii pentru investitii si alte venituri din
exploatare.

Cheltuielile de exploatare, clasificate dupa natura lor, cuprind : cheltuieli cu materii

prime si consumabile, cheltuieli privind marfurile, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu
asigurari sociale, cheltuieli cu lucrarule si serviciile primite de la terti, cheltuieli cu
amortizarile, cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate, cheltuieli cu
despagubiri, donatii si servicii cedate, alte cheltuieli de exploatare.

Veniturile si cheltuielile financiare provin din participatii, dobanzi, diferente de curs

valutar, din reduceri financiare(sconturi) obtinute sau acordate, etc.

Elementele extraordinare sunt acele cheltuieli si venituri ce survin din tranzactii care
sunt in mod clar distincte de activitatile curente ale unei intreprinderi, ele neaparand in mod
frecvent sau cu regularitate.
B.Evidenta fiscala a intreprinderii
Gestiunea fiscala se adreseaza tuturor întreprinderilor care au în obiectul de
activitate acte de comert, operatii economice si financiare destinate obtinerii de
profit. Pentru acest motiv trebuie respectate principalele mecanisme ale fiscalitatii,
fara ca profesionistul contabil sa se abata de la obiectivul fundamental al
contabilitatii, obtinerea unei imagini clare, complete si reale (o imagine fidela) a
patrimonului, a situatiei financiare si a rezultatelor.
Fiscalitatea are la baza dreptul contabil pentru a determina regimul de impozitare
privind beneficiile, TVA, impozitele si taxele locale, contributiile pentru asigurari
sociale etc. Ea îmbraca un dublu aspect pentru agentul economic. Pe de o parte, ea
se concretizeaza în prelevari obligatorii catre stat, cu influenta asupra trezoreriei
întreprinderii. Pe de alta parte, întreprinderea poate folosi si în interesul ei
principiile si metodele fiscale. Astfel, în activitatile de exploatare financiara sau de
investitii ale întreprinderii se pot folosi metode si tehnici ale caror incidente fiscale
ofera, în mod mai mult sau mai putin evident, avantaje concretizate, de cele mai
multe ori, într-o situatie de trezorerie mai favorabila.

Tinând cont de definitia data gestiunii fiscale si de aspectele prezentate mai sus,
putem pune în evidenta urmatoarele obiective ale gestiuni fiscale:
1. diminuarea sarcinii fiscale, ca marime absoluta si ca pondere în cifra de afaceri;
2. amânarea în timp a sarcinii fiscale;
3. folosirea variabilei fiscale în scopul regularizarii în timp a nivelului profitului
inregistrat de întreprindere;
4. asigurarea îndeplinirii obligatiilor fiscale ale intreprinderii cu un cost cît mai redus si
cu minimizarea riscului fiscal.
 Impozitele
Impozitul reprezinta prelevarea obligatorie si fara contraprestatie din partea statului cu scopul de a
acoperi cheltuielile publice.
Clasificarea impozitelor:
Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele si taxele se impart in doua categorii :
1. Venituri curente
2. Venituri de capital.
-venituri din impozite directe: -impozitul pe profit;
- venituri fiscale: -impozitul pe salarii;
1.Venituri curente: -impozitul pe dividende;
- impozitul pe cladiri;
-venituri din impozite indirecte:-accize;
-TVA;
-taxe vamale;

-venituri nefiscale: -varsaminte efectuate de BNR din profitul net;

-varsaminte efectuate de regii autonome;
-varsaminte de la institutiile publice;
-taxe consulare.

2. Veniturile de capital prvin din valorificarea unor bunuri ale societatilor comerciale cu capital de
stat sau a rezervei de stat.
C. Organizarea interna a evidentei contabile
Sistemul de control intern reprezinta un asamblu de politici si proceduri puse in aplicare de
conducerea unei entitati in vederea asigurarii, in masura posibilului, a unei gestionari riguroase
si eficiente a activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea
activelor prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si exhausivitatea
inregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor financiare.
Obiectivele controlului intern sunt:
￭ protejarea activelor intreprinderii;
￭ asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;
￭ asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;
￭ promovarea eficacitatii eploatarii.

D. Utilizarea sistemelor electronice de evidenta contabila

Procesele de prelucrare financiar- contabile sunt generate de algoritmi de prelucrare cu caracter
comun, iar tipologia datelor de intrare-iesire este standardizabila, ceea ce permite
adaptabilitatea, parametrizarea si generalitatea sistemelor de programe asociate acestor procese.
In aceste conditii, firmele specializate in producerea si comercializarea de software de gestiune
dezvolta in loboratoarele proprii de proiectare, activitati specifice conceperii si realizarii de
sisteme de programe cu caracter generalizabil.
Concepte privind aplicatiile integrate pentru întreprinderi:

ERP (Enterprise Resource Planninng)

In sens restrâns se refera la aplicatiile pentru planificarea si urmarirea proceselor de productie,
cu luarea în considerare a materialelor, proceselor tehnologice si resurselor (masini, utilaje)
disponibile. Actualmente, notiunea de ERP este adesea utilizata în sens larg, pentru a desemna
sistemele integrate pentru întreprinderi. În acest sens, un sistem ERP poate include
ca module : financiar-contabil, mijloace fixe, planificarea productiei,gestiunea stocurilor,
gestiunea achizitiilor, gestiunea relatiilor cu clientii, gestiunea resurselor umane,
managementul calitatii, managementul proiectelor, managementul lanturilor de aprovizionare,
managementul ciclului de viata al produselor, analiza si suport decizional.
Scopul sistemelor ERP:
Sistemul de gestiune integrata a proceselor de afaceri are drept scop integrarea si
ordonarea informatiei, realizarea unei mai bune comunicari de date/informatii in
companie, prin fluidizarea schimbului de date intre departamente, imbunatatirea
cooperarii si interactiunii dintre diverse compartimente si asistarea procesului de
management de nivel superior.

Modulul contabilitate
Modulul este creat in vederea automatizarii operatiunilor contabile generale, oferind
flexibilitate si utilitate atat societatilor comerciale mici si medii cat si a celor mari cu activitate
complexa (cu multe filiale si puncte de lucru, diverse valute). Senior.ERP este actualizat in
concordanta cu legislatia romana in vigoare si totodata este aliniat la standardele internationale
de contabilitate. Modulul asigura inregistrarea tuturor documentelor primare cat si obtinerea
tuturor situatiilor financiare contabile aferente exercitiilor financiare, la standardele europene.
 Note contabile diverse
In urma implementarii SeniorERP, un procent covarsitor din totalul inregistrarilor contabile este
generat automat, conform configurarilor dorite. In cazuri exceptionale, este necesara operarea
de note contabile corectoare sau, in cazul in care nu au fost achizitionate toate modulele
aplicatiei, introducerea manuala a notelor specifice. Chiar si introducerea acestor note contabile
diverse se poate efectua conform unor machete usor de predefinit, astfel incat sa nu se
completeze decat sumele.

Operatiuni conturi
In prinicipal acopera activitatile specifice inchiderii contabile a unei luni operationale. Spre
exemplu: inchidere TVA, inchidere Venituri si Cheltuieli etc. Aceste operatiuni este
recomandat sa se efectueze dupa ce in prealabil s-au rulat verificarile automate de sfarsit de
luna. Daca de exemplu, s-a rulat o inchidere de venituri si cheltuieli si s-a constatat neoperarea
unei inregistrari, operatiunea poate fi reluata dupa introducerea respectivului document. De
asemenea, dupa ce aceste operatiuni au fost efectuate si verificate, este recomandata inchiderea
exercitiului (lunii), pentru a avea garantia ca nu se mai poate interveni asupra datelor.

Generare note contabile

Desi notele contabile se genereaza automat in momentul operarii unui document, daca ulterior
generarii s-au modificat parametrii specifici, apare necesitatea regenerarii colective a notelor
contabile aferente operatiunilor afectate. De asemenea, este locul unde se pot valida, de-valida
global documente, cu posibilitati de selectie a tipurilor de operatiuni si a perioadei dorite.
 Exercitii financiare
Procesul de inchidere contabila a unei luni operationale implica verificari extensive de catre
departamentul contabil. In cursul implementarilor am identificat tipuri de astfel de verificari si
le-am automatizat. Aceste verificari, impreuna cu posibilitatea de a crea, valida, inchide sau
redeschide o luna operationala fac obiectul acestui modul. Se poate opera in urma sau simultan
in mai multe luni, atat timp cat acestea nu sunt inchise.

Inchideri de venituri si cheltuieli neexigibile

Spre exemplu, in cazul vanzarii de abonamente in avans, in fiecare luna, o parte din veniturile in
avans si TVA-ul neexigibil aferent devin efective, respectiv exigibil. In cadrul acestui
submodul exista posibilitatea de a decide automat/manual care venituri sau cheltuieli devin
efective in luna selectata si de a regulariza TVA-ul corespunzator.

Modulul logistica
Rolul logisticii este sa fluidizeze procesele de aprovizionare, stocare, redistributie a bunurilor in
interiorul unei companii, sau livrare de bunuri catre clienti. Acest modul al aplicatiei
SeniorERP planifica resursele de infrastructura existente in vederea obtinerii unei utilizari
optime a acestora. Informatiile primare sunt preluate din modulele conexe.
E.Contabilitate manageriala

Contabilitatea manageriala imbina cu succes doua discipline. Una din cele doua este
Contabilitatea, care abordeaza partea tehnica a cuantificarii, prelucrarii si comunicarii
informatiilor. Cea de-a doua este Managementul, care furnizeaza o perspectiva asupra
problemelor comportamentale specifice controlului asupra unei intreprinderi.
Contabilitatea manageriala raspunde la urmatoarele probleme:
-Care este obiectivul strategic al intreprinderii?
-De ce resurse are nevoie intreprinderea si de unde se pot obtine acestea, pe termen
scurt si lung?
-Exista un sistem flexibil care sa informeze intreprinderea ca nu s eindreapta in directia
care trebuie si ca sunt necesare corecturi? Cum stie intreprinderea c a ajuns acolo unde
si-a propus?
-Cum evalueaza si recompenseaza intreprinderea performantele managerului?

Elementele contabilitatii manageriale:

-suport decizional: planificarea strategica
management financiar
-audit intern: informatii pentru controlul operational
raportari de baza
Caracteristicile calitative ale informatiilor contabilitatii manageriale:
Inteligibilitatea – pentru ca o informatie sa fie inteligibila ea trebuie sa fie inteleasa cat mai
usor cu putinta de utilizatori.
Pertinenta – o informatie este pertinenta atunci cand ea influenteaza deciziile economice ale
utilizatorilor, facilitand evaluarea de catre acestia a evenimentelor trecute, prezente si viitoare
si confirmand sau corectand evaluarile trecute.
Fiabilitatea – o informatie este fiabila atunci cand nu contine erorisau elemente care sa conduca
la interpretari eronate si deci utilizatorii pot avea incredere in ea in vederea reprezentarii fidele
a tranzactiilor.
Comparabilitatea – presupune disponibilitatea informatiilor de a asigura comparabilitatea in
timp si spatiu cu scopul de a putea releva tendinta situatiei financiare si performantele acesteia.

Principalele teme ale contabilitatii manageriale:

orientarea de perspectiva;
realitatea economica;
congruenta obiectivelor;
sistemele informationale;
metode de investigare statistica si operationala;
incertitudinea.

Contabilitatea costurilor:
Exista trei scopuri principale ale contabilitatii costurilor:
determinarea rezultatului oricarui exercitiu financiar dat;
asistarea minimizarii costurilor cu realizarea simultana a obiectivelor intreprinderii in fiecare
perioada;
 asistare in management pentru luarea deciziilor.

F. Aspecte legate de controlul financiar

In societatea contemporana, economia de piata, ca forma de organizare a vietii economice, in

care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in organizarea productiei
si realizarea bunurilor, are ca “actor” principal agentul economic – firma. In conditiile unor
restrictii obiective ca cele materiale, umae, financiare, sociale, informationale, legislative,
precum si ca urmare a unei interventii mai mult sau mai putin ample, a autoritatilor publice,
agentul economic are libertatea de decizie si de miscare, hotarand autonom ce, cum, cat si chiar
pentru cine sa produca, sa consume, sa investeasca, sa economiseasca, urmarindu-si propriile
interese de a obtine profit sau cel mult de a supravietui.
Economia de piata, in esenta sa este o economie mixta, mai mult sau mai puti libera, guvernata
de legi specifice acesteia, intre care cele ale pietei sunt determinate – jocul preturilor, profitul,
presiunea concurentei, incertitudini si riscuri. Intr-un asemenea context, agentul economic –
firma, este obligat sa le cunoasca si sa le respecte intrucat el este un element component care se
misca intr-un mecanism economic, concurential, caruia trebuie sa i se integreze pentru a-si
asigura functionarea.
Abordarea globala a firmei ca agent economic, ne obliga sa relevam faptul ca, pe fondul unei
responsabilitati sociale – mai mult sau mai putin constientizate, firma urmareste, asa cum am
mai precizat, obiective multiple, si este supusa in acelasi timp unor restrictii economice si
sociale. Altfel spus, activitatea si responsabilitatea firmei nu poate fi explicata si stapanita intr-
o economie de piata numai printr-o optica pur economica. Pe de o parte, problematica teoretica
si practica in domeniu releva ca intreprinderea privata urmareste trei scopuri principale:
supravietuirea, profitul si dezvoltarea. Pe de alta parte, agentul economic este supus diferitelor
presiuni din partea statului, sindicatelor, asociatiilor de consumatorii care il obliga sa-si asume
obiectivele sociale, etice si ecologice, adesea in concurenta cu obiectivul lui pur economic.
Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care ridica valoarea
concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie
efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative in momentul in care
acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea cauzelor.
Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai concomitent si
ulterior, ci, in primul rand, este bazat pe previziunea desfasurarii activitatii, a posibilitatilor
aparietiei deficientelor si anomaliilor. Pentru obtinerea profitului maxim, pe langa evaluarea
rezultatelor in raport cu obiectivele si normele stabilite, controlul contribuie si la prevenirea
tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie.

Controlul asigura perfectionarea, cresterea profitului in conditii de concurenta libera si loiala.

Controlul, ca forma de cunoastere este lipsit de sens daca nu se manifesta si ca forma de
perfectionare a modului de gestionare a patrimoniului si de organizare si conducere a activitatii
agentului economic.

Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de

perfectionare a activitatii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia. Pe aceasta
linie controlul are ca directii esentiale:
-Organizarea mai buna a muncii;
-Intarirea ordinii si disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice, a
disciplinei tehnologice;
-Gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare;
-Descoperirea operatiilor nereale, neeconomice si neegale;

-Preintampinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor;

-Evaluarea eficientein rezultatelor obtinute;
-Recuperarea abaterilor constatate si perfectionarea activitatii viitoare.
 Organizarea si exercitarea controlului financiar preventiv :

Exercitarea controlului financiar preventiv se face pe baza de documente insotite de acte

justificative. Documentele se prezinta la controlul financiar preventiv, semnate de
cei care le-au intocmit si de seful compartimentului de specialitate in care s-au
intocmit si care raspund de realitatea si exactitatea datelor si legalitatea operatiilor
consemnate in acestea.
Controlul financiar de gestiune
Controlul financiar de gestiune, ca forma a controlului financiar propriu, este control
financiar ulterior care urmareste respectarea dipozitiilor legale cu privire la
gestionarea si gospodarirea mijloacelor materiale si banesti pe baza documentelor
inregistrate in evidenta tehnico-operativa si in contabilitate
Controlul financiar de gestiune se exercita cel putin o data pe an. In cazul unitatilor si
gestiunilor materiale reduse ca volum, conducatorii unitatilor pot aproba ca acestea
sa fie controlate la o perioada mai mare de un an, dar nu mai tarziu de doi ani.
Controlul financiar de gestiune se organizeaza la:
ministere, departamente, alte organe centrale de stat si organe locale, pentru
controlul patrimoniului propriu, veniturilr realizate si cheltuielilor efectuate de
institutiile de stat subordonate, din creditele bugetare alocate, precum si asupra
legalitatii si eficientei cheltuielilor efectuate de catre regiile autonome din profilul
lor de activitate;
la regii autonome, pentru controlul gestiunilor proprii, precum si al uzinelor,
fabricilor, atelierelor, serviciilor, sucursalelor si altor subunitati din structura lor
organizatorica.
 Controlul operaţiilor active: cash, stocuri:
-Controlul banilor si fluxurilor de monetar;
-Controlul incasarilor;
-Controlul platilor;
-Controlul stocurilor;

Tipuri de controale:
- a selecţiona un eşantion de articole din fişierul stocurilor şi a verifica mişcările cu borderourile de
livrare şi de recepţie
- a confirma că mişcările de stocuri au fost autorizate (semnătura borderourilor)
- a selecta câteva borderouri de livrare şi de recepţie şi asiguraţi-vă că acestea sunt înregistrate în
fişierul stocurilor
- a verifica că toate diferenţele de inventar constatate între inventarul fizic şi fişiere au fost corect
înregistrate
- verificaţi că toate diferenţele au fost semnate de către un responsabil
- stocurile compensate au fost indentificate(mărci)şi un provizion a fost constituit la valoarea lor net
realizabilă
- verificaţi că stocurile sunt asigurate împotriva incendiului, furtului, etc.

Organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului

Inventarierea este un ansamblu de operatiuni prin care se constata existenta elementelor de activ si
de pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric in patrimoniul unitatii la data la care se
efectueaza. Scopul principal al inventarierii este stabilirea situatiei reale a patrimoniului.
Aceasta inventariere cuprinde:
-toate elementele patrimoniale;
-bunurile si valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice;

Inventarierea se efectueaza in:

-la inceputul a activitatii, cand are ca scop principal stabilirea si evaluarea elementelor
patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social;
-cel putin o data pe an, de regula la sfarsitul anului, pe parcursul functionarii unitatii
patrimoniale.

In functie de natura si complexitatea activitatilor, unitatile petrimoniale au obligatia sa asigure:

-stabilirea perioadelor, organizarea si numirea persoanelor imputernicite sa efectueze
inventarierea;
-pregatirea conditiilor necesare efectuarii inventarierii;
-inregistrarea in contabilitate a operatiunilor aferente exercitiului financiar;
-efectuarea faptica a inventarierii;

-determinarea rezultatelor inventarierii si valorificarea acestora .

2. Interfata dintre Logistica si Functiunea Financiar-Contabila
În mod tradiţional, numeroşi practicieni au considerat logistica drept o sursă de costuri. Au
acceptat aceste costuri deoarece activităţile de natură logistică erau absolut necesare pentru
satisfacerea cerinţelor clienţilor şi îndeplinirea obiectivelor organizaţiei. Perspectiva focalizată
asupra costurilor a generat implicit preocuparea de reducere a costurilor logistice. În esenţă,
practicienii au pus accentul pe creşterea eficienţei activităşilor logistice, prin minimizarea
resurselor implicate.
Prioritatea acordată eficienţei s-a concretizat în mai buna utilizare a mijloacelor de transport,
reducerea duratei de păstrare a produselor în stoc, procedee noi de manipulare a materialelor
etc. Reducerea costurilor pentru creşterea eficienţei este necesară pentru creşterea
profitabilităţii organizaţiei. Există însă pericolul de a crea un sistem logistic ce funcţionează cu
cheltuieli minime, dar este incapabil să asigure nivelul de servicii logistice solicitat de clienţi.
Un astfel de sistem are efecte negative directe asupra poziţionării firmei pe piaţă, relaţiilor cu
clienţii, numărului de clienţi şi cotei de piaţă.
Conceptul de interfaţă se referă la acele activităţi care nu pot fi conduse în mod eficace în
cadrul unei singure arii funcţionale. Existenţa interfeţei este rezultatul separării activităţilor
firmei în diferite diviziuni organizatorice (departamente, compartimente, servicii). Abordarea
activităţilor de intefaţă din perspectiva unei singure funcţii poate conduce la rezultate
suboptime pentru firmă, deoarece obiectivele corespunzătoare unei anumite funcţii devin
prioritare în raport cu obiectivele generale ale firmei.
Managementul eficace al activităţilor presupune dezvoltarea cooperării între funcţiile
organizaţiei. Considerarea logisticii si a marketingului ca fiind resurse strategice este necesara,
insa si contabilitatea si finantele intreprinderii, impreuna cu logistica conclud catre nu singur
scop: utilizarea celor mai bune resurse care au cele mai mici costuri duce la rezultate optime
pentru organizatie.
 Armonizarea dintre logistică şi financiar-contabil este facilitată de progresele din domeniul
tehnologiei informaţiei, de posibilitatea specialiştilor din diverse arii funcţionale de a utiliza în
comun sistemul informaţional al firmei.

