ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE “NICOLAE BĂLCESCU” DIN SIBIU

FACULTATEA DE MANAGEMENT MILITAR

Conf. univ. dr. Milandru Marius

DISCIPLINA: MANAGEMENTUL LOGISTICII

 1. MANAGEMENTUL MENTENANŢEI
 
Mentenanţa reprezintă domeniul funcţional al logisticii militare, prin
care se asigură menţinerea şi restabilirea echipamentelor tehnice la
caracteristicile tehnice specifice de funcţionare, în scopul indeplinirii misiunii.

Managementul mentenanţei reprezintă procesul prin care se

cunoaşte cu precizie calea de influenţare a personalului astfel încât acesta să
menţină permanent sistemele tehnice în stare bună de funcţionare.

Conform teoriei generale a sistemelor, orice sistem este format din

subsisteme, iar acestea pot fi considerate sisteme în raport cu elementele lor
componente, aşadar, putem susţine că mentenanţa este un subsistem al
sistemului logistic, dar mentenanţa reprezintă un sistem în raport cu
elementele sale componente.  

 
 Abordarea teoretică şi practică a mentenanţei, în strictă legătură cu
schimbarea mentalităţii în structurile organizatorice ale sistemului militar,
conduce la necesitatea realizării pe timp de pace a unui sistem de mentenanţă
integrat, modular, flexibil şi adaptabil pentru orice situaţie.

Ştiinţa organizării şi conducerii mentenanţei reprezintă un

ansamblu de activităţi, discipline, metode, modele teoretice şi tehnici care
înglobează sarcini ale conducerii organizaţiei ca instrument cu ajutorul căruia
se pot adopta deciziile manageriale optime capabile să antreneze întregul
colectiv pentru a lucra mai eficient.

Activităţile specifice mentenanţei sunt planificate, executate şi

raportate potrivit actelor normative specifice Ministerului Apărării Naţionale,
structurile militare (centre de mentenanţă, secţii de mentenanţă, ateliere
productive, etc.) au ca atribuţii de bază realizarea lucrărilor de mentenanţă şi
producţie.
 Principalele instrumente manageriale sunt programele şi planurile
specifice, exemplificând prin următoarele:
-Programul anual de producţie, acesta întocmindu-se pe baza
sarcinilor primite, ierarhic de la eşaloanele superioare, potrivit competenţelor,
capacităţii de producţie şi bugetului alocat;
-Planul anual de mentenanţă, în acesta sunt planificate resursele
folosite, întreţinerile tehnice şi reparaţiile pe tipuri de tehnică şi echipamente,
elementele de specificaţie, precum şi programarea execuţiei în timp a
acestora.

Responsabilitatea privind activitatea de mentenanţă revine şefului

modulului logistic care conduce şi răspunde de executarea acesteia la timp şi
de calitate, cu luarea măsurilor de siguranţă şi protecţie a personalului.
Subsistemul de planificare şi conducere a mentenanţei reprezintă
factorul cu putere de decizie în conducerea activităţii specifice, acesta este
reprezentat de şeful logisticii înpreună cu locţiitorul tehnic.
 Principalele activităţi manageriale specifice mentenanţei
constau în:
- efectuarea lucrărilor de control şi testare (diagnosticare);
- executarea lucrărilor de întreţinere, care au un caracter preventiv şi sunt
efectuate cu scopul de a micşora probabilitatea de defectare prin asigurarea
unei supravegheri permanente şi a unei revizii periodice;
- efectuarea lucrări de reparaţii, care pot avea un caracter preventiv sau
corectiv, în funcţie de momentul în care se intervine pentru executarea lor şi
au scopul de a readuce parametrii care caracterizează starea tehnică la
valorile nominale;
-asigurarea evacuării autovehiculelor, în vederea reparării acestora.

La pace, în organica marilor unităţi şi unităţilor există structuri

specializate (secţii sau centre de mentenanţă) cu atribuţii în asigurarea
mentenanţei, acestea asigură planificarea, conducerea şi executarea
activităţilor productive de mentenanţă a echipamentelor militare ce aparţin
structurilor militare deservite şi care au ca principală responsabilitate
menţinerea stării tehnice a echipamentelor în limitele de operativitate impuse
de regulamente.
 2. MANAGEMENTUL MIŞCĂRII ŞI TRANSPORTULUI

Mişcarea şi transportul, reprezintă un alt domeniu funcţional al

logisticii structurilor militare în timp de pace şi cuprinde ,,ansamblul activităţilor,
capabilităţilor, resurselor şi funcţiunilor necesare pentru schimbarea locaţiei
forţelor, echipamentelor, tehnicii şi materialelor militare”.

