I.2.

Modelul Matematic in Mecanica Structurilor

Contine 3 grupuri de ecuatii  ecuatii de echilibru si miscare

 ecuatii constitutive
 ecuatii de compatibilitate

Notiuni fundamentale:
• vectorul tensiune, starea de tensiune, tensorul tensiune;
• vectorul deplasare, starea de deplasare si starea de deformatie,
tensorul deformatie specifica.

1
Starea de tensiune. Tensorul tensiune

Vectorul tensiune  tensiunea rezultanta pn corespunzatoare dS

2
Starea de tensiune intr-un punct oarecare al elementului structural este
definita daca se cunosc vectorii tensiune Pn sau componentele (n, n)
pentru toate directiile ‘n’ in jurul punctului. Starea de tensiune din
elementul structural este definita daca se cunosc starile de tensiune
pentru toate punctele elementului.

Stare de tensiune unidimensionala (liniara)  starea de tensiune in

care pe elementele de arie perpendiculara pe o directie fixa, nu apar
decit tensiuni normale dupa aceasta directie (ex: bare drepte supuse la
solicitari simple)

Stare de tensiune bidimensionala (plana)  starea de tensiune in care

pe elementele de arie caracterizate printr-o normala cu directie fixa, nu
apar tensiuni (ex: grinzi pereti, diafragme)

Stare de tensiune tridimensionala (spatiala)  stare de tensiune

corespunzatoare unui caz general de solicitare a unui element
structural oarecare, ireductibila la cazurile anterioare
3
Starea de tensiune spaþialã  3 tensiuni normale
xx, yy, zz
6 tensiuni tangenþiale
xy, yx, yz, zy, zx, xz
(xy=yx, yz=zy, zx=xz)

Tensorul tensiune al lui Cauchy:

   
 xx xy xz

T      
 ij yx
 yy
 yz 
   
 zx zy zz 
Matriceal:

         
T

xx yy zz xy yz zx

4
Pe suprafaþa dAn de normalã n, definitã prin cosinuºii directori nx, ny, ºi nz
în raport cu axele de coordonate, între componentele vectorului tensiune p n
ºi componentele ij i,j=x, y, z, se stabileºte relaþia de echivalenþã staticã:

p nx      n 
xx xy xz x
     
p ny       n 
yx yy yz y

p      n 
 nz   zx zy 
zz z

5
Starea de deformatie. Tensorul deformatie specifica

Ipoteza micilor deformatii  teoria liniar geometrica (ordinul I)

Vectorul deplasare:

 u  u
T

x
u u , u  u  x, y , z , t  ,
y z i i
i  x, y , z

u x
u u    u v w
y z

6
Starea de deformaþie unidimensionalã (liniarã, axialã) starea de
deformaþie în care punctele de pe suprafeþele caracterizate printr-o
normalã n perpendicularã pe o direcþie fixã, se deplaseazã în plane tangente
la aceste suprafeþe (ex: bare drepte de secþiune transversalã oarecare,
supuse la rãsucire simplã sau al barelor drepte cu secþiune constantã
solicitate la întindere axialã)

Stare de deformatie bidimensionalã (planã) starea de deformaþie în care

punctele elementului structural se deplaseazã în plane a cãror normalã are o
direcþie fixã (ex: cazul semispatiului elastic actþionat uniform dupã o
anumitã direcþie pe planul de separaþie sau pe un plan paralel cu acesta,
sarcina exterioarã neavând componente tangenþiale dupã aceastã direcþie)

Stare de deformaþie tridimensionalã (spaþialã) cazul general de deformare

al unui corp oarecare.

7
Deformatiile specifice:

u u u u  u u u
  x
,   ,  , y z
  2   ,
y x
  2   ,
z y

x y z x y y z
xx yy zz xy xy yz yz

u u
  2   x z

z x
zx zx

Matriceal:  
 x 0 0
     B  u
  
  0 0

xx

  y 
  0   u
  
yy
0
   z 
x
 Matricea B reprezintã forma
    zz
   u  matricealã a operatorului
2   0  u
y
xy 
2   y x  z  deformaþii specifice-deplasãri
     
yz

2 zx  0 z y 


  
 z 0
 x  8
Tensorul deformatie specifica:

   
 xx xy xz

T      
 ij yx
 yy
 yz 
   
 zx zy zz 
Întrucât ij=ij, i,j=x, y, z, starea de deformaþie spaþialã va fi
caracterizatã prin ºase componente independente ale tensorului
deformaþie specificã:
• 3 deformaþii specifice liniare xx, yy, zz
• 3 deformaþii specifice de lunecare xy=yx, yz=zy, zx=xz.

