Moluste

Definitie
 Moluștele (lat. Mollusca) sunt animale nevertebrate
protostomiale. Denumirea de moluște provine din
latinescul molluscus, mollis = moale și reprezintă
principala caracteristică a corpului acestor organisme
 Popular moluștele sunt cunoscute sub denumirea de
scoici, melci, sepii, caracatițe. Sunt 
metazoare celomate protostomiene,
cu simetrie bilaterală. În cursul evoluției unele au
devenit asimetrice (majoritatea melcilor).
Caractere generale
 Corpul moluștelor nu este segmentat iar la majoritatease disting trei
regiuni: cap, picior și masă viscerala.
 Capul este bine dezvoltat și distinct la reprezentanții clasei Gasteropoda
(gasteropode) și Cephalopoda (cefalopode), redus la amfineurieni și
scafopode. Capul la clasa Lamellibranchia (lamelibranhiate) a regresat
până la dispariție. 
 Piciorul - La majoritatea moluștelor piciorul este bine dezvoltat șisituat
pe partea ventrală a corpului. La reprezentanții clasei Cephalopoda,
piciorul se transformă în brațe localizate în jurul capului. Piciorul are
forme diferite, cum ar fi de talpă, lamă de topor, țăruș. El este un organ
musculos care servește la deplasare.
 Masa viscerală are forma unui sac, în care sunt localizate organele interne
ce realizează funcții de relație, de nutriție și de reproducere.
 În afară de cap, picior și de masa viscerală, majoritatea
moluștelor mai au manta și cochilie.
 Mantala - Aspectul mantalei (numita si pallium) este de
membrană. Este formată din unul sau două pliuri care provin din
peretele corpului. Funcțiile mantalei sunt diferite. Astfel, ea
protejează corpul (în special masa viscerală), secretă cochilia, iar
la unele moluște servește ca organ respirator. Între manta și
peretele corpului se găsește un spațiu numit cavitate mantalei
(numita si cavitate paleala). În cavitatea paleală sunt adăpostite
branhiile și alte organe.

 Cochilia (numită popular și scoică) este caracteristică

moluștelor, asemenea cavității paleale. Ea este o formațiune
dură, calcaroasă, cu rol principal de protecție a masei viscerale și
a întregului animal. Mai are și rol de schelet extern, pe cochilie
fiind fixat o parte din musculatura corpului. Forma cochiliei si
gradul de dezvoltare diferă de la un grup de moluște la altul. Ea
poate fi formată din una, două sau mai multe bucăți.
 La unele moluște, cochilia a regresat până la dispariție.
Clase
1)Amfineurieni – poliplacofore

reprezentant – chitonul lineat

(Tonicella Lineata)
Descriere
 Chitonii sunt moluște marine de dimensiuni
diferite în clasa Poliplacofore, cunoscută
anterior ca Amfineurieni. Sunt recunoscute
aproximativ 940 specii extinse și 430 fosile.
 Chitonii au o cochilie compusă din opt
plăci/supape separate. Aceste plăci se
suprapun ușor la marginile din față și din spate
și totuși se articulează bine unul cu celălalt.
Din acest motiv, învelișul oferă protecție în
același timp cu faptul că permite chitonului să
se îndoaie în sus atunci când este necesar
pentru locomoție pe suprafețe neuniforme și
chiar permite animalului să se încinge într-o
minge atunci când este scos din roci.
Habitat
 Chitonii trăiesc în întreaga lume, de la ape reci până
la tropice. Ele trăiesc pe suprafețe dure, cum ar fi pe
sau sub pietre sau în crăpăturile de rocă.
 Unele specii trăiesc în zona intertidale și sunt
expuse la aer și lumină pentru perioade lungi de timp.
Cele mai multe specii ocupă zone intertidale sau
subtidale și nu se extind dincolo de zona, dar câteva
specii trăiesc în adâncime, la o adâncime de 6.000m.
 Chitonii sunt exclusiv și pe deplin specii marine.
Comparativ cu lamelibranhiatele, care au fost
capabile să se adapteze la apa cu salinitate
scazuta și apă dulce, și gastropodele care au reușit
să se adapteze la mediul de apă dulce și terestru.
2) Gasteropode

