EXCREȚIA LA OM

EXCREȚIA
Excreţia este procesul prin care apa, substanţele
nefolositoare şi cele în exces se elimină din organism, sub
formă de urină.
SISTEMUL EXCRETOR – este alcătuit din totalitatea
organelor care participă la formarea și eliminarea
urinei: 2 rinichi și căi urinare.
1. RINICHII:

• - sunt organe pereche;

• - au formă de boabe de fasole;
• - sunt localizați în cavitatea abdominală, în zona lombară, de o
parte și de alta a coloanei vertebrale;
• Structura:
• 1 - CAPSULA CONJUCTIVĂ FIBROASĂ
• 2 - PARENCHIM RENAL – diferențiat în 2 ZONE:
• A - CORTICALA (EXTERNĂ) – ce conține NEFRONII
• B - MEDULARA (INTERNĂ) – ce conține PIRAMIDELE RENALE
(alcatuite din TUBI COLECTORI și ansele Henle ale nefronilor).
Vârful piramidei renale, numit papilă renală, se deschide în
calicele mici ale căilor urinare.
• UNITATEA MORFOFUNCȚIONALĂ A RINICHILOR ESTE
NEFRONUL (aproximativ 1 milion/rinichi).
 NEFRONUL
Unitatea structurală şi funcţională a rinichiului.

Alcătuit din:
a) CORPUSCUL RENAL format din:
-glomerul vascular (ghem de capilare) rezultat
din ramificarea arteriolei aferente;
-capsula BOWMAN (cu pereții dubli – visceral
spre capilare și parietal spre exterior) – aici se filtrează plasma
sângelui rezultând urina primară.
b) TUB URINIFER, la nivelul căruia se definitivează formarea
urinei, și care este alcătuit din 3 porțiuni:
-tub contort proximal;
-ansa HENLE;
-tub contort distal, care se deschide într-un TUB
COLECTOR (care adună urina finală de la mai mulți nefroni);
În jurul tubului urinifer sunt capilarele peritubulare, rezultate
din capilarizarea arteriolei eferente. Aceste capilare se continuă
cu o venulă.
ROL = formează urină
 2.CĂI URINARE: Asigură eliminarea urinei

 CĂI INTRARENALE: - calice mici;

- 3 calice mari;
- pelvis renal (bazinet).

 CĂI EXTRARENALE: -două uretere;

- vezica urinară;
- uretra.
 FORMAREA URINEI
1.ultrafiltrarea glomerulară
2. reabsorbţia tubulară
Formarea urinei cuprinde 3 etape:
3. secreţia tubulară

1.Ultrafiltrarea glomerulară
 se realizează la nivelul corpusculului renal
 constă în trecerea plasmei sangvine prin membrana filtrantă în tubul urinifer.
 Membrana filtrantă este formată din:  endoteliul capilarelor glomerulului,
 membrana bazală a endoteliului
 epiteliul visceral al capsulei Bowmann.
 se realizează prin mecanisme pasive: • Difuziune
• Osmoza.
 În urma acestui proces rezultă urina primară (ultrafiltratul glomerular), care este o plasmă deproteinizată (fără
proteine).
Rata filtrării glomerulare este capacitatea de filtrare a celor 2 rinichi şi are o valoare de 125ml/min, deci 180l/24 ore.
Urina primară trece mai departe în tubul urinifer.
 2.Reabsorbţia tubulară 3.Secreţia tubulară

Este procesul prin care substanţele utile din urina primară, trec Este procesul invers celui de reabsorbţie, prin care sunt
din tubul urinifer în capilarele peritubulare (capilarele care transportate anumite substanţe toxice din capilarele
înconjoară tubul urinifer). peritubulare în interiorul tubului urinifer.
Se realizează prin 2 mecanisme: Se realizează prin 2 mecanisme:

 Activ (cu consum de energie), prin care sunt  Activ (cu consum de energie), pt. ionul de H+,
recuperate: glucoza, aminoacizii, vitaminele ionul de K+, acidul uric şi unele medicamente
hidrosolubile, polipeptide, ioni de Na+, K+, Cl-, (penicilina).
HCO3-, fosfaţii, sulfaţii, urații.

 Pasiv (fără consum de energie), când sunt recuperate:  Pasiv (fără consum de energie), pt. amoniac şi uree.
apa, ureea şi o parte din Na+ și Cl-.

În urma realizării celor 3 etape se formează urina finală.

FORMAREA URINEI
 Urina finală conţine:
 95%apă;
 5% substanţe dizolvate dintre care:
• 2% săruri minerale: cloruri, sulfaţi, fosfaţi, carbonaţi
• 3% substanţe organice: uree, acid uric, creatinină.

Urina finală, la un om sănătos nu conţine niciodată glucoză.

Glucoza este prezentă doar în urina persoanelor bolnave de diabet
zaharat.

Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată în 24 ore şi este

influenţată de cantitatea de lichide ingerate.
 ELIMINAREA URINEI
Urina finală, formată la nivelul nefronilor, se scurge prin căile intrarenale, apoi ajunge la bazinet şi de aici prin
uretere în vezica urinară.
Micţiunea
 este procesul de eliminare a urinei depozitate în vezica urinară.
 este un act reflex, declanşat de acumularea a 150-200ml de urină
în vezica urinară.
➢ Stimularea sistemului nervos simpatic, are ca efect relaxarea
muşchiului vezical, scăderea presiunii intravezicale şi contracţia
sfincterului vezical intern. În consecinţă, simpaticul inhibă micţiunea.
➢ Stimularea sistemului nervos parasimpatic, are ca efect contracţia
muşchiului vezical şi relaxarea sfincterului vezical intern. Stimularea
parasimpaticului permite eliminarea urinei din vezica urinară.
➢ Scoarţa cerebrală controlează sfincterul vezical extern (striat). De
aceea micţiunea poate fi amânată până când condiţiile permit
realizarea acestui proces.
 NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE

BOLI CAUZE SIMPTOME

Cistita este inflamarea acută a
mucoasei vezicii urinare;
Nefrita este inflamarea acută sau
cronică a ţesutului renal
Interstiţial;
Glomerulonefrita este inflamarea
bilaterală a glomerulilor renali;
Infecţii microbiene provenite de
la rinichi sau de la uretere;
Infecţii microbiene sau virale;
Origine microbiană, alergică
sau toxică;
Dureri la nivelul vezicii urinare,
urinări dese şi dureroase, hematurie
(sânge în urină), urină tulbure.
Dureri lombare, febră, hipertensiune
arterială, edeme, tulburări urinare.
Dureri lombare, astenie, cefalee,
hipertensiune.

PREVENIRE
 -regim igienic de viaţă echilibrat;
 -păstrarea igienei corespunzătoare;
 -evitarea expunerii îndelungate la frig, în special a zonei renale;