În timp de pace, în cadrul organizaţiei militare, managementul

mişcării şi transportului se asigură în scopul deplasării tuturor categoriilor de
tehnică şi materiale de la sursele de aprovizionare, până la beneficiar
(subunitate, unitate, mare unitate), folosind mijloacele de transport proprii.

 
 Activităţile manageriale vor fi vor viza în principal următoarele
aspecte:
- efectuarea transporturilor de bunuri materiale;
- realizarea transporturilor de materiale comune;
- transporturi de materiale din toate clasele pentru completarea stocurilor;
- executarea de transporturi de materiale de la depozitele din teritoriu ale
unităţilor luptătoare în vederea trimiterii acestora în teatrele de operaţii;
- transportul trupelor;
- pregătirea personalului şi tehnicii pentru executarea în condiţii de siguranţă
a misiunilor de transport ordonate.

Organizarea, planificarea şi executarea transportului constituie

atribuţia şefului modulului logistic, dar în acelaşi timp se poate spune că
reprezintă una din misiunile importante ce revin organelor de planificare şi
conducere logistică prin microstructura de coordonare a mişcării şi
transportului.

 
 Personalul cu atribuţii pe acest domeniu va desfăşura
următoarele activităţi:
-elaborarea studiilor referitoare la transportul stocurilor de materiale;
-coordonarea transporturile auto, aeriene sau navale;
-centralizarea, analiza şi stabilirea necesarului de fonduri pentru asigurarea de
răspundere civilă a autovehiculelor militare;
-actualizarea documentarului cu evidenţa autovehiculelor, starea
comunicaţiilor din zona de responsabilitate şi propune utilizarea acestora;
-monitorizarea executării transporturilor militare;
-elaborarea propunerilor privind concepţia de înzestrare a unităţilor cu
mijloace de transport, precum şi de modernizare a sistemului de transporturi;
-stabilirea la începutul fiecărui an a limitelor maxime de deplasare a
autocamioanelor de transport, activităţile la care se pot folosi, precum şi
transporturile cu caracter permanent;
-analiza cererilor de transport;
-verificarea pregătirii personalului, tehnicii şi materialelor necesare
asigurării şi desfăşurării activităţilor de îmbarcare, debarcare şi transport pe
calea ferată;
-elaborarea proiectului planului de transport pe C.F;
-analiza modalităţilor de asigurare a continuităţii transporturilor în
situaţia întreruperii circulaţiei pe căile de comunicaţie.
 În cadrul exerciţiilor sau misiunilor organizate pe teritoriul naţional de
NATO capabilităţile de mişcare şi transport necesare deplasării forţelor, se
asigură în principal prin utilizarea resurselor militare şi civile naţionale, iar
pentru completare, conform înţelegerilor şi angajamentelor încheiate în
prealabil, se poate apela la resursele de mişcare şi transport aliate.

Planificarea, organizarea, executarea, controlul şi monitorizarea

executării deplasării forţelor naţionale şi a transporturilor pentru susţinerea
acestora în teatrele de operaţii, constituie una din priorităţile structurilor de
mişcare şi transport, la toate nivelurile ierarhice şi se realizează conform
reglementărilor în vigoare, sarcinilor şi responsabilităţilor stabilite în acest
scop.

Managementul logistic în general, dar în special cel specific

domeniului mişcare şi transport, trebuie să conducă la asigurarea şi
desfăşurarea activităţilor de instruire, aprovizionare, mobilizare, dar şi a
celor specifice îndeplinirii misiunilor care necesită pregătirea şi
executarea dislocării/redislocării şi susţinerii trupelor în timp de pace.

 
 3.1. MANAGEMENTUL SPRIJINULUI MEDICAL
ŞI SANITAR – VETERINAR
 
  1. Managementul sprijinului medical
Direcţia medicală, este structura de specialitate care asigură la nivelul
Ministerului Apărării Naţionale managementul asistenţei medicale, aceasta
colaborând permanent cu Ministerul Sănătăţii.
Acţiunile manageriale în domeniul sanitar conduc la realizarea
următoarelor aspecte :
-prestarea de servicii medicale de către personalul medico-sanitar
pentru prevenirea îmbolnăvirilor, precizarea diagnosticului şi tratamentului
necesar restabilirii stării de sănătate, recuperarea medicală a capacităţii de
muncă şi efort;
-prescrierea şi efectuarea tratamentului adecvat afecţiunii, precum şi a unor
proceduri complementare de tratament, atât pe perioada internării, cât şi pe
perioada asistenţei ambulatorii şi a celei recuperatorii;
-acordarea de medicamente, materiale sanitare şi dispozitive
medicale, în condiţiile legii.

