II.

INTRODUCERE IN METODA
ELEMENTELOR FINITE

Metoda Elementelor Finite este o metoda de calcul aproximativ, care

permite integrarea prin calcul numeric a ecuatiilor definite pe un
domeniu V tinind cont de conditiile la limita ale unei configuratii date.

Ideea fundamentala a MEF:

MEF orice functie, reprezentind o marime
geometrica sau fizica, poate fi aproximata printr-un model discret,
realizat prin compunerea unei multimi de functii definite pe
subdomenii, fiecare dintre acestea continue pe domeniul lor de
definitie.

1
Subdomeniile (Ve) pe care se definesc aceste functii  Elemente Finite

Functiile realizeaza pe elementul finit o interpolare a marimii pe

care o reprezinta, exprimind-o prin intermediul unor valori dintr-un
numar finit de puncte ale subdomeniului  Noduri

2
 Principiul metodei:

1. Obiect initial

Structura este supusa actiunilor exterioare (incarcari) si este fixata in

reazeme.
3
 2. Discretizare

Elemente finite - forme geometrice simple pentru simplificarea

calculului.
4
 3. Asamblare

Continuitate geometrica - elementele trebuie sa ramina legate

Continuitate energetica - fortele exterioare si interioare trebuie sa se
echilibreze
5
 4. Rezultat

Calculul furnizeaza deformatiile structurii, eforturile, reactiunile

6
Formulari ale metodei elementelor finite

1. Formularea directã - derivatã din mecanica structurilor, din

ecuaþiile de echilibru, pe baza formulãrii matriceale a metodei
deplasãrilor.

2. Formularea variaþionalã - utilizeaza minimizarea energiei

potentiale totale a structurii in vederea stabilirii ecuatiei de
echilibru pentru elementul finit.

3. Formularea rezidualã - pe baza teoriei reziduurilor ponderate,

care permite abordarea problemelor liniare, neliniare, de propagare
ºi de valori proprii într-o exprimare unitarã, cu caracter generalizat.
Foloseste conditia ca diferenta intre solutia reala si solutia
aproximativa (reziduu) sa fie minima la obtinerea ecuatiei de
echilibru a elementului finit.

7
 Formularea directa a MEF
Cazul unei structuri plane din bare articulate in noduri

9 bare - elemente finite interconectate in 6 noduri

8
Etape:

1. Se analizeaza comportarea unui singur element finit i-j

2. Rezultatele obtinute pentru elementul considerat se extind la

toate elementele finite in care a fost discretizata structura si se pune
conditia de echilibru static a nodurilor
3. Echilibrul static al intregii structuri rezulta prin asamblarea
conditiilor de echilibru pentru noduri 9
 pentru elementul ‘e’ cu conexiunile i-j

F ix  u i 
F  v 
  
F    
U 
F e
 
i iy
 U e
 
i i

F  F
j jx  U  u
j j 

F jy

 
v j



vectorul fortelor interne vectorul deplasãrilor nodale

(s-a notat ux=u ºi uy=v)

 10
Presupunând o comportare liniar elasticã a structurii, in
componenta vectorului eforturilor nodale interne {Fe} atasat ‘e’
vor intra:

- fortele produse de deplasarile nodale {Fe}u

- fortele direct aplicate pe element {Fe}p
- fortele datorita unor deformatii initiale o sau
efectului temperaturii {Fe}o

 F    k U    F    F 
e e e e

p
e

o

in care:

 k U    F 
e e e

u
 11
Pentru cazul considerat

  
k 
     
ii  k ij 
k 
e

 k ji k jj 

in care
kii, kij, etc - submatrice patrate de rang ne x ne (ne = 2 - numarul GDL
considerate la nodurile elementului)

 12
Corespunzator acestei stari de solicitare a ‘e’ in structura interna a
acestuia va fi indusa o stare de tensiune a carei rezultante sint
eforturile sectionale.

Vectorul tensiune elementara:

    S U    
e e e e

p
  e
 0

S 
e
 matricea eforturilor unitare

 
e
p
 vectorul tensiunilor produse de fortele aplicate pe
‘e’
 
e
0
 vectorul tensiunilor initiale

 13
In continuare se vor particulariza relatiile anterioare pentru cazul
concret al elementului finit ‘e’, cu 2 GDL/nod din structura
considerata. Acest element este caracterizat geometric prin aria A a
sectiunii transversale, prin lungimea L si prin inclinarea fata de
orizontala:

L x j  xi    y j  yi 
2 2

Comportarea materialului este caracterizata prin modulul de

elasticitate longitudinal E.

