Sunt reprezentate de:
- glande salivare mici cu localizare în peretele cavității bucale – intraepitelială,
-glandele salivare mari : - parotida
- glanda submaxilară,
- glanda sublinguală.
- pancreasul,
- ficatul.
Glandele salivare mari
Glanda submandibulară
Este o glandă salivară mixtă.
Parenchimul este constituit din acini (seroși, mucoși,și mixști- domină acinii seroși și
sero-mucoși, deci este o glandă salivară mixtă sero - mucoasă) și canale excretorii
(canale intercalare Boll foarte scurte și canale excreto-secretoare Pfluger, rare).
Stroma este asemănătoare cu cea scrisă la glanda parotidă.
Glanda sublinguală
Este o glandă abdominală, cu o capsulă subțire la exterior din care pleacă septuri ce
delimitează glanda în lobuli.
Parenchimul glandular situat în interiorul lobulilor are două componente:
- componenta grandulară exocrină (pancreasul exocrin),
- componenta grandulară endocrină (pancreasul endocrin).
Pancreasul exocrin
Ficatul este o glandă care are atât funcție endocrină cât și exocrină. Funcțiile sunt
îndeplinite de aceeași celulă (amficrină).
La suprafață, ficatul este acoperit de o capsulă formată din țesut conjunctiv dens fibros,
ce prin expansiunile sale împarte organul în lobi. Prin delicate septuri conjunctive, lobii
sunt împărțiți în lobuli. La om, lobulii nu sunt bine delimitați.
Pe secțiune histologice, un lobul hepatic apare poligonal și este constituit din cordoane
de celule epiteliale care secretă bila.
Între cordoane se găsesc capilare sanguine susținute într-o stromă conjunctivă.
La microscopul optic, în colorațiile obișnuite, cele patru componente ale lobulului
hepatic (epitelială, vascular, biliară și stromală) apar astfel:
Componenta epitelială este reprezentată de totalitatea cordoanelor celulare alcătuite din
celule poliedrice. Cordoanele celulare, numite cordoane Remack au o dispoziție radiară
către centrul lobulului și sunt mărginite de capilare sanguine.
Celulele, numite hepatocite, au 1-2 nuclei sferici, situați central și citoplasmă bogată în
organite și incluziuni în special de glicogen (colorate cu carmin-Best în roșu cărămiziu).
Hepatocitele, așezate cel puțin câte două în grosimea unui cordon, prin suprafața care se
învecinează secretă bila, realizând polul exocrin al hepatocitelor- polul biliar. Prin
suprafața externă, vecină cu capilarul sanguin, secretă în mediul intern endocrin – polul
endocrin.
Componenta vasculară este reprezentată de totalitatea capilarelor sanguine de tip
sinusoid, cu perete discontinuu din interiorul lobulului. Endoteliul capilar discontinuu
este constituit din celule endoteliale și celule Kupffer, așezate pe o rețea reticulinică care
le desparte de hepatocite.
Capilarele sunt ramificații ale venei porte (de fapt rezultă din capilarizarea ramurilor
venoase ale venei porte localizate în spațiul Kiernan dintre lobulii hepatici). Ele se varsă,
la mijlocul lobulului, în vena centrolobulară. Capilarele din ficat realizează o rețea
admirabilă venoasă.
Componenta biliară. Bila secretată de hepatocite, se acumulează între hepatocitele din
grosimea cordonului într-un conduct orientat spre exteriorul lobulului. Acest conduct este
lipsit de perete propriu și este delimitat de polii biliari ai hepatocitelor - traiectul biliar.
Traiectul biliar, la periferia lobulului se continuă cu un canalicul cu perete propriu,
pasajul Herring (tapetat cu epiteliu simplu turtit) ce se deschide în canaliculul biliar din
spațiul Kiernan (ce prezintă un epiteliu simplu cubic).
Componenta stromală este constituită din totalitatea fibrelor de reticulină ce înconjoară
cordoanele la suprafață și pe care se sprijină endoteliul capilar sinusoid. Între peretele
capilarului și suprafața cordonului Remack se pot găsi celulele lui Ito.
La periferia lobulului, stroma se continuă cu țesutul conjunctiv din spațiul Kiernan.
Pe un preparat histologic, colorat cu tehnicile obișnuite, se identifică chiar și cu un
obiectiv slab, o structură conjunctivă la intersecția a cel puțin trei lobuli hepatici, numit
spațiul Kiernan. În țesutul conjunctiv care-l formează se identifică 1-2 arteriole (ramuri
din artera hepatică), 1-2 venule (ramuri din vena porta) și 1-2 canalicule biliare cu
epiteliu cubic sau cubicocilindric (din această cauză, spațiul Kiernan, se mai numește și
spațiul porto-biliar).
Vezicula biliară (colecistul)
Preparate de desenat:
1.Pancreas - aspect general – col.HE
2.Ficat – lobulul hepatic – col. HE
3.Glandă salivară mixtă – glandă submaxilară – col HE
4.Colecist – col. HE
1.Pancreas - aspect general – col.HE
1 – capsula
2 – stroma: sept conjunctiv
3 – stroma intralobulară
4 – vase
5 – acinii seroși a. celule serozimogene
b. celule centroacinoase
6 – insula Langerhans
7- canalicul excretor intralobular
8 – canal excretor interlobular
2.Ficat – lobul hepatic – col. HE
Stroma conjunctivă
perilobulară (II)
Spațiul port :
4 - canalicul biliar
5 – venă
6 – arteră
7 – vas de sânge
4.Colecist – col. HE
1
7
Colecist – col.HE
2 1 – ep.cilindric
2 – lamina proprie
4
3 3 – diverticuli sau cripte
4 – fibre elastice
5 5 – fibră musculară netedă
6 – arteră/venă
6 7 – mucoasa
8 – nerv
9 – țesut conjunctiv
8
10 - seroasă
9
10
3.Glandă salivară mixtă – glandă submaxilară – col HE
A – acini seroși
S – semiluna seroasă (Gianuzzi)
M – celule mucoase
ID – canale intralobulare
Ficat aspect microscopic H.E.
1.Vena centrolobulară
2.Hepatocite în cordoane
Remarck
3.Spațiul portohiliar Kiernau
4.Canalicul biliar
5.Arteriolă
6.Venula
7.Vas limfatic
Vezica Biliară H.E.
1.Epiteliu simplu cilindric
2.Corion
3.Sinusuri ROKITANSKY –
ASCHOR
4.Fibre musculare netede
5.Mucoasa
6.Musculara externă
7.Adventice