Reprezentant – melcul de livada

(Helix Pomatia)
Trasaturi generale
 Clasa Gasteropoda este cel mai numeros grup actual de
moluste, cuprinzand peste 90 000 de specii.
 Marea majoritate a speciilor de gasteropode au corpul
protejat de o cochilie spiralata in care animalul se poate
retrage la nevoie.
 Corpul gasteropodelor prezinta: - o
zona cefalica destul de slab individualizata - masa
viscerala protejata de cochilie - piciorul, o
formatiune latita, in forma de talpa, cu ajutorul careia
anumalul se deplaseaza alunecand pe substrat.
 Unele specii de gasteropode au cochilia redusa sau
absenta, altele prezinta o serie de formatiuni externe care
le confera un aspect deosebit, cum sunt de exemplu
branhiile tegumentare la o serie de specii marine.
Reprezentant – Helix Pomatia
 Melcul de livadă (numit în Franța melcul de Burgundia,
Helix pomatia) face parte din familia Helicidae fiind o
specie de melc.
 Capul melcului de livadă prezintă patru tentacule — două,
mai lungi, ce poartă în vârf ochii și două, mai scurte, ce
servesc pentru pipăit. La orificiul bucal are trei buze
așezate în formă de triunghi. În interiorul gurii se găsește
limba zimțată cu care fărămițează hrana.
 Piciorul este musculos, acoperit cu mucus.
 Cochilia este sidefată în interior.
 Deoarece se deplasează încet, are simțul tactil și al văzului
dezvoltate satisfăcător.
 Sistemul digestiv este dezvoltat în comparație cu alte moluște,
acesta incluzând și o glandă-anexă, hepatopancreasul.
 Are o respirație pulmonară, rolul de plămân îndeplinindu-l
mantaua protejată de cochilie, care este subțire și umedă.
 Melcii de livadă sunt hermafrodiți și depun ouă.
 În interiorul cochiliei calcaroase se află organele interne.
 Are pielea subțire și nu-l poate apăra de uscăciune.
 Cochilia este formata dintr-o singură bucată.
 Mantaua este organul intern care produce cochilia.
1. Cochilie  13. Por genital 
2. Ficat  14. Penis 
3. Plămân  15. Vagin 
4. Anus  16. Glandă mucoasă 
5. Por pentru respirație  17. Oviduct 
6. Ochi  18. Sac de săgeți 
7. Tentacul  19. Picior 
8. Ganglioni cerebrali  20. Stomac 
9. Canal salivar  21. Rinichi 
10. Gură  22. Manta 
11. Gușă  23. Inimă 
12. Glandă salivară 24. Canal deferent
3) Lamelibranhiate (bivalve) - scoici

Reprezentant – scoica de lac

(Anodonta cygnea)
 Caractere generale 
 Scoică este denumirea dată mai multor specii de moluște
bivalve care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase,
de obicei cenușii, care formează scheletul extern.
 Scoicile se găsesc atât în râuri, lacuri, cât și în mări și
oceane.Ca toate moluștele, scoicile au corpul moale, dar sunt
dotate cu o manta, în care se produc substanțele din care se
formează cochilia. Aceste moluște își creează respectivul
înveliș de protecție din carbonat de calciu, astfel că respectiva
cochilie continuă să crească pe toată durata vieții animalului.
Studiul scoicilor se numește conchiliologie.
Anodonta Cygnea
 Scoica de lac trăiește pe fundul bălților și lacurilor.
Face parte din familia Unionidae.
 Datorita variabilitatii sale morfologice si gamei sale
largi de distributie, exista peste 500 de sinonime
pentru aceasta specie.
 Descriere
 Scoica de lac atinge 10 centimetri lungime și este comună în
apele stătătoare europene și asiatice. Este comestibilă, la fel
ca ruda sa din apele curgătoare, soica de râu (Unio crassus).  
 Cochilia este alcătuită din două valve, secretate de manta ca
la melc. Cele două valve sunt prinse una de alta prin 2
mușchi adductori, anterior și posterior, implicați în
apropierea și închiderea valvelor. Mai sunt prezenți mușchii
retractori ai mantalei, precum și cei de susținere a piciorului
și a sacului visceral. Valvele sunt calcaroase și căptușite de
manta. La exterior, valvele sunt acoperite de un strat
calcaros, iar în interior sunt căptușite cu un strat de sidef
secretat de manta.
 Corpul prezintă 2 orificii numite sifoane: unul inhalant
(branhial) și unul exhalant (cloacal). Corpul este moale,
gǎlbui, cǎrnos și învelit de manta. Între corp și manta se
găsește camera mantalei. În camera mantalei se găsesc
branhiile, cu rol în respirație (membrane lamelare, bogat
vascularizate, care rețin oxigenul din apă).
 Piciorul este un organ musculos, turtit lateral cu aspect
de lamǎ de topor. Scoica nu are cap. Piciorul musculos
se înfige în mâl, trăgând corpul și fixându-l pe fundul
apei.
Hrănirea
Odată cu apa care intră prin sifonul
Respirația