9
Deformatii mici

Deformatii mari

 10
Vectorul deformatie specifica si Vectorul tensiune pentru tipurile de
probleme din mecanica structurilor

 11
 Starea de tensiune uniaxiala

grinda cu zabrele

 12
 Incovoiere plana

bara solicitata la incovoiere plana

 13
 Starea plana de tensiune

saiba cu gol circular, grinda perete, consola incovoiata in plan

 14
 Starea de deformatie plana

barajul de greutate sub actiunea presiunii hidrostatice

 15
 Starea de tensiune axial simetrica

rezervor cilindric

 16
 Starea de tensiune spatiala

barajul in arc cu dubla curbura

 17
 Incovoierea placilor
a) placa plana subtire
b) placa subtire curba

 18
Ecuatiile fundamentale ale mecanicii structurilor elastice
Ecuatiile de echilibru

Ecuaþiile de echilibru static (forþele care acþioneazã au un caracter static)

care guverneazã comportarea unui solid elastic de volum V ºi suprafaþã S
sunt de forma urmãtoare:

a) echilibru de translaþie, pe volumul V:

  f 0
j ,i j
i , j  x, y , z
b) echilibrul de rotaþie (legea dualitãþii)
 
i, j j ,i
i , j  x, y , z
c) echilibrul pe suprafaþa S (condiþiile la limitã în tensiuni)

 np
i, j i j
i , j  x, y , z
 19
 L   W
L lucrul mecanic al forþelor exterioare
W energia potenþialã internã (lucrul mecanic al forþelor interioare)

ecuaþiile de echilibru se pot condensa într-o singurã ecuaþie de

echilibru virtual de forma urmãtoare:

   dV   f u dV   p u dS
V
ij ij
V
i i
S
i i

 20
Ecuatiile constitutive

Necunoscutele problemei de echilibru definite anterior, sunt fie

tensiunile, fie deplasãrile, întrucât între aceste douã câmpuri ij(x,y,z) ºi
ui(x,y,z) existã relaþii de legãturã ce se pot stabili prin intermediul
deformaþiilor specifice.

Legãtura dintre cele trei câmpuri (tensiuni, deformaþii ºi deplasãri) se

poate reprezenta schematic:
Tensiuni Deformatii Deplasari
  x, y , z 
ij
  x, y , z 
ij
u  x, y , z 
i

Legea lui Hooke Tensorul deformatie

(ecuatiile constitutive) specifica
1
 c    u  u 
2
ij ijkl kl ij i, j j ,i

 21
Pentru un material izotrop:

 xx   1       0 0 0   xx 
     1    0 0 0   
 yy
   yy

  E    1     0 0 0   

zz zz
    
 xy  1   1  2   0 0 0 1  2   0 0  xy 
   0 0 0 0 1  2  0   
   
yz yz

 zx   0 0 0 0 0 1  2    zx 

     D   
 22
Daca se exprima deformatiile specifice:

 xx   1   0 0 0   xx 
    1   0 0 0   
 yy
   yy

  E     1 0 0 0   

zz zz
   
 xy  1   1  2   0 0 0 1    0 0   xy 
  0 0 0 0 1    0   
   
yz yz

 zx  0 0 0 0 0 1      zx 

     C   ,  C    D 1

 23
Pentru starea de tensiune plana:

 
 xx
 1  0   xx

  E   
    1 0   
 1     1     
yy 2 yy

 
 xy  0 0  xy 
 2 

Pentru starea de deformatie plana:

 
 xx
  1     0   xx

  E  
     1    0   
 1   1  2    1  2   
yy yy

 
 xy   0 0  xy 
 2 

 24
Ecuatiile de compatibilitate

Poziþia deformatã a elementului structural, produsã de acþiunea

forþelor exterioare, este determinatã dacã se cunoaºte câmpul
deplasãrilor u(x, y, z), respectiv deplasãrile din fiecare punct al sãu.
Dacã deformata elementului este continuã atunci ºi deplasãrile vor fi
continue, ºi ca o consecinþã, deformaþiile specifice.

Între deformaþiile specifice se poate stabili un set de relaþii de legãturã,

obþinându-se „ecuaþiile de compatibilitate în deformaþii“, sau „ale lui
Saint-Venant“ .

  
2 2 2

ex: ptr. starea plana de  x

 0
y xy

tensiune: y x
2
xy 2

 25
Conditii la limita

In punctele de pe conturul (frontiera) elementulul structural actioneaza de

regulaforte exterioare, sau sint impuse anumite deplasari.

