CATEDRA CHIRURGIE OPERATORIE

ȘI ANATOMIE TOPOGRAFICĂ
USMF „NICOLAE TESTEMIȚANU”

ANATOMIA TOPOGRAFICĂ
A CAVITĂŢII ABDOMINALE

Chișinău, Moldova
 CARACTERISTICA GENERALĂ
Noțiunea – abdomen – include: cavitatea abdominală, care include în sine
cavitatea peritoneală, spațiunl retroperitoneal şi preperitoneal cu orgenele incluse.
Hotarul convențional între cavitatea abdominală și bazinul mic – linea
terminalis (inominata), cu trei porțiuni ale ei (promontoriu, ili, pubică).
Limitele externe ale abdomenului sunt reprezentate de: sup. – rebordurile
costale; inf. – cristele iliace, lig. inghinal, tuberculii pubici și simfiza.
Limitele cavității abdominale
nu corespund limitelor externe
deoarece:
sup. – cupola diafragmei
prolabează în torace;
inf. – cavitatea se mărește din
contul bazinului mic și a foselor iliace.
repere osteo-musculare:
- pr. xifoid;
- rebordul costal;
- coastele;
- cristele iliace;
- spinele iliace;
- tuberculii pubici și simfiza;
- umbilicul;
- relieful și marginele externe
a m. recți;
- linea albă;
 FORMA ABDOMENULUI ȘI POZIȚIA ORGANELOR. REGIUNI.

Poziția organelor este supusă variațiilor idividuale. Ea este dependentă de constituție.

Deosebim două forme marginale în care abdomenul are formă de pară:
- într-un caz baza este orientată proximal – brahimorf – apertura toracică inferioară
este largă, cupola diafragmei și corespunzător ficatul sun mai sus, tot mai sus este situat
și cecul, distanța costarum (X) domina distnața spinarum, linia de fixare a mezoului se
apropie de orizontală corespunzător și ansele intestinale;
- celălalt distal – dolicomorf – coincide cu un bazin larg și indicii sus menționați opuși.
Poziția organelor este influențată de tonusul mușchilor peretelui abdominal,
dezvoltarea stratului adipos ce înconjoară organele, caecum
reținerea în dezvoltare, rotația incompletă a mobile
anselor, mezou lung și ca urmare mobilitatea
organelor și invers (ex. dextro- sau sinistropozițio).
În cazul – mesenterium comune – cînd
se păstrează mezenterul primar în porțiunea
incipientă a intestinului cec – caecum mobile.
Factorii schimbării poziției organelor:
- disproporția dezvoltării în ontogeneză;
- hipotonia aparatului ligamentar – vârsta;
- poziția corpului;
- diverse stadii fiziologice ale organismului (activitatea
intestinală, graviditate, gradul de umplere a vezicii
urinare și rectului etc.).
 FORMA ABDOMENULUI ȘI POZIȚIA ORGANELOR. REGIUNI.

Poziția organelor în dilatare de colon Poziția și deplasarea

organelor pe stomac plin
 CARACTERISTICA GENERALĂ
Varietatea factorilor ce influențează poziția organelor abdominale complică
formularea unei scheme standard de topografie și proiecție de organe abdominale.
În practica medicală permanent apare necesitatea în determinarea locului
dureros, unde se palpează formațiune tumorală, plaga etc.
Peretele anterolateral al abdomenului, prin intermediul liniilor convenționale
este impărțită în regiuni:
- sup. – linea bicostalis (costarum) ce unește punctele
inferioare a coastelor X;
- inf. – linea bispinalis (spinarum, biiliaca);
- lat. – pe marginile m. recți până la tuberculii pubici
două linii verticale.
regio epigastrica propria
EPIGASTRIUM hypochondrium dextrum
hypocondrium sinistrum

regio umbilicalis
MESOGASTRIUM regio abdominalis lateralis dextra
regio abdominalis lateralis sinistra

regio pubica (suprapubica)

