Genul

Streptococcus
Conf.univ.dr. Elena Hogea
 COCI GRAM POZITIVI

AEROBI FACULTATIV
ANAEROBI
ANAEROBI

Gen Staphylococcus
Gen Peptococcus
Gen Streptococcus
Gen Peptostreptococcus
Gen Enterococcus
ISTORIC
ISTORIC
ISTORIC
ISTORIC
FAM. STREPTOCOCCACEAE

 Gen Streptococcus
 Gen Enterococcus

 Gen Lactococcus
 Classification - Includes 7 genera:
Streptococcus – a major cause of human infections
Enterococcus – frequent cause of human infections
Aerococcus – occasionally isolated from
endocarditis, meningitis, or urinary tract infection
Lactococcus – rare human pathogen
Pediococcus – NF of lower GI tract, occasional
isolate from abscesses
Leuconostoc – infrequently isolated from blood,
wounds, or abscesses
Gemella – rare isolate of upper RT infection
 Species Hemolysis Group Common Disease Association(s)
Antigen Terms
S.pyogenes ß A Group A Pharyngitis; scarlet fever
streptococci pyoderma; rheumatic
fever; AGN
S.agalactiae ß B Group B Neonatal sepsis;
streptococci puerperal fever;
pyogenic infections;
pneumonia; meningitis
S. equisimilis ß C Group C Pharyngitis; impetigo;
streptococci pyogenic infections
E. faecalis Alpha or no D Enterococci Urinary tract infections
E. faecium hemolysis Wound infections
E. durans ( rarely ß ) Bacteremia;
Endocarditis
S. bovis Alpha ( )or D Nonenterococci Urinary tract; pyogenic
S. equinus none infections;
(rarely ß) Endocarditis infections

S. pneumoniae Alpha () Pneumococcus Bacteremia;

hemolysis pneumonia;
meningitis;

Viridans and Alpha () - Viridans strep Endocarditis

Nonhemolytic hemolysis or
S. sanguis no
S. salivarius hemolysis
S. mitis or
nonhemolytic
S. milleri
S. mutans Dental caries

Other species
 Definiţie
- coci gram pozitivi, dispuşi în lanţuri mai mult sau mai
putin lungi, imobili, nesporulaţi, uneori capsulaţi.
Majoritatea sunt facultativ anaerobi, dar există unele specii
care sunt strict anaerobe sau aerotolerante.
Habitat
- fac parte din flora normală a omului şi animalelor,
habitând, în mod normal, tractul respirator superior.
Clasificare: 1. Hemoliza pe geloză sânge
streptococi beta hemolitici care produc hemoliză completă,
clară, caracteristică speciilor patogene
streptococi alfa’ hemolitici care produc hemoliză
incompletă
streptococi alfa hemolitici care produc hemoliză parţială cu
apariţia unei coloraţii verzui a mediului (hemoliză viridans)
streptococii nehemolitici sau γ hemolitici
2. Structura antigenică (după Rebecca Lancefield
1895-1981)-cel mai important din punct de vedere
clinic şi epidemiologic.
după natura antigenului polizaharidic C din
peretele celular (antigen specific de grup)
streptococii se împart în grupe serologice notate
cu literele mari ale alfabetului latin. Până în
prezent s-au identificat serogrupele notate de la A
la W cu exceptia literelor I si J. Streptococcus
pyogenes aparţine grupului Lancefield A.
pe baza antigenelor proteice de perete M , T şi R
(antigene specifice de tip) grupul A poate fi divizat
în tipuri notate cu cifre arabe. Determinarea
serotipurilor tulpinilor de Streptococcus pyogenes
izolate de la pacienţi şi purtători sănătoşi are
valoare epidemiologică.
În practica curentă a laboratoarelor clasificarea se
bazează pe o combinaţie de caracteristici care include
tipul de hemoliză pe geloză sânge, structura
antigenică, caracterele culturale şi biochimice.
Din punct de vedere al patogenităţii cel mai
important este grupul A (Str. pyogenes) urmat, în
ordinea frecvenţei, de grupurile B (Str. agalactiae), C,
G , F(colonizează nasofaringele-sinuzite, bacteriemii,
endocardite) şi D(S. bovis -intestin gros-endocardite și
bacteriemii la cei cu carcinom de colon) .
Streptococii lipsiţi de antigenul de grup (streptococii
viridans şi pneumococii) nu sunt incluşi în grupele
Lancefield.
Streptococi beta-
hemolitici
Streptococcus pyogenes
(streptococii beta-
hemolitici de grup A)
 Morfologie, caractere culturale, identificare
Sunt coci gram pozitivi dispuşi în lanţuri care pe
geloză sânge dezvoltă colonii pulverulente, cu o
zonă de liză clară de tip beta în jur. Identificarea
se face pe baza structurii antigenice.
Beta-Hemolytic Streptococcus pyogenes
 Structura
acidul lipotheichoic este un factor de aderenţă la
epiteliul faringian
proteina M este antigenul de suprafaţă specific de tip
având o importantă acţiune antifagocitară. Anticorpii
faţă de antigenul M sunt responsabili de imunitate şi
împiedică acţiunea antifagocitară a acestei proteine
fiind protectori numai faţă de serotipul homolog.
Asociat proteinei M se găseşte un antigen proteic
care nu este tip-specific (MAP). Faţă de MAP apar
anticorpi care cresc ca titru după fiecare infecţie
streptococică acută şi se întâlnesc în titruri mari în
RAA şi CR.
Proteinele de suprafata F atasarea de ep. faringian
prin fibronectina
 STRUCTURA
 Proteina T si R nu se cunoaste implicarea in patogenia infectiilor
streptococice
 Impart specia in tipuri T si R importante epidemiologic

 Capsula de acid hialuronic este important factor de virulenta prin

proprietatile antifagocitare
 C5a peptidaza se gaseste la suprafata streptococilor de grup A si
este important factor de virulenta. Hidrolizeaza C5a a
complementului, impiedicand fixarea acesteia de PMN. Scade
numarul PMN infocarul infectios
 Toxine și enzime
toxina eritrogenă. Se cunosc trei tipuri distincte de toxine,
toxina eritrogenă A, B şi C (resposabile de simptomele din
scarlatină). Eritrotoxina A este superantigenactivare policlonală a
limfocit Th; este responsabilă de simptomatologia scarlatinei,
sindr.toxicoseptic streptococic şi foarte rar tipurile B şi C.
Str. pyogenes elaborează 2 hemolizine
streptolizina O. Proteină hemolitică sub formă redusă dar rapid
inactivată de oxigen. SLO lizează hematiile şi are efect citotoxic
pentru alte celule cum ar fi PMN, trombocitele şi ţesutul cardiac.
Este inactivată de către oxigen. Este puternic antigenică
determinând formarea de anticorpi ASLO care ating titruri mari
încă de la începutul complicaţiilor. Complexele imune pot
precipita în ţesuturi(fenomen Arthus)sau se depun în membrana
glomerulară din rinichi unde, împreună cu complementul,
produc leziuni ale membranei bazale ale glomerululi renal.
VN-150-200 unități ASLO/ml
streptolizina S proteină slab antigenică, stabilă în
prezența oxigenului, determină hemoliza beta pe plăcile de
geloză sânge. Are rol toxic în leziunile iniţiale sau în
puseurile acute de RAA.
Factori de diseminare
streptokinaza sau fibrinolizina este produsă de
streptococii de grup A,C şi G şi este antigenică. Determină
liza cheagurilor de fibrină favorizând difuzarea infecţiei.
Este utilizată terapeutic în tratamentul precoce al
trombozei coronariene.
deoxiribonucleaza (streptodornaze). Este de patru tipuri
antigenice A, B, C şi D. Creșterea AC față de tip B are rol în
diagnosticul febrei reumatismale.
hialuronidaza. Este produsă de streptococii de grup A, B,
C şi G . Este factor de difuziune crește permeabilitatea
ţesutului.
.
INFECŢII PRODUSE DE STR.PYOGENES
PATOGENITATE-INFECȚII
LOCALIZATE
 Angina streptococică
 Reprezintă 30-40% din infecțiile streptococice și 15-30%
din cazurile descrise la copii
 Aderă de fibronectina de la nivelul epiteliului faringian
prin acidul lipoteicoic din fimbrii
 Infecția se extinde la urechea medie, mastiodă și
meninge
 20% asiptomatice
 Simptome: roșeață și edem, exudat purulent și
tumefierea ganglionilor limfatici regionali
PATOGENITATE-INFECȚII
LOCALIZATE
 Pneumoniile
 Sunt rare, apar după infecții virale
o Impetigo,
 Patogenitate
infecţii invazive
-erizipel – inflamație edematoasă a pielii;apare un placard
eritematos mărginit de vezicule din care se izolează
streptococul
-fasceită necrozantă - progresează foarte rapid
distrugând ţesuturile moi şi fascia. Str. pyogenes pătrunde
prin leziuni ale tegumentului cu instalarea rapidă a şocului
cu alterarea stării generale. Boala afectează în special
persoanele tinere fără patologie asociată, clară dar şi
persoanele imunocompromise
Streptococii pot fi izolaţi din sânge, lichidul vezicular şi
culturi ale ariei infectate. Tipurile M1 şi 3 sunt implicate cel
mai frecvent. Penetrarea antibioticelor în aria infectată este
foarte dificilă iar tratamentul chirurgical este esenţial
pentru îndepărtarea ţesuturilor lezate. Clindamicina este
preferabilă penicilinei deoarece inhibă sinteza proteică
inclusiv producerea de exotoxină.
 febră puerperală-infecție septicemică, apărută
după naștere cu punct de pornire infecția
endometrului
 Septicemie- infecție sistemică spre care poate
evolua orice infecție localizată
 Infecții invazive

