Obiectivele:

1. Rolul biologic al glucidelor. Clasificarea glucidelor.

2. Monozaharidele. Clasificarea lor. Importanţa şi structura
celor mai importante trioze, pentoze şi hexoze.
3. Structura glucozei (formula deschisă, proecţia Haworth,
conformaţia scaun). D- şi L-glucoza, anomerii şi epimerii
glucozei.
4. Reacţiile chimice importante ale monozaharidelor
(formarea O- şi N-glicozodelor, derivaţilor fosforilaţi,
aminoglucidelor, acizilor aldonici şi uronici).
5. Structura şi proprietăţile dizaharidelor (maltozei, lactozei şi
zaharozei).
6. Structura şi proprietăţile polizaharidelor (amidonului,
glicogenului şi celulozei).
7. Digestia şi absorbţia glucidelor în tractul gastrointestinal.
8. Metabolismul glicogenului (sinteza, mobilizarea, reglarea).
 Glucidele
 sunt compuşi polihidroxicarbonilici şi derivaţii lor.
 Rolul:
1. Energetic- furnizează 50-70% din energia totală care
se produce în organism
2. Structural – sunt elemente constitutive ale
membranelor biologice
3. Intră în componenmţa AN şi a Co (NAD, FAD, HSCoA)
4. De sprijin- formează substanţa fundamentală a
ţesutului conjunctiv (condroitinsulfaţii)
5. Anticoagulant - heparina
6. Funcţie hidroosmotică şi ionoreglatoare (datorită
hidrofilităţii înalte şi sarcinii negative
heteropolizaharidele acide reţin apa şi cationii)
7. Funcţie protectoare, mecanică (heteropolizaharide)
 Clasificare:
 După comportarea la hidroliză se clasifică în:
–oze - monozaharide
- ozide - oligozaharide şi polizaharide
- Monozaharidele:
a. după grupele funcţionale: aldoze şi cetoze
b. după numărul atomilor de carbon se impart în:
trioze (3C), tetroze (4 C), pentoze (5 C), hexoze
(6 C)
Oligozaharidele
de la 2 pînă la 10 resturi de monozaharide : di- , tri- ,
tetrazaharide
Polizaharidele
mai mult de 10 resturi de monozaharide :
- homopolizaharide - formate din monomeri
identici
- heteropolizaharide- diferiţi monomeri- (a.
hialuronic, heparansulfaţii, keratansulfaţii)
 Glucide

Oligozaharide Polizaharide
Monozaharide Di,tri,tetrazaharide

Aldoze Cetoze
Homopolizaharide Heteropolizaharide

Trioze
Tetroze
Pentoze
Hexoze
 MONOZAHARIDELE
 din punct de vedere chimic prezintă
aldehido-sau cetoalcooli polivalenţi.
 Proprietăţi:
1. Substanţe incolore, solide
2. Uşor solubile în apă, greu
solubile în alcool, insolubile în
eter şi cloroform
3. Cristalizează sub formă de
cristale albe
4. Gust dulce
5. Sunt substanţe optic active,
datorită existenţei în molecula
sa a atomilor de carbon
asimetrici
 Toate monozaharidele
(exepţie–
dihidroxiacetona) conţin
în moleculă atomi de
carbon asimetrici – pot
prezenta mai mulţi
stereoizomeri.
n
 N=2
 N-nr. izomerilor;
 n- nr. atomilor de C
Structura triozelor
 Monozaharide- hexozele
Aldoze / glucoza Cetoze - fructoza.

H O CH2OH
C
C O
H C OH
HO C H
HO C H
H C OH
H C OH

H C OH H C OH

CH2OH CH2OH
D-glucose D-fructose
Structurile ciclice ale monozaharidelor
1
CHO

H C OH
2
HO C H D-glucose
3
H C OH (linear form)
4
H C OH
5
CH2OH
6

6 CH2OH 6 CH2OH
5 O 5 O
H H H OH
H H
4 H 1 4 H 1
OH OH
OH OH OH H
3 2 3 2
H OH H OH
-D-glucose -D-glucose
Structurile ciclice ale monozaharidelor

1
CH2OH

2C O

HO C H
1 CH2OH
3 HOH2C 6 O
H C OH HO
4 5 H 2

H C OH H 4 3 OH
5
OH H
6
CH2OH

D-fructose (linear) -D-fructofuranose

 Ca urmare a reacţiilor de ciclizare fostul C carbonilic
devine C*, adoptînd 2 configuraţii sterice diferite: α şi
β anomer.
 Stereoizomerul care are aceeşi configuraţie la C-1 ca şi
ultimul C* - α anomer; de configuraţie contrară al
acestor 2 atomi – βanomer.
 Epimerization
CH O CH O

H OH HO H
HO H HO H
H OH H OH
H OH H OH

CH2OH CH2OH

D-Glucose D-Mannose

This equilibration can be catalyzed by hydroxide ion.

