TRANSFUZIA DE SÂNGE

Prof. Elev
Sparios Petru Tinu (Vlad) Cristina Georgiana

An II C – AMG – Sem. I
Definiție
 Transfuzia de sânge este un tratament medical ce constă în înlocuirea

sângelui sau a unor componente sanguine care s-au pierdut printr-o

sângerare.
 Unele boli, ca hemofilia, împiedică

organismul să producă unele

componente ce lipsesc din sânge.
Transfuziile sau administrarea componentelor ce lipsesc din sânge sunt
folosite în tratamentul acestor boli.
 Sângele integral este rareori folosit în transfuziile de sânge chiar și atunci

când este nevoie de transfuzii pentru hemoragii. De obicei, numai unele

componente ale sângelui (preparate de sange) sunt folosite pentru
transfuzii. Sângele are multe componente, incluzând eritrocitele (celule
roșii), plasma, albuminele (proteine), trombocitele și factorii de
coagulare.
Grupele de sânge
 Sângele este clasificat în funcție de prezența unor markeri
specifici (antigene) de pe celulele roșii și din plasmă, care permit
sângelui să fie recunoscut ca propriu. Dacă se introduce în
circulație altă grupă de sânge, sistemul imun nu-l recunoaște și îl
distruge rezultând o reacție posttransfuzie.
 Sistemul AB0 constă în grupele de sânge A, B, AB și 0.
Persoanele cu sângele de tip AB sunt considerați primitori
universali pentru că ei pot primi orice tip de sânge din sistemul
AB0. Persoanele cu grupa de sânge 0 sunt numiți donatori
universali deoarece pot dona sânge persoanelor cu orice grupă de
sânge din sistemul AB0. Incompatibilitatea cu grupele AB0 și Rh
este responsabilă de cele mai serioase, uneori fatale, reacții la
transfuzii.
 Sistemul Rh clasifică sângele ca Rh
pozitiv sau Rh negativ și se bazează
pe prezența sau absența factorului Rh
în sânge. Persoanele cu Rh pozitiv pot
primi sânge Rh negativ; persoanele
cu Rh negativ vor avea o reacție la transfuzie dacă vor primi sânge
tip Rh pozitiv. Reacțiile la transfuzii cauzate de incompatibilitate
Rh pot fi grave.
 Înaintea efectuării unei transfuzii, se va determina în mod
obligatoriu grupa sanguină. În acest scop, se va recolta sânge
venos cu o seringă sterilă. Determinarea grupelor sangvine se face
prin 2 metode: cu seruri hemotest şi cu globule roşii spălate.
Rolul asistentului medical în transfuzia de sânge
PREGĂTIREA ŞI VERIFICAREA MATERIALELOR NECESARE
- Tava medicală sau cărucior pentru tratamente, seringi/ace, mănuşi
sterile adecvate;
- Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh, trusa de transfuzie
(perfuzor cu filtru), branulă/flexură;
- Soluţie dezinfectantă, tampoane, garou, leucoplast sau bandă adezivă
non alergică , etichetă;
- Muşama, recipiente de colectare a deşeurilor, flanelă sau pătură, stativ;
- Se verifică trusa de perfuzie privind integritatea ambalajului, data
expirării;
- Se verifică integritatea pungii de sânge, termenul de valabilitate,
aspectul macroscopic al sângelui.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) Psihică:
- se informează şi se explică procedura pacientului pas cu pas (scopul
acesteia, senzaţiile care pot să apară, riscurile transfuziei);
- se obține consimţământului informat, folosind o formă scrisă de
consimţământ informat; se informează pacientul privind: senzaţia de
frig, mâncărime, iritaţie, sau simptome anormale;
b) Fizică:
- Poziţia pacientului - decubit dorsal, asigurarea intimității pacientului;
- Instruirea pacientul să nu mănânce cu cel puţin 2 ore înainte sau după
terminarea transfuziei;
- Se alege locul pentru puncţia intravenoasă - se examinează calitatea şi
starea venelor, venele cele mai abordabile sunt cele ale membrelor
superioare, nu cele ale membrelor inferioare (posibilitate de
trombozare).
EFECTUAREA PROCEDURII:
- se verifică indicaţia medicului privind transfuzia şi cantitatea de sânge sau
derivații acestuia;
- se verifică identitatea pacientului;
-se spala mâinile și se folosesc mănuşi sterile;
