De ce este importantă educația

pentru dezvoltarea durabilă?

Sănătatea planetei depinde de
atitudinea fiecărui cetățean față de
ecosistemul cu care
interacționează. Educația ecologică
pentru dezvoltare durabilă este o
sarcină pe care viața o reprezintă, o
provocare pentru indivizi, instituții și
societate pentru a vedea mâine ca o zi
care aparține tuturor sau nu va
aparține nimănui. Educația pentru
mediu este procesul care recunoaște
valorile și conceptele clarificate
pentru a dezvolta abilități și atitudini
necesare pentru a înțelege și a aprecia
relația dintre cultura umană și mediu.
 Educația pentru dezvoltare durabilă are ca scop transmiterea de informații
în domeniul dezvoltării durabile și formarea de competențe în promovarea
acesteia. Formarea de cetățeni competenți și încrezători poate crea noi
oportunități de a avea un stil de viață mai sănătos și productiv, în armonie cu
natura și cu grijă față de valori sociale precum egalitatea sau diversitatea
culturală.
Educația pentru Dezvoltare
Durabilă (EDD) determină o
reorientare a educației spre
motivarea oamenilor pentru
a se responsabiliza în
problemele cu care se
confruntă întreaga planetă . 

Cu un set ambițios de 17

obiective de dezvoltare
durabilă, Agenda 2030
ar trebui să contribuie
la realizarea a trei mari
paşi pentru toți
oamenii din toate țările:
eradicarea sărăciei
extreme, combaterea
inegalităţii și a
nedreptăţii, precum și
reglementarea
schimbărilor climatice.
Mecanism
strategic
pentru o
dezvoltare
durabilă
 În România funcționează „Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă”, în care, pe lângă
problematica generală a dezvoltării durabile, se abordează problemele specifice educației. Astfel,
în cadrul acestei abordări, sunt prevăzute următoarele măsuri la nivel general educațional și la
nivelul promovării educației penrtru dezvoltare durabilă.
Astfel, la nivelul măsurilor educaționale generale, „se urmăreşte în acest fel calificarea şi
recalificarea, potrivit noilor exigenţe ale pieţei naţionale a muncii şi cerinţelor de competitivitate în
Piaţa Unică a UE, a unui număr de 1,65 milioane persoane, echivalent cu 18% din totalul
populaţiei ocupate în 2006. Ţinând seama de rezultatele nesatisfăcătoare obţinute în perioada
2000-2006, se porneşte de la constatarea că unele ţinte stabilite prin Strategia de la Lisabona (o
rată medie de 70% de ocupare a populaţiei în vârstă de 15-64 ani; reducerea ratei de părăsire
timpurie a şcolii sub 10%; sporirea la 85% a populaţiei în vârstă de 15-64 ani care a absolvit cel
puţin învăţământul secundar superior) nu vor putea fi atinse, în cazul României, până în anul 2010,
necesitând o reeşalonare realistă, adaptată la condiţiile specifice existente. Va fi nevoie de eforturi
susţinute chiar şi pentru atingerea ţintei asumate în cadrul Obiectivelor Mileniului astfel ca, până în
2012, copiii din mediul rural să finalizeze ciclul complet de învăţământ primar şi gimnazial în
proporţie de cel puţin 95%. În aceste condiţii, accentul principal al ansamblului de politici şi acţiuni
care se vor realiza până în anul 2013 se va pune pe menţinerea şi accelerarea tendinţelor deja
conturate pentru recuperarea decalajelor faţă de nivelul actual de performanţă al celorlalte state
membre ale UE.
 Pentru a accentua importanţa menţinerii și îmbunătăţirii relaţiei OM –
NATURĂ, Naţiunile Unite au declarat ca deceniul 2005 – 2014 să fie un deceniu al
“EDUCAŢIEI PENTRU O DEZVOLTARE DURABILĂ”. În acest context,
educaţia pentru dezvoltare durabilă aduce în același timp o nouă motivare a actului
educaţional, dând posibilitate “actorilor” implicați în actele educaționale să participe
creativ la găsirea variantelor și evaluarea alternativelor pentru un viitor sustenabil.
În mod obișnuit educaţia cu privire la mediu se ocupă de două aspecte:
protecţia mediului și folosirea resurselor. Paradoxal, cu cât o societate este mai
educată și mai înstărită cu atât impactul ei negativ asupra mediului este mai mare,
necesităţile de consum sunt mai mari și poluarea la fel. Ceea ce duce la concluzia că
doar educarea cetăţenilor nu este suficientă pentru realizarea dezvoltării durabile.
Provocarea este să educăm fără a crește nevoia de consum a populaţiei, modificând
modelele de consum și limitând poluarea. În zonele cu educaţie redusă, în general,
economia se reduce la agricultură și extragerea resurselor. Cu cât nivelul de educaţie
crește, apar industrii din ce în ce mai sofisticate și gradul de consum este ridicat, iar
poluarea este mult mai mare.
Astfel, putem observa că legătura dintre dezvoltarea durabilă și educaţie este
foarte complexă, ultimele cercetări în domeniu oferindu-ne răspunsul la întrebarea
“De ce educaţia este cea care ajută ţările să își atingă obiectivele de dezvoltare
durabilă?
VĂ MULȚUMIM!