Romantismul

Apariţia curentului
*Pentru prima dată romantismul a apărut în
Germania şi în Anglia, ţări în care tradiţia clasică era
mai puţin puternică, şi s-a extins apoi treptat în
Franţa şi în restul Europei, precum şi dincolo de
ocean.
*Privind în ansamblu, romantismul se constituie
ca o reacţie împotriva excesului de încredere în
raţiune, promovat de clasicism, acţionând în
numele creaţiei şi a imaginaţiei.
* În literatura română, romantismul se
face simțit prin intermediul
scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade
Rădulescu Costache Negruzzi, Vasile
Alecsandri, Alecu Russo ș.a.).
Influențele curentului persistă mult
timp după declinul său în culturile
vest-europene, atingând punctul
culminant în opera lui Mihai
Eminescu, considerat ultimul mare
romantic european.
Romantismul s-a manifestat în
literatura română în trei etape:
preromantismul (cunoscut și ca
romantism al scriitorilor pașoptiști
sau de tip Bidermaier)
romantismul propriu-zis (eminescian
sau romantism înalt)
romantismul posteminescian.
 Romantismul înseamnă triumful
valorilor locale asupra valorilor clasice
universale; triumful valorilor relative
şi individuale asupra valorilor generale
ale clasicismului; însemnează tendinţa
către diversitate în opoziţie cu
năzuinţa către unitate a clasicismuluI
(Dumitru Popovici).
 Romantismul în arte plastice
Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor
romantic prin excelență. Tabloul său Libertatea conducând
poporul reunește vigoarea și idealul romantic într-o operă care
este compusă dintr-un vârtej de forme. Tema este dată de
revoluționarii de la 1830 ghidați de spiritul Libertății (reprezentați
aici de o femeie purtând drapelul francez). Artistul se plasează
metaforic ca un revoluționar din vârtej, deși vedea evenimentele
cu o anumită rezervare (reflectând influența burgheză asupra
romantismului). Aceasta este probabil opera romantică cea mai
cunoscută.
 Romantismul în muzică
Deși termenul de „romantism”, se
aplică atunci când vorbim de muzică în
perioada aproximativ de la 1820 până în
jurul anului 1900, aplicarea
contemporană a termenului de
„romantic” pentru muzică, nu coincide
cu această interpretare modernă. În
1810 E.T.A. Hoffmann i-a numit
pe Mozart, Haydn și Beethoven cei trei
„compozitori romantici” și Ludwig
Spohr a folosit termenul de „bun stil
romantic” pentru părți din Simfonia a
V-a a lui Beethoven. Din punct de
vedere tehnic, Mozart și Haydn sunt
considerați compozitori clasici, și după
cele mai multe standarde, Beethoven
reprezintă începutul perioadei
romantismului muzical.
Trăsăturile Romantismului
* introduce noi categorii estetice: sublimul,
grotescul, macabrul, fantasticul, feericul;
* cultivă sensibilitatea, imaginaţia,
originalitatea, fantezia creatoare, misterul;
* evadarea din realitate se face prin vis sau
somn într-un cadru nocturn sau exotic;
*acordă o deosebită importanţă
sentimentelor omeneşti, cu predilecţie
iubirii, trăirile interioare fiind armonizate
cu peisajul naturii ocrotitoare şi
participative;
*defineşte timpul şi spaţiul ca fiind
nemărginite, ca proiectare subiectivă a
spiritului uman;
 Principii estetice
*expansiunea eului individual
*personalitatea umană în complexitatea sa
*evaziunea în trecut,istorie tradiţie,vis
*completarea naturii,culoarea locală
*interesul pentru folclor
*personaje din toate mediile sociale
*erou expţional,împrejurări excepţionale
*libertatea totală în creaţie
*normarea,extinderea şi îmbogăţirea limbii
literare
 Temele literale abordate
sunt diverse:
-dragostea;
-neliniştea infinitului spaţial
şi temporal;
-cultivarea misterului,
sondarea sufletului şi a
psihicului;
-aspirţia spre absolut, spre
desăvârşire;
-meditaţia filosofică;
 Reprezentanți:
Literatura română romantică:
*Mihail Kogălniceanu
* Constantin Negruzzi
* Vasile Alecsandri
* Dimitrie Bolintineanu
* Mihai Eminescu
* George Coșbuc
* Octavian Goga
* Alexandru Macedonski
* Barbu Ștefănescu Delavrancea
 Motto
„Nu ma-ncantati nici cu clasici,
Nici cu stil curat si antic,[]
Eu raman ce-am fost:
romantic.”
(Mihai Eminescu)