HYPOGASTRIUM regio iliaca dextra
regio iliaca sinistra
 EPIGASTRIUM
hypochondrium dextrum regio epigastrica propria hypocondrium sinistrum
1. Ficatul (cea mai mare 1. Ficatul (cea mai mare parte A lobului stâng și O parte A celui 1. Stomacul (cardia, fundul,
parte a lobului drept); drept); corpul parțial);
2. Ungiul hepatic al 2. Vezica biliară; 2. Ficatul (parțial lobul stâng);
colonului; 3. Stomacul (parțial corpul și pilorul); 3. Splina;
3. Polul superior al rinichiului 4. Omentul mic cu lig. hepatoduodenale; 4. Coada pancreasului;
drept. 5. ½ superioară a duodenului; 5. Flexura lienală a colonului;
6. Flexura duodenojejunalis; 6. Parțial rinichiul stâng.
7. Pancreas;
8. Rinichii parțial, bazinetele și suprarenalele;
9. Aorta și a. celiaca;
10. Plexul solar;
11. În unghiul costoxifoidian drept în 1/3 din cazuri – pleura;
ungiul costoxifoidian stâng – pericardul.
MESOGASTRIUM
regio abd. lateralis dextra regio umbilicalis regio abd. lateralis sinistra
1. Colon ascendent; 1. Curbura mare a stomacului (când e plin); 1. Colon descendent;
2. Parțial ileum; 2. Transversul (parțial poate fi localizat în epigastru); 2. Ansele jejunum;
3. O parte a rinichiului drept; 3. Omentul mare; 3. Ureterul stâng.
4. Ureterul drept. 4. Parțial duodenul;
4. Ansele jejunului și ileonului;
5. Parțial rinichiul drept;
6. Aorta;
7. Vena cavă inferioară.
HYPOGASTRIUM
regio iliaca dextra regio pubica (suprapubica) regio iliaca sinistra
1. Cecul cu apendice; 1. Ansele intestinum tenue; 1. Sigma;
2. Ileonul terminal. 2. Vezica urinară (cînd este plină); 2. Ansele intestinum
3. Parțial sigma ce trece în intestinul rect; tenue.
4. Uterul se proiectează în vezică plină sau inestin rect. Uterul în sarcină inițial
se proiectează suprapubian, ultimele luni reg. Umbilicală și chiar epigastru.
PROIECȚIA ORGANELOR. REGIUNI.
 CARACTERISTICA GENERALĂ
În medicina practică se întîlnesc următorii termini ce țin de cavitatea
abdominală și care necesită diferențiere:
cavitatea abdominală – reprezintă spațiu ce cuprinde totalitatea organelor
indiferent de raportul lor cu peritoneul.
cavitatea peritoneală – după sensul său tot se referă la cavitatea abdominală. Însă
în chirurgie deschiderea cavității peritoneale se referă practic permanent, la organele amplasate în
cavitatea peritoneală, adică intraperitoneal. De aceea pentru a evita greșelile de ordin terminologic
cav. peritoneală include spațiul care include în sine doar organe intraperitoneale.
Spațiul retroperitoneal – localizat posterior de peritoneul parietal și peretele
posterior al abdomenului ce va include în sine organele acoperite de fasciile retroperitoneale,
țesutul adipos și organele (rinichi, suprarenale, uretere, aorta, v. cava inf., nervi, vase limfatice,
cisterna chyli).
În așa mod – cavitatea abdominală – este termen cumulativ care include spațiile sus menționate.
 CAVITATEA PERITONEALĂ
Prezintă următoarele compartimente:

• etajul supramezocolic, care conţne la rândul său:

- spaţiul subfrenic drept;
- spaţiul subfrenic stâng;
- spaţiul subhepatic drept (recesul hepatorenal – Morisson);
- cavitatea peritoneală mică sau bursa omentală.

• etajul inframezocolic, cu următoarele subdiviziuni:

- spaţiul previsceral;
- spaţiul mezenterico-colic drept;
- spaţiul mezenterico-colic stâng;
- spaţiul paracolic drept;
- spaţiul paracolic stâng.

• cavitatea peritoneală pelvină care la bărbat conţne excavaţia

recto-vezicală, iar la femeie excavaţia recto-uterină si excavaţia
utero-vezicală. La femeie comunică cu exteriorul prin intermediul căilor
genitale.
 TOPOGRAFIA PERITONEULUI
Două foițe – parietală și viscerală – reprezintă părțile neîntrerupte a învelișului comun.
Foița viscerală – tapetează organele, parietală – tapetează pereții cavității
abdominale și peritoneale, formând un sac închis la bărbați și la femei prin trompele
uterine comunică cu mediul extern.