Daca pe frontiera S care margineste domeniul V se cunosc fortele pi:

conditii limita
in tensiuni (Neuman):

 n ij j S
 p i
Daca pe frontiera S care margineste domeniul V se cunosc deplasarile ui:
conditii limita
in deplasari (Dirichlet):
u ( x, y , z ; t )  u
i S i

 26
In problemele de mecanica structurilor se urmaresc urmatoarele etape:

• se pleacã de la ecuaþiile de echilibru în tensiuni

• pe baza ecuaþiilor constitutive ºi a relaþiilor dintre deformaþii

specifice ºi deplasãri problema de echilibru se exprimã în funcþie
de deplasãri

• soluþia în deplasãri a problemei de echilibru se determinã în aºa

fel încât sã verifice condiþiile la limitã

 27
 I3. Metode numerice aplicate in mecanica structurilor

Metodele numerice opereazã cu modele de calcul discrete.

Discretizarea domeniului  fizicã sau matematicã.

Principiul: rezolvarea se realizeazã la nivelul subdomeniului –
elementul structural sau corpul – pentru care soluþiile ecuaþiilor de
guvernare se cunosc, iar apoi, printr-un proces de "asamblare" aceastã
rezolvare "pe element" se extinde la întreg domeniul – structura.

Structura  ansamblu de elemente structurale legate între ele în

anumite condiþii, care pe de-o parte conservã legile de comportare la
nivelul elementelor, iar pe de altã parte asigurã continuitatea transmiterii
acestora de la un element la altul

In urma procesului de asamblare  trebuie sã se regãseascã

comportamentul de ansamblu al structurii.

 28
 Metode numerice în
mecanica mediilor continue

Metoda Elementelor Metoda Elementelor Metoda Diferenþelor

Finite de Frontierã Finite
MEF MEFRO MDF
(S)

(Se )
y
y

(Ve) (V) (S) (V)

(V) x x

 29
Metoda Elementelor Finite (MEF)

Domeniul V se subdivide (discretizeazã) într-un numãr finit de

subdomenii elementare Ve.

Elementele finite se asambleazã între ele pentru a regãsi domeniul

V impunându-se satisfacerea unor condiþii de echilibru ºi
continuitate între elementele adiacente.

Presupunând cã se satisfac condiþiile de margine (limitã) ale

problemei reale, soluþia unicã a problemei de aproximare se obþine
prin rezolvarea unui sistem simetric de ecuaþii algebrice liniare.

 30
Metoda Elementelor de Frontiera (MEFRO)

Printr-un proces matematic aplicat ecuatiilor de guvernare,

acestea se reduc de pe domeniul V al problemei, pe frontiera S
a acestuia.

Frontiera S se subdivide in ‘elemente de frontiera’ Se.

Si in acest caz solutia este reprezentata de un sistem de ecuatii

algebrice liniare, dar de aceasta data nesimetric.

 31
Metoda Diferentelor Finite (MDF)

Derivatele care intervin în ecuaþiile diferenþiale de echilibru se

înlocuiesc cu diferenþe finite. Diferenþele se realizeazã între valori
ale necunoscutelor exprimate in nodurile unei reþele cu care s-a
parcelat domeniul V.

Valorile necunoscutelor în punctele de pe frontiera S se stabilesc în

funcþie de condiþiile de margine.

Principiul matematic al metodei este cunoscut de la cursul de

analizã matematicã, iar aplicarea sa la rezolvarea grinzilor pereþi ºi
a plãcilor încovoiate este deasemenea cunoscutã de la cursul de
Teoria elasticitãþii.

 32
Dintre cele trei metode, MDF este cea mai simplã, implementarea
sa într-un program de calcul fãcându-se cu relativã uºurinþã.
Metoda este competitivã pentru formele geometrice regulate ºi
cazurile în care câmpul de tensiuni este relativ uniform sau are o
variaþie continuã ºi relativ lentã.

Schimbãrile bruºte de geometrie, concentrãrile de tensiuni sunt mai

greu de surprins cu aceastã metodã. În analiza structurilor MDF a
pierdut teren odatã cu apariþia MEF, ºi apoi a MEFRO.

Metoda este însã destul de larg utilizatã, ºi în prezent, în problemele

de transfer termic ºi în mecanica fluidelor.

Þinând seama de toate acestea, în cadrul cursului de faþã vom trata

doar metoda elementelor finite, cea mai utilizata in calculul
structurilor pentru constructii.

 33