Religia la clasa pregătitoare

Pr.lect.univ.dr. Dorin Opriş

Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Departamentul de Ştiinţe Sociale şi ale Educaţiei

Consfătuirea naţională a inspectorilor de religie,

Hunedoara-Sarmizegetusa, 3 septembrie 2012
DESPRE CLASA PREGĂTITOARE

Înfiinţarea şi includerea clasei pregătitoare în

învăţământul primar, începând cu anul şcolar
2012-2013, s-a realizat ca efect al Legii educaţiei
naţionale nr. 1/2011 care, în art. 23(1,b),
precizează faptul că învăţământul primar
"cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV".
 (cf. www.edu.ro)

ARGUMENTE:


25 de state europene (din 30) stabilesc prin lege debutul învăţământului obligatoriu la
6, 5 sau chiar 4 ani

peste 20 % dintre copiii români nu au frecventat niciodată grădiniţa (în anul şcolar
2010-2011)

dezvoltarea / maturizarea mult mai precoce a elevilor
 Parcursul şcolar la clasa pregătitoare
(cf. Legii 1/2011, art. 68-4)

"Curriculumul pentru clasa pregătitoare urmăreşte dezvoltarea fizică,

socioemoţională, cognitivă, a limbajului şi comunicării, precum şi
dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare, asigurând totodată
punţile către dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie", stabilite în 2010 de
Comisia Europeană:
- comunicarea în limba maternă
- comunicarea în limbi străine
- alfabetizarea matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii
- competenţe ITC
- a învăţa să înveţi
- competenţe civice şi interpersonale
- competenţe antreprenoriale
- sensibilitatea la cultură

Religia, ca disciplină de învăţământ, contribuie în special la formarea a

patru dintre acestea:
comunicarea în limba maternă; a învăţa să înveţi; competenţe civice şi
interpersonale; sensibilitatea la cultură
 RELIGIA CA DISCIPLINĂ DE STUDIU LA
CLASA PREGĂTITOARE (I)

Asigură o abordare continuă a domeniului pe tot parcursul

învăţământului preuniversitar – specifică majorităţii sistemelor
educaţionale care includ educaţia religioasă în curriculumul
şcolilor publice

La clasa pregătitoare, Religia se centrează pe:


aspecte legate de familiarizarea cu domeniul religiei și cu
cele mai importante elemente de credinţă

modalități de aplicare în viața de zi cu zi, în medii sociale
cunoscute, a valorilor religioase
 RELIGIA CA DISCIPLINĂ DE STUDIU LA
CLASA PREGĂTITOARE (II)

Rolul educaţiei religioase la vârstele mici este recunoscut

şi susţinut de teoreticienii şi practicienii din domeniul
educaţiei (pentru importanţa educaţiei religioase în formarea propriei
identităţi a elevilor, ca premisă pentru formarea unei personalităţi
armonioase, aspectele legate de credinţe şi convingeri fiind un element
important al respectivului demers)

La debutul şcolarităţii, disciplina Religie valorifică în plan

educativ:

„marile întrebări” ale copiilor

experienţele de viaţă ale acestora (altele decât cele vizate în
mod obişnuit de celelalte discipline din planul de învăţământ, dar cu
importanţă majoră pentru dezvoltarea morală şi pentru exersarea
deprinderilor de socializare ale acestora)
 RELIGIA CA DISCIPLINĂ DE STUDIU LA
CLASA PREGĂTITOARE (III)

Finalităţile propuse pentru disciplina Religie la

clasa pregătitoare vizează:


dezvoltarea morală a copiilor

formarea comportamentului prin valorificarea activă,
în acord cu valorile moral-religioase, a diferitelor
aspecte propuse de conţinuturile învăţării
 RELIGIA CA DISCIPLINĂ DE STUDIU LA
CLASA PREGĂTITOARE (IV)

- o oră pe săptămână în trunchiul comun, conform planului de învăţământ

- pentru nouă culte recunoscute de stat, au fost aprobate programe şcolare la religie,
prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr.
3656/29.03.2012

Programa şcolară cuprinde:


competenţe generale

competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

conţinuturi utilizate pentru dezvoltarea competenţelor specifice

sugestii metodologice
Competenţele:
ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dobândite prin
învăţare, care permit identificarea şi rezolvarea, în contexte diverse, a unor
probleme caracteristice unui anumit domeniu

Fig. 1: Structura internă a unei competenţe

 CUNOŞTINŢELE
1. Cunoştinţele declarative
(Sunt cunoştinţe alcătuite din informaţii factuale, concepte, propoziţii, teoreme
etc., organizate în reţele semantice sau / şi în scheme cognitive care sintetizează
cunoaşterea despre ceva, despre un obiect, un fapt, o stare de lucruri, o teorie,
fără a avea însă o legătură directă cu o utilizare anume.)