II Studii de caz:
1.Titlul articolului: Industria de outsourcing, la adapost de recesiune ;

Sursa : Bussiness Standard ;

Consideratii personale 
Articolul, extras din ziarul Business Standard, prezinta evolutia ascendenta previzionata pentru
sectorul de outsourcing, atat pe piata locala, cat si la nivel global. Explicatia este data de faptul
ca, in contextual unei economii nesigure, companiile au inteles ca trebuie sa cauta solutii
tehnologice care sa le ajute sa isi creasca productivitatea, eficienta si un minim de siguranta.
Cel mai important avantaj furnizat de outsourcing este reducerea cheltuielilor de exploatare.
Aceasta deoarece companiile care doresc sa faca totul pe cont propriu trebuie sa suporte
cheltuieli mult mai mari pentru cercetare, dezvoltare, marketing si lansare. In plus, apelarea la
un furnizor extern, specializat, pe langa faptul ca imbinatateste productivitatea, permite
redirectionarea resurselor, in special cele umane, spre activitati cu o importanta mai mare, si
deci firma se poate concentra asupra unei game mai largi de segmente de business.
2.Titlul articolului:Arctic investeste 9,1 milioane de euro in productie si logistica in 2006
Sursa:wall-street
Consideratii personale
Managementul eficace al activităţilor presupune dezvoltarea si extinderea unei organizatii. In
cazul de fata, investitorii au hotarat o investitie majora in dezvoltarea capacitatii de productie,
in utilaje, in constructia de cladiri si depozite, intr-un cuvant in logistica firmei. Desi sumele
investite sunt de ordinul milioanelor de dolari, investitorii preconizeaza o crestere importanta a
capacitatilor de productie, lucru care va duce inevitabil la o crestere a cifrei de afaceri. O astfel
de decizie se ia dupa un timp suficient de lung, in care responsabilii contabili si financiari isi

dau mana pentru a gasi sumele de bani optime unei astfel de investitii.

3. Titlul articolului:Belgienii de la WDP vor investi 150 mil euro in proiecte de logistica
Sursa:www.banisiafaceri.ro
Consideratii personale
Belgienii de la WDP au facut o investitie majora in constructia de spatii industriale in capitala.
Probabil ca alegerea lor s-a datorat potentialului mare de crestere si dezvoltare economica a
tarii noastre, mai ales in domeniul industriilor. In ultimii ani s-a realizat o crestere majora a
cererii de spatii industriale. Spatiile construite de acestia sunt apoi vandute sau inchiriate catre
companii care au nevoie pentru a-si desfasura activitatea.
4. Titlul articolului:Logistica mareste pretul in supermarket
Sursa :www.sibiu.ro
Consideratii personale
Preşedintele firmei olandeze de consultanţă în domeniul logistic Archicom, Gerard F.A. Kuijs,
a declarat ca preturile produselor din magazinele din Romania sunt cu aproximativ 15% mai
mari decat pe alta tari europee datorita coturilor ridicae de distributie. Acesta considera ca in
Romania, pretul de pe raft al produselor este compus din 16-20% costurile de distributie, in
timp ce in alta tari din Europa acestea sunt cuprinse intre 4-6%, aceasta diferenta fiind datorata
ineficientei si slabei organizari a retelelor de distributie din Romania. In opinia sa, aceste
costuri logistice ar putea fi reduse intr-o perioada de 10 -15 ani , dar numai printr-o inbunatatire
a infrastructurii, a costurilor utilitatilor dar si a birocratiei.

5. Titlul articolului:Jacques Daniel, Renault: O retea comuna de dealeri reduce costurile logistice si
cu forta de munca
Sursa:www.zf.ro
Consideratii personale
Grupul Renault isi extinde reteaua de dealeri prin transformarea punctelor de vanzare Dacia in
centre care comercializeze atat marca autohtona cat si unitatile Renault si Nissan. Jacques
Daniel, director comercial pentru Renault, Dacia si Nissan in Romania afirma ca aceasta
masura va reduce costurile construirii unor centre de vanzare Greenfield, precum si ca va
contribui la marirea numarului de dealerilor Renault, atat cei comuni Dacia cat si cei nou
infiintati, cu aproximativ 10%.