După înfrângerea revoluţiei

de la 1848-1849
s-a impus tot mai mult ideea
că unirea nu se putea realiza
deodată, ci treptat, pe etape,
prima etapă urmând a fi
“Unirea cea Mică”,
a Moldovei şi a Ţării
Româneşti.
UNIREA PRINCIPATELOR
Unirea Ţării Româneşti cu Moldova, înfăptuită
la 24 ianuarie 1859, reprezintă actul politic care stă
la baza României moderne şi a formării naţiunii
române. Împrejurările istorice nu au permis unirea
simultană a celor trei ţări române - Moldova,
Transilvania, Ţara Românească. Statul naţional
român s-a format treptat, începând cu Unirea din
1859 şi încheindu-se în 1918, când lupta de
eliberare naţională a poporului român va fi
încununată de victorie.
 PARTIZANII UNIRII

Generaţia care a
înfăptuit marele ideal al
Unirii din 1859 şi care
înfăptuise revoluţia de la
1848 avea în frunte
înflăcăraţi patrioţi, ca:
Mihail Kogălniceanu, Vasile
Alecsandri, Costache Negri,
Alexandru Ioan-Cuza ales
ca domn al ţărilor unite.
 Lupta pentru unire 1849-1856
• După revoluția 1848-1849
principatele Moldovei și Munteniei s-
au plasat sub dominația militară
ruso-otomană,pănă-n aprilie
1851,conform prevederilor Convenției
de la Balta-Liman(1849):
-domni direct numiți de sultan și ruși pe
7 ani;
-desființarea adunărilor Obștești
ordinare și extraordinare;
-formarea unei comisii ruso-otomane
pentru revizuirea Regulamentelor
Organice;
-împuternicirea a căte un comisar
rus,otoman,menținerea a peste
50.000 ostași din ambele părți
pentru menținerea ordinii;
-expulzarea din principate a
revoluționarilor romăni
• Activitatea emigrației peste
hotarele principatelor:
-formarea unor asociații-Comitetul
democrat romăn (frații
Roseti,D.Brătianu); Asociația
romănă pentru conducerea
emigrației ( N.Bălcescu)-
1849,Paris;Comitetul revoluționar
la Londra-1851,N.Bălcescu;
-organe de presă:Romănia
viitoare,Junimea
romănă,Republica romănă.
-elaborareaunui program-Mersul
revoluției în istoria romănilor-unde
s-a adus la cunoștința opiniei
publice europene despre problema
romănească(memorii,întruniri
diplomatice,articole...)
 Lupta pentru unire 1849-1856
• Activitatea în țară:
-organizarea de către
emigrație a unor societăți
cu scopul propagării și
organizării Unirii pe
interior: Societatea Unirea,
publicațiile periodice-
Romănul, Romănia literară,
Timpul, Steaua Dunării-
care familiarizau cu
problema unirii (rolul de
bază M.Kogălniceanu).
• Condițiile externe
favorabile Unirii:
-înfrăngerea Rusiei în războiul
Crimeei(1853-1856);
-tendința marilor puteri de a
minimaliza autoritatea
Rusie în zona Principatelor;
Astfel,problema romănească
devine o problemă
internațională și v-a fi
discutată în cadrul
Conferinței de Pace de la
Paris(1856)
 TRATATUL DE PACE de la Paris, 1856

Marile puteri (Franţa, Anglia, Prusia, Rusia, Impriul Otoman,

Austria, Sardinia) au hotărât:
-îlăturarea Regulamentelor Organice și a protectoratului rus în
Principate;
-menținerea suzeranității otomane sub garanția marilor puteri;
-libertatea navigației pe Dunăre și Marea Neagră, înființarea unei
Comisii Europene la Galați pe problemele date;
-retrocedarea de către Rusia a celor trei județe din sudul
Basarabiei:Cahul, Bolgrad,Izmail Moldovei; Participanţii
Tratatului de
-alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor
la Paris
în privinţa unirii.
 Activitatea Adunărilor Ad-Hoc
• Adunările ad-hoc aveau
caracter consultativ, şi
erau alcătuite din
reprezentanţi ai bisericii,
marii boierimi,
burgheziei, ţărănimii
clăcaşe, cu scopul de a
face propuneri
referitoare la realizarea
unirii Principatelor
Române.
• În toamna anului 1857 se
convoacă Divanurile ad-hoc
la Iaşi şi Bucureşti.
 Hotărările Adunărilor Ad-hoc
• 22 septembrie, 7 noiembrie
1857 ăn cadrul adunărilor la
București și Iași,este primită
o rezoluție(M.Kogălniceanu),
unde sunt prezentate cele
dintăi și cele mai
mari,generale dorinți ale
țării:
• Respectarea autonomiei
Principatelor;
• Unirea Principatelor într-un
stat cu nume de Romănia;
• Principe străin la tronul țării,
• Formarea unei Adunări
Obștești unice ce s-ar
preocupa de problemele
țării;
• Neutralitatea principatălor.
Astfel,romănii din cele două
principate se exprimă
pentru unire,fapt ce urma
să fie recunoscut de marile
puteri.Cele de mai sus vor
fi analizate de marile puteri
la Conferința marilor puteri
europene la Paris 1858.
Conferința marilor puteri europene la Paris 1858.
-Rezoluțiile adunărilor din 4.Instituirea unui for judecătoresc
principate sunt discutate la Paris suprem:Înalta Curte de Justiție și
1858: Casație;
-conferința a fost dedicată în 5.Egalitatea în fața legilor și a
exclusivitate organizării viitoare impozitelor;drept tuturor în
a principatelor romăne,unde s-a alegerea în funcții
decis: publice;desființarea privilegiilor
1.Organizarea unei uniuni sub boierești,rezolvarea problemei
numele de Principatele Romăne agrare ca priorități democrate a
Unite; noului stat.
2.Alegerea a căte un domn separat -actul final și posibilitatea unirii a fost
pentru ambele Principate; recunoscut de
3.Formarea unei Comisii legiuitoare Franța,Rusia,Prusia,Piemont, Anglia
unice cu sediul la Focșani; se proclamă neutră,Otomanii și
habsburgii sunt contra.
În 1859 s-au organizat alegeri în Ţările
Române.
La 5 ianuarie, la Iaşi, a fost ales domn al
Moldovei colonelul Alexandru Ioan Cuza.
La 24 ianuarie, la Bucureşti, a fost ales
domn al Ţării Româneşti tot colonelul
Alexandru Ioan Cuza.