2. Izomerizarea Gl 6 P în Fr 6 P
 Proprietăţile chimice ale monozaharidelor
 Reducerea monozaharidelor- polialcooli (Gl- sorbitol;
fructoză- manitol sau sorbitol
Oxidarea ozelor: gr carbonil – acizi aldonici, la gr alcool primar-
acizi uronici
Oxidarea grupei aldehidice are ca urmare formarea acizilor
aldonici (gluconic, galactonic).
Oxidarea la C6 - formează acizi hexuronici (glucuronic,
galacturonic)

COOH HC=O
| |
H-C-OH H-C-OH
| |
HO-C-H HO-C-H
| |
H-C-OH H-C-OH
| |
H-C-OH H-C-OH
| |
CH2OH COOH
acidul gluconic acidul glucuronic
 Esterificarea ozelor cu acid fosforic –
Gl 6 P; Fr 6 P.
 Formarea glicozidelor - (gr OH
formează oxigen-eteri cu alţi
compuşi care conţin gr OH (de ex
alcooli)
 Dizaharidele
 Maltoza – 2 mol. de α glucopiranoze -
leg. 1,4 glicozidică
 Zaharoza – α glucopiranoză+β
fructofuranoză – leg. α 1- β2 glicozidică
 Lactoza – βgalactopiranoză + α
glucopiranoză
 6 CH2OH 6 CH2OH

5 O 5 O
H H H H
H H
1 4 1
4 OH H OH H
OH O OH
3 2 3 2

H OH maltose H OH

6 CH 2 O H 6 CH 2 O H

5 O
H H
5 O OH
H H
4
OH H 1 O 4
OH H 1

OH H H
3 2 3 2

H OH H OH
cellobiose
 CH2OH

H O H
OH H

OH

H OH
O
CH2OH
O
H OH

H CH2OH
-D-glucosyl-(1->2)--D-fructofuranose)
OH H
 POLIZAHARIDELE

 Homopolizaharidele (homoglicani):
 amidonul,

 glicogenul,

 celuloza

 conţin unităţi monozaharidice repetetive

 Amidonul- de origine vegetală.

E constituit din 2 componente:

- amiloza (20%) – resturi de Gl, legate prin
leg 1,4 glicozidice
- amilopectina (80%) – resturile de Gl se
leagă prin leg. 1,6 glicozidice
POLIZAHARIDELE
- Amiloza:

1. Masa molec a amilozei este de la mii la jumătate de mln.

2. Formează micelii hidratate care dau cu iodul o coloraţie
albastră
3. Configuraţia spaţială- α helix, pasul cuprinde 4-5 resturi de
glicozil
- Amilopectina:
1. Mm –este de ordinul zecilor şi sutelor de mln
2. Formează sol. coloidale care dau cu iodul o coloraţie roşie
3. Prezintă ramificări. Punctele de ramificări apar după 16
radicali de Gl în lanţul exterior şi după 10 radicali de Gl – în
cel interior
 Glicogenul
 de origine animală
 reprezintă forma de depozitare a Gl în organismul
uman
 localizat în ţesutul muscular şi ficat
 după structură se aseamănă cu amilopectina, dar
are un grad de ramificare mai mare – ramificaţiile
exterioare –apar după 6-7 resturi de Gl; iar cele
interioare – după 3-5 unităţi de Gl
 În apă formează sol. coloidale, care cu iodul dau
o coloraţie brun roşcată
 Mm – este de ordinul mln
 CH 2 OH CH 2 OH
H O O
glycogen
H H H
H H
OH H OH H 1
O
OH
O
H OH H OH

CH 2 OH CH 2 OH 6 CH 2 CH 2 OH CH 2 OH
H O H H O H H 5 O H H O H H O H
H H H H H
OH H OH H 4 OH H 1 4 OH H OH H
O O O O OH
OH
3 2
H OH H OH H OH H OH H OH
 Celuloza
 polizaharid structural în lumea
vegetală.
 este alcătuit din resturi de  glucoză,
unite prin legături -1,4-glicozidice
 Heteropolizaharide (heteroglicani)
 Produşi de policondensare a mai
multor tipuri de unităţi structurale
 Glucozaminglicanii: acidul hialuronic,
condroitin sulfaţii
 Keratan sulfaţi
 Dermatan sulfatul
 heparina
 Acidul hialuronic

CH 2 O H
D -glucuronate 6
 H 5 O
6 COO H
4 1 O
O H
H 5
H OH H
4 H 1 3 2
OH
H H NH COCH 3
3 2 O
H OH N -acetyl- D -glucosam ine
hyaluronate
 Acidul hialuronic
 Localizat:ţesuturi embrionare, cordon
ombilical, lichid sinovial, piele,
tendoane.
 Rol: contribuie la menţinerea
turgescenţei matricei extracelulare;
 înlesneşte unele migrări (celulare
sau subcelulare) în perioadele de
vindecare a rănilor.
 Heparina
 Unitatea dizaharidică:
 Glucozamina (sunt sulfate la atomul
N şi C3 sau C6)
 acidul glucuronic sau acidul iduronic
(sulfat la C2)
 Heparina (C2-NHCOCH3)

iduronate-2-sulfate N-sulfo-glucosamine-6-sulfate
H CH2OSO3

H O H O H
COO H
OH H O OH H
H O

H OSO3 H NHSO3
heparin or heparan sulfate - examples of residues
 Localizat: plămîni, ficat, piele,
mastocite.
 Rol: anticoagulant (se uneşte cu
antitrombina III din plasmă şi
inactivează trombina)
 Heparan sulfatul – membrana bazală
din rinichi, fibroblastele pielei.
 Rol: filtrarea glomerulară.
 Digestia glucidelor
 Începe în cavitatea bucală sub acţiunea α amilazei
salivare, care scindează leg. α 1,4 glicozidice din
amidon (până la dextrine)
 Continuă în duoden sub acţiunea amilazei
pancreatice – (leg. 1,4 glicozidice), care scindează
dextrinele până la maltoză .
 Leg α 1,6 glicozidice sunt scindate sub acţiunea
amilo-1,6 glicozidazei
 Dizahaharidele se scindează sub acţiunea maltazei;
lactazei, zaharazei (se sintetizează în enterocite)
 Celuloza nu se scindează în TGI al omului deoarece
lipsesc enzimele β 1,4 glicozidazele
 în TGI polizaharidele sunt scindate până la
monozaharide
 Absorbţia
 Monozaharidele se absorb la nivelul
intestinului subţire
 Implică 2 mecanisme:
 Transport activ (necesită ATP şi Na)
 Difuzie facilitată
 Mecanismul de absorbţie a
produselor digestiei glucidelor
alimentare - etapele
I. Transportul monozaharidului în
complex cu Na+ din lumen în enterocit,
II. Mărirea concentraţiei monozaharidelor
şi a Na+ în enterocit
III. Transportul monozaharidului în sînge
conform gradientului de concentraţie
IV. Pomparea Na+ din enterocit în sînge de
către Na+,K+-ATPază, în schimbul K+.
1. transportorul leagă la locuri separate atât Gl cât şi Na
(legarea Na creşte afinitatea pentru Gl)
2. pătruns în epiteliul intestinal, acesta este eliberat
şi odată cu el Gl. Gl- iese din celulă prin difuzie
facilitată, iar Na este expulzat contra gradientului de
concentraţie prin intervenţia ATP-azei, Na, K
dependentă
Pătrunde în organizm Amilaza (pH 6,8) salivară scindează pînă la– dextrine
cu polimerii: Amidon -amilaza (pancretică) scindează pînă la– dizaharide,
şi Glicogen trizaharide

Maltaza,
zaharaza,
lactaza
eliberează
glucoză,
galactoză,
fructoză
Transportorul glucozei
(GLUT 5)

Glucoza împreună cu Na+

pătrund în celulă

Ioni de Na+ se schimbă cu

cei de K+
 ANOMALII ENZIMATICE ÎN
DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA
GLUCIDELOR:
 - deficitul de lactază duce la
intoleranţă la lactoză
poate fi: - ereditară
- dobîndită
 - deficitul de zaharază
 la intolerantă la zaharoză
 în ambele cazuri semnele clinice sunt:
dureri abdominale, diaree cronică.
Transferul intracelular al glucozei:
 Străbate membrana celulară în ambele sensuri
fără consum de energie cu ajutorul unor
transportatori pasivi.
 Transportatorii glucozei (Glu T) sunt o familie
de glicoproteine transmembranare, codificate
de diferite gene.
TRANSPORTORUL GLUCOZEI prin membrana celulelor
(GLUT 1-5)

 GLUT 1: predomină în eritrocite

 GLUT 2: în hepatocite, celulele beta
pancreatice
 GLUT 3: în celulele sistemului nervos
 GLUT 4: în celulele ţesutului
muscular şi adipos
 GLUT5: în celulele intestinale
(transportă glucoza în sînge)
 Monozaharidele ajung prin vena portă la
ficat.
 O parte se transformă prin glicogenogeneză
în glicogen, iar alta (doar glucoza) trece în
circulaţie.
 Galactoza şi fructoza sunt transformate în
glucoză.
 Căile de metabolizare a Gl
 Gl- piruvat- Acetil CoA -CO2 şi H2O
 Din Gl se sintetizează glicogenul, alte
monozaharide
 Furnizează compuşi importanţi ca:
1. Pentoze (utilizate în sinteza
nucleotidelor şi AN)
2. Acizi uronici –sinteza de proteoglicani
3. Glicerol şi Acetil Co A – neolipogeneză
4. NADPH- necesar biosintezei reductive
 Glucoza
Glucoza