scarlatina –boală a copilăriei întâlnită sub vârsta de

10 ani, care debutează cu angină streptococică, limba
"zmeurie", febră, după care apare erupţia
caracteristică (rash-ul scarlatinos). Boala este cauzată
de toxina eritrogenă de tip A a streptococilor de grup A
şi mai rar de grupul G.
sindromul şocului toxic streptococic –tip A rar G;
infecţie fulminantă cu evolulţie gravă. Rata deces de
10 Xmai mare decât în șoc toxic stafilococic.
complicaţii alergice poststreptococice:
febra reumatismală (reumatism poliarticular acut şi
cardita reumatismală) -
-este evidentă asocierea cu faringitele
streptococice dar niciodată cu infecţii primare
streptococice ale altor ţesuturi.
-Streptococii nu sunt prezenţi în leziuni cardiace şi
articulare. Nu este incriminat un anumit serotip
streptococic aşa cum se întâmplă în cazul
glomerulonefritei.
-Reumatismul se produce printr-o reacţie de HS II
(citotoxic) datorită relaţiei imunologice care există
între antigenul streptococic şi ţesutul miocardic uman.
- Organismul răspunde prin formare de anticorpi atât
faţă de antigenele streptococice cât şi faţă de structurile
proprii (autoanticorpi).
-Un atac de RAA este asociat cu inf. faringiene
streptococice ce au avut loc cu 1-5 săptămâni în
antecedente- Grupa de vârstă între 7 şi 9 ani .
 -Cea mai importantă investigaţie în cadrul
diagnosticului RAA este cea serologică. Două probe de ser
trebuie recoltate de la bolnav pentru a demonstra creşterea
titrului ASLO.
-Titrul ASLO devine detectabil din a doua
săptămână după instalarea infecţiei, atinge un maxim
după 6 săptămâni, după care scade.
-Profilaxia cu penicilină, după primul atac de RAA va
reduce substanţial riscul unui al doilea atac prevenind
faringitele streptococice.
glomerulonefrita acută post-streptococică - este cel mai
comun tip de nefrită acută. În majoritatea cazurilor este
produsă de grupul A streptococic dar şi grupul C poate fi
implicat. Serotipurile de Str. pyogenes implicate în
producerea acestei infecţii aparţin unui număr restrâns şi
sunt izolate frecvent din leziuni tegumentare în special
impetigo. Are ca mecanism reacţia de HS III (complexe
imune).
 Epidemiologie
•SBH grup A sunt comensali la 3-5% din adulţi şi 10%
dintre copii. Portaj nasofaringian 10-30%
•Cea mai comună poartă de intrare a Str.pyogenes este
tractul respirator superior. Infecţia primară se cantonează
la nivelul faringelui dar numai un anumit procent de
indivizi infectaţi fac amigdalite sau faringite. Restul
indivizilor infectaţi dezvoltă infecţii atipice, uşoare sau
devin purtători asimtomatici.
•În climatul tropical tegumentul este cea mai comună
poartă de intrare.
•Infecţiile repetate ale tractului respirator pot duce la RAA
niciodată la GNA, în timp ce infecţiile streptococice
cutanate pot duce la GNA niciodată le RAA.
•Din 1980 s-a remarcat-creşterea numărului de cazuri de
RAA, iar incidenţa infecţiilor invazive cu bacteriemie şi
toxemie a crescut semnificativ (fasceita necrozantă şi
sindromul şocului toxic streptococic(tipurile M 1, 3, 12,
 Diagnosticul de laborator
Este bacteriologic şi serologic.
•Diagnosticul bacteriologic
•Diagnosticul serologic constă în evidenţierea şi
titrarea anticorpilor anti- SLO, anti-MAP, anti-C,
anti–DNA-ză şi anti-streptokinază din serul de
bolnav.
•Sensibilitatea la chimioterapice antiinfecţioase
Str. pyogenes a rămas sensibil la peniciline şi
eritromicină. Penicilinele G şi V sunt antibioticele
de elecţie în infecţiile streptococice (atenţie la
persoanele alergice). Dacă potajul faringian persistă
după tratamente repetate se poate administra AMC,
AZT, DA.
Streptococi de grup B (Str.
agalactiae)
 Habitat
Fac parte din flora comensală a omului. Se izolează
frecvent din vagin, rect, uretră, faringele omului
sănătos şi de pe tegumente. Se găseşte la 30-40% din
flora perineală a omului sănătos.
Caractere morfologice, culturale,
Identificare
Sunt coci gram pozitivi, cu aceeaşi dispoziţie cu
restul speciilor (în lanţuri, sau în diplo). Se dezvoltă
pe agar sânge şi formează colonii -hemolitice, se
identifică prin grupare Lancefield.
 Christie-Atkins, Munch-Petersen (CAMP) test

