,,Efectele biologice a

radiațiilor nucleare”

Autori : Zaporojan Cristina

Cumpata Tatiana
Profesor:Duca Maria
,,Fară radiații nu am fi fost
și nu am putea fi ,dar cu
prea multe radiații nu
putem trăi”
Pierre Curie
 Ce este radiația?
Radiația este fenomenul ce
presupune emiterea și propagarea
de unde (în cazul radiațiilor
ondulatorii) sau de corpusculi (în
cazul radiațiilor corpusculare).
În cele mai multe cazuri radiația se
realizează sub forma unui fascicul de
raze. Drept urmare, putem folosi și
termenul de raze cu aceeasi
accepțiune ca și termenul de
radiație.
Mediul înconjurător conține
surse naturale de radiații,
existente de miliarde de ani pe
planeta Pământ încă de la
formarea acestuia, însoțind
apariția și evoluția
viețuitoarelor, inclusiv a omului.
Prin activitatea sa economică și
socială de-a lungul timpului,
omul a modificat si modifică în
continuare sursele naturale de
radiații, creând astfel o
radioactivitate suplimentară.
Modificările funcționale care se produc datorită schimbării
structurii celulelor unui organism, sub acțiunea radiațiilor, se
numesc efecte biologice ale radiațiilor.
Beneficiile radiației nucleare
Oamenii – precum toate celelalte
organisme de pe Pământ – beneficiază de
radiațiile nucleare în mod direct fără a-și da
seama de acest lucru. Este ușor de uitat la
plajă că totul începe cu reacții nucleare ce
produc energie în adâncul Soarelui.Lumina
Soarelui își are originea în reacții nucleare.
Căldura internă a Pământului este dată de
radiația de la radionuclizii naturali.
Deasemeni, substanțe radioactive se găsesc
în munți și mări, iar în timpul activității
vulcanice se eliberează în atmosferă o
cantitate însemnată de radioactivitate.
Activitatea vitală a tuturor
sistemelor organizate biologic și
în special a omului , se
desfășoară într-un univers supus
acțiunii unei multiple și variate
game de radiații, de la cele
sesizabile direct cu simțurile
noastre, până la cele sesizabile
doar prin intermediul unei
apărături, uneori foarte
complicate.
Radiațiile pot fi împărțite în două tipuri
principale:
• Radiațiile care au suficientă energie
pentru a rupe legăturile chimice și a • Radiațiile neionizante nu au suficientă
forma ioni sunt denumite „radiații energie pentru a deteriora ADN-ul în
ionizante”. Radiația ionizantă se poate același mod ca radiațiile ionizante, dar
prezenta sub formă de particule, sunt capabile să transfere energie la
precum particulele alfa sau neutronii, țesutul material. Radiațiile neionizante
sau sub formă de raze, precum razele
gamma sau razele X. sunt compuse din câmpuri electrice și
magnetice, de exemplu din microunde
și unde radio, precum și din câmpuri
de joasă frecvență generate de
aparate electrice și cabluri electrice.
 Efecte deterministice
În primul rând apar modificări biologice pe
termen scurt, consecința unui incident specific
(înroșiri și/sau arsuri ale pielii, boala de iradiere).
Aceste efecte apar doar dacă se atinge un nivel
prag al dozei absorbite. Simptomele apar cu atât
mai repede și sunt cu atât mai severe cu cât
doza de radiație a fost mai mare
Efecte stocastice
Cea de-a doua categorie e reprezentata de
efectele stocastice, care sunt efecte
biologice intarziate, a caror probabilitate de
aparitie depinde de doza totala absorbita si
care apar, de obicei, dupa un timp (mai
multi ani sau chiar zeci de ani) dupa un
incident sau o expunere cumulativa.
Acestea se manifesta prin cresterea riscului
de cancer si boli ereditare
 Efectul biologic al radiațiilor asupra omului
Perioada de timp dintre momentul
expunerii la radiații și cel al
descoperirii cancerului poate să se
întindă pe mai mulți ani. Dozele mari
de radiații tind să omoare celulele în
timp ce dozele scăzute tind să
deterioreze sau să modifice ADN-ul
celulelor iradiate. Dozele mari pot
distruge atât de multe celule încât
organele și țesuturile pot fi vătămate
pe loc. Aceasta poate declanșa un
răspuns rapid al corpului, denumit și
sindrom acut de iradiere.
 Efectele biologice ale radiațiilor asupra Stimptome ale expunerii la radiații
celulelor vii au trei posibile finalități

• celulele afectate se refac, fără urme • Greața

ulterioare asupra organismului; • Amețeala
• celulele mor, asemenea altor • Scăderea tensiunii arteriale
milioane de celule ale corpului în
fiecare zi, fiind inlocuite prin • Febra
procese naturale; • Diareea
• celulele se repară, însă anormal, • Dureri de cap
rezultând o schimbare biologică ce • Stări de slăbiciune și amețeală
afecteaza corpul.
 Instrumente de măsură a radiațiilor
Un instrument tipic pentru detectarea
radiaţiilor este tubul Geiger-Muller. Acesta
este un tub de sticlă sau metal care conţine
un gaz la presiune joasă şi doi electrozi. La
trecerea prin tub a radiaţiei ionizante, gazul
din acesta se ionizează, provocând o
descărcare între cei doi electrozi – un puls
electric.

  Un alt tip de detector, “detectorul cu scintilaţie”,

foloseşte un material care, atunci când este lovit
de radiaţia ionizantă, devine fluorescent sau
emite instantaneu un puls luminos; un detector
sensibil la lumină înregistrează intensitatea
radiaţiei prin cantitatea de lumina emisă de
materialul fluorescent.
La câte radiații suntem expuși anual
• - Marea parte a radiatiilor la care suntem expusi provin de la
tomografii sau radiografii. De altfel, ele mai pot proveni si din
medicina nucleara sau pot fi si de natura solara.
• - Cantitatea medie de radiatii la care un individ este anual supus este
de 3000 de microsiverti
Explozia de la Cernobil este cel mai mare dezastru nuclear produs în istoria
omenirii, radiațiile fiind de 400 de ori mai puternice decât cele eliberate în
cazul bombei de la Hiroshima. Iar repercusiunile se resimt și astăzi.
Zona a fost evacuată pe o rază de 30 de km, iar oamenii care veneau în ajutor
mureau in încercarea de a construi “bariere” protectoare pentru zona
afectata de radiații. Urmările dezastrului nuclear de la Cernobil nu au fost
observate pe moment, însă ele au existat și s-au manifestat în cele mai
neașteptate moduri. Mutatiile genetice si explozia cancerului tiroidian sunt
exemple in acest sens.
 Accidentul nuclear de la
Fukushima-Daiichi
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011
la centrala electrică  atomică Fukushima din Japonia, care constă din 4 reactori
nucleari, ca urmare a cutremurului din nord-estul țării. Centrala nucleară
Fukushima a fost nevoită să recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar
acestea au o capacitate limitată. Fără o răcire normală se poate ajunge până la o
temperatură de 2.000 °C, crescând al unor explozii. La 15 martie autoritățile din
Tokyo au anunțat că la reactorul 2 Fukushima a avut loc o explozie care a avariat
învelișul acestuia, provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona
înconjurătoare.Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul
centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru
a nu se expune direct radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 4 s-a
anunțat un incendiu la reactorul. De la acesta provine acum creștere puternică a
radioactivității direct în atmosferă.