Glucozo-6-fosfat Glicogen
Glicogen
Glucozo-6-fosfat
Pentoze
Pentoze
NADH2
NADH2

Piruvat
Piruvat
Metabolismul
Glicogenului
 Metabolismul glicogenului
 Glicogenul – forma de depozitare a
exesului de glucide, la care se face apel în
faza catabolică a metabolismului.
 Depozitele de glicogen se găsesc în muşchi
(1% din greutate) şi în ficat (6%) din
greutate. Ficatul utilizează glicogenul în
scopul menţinerii glicemiei; iar muşchiul îşi
satisface necesităţile proprii de Gl.
 În perioadele interprandiale glicogenul
depozitat în ficat este utilizat pentru
obţinerea glucozei.
 12-20 ore de inaniţie- reduc
considerabil conţinutul glicogenului în
ficat; iar activitatea musculară
intensă – îl reduc în muşchi
 Sinteza de glicogen –
glicogenogeneza
 Degradarea (scindarea) glicogenului
– glicogenoliză
Sinteza glicogenului
 Activarea Gl 1 fosfat
 E- Glucozo1fosfat uridiltransferaza
glucozo-1-fosfat + UTP  UDP-glucoză + PPi
PPi + H2O  2 Pi
 Transferul Gl pe capătul nereducător al
glicogenului
E- glicogensintaza
glicogen(n) + UDP-glucoza 
glicogen (n +1 ) + UDP
 Formarea leg 1,6 glicozidice
 Glicogen-sintaza realizează legăturile 1,4-glicozidice.
 Formarea legăturilor 1,6-glicozidice se face cu participarea
enzimei de ramifiere – amilo 1,4-1,6 transglicozidaza
şi implică transferul de resturi glicozil (cel puţin 6) la C6 al
unui rest de glucoză.
 În lipsa amorsei de glicogen
 Glcogensintaza recurge la un primer
de natură proteică – glicogenina
 Glicogenina – este o proteină
catalitică glicoziltranferazică
 6 CH
2OH
Conţine resturi
5
UDP-glucose de tirozină
H O H
H O O Glycogenin
C O
4 OH H 1
OH O P O P O Uridine HO C CH
3 2 H2
H OH O O NH

6 CH
2OH
O-linked 5 O
glucose H H
H
C O
residue 4 OH H 1
OH 3
O C CH + UDP
2 H2
H OH NH

CH2OH CH2OH

H
LegăturaO glH
icoHzidică se
O forme
H
ază între atomul
C1OH
H a glucozei deriv
H
H ată din UDP-glucoză C
OH H
şi O
hidroxilul tiro
OH O zinei din Glycogenin
O . C CH
H2
UDPH reOH
zultă ca produ
H s.
OH NH
 Reglarea glicogenezei
 E -glicogensintaza.
 prin fosforilare-defosforlare –

Forma fosforilată este inactivă în timp

ce cea defosforilată este activată:
 Insulina activează enzima glicogen-

sintaza, astfel are loc activarea

sintezei glicogenului;
 glucagonul, adrenalina au efect

invers asupra acestei enzime.

 Degradarea glicogenului (glicogenoliza)

glicogen(n ) + Pi  glicogen (n–1 ) +

glucozo-1-fosfat
Enzima- glicogenfosforilaza (acţionează
asupra leg. 1,4 glicozidice).
Glycogen Metabolism
Asupra leg. 1,6 glicozidice acţionează E de deramificare
(amilo1,4-1,6 glucantransferazică)- transferă 3
unităţi zaharidice de pe un lanţ pe altul
Glucozo-6-fosfat – fructozo -6-fosfat---- glicoliză-
piruvat- DOP -C Krebs (ţ. muscular- sursă de energie
pentru el)
glucozo-6-fosfat + H2O  glucoza + Pi – ficat
Glicogen Glucoza
Hexokina sau Glucokinaza
Glucose-6-Pase
Glucozo-1-P Glucozo-6-P Glucoza + Pi
Glicoliza

PIRUVAT
METABOLISMUL Gl in ficat
 Reglarea glicogenolizei
Adrenalina , glucagonul

adenilatciclaza
Degradarea glicogenului

ATP AMPc+PP

Fosforilaza n Fosforilaza a
Proteinkinaza n - PKa (defosfo) (fosforilată)

Fosforilazkinaza n ---fosforilazkinaza a
F
o
s
f
  GLICOLIZA

GLUCONEOGENEZA
 Obiectivele:
1. Glicoliza - treptele enzimatice a glicolizei
aerobe şi anaerobe. Reglarea glicolizei.
Bilanţul energetic al degradării anaerobe
şi aerobe a glucozei.
2.Sistemele navetă pentru transferarea
NAD.H din citozol în mitocondrii.
3. Soarta piruvatului.
4.Fermentaţia alcoolică.
5. Gluconeogeneza ( mecanismul,
reglarea).
6.Procesul de sinteză şi reglare a lactozei.
 Glicoliza (Embden-Meyerhof-Parnas)
 - scindarea Gl în condiţii aerobe până
la CO2 şi H2O (38 sau 36 mol de
ATP); în condiţii anaerobe până la 2
mol de acid lactic (2 mol de ATP)
 Rolul: se realizează în scopul
procurării energiei – ATP (de către
toate ţesuturile)
 În ficat şi alte ţesuturi – prin glicoliză
(prin intermediarii săi) se obţin lipide
de rezervă (Tg)
 Localizarea: citozol
1. Fosforilarea Gl
2. Izomerizarea Gl 6 P în Fr 6 P
3. Fosforilarea Fr 6 P
 Fosfofructokinaza
 această reacţie reprezintă etapa limitantă
de viteză în glicoliză
 Este o E alosterică:
 Inhibitori: ATP; PEP; 1,3 difosfoglicerat;
citratul
 Activatori: AMP, ADP, Fructozo 1,6
difosfat, Fructozo 2,6 difosfat (ea creşte
afinitatea E pentru S, micşorînd-o însă pe
cea a inhibitorilor: citrat şi ATP).
Regulation of
2,6-
Bisphosphate
Levels
4. Scindarea Fr 1,6 difosfatului în 2
trioze fosfat
5. Izomerizarea triozofosfaţilor
 6. DH şi fosforilarea
gliceraldehidfosfatului
7. Fosforilare la nivel de substrat
8. Transformarea 3 fosfogliceratului în
2 fosfoglicerat
9. Dehidratarea 2 fosfogliceratului
10. a 2 fosforilare la nivel de
substrat
 PIRUVATKINAZA
 Se prezintă sub 2 forme: L (ficat) şi M (muşchi)
 Izoenzimele de tip L – sunt E alosterice:
 Activatori: Fructoza 1,6 difosfatul
 Inhibitori: ATP. Ala; acil CoA; Acetil CoA
 Reglare covalentă: este activă în forma
defosforilată (promovată de insulină) şi inactivă
în forma fosforilată (glucagon şi catecolamine)
 Reglare hormonală : insulina – inductor al E,
activînd transcrierea genei ce-i corespunde;
glucagonul – acţionează ca represor
 În condiţii anaerobe:
11. Reducerea piruvatului
Bilanţul energetic al glicolizei aerobe
BILANŢUL ENERGETIC AL
GLICOLIZEI ANAEROBE
Fermentaţia alcoolică
 În rezultatul glicolizei anaerobe în citozol
se formează NAD·H2 (pentru ca atomii
de H să elibereze energia (ATP) ei
trebuie introduşi în MC unde vor fi
transportaţi prin LR spre O2.
 însă - membrana internă a MC nu este
permeabilă pentru NAD·H2, deaceia
pentru transportul H2 în MC servesc aşa
numitele sisteme naveta.
 SISTEME NAVETĂ
1. glicerolfosfat (activă în muşchi şi
creier);
2. malat-aspartat (activă în

miocard, ficat, rinichi).

 MALAT-ASPARTAT
 1. MDH (citoplasmatică şi MC)
 ASAT (citoplasmatică şi MC)
 Transportatorul malat-cetoglutarat
(antiport)
 Transportatorul Asp-Glu (antiport)
 Sistemul navetă malat-aspartat
 NADH+H - din glicoliză (6)- nu se poate
include în LR, deoarece se află în citozol.
Sistemul naveta Malat-Aspartat
Sistemul naveta Glicerol-Fosfat
 E- glicerol-3 fosfat DH:
 a.G-3P-DH-citoplasmatică (Co- NAD)
 b. G-3P-DH-mitocondrială (Co- FAD)
GLUCONEOGENEZA
 GLUCONEOGENEZA
 Sinteza Gl din produşi neglucidici:
1. Din piruvat
2. Lactat
3. AA
4. Glicerol
5. OA
 Are loc în condiţiile de:
1. Epuizare a rezervelor de glicogen hepatic
2. În inaniţie
3. În cazul unui regim bogat în lipide şi proteine dar sărac
în glucide
4. În efort prelungit
Localizat: ficat; cortexul renal (rinichiul asigură numai 20% din totalul
de Gl produsă)
glicoliza
 GLUCONEOGENEZA
 Sunt reacţiile inverse ale glicolizei cu excepţia a
3 reacţii ireversibile: a10, a 3 şi 1.
 Deaceea există 3 căi de ocolire:
 transformarea piruvatului în PEP
 transformarea Fr 1,6 difosfat în Fr 6 fosfat
 transformarea Gl 6 fosfat în GL
 I cale de ocolire:
Transformarea piruvatului în PEP
Piruvatcarbo
xilaza
Piruvat +
HCO3- +
ATP 
oxaloacetat
+ ADP + Pi
 I cale de ocolire:
Transformarea piruvatului în PEP
Piruvatcarboxilaza
Piruvat + HCO3- + ATP  oxaloacetat +
ADP + Pi
PEP carboxikinaza :
oxaloacetat + GTP  PEP + GDP + CO2
Sumar:
Piruvat + ATP + GTP + H2O ---> PEP
+ ADP + GDP + Pi + 2H+
 II cale de ocolire:
transformarea Fr 1,6 difosfat în Fr 6 fosfat
fructoza-1,6-disfosfataza:
fructoza-1,6-diP + H2O  fructoza -6-P
+ Pi
 III cale de ocolire:
transformarea Gl 6 fosfat în GL
glucoza-6-fosfataza:
glucoza-6-fosfat+ H2O  glucoza + Pi
 Reacţia sumară
 Glicoliză:
 Glucoza +2NAD+ +2ADP +2Pi 

2 piruvat +2NADH +2ATP

Gluconeogeneza din piruvat:
2Piruvat+2NADH +4ATP+2GTP+4H2O
 Glucoza + 2NAD + 4ADP +
2GDP +6Pi
 Gluconeogeneza din lactat
 Lactat +NAD Piruvat +NADH+H
E - LDH
 Gluconeogeneza din AA
 Toţi AA glucoformatori (excepţie Leu) – Gl
 Glu, Gln, His, Arg, Pro----- alfa
cetoglutarat---- OA
 Asp, Asn- - - OA
 Met, Ile--- propionil CoA---succinil
CoA-----OA
 Val, Trh, Met - succinil CoA-----OA
 Tyr şi Fen ---- fumarat----OA
 Ala, Ser, Gli, Cis --- Piruvat
Alanina
Piruvat Gluconeogeneza
Alanina Piruvat
CO2
ATP

ADP
Oxaloacetat
NADH

NAD+
MITOCONDRIE
Malat

ATP Malat
NAD+

ADP NADH
Oxaloacetat
GTP

GDP

CO2

Fosfoenolpiruvat
Gluconeogeneza din glicerol
 Reglarea glicolizei şi
gluconeogenezei
 Glicoliza:
1. Hexokinaza/ glucokinaza (1)
2. Fosfofructokinaza (3)
3. Piruvatkinaza (10)
 Gluconeogeneza:
1. Piruvatcarboxilaza şi PEPcarboxikinaza
2. Fructozo -1,6- difosfataza
3. Gl 6 fosfataza
Reglarea alosterică a glicolizei şi
gluconeogenezei
 Regulation of Pyruvate Kinase
 Signs of abundant energy supply allosterically inhibit all
pyruvate kinase isoforms
 Signs of glucose depletion (glucagon) inactivate liver
pyruvate kinase via phosphorylation
• Glucose from liver is exported to brain and other vital
organs
 Two Alternative
Fates for

Pyruvate
Pyruvate can be a source of
new glucose
• Store energy as glycogen
• Generate NADPH via
pentose phosphate pathway
 Pyruvate can be a source of
acetyl-CoA
• Store energy as body fat
• Make ATP via citric acid
cycle
 Acetyl-CoA stimulates glucose
synthesis by activating
pyruvate carboxylase
Reglarea alosterică a glicolizei şi
gluconeogenezei
 Regulation of
Phosphofructokinase 1 and
Fructose 1,6-Bisphosphatase
 Gluconeogenesi
s if AMP is low

 Glycolysis if
AMP is high and
ATP is low
 Regulation by Fructose 2,6-
Bisphosphate
• F26BP activates
phosphofructokinase (glycolytic
enzyme)
• F26BP inhibits fructose 1,6-
bisphosphatase (gluconeogenetic
enzyme)
 Regulation by Fructose 2,6-
Bisphosphate

Gluconeogenesis if
F26BP is low

Glycolysis if F26BP
is high
Regulation of
2,6-
Bisphosphate
Levels
 Reglarea hormonală:
 Activatori:
 glucagonul, catecolaminele, glucocorticoizii
(activează lipoliza – TG– glicerol ---
substrat pentru gluconeogeneză)
 Glucocorticoizii – favorizează proteoliza
extrahepatică --- AA--- Gl
 Glucagonul: micşorează concentraţia de
fructozo 2,6 difosfat (activator al
fosfofructokinazei, inhibitor al
fructodifosfotazei) – va favoriza
gluconeogeneza şi inhibă glicoliza
 Insulina – inhibă gluconeogeneza şi
activează glicoliza
 Ciclul pentozofosfat
 Metabolismul

Fructozei
 Metabolismul

galactozei
 Şuntul pentozofosfat
 O altă cale de degradare a Gl 6 fosfat
 Localizat: în citoplasmă
 Activ:
1. Ţesut adipos
2. Ficat
3. Corticosuprarenale
4. Glanda mamară în lactaţie
5. Ţesut limfatic
 Relativ activ:
1. În eritrocite
 Slab activ:
 Inimă,
 Ţesut muscular
 Muschii sceletici
 ROLUL
producător

NADPH,
1. Biosinteza AG, Col, a. biliari,; RIBOZA-5-FOSFAT
vitaminei D; h. 1. Sinteza nucleozidelor,
corticosuprarenali nucleotidelor, AN
2. Neutralizarea 2. Sinteza His
medicamentelor şi toxinelor 3. Sinteza Co: NAD, NADP, FAD,
în lanţul oxigenazic; CoA
neutralizarea NH3 în cazul
aminării reductive
3. Reducerea glutationului
oxidat în glutation redus.
 Etapele
 Implică 2 etape:
1. Conversia hexozelor la pentoze
(etapa oxidativă)
2. Conversia pentozelor la hexoze
 Conversia hexozelor la pentoze
(etapa oxidativă)
1. DH Gl 6P la 6fosfoglucolactonă (produs intermediar)
2. hidroliza 6 fosfoglucolactonei la 6 fosfogluconat
DH şi decarboxilarea
6 fosfogluconatului
Conversia ribulozei 5 fosfat
 Bilanţul sumar

6glucozo 6P + 12 NADP +6H2O

▬►4Xilulozo-5P + 2 Ribozo-5P
+ 6 CO2 +12NADPH+H
 2. Conversia pentozelor la hexoze
 2 ribozo-5-fosfat + 2 xilulozo-5-fosfat 2 sedoheptulozo – 7-
fosfat + 2 gliceraldehid–3-fosfat
2 sedoxeptulozo 7 fosfat+ 2 gliceraldehid 3 fosfat
2 fructozo 6 fosfat+ 2 eritrozo 4 fosfat
Conversia pentozelor la hexoze
 1. Cînd necesitatea de NADPH+H şi
R-5P sunt egale – are loc doar prima
etapă
 2. Cînd necesitatea de NADPH+H
este mai mare ca a R-5P – au loc
ambele etape
 3. Cînd necesitatea de R-5P este mai
mare ca a NADPH+H – au loc
reacţiile inverse ale etapei a doua
 Bilanţul sumar
6 glucozo 6P + 12 NADP +6H2O ▬► 6 CO2
+12NADPH+H + 4 fructozo 6P + 2 gliceraldehid
3P
2 gliceraldehid 3 P = fructozo1,6 difosfat =
glucozo 6P
4fructozo 6P= 4 glucozo 6P
6 glucozo 6P + 12 NADP +7H2O ▬► 6 CO2
+12NADPH+H + 5 glucozo 6P+ H3PO4

glucozo 6P + 12 NADP +7H2O ▬► 6 CO2

+12NADPH+H +H3PO4
 Reglarea
 Glucozo 6P DH:
 Activatori: mărirea de NADP
 Inhibitori: NADPH+H; acil CoA
 raportul glutation oxidat/glutation
redus. Concentraţiile mari de GSSG
creşte viteza şuntului
 Sinteza DH creşte în glanda mamară
în perioada de lactaţie;
 scade în ficat şi ţesutul adipos în
diabet şi inaniţie
 Deficienţele ereditare ale E
 Deficienţa transcetolazei ( E are o afinitate
redusă pentru TPP) – conduce la tulburări
neurologice (sd Wernicke – Korsakoff)
 Deficienţa de Gl 6PDH – se manifestă în
special în eritrocite, unde calea
pentozofosfat e unica sursă de NADPH+H
– conduce la hemoliza eritrocitelor
 NADPH+H – protejează AG nesaturaţi de
interacţiunea O2 în membrană şi asigură
gradul de oxidare a Fe 2+ în hemoglobină.
 Metabolismul Fructozei
 Fr se formează din zaharoză
 2 căi metabolice

|I. în rinichi, muschii scheletici:

E- hexokinaza- inhibată de Gl
 Metabolismul fructozei
I) în muşchi şi alte ţesuturi
II. În ficat
Fr 1P ▬► dihidroxiacetonfosfat +
gliceraldehidă
E- aldolaza
 Gliceraldehida (GA) intră în
glicoliză
1.
Metabolismul fructozei
2) în ficat
 2. Sub formă de dihidroxiaceton
fosfat

1. GA + NADH+H ▬► glicerol +NAD

2. Glicerol +ATP ▬► glicerol 3P+ADP
3. Glicerol 3P +NAD ▬►
dihidroxiacetonP +NADH+H
 3. Sub formă de 2 fosfoglicerat

1. GA +NAD+H2O ▬► glicerat +
NADH+H
2. Glicerat + ATP ▬► 2fosfoglicerat
+ ADP
 Dereglările metabolismulu Fr
Intoleranţa ereditară
a fructozei
Fructozuria 1. Carenţa fructozo-1-P
aldolazei
esenţială 2. Acumulare în organism a
1. Carenţa fructozei şi fructozo-1-P
fructokinazei 3. Inhibarea glicogenolizei
cu hipoglicemie,
2. Acumularea 4. infibarea glicolizei şi
fructozei în oxidarea atipică a
glucozei
organism (sînge) 5. Deregleările digestie
3. Eliminarea în (vomă, diaree),
hipoglicemie pînă la comă
cantităţi mari prin hipoglicemică, retard
urină – mintal, insuficienţă
fructozurie. hepatică şi renală,
osteodistrofie etc.
 Metabolismul galactozei (Gal)
 Se metabolizează în ficat şi rinichi
1. Fosforilarea Gal
 2. Interacţiunea Gal 1P cu UDP-Gl
 E- UDP glucozo -galactozo 1P- uridil
transferaza:
 Gal 1P + UDP-Gl  UDP-Gal- + Gl 1P
 3. Interconversia UDP-Gal în UDP-Gl
 UDP-Gal  UDP-Gl
E – epimeraza
 Soarta UDP gl:

1. Sinteza glicogenului
2. UDP- Gl +PP 
UTP+Gl1P
E- UDP-Gl-
pirofosforilază
Gl 1P  Gl6P
Metabolismul galactozei
 Dereglările metabolismului
galactozei
Carenţa
Carenţa galctozo-1-P
galactokinazei uridilil
1. Acumularea transferazei
galactozei cu 1. Galactozemia
clasică
galactozemie şi
Acumularea
galactozurie 2.