Group B S. aureus
Streptococcus (Spingomyelinase C)

(CAMP Factor)

Group A
Streptococcus

Zone de
hemoliză
CARACTERE STRUCTURALE

 Definirea grupului o face polizaharidul C din

peretele celular
 proteinele M, T, R lipsesc

 La suprafață se găsește o capsula care împarte

specia în tipuri antigenice(I-IV);
 La suprafață C5 peptidaza , care prin hidroliza
C5 scade influxul de leucocite în focarul
infecțios.
 Patogenitate
Afectează cu deosebire nou-născutul şi femeia gravidă.
La nou-născut produce o formă precoce care apare
imediat după naştere cu septicemie şi o formă tardivă care
apare la câteva zile sau săptămâni după naştere şi se
manifestă cu meningită, otită, pneumonie. Infectarea nou-
născutului se produce de la personalul de îngrijire, de la
mama purtătoare vaginală de Str.agalactiae, sau chiar
între nou-născuţi.
La femei, produce avort, septicemie post-partum sau
post-abortum.
La persoanele în vârstă şi la cele imunocompromise
poate determina infecţii ale tractului urinar, pneumonii,
meningită, endocardită, osteomielită, artrită, abcese,
empiem etc.
 Diagnostic de laborator
Este bacteriologic şi reprezintă o urgenţă în cazul
infecţiilor neonatale. Constă în examen microscopic direct,
izolarea germenelui din produsul recoltat (LCR,
hemoculturi, lichid amniotic, secreţii gastrice, puroi),
stabilirea grupului prin serogrupare Lancefield şi
antibiogramă.Modele moleculare ptr identificare din LCR și
hemoculturi pozitive
Epidemiologie, Tratament
•Datorită frecvenţei crescute a portajului vaginal şi
intestinal la femeia gravidă, se recomandă efectuarea unor
culturi de control din secreţia vaginală, începând cu
ultimul trimestru de sarcină şi instituirea
antibioterapiei (la mamă şi apoi la nou-născut)
•Str. agalactiae este sensibil la penicilina G şi amoxicilină şi
deseori rezistent la macrolide şi tetracicline. În terapie se
recomandă asocierea peniciline-aminoglicozide.
Grupul D streptococic şi
enterococii
•Faţă de grupele A, C şi G, grupul D este o entitate complet
separată din punct de vedere biochimic, serologic şi
patogenic motiv pentru care au fost reclasificaţi.
• Majoritatea tulpinilor acestui grup sunt mai puţin
sensibile la peniciline decât ceilalţi streptococi.
Datorită diferenţelor genetice acest grup a fost împărţit în:
-grup D propriu-zis şi
-enterococi care aparţin unui gen nou,
Enterococcus.
•Speciile non-enterococice de interes medical ale grupului
D sunt Str. bovis şi Str. equinus implicate în bacteriemiile
asociate cu endocardită şi carcinom al intestinului gros.
Aceste specii păstrează sensibilitatea la peniciline.
•Speciile enterococice de interes medical ale grupului D
sunt E. faecalis (80-90% din speciile izolate în clinică), E.
faecium (5-10%), E. durans, E. avium (mai rare) .
REZISTENȚA LA FACTORII DE MEDIU
 La temperaturi înalte 45ºC
 Ph – 9,6