În procesul ontogenezei organele cavității

peritoneale suferă un șir de schimbări în care se
schimbă și poziția și direcția peritoneului primar. Are
lor procesul de alipire a unor sectoare de peritoneu
ce duce la obliterarea completă a acestora. Și
formarea în locul peritoneului lamelelor fasciale și
tisulare.
Ex. pancreasul inițial ca și ficatul e
originară din peretele duodenului, înconjurat de
peritoneu – în această perioadă este prezent
mezoul.
Mai târziu pancreasu se apropie de
peretele posterior a abdomenului, în rezultatul
procesului de obliterare peritoneului se „pierde” pe
partea posterioară, și pancreasul râmăne acoperit
numai anterior. În așa mod poziția retroperitoneală
a pancreasului este rezultatul poziționării secundare
a organului în dezvoltarea sa.
 TOPOGRAFIA PERITONEULUI ÎN PLAN SAGITAL
Prezentarea continuității a peritoneului este
imposibil din cauza proceselor complicate în
dezvoltare (obliterare, alipire sau reorganizare).
Schematic: de pe peretele anterior al
abdomenului peritoneul trece pe partea concavă a
diafragmei de unde se îndreaptă pe suprafețele
anterioare şi posterioare. Ca urmare formândui
ligamente (lig. falciforme (suspensorium) hepatis;
lig. teres hepatis; lig. coronarium hepatis; lig.
triangulare dex. et sin.). Acoperind suprafața
diafragmatică a ficatului, trece marginea anterioară şi
apoi pe cea inferioară până la hilul hepatic. De la hil
spre curbura mică peritoneul se dedublează – omentul
mic. Apoi acoperă pereții ant. şi post. a stomacului. La
nivelul curburii mari foițele ant. şi post. a stomacului
se unesc de-a lungul curburii mari dând originea
omentului mare, în particular lig. gastrocolic.
Inferior de colon foițele peritoneului prelungesc liber în calitate de oment mare - patru foițe
peritoneale, dintre care două anterioare sunt prelungirea lig. gastrocolic. Cele post. sunt prelungirea celor ant.
La nivelul transversului foițele posterioare concresc pe suprafața anterioară a colonului, pentru ca apoi să
prelungească pe mezocolon şi apoi cu ultimul se îndreaptă către marginea anterioară a pancreasului. În aşa
mod mezocolonul în stare definitivă reprezină confluerea foițelor peritoneale posterioare ce ajung la pancreas.
Una din foițe tapetează peretele posterior al bursei omentale, ajungând la marginea posterioară a ficatului,
trecînd apoi în lig. coronar.
 TOPOGRAFIA PERITONEULUI ÎN PLAN SAGITAL

Cealaltă foiță a mezocolonului la

nivelul mărginii inferioare a pancreasului
trece în foița parietală ce acoperă peretele
posterior al peretelui abdominal. În etajul
inferior ea acoperă DIII. De la foița parietală
pornește mezoul intestinului subțire iar
bilateral formează seroasa ascendentului și
descendentului. În fosa inghinală stângă
peritoneul parietal dă originea mezosigmei
care se prelungește în bazinul mic. Tot în
bazin anterior de promontoriu coboară
peritoneul. În bazin acoperă pereții și
formează seroasa pentru organe.
Acoperind anterior și lateral rectul, peritoneul
la femei acoperă uterul, 1/3 sup. a vaginului
formează excavația rectouterină și
vezicouterină, iar la bărbați rectovezicală.
Locu de trecere a peritoneului de pe
vezică pe rect se proiectează la 6 – 8cm
de la orificiul anal.
De pe peretele superior al vezicii
urinare peritoneul trece pe peretele
abdominal.
 TOPOGRAFIA PERITONEULUI ÎN PLAN TRANSVERSAL
Peritoneul de pe pereţi trece pe
colonul ascendent – post. neacoperit. De aici pe
coloană acoperind v. cava inf. şi formând
mezoul intestinului subţire. Apoi revine către
coloană acoperind aorta şi trece pe colon
descendent – post. neacoperit, iar de aici pe
peretele abdominal. Acoperind apoi peretele
ant. şi lat., peritoneul acoperă rinichiul drept,
v. cava inf. (aici peritoneul formează peretele
post. al orificiului epiploic), aorta, coloana
vertebrală, pancreasul.

De pe splină trece pe peretele post. al

stomacului formând una din foițele – lig.
gastrolienale.
Acoperind stomacul ant. peritoneul
de pe fundul lui trece pe splină formândui – a
doua foiţă – lig. gastrolienale. Ocolid splina,
tapetează suprafaţa ant. a rinichiului stâng.
Aici ea cedează a doua foiţă a lig. splenorenal
(pe dr. – lig. hepatorenal). şi acoperind
porţiunea laterală a rinichiului stâng se
întoarce pe peretele abdomenului formând în
calea sa – lig. phrenicolienale.
 RECESELE PERITONEULUI
Ligamentele peritoneului. La trecerea de pe o porțiune a intestinului pe alta, în
unele locuri se formează buzunare – recessus. Uneori ele pot servi ca loc de formare a
herniilor interne cu sau fără strangulații.
Principalele recese:
- spre stânga unde duodenul apare de sub
mezocolon și trece în jejun este situată – plica
duodenojejunalis. Ea este întinsă între mezocolon și
flexura d-j. În componența ei trece v. mesenterica
inf. și conține fibre musculare netede. Această plica
are rol de ligament suspensor pentru flexura d-j. sau
lig. suspensorium duodeni. Posterior de această
plică se situează – recessus d-j.