galactozo-1-P şi
2. Oxidarea atipică galactozei
a galactozei la 3. Retard mintal,
galactitol insufi-cienţă
hepatică şi
3. Cataractă
cataractă
 Calea acidului glucuronic
1. Activarea Gl1P sub formă de UDP-Gl
 UTP + Gl1P  Gl-UDP + PP
 E- UDP-Gl-pirofosforilaza
 Gl-UDP + 2NAD +H2O Glucuronat-
UDP+ 2 NADH+H
 E-DH NAD dependentă
 UDP-glucuronatul – forma activă a
glucuronatului:
1. sinteza polizaharidelor (donor de rest
glucuronil)
2. detoxifierea compuşilor străini
(xenobioticelor) sau proprii (conjugare)
3. sinteza vitaminei C
 Sinteza lactozei
 E- lactozo-sintetază alcătuită din 2
subunităţi:
 Subunitatea G- catalitică- galactozil-

transferaza:
UDP-Gal +N-acetilglucozamină → UDP
+ Nacetillactozamină
 Subunitatea M –lactozo-sintetază:

UDP-Gal+ Glucoza → UDP+Lactoza

 Lactozo-sintetaza se proliferează în
glanda mamară; iar galactozil transferaza
în toate ţesuturile (sinteza glicoproteinelor)
 În graviditate: în glanda mamară se
sintetizează şi se acumulează şi
galactozil-transferaza
Samo v
mlečnih
žlezah, preko
UDP-glukoze
in encimov:
Laktoza
sintaza in
galaktozil
transferaza.
Ob prisotnosti
alfa-
laktalbumina
tvori laktozo, v
nemlečnih
tkivih pa N-
acetillaktozami
n.
 Reglarea nivelului de glucoză în
sânge
 Concentraţia normală de Gl în sînge
este de 3,3 –5,5 mMol/l.
 Creşterea c% de Gl în sînge mai sus
de valorile normale – hiperglicemie
 Micşorarea glicemiei sub valorile
normale – hipoglicemie
 Valoarea normală a glicemiei este
menţinută de acţiunea unor hormoni.
 Adrenalina, glucagonul, cortizolul,
somatotropina, tiroxina – accelerează
utilizarea de energie, măresc nivelul glucozei
 Insulina este unicul hormon, care
micşorează concentraţia de
glucoză în sînge.
 Proinsulin C peptide
O endopeptidază Insulina
Ca2+-dependentă
MW 
PC2
(PC3)
Lanţul A

Lanţul B
PC3
Reglarea secreţiei
Stimulare/ inhibiţie de secreţie
hormonilor pancreatici.
Adrenalina plasmatică  Activitate simpatică

 AA (Arg, Liz) –  Activitate parasimpatică

–


 Glicemia Celulele
  secreţia de insulină
beta –

Gastrina
 –
Somatostatina
GIP
Secretina Celulele delta
Glucagon
Celulele alfa  glicemia
GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată
 Reglarea secreţii de insulină

GLUT2 Na+
K+

Na+ KIR K+
K+
Vm
K
+

Ca2+ -
Celule Ca2+
ß pancreatice Ca2+ Canale de Ca2+
Voltag-depend
Ca2+

Granule de Insulină
 Secreţia bazală de insulină
Inervaţia ß
celullor
GLUT2 Na+
K+
Signal
Na
+ KIR K +

K+
Vm
K
+

Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Voltage-gated
pancreatice Ca2+ channel
Ca2+

Granule de Insulină
Glucoza-stimulează secreţia de insulină
Glucose ß cell integrates input
from various
GLUT2 Na +
K+ metabolites, hormones
and neurotransmitters
Glucokinase Na+ KIR K+
K+
Km= 7-9 mM
- K
+
Vm
ATP Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Canale de Ca2+
pancreatice IP3
Voltage-depend
cAMP Ca2+

Granule de Insulină
 Nivelul normal de Insulină
 Unităţi: 1 U = 36 µg, i.e. 28 U/mg
 Secreţia zilnică la oameni: 40 - 50 U
 Insulina Bazală în plasmă : 12 µU/ml
 Insulina Postprandială : la 90 µU/ml
120
Masa
Glucosa, mg/dl

U/ml
100

Insulina,
80

60
80
40

Basal 20

Minutes 0 30 60 90 120
 Secreţia insulinei are loc în 2 faze :

Stimularea cu Gl
Seсreţia de insulină

normă
1 2
fаză fază

-10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90

DZ tip 2

-10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90

minute
 Influenţa insulinei asupra
metabolismului glucidic
 măreşte permeabilitatea membranelor
celulare pentru Gl, astfel are loc
transportul glucozei în celule;
 activează sinteza glicogenului (la
nivelul glicogen-sintazei) şi inhibă
mobilizarea glicogenului (prin conversia
enzimei glicogen-fosforilaza la formă ei
neactivă);
 activează enzimele-cheie ale glicolizei şi
le inhibă pe cele ale gluconeogenezei.
 Activează E şuntului pentozofosfat
 Influenţa insulinei asupra
metabolismului lipidic
 Activează lipogeneza
 Inhibă lipoliza (triglicerid lipaza
tisulară)
 Activează lipoproteinlipaza
 Influenţa insulinei asupra
metabolismului proteic
 Facilitează utilizarea AA exogeni în
muşchi şi ficat
 Activează sinteza proteinelor şi
inhibă proteoliza
 Măreşte expresia genică
 Adrenalina
 sporeşte glicemia prin activarea
mobilzării glicogenului - favorizeză
glicogenoliza şi blocheză absorbţia glucozei .
 Glucoza obţinută din glicogen
iese din celulă în sînge, mărind
glicemia.
 