Sunteți pe pagina 1din 4

Luceafarul

Mihai Eminescu
Prezentarea tablourilor
In primul tablou (strofele 1-43) este ilustrata povestea de iubire dintre doua
fiinte apartinand unor lumi diferite, ceea ce eviden iaz atrac ia contrariilor. Incipitul
poemului este reprezentat de o formula specifica basmului ( A fost odata ca-n
povesti/ A fost ca niciodata ), prin care este sugerat timpul mitic. Incipitul poemului
reda portretul fetei de imparat, caracterizata prin puritate si frumusete iesita din
comun, prin origine aleasa, trasaturi care au rolul de a o scoate din randul oamenilor
obisnuiti, deoarece ea este muritoare care aspira la iubirea uceafarului, dorind sa-si
depaseasca, astfel, conditia. !nicitatea fetei este sugerata prin intermediul comparatiei
("um e fecioara intre sfinti/ #i luna intre stele), iar frumusetea e$traordinara printr-
o forma de superlativ popular (% prea frumoasa fata).
Imaginarul poetic este de factura romantica, fiind ilustrat prin urmatoarele
motive& noaptea, castelul, fereastra, visul, oglinda, dorul, zburatorul, marea. 'ata
contempla ucefarul de la fereastra dinspre mare a castelului si se indragosteste de
acesta. a randul sau, uceafrul o (ndrgeste pe fat, suger)ndu-se, astfel,
reciprocitatea sentimentelor. Intensitatea sentimentelor pe care le nutre te uceafrul
fa de fata de (mprat este redat simbolic prin strlucirea sa i prin metafora o
mrea* de vpaie. #emnifica ia alegoriei este c fat aspir spre absolut, iar spiritul
superior, uceafrul, simte nevoia compensatorie a materialit ii.
"omunicare dintre cele doua lumi, terestr i cosmic, este eviden iat prin
motivul ferestrei, al oglinzii i al visului& +a (l privea cu un sur)s,/ +l tremura-n
oglind,/"ci o urma ad)nc (n vis/ ,e suflet s se prind.
"uprinsa de dor, fata il invoca pe uceafar, c-emarea ei fiind patetic,
(ncrcat de dorin & "obori, (n *os, luceafr bland,/ Alunec)nd pe-o raz,/.trunde /
n cas i (n g)nd/ i via a-mi lumineaz0uceafrul se va (ntrupa de dou ori, de
fiecare dat, din elemente antitetice , evidentiindu-se, astfel, capacitatea sa de a reuni
contrariile.
.rima intrupare, din mare si cer, st st sub semnul perfec inii sugerate de
simbolul cercului ( i apa unde-au fost czut/1n cercuri se rote te) i corespunde
ipostazei angelice, dar i celei neptunice. uceafrului este realizat dupa canoanele
romantice (pr de aur moale , umerele goale, umbra fetei stravezii), iar (n
contrast cu paloarea fe ei sunt oc-ii a cror strlucire (!n mort frumos cu oc-ii vii/
"e sc)nteie /n afar) este interpretat de fat ca semn al mor ii.
a cea de-a doua intrupare, din soare si noapte, uceafarul ia c-ip demonic,
imaginea acestuia fiind creat dup canoanele romantismului, prin intremediul
epitetelor& negru giulgi, 2marmoreele bra , trist, g)nditor. i de dat se
remarca stralucirea oc-ilor, semn al nemuririi& ,ar oc-ii mari i minuna i/ ucesc
ad)nc -imeric. 3efuzul fetei de a-l urma pe uceafr eviden iaz incapacitatea
omului comun de a se obiectiva, deoarece fata se limiteaz la senza iile resim ite& i
oc-iul tu m-ng-ea / .rivirea ta m arde. ,e fiecare dat, uceafrul (i ofer
fetei nemurirea, (ns fata se sperie i refuz sa-l urmeze pe uceafr& #trin la vorb
i la port/ uce ti fr de via ,4 "ci eu sunt vie, tu e ti mort/ i oc-iul tu m-
ng-e .
"ele dou refuzuri ale fetei sugereaza ideea ca omul comun nu poate dep i
limitele condi iei sale de muritor, spre deosebire de geniu, care este gata sa renunte la
nemurire pentru o ora de iubire , (ntruc)t pentru acesta iubirea este un ideal tangibil
doar prin sacrificiu, druire i devotament.
Tabloul al doilea (strofele 44-4) ilustreaza ipostaza iubirii terestre opusa
iubirii ideale dintre uceafar si fata de imparat. Aceasta isi pierde atributele unicitatii ,
numele "atalina avand rolul de a o integra in randul oamenilor obisnuiti. Asemanarea
numelor, "atalin si "atalina, evidentiaza simbolul perec-ii. In acest tablou atmosfera
nu mai este solemna , ci obisnuita, iar limba*ul este familiar, marcat de prezen a
termenilor populari, a e$presiilor i a inter*ec iilor& 2biat din flori i de pripas,
2mri, acu-i acu, s- i (ncerci norocul. ,ac (nt)lnirea dintre uceafr i fata de
(mprat st sub semnul infinitului, (marea, cerul), al eternit ii, (nt)lnirea dintre
"tlin i "tlina are loc (ntr-un ung-er, metafor ce simbolizeaz lumea limitat
a oamenilor obi nui i.
"atalin, reprezint (ntruc-iparea teluricului, a instinctului viclean care
guverneaz lumea oamenilor comuni. +l este prezentat in antiteza cu uceafarul, prin
termeni usor ironici& viclean copil de casa , baiat din flori si de pripas , (ndrzne
cu oc-ii. "tlin nu face dec)t s- i (ncerce norocul, deoarece oamenii comuni nu
sunt stp)ni pe propriul destin, via a lor depinde de noroc. "atalin o initiaza pe
"atalina in ritualul erotic, sub forma unui *oc, iar aceasta descopera asemanarile dintre
ei& 1nc de mic/ te cuno team pe tine,/ i guraliv, i de nimic/5e-ai potrivi cu mine.