 Concentrații ridicate de NaCl-6,5% Identificarea

 Medii cu conținut de bilă
enterococilor
 Patogenitate

•sunt frecvent implicate în infecţii nosocomiale (tulpini

multirezistente
•Ambulator- infecții sistemice la persoanele dependente de
droguri şi endocardite(10-15%)
•Sursa de infecție: endogenă sau exogenă
 Epidemiologie
Habitatul natural al enterococilor şi streptococilor de grup
D : intestin şi vagin. Prezenţa lor în apă este considerată
a fi marcher de poluare fecală.
Transmiterea este de obicei interpersonală (cadru
medical-pacient sau între pacienţi).
Sensibilitatea la chimioterapice
antiinfecţioase
•Sunt mai puțin sensibil la aminoglicozide şi peniciline
•Rezistent natural la cefalosporine, oxaciline și monobactami
•E.faecalis natural rezistent la lincosamide
•Tulpini VRE
•5% DIN TULPINI ÎN SPITAL SUNT REZISTENTE LA TOATE
ANTIBIOTICELE active în mod natural pe enterococi
•Tratament la aceste tulpini cu: glicopeptide, daptomicina, LZD,
tigeciclină, dalfopristin, quinopristin
•-
Streptococii
negrupabili
•Streptococi viridans (alfa-hemolitici) denumiţi şi
streptococi orali sunt lipsiţi de antigenul de grup. Sunt
comensali ai mucoasei orofaringiene, intestinale şi genitale.
•Specii cu rol în patologia umană sunt: Str. mitis, oralis,
sanguis, salivarius, mutans, milleri (anginosus).
Au fost izolaţi din hemoculturi, dar şi din alte culturi
provenind din sedii sterile (lichid pleural).
• principalii agenţi etiologici ai endocarditelor subacute, la
pacienţii cu valvulopatii.
•Pătrund în circulaţie cu ocazia unor extracţii dentare,
intervenţii în sfera ORL şi se grefează la nivelul valvelor
cardiace lezate sau a protezelor valvulare.
•Str. mutans este cel mai frecvent asociat cariilor
dentare.Str. milleri este un agent patogen frecvent asociat
infecţiilor purulente, precum şi infecţiilor neonatale
(septicemii, meningite).
•Sunt sensibili la penicilina G şi macrolide, prezentând un
nivel scăzut de rezistenţă la aminoglicozide ( în asociere).
Streptococcus
pneumoniae
În 1881 doi microbiologi, George M. Sternberg în
SUA şi Louis Pasteur în Franţa, independent descriu
bacterii cocoide în perechi sub forma de lance în saliva
umană.
 Definiţie, habitat
•Str. pneumoniae (pneumococul) face parte din familia
Streptococacceae, genul Streptococcus
•face parte din flora orofaringiană normală la majoritatea
populaţiei dar poate fi şi un important agent patogen uman.
•Este cauza a mai mult de 80% din pneumoniile bacteriene,
a numeroase cazuri de otite medii, meningite şi septicemii.
• Reprezintă o cauză importantă de morbiditate şi
mortalitate.
Streptococcus pneumoniae în ME
STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE ÎN
LCR
 Structură
•coci gram pozitivi, încapsulaţi, 0,5-1,2 m în diametru,
ovali sau lanceolaţi, dispuşi în perechi sau lanţuri
scurte. Pe frotiurile efectuate din culturi îmbătrânite,
pneumococii apar gram negativi. Tulpinile încapsulate dau
naştere unor colonii mari, (1-3 mm diametru pe geloză-
sânge, mai mici, pe geloză-sânge-chocolat) rotunde,
nepigmentate; tulpinile neîncapsulate dau naştere unor
colonii mici, aplatizate.
•produc hemoliză alfa pe geloză-sânge în aerobioză şi
hemoliză beta prin incubare în anaerobioză.
•tulpinile virulente prezintă o capsulă polizaharidică
diferită antigenic pe baza căreia s-au identificat principalele
tipuri serologice. Până în prezent s-au identificat 80 de
serotipuri.
•-peptidoglicanul peretului celular al pneumococilor este
identic cu cel al cocilor gram pozitivi
 Optochin