2. Cunoştinţele procedurale
(Cunoştinţele procedurale sunt cele care corespund unui anumit mod de acţiune,
ele intervin în realizarea unei activităţi, răspund unor obiective de tipul „a şti să
faci“ şi cuprind ansambluri structurate de reguli, secvenţe şi operaţii aplicabile
într-o situaţie determinată.
Spre deosebire de cunoştinţele declarative, care răspund la „a şti că”,
cunoştinţele procedurale răspund la „a şti cum“ , ele sunt cunoştinţe despre
acţiune, care nu numai că vor condiţiona eficacitatea acţiunii, dar însăşi învăţarea
lor are loc în contextul acţiunii.)
 ABILITĂŢILE
Proprietăţi principale:

sunt diferite de la o persoană
la alta şi fac obiectul învăţării
de-a lungul întregii vieţi

se definesc relativ la
cunoştinţele la care ele se
aplică

se dezvoltă în mai multe
domenii

sunt procese care permit
tratarea cunoştinţelor pentru
a le percepe, a le memora, a le
înţelege, a le aplica, a le
evalua, a le crea sau a le
comunica

Fig. 2: Taxonomia abilităţilor, după G. Paquette

 Atitudinea
- o modalitate de raportare a
subiectului faţă de mediu,
faţă de ceilalţi şi faţă de
propria persoană, implicând
componente cognitive,
afective, motivaţionale,
volitive şi comportamentale

Fig. 3: Structura integrativă a unei atitudini

Caracteristici distinctive:
1. invariant structural ce imprimă o anumită constanţă şi o anumită coerenţă în timp
comportamentelor persoanei
2. se manifestă ca o poziţie sau ca o relaţie cu caracter polarizat, care implică situarea persoanei
între pozitiv şi negativ, între favorabil şi nefavorabil, între acord şi dezacord
3. se caracterizează şi printr-o anumită intensitate, atât sub aspectul trăirii subiective, cât şi sub
aspectul pregnanţei comportamentale
4. sunt ghidate de valori (cf. F. Voiculescu)
Competenţele generale ale disciplinei Religie, dezvoltate
pentru ciclul achiziţiilor fundamentale
(clasa pregătitoare şi clasele I – a II-a)

1. Aplicarea unor norme de comportament specific

moralei religioase, în diferite contexte de viaţă
2. Colaborarea cu copiii şi cu adulţii din mediul
familiar, în acord cu valorile religioase
3. Explorarea activă a unor elemente din viaţa de zi cu
zi, din perspectiva propriei credinţe
CE OFERĂ PATRIARHIA ROMÂNĂ ELEVILOR ŞI
PROFESORILOR DE RELIGIE CARE PREDAU LA
CLASA PREGĂTITOARE?

1. Fişe de lucru
(Editura Basilica a Patriarhiei Române)

2. Lucrarea: Religia la clasa pregătitoare

(Editura Basilica a Patriarhiei Române – lucrare ce va putea fi
descărcată de pe pagina de Internet a Patriarhiei Române)
ASPECTE GENERALE PRIVIND FIŞELE DE LUCRU


26 de fişe de lucru, care detaliază conţinuturile
învăţării

instrument de lucru pentru elevi şi profesori

conţinuturile învăţării sunt tratate pe una sau două
fişe de lucru

cuprind informaţii utile în proiectarea şi
desfăşurarea lecţiilor

se bazează pe o abordare pedagogică modernă

includ ilustraţii cu un pronunţat caracter formativ
 CE PROPUN FIŞELE DE LUCRU? (I)

I. Prima pagină a fişelor de lucru conţine:


titlul temei principale

titlul lecţiei

ilustraţii de diferite tipuri

spaţii libere pentru desen

mesajul-cheie al lecţiei
 CE PROPUN FIŞELE DE LUCRU? (II)
Alegerea/realizarea ilustraţiilor a avut în vedere:
- prezentarea unor icoane ortodoxe reprezentative

