BOLI ALE SISTEMULUI ENDOCRIN

Hirsutism
• Hirsutismul rezultă
dintr-o interacţiune
între nivelurile
hormonilor androgeni
şi sensibilitatea
foliculului de păr la
androgen
• Hirsutismul este cauza
producerii în exces de
androgeni, adesea
provenind din surse
ovariene sau
suprarenale.
 HIRSUTISMUL
• Termenul de hirsutism se refera la o crestere excesiva a parului la nivelul
fetei si suprafetei corporale a persoanelor de sex feminin. Pilozitatea, in
acest caz, se dezvolta in zone ale corpului caracteristice barbatilor. Aceste
zone sunt reprezentate de buza superioara, obraji si anterior de ureche in
zona perciunilor. Firul de par este gros si negru si se dezvolta in timp.

• Hirsutismul reprezinta o consecinta a productiei excesive de hormon

sexual masculin (testosteron). La femei se produc in general cantitati mici
de testosteron la nivelul ovarelor si glandelor suprarenale. In cazul unor
afectiuni ale ovarelor sau suprarenalelor se produc cantitati excesive de
testosteron.

• Hirsutismul este o afectiune frecventa, care este inofensiva in majoritatea

cazurilor. Totusi, uneori poate fi datorata unei boli subiacente. Astfel,
hirsutismul se poate prezenta ca si manifestare a unor boli ale ovarelor sau
ale glandelor suprarenale.
• Investigatii
• Pentru a determina nivelele hormonale vor fi prelevate mostre de sange si
urina de asemenea, se recomanda efectuarea unei tomografii
computerizate sau a unei rezonante magnetice nucleare, pentru a
investiga mai cu precizie organele care pot sta la baza producerii
hirsutismului.
• Tratamentul specific depinde de cauza care a determinat aparitia
hirsutismului. Daca afectiunea este usoara si nu este insotita de modificari
ale ciclului menstrual, este posibil sa nu fie necesar nici un tratament. Pe
de alta parte, in cazul in care apar modificari menstruale, medicul poate
prescrie pacientei sale un medicament care sa contina hormoni sexuali
feminini si care sa faca ciclurile menstruale mai regulate. Daca pacienta
doreste sa aiba copii, atunci poate fi necesara instituirea unui tratament
suplimentar.
• In cazul in care hirsutismul este provocat de tumori ovariene sau
suprarenaliene, acestea trebuie extirpate chirurgical.
• Dezechilibrele hormonale – adesea, aceasta afectiune este
asociata cu un nivel prea mare de hormoni androgeni, specific
masculini, care in mod normal ar trebui sa se regaseasca in
cantitati reduse in organismul femeii .Acesti hormoni in exces
pot determina ingrosarea vocii, dar pot cauza si acnee.
• Factori de risc hirsutism
• Sindromul ovarelor polichistice – femeile care sufera de
aceasta afectiune sunt predispuse la forme, fie ea usoara sau
agresiva, de hirsutism.
• Sindromul Cushing – expunerea indeungata la cortizol,
cunoscut si sub denumirea de hormon al stresului, poate
favoriza instalarea hirsutismului.
• Anumite medicamente – unele tratamente medicamentoase
folosite pentru endometrioza sau depresie pot favoriza
hirsutismul.
SINDROM OVARE POLICHISTICE

Sindromul ovarelor polichistice este o
afecțiune de natură endocrină, care
apare că urmare a unui dezechilibru
hormonal la nivelul ovarelor. Acest
sindrom poate determina infertilitate,
precum și o serie de probleme serioase
de natură cardiacă ori diabet
Predispoziția genetică este una dintre
cauzele apariției acestui sindrom.
Femeile care au în familie cazuri de
sindrom de ovare polichistice au mai
multe șanse să dezvolte, la rândul lor,
această afecțiune endocrină. Și insulina
în exces afectează ovarele și poate
declanșa acest sindrom. Insulina este
hormonul produs de pancreas, care
permite celulelor să folosească glucoză
pentru a oferi energie organismului.
Insulina în exces crește nivelul producției
de androgeni, hormoni care afectează
ovulația.
• Apare atunci când ouăle nu se dezvoltă în mod
corect sau nu sunt vărsate în timpul ovulației.
În consecință, apare infertilitatea și
dezvoltarea chisturilor sau a micilor buzunare
de lichid în ovare.