S.pneum

Optochin resistant

Viridans Streptococci
• Alt component major ale peretelui celular este acidul
teichoic bogat în glucozamine, fosfaţi şi colină.
•Colina joacă un rol esenţial în hidroliza peretelui celular.
În absenţa colinei, enzima autolitică a pneumococului este
incapabilă să asigure încetarea diviziunii celulare.
• În peretele celular al pneumococilor există două tipuri de
acid teichoic: unul la suprafaţa celulei şi cel de-al doilea,
legat de lipidele membranei plasmatice.
•Tipul de acid teichoic de la suprafaţa celulară (substanţa
C) are specificitate de specie şi precipită fracţiunea
globulinică a serului (proteina C-reactivă), în prezenţa
calciului.
 Factorii de virulenţă ai Str. pneumoniae

Factori de virulenţă- Acţiune

-Capsula -Inhibă fagocitoza în absenţa anticorpilor
-Pneumolizina -Hemolitică, dermotoxică
-Factorul de producere al purpurei-Produce hemoragii la
nivelul dermului
-Neuraminidaza -Factor de diseminare
-Amidaza -Autolizină importantă în diviziunea celulară
Sindroame clinice
Pneumonia - anual apar aproximativ 500.000 cazuri de pneumonie
cu Str. pneumoniae în SUA.
 Este în general localizată la nivelul lobului inferior al plămânului
(pneumonie lobară).
 Bronhopneumonia este mai frecventă la copii şi persoanele
vârstnice.
În general, după o terapie antimicrobiană eficientă, vindecarea
survine în 2-3 săptămâni.
Mortalitatea este cauzată de Str. pneumoniae, tipul 3 şi apare în
general la persoanele vârstnice sau la pacienţii cu bacteriemie în
antecedente.
Invazia pleurală apare la 25% din cazurile de pneumonie
pneumococică iar empiemul este o complicaţie rară.
Sinuzite şi otite medii
-apar după o infecţie virală a TRS -infiltrarea cu PMN şi obstrucţia
sinusului. Otitele -frecvente la copii,sinuzitele la orice vârstă.
Meningite.
Sunt în principal afecţiuni pediatrice (15% din
meningitele care apar la copii), dar pot apărea la orice
vârstă( 30-50% din meningitele adulţilor).
Septicemia.
Apare la 25-30% din pacienţii cu pneumonie
pneumococică şi la > de 80% din pacienţii cu meningite.
Nu apare în urma sinuzitelor şi a otitelor medii.
Epidemiologie
•Există un portaj natural nazofaringian. Transmiterea se
realizează pe cale respiratorie (interpersonală), de la
purtătorii sănătoşi sau persoanele bolnave, mai ales în
colectivităţi închise (creşe, grădiniţe, şcoli, cazărmi
militate).
Diagnostic de laborator
Examen macroscopic, microscopie, detectarea
antigenului, cultivare, identificarea
 Tratament, prevenţie
•Majoritatea tulpinilor -sensibile la penicilină şi eritromicină.
•S-au semnalat tulpini rezistente la penicilină, eritromicină azitromicină,
- antibiograma este obligatorie.
•mortalitatea în cazul afecţiunilor pneumococice este ridicată, la
persoanele vârstnice, imunocompromişi (splenectomizaţi), sau persoane
debilitate.
•din această cauză se practică o imunizare cu vaccin polizaharidic
polivalent (23 tipuri) - asigură o protecţie de lungă durată (până la 5
ani).
•La copiii cu hipogamaglobulinemie sau splenectomizaţi se recomandă
tratamentul cu penicilină orală pentru că aceştia nu răspund foarte bine la
vaccinare şi infecţiile pneumococice sunt frecvente.
-apariţia tulpinilor rezistente la penicilină (prin modificarea PLP) impune o modificare a
atitudinii terapeutice mai ales în meningite şi impune administrarea cefalosporinelor III
(cefotaxime, ceftriaxonă în doze crescute).
-rezistență la macrolide, Te, Sxt contraindicate ca tratament de primă intenție a ITR
Strep spp. Hemolysis Bacitracin Optochin Camp test