"-iar daca accepta iubirea pamantean, "atalina ramane cu nostalgia
uceafarului& In veci il voi iubi si-n veci / 6a ramane departe. ,ac uceafrul (i
ofer fetei nemurire, "tlin (i propune fuga (n lume, care ar putea simboliza
pierderea (n anonimatul e$isten ei i renun area la ideal& 6ei pierde dorul de
prin i/ i visul de luceferi.
Tabloul al treilea (strofele !-"!) este format din trei secvente& zborul
cosmic, rugamintea adresata ,emiurgului si refuzul dezlegarii de nemurire. Acest
tablou incepe cu un inegalabil pastel cosmic. "ompara ia .rea un fulger
ne(ntrerupt semnific strlucirea uceafrului i viteza sa uimitoare, cci el are are
capacitatea de a dep i limitele temporale i spa iale& ci de mii de ani treceau/ 1n
tot at)tea clipe. uceafrul se (ndreapt ctre originile lumii& 6edea, ca-n ziua cea
dent)i,/"um izvorau lumine7. .unctul (n care a*unge este spa iul demiurgic,
atemporal, infinit& "ci unde-a*unge nu-i -otar,/ 8ici oc-i spre a cunoa te/#i
vremea-ncearc (n zadar/,in goluri a se na te.
9:perion (i cere ,emiurgului s-l dezlege de nemurire pentru a descifra taina
iubirii absolute. .rin intermeddiul epanadiplozei (repeti ia aceluiaasi cuv)nt la
(nceputul i la sf)r itul unei unit i sintactice) se sugereaz ideea c, de i 9:perion
este parte integrant a lumii, a aprut o data cu aceasta, el ( i dore te starea se
repaos, metafor ce simbolizeaz via a finit, stingerea& ,in c-aos, ,oamne, am
aprut/ i m-a (ntoarce-n c-aos.../ i din repaos m-m nscut/ ;i-e sete de reapaos.
1n acest tablou ucefrul este numit 9:perion, iar numele are semnifica a cel
care merge pe deasupra. ,up 9esiod, 9:perion este fiul "erului, tatl #oarelui i al
unii. ,emiurgul este cel care roste te pentru prima dat numele lui 9:perion, fiind
cel care cunoa te cu adevrat identitatea acestuia.
,emiurgul il refuza pe uceafar, deoarece acesta este parte integrata a
!niversului, este cuv)ntul mei dent)i, iar dezlegarea de nemurire ar ec-ivala cu
negarea crea iei, cu dezec-ilibrul lumii. .rin cuvintele ,emiurgului este evidentiata
opozitia dintre conditia omului comun si conditia geniului. Astfel, e$istenta omului
comun sta sub semnul efemeritatii , al desertaciunii, al norocului sc-imbator, in timp
ce e$istenta geniului sta sub semnul eternitatii, al idealurilor (nalte& +i numai doar
dureaz-n v)nt/ ,e erte idealuri/ ")nd valuri afl un morm)nt,/3sar (n urm valuri7//
+i doar au stele cu noroc/ i prigoniri de soarte,/8oi nu avem nici timp, nici loc/ i nu
cunoa tem moarte. 8eput)nd s-l dezlege de nemurire, ,emiurgul (i ofer lui
9:perion diferite ipostaze ale geniului& savantul, artistul, conductorul, e$ploratorul.
In al patrulea tablou ( strofele "-#"), uceafarul isi reia locul pe cer, iar in
plan uman cei doi pamanteni isi traiesc povestea de iubire. Acest tablou este construit
simetric fa de primul, deoaerce se interfereaz cele dou lumi. "adrul este
romantic, feeric, fiind conturat prin motive romantice precum& asfintitul , noaptea,
luna, apa , codrul, teiul, cuplul adamic.
,eclara ia de dragoste a lui "atalin eviden iaz profunzimea pasiunii i
unicitatea iubirii& iubirea mea dent)i /#i visul meu din urm "tlin este vazut acum
drept barbatul unic, innobilat de sentimetul iubirii, iar cei doi indrgosti i
(ntruc-iparea cuplului adamic.
,e data aceasta, fata vede (n uceafr doar o stea a norocului, creia (i
(ncredin eaz dorin ele sale. "ea de-a treia invoca ie a fetei este diferit de primele
dou, deoarece fata nu se mai afl singur, (n casa, ci (n codru, locul unde se
(mpline te idila terestr.
!ltimele cuvinte ale uceafarului e$prima tristetea acestuia generat de
incompatibilitatea celor doua conditi . 'ata de imparat numita metaforic c-ip de lut
si-a pierdut atributele unicitatii, fiind o fiinta comuna, efemera, a carei e$istenta
depinde de noroc& "e- i pas, ie, c-ip de lut,/dac-oi fie eu sau altul/trind (n cercul
vostru str)mt/ 8orocul ve petrece.
%pozi ia dintre cele dou lumi este accentuat prin con*unc ia adversativ ci&
"i eu (n lumea mea m simt/ 8emuritor i rece. +pitetele nemuritor si rece
e$prima atributele eternitatii, ale obiectivitatii i contemplarii apolinice.
$oncluzia
In concluzie , uceafarul este un poem romantic, apartenenta la aecst curent
fiind evidentiata prin teme si motive, imbinarea speciilor, costructia bazata pe antiteza
planurilor universal-cosmic si uman-terestru.