Din punct de vedere static, elementul finit este caracterizat prin

vectorul fortelor nodale, cu cele 3 componente: {Fe}u, {Fe}p si
{Fe}o
 14
Pentru determinarea {Fe}u:

- deplasarile {u} produc alungirea specifica:

  L L    u j  ui  cos   v j  vi  sin  
1
L

- aceasta deformatie va genera forta axiala din element:

F  EA
u
e L EA
L

L

u j  ui  cos   v j  vi  sin 

 15
 Tinind cont ca aceasta forta se manifesta la ambele extremitati ale
elementelor si proiectind-o dupa directia axelor globale X, Y se
obtine:

 Fix   cos 2  sin  cos  cos 2   sin  cos   ui 

F    v 
 iy  EA  sin  cos sin   sin  cos  sin    i 
2 2
 Fu   F   L 
e
  
 jx   cos 2
  sin  cos  cos 2
 sin  cos  uj
 F jy    
 sin  cos  sin  sin  cos sin   v j 
2 2

k 
e
U 
e

Se remarca faptul ca matricea de rigiditate s-a obtinut direct in

sistemul global de axe.

 16
Pentru determinarea {Fe}p:

- se tine cont ca forta p, uniform distribuita, ce actioneaza asupra

elementului ‘e’ va produce la extremitatile acestuia reactiunile pL/2,
care se proiecteaza dupa X si Y:

 Fix , p   sin  
   cos 
 F  F
  ip
Fp     
e  iy , p  

 L
p
F jp   F jx , p   sin   2
F jy , p   cos 

 17
Pentru determinarea {Fe}o:

- se tine cont de expresia fortei din actiunea temperaturii si se

proiecteaza dupa axele X, Y:

 Fix , 0   cos 
F   
 F   
  i 0
F 0     
e  iy , 0  

sin 
 EAT 
 F j 0   F jx , 0   cos 
 F jy , 0   sin  

 18
In mod similar se determina componentele vectorului tensiune
elementara:

    S U    
e e e e

p
  e
 0

- o tensiune normala uniforma produsa de alungirea specifica:

 ui 
v 
 1u    cos   sin  cos  sin  
     
e
u
E  i
 
L  cos  sin  cos sin   u j 
 2u 
v j 

S  e
U e

 19
- o tensiune normala (maxima intindere 1, maxima compresiune
2)ce variaza liniar pe inaltimea h sectiunii, produsa de momentul
incovoietor M (valoarea maxima la jumatatea barei):

 1 p   1  pL2 2h
 p    
e
 
 2p L  1 8 I
2

- o tensiune normala uniforma produsa de temperatura T:

 1 0  1
 
e
0       ET
 2 0  1

 20
Analiza de ansamblu a structurii  Asamblarea elementelor finite

Conditii: - compatibilitate a deplasarilor

{u}=[u1, u2,..., ui, ... un]T
- echilibru static intre fortele exterioare {Pi} direct aplicate in
noduri si fortele {Fi} ale elementelor finite care se interconecteaza in
noduri
{P}=[P1, P2, ...Pi, ... Pn]T {Pi}=[Pix, Piy]T i=1...n

 Pi     k i  e U i     Fip  e    Fi e
ni ni ni ni

 Pi     Fi  e
0
e 1 e 1 e 1 e 1

in care ni - numarul elementelor finite ‘e’ care se

interconecteaza in nodul ‘i’

 21
Aceasta ecuatie exprima echilibrul static al nodului ‘i’ dupa directia fortei
‘Pi’
[ki]e sint submatrice dreptunghiulare care contin doar termenii din linia i ai
matricelor [k]e ale elementelor finite interconectate in nodul ‘i’.
Insumind relatiile {Pi} pentru toate cele ‘n’ noduri ale structurii, se obtine
ecuatia de echilibru a intregii structuri (ecuatia fundamentala ):

 K U    P   Fp    F 
0   K U    F 
in care: [K] este matricea de rigiditate a intregii structuri;
{F} este vectorul fortelor sau incarcarilor nodale ale
structurii, obtinut prin insumarea fortelor exterioare si a rectiunilor
(fortelor nodale) transmise de elementele finite in nodurile acesteia.

 22
{F} contine:
- vectorul fortelor direct aplicate in noduri:

 P   P1   Pi    Pn   T

- vectorul fortelor aplicate pe elemente:

- vectorul fortelor datorita unor deformatii initiale sau temperaturii:

T
 
F     F    F  
n1 ni nn
  F1 0
e e e
0  i 0
 n 0 
 e 1 e 1 e 1 
 23
Matricea [K] este matricea de rigiditate a structurii, rezultata prin
asamblarea matricelor de rigiditate ale elementelor finite in care este
discretizata structura. Submatricile care intervin in [K] contin termenii
corespunzatori deplasarilor ui si vi din matricile de rigiditate ale celor ‘ni’
elemente care se interconecteaza in nodul ‘i’ al structurii.
T
n1 ni nn

 K     k 1  
e
k  i
e
 k n 
e

 e1 e 1 e 1 

Pentru a se realiza asamblarea matricelor de rigiditate ale elementelor in

matricea de rigiditate a structurii, acestea se vor expanda in dimensiunea
matricii patratice [K] de dimensiuni:
nr. GDL/nod * nr. noduri structura = 2 * 6 = 12
(pentru cazul analizat)

 24
 25
Observatii cu privire la [K]:

•Matricea de rigiditate a structurii este de tip matrice banda, cu termenii

simetrici fata de diagonala principala a structurii.

•Fiecare termen kije este de fapt o matrice 2x2 ( 12) care contine
fortele interne (nodale) produse de deplasarile {ui}T = [ui vi], dupa
directiile globale X si Y, la acea extremitate a elementului ‘e’ prin care
acesta se interconecteaza in nodul ‘i’ al structurii.

 26
Ecuatia fundamentala se rezolva functie de deplasarile nodale ale
structurii, care reprezinta necunoscutele problemei. Deplasarile nodale
blocate din reazemele structurii vor fi nule, ceea ce va conduce la o
reducere a numarului de ecuatii de echilibru din ecuatia fundamentala.

Revenind la nivelul elementelor finite, se pot determina eforturile sau

tensiunile induse in acestea.

Prezentarea principiului metodei elementelelor finite pe o structurã din

bare este justificatã prin aceea cã, în cazul acestor structuri, discretizarea
în elemente finite este realizatã prin însãºi modul de alcãtuire fizicã ºi
geometricã a structurii din elemente structurale de tip barã legate între
ele în noduri.

 27
Pentru structurile cu caracter continuu, din plãci sau masive, sau pentru
structurile realizate din elemente structurale diferite este necesar sã se
discretizeze (separe) structura într-un numãr convenabil de elemente
finite-bare, plãci, blocuri-de acelaºi tip cu elementele structurale care
compun structura.
Elementele finite se interconecteazã într-un numãr finit de puncte
nodale situate pe conturul (placi, blocuri) sau la extremitãþile acestora
(bare). Deplasãrile punctelor nodale constituie necunoscutele problemei,
similar structurilor formate din bare.
Deplasãrile punctelor din interiorul fiecãrui element finit se exprimã în
funcþie de deplasãrile nodurilor elementului prin intermediul unor
funcþii de deplasãri . Funcþiile de deplasãri servesc la deducerea stãrii
de tensiune din interiorul fiecãrui element finit. Echilibrul elementelor
finite, ºi prin asamblare, al întregii structuri se realizeazã prin scrierea
unor relaþii analoage cu cele deduse pentru structurile din bare. În final,
rezultã un sistem de ecuaþii din care se determinã deplasãrile nodale.

 28
 29
 Proceduri de asamblare in MEF

Sisteme de coordonate

In general, cind se analizeaza static o structura, este convenabil sa se

defineasca matricele de rigiditate ale elementelor finite intr-un sistem de
axe de coordonate local, propriu fiecarui element finit, fortele exterioare
si deplasarile nodale ale structurii asamblate fiind definite in sistemul de
axe de coordonate general sau global.

 30
In cele ce urmeaza, matricele si vectorii definiti in sistemul de axe local
in cazul elementului finit din exemplul considerat se vor marca prin ( )`.

Trecerea de la sistemul local de axe la sistemul general se realizeaza

printr-o matrice de rotatie [T] care este o matrice patratica ce contine
cosinusii directori ai directiilor axelor locale.
Pentru deplasarile nodale, eforturile interioare nodale , respectiv pentru
matricea de rigiditate elementara, vor rezulta urmatoarele relatii de
transformare:

U ` e  T U  e  F ` e  T  F  e
 K  e  T   K ` e T 
T

 31
Particularizind pentru cazul elementului finit ‘e’ considerat, cu
2GDL/nod, rezulta matricea de rotatie:

 cos a sin a 0 0 
 sin a cos a 0 
0  Ti 0 
T    
 0 0 cos a sin a   0 Tj 
 
 0 0  sin a cos a 

 32
Expandarea matricii de rigiditate elementare

A doua transformare la care este supusa matricea [K] in vederea

asamblarii se refera la expansiunea acesteia in spatiul cu aceleasi
dimensiuni ca cel care contine structura studiata prin intermediul unei
matrici de expansiune [E]:

 K E e   E  K e  E
T

Similar, pentru vectorul fortelor nodale rezulta:

 FE  e   E   F  e
T

 33
Spre exemplificare, pentru elementul ‘3’ al structurii considerate:
0 0 0 0 0 0
0 1 1 0 0 0 

0 1 1 0 0 0
 E  
3

0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 

si in consecinta:

K 3
  k   E
  E
3 T 3 3

Asamblarea matricelor de rigiditate in maniera aratata asigura satisfacerea

conditiilor de compatibilitate a deplasarilor si echilibrul structurii.
 34