Calculoza renală(Litiaza renală )

Este o afecțiune des întâlnită, care poate crea un disconfort

accentuat, iar, în lipsa unei intervenții medicale, poate
conduce la probleme grave de sănătate, chiar urgențe
medicale. În cazul acestei afecțiuni, la nivelul rinichilor se
formează calculi sub diverse forme – de la calculi simpli, ce
ocupă un spațiu bine delimitat, până la calculi complecși,
cum este cazul calculilor coraliformi, ce ocupă atât
bazinetul, cât și calicele (canale ce conduc urina până la
nivelul bazinetului).
 » Ce sunt calculii renali și de ce apar?
Calculii urinari sunt depozite de dimensiuni variabile, de
consistență dură, care se formează în interiorul
rinichilor și au în compoziție minerale și săruri acide. Ei
se formează atunci când balanța între aportul hidric,
săruri, minerale și alte substanțe din urină se modifică.
Modul în care această balanță este modificată
determină tipul de calcul care se formează.
Calculii renali pot fi de mai multe tipuri: oxalici, de acid
uric, de calciu, struvit. Mai rar, regăsim cistina sau
compuși medicamentoși (sulfamide, triamteren,
indinavir etc.). Oxalații sunt un constituent al calculilor
renali în peste 50 % dintre cazuri.
 » Principalele cauze pentru formarea calculilor sunt
reprezentate de:
►regimul hidric inadecvat (cea mai frecventă cauză de
litiază renală);
►infecțiile urinare repetate;
►tulburările metabolice și afecțiunile medicale
preexistente (ex. boli inflamatorii intestinale – prin
modificări care interferează cu modul în care este
metabolizat calciul și alte minerale);
►consumul de alimente bogate în oxalați (legumele
verzi și ciocolată);
►moștenirea genetică;
 » Ce simptome provoacă litiaza renală?
Calculii se pot elimina spontan, fiind asimptomatici (în cazul în
care sunt suficient de mici) sau pot fi simptomatici, tabloul clasic
al colicii renale fiind cu durere intensă cu debut brusc la nivelul
zonei lombare (porțiunea inferioară a spatelui), în părțile laterale
ale trunchiului (în flancuri), cu iradiere spre organele genitale,
fără poziție de ameliorare, însoțită de disurie și polakiurie
(usturime la urinare, urinări dese și în cantitate mică), uneori și
hematurie (sânge în urină). De asemenea, pacienții pot prezenta
greață și chiar vărsături, inapetență (pierderea apetitului), febră,
transpirații abundente, tulburări de tranzit (diaree sau
constipație), oboseală.
Există o serie de afecțiuni care au simptome similare, precum
apendicita, hernia, sarcina ectopică (sarcina care se dezvoltă în
afara uterului) sau prostatita, de aceea este necesar un consult
de specialitate și sunt indicate investigații suplimentare pentru
stabilirea unui diagnostic corect.
 » Care sunt complicațiile litiazei renale?
În ceea ce privește calculii renali simpli, studiile arată că pentru dimensiuni de
până la 5mm există 80% șanse pentru eliminare prin pasajul ureteral, în timp ce
pentru dimensiuni mai mari de 8mm șansele scad sub 20%. În medie, un calcul
traversează tractul urinar în 1 - 3 săptămâni, iar două treimi din cei care se
elimină de la sine traversează tractul în 4 săptămâni de la debutul
simptomatologiei. Bineînțeles, aceste situații trebuie interpretate în funcție de
context și depind foarte mult de particularitățile anatomice individuale și de alte
modificări patologice coexistente (sindromul de joncțiune pielo-ureterală,
stricturile ureterale, duplicitatea pielo-ureterală).
Orice calcul care blochează pasajul urinii poate să determine:
►apariția hidronefrozei (dilatația rinichiului, cu distrugerea țesutului funcțional);
►apariția infecțiilor urinare – de la infecții mai puțin severe până la pionefroze
(puroi la nivelul rinichiului);
►sepsis cu punct de plecare urinar;
►apariția șocului septic (rata de mortalitate mare) și insuficienței renale acute.
Litiaza renală este o problemă mult mai gravă pentru pacienții cu un singur
rinichi, persoanele care au deficiențe ale sistemului imunitar sau au suferit un
transplant renal. Orice patologie litiazică netratată sau nemonitorizată poate să
conducă într-un final la insuficiență renală cronică.
 » Care este tratamentul litiazei renale?
Tratamentul pentru calculii renali variază în funcție de tipul și
dimensiunea pietrelor, dar și de cauzei care a dus la apariția
acestora.
Tratamentul pentru calculi renali de mici dimensiuni
(până în 4 milimetri) este non-invaziv și poate include:
►Hidratare - este recomandat consumul a cel puțin doi litri
de apă pe zi pentru a elimina cu ușurință calculii renali.
►Medicamente calmante - eliminarea pietrelor poate
cauza disconfort, iar calmantele ajută la alinarea durerii
moderate.
►Terapie medicală - uneori, medicul poate recomanda
alfa blocante, medicamente care relaxează mușchii
ureterului, pentru a ușura eliminarea pietrei, fără dureri
acute.
 Tratamentul pentru calculi renali de mari
dimensiuni este extensiv și poate include
următoarele proceduri:
►Litotripsie (litotriția) extracorporală cu unde de șoc - acestea ajută la
spargerea în bucăți mici a pietrelor astfel încâț să poată fi eliminate prin urină.
►Nefrolitotomia percutanată - sau intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea
calculilor renali, care este efectuată în cazurile în care litotripsia nu oferă
rezultate dorite. Calculii renali sunt îndepărtați printr-o mică incizie în spate și
folosirea unor instrumente speciale și a unui telescop de mici dimensiuni
(nefroscop). Piatra poate fi extrasă integral sau spartă în bucăți mai mici.
►Ureteroscopie - procedura este indicată în cazul în care piatra a rămas
blocată în ureter și presupune introducerea unui instrument subțire și lung
(ureteroscop), echipat cu o cameră, de-a lungul uretrei, până în locul unde s-a
blocat piatra. Ulterior, medicul poate extrage piatra cu ajutorul altui instrument
sau o poate sparge în bucăți mici cu ajutorul unui laser.