Prin dubla alegere a lui Cuza ca domn la Iaşi

şi Bucureşti, la 24 ianuarie 1859 românii
au înfăptuit o unire adevărată şi nu una
formală, aşa cum voiau marile puteri ,politica
faptului împlinit-realizarea unirii politice, nu
una teritorială cum doreau marile puteri.
JURĂMÂNTUL DE CREDINŢĂ AL DOMNITORULUI
PRINCIPATELOR UNITE, ALEXANDRU IOAN CUZA
„Jur să păzesc cu
sfinţenie drepturile şi
interesele patriei, să fiu
credincios Constituţiei, în
textul şi spiritul ei, să
priveghez la respectarea
legilor pentru toţi şi în
toate, uitând toată
prigonirea şi ura, iubind
deopotrivă pe cel ce m-a
iubit şi pe cel ce m-a
urât, neavând înaintea
ochilor mei decât binele şi
fericirea naţiei române." 
Harta Principatelor Unite
 Primii doi ani ai domniei lui Cuza
au fost dedicaţi obţinerii recunoaşterii din
partea marilor puteri a dublei sale alegeri ca
domnitor al Principatelor Unite şi a unificarii
depline a acestora.

Cuza, 1860 – portret de August Strixner

 Sunt trimise misiuni MIHAIL
diplomatice în KOGĂLNICEANU
primul ministru
capitalele celor şapte
mari puteri cu scopul
recunoaşterii dublei
alegeri şi, apoi, a
unirii depline a
Principatelor Unite.

VASILE ALECSANDRI ION GHICA

Recunoașterea dublei alegeri 1859-1861
• Conferința de la • La 11 decembrie 1861, Cuza
Paris(1859)-Franța, Anglia, adresează naţiunii o
proclamaţie, anunţând:“Unirea
Prusia, Piemont,Rusia
este îndeplinită, naţionalitatea
recunosc unirea română este întemeiată”.
condiționat-doar pe timpul
domniei lui
• Acțiuni interne pentru
consolidarea unirii:
A.I.Cuza;otomanii și
1.Unificarea serviciilor de vamă și
habsburgii sunt contra.
a cursului monetar;
• Conferința de la 2.București capitală;stemă
Constantinopol(1861)- unică;unificarea armatei;
Imperiul Otoman și 3.22 ianuarie 1862-formarea unui
Habsburgic recunosc dubla guvern unic și a unui Parlament
alegere condiționat. unic;
4.tricolorul-drapel național.
 La 22 ianuarie 1862
se formează primul guvern unic
al Principatelor Unite, condus
de Barbu Catargiu. Parlamentul
unic îşi deschide lucrările la
24 ianuarie 1862, an în care
Alexandru Ioan Cuza proclamă
Unirea definitivă a Principatelor.
Din 1862, Principatele Unite
adoptă oficial numele de
R O M Â N I A cu capitala la BARBU CATARGIU
BUCUREŞTI
“Proclamarea Unirii” - Theodor Aman, 1861
 TRICOLORUL ROMÂNESC

Înlăturat odată cu intervenţia străină din

toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca
“drapel civil oficial al Principatelor Unite” la
22 iunie 1861, de către Alexandru Ioan Cuza.
Referindu-se la originea şi semnificaţia
tricolorului românesc, în şedinţa Parlamentului din
26 martie 1867, Mihail Kogălniceanu arăta:
“Drapelul tricolor cum este astăzi
nu este drapelul Unirii Principatelor.
El este mai înalt, este însuşi drapelul
naţiunii române din toate ţările locuite
 Împreună cu Mihail Kogălniceanu,
Alexandru Ioan Cuza a iniţiat un larg program
de reforme care au dus la modernizarea
statului român.
 3. Aboptă un sistem unic de greutăţi şi măsuri
4. Proclamă pincipiul de egalitate a tuturor cetăţenilor în
faţa legii.
5. Adoptă un sistem unic de
impozitare.
6. Organizează comerţul, transportul şi meseriile
7. Secularizează averile
mănăstireşti.
8. Edifică Curtea Domnească din Iaşi.
9. Stabileşte capitala Principatelor Unite la Bucureşti şi edifică
palatul domnesc.

28
În legaturã cu elaborarea reformei
agrare se ajunge la un conflict acerb
între conservatori si
Guvern,deoarece primii nu erau de
acord cu reforma propusã de
prim-ministrul Mihail Kogãlniceanu,
prin care li se limitau vădit drepturile şi
li se lezau interesele.
-Astfel, în urma votului de neîncredere dat
acestui cabinet,prim-ministrul demisioneazã.
Al. I. Cuza însã... nu-i acceptã demisia şi
dizolvã Adunarea Naţională sau Adunarea
Legislativă a României printr-o loviturã de
stat la 2 mai 1864.
-Este elaborat "Statutul dezvoltator al
Convenţiei de la Paris", supus aprobãrii prin
plebiscit.Prin acest Statut au fost lărgite
drepturile domnitorului şi a fost extins
dreptul la vot al populaţiei, recunoscîndu-se
tot odată dreptul ţării de a-şi modifica
singură legile.

29
 UNIVERSITATEA
BUCUREŞTI
(înfiiţată în anul 1864)

UNIVERSITATEA IAŞI
(înfiiţată în anul 1860)
 Abdicarea lui Cuza
• Greșelile personale a domnitorului:
-manifestările de autoritate personală;
-îndepărtarea unor colaboratori integri și
formarea unei grupe de favoriți;
-asasinatul liu B.Catargiu;
-lovitura de stat mai 1864;
-viața amoroasă a domnitorului.
-Promovarea reformelor într-un ritm
accelerat.
- toate acestea au provocat mînia publică
şi au trezit o mare nemulţumire în
rîndul clasei politice din Bucureşti, în
special a conservatorilor, ajutînd la
construirea unei coaliţii generale contra
lui Al. I. Cuza.
Abdicarea lui Cuza
• “Monstruoasa
Coaliţie”: Ion C. Brătianu,
C. A. Rosetti, D. A. Sturdza,
Ion Ghica

În urma acţiunii organizate de gruparea

anticuzistă, în dimineaţa zilei de 11 februarie
1866, Cuza a fost silit să semneze actul de
abdicare.
 La 13 februarie 1866, Cuza a părăsit
Capitala, îndreptându-se spre Braşov.
Rămân memorabile cuvintele sale rostite
la Palatul Cotroceni, înaintea plecării:
“Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai
bine fără mine decât cu mine.
Să trăiască România!”

La 15 mai 1873, s-a stins din viaţă

la Heidelberg în Germania.
 ROLUL ISTORIC AL LUI ALEXANDRU
IOAN CUZA
-Domnia lui Cuza a reprezentat, în esenţă, un şir de reforme introduse în
ritm accelerat, într-un răstimp scurt al istoriei (1859-1866), în scopul de a
racorda ţara şi oamenii ei la normele şi cerinţele Europei de atunci.

-La moartea lui Cuza (1873) Mihail Kogălniceanu şi-a încheiat discursul
cu aceste cuvinte:
„Veşnica lui amintire nu se va stinge din inimile noastre şi ale fiilor noştri
şi cât va avea ţara aceasta o istorie ... cea mai frumoasă pagină va fi aceea
a lui Alexandru Ioan I ... Nu greşalele lui l-au răsturnat, ci faptele lui cele
bune".
•Cuza a rămas pentru totdeauna cel dintâi domn al ţărilor unite, domnul Unirii.
• El n-a fost numit, ci ales în unanimitate de ambele ţări.
•Pentru multe din faptele sale a meritat recunoştinţa contemporanilor, dar şi a
urmaşilor.
•„ ...O doamne ! Mare şi frumoasă ţi-a fost misia... Ai fost omul epocii ! ”
 Aprecierile lui Cuza
“Cât or fi români pe lume
Cât va fi pe cer un soare
A lui Cuza mare nume
Să fiţi siguri că nu moare.”
(Vasile Alecsandri)
-prin faptele sale a pus bazele statului
modern romăn și a desăvărșit
unirea prin reforme,începutul
consolidării noului stat,fapt
continuat de Carol I(1866-19140)
• “Nu-i an să nu sărbătorim Unirea
Ce ne-a umplut poporul de
podoabe.
Poporul tot îţi cântă pomenirea
Mărite, prea cinstite
pârcălabe!”
”Alexandru Ioan Cuza” – Victor
Eftimiu
• În întreaga sa activitate a fost
spriginit de o adevărată generație
de patrioți, fiind și el un patriot
pentru care interesele națiunii au
fost mai presus de interesele
personale.