Group A β Sensitive –
Group B +
Group D (Enterococci) α,β,γ Resistant
Resistant
–
Viridans
α
Strep. pneumoniae Sensitive
 Aerococcus
• Gram-positive cocci that tend to form tetrads
•-hemolytic; and may resemble viridans group
•May be confused with Enterococcus biochemically

Leuconostoc
•Resemble streptococci microscopically; colonies
resemble viridans group or Enterococcus
•Found in plants, vegetables, and dairy products

Pediococcus
•Found in nature; used in bioprocessing and
biopreservation of foods such as cheese, meats, and
vegetables
•Rarely seen in human infections; has been
associated with septicemia
 COCII GRAM POZITIVI
ANAEROBI
 Cocii gram pozitivi strict anaerobi sunt cuprinşi în
genurile Peptococcus şi Peptostreptococcus. Ei fac parte
din flora normală a cavităţii orale şi produc infecţii
numai în asociere cu alţi anaerobi. Pătrund prin soluţii de
continuitate ale pielii în profunzime, unde produc
împreună cu alte specii infecţii purulente subacute de
tipul abceselor cerebrale, otitelor, sinuzitelor. Pot
participa de asemenea în infecţii ale tractului respirator
inferior şi ale regiunii abdominale (peritonită, apendicită,
abces hepatic).
 Ca şi în cazul celorlalţi germeni anaerobi endogeni
nesporulaţi, diagnosticul este dificil şi durează în timp.
 Din coci gram-pozitivi anaerobi genul
Peptostreptococcus este frecvent implicat in infectii
clinice. Acest grup include, de asemenea, specii în cadrul
genului anterior cunoscut sub numele de Peptococcus, cu
excepţia Peptococcus niger.
 Această schimbare în taxonomia sa bazat pe rezultatele
unei analize de conţinut guanină-plus-citozina.
 Speciile de coci anaerobi gram-pozitivi izolati cel mai
frecvent:Peptostreptococcus magnus,
Peptostreptococcus asaccharolyticus,
Peptostreptococcus anaerobius.
PEPTOSTREPTOCOCCUS - FROTIU
Care dintre următoarele afirmații privind
Streptococcus agalactiae nu este corectă?
A. este cauză importantă a sindromului toxic
streptococic
B.colonizează frecvent tractul genital feminin
C.screening-ul pentru acest agent patogen în timpul
sarcinii a redus incidența sepsisului neonatal
D.prezintă hemoliză de tip beta
E. la nou născut produce o infecție precoce care apare
imediat după naștere și se manifestă ca o meningită,
otită, pneumonie.

R: A, E
•Clasificarea streptococilor se face în funcţie de următoarele
criterii:
A. caracterele morfotinctoriale în coloraţia Gram
B. tipul de hemoliză produsă pe mediile cu sânge
C. caracterele culturale pe mediile lactozate
D. structura antigenică
E. sensibilitatea la antibiotice

R: B, D
•Care dintre următoarele complicaţii pot apare după
episoade repetate de faringită streptococica:
A.GNA poststreptococică
B.RAA
C.cardita reumatismală
D.tusea convulsivă
E.şancru moale

R: b, c
Staphylococcus aureus este un:
A. coc gram pozitiv anaerob dispus în grămezi
B. coc gram pozitiv facultativ anaerob dispus în
lanţuri
C. coc gram pozitiv facultativ anaerob dispus în
grămezi
D. coc gram negativ microaerofil dispus în grămezi
E. coc gram pozitiv aerob dispus în diplo

R: c
Testul bacitracinei este utilizat pentru diferenţierea:
A. Staphylococcus aureus de Streptococcus pyogenes
B. Streptococcus pneumoniae de Streptococcus pyogenes
C. Streptococcus pyogenes de Streptococcus agalactiae
D. Streptococcus pyogenes de Streptococcus viridans
E. Streptococcus pyogenes de Enterococcus sp.

R: c, e
Următoarele afirmaţii privind sindromul şocului toxic sunt
adevărate:
A.este determinat de tulpinile de S. aureus producătoare de
exfoliatină
B.evoluţia poate fi fatală
C.se caracterizează prin febră
D.se manifestă prin hipotensiune şi eritem scarlatiniform
E.este denumit şi necroliză epidermică toxică

R: b, c, d