Tema 8: Eficacitatea investiţiilor capitale şi a tehnicilor noi.

1. Eficienţa generală şi comparabilă a investiţiilor capitale şi a tehnicilor noi.

2. Efectul economic şi metodele calculării lui.
1. Deoarece efectul economic trebuie calculat cantitativ e nevoie de ştiut metoda de apreciere a lui. Efectul economic totdeauna se
determină luîndu-se în consideraţie tot termenul (de la momentul apariţiei ideii pînă la momentul dispariţiei tehnicii date) – (ciclul
de viaţă a articolului).
La etapa de creare şi de proiectare a tehnicii noi precum şi la etapa de însuşire a ei pentru a alege varianta optimală se
îndeplinesc calcule economice, care au drept scop demonstrarea eficienţei investiţiilor capitale şi care apare sub două forme:
a) eficienţa generală;
b) eficienţa comparabilă.
Tot în calculele economice se determină mărimea efectului economic – reprezintă economisirea muncii vii şi a muncii materializate
în formă valorică căpătat în urma argumentării introducerii tehnicii noi.
Eficienţa în linii generale este compararea efectului economic cu acele cheltuieli ce au adus la obţinerea acestui efect.
În linii generale eficienţa poate fi determinată după formula:
Ef
E , unde
IK
Ef – efectul economic;
IK – investiţiile capitale necesare pentru introducerea tehnicii noi.
Eficienţa generală se aplică atunci cînd avem nevoie de demonstrat că din punct de vedere economic e valabilă introduce rea
investiţiilor capitale la oricare nivel. La nivel de economie naţională:
VN
Een   D  15  100 , unde
IK
Een – eficienţa generală a economiei naţionale;
VN - sporul venitului naţional;
D – dobînda pentru credit.
La nivel de întreprindere:
B
Eînt   Dînt , unde
IK
B – beneficiul;
D – dobînda întreprinderii sau a băncii comerciale.
Eficienţa comparabilă se foloseşte atunci cînd pentru a rezolva o problemă oarecare sunt posibile mai multe variante. Drept c riteriu
pentru eficienţa comparabilă se iau cheltuielile recalculate minimale:
I IK1 S1 sinicost C r1  S1  En  IK1
II IK2 S2 C r 2  S 2  En  IK 2
III IK3 S3 C r 3  S 3  En  IK 3

C r  S  En  IK
En  IK beneficiu
Cr – cheltuielile recalculate reprezintă suma preţului de cost de producere (S) şi a produsului dintre coeficientul normativ al eficienţei
comparabile ( En ) şi investiţiilor capitale (IK).
Coeficientul normativ al eficienţei comparabile E n indică eficienţa investiţiilor capitale normativă minimă necesară pentru
recuperarea lor într-un termen optim.
De obicei cînd merge vorba de eficienţa comparabilă în cazul cînd varianta aleasă după cheltuieli recalculate minimale necesi tă
investiţii capitale suplimentare faţă de altă variantă (dar asigură reducerea preţului de cost) suplimentar se mai calculează termenul
de recuperare:
Sb 
 debază C rb  S b  En  IK b
IK b 

S p 
 propuse C rp  S p  En  IK p  min
IK p 
IK  IK p  IK b
S p  Sb
IK 1
Tr   Tn  , unde
Sb  S p En
Tr – termen de recuperare;
Tn – termen normativ de răscumpărare determinat prin raportul 1 ;
En
IK - sporul de investiţii capitale pentru varianta propusă faţă de cea de bază;
Sb şi Sp – corespunzător preţul de cost pentru varianta de bază şi cea propusă.
În cazul cînd volumul de producţie pe varianta de bază şi cea propusă sunt egale toate cheltuielile se efectuează pentru întregul
volum. În caz contrar ( N b  N p ) – toate calculele se efectuează pe unitate de produs. (N – număr de articole).
Obţinem:
1 IK b
C rb S b1
  En 
Nb
1 1
IK p
C rp  S p  E n  .
Np
2. Efectul economic se apreciază în corespundere cu indicaţiile metodice. „Aprecierea complexă a eficacităţii măsurilor organiza tor
– tehnice îndreptate spre accelerarea progresului tehnico-ştiinţific” se determină pentru tot termenul de slujbă.
La etapa argumentării tehnico-economice a măsurării organizator-tehnice şi pentru alegerea variantei optime se determină
efectul economic după formula:
ET  RT  CT
RT – valoarea rezultatelor de la folosirea măsurii organizator-tehnice pe tot termenul de slujbă;
CT – valoarea tuturor cheltuielilor (de la ciclul de viaţă a articolului) pe tot termenul de slujbă.
Aprecierea efectului economic se efectuează folosind actualizarea atît a rezultatelor cît şi a cheltuielilor. Această actualizare
se efectuează către termenul de calculare, care e primit primul an calendaristic înaintea introducerii tehnicii noi:
tc
RT   Rt  t , unde
t t î
Rt – rezultatele anului dat t;
 - coeficientul de actualizare pentru anul t;
tî – anul de început (a ciclului de viaţă);
tc – anul de capăt (a ciclului de viaţă).
Analogic se actualizează cheltuielile. În suma cheltuielilor se introduc cheltuielile curente legate de folosirea măsurii organizator-
tehnice minus uzura pentru renovare; cheltuielile legate de cercetare-proiectare; cheltuieli capitale legate de producere minus
valoarea rămasă a FF sau valoarea de lichidare a FF toate luîndu-se în consideraţie pentru un an concret:

 
tc
Ct   Ct  Cct  C pt  C prt  FFrt   t
t t î
Efectul economic anual se determină ca diferenţa cheltuielilor recalculate:

Ean  C rp  Crb  N p 
unde Ean 
  S p  En  IK p    S b  En  IK b   N p
Crp – cheltuieli recalculate propuse pe unitatea de produs;
Crb – cheltuieli recalculate de bază pe unitate de produs;
Np – numărul de articole pentru varianta de producţie;
Ean – efectul economic anual de la tot volumul de producţie al variantei propuse faţă de varianta de bază.