Margarita Isabel Vega González

vs.
Ministerul Finanțelor și Sectorului Public al guvernului Principatului Asturia,
Spania

HOTĂRÂREA CURȚII
20 decembrie 2017

– Trimitere preliminară 
– Politica socială
– Directiva 1999/70/CE – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată,
încheiat între CES, UNICE și CEEP – Clauza 4 – Principiul nediscriminării
– Noțiunea «condiții de încadrare în muncă» 
– Punerea în poziție administrativă de concediu special – Reglementare națională
care prevede acordarea unui concediu special în caz de alegere în funcții de
demnitate publică doar în favoarea funcționarilor, cu excluderea agenților netitulari

Cauza C‑158/16
Obiect: - refuzul MF de a admite cererea de punere în poziție
administrativă de concediu special formulată de persoana
interesată ca urmare a alegerii sale în calitate de deputat

În drept: Directiva 1999/70/CE – Acordul‑cadru cu privire la munca

pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Clauza 4 
– Jurisprudenta CJUE

Părțile: Margarita Isabel Vega González vs. Ministerul Finanțelor și

Sectorului Public al guvernului Principatului Asturia, Spania

Dosar: Cauza C‑158/16

Sesizare: Tribunalul de Contencios Administrativ nr. 1 din Oviedo,

Spania
Dreptul UE:
Scopul Directivei 1999/70:
„- să încheie un acord‑cadru privind munca pe durată determinată,
stabilind principiile generale și cerințele minime pentru contractele
și raporturile de muncă pe durată determinată;
- manifestat dorința de a îmbunătăți calitatea muncii pe durată
determinată, asigurând aplicarea principiului nediscriminării
- de a stabili un cadru pentru a preveni abuzurile care rezultă din
folosirea unor raporturi de muncă sau contracte pe durată
determinată succesive”.
Acordul‑cadru (AC) încheiat între organizațiile de tip confederativ
generale:
- Confederația Europeană a Sindicatelor (CES);
- Uniunea Confederațiilor Industriale și Patronale din
Europa (UNICE);
- Centrul European al Întreprinderilor Publice (CEEP).
Obiectiv AC:
(Clauza 1):
-îmbunătățirea calității muncii pe durată determinată, asigurând
aplicarea principiului nediscriminării
-stabilirea unui cadru pentru împiedicarea abuzurilor care pot
rezulta din folosirea raporturilor sau contractelor de muncă pe
durată determinată succesive
(Clauza 3):
«lucrător pe durată determinată» reprezintă o persoană care are
un contract sau un raport de muncă pe durată determinată,
încheiat direct între angajator și lucrător, în care încetarea
contractului sau a raportului de muncă este determinată de
condiții obiective, cum ar fi împlinirea termenului, îndeplinirea unei
sarcini determinate sau producerea unui eveniment determinat ;
«lucrător pe durată nedeterminată comparabil» desemnează un
lucrător care are un contract sau un raport de muncă pe durată
nedeterminată, în cadrul aceleiași instituții, cu aceeași muncă sau
ocupație, ținându‑se seama de calificare sau competențe
• Clauza 4, pct.1, „Principiul nediscriminării”, prevede:
„În ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă, angajații cu
contract pe durată determinată nu sunt tratați într‑un mod mai
puțin favorabil decât lucrătorii cu contract pe durată
nedeterminată comparabili, numai pentru că aceștia au un
contract sau un raport de muncă pe durată determinată, cu
excepția cazului în care tratamentul diferențiat este justificat de
motive obiective.”

Dreptul național:
Legea 3/1985 a Principatului Asturia privind organizarea funcției
publice a administrației Principatului Asturia:
Art. 6, „agenții netitulari”: persoanele care, în temeiul numirii
legale, ocupă temporar posturi vacante din schema de personal a
administrației Principatului Asturia, până la ocuparea lor de către
funcționari, sau pentru a substitui și a exercita atribuțiile
funcționarilor detașați sau aflați în concediu special
Art.59 alin.1 lit.e) din lege: concediu special
Alin. (2) dispune expres că agenții netitulari nu pot fi plasați în
poziție de concediu special
•Excepție: art. 64 alin. (1) lit. (g) din Legea 3/1985, funcționarii din
cadrul administrației principatului sunt plasați în poziție de concediu
special în cazul în care dobândesc calitatea de deputat în Adunarea
Generală a Principatului Asturia, Spania.
•Art. 64 alin. (2) din lege: funcționarii în poziție de concediu special
au dreptul la păstrarea funcției și a locului de muncă pe care le‑au
ocupat, iar perioada în care se află în această situație este luată în
calcul la stabilirea sporurilor trienale și la promovarea în grad.
• Procedura întrebărilor preliminare:

1. Instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă clauza 4 pct. 1

din AC trebuie interpretată în sensul că noțiunea „condiții de
încadrare în muncă” include dreptul unui lucrător care a fost ales
într‑o funcție parlamentară de a beneficia de un concediu special,
prevăzut de reglementarea națională, în virtutea căruia raportul
de muncă este suspendat, astfel încât menținerea locului de
muncă al acestui lucrător și dreptul său la promovare sunt
garantate până la expirarea mandatului său parlamentar.
• Pe fond, Curtea:
- Clauza 4 din acesta trebuie înțeleasă în sensul că exprimă
un principiu de drept social al Uniunii care nu poate fi
interpretat în mod restrictiv (Jurisprudență);

- Clauza 4 AC - Noțiunea „condiții de încadrare în muncă”:

Curtea a statuat deja: criteriul determinant pentru a
stabili dacă o măsură intră în sfera acestei noțiuni este
tocmai criteriul încadrării în muncă și anume raportul de
muncă stabilit între un lucrător și angajatorul său
(Jurisprudență);
• Pe fond, Curtea:
- Curtea a statuat că normele referitoare la stabilirea
termenului de preaviz aplicabil în caz de reziliere a
contractelor de muncă pe durată determinată fac parte
din noțiunea „condiții de încadrare în muncă”, în sensul
clauzei 4 punctul 1 din AC (Jurisprudență);

- Aceeași este soluția și în ceea ce privește indemnizația pe

care angajatorul trebuie să o plătească unui lucrător ca
urmare a rezilierii contractelor de muncă pe durată
determinată (Jurisprudență);
- Expresia „condiții de încadrare în muncă” se referă,
așadar, la drepturile și la obligațiile care definesc un
anumit raport de muncă, cu includerea atât a condițiilor
în care o persoană ocupă un loc de muncă, cât și a celor
privind încetarea acestui raport de muncă
(jurisprudență).

- O decizie de acordare a unui concediu special, precum

cel în discuție în litigiul principal, care determină
suspendarea anumitor elemente ale raportului de
muncă, în timp ce altele subzistă, trebuie deci să fie
considerată că ține de noțiunea „condiții de încadrare în
muncă”, în sensul clauzei 4 din AC (jurisprudență).
- Necesitatea de a obține un asemenea concediu special
este urmarea deciziei deliberate și unilaterale a
lucrătoarei pe durată determinată de a participa la
alegeri nu este determinant în această privință din
moment ce un lucrător pe durată nedeterminată plasat
în aceeași situație ar fi fost confruntat cu aceeași
necesitate (jurisprudență).

- Persoana care se prezintă la o funcție parlamentară nu

are garanția că va fi aleasă, astfel încât, în sine, simplul
fapt că aceasta se prezintă nu o constrânge să introducă
o cerere de concediu special (jurisprudență).
- Răspuns la prima întrebare:
Clauza 4 pct. 1 din AC trebuie interpretată
în sensul că noțiunea „condiții de
încadrare în muncă” include dreptul
unui lucrător care a fost ales într‑o
funcție parlamentară de a beneficia de
un concediu special, prevăzut de
reglementarea națională, în virtutea
căruia raportul de muncă este
suspendat, astfel încât menținerea
locului de muncă al acestui lucrător și
dreptul său la promovare sunt
garantate până la expirarea
mandatului său parlamentar
• A doua întrebare:
Clauza 4 din AC trebuie interpretată în sensul că se
opune unei reglementări naționale precum cea în
discuție în litigiul principal, care exclude în manieră
absolută acordarea în favoarea unui lucrător pe
durată determinată, în vederea exercitării unui
mandat politic, a unui concediu în virtutea căruia
raportul de muncă este suspendat până la
reintegrarea acestui lucrător, la capătul mandatului
menționat, în timp ce acest drept este recunoscut
lucrătorilor pe durată nedeterminată ?
• Important:
Diferența de tratament pretinsă privind acordarea
beneficiului unui concediu special ar putea fi
justificată, în pofida interdicției stabilite la clauza 4
din AC, doar în ipoteza în care munca îndeplinită de
un lucrător precum doamna Vega González în cadrul
contractului său pe durată determinată nu este
identică sau comparabilă cu cea exercitată de
lucrători pe durată nedeterminată (jurisprudență).
Revine instanței de trimitere sarcina de a determina
dacă doamna Vega González se află într‑o situație
comparabilă cu cea a lucrătorilor angajați pe durată
nedeterminată de aceeași autoritate în aceeași
perioadă
- Răspuns la a doua întrebare:
Clauza 4 din AC trebuie interpretată în
sensul că se opune unei reglementări
naționale precum cea în discuție în
litigiul principal, care exclude în
manieră absolută acordarea în
favoarea unui lucrător pe durată
determinată, în vederea exercitării
unui mandat politic, a unui concediu în
virtutea căruia raportul de muncă este
suspendat până la reintegrarea acestui
lucrător, la capătul mandatului
respectiv, în timp ce acest drept este
recunoscut lucrătorilor pe durată
nedeterminată.
Este utilă decizia?
- Ajută la interpretarea noțiunii „condiții de încadrare în muncă”;
- Cunoaștem prevederile Directivei 1999/70 privind munca pe durată
determinată;
- Înțelegem mecanismul de protecție a drepturilor lucrătorilor în UE
prin intermediul procedurii întrebărilor preliminare adresate CJUE;
Q&A