Obiceiurile

ObiceiurilesisiTraditiile
Traditiilede
deCraciun
Craciunsisi
Anul
Anul
Nou
Nou
 Obiceiurile si Traditiile de Craciun
1. Colindatul 
 Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai
cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și
simboluri ale unei străvechi spiritualități
românești. El s-a păstrat asociindu-se câteodată cu
celebrarea marelui eveniment creștin care este
Nașterea Domnului Iisus Hristos. Există de
asemenea cântece de stea (sau colinde creștine),
care au ca subiect Nașterea Domnului. În ajunul
Craciunului, pe înserat, în toate satele din țară,
începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc
Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de
gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci și colaci.
2. Împodobirea bradului
 Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a
lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel.
 Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși împărțite: unii văd în el o
reprezentare a ,,arborelui lumii’’, alții îl consideră o referire directă la ,,arborele Paradisului’’, împodobit cu mere de un
roșu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din rai.
 Până în secolul al 15-lea, crenguțele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile pe care
le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit
un arbore întreg.
 Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Crăciun, într-o piață publică. Nu avea încă
lumânări și era împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește
primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.
 După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această
tradiție pur germană va cuceri întreaga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa,
America de Nord și de Sud sau Australia.
 La sfârșitul secolului al 19-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit
și scânteietor. În 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de
independență, tradiția pomului de Crăciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă.
 La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la
universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde
prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană.
Cântecul german de Crăciun O Tannenbaum, cu versuri de Melchior Franck, puse pe o melodie populară din Silezia,
din secolul al XVI-lea, devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate
casele românilor.
3.Steaua
 Din Ajunul Craciunului pana la sfarsitul zilelor de Craciun, pana la
Sfantul Vasile, pana la Boboteaza sau chiar pana la Sfantul Ion umbla pe
strazi Steaua dusa de stelari. Copiii in special sunt cei care poarta vestea
Nasterii Domnului intr-un fel mai deosebit: asemeni Magilor care-l
cautau mergand dupa Steaua Sa.In Romania obiceiul umblatului cu
Steaua este practicat in toate zonele fara deosebiri semnificative.
 Stelarii, copii mai mici sau mai mari, flacai, mai rar fete si chiar adulti si
batrani, poarta Steaua sau Luceferii(o stea cu coada intalnita in judetul
Iasi) imbracati in cotume populare sau in costume albe cu panglici
multicolore, uneori avand coifuri asemeni magilor cu numele
personajelor biblice. Steaua este reprezentata fizic printr-o stea, pe schelet
de lemn. Aceasta are 4-5-6-8 colturi, iar intre colturi stau intinse lanturi
de hartie colorata. In centrul stelei sta o icoana de hartie cu Nasterea
Domnului, Fecioara cu Pruncul sau numai Iisus. Uneori de stea se
ataseaza un clopotel.
 Odata ajunsi la casa gazdei, cei ce umblau cu Steaua cantau la poarta, la
fereastra, la usa sau in casa, in fata icoanei si pentru straduinta lor erau
rasplatiti cu colaci, bani, mere nuci, iar in unele zone chiar cu carne de
porc.
 Obiceiurile si Traditiile de Anul Nou
1.Jocul Ursului

 Jocul ursului provine cel mai probabil din Evul Mediu.

Până la jumătatea secolului al XX-lea țiganii ursari
colindau satele cu urși care îi călcau pe cei suferinzi de
„șale”. În ropotele tobelor, mai mulți urși, ținuți în lanțuri
de către ursari, trebuiau să joace după un anumit ritm.
 Interdicțiile privind realizarea spectacolelor cu urși au
fost legiferate în întregul Bloc Estic. În România
Comunistă, numeroasele grupuri de artiști ursari au fost
împiedicate să intre în orașe, iar în timpul regimurilor
conduse de Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae
Ceaușescu țiganii nomazi au fost supuși politicilor de
sedentarizare.
 Există teoria conform căreia această sărbătoare este de
origine păgână, preluată de la geto-daci. Pe lângă jocul
ursului, de aceeași origine fiind și jocurile cerbului,
caprei și tradiția mascatului de Anul Nou.
2. Jocul Caprei

 Capra (Jocul caprei) este numele dat unui

dans tradițional românesc practicat de Anul
Nou. Este executat de un flăcău mascat în
chip de capră și îmbrăcat cu un cojoc pe
dos. Capra și însoțitorii ei umblă din casă
în casă, dansând la ușa fiecăruia în prag de
Revelion.
 Acest obicei a fost menționat prima dată în
Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir.
3. Plugusorul
 Urarea cu plugul sau cu buhaiul,
Plugușorul cum i se spune în popor, este
un străvechi obicei agrar, care se
practică și azi, de obicei în Moldova. În
ajunul Anului Nou, iar, în multe locuri,
chiar în ziua de Anul Nou, ceata de
urători formată din patru până la
douăzeci de flăcăi sau bărbați însurați de
curând, pleacă din casă în casă să ureze
cu Plugușorul sau să “hăiască” cum se
spune în Moldova. Cu Plugușorul
urează astăzi și copiii.
4. Sorcova
 Sorcova este un obicei popular românesc, practicat
pe 1 ianuarie.
 Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu
Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceștia
poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă
confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au
împletit flori de hârtie colorată.
 Numele de Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov
(verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită,
ruptă dintr-un arbore.
Va multumim pentru vizionare!