Universitatea de Medicină și Farmacie ”N.

Testemițanu”
Catedra Chimie generală

Prelegerea 13
Echilibre în soluțiile
electroliților slabi
 Plan

1. Teoria disociației electrolitice

2. Gradul și constanta de disociere
3. Legea diluției lui Ostwald
 Teoria disociației electrolitice

Electroliți sunt substanțele lichide sau solide, sau

sistemele care conțin ioni și conduc curentul electric.
Exemple de electroliți: soluții de baze, acizi, săruri.
Disocierea electrolitică depinde de natura chimică a
electrolitului și solventului.
În 1887 savantul suedez Arrhenius studiind soluțiile
de electroliți a elaborat teoria disociației electrolitice.
1 - moleculele electroliților disociază în ioni, de aceea
numărul de particule în soluție este mai mare decât
numărul de molecule dizolvate
2 - ionii sunt particule care au sarcină electrică,
soluțiile de electroliți conduc curentul electric
3 – disocierea este proces reversibil
Gradul și constanta de disociere
După valoarea lui α deosebim:

>30%  ~30% <3%

HNO3, HCl, H2SO4; H3PO4 H2S, HCN,
KOH, NaNO3 CH3COOH
 CH3COOH  H+ + CH3COO-

 - gradul de disociere
c0 - concentrația inițială a acidului
Gradul de disociere depinde de:
- natura electrolitului
- natura solventului
- concentrația soluției
- temperatura soluției
 CH3COOH  H+ + CH3COO-
Aplicând legea acțiunii maselor constanta de echilibru
se scrie:

unde KCH3COOH este constanta de disociere a acidului

acetic (acid slab).
Cu cât valoarea lui K este mai mare, cu atât gradul de
disocierea a lui este mai mare și electrolitul este mai
tare.
Legea diluției lui Ostwald
Pentru procesul HAn  H+ + An-
Gradul de disociere se determină după formula:

cHAn – concentrația moleculelor nedisociate

Introducem valorile cH+, cAn- și cHAn în ecuația:

obținem

Pentru electroliți slabi 1

concentrația moleculelor dizolvate C0
V – diluția

Expresia matematică a legii diluției lui Ostwald: gradul

de disociere al electroliților slabi este direct
proporțional cu diluția soluției.