 
 În vederea acordării sprijinului medical personalului Ministerului
Apărării Naţionale există structuri de profil adecvate la nivel teritorial (spitale
militare, farmacii, infirmerii), precum şi cabinete medicale de unitate sau
similare, cu sau fără staţionar, aflate în organica marilor unităţi sau unităţi, dar
şi alte instituţii sanitare autorizate.
Spitalele militare sunt organizate pe baza principiului teritorialităţii,
acestea au arondate structuri militare (subunităţi/unităţi/mari unităţi), asigurând
asistenţă medicală şi medicamente următoarelor categorii de personal: cadre
militare în activitate; soldaţii şi gradaţii profesionişti, inclusiv în perioada de
formare; elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ; militarii în
rezervă concentraţi, indiferent de grad, numai pe perioada concentrării;
membrii de familie ai cadrelor militare în activitate; cadrele militare în rezervă
şi în retragere, pensionari militari; membrii de familie ai cadrelor militare în
rezervă şi în retragere; veteranii, văduvele şi invalizii de război, precum şi alte
categorii de persoane, prevăzute în legi speciale.
Managementul acestor unităţi sanitare este asigurat de către
consiliul de administraţie, comitetul director şi de către directorul/comandantul
spitalului, care are atribuţiile şi obiectivele stabilite prin contractul de
management. În cadrul unităţilor şi marilor unităţi în statele de organizare este
prevăzută o structura specializată (cabinet medical, infirmerie de unitate),
destinată planificării, organizării şi coordonării susţinerii sanitare a acţiunilor
/activităţilor.
 Activităţile specifice sunt manageriate de către medicul şef,
acesta coordonează propria microstructură medicală, având următoarele
atribuţii şi competenţe:
-planifică, organizează şi coordonează activitatea de asistenţă
medicală;
-planifică, organizează şi coordonează executarea controlului medical
periodic al cadrelor şi personalului civil;
-gestionează stocurile de tehnică şi materiale, depozitarea,
întreţinerea şi preschimbarea acestora;
-ţine evidenţa statistică atehnicii şi materialelor din dotare;
-fundamentează necesarul de fonduri pentru asigurarea medicală şi
asigură utilizarea fondurilor alocate potrivit destinaţiei;
- planifică, organizează şi execută activităţi de control şi îndrumare de
specialitate în structurile subordonate;
-coordonează pregătirea pe linie de specialitate a personalului militar
din subordine şi face propuneri de pregătire prin cursuri;
-controlează pe linia inspecţiei sanitar- veterinare obiectivele din
subordine care produc, prelucrează şi desfac produse de origine animală.
 

 
 3.2. Managementul sprijinului sanitar-veterinar

Sprijinul sanitar-veterinar reprezintă activitatea pe care personalul

de specialitate o desfăşoară, pentru apărarea sănătăţii animalelor, prevenirea
şi combaterea focarelor epizootice, controlul şi expertiza sanitară veterinară a
produselor alimentare de origine animală.
Aşadar, sprijinul sanitar-veterinar face obiectul acelor mari unităţi sau
unităţi care au prevăzute animale în statele de organizare (vânători de munte,
depozite de muniţie sau de materiale ş.a.).

Managementul sprijinului medical şi sanitar-veterinar va

conduce la următoarele:
-asigurarea sănătăţii personalului, a calităţii şi serviciilor medicale;
-recuperarea medicală a personalului după executarea diverselor
activităţi (misiuni în teatru, aplicaţii, exerciţii, ş.a.);
-menţinerea într-o stare bună de sănătate a animalelor aflate în
serviciul structurilor militare de profil (tracţiune, samarizare, pază, descoperire
etc.).
 Managementul sprijinului sanitar veterinar este asigurat de către
personalul cu atribuţii pe acest domeniu de activitate şi vizează în principal
următoarele aspecte:
- executarea unui control permanent şi sistematic al stării de sănătate
al animalelor;
- supravegherea şi îndrumarea continuă a activităţilor privind
respectarea condiţiilor de zooigienă din unitate şi aplicarea riguroasă a
măsurilor antiepizootice;
- controlul modului cum se face hrănirea animalelor, a calităţii
furajelor, a apei şi a modului de folosire a acestora pentru serviciu sau
producţie;
- executarea unui control permanent asupra salubrităţii produselor de
origine animală, în vederea prevenirii toxiinfecţiilor alimentare şi a bolilor
transmisibile de la animale la om;
- instruirea permanent a îngrijitorilor de animale privind modul de
întreţinere, furajare şi folosire a animalelor pentru serviciu şi pentru producţie;
- asigurarea cu produse biologice, medicamente, instrumentar şi alte
material de profil pentru toate formaţiunile sanitar-veterinare.