Sunteți pe pagina 1din 3

c 

 
   
c   
    
c     
c  

       
!
 " 
#    

c   
 
c  
$ %

&" 
&   
'  
& 

  
    
 
&







( )
Personificări: |    |  
  |        

÷ itete:                      
 

Metafore:  |  |     |   

Alegorie:    | 
|  

Frecvenţa crescută a ersonificărilor şi a e itetelor, în mare arte, cu tendinţe umanificatoare,


este un semn mai mult sau mai uţin descifrabil al trăirilor originare, încadrate de tem oralitatea
ământeană.

Poetul foloseşte asocieri antitetice (întuneric-lumină, zi-noa te etc.), construind o simetrie


com oziţională roiecţiei oetice.

Marea, văzută în alte creaţii eminesciene dre t imensitatea acificatoare, în faţa căreia eul se
linişteşte, se simte în siguranţă, chiar nemuritor, se transformă acum într-o mare turbată, care are
nevoie de intervenţia unor a arenţe cosmice entru a-şi recâştiga statutul de ăstrătoare a vieţii
rin moarte. Tocmai această antiteză este rinci iul generator al gândirii metafizice a oetului.

Dacă, în alte creaţii, imortalitatea se identifica în cosmos (imagini stelare, celeste), ³raza de
soare´ are nevoie acum de de s iritul de conservare al frivolităţii umane, regăsită în vâltoarea
mării. Veşnicia se atinge rin crearea acestei dualităţi existenţiale. Această ³rază venită din
ceruri´ revelează esenţa, substanţialitatea existentului, aflată dincolo de ceea ce erce em direct.

As ectele de su rafaţă, aceste a arenţe ale existenţei, se conturează rin imaginea mării
învolburate, dorinţa asiduă de idealizare, dar adevărata substanţă se găseşte în adâncurile
conştiinţei, du ă bariera erce ţiei, în locul magic unde cele două elemente o ozante găsesc
unctul de legatură, dând naştere ³mărgăritarului´.

Alegoria stelei schimbate în mărgăritar re rezintă roiectarea concretului în abstract, realizarea


devenirii cosmice, îm linirea as iraţiilor absolutiste. Totuşi, această accedere ăstrează legătura
cu originarul rin roiecţia metaforică a ³amantului stelei´, care îşi găseşte imortalitatea,
aradoxal, în moarte, văzută de ÷minescu dre t continuarea existenţei în latent. Se remarcă
viziunea moarte-viaţă, ÷minescu văzând veşnicia ca o imortalizare a morţii, moartea
înde ătându-se de sensul de non-existenţă; aici re rezintă conservarea, răceala morţii fiind defa t
ăstrătoarea vieţii.

÷lementele cosmice şi cele telurice se află într-o relaţie s eculară, din care reiese tumultul
existenţei umane.

Prima tentaţie este de a identifica şi a su erioriza erosul oetic, dar semnificaţia filosofică se
menţine şi se susţine, entru că ÷minescu vede iubirea ca revelatoarea adevărurilor metafizice,
revelatoarea acelui |