- utilizarea unor imagini în culori armonioase, care să le dezvolte elevilor

sensibilitatea pentru frumos şi simţul estetic

- oportunitatea implicării elevilor în realizarea unor desene sau detalii ale unor
ilustraţii, cu scopul de a le oferi posibilitatea să îşi exprime gândurile,
sentimentele într-un mod personal şi creativ

- includerea unui număr optim de ilustraţii, astfel încât valorificarea acestora să

nu constituie un element de supraîncărcare în detrimentul altor activităţi la
această clasă: jocul, discuţiile, lectura etc.
 CE PROPUN FIŞELE DE LUCRU? (III)
DESPRE PERSONAJELE PRINCIPALE DIN ILUSTRAŢII:

- Andrei şi Ioana, doi fraţi gemeni

- prezenţa lor în ilustraţii vizează

oferirea unor modele de
comportament faţă de colegi,
prieteni, membrii familiei etc., în
diferite contexte educaţionale.
 CE PROPUN FIŞELE DE LUCRU? (IV)

II. A doua pagină a fişelor de lucru (conţine o mare

varietate de tipuri de activităţi didactice care au la bază):


dialogul

descrierea din imagini

jocul didactic

lectura

desenul
 CE PROPUN FIŞELE DE LUCRU? (V)
Cu o frecvenţă mai mică apar activităţi, precum:


exerciţiul

dezlegarea înţelesului unui text biblic sau al proverbelor

observarea frumuseţii naturii

valorificarea produselor activităţii elevilor în realizarea de
panouri

confecţionarea unor obiecte

realizarea unor activităţi practice

organizarea de scenete cu prilejul marilor sărbători
METODOLOGIA DIDACTICĂ LA CLASA PREGĂTITOARE

Metode cu caracter general:


explicaţia

povestirea

conversaţia euristică

învăţarea prin descoperire

jocul didactic

învăţarea problematizată

studiul de caz

exerciţiul

Metode cu caracter specific:

- rugăciunea
- observarea lumii ca parte a creaţiei
 EVALUAREA LA CLASA PREGĂTITOARE (I)
(VERIFICAREA, MĂSURAREA, APRECIEREA)

Alături de evaluarea orală şi evaluarea unor acţiuni religioase

practice, se recomandă utilizarea unui set de metode moderne
de evaluare aplicate la domeniul religiei, adaptate la
particularităţile elevilor de clasă pregătitoare:


observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului
elevilor, din perspectiva aplicării valorilor moral-religioase

autoevaluarea

realizarea unui “barometru” al limbajului şi
comportamentului elevilor, în raport cu semenii, în spaţiul
şcolar

elaborarea unor micro-proiecte de grup bazate pe desen
sau colaje pe teme de religie etc.
 EVALUAREA LA CLASA PREGĂTITOARE (II)

Aprecierea rezultatelor se realizează: verbal (prin
laude, încurajări etc.), prin acordarea unor
recompense (ecusoane cu diferite semnificaţii,
medalii, steluţe / fundiţe colorate, buline autocolante
etc.), prin consemnarea pe un grafic cu puncte.

Implicarea elevilor în identificarea obiectului evaluării
pentru activităţile desfăşurate, respectiv în stabilirea
criteriilor pentru atribuirea unei anumite recompense
pentru rezultatele obţinute reprezintă un factor de
succes pentru realizarea autoevaluării.

La această clasă, aprecierea nu se realizează prin
calificative sau notă şcolară.
 PROIECTAREA DIDACTICĂ

În ce scop voi face? (identificarea competenţelor
specifice vizate)

Cum voi face? (stabilirea activităţilor de învăţare)

Ce conţinuturi voi folosi? (selectarea conţinuturilor)

Cu ce voi face? (analiza resurselor umane, materiale,
temporale)

Ce am realizat? (analiza rezultatelor evaluării, atât din
perspectiva asigurării calităţii învăţării, cât şi a ameliorării proiectării
activităţii didactice)
 Planificarea şi proiectarea didactică
la clasa pregătitoare

posibilitatea amenajării în sala de clasă a unor spaţii
diferite (spaţiul de învăţare, spaţiul de joc, spaţiul de lectură,
spaţiul pentru afişarea produselor activităţii elevilor etc.)


durata unei lecţii: 45 minute (35 de minute activităţi
de predare-învăţare-evaluare; 10 minute activităţi
ludice)

un model de proiectare didactică este disponibil în
lucrarea: Religia la clasa pregătitoare, Editura
Basilica a Patriarhiei Române