inhalant, în cavitatea mantalei pătrund
diferite particule animale și vegetale
aflate în descompunere care ajung în
gura scoicii, situată sub mușchiul
adductor anterior. Gura prezintă de o
parte și de alta câte doi palpi bucali
care, prin mișcarea lor, îndreaptă
hrana spre orificiul bucal. Resturile
nedigerate sunt eliminate prin orificiul
anal, situat în camera mantalei,
deasupra mușchiului adductor
posterior. De aici, apa cu resturile
nedigerate, ies prin sifonul exhalant.
Odată cu hrana, prin
sifonul inhalant pătrunde și
oxigenul dizolvat în apă.
Apa scaldă branhiile care
extrag oxigenul și elimină
dioxid de carbon care va fi
eliminat prin sifonul
exhalant. Prin mișcarea
cililor de pe suprafața
branhiilor se formează un
curent de apă necesar
respirației.
 Sistemul nervos si organele de simt
 Dacă este atinsă, scoica
Miscarea retrage piciorul și mantaua și
strânge repede valvele, pentru
 Scoica este un animal a se apăra de potențiali
aproape sedentar. prădători sau alte pericole.
Totuși, ea se poate  Scoica pipăie cu marginile
deplasa încet, mantalei care este foarte
înfingând piciorul în bogată în terminații nervoase.
mâl și trăgând corpul
după ea.
Reproducerea
 Masculii elimină spematozoizii în masa apei. Femelele
mențin ovulele într-o cameră suprabranhială unde
spermatozoizii ajung odată cu apa inhalată prin sifonul
branhial, astfel având loc fecundarea. După fecundare, din
ouǎ ies larvele care stau fixate pe branhii din toamnǎ
pânǎ-n primǎvarǎ, până la stadiul de glochidie. Apoi
femela elimină glochidiile în masa apei prin sifonul
exhalant, de unde se fixează pe branhiile peștilor din
familia Cyprinidae, în special ale crapilor (Cyprinus
carpio). După 3-10 sǎptǎmâni apar scoicile mici de 3 mm
care cad pe fundul apei și își continuǎ dezvoltarea pânǎ la
maturitate.
4) Cefalopode
    
    

Reprezentant – sepia (Sepia)

 

Caractere generale

 Cefalopoda sau cephalopoda este o clasă de animale

     
exclusiv marine ce cuprinde 370 de specii,
inclusiv sepiile, caracatițele și calmarii.
  Tentaculele sunt folosite pentru prinderea prăzii, iar
deplasarea se realizează cu ajutorul sifonlui. Sunt
specii care au cioc cu ajutorul căruia mărunțesc hrana.
Cochilia este prezentă doar la specia primitivă,
reducându-se la cele evoluate la o piesă foarte mică.
  

Sepia
 Sepia este un animal acvatic care face parte din clasa
„Cephalopoda”.
    o moluscă marină cu corpul oval,  prevăzut cu zece brațe
Este
acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă
și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o
„glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia
officinalis).Sepiile, spre deosebire de caracatițe, au păstrat
învelișul de protecție. Ele se deplasează prin propulsie, aceasta
fiind realizată prin umplerea unor camere din interiorul corpului
cu apă, care este apoi expulzată rapid printr-un sifon în exterior. 
 În caz de pericol elimină o substanță asemănătoare
      
cernelei care reduce vizibilitatea în apă, permițând
sepiei să se îndepărteze de eventualii prădători.
Sepiile sunt animale care pândesc prada, nefiind
capabile de a atinge viteza de deplasare a
caracatițelor.
 Populații mari de sepii se pot întâlni în mările calde
în special lângă coasta Australiei în apropiere de
orașul Whyalla. Acestea ating o lungime de 60 de
cm și o greutate de peste 5 kg.
 În general, sepiile au o mărime de 17–20 cm, dar
unele exemplare pot ajunge până la 30–40 cm.