- în ziua efectuării transfuziei se recoltează 2-4 ml de sânge pentru proba de
compatibilitate;
- se trimite la punctul de transfuzii o cerere de sânge;
- se încălzește sângele la temperatura corpului, se menține asepsia când se
deschide trusa de perfuzat sterilă;
- se așează punga sau flaconul cu sânge în stativ;
- se fixează clema/prestubul la o distanţă de 2- 5 cm mai jos de camera
perfuzorului, se închide clema/prestubul perfuzorului, și se dă jos capacul
acului şi se inserează la locul de intrare al pungii sau flaconului;
- se apasă și se strânge camera de scurgere a perfuzorului şi se lasă să se
umple până la jumătate cu sânge;
- se înlătură capacul protector de la celălalt capăt al tubului, se deschide
clema/prestubul şi se lasă sângele să curgă pe tub până ce se elimină
bulele de aer;
- se ține perfuzorul la înălţimea corpului pentru a elimina bulele de aer, nu
în jos;
- se închide clema/prestubul şi se pune capacul protector;
- se selectează locul potrivit (de preferinţă venele
de la plica cotului); se pune muşamaua sub braţul
pacientului;
- se aplică garoul la 10- 12 cm deasupra locului
pentru puncţie; capetele garoului trebuie direcţionate departe de zona de
puncţie;
- se verifică prezenţa pulsului distal, radial;
-se recomandă pacientului să strângă pumnul;
- se dezinfetează tegumentul (tampon cu alcool), 60 de secunde;
- se atașează acul la perfuzor şi se puncționează vena;
- se urmărește cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului
se avansează acul în venă, 1-2 cm;
- se dezleagă garoul, pacientul trebui să deschidă pumnul;
- se extrage mandrenul de pe lumenul branulei şi se ataşează capătul
branulei la tubul perfuzorului;
- se fixează acul cu benzi de leucoplast sau bandă non alergică;
- se începe administrarea sângelui;
- se lasă să curgă 20 - 30 ml de sânge şi se reglează ritmul la 10- 15
picături/minut timp de 5 minute; se supraveghează pacientul şi dacă nu
apar semne de incompatibilitate se repetă operaţia;
- se aplică eticheta peste pungă sau flaconul de sânge indicând ora la care
a început transfuzia;
- Dacă transfuzia s-a terminat, se închide clema/prestubul, se retrage
acul şi se aplică un tampon cu alcool sau un pansament steril;
- Punga sau flaconul în care trebuie să rămână aprox. 5-6 ml de sânge se
păstrează , în eventualitatea unor verificări în caz de accidente
posttransfuzionale tardive.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- se așează pacientul într-o poziţie comodă şi se acoperă;
- se verifică semnele vitale la fiecare 15', în prima jumătate de oră după
începerea transfuziei, şi la fiecare jumătate de oră sau la o oră după
transfuzie.
- se informează pacientul/familia să anunţe personalul medical în caz de
mâncărime, dispnee, ameţeli, dureri în spate sau în piept, deoarece
acestea pot fi reacţii ale transfuziei;
- se informează pacientul să anunțe personalul medical dacă durerea sau
roşeaţa apar la locul puncţiei venoase, deoarece acestea sunt indicative
ale infiltraţiei;
- se oferă pacientului lichide calde.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- se colectează deşeurile în recipiente speciale;
- se îndepărtează mănuşile și se spală mâinile;
NOTAREA PROCEDURII
-se notează în planul de îngrijiri administrarea transfuziei, numărul scris
pe punga sau flaconul de sânge, ora la care a început transfuzia, ora la
care s-a terminat şi eventualele reacţii ale pacientului.
Bibliografie
1. Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții meedicali,
Ghid de nursing, vol. II, Titirică Lucreția, 2008
2. Hematologie și nursing în hematologie, suport de curs, Fundația
cultural umanitară „Henri Coandă” Oradea
3. https://paginadenursing.ro/transfuzia-de-sange/
4. http://www.euromaterna.ro/media/transfuzia.php
5. http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/transfuzia-
sangvina_1201
Vă mulțumesc pentru
atenția acordată!