Puncția pleurală – Reacția

Rivalta

Prof. Elev
Sparios Petru Tinu (Vlad) Cristina Georgiana

An II C – AMG –Sem. I
 Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Pleura este o membrană seroasă ce acoperă
plămanii și pereții cavității toracice. Este
alcătuită din două foițe:
-pleura viscerală – acoperă suprafața
plămânilor;
-pleura parietală – este aderentă de pereții
cavității toracice.
Cavitatea pleurală este un spațiu îngust
dintre pleura parietală și cea viscerală și
conține lichid pleural.
 Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Puncţia pleurală (toracenteza) este o procedură percutană, în
care un ac sau cateter este trecut în spațiul pleural pentru
evacuarea lichidului pleural în scop diagnostic sau
terapeutic (evacuator).
Puncţia diagnostică permite:
*diferenţierea între un exudat şi un transudat pleural;
*determinări biochimice în lichidul recoltat;
*permite diagnosticul citologic şi bacteriologic în lichidul
recoltat .
Puncția terapeutică (evacuatorie) permite evacuarea
revărsatului lichidian pleural care comprimă plămânul ce se
continuă cu plasarea unui drenaj pleural cu sau fără aspiraţie
activă.
 Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Tehnica puncției pleurale
Pacientul stă în poziţie şezândă, cu coatele şi
antebraţele încrucişate rezemate pe o masă. Peretele posterior al
toracelui, coastele şi spaţiile intercostale sunt astfel
bine expuse.
În cazul pacienţilor care nu pot sta în poziţia
şezândă puncţia se face cu pacientul în decubit
lateral.
Se evaluează prin percuţie nivelul lichidului
pleural, dacă s-a făcut şi o radiografie toracică se
verifică nivelul lichidului pe radiografie.
 Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Se palpează coastele şi spaţiile intercostale şi se alege locul de
puncţie, alegerea locului puncţiei se face în funcţie de nivelul
lichidului pleural:
*de obicei la mijlocul distanţei dintre linia
axilară posterioară şi coloana vertebrală;
*de obicei cu un spaţiu mai jos decât nivelul
superior al lichidului.
Spaţiul intercostal este delimitat între coasta superioară şi cea
inferioară, introducerea acului se face alunecând pe marginea
superioară a coastei inferioare.
Se dezinfectează cu tinctură de iod regiunea aleasă, urmând
anestezia strat cu strat (inclusiv pleura) și se așteaptă 10-15
minute instalarea efectului.
 Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Pentru puncţia propriu-zisă se foloseşte un ac mai gros şi o
seringă de 20 ml.
Acul se introduce perpendicular imediat deasupra coastei
inferioare care delimitează spaţiul intercostal, în acest fel se
evită lezarea pachetului vasculo-nervos intercostal.
Când vârful acului intră în cavitatea
pleurală lichidul pleural începe să
treacă în seringă, se continuă aspirarea
până la umplerea seringii, se retrage
acul şi se aplică un pansament.
 Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Reacția Rivalta
Presupune evidenţierea deosebirilor calitative (de
compoziţie biochimică) existente între lichidele de exsudat şi
de transsudat, prin determinarea reacţiei de precipitare a
proteinelor din lichidelor biologice în mediu slab acid.
Prin exsudare se înţelege fenomenul de ieşire din vasul
sanguin a părţii lichide a sângelui conţinând proteine precum
şi elemente figurate sanguine. Aceasta are loc în urma
tulburărilor vasculare (vasodilataţie şi hiperpermeabilitate
capilară) de natură inflamatorie.
 Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Lichidul acumulat în ţesutul inflamat sau în cavităţi se numeşte
exsudat şi are următoarele particularităţi fizico-chimice:
* pH alcalin – valori peste 7,7 – (conţine amoniac provenit din
autoliza substanţelor proteice);
* densitatea 1,018 – 1,020 – 1,040;
* proteine 3-6%; multe elemente celulare (sanguine şi epiteliale).
Transsudatul este lichidul acumulat la nivelul ţesuturilor sau al
cavităţilor, în urma transferării părţii lichide din patul vascular
(sărac în proteine), în cazul blocării circulaţiei de întoarcere.
Transsudatul are următoarele caractere fizico-chimice:
*densitatea 1,006 – 1,014;
*proteine 0,3-2%; elemente celulare puţine.
 Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Tehnica reacției Rivalta
Într-un pahar conic sau înt-un cilindru gradat se pun
250 ml apă distilată, peste care se pipetează 2 ml acid
acetic glacial.
După omogenizare se lasă să cadă în lichidul din
paharul conic, de la o înălţime de 5 cm de suprafaţa
lichidului 2-3 picături din lichidul de examinat.
Se urmăreşte reacţia care apare în momentul
contactului picăturilor cu amestecul din pahar.
 Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Interpretarea rezultatelor
Dacă în momentul contactului dintre cele două lichide
apare o uşoară opalescenţă (floculare) asemănătoare
fumului de ţigară, care urmează traiectoria picăturilor de
examinat, reacţia este pozitivă, semnalând prezenţa unui
exsudat bogat în proteine.
Dacă această reacţie lipseşte sau este de intensitate
foarte slabă, proba este considerată negativă, fapt care
indică prezenţa unui transsudat sărac în proteine.
Opalescenţa care apare în primul caz este consecinţa
floculării (precipitării) proteinelor într-un mediu slab acid,
proteine care se găsesc în concentraţii crescute în exsudat.
Puncția pleurală – Reacția Rivalta
Bibliografie
1. Revista Română de Medicina Familiei, Vol. I, nr. 4,
decembrie 2018, Dr. Petru-Emil Muntean
2. http://abilitatipracticecluj.ro/pdf/Chir_16_Punctia_pleu
rala.pdf
3. https://sanitaracraiova.spiruharet.ro/images/scoala-
sanitara/curs_11bpediatrie.pdf
4. https://www.slideshare.net/tmihaescu/pleurezii-dr-
adina-turcanu
5. http://www.usamvcluj.ro/fiziopatologie/images/roman
a/laboratoare/Fiziopatologie%20I%20-LP%209.pdf
6. http://www.ymed.ro/examene-complementare-
necesare-in-afectiuni-respiratorii/
Vă mulțumesc pentru atenția acordată!