La nivelul unghiului ileocecal – recessus ileocecalis

superior et inferior. La baza mezosigmei în
regiunea promontoriului se situează o depresiune
scafoidă orientată superior – recessus
intersigmoideus, dimensiunile căruia sunt variabile.
 ÎMPĂRȚIREA PE ETAJE
Colon transvers cu mezocolon formează un sept care împarte cavitatea peritoneală în etaje.
Împărțirea este condiționată deoarece ele comunică printr-o fisură între omentul mare și peretele
abdominal – spatium praeepiploicum. Mezocolonul începe puţin mai jos de mijlocul rinichiului
drept, apoi intersectează DII, capul pancreasului, în continuare trece pe marginea inferioară a
glandei până la
mijlocul rinichiului
stâng. Această linie
aproximativ
coincide cu linia ce
uneşte marginile
inferioare a
coastelor X.
Pancreasul este
localizat
retroperitoneal, dar
este examinat ca
organ a cavităţii
peritoneale
deoarece accesul
operator este
asigurat prin –
laparatomie.
 BURSELE ETAJULUI SUPRAMEZOCOLIC
în etajul supramezocolic pot fi evidenţiate trei burse ce cominică între ele. Două
superficiale: bursa hepatica şi bursa pregastrica, şi una profundă – bursa omentalis. Cele
superficiale sunt separate prin lig. coronar şi falciform. Bursa hepatica – reprezintă o fisură ce
înconjoară lobul drept al ficatului; bursa pregastrica – e situată anterior de stomac şi înconjoară
lobul stâg al ficatului şi splina.
Bursele superficiale trec anterior de colon transvers în spatium praeepiploicum. Bursa
hepatica comunică cu canalul lateral drept; bursa pregastrica - cu canalul lateral stâng.
Legătura între burse este realizată printr-o fisură localizată între ficat şi porţiunea pilorică a
stomacului, anterior de omentul mic.
 TOPOGRAFIA BURSELOR ETAJULUI SUPRAMEZOCOLIC
Din punct de vedere practic, în limitele burselor menţionate, care fac parte din spaţiul
subdiafragmal, se mai deosebesc încă şapte porţiuni: stânga – 4 şi dreapta – trei. Hotarul
între ele servesc: lig. falciform, v. cavă inf. şi coloana vertebrală. Toate spaţiile în lipsa
aderenţelor comunică între ele. sup., ant. şi extern – diafragma;
post. – lig. coronar;
ant.-sup. med. – lig. falciform;
inf. – ficatul.
sup. – lig. coronar;
post.-sup. post. şi extern – diafragma;
SPAŢILE DIN ant. – ficatul;
med. – plica peritoneului ce acoperă
DREAPTA v. cavă şi picioruşele diafragmei.
sup. – suprfaţa inf. a ficatului;
inferior ext. – diafragma;
med. – lig. coronar;
ant. – peretele abdominal;
inf. – transversul cu mezoul său
şi lig. frenicocolic drept.
sup., post. şi extern – diafragma;
superior inf. – suprafaţa sup. a ficatului;
med. – lig. falciform.
ant. – peretele abdominal;
SPAŢILE inf. – colon transvers;
DIN ant.-inf. post. – supr. ant. a stomacului cu
lig. sale spre ficat şi colon;
STÂNGA sup. – supr. inf. a lobului drept hepatic.
post.-inf. spaţiul post.-inf. reprezintă cavitatea
bursei omentale.
paralienal este inclus între splină, diafragmă
şi lig. franicocolic stâng.
 TOPOGRAFIA BURSELOR ETAJULUI
SUPRAMEZOCOLIC

post.-sup. paralienal
ant.-sup.

superior

ant.-inf.

inferior
 FORAMEN EPIPLOICUM
ant. – lig. hepatoduodenal;
limite: post. – v. cava inf. acoperită
de peritoneu;
sup. – lobul caudat;
inf. – duoden.
BURSA OMENTALĂ
pereţi:
ant. – stomacul şi omentul mic;
post. – peritoneul parietal ce acoperă
pancreasul, aorta, v. cava inf., polul
sup. a rinichiului stâng cu suprarenala,
vasele lienale;
sup. – lobul caudat al ficatului;
inf. – transversul cu mezocolon.
porţiunile bursei:
- vestibulum BO – între lobul caudat (sup.)
şi caput pancreatis (inf.).
- recessus sup. BO – limitat de lobul caudat
şi porţiunea lombară a diafragmei;
- recessus inf. BO – limitat de peretele
post. a stomacului cu peritoneul ce îl acoperă,
transeversul cu mezocolon.
- recesul lienal BO – limitat de lig. gastrolienal
şi frenicolienal, el ajunge până la hilul splenic.
 OMENTUL MIC
stânga – lig. phrenicogastricum
componenţa: mijloc – lig. hepatogastricum
dreapta – lig. hepatoduodenale
lig. hepatoduodenale între foiţele sale conţine:
med. – a. hepatica;
lat. – ductus
choledochus;
post. – v. porta.

în grosimea lig. hepatoduodenale

se mai conţin:
- ductul hepatic;
- ductul cistic;
- ramuri ale a. hepatica;
- vase limfatice şi ganglioni;
- plexus hepaticus ant.
(înconjoară a. hepatica);
- plexus hepaticus post.
(post. de v. porta).
 TOPOGRAFIA ORGANELOR ETAJULUI SUPRAMEZOCOLIC. FICATUL

holototopia: hipocondrul drept, parţial epigastru

scheletotopia: prin poziţia marginilor schimbă la respiraţie. lobul drept sup. la

expir – intercostal IV, cel stâng – V. marginea ant. din dr. pe l.ax.ant. este la nivelul
spaţiului – X. apoi coincide cu rebordul costal. în epigastru la mijlocul distanţei
între umbilic şi baza pr. xifoid. liniile percutorii ale ficatului nu coincid cu cele
anatomice (pulmonul sup., inf. margine subţire).

sintopia: difragmă, peretele abdominal, vertebr. thX şi thXI., picioruşele

diafragmei, esofag, aorta, suprarenala dreaptă. inf. – cardia, pylorus, parţial
corpul gastric, DI.

aparatul ligamentar: - lig. falciform; lig. rotund; lig. coronar; lig. triangular – fix
ficatul de pereţi. către organe: lig. hepatogastricum; lig. h-d; lig. frenicogastric,
lig. hepatorenale; mai rar lig. hepatocolicum. aria nudae, v. cava inf. – rol
important în fixare. inf. intestinele fixază ficatul datorită presiunii intraabdominale.

vascularizarea: a. hepatica pr. trece între foiţele lig. h.-d., anterior de v. porta. şi
med. de coledoc. cedează a. gastrică dr. şi neaungând la hil în a.h.dx şi a.h.st. din
cea dr. – a. cistică.
colaterale extraorganice: Dacă se ligaturează a.h. pâna la originea a.
gastroduodenalis şi a. gastriaca dextra circulaţia colaterală se restabileşte, după
ramificare – necroză. colaterale intraorg. – insuficiente.
v. porta – 6 – 8cm, se form. post de cefal pancreas din v.l. şi v.m.s.
Inervaţia: plexul solar; n. vagi, n. frenic drept.
TOPOGRAFIA ORGANELOR ETAJULUI SUPRAMEZOCOLIC.
FICATUL
VARIANTELE
A. HEPATICE

CHA – a. hepatică comună;

LGA – a. gastrică st.;
SA – a. splenică;
GA – a. gastroduodenală;
LHA – a. hepatică st.;
RHA – a. hepatică dr.; (Modified by us.- The ClBA collection of medical illustrations
SMA – a. mezenterică sup. Volume 3, 1957 with permission of Novartis).
 CĂILE BILIARE
holototopia: reg. epigastrica propria
scheletotopia: în unghiul format de marg. ext. a m. rect cu rebordul costal, pe linia
parasternală. sau intersecţia liniei trasate din apexul fosei axilare până la umbilic cu
rebordul costal

sintopia: sup. – ficatul, medial – pilorul,

ext. – flexura hepatică a colonului,
transversul, ant. – peretele abdominal.
(variante intramurale, lipsă, mezocist).

ductul hepatic la confluerea dr. şi st.

ductus cysticus e acoperit de
peritoneu care poate forma – lig.
cystoduodenale. în normă confluează
cu d. hepatic com. formând – d.
choledochus. care are l = 6 – 8cm,
trece dea lungul marginii libere a lig.
hepatoduodenal, inferior.

4 porţiuni ale coledocului:

- pars supraduodenalis;
- pars retroduodenalis;
- pars pancreatica;
- pars duodenalis.
VARIANTELE
A . CISTICE.

triunghiul Calot
area Moosman
(triunghiul Budde)

a. – origine normală a a. cistice (din a.h.dr). triunghiul Collot.

b. – a. cistică originară din a.h.s.
c. – a. cistică originară din a.h.c.
d. – a. cistică originară din a. gastroduodenală.
e. – a. cistică originară din trunchiul celiac.
f. – a. cistică originară din ramura dreaptă aberantă.
g. – a. cistică originară din ramura dreaptă aberantă cu formarea triunghiului Callot.
h - k. – variaţiile de origine dublă a a. cistice.
(modified by us. the clba collection of medical illustrations
volume 3, 1957, with permission of novartis).
 CĂILE BILIARE

În DII la 8 – 12cm de pilor

sept
ampula

Deschiderea comună a canalelor

biliar şi pancreatic – 92,5%

c
W
ostium

Raporturile celei de-a treia porţiuni a

ductului biliar comun cu pancreasul deschiderea separată – 5,97%
 VASCULARIZAREA 5
8
TRACTULUI BILIAR
6

2
2 7
În imagine tipul stâng de amplasare a 9
arcadei parabiliare – o singură arcadă
situată pe marginea stângă; 1 – coledocul;
2 – arcada marginală pericoledociană; 3 – 3 1
artera hepatică stângă; 4 – artera hepatică
dreaptă; 5 – artera hepatică comună; 6 –
artera pancreaticoduodenală superioară 3
anterioară.

3 4

1 4
2
Organocomplexe
biliopancreaticoduodenale. Preparate
corosive policrome. În imagine două din
cele mai frecvente tipuri de amplasare a
arcadei parabiliare. Două arcade paralele,
bilateral. În colul veziculei plexul vascular
5 evidenţiat, vasele mai rare, dar cu un
calibru mai mare. 1 – coledocul; 2 – arcada
6 marginală pericoledociană; 3 – artera
hepatică stângă; 4 – vezicula biliară; 5 –
vena portă; 6 – ductul hepatic comun.
 STOMACUL
holototopia: - hipocodrul st. – cardia, fundul, parţial corpul;
- epigastrica propria – parţial corpul, porţiunea pilorică.
scheletotopia:
- cardia la 2,5cm stâga sternului (C.VII)
sintopia:
- fundul – coasta V; - ant. – ficatul, peretele abdominal,
- pilorul – l. mediană sau la 2cm st. (LI); diafragmă.
- curbura mare sup. de umbilic; - post. – pancreas, picioruşele
diafragmei, suprarenala stângă,
apexul rinichiului stâng, splina.

linia trasată prin angulus ventriculi

împarte stomacul în 2 porţiuni:
- stânga – porţiunea cardială;
- dreapta – pilorică.

Partea inferioară a feţei anterosuperioare a stomacului

triunghiul Labbe este parţial acoperită de lobul stâng al ficatului, iar în rest
vine în raport direct cu peretele anterior al abdomenului.
Această porţiune se proiectează sub forma - triunghiul
Labbe. Delimitat: arcul costal stâng; de linia ce uneste
extremităţile coastelor C10 (dr.) cu C8 (st.); .
LIGAMENTELE STOMACULUI lig. frenicogastric
- lig. frenicogastric – între cardie şi
diafragmă;
- lig. hepatogastric (între foiţe a.
gastrica dex. et sin., v. coronaria
ventriculi);
- lig. gastrocolicum (între foiţe aa.
gastroepiploica dex. et sin.
vene şi gngl.);
- lig. gastrolienale (conţine vasele
gastrice scurte şi a. gastrică st.)
- lig. gastropancreatic (între antrum şi
cefalul pancreatic). lig. gastropancreatic

a. gastrica lig. hepatogastric

dex. et sin.

aa. gastroepiploica lig. gastrocolicum

dex. et sin.
 VASCULARIZAREA STOMACULUI
SURSA – bazinul a. coeliaca. contrar intestinelor care primesc
sânge dintr-un punct pe linia de fixare a mezoului, stomacul
are două arcade arteriale: pe curbura mică şi mare. pe
curbura mică confluează aa. gastrice st. şi dr. (din a. coeliaca)
ambele trec între foiţele omentului mic. cea dreaptă ajunge
curbura mică trecând posterior pilorul. stânga incipient se
situează între foiţele lig. gastrolienal. pe curbura mare
anastomozează – a. gastroepiploica st.
(din splenică) şi a. gastroepiploică dr.
(din a. gastroduodenală – ramura aa. gastrice st. şi dr
a. hepatice com.) spre fund merg
aa. gastricae breves din a. lienalis.

a. gastroepiploica st

pilorus

a. gastroepiploică dr
 DRENAJUL VENOS AL STOMACULUI
venele respectă arterele. pe curbura mică – v. coronaria ventriculi → în v. porta sau în
v. lienalis. pe curbura mare – v. gastroepiploica dr. → în v. mezenterica sup. v.
gastroepiploica st. → în v. lienalis. ambele anastomozează între ele. vv. gastricae
breves → în v. lienalis. posterior de pilor practic paralel liniei mediane trece v.
prepilorica (v. Meio). proximal v. gastrice anastomozează cu v. esofagiene asigurând
anastomoze portocavale.
truncus vagalis post. truncus vagalis ant. INERVAŢIA STOMACULUI
• simpatică (origine între T5 – T10 fibrele
simpatice părăsesc rădăcina n. spinal prin
plexus gastricus
ramurile comunicante cenusii =>
plexus coeliacus
ganglionul prevertebral, nervul splahnic
mare => plexul celiac (sinapsă cu cel de al
doilea neuron simpatic) => stomac
• parasimpatică (vagul drept se termină
plexus lienalis pe faţa posterioară a antrului – cu ramul
Letarje)
plexus hepaticus • autonomă

4 zone de drenaj limfatic

– zona 1 – mica curbură – regiunea
superioară în ganglionii din jurul arterei
gastrice stângi
– zona 2 – mica curbură – regiunea distală
antrală – ganglionii suprapilorici
– zona 3 – marea curbură – porţiunea
proximală – ganglionii din jurul arterei gastro-
epiploice stângi
– zona 4 – marea curbură – regiunea antrală
ganglionii gastro-epiploici drepţi si subpilorici
 DUODEN

porţiuni:
- pars horizontalis sup. (DI);
- pars descendes (DII);
- pars hotrizontalis inf. (DIII);
- pars ascendes (DIV).

linia mediana

3 – 4 degete

2 degete
holototopia: regio epigastrica
CVIII propria şi umbilicală. sau
corespunde suprafeţei limitate prin:
orizontala sup – coastele VIII;
LI orizontala inf. – prin umbilic;
verticala dreaptă – 4 degete de la
linia mediană; verticala st. – 2
LIII degete la st. de linia mediană.
umbilic
 VP
PANCREAS vpd
Holototopia: epigastrica propria şi
hipocodrica st. AL apdp
AMS
Scheletotopia: cefalul – L1 - 2;
coada – coastele XI - XII L VL DII

XI-XII p DIV

L1 - 2
SURSELE VASCULARE
axul longitudinal DUCTURILE PANCREATICE
vged m
DI v.g.e.s.
apdas
m 4,5 – 5
.5 mm
12% S VMS
apdas b
VMS
DII AMS
c W m AMS
DII , 2 m
– 3
2,5
a

DIII DIV
apdi
 SINTOPIA APEXULUI PROCESULUI UNCINAT CU VASELE
MEZENTERICE SUPERIOARE
Secţiuni în plan orizontal prin caput pancreatis la nivel suprapapilar.
Macropreparate. Obiectele nr 4 şi 8, material formolizat
PD Apexul procesului uncinat al
FI apu pancreasului nu s-a evidenţiat (prima
C variantă de sintopie, după J. Skandalakis).
D2 – pars descendes duodeni; c – choledochus;
pv – porţiunea ventrală a pancreasului; fi -
fanta interpancreatică; ams - a. mezenterică
superioară; vm – vena mezenterică.
D2
gglf
vms ams
PV apd pd

Apexul procesului uncinat din C

posterior ocolește artera şi vena
mezenterice superioare (varianta trei
de sintopie a formaţiunilor în cauză, FI
după J. Skandalakis). apu vm ams vl
 PANCREAS

AL

VL
ductul Wirsung – în
grosimea glandei pe
P suprafaţa post.

Coada intraperitoneal – mobilă, până

în hilul lienal, cu variaţii de poziţii.
 Trapezul cefalopancreatic şi triunghiul coledocowirsungian
7
pv
C VP
D1 apm C
W VL

pV D1
W
4
1
D2
2
D2
pV
3

(Certificat AGPI seria OŞ nr. 3726/1777) 5

Trapezul – se formează la trasarea liniei D3 VMS
imaginare prin: baza pancresului ventral
mobilizat, baza mică a trapezului prin 6
marginea medială a lui DII (sau partea
concavă a APD) şi două laturi egale ce vor D1 – duoden orizontal superior;
uni punctele extremale; D2 – duoden vertical;
APM
Triunghiul coledocowirsungian – este
situat în limitele trapezului cefalopancreatic; D3 – duoden orizontal inferior;
pV – papila Vater se proectează respectiv pV – papilla Vateri; 1 – triunghiul proximal;
unghiului drept al triunghiului VP – vena porta; 2 – triunghiul mediu;
coledocowirsungian; VS – vena lienalis; 3 – triunghiul distal;
C – proiecția coledocului; VM – vena mesenterica superior; 4 – baza lată (medial);
W – proiecția canalului wirsung;
apm – axul portomezenteric. AP- M – axul porto-mezenteric; 5 – baza mică (lateral);
C – coledocul; 6 – latura inferioară;
W – Wirsung; 7 – latura superioară a trapezului.
 SPLINA
holototopie: hipocondrul stâng. scheletotopic – la nivelul coastelor IX – XI, polul
anterior pâna la l. axilară ant., post. – nu ajunje la l. mediană post. cu 5cm.
sintopie: ext. şi post. – diafragma; ant.-med. – stomacul; inf.-med. – coada
pancreasului şi flexura lienală a colonului.
aparatul ligamentar: lig. frenicolienal; lig. gastrolienal (în el vasele gastrice scurte şi
porţiunea incipientă a a. şi v. g-e. st); polul inferior se fixează în lig. frenicocolic st.
splină mobilă, pedicul lung
linia mediana post.

5cm

coada posterior în hil

linia axilară ant.

 TOPOGRAFIA ETAJULUI INFRAMEZOCOLIC

canalis lateralis limite: - peretele abdominal

dexter - colon ascendent
DOUĂ EXTERNE Ambele canale sup. comunică cu etajul superior.
(spaţii incluse între Cel drept mai liber comparativ cu cel stâng, fapt
porţiunile fixate lămurit prin lig. phrenicocolicum st. mai bine dezvoltat.
ale colonului şi
peretele abdominal) Inferior – fosele iliace – bazinul mic.

canalis lateralis limite: - peretele abdominal

sinister - colon descendent
DEOSEBIM
PATRU
PORŢIUNI:

sinus mesentericus limite: ext. – colon ascendent

dexter med. şi inf. – mezoul
DOUĂ INTERNE sup. – mezocolon
(spaţii incluse între
porţiunile fixate sup. sinusurile comunică printr-o fisură între mezou
ale colonului şi şi mezocolon. cel stâng se deschide în bazin, cel
mezoul intestinelor)
drept în unghiul i-c. limitând colecţiile lichidiene.

sinus mesentericus limite: ext. – colon descendent

sinister şi mezosigmă
med. – mezoul
sup. – mezocolon
TOPOGRAFIA ETAJULUI INFRAMEZOCOLIC
 INTESTINUM TENUE
holototopie: reg. umbilicală; suprapubică; inghinal bilateral. sintopie: ant. - peretele
abd. limitat de oment; post. – organele acoperite de peritoneu; sup. – transversul şi
mezocolonul; inf. – organele bazinului; bilateral – ascendent şi descendent.
intraperitoneal. sunt mobile şi fixate la nivelul lig. Treiz şi unghiul ileocecal.

jejunul orizontal

L1

15 – 18cm

Ileonul S1-2
vertical
 INTESTINUM TENUE
proiecţia mezoului pe peretele abdominal

ams linia mediana

apexul axilei cu
mijlocul pupartulu
3cm

6 – 7cm
vascularizarea
8 – 10cm
a.ordinul I

a.ordinul II

mijlocul distanţei
spino-pubice
arcade
 INTESTINUL GROS
linia mediana
post. coasta X

coasta IX

colon ascendent
pe linia paravertebrală
colon descendent
pe linia scapulară

Holototopie. Scheletotopie. Sintopie.

 INTESTINUL GROS. APENDICELE.
tenia liberă punct de reper
sintopia apendixului
vermicular (proximal):
post. – m. psoas;
ant. – ansele intestinale;
extern – cecul.
sintopia apendixului
vermicular (distal):
post. – vas. spermatice;
– vas. iliace externe;
inf. în bazin:
-vezica urinară;
-trompele uterine;
-ovarele.
Deosebirile între intestinul
subţire şi gros:
- tenia;
- haustre;
punctul Mak-Burnei - apendice epiploic;
- culoarea.
31%
punctul Lanţ
2,5% 1%
65% 0,5%
propagarea puroiului în
apendicite distructive:
-ascendent paracolic;
-ascendent pe canalul lateral;
-pe ţes. adipos a m. psoas;
-distal în pelvis.
condiţiile ce contribuie
la propagare:
-funcţia de aspiraţie a
diafragmei.
-peristaltismul;
-spaţiul subdiafragmal cel
mai jos punct
 flexura lienală a
colonului
(zona Griffiths)

VASCULARIZAREA COLONULUI

ileonul terminal şi unghiul porţiunea rectosigmoidă a

iliocecal (zona Trave) colonului (zona Zudeck)