• Printre simptomele prezentate de suferința

acestei boli se numără: ciclul menstrual
neregulat, părul facial, acneea, tipul mascul de
chelie, creșterea în greutate, întunecarea pielii
GINECOMASTIE
 Ginecomastie

Ginecomastia reprezinta marirea in volum a tesutului

glandular mamar ce este produsa de un dezechilibru
hormonal intre estrogeni si testosteron.
Acest lucru se datorează unui dezechilibru hormonal produs
de un anumit tip de boală (afecțiuni renale, tiroidiene,
suprarenale, hipofizare sau pulmonare) sau de consumul de
medicamente precum steroizi anabolizanți, estrogeni, anti
androgeni sau unele amfetamine sau tulburări de natură
fiziologică, cum ar fi scăderea testosteronului odată cu
îmbătrânirea.
Ginecomastia trebuie diferentiata de:
 - situatie in care marirea sanului se
produce din cauza excesului de tesut
adipos, frecvent intalnita in obezitate;
de cele mai multe ori evolueaza bilateral
 tumorile de san (benigne sau maligne) :
evolueaza unilateral si au caractere
clinice si imagistice (ecografic,
mamografic) diferite
Ginecomastia fiziologica - este tranzitorie si
poate sa apara:
la nou nascut (datorita estrogenului matern)
la pubertate - la ca 50% din baieti
dupa varsta de 60 ani, cand scade nivelul
testosteronului prin involutie testiculara si
creste nivelul estrogenului (produs de tesutul
adipos in exces)
Ginecomastia apare intotdeauna
secundar dezechilibrului dintre hormonii
estrogeni – care sunt in exces - si
testosteronul – care este scazut. Acest
dezechilibru poate sa apara in mod
fiziologic episodic, poate sa fie produs de
medicamente sau poate sa apara in
anumite boli
Ginecomastia indusa medicamentos
este produsa de medicamente care in
mod direct sau indirect modifica
echilibrul estrogeni-testosteron:
-medicatia psihotropa folosita in afectiuni
psihice
-steroizi, medicamente cu fitoestrogeni
din plante
-droguri recreationale - marijuana,
amfetamina, heroina,
medicatie cardiologica si
antihipertensiva
CAŞEXIA

HIPOFIZARĂ
La bolnavii care suferă de caşexie se observă lipsa de
apetit, tegumente palide, fine, uscate, pilozitatea axilo-
pubiana redusă până la dispariţie, unghii friabile, părul
capului este rar, subţire, cade, bradicardie, hipotensiune,
anemie.
Din punct de vedere neuropsihic, bolnavii de caşexie sunt
astenici, cu încetinire în vorbire, anxiosi, depresivi,
melancolici.
Funcţiile endocrine ale acestora sunt insuficiente, apare
lipsa menstruaţiei la femei, impotenţa la bărbaţi,
hipotiroidism, insuficienţa suprarenală. Caşexia are
numeroase forme, cea nervoasă care apare cu mare
frecvenţă la fete tinere şi poate fi pur funcţională sau
datorită unei encefalite în antecedente. Exista si casexia
cu forma endocrina, forme cu anemii grave sau digestive
 Hiperaldosteronismul primar – numit şi
sindromul Conn
este o tulburare a sistemului
endocrin în care hormonul
aldosteron este secretat în
cantităţi excesive. Principala
consecinţă a acestui fenomen
este hipertensiunea arterială
secundară, un simptom şi o
afecţiune în acelaşi timp, care
poate favoriza apariţia multor
probleme de sănătate.
Combinaţia
hipertensiune arterială şi
nivel redus de potasiu
poate favoriza apariţia
unor complicaţii severe,
cum ar fi infarctul de
miocard, insuficienţa
cardiacă, accidentul
vascular cerebral, boala
cronică de rinichi sau
insuficienţa renală.
 În cazul în care organismul produce aldosteron în
cantităţi prea mari apare boala lui Conn.
Principala cauză a hiperaldosteronismului este
reprezentată de apariţia unei tumori benigne (adenom) la
nivelul glandei suprarenale .  
Principalul simptom al sindromului Conn este
hipertensiunea arterială care nu răspunde la  tratamentul
medicamentos.
Alte semne constau în nivelul scăzut de potasiu din
plasma sangvină (hipokaliemie), în nivelul ridicat de sodiu
(hipernatremie), în creşterea volumului de sânge circulant
(hipervolemie) .
 Semnele şi simptomele mai rar întâlnite ale acestei
afecţiuni sunt:
 - cefalee
 - slăbiciune musculară şi crampe
 - oboseală
 - paralizie temporară
 - amorţeală
 - furnicături
 - polidipsie (sete excesivă)
 - poliurie (urinare excesivă).
BOALA
ADDISON
 Boala Addison sau insuficienţă cronică a glandelor
suprarenale se datorează incapacităţii suprarenalelor de a
produce şi secreta hormoni în cantitatea cerută de nevoile
organismului.

La început există simptome ca : oboseală, lipsa poftei de

mâncare, uşoară scădere în greutate, care nu au nimic
caracteristic şi de aceea boala poate fi confundată cu alte
afecţiuni.

Cu timpul însă, simptomele se accentuează şi alarmează

pe bolnav. Oboseala fizică şi cea intelectuală devine intensă,
fiind mai pronunţate în cursul dimineţii.
O manifestare tipică a bolii este hiperpigmentarea
tegumentelor şi mucoaselor. Atenţia este reţinută de
prezenţa unor pete pigmentare de culoare brună-
cenuşie pe părţile descoperite ale corpului, pe faţă,
coate, genunchi, la nivelul liniilor palmare .
• Un semn important pentru
recunoaşterea afecţiunii îl
constituie prezenţa petelor
pigmentare pe mucoasa
bucală şi pe gingii.
Pierderea în greutate, este
un fenomen constant în
boala Addison, fiind
consecinţa deshidratării prin
pierdere excesiva de clorură
de sodiu, datorită
tulburărilor digestive
(anorexie, vărsături)
• Addisonienii au diverse
manifestări nervoase:
iritabiitate, apatie,
negativism, anxietate.
SINDROMUL

CUSHING
 Boala Cushing se datorează hiperactivităţii glandelor
suprarenale, care secretă cantităţi excesive de cortizol. Boala
este mai des întâlnită la femei decât la bărbaţi, conferind o
înfăţişare destul de caracteristică.

O particularitate a bolii este distribuţia grăsimii, care

conferă bolnavului o obezitate aparentă. Grăsimea este
localizată la faţă , la abdomen, ceafă, gât şi la rădăcinile
membrelor. În schimb, extremităţile sunt subţiri, datorită
topirii maselor musculare. Pielea este subţire, atrofică, uscată
şi cu aspect marmorat, îndeosebi pe membre. Pe regiunea
abdominală, fese, braţe şi în axile apar vergeturi sau striuri de
culoare roşie-violacee, semne distinctive ale
hipercorticismului
 Ceea ce atrage în primul rând atenţia este faţa rotundă, cu
pomeţii roşii, la care se adaugă, la femei, prezenţa părului pe
barbă, buza superioară şi pe obraji . Hipertensiunea arterială
este un semn obişnuit al bolii. Ca urmare a acţiunii
cortizonului asupra metabolismului glucidic, apare diabetul
steroid.
La 50% din bolnavi exista tulburări psihice, caracterizate prin stări
depresive, anxietate, tulburări de memorie etc. Boala Cushing este gravă
prin manifestările şi complicaţiile sale: topirea osoasă care determină
fracturi spontane, diabetul zaharat, insuficienţă renală, infecţiile acute şi
grave, tulburările psihice importante, mergând până la sinucidere.
BOALA

BASEDOW-GRAVES
 Boala Graves se caracterizează prin 3 manifestări majore:
hipertiroidie cu guşă difuză, dermopatie şi oftalmopatie.
Boala Basedow este o afecţiune relativ frecventă care poate
să apară la orice vârstă însă este mai frecventă în decadele 3
şi 4 de viaţă, frecvenţa ei fiind mai crescută la femei.

Guşa difuză hiperfuncţională poate fi asimetrică şi lobulară -

glanda tiroidă are un volum crescut difuz, este de consistenţă
crescută şi bogat vascularizată. Modificarile patologice de la
nivelul său sunt hipertrofia (creşterea volumului) şi
hiperplazia parenchimului (creşterea numărului de celule).
 Dermopatia din bola Basedow este caracterizată
prin:
- tegumentele sunt catifelate, calde, umede, fine;
- prurit tegumentar;
- hiperpigmentare la nivelul zonei periorbitare,
precum şi la nivelul coatelor, mâinilor sau
hiperpigmentare difuză;
- pilozitatea de la nivelul scalpului este scazută, fină,
foarte friabilă;
- pilozitatea corporală este fină şi mult redusă;
- unghiile se subţiază, devin moi, friabile şi lucioase.
Oftalmopatia este caracterizată de:
- cornee cu suprafaţa umedă şi lucioasă;
- exoftalmia – aceasta constă in proeminenta globilor
oculari . Exoftalmia este frecvent bilaterală şi foarte
rar se întâlneşte unilateral. Privirea în acest caz este
fixă şi datorită deschiderii exagerate a fantei
palpebrale ochii lăcrimează şi vederea este dublă.
- congestia conjunctivei care este mai intensă spre
marginea de circumscriere a pleaopelor însoţită de
hipersecretie lacrimală.
- oftalmoplegie – incapacitatea ochilor de a executa
mişcări.