PUNCȚIE STERNALĂ

Prof. Elev
Sparios Petru Tinu (Vlad) Cristina Georgiana

An III C – AMG – Sem. I

2020-2021
 PUNCȚIE STERNALĂ
Definiție
 Puncția sternală reprezintă crearea unei comunicări între mediul
extern și zona spongioasă a osului, străbătând stratul său cortical,
prin intermediul unui ac.

Scop
 Explorator – recoltarea măduvei pentru examinare, în vederea
stabilirii structurii, compoziției și pentru studierea elementelor
figurate ale sângelui în diferitele faze ale dezvoltării lor;
 Terapeutic – administrarea de medicmente lichide, hidratante și
nutritive, precum și transfuzia intraosoasă; recoltarea măduvei de
la persoane sănătoase în vederea transfuzării sale la un pacient.
 PUNCȚIE STERNALĂ
Materiale necesare
 Ac puncție sternală;
 Seringă de 10-20 ml pentru aspirarea ţesutului
medular, o sticlă de ceasornic;
 Seringă de 2-5 ml cu ace pentru anestezie, novocaină, lame sau lamele;

 Materiale pentru dezinfectarea regiunii puncţionate;

 Tifon steril pentru pansament , leucoplast.

Pregătirea bolnavului şi alegerea locului pentru puncţie

 Pregătirea bolnavului trebuie începută prin ridicarea moralului,
informându-l asupra necesităţii şi esenţei intervenţiei.
 Pentru puncţia sternală bolnavul este culcat pe spate cu trunchiul uşor
ridicat. Asistenta medicală se îngrijeşte ca patul bolnavului să fie cât mai
tare .
 PUNCȚIE STERNALĂ
 Sternul poate fi puncţionat manombriului sau a
corpului, sau la înălţimea coastei a IV-a sau a V-a,
sau în spaţiul al 2-lea sau al 3-lea intercostal, puţin
în afară de linia medială.
 Locul ales pentru puncţie va fi spălat, la nevoie ras, apoi dezinfectat
cu alcool şi badijonat cu tinctură de iod.
 Asistenta medicală prezintă medicului soluţiile de novocaină aspirată
în seringă pentru anestezia ţesuturilor moi de deasupra osului, inclusiv
periostul.
 Se badijonează din nou locul anesteziat cu tinctură de iod, se izolează
regiunea dezinfectată cu câmpuri sterile şi după 15-20 min , necesare
pentru instalarea anesteziei, se poate executa puncţia.
 PUNCȚIE STERNALĂ
Execuția puncției
 Puncţia se execută în sala de tratament.
 Asistenta medicală prezintă medicului instrumentele în timpul
puncţiei.
 Prima dată se oferă pensa, cu care medicul alege acul de puncţie.
 Medicul fixează discul apărător la distanţa presupusă necesară (10-
16 mm) şi apoi străpunge vertical în locul ales pentru puncţie,
pătrunzând prin lama exterioară a osului cu ajutorul presiunii
exercitate asupra extremităţii manderenului cu podul palmei.
 După pătrunderea acului în cavitatea medulară al sternului medicul
extrage mandrenul din ac şi-l da în mâna asistentei medicale, care
îl păstrează steril.
 Asistenta medicală predă medicului seringa de 10 sau 20 ml
pregătită pentru aspiraţie şi pe care medicul o adaptează în ac şi
aspiră cu ea conţinutul medular.
 PUNCȚIE STERNALĂ
 În timpul aspirării bolnavul simte o senzaţie dureroasă retrosternală.
După 1-2 sec. după aspiraţie apare în seringă măduva osoasă. Cantitatea
de măduva osoasă necesară pentru examinări este de 0.5-1 ml .
 Măduva roşie hematogenă are aspectul sângelui, însă întinsă pe lamă e
vâscoasă.
 Dacă puncţia sternală s-a făcut cu scop terapeutic e continuată cu
administrarea substanţelor medicamentoase pe cale intramedulară, se va
pregăti din timp aparatul de perfuzie sau transfuzie care se va atașa la
acul fixat în os. Pe cale intramedulară se pot administra numai soluţii
izotonice picătură cu picătură. Ritmul de administrare nu trebuie să
depăşească 15-20 picături pe minut. Cu acest ritm se pot administra
până la 1500-2000 ml de soluție în 24 ore, într-un singur loc.
 După terminarea operaţiei de recoltare sau administrare se îndepărtează
acul de puncţie. Locul puncţie se badijonează şi se aplică emplastru.
VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ!