Arta barocă

O perioadă îndelungată, termenul „baroc” desemnând arta secolului XVII a fost a

folosit cu sens peiorativ. Există ipoteza că termenul „baroc” provine de la numele
pictorului Federico Barocci, dar și cea potrivit căreia originea termenului este
reprezentată de cuvântul „barocchio”, care în italiană se referă la fraude și cametei.
Primul dicționar francez care menționează termenul „baroc”, cel al lui Antoine
Furetière din 1690, dă următoarea definiție: „perle care nu sunt perfect rotunde”.
Edițiile „Dictionnaire de l'Académie française” din 1694 și 1718 preiau sensul
expus de Antoine Furetière. Abia în 1740 admit sensul figurat al cuvântului „baroc”
desemnând „bizar”, „inegal”, „neregulat”. Celebrul „Encyclopédie” nu menționează
termenul în nici una din ediții, ci îl introduce abia în „Suplimentul” din 1776, aplicând
sensul și muzicii: „armonie confuză, încărcată de modulații și disonanțe”. Strict
pentru construcții, termenul va fi explicat în 1788, în „L'Encyclopédie méthodique”,
desemnând „nuanța bizarului (...) ce antrenează după sine pe cea de ridicol împins
până la exces”.1
Stilul a apărut la începutul secolului al XVII-lea, în Roma, apoi răspândindu-se
rapid în Franța, Italia de nord, Spania și Portugalia, iar mai târziu în Austria, sudul
Germaniei și Rusia. Până în anii 1730, evoluase într-un stil și mai flamboiant, numit
rocaille sau rococo, care a apărut în Franța și Europa Centrală până la mijlocul
secolului al XVIII-lea.
A succedat arta renascentistă și manierismul, și a precedat rococoul și
neoclasicismul. A fost susținut de Biserica Catolică, ca un mijloc de a combate
simplitatea și austeritatea arhitecturii, artei și muzicii protestante, chiar dacă arta
barocă luterană s-a dezvoltat și în anumite părți ale Europei.
Stilul baroc folosea contrastul, mișcarea, detaliile exuberante, culoarea
profundă, măreția și surpriza ca să atingă un sentiment de uimire.
În artele decorativă se produce un exces de ornamentație. Îndepărtarea de la
clasicismul renascentist are căi proprii în fiecare țară. Dar o caracteristică generală e
aceea că peste tot punctul de plecare îl constituie elementele ornamentale introduse
de Renaștere. Repertoriul clasic e aglomerat, îndesit, suprapus, încărcat, cu scopul
de a stârni efecte de șoc. Motive noi introduse de baroc sunt: cartușul, trofeele și

1
https://ro.historylapse.org/introducere-in-stilul-baroc

1
armele, coșuri cu fructe sau flori, și altele, realizate în marchetărie, stucaturi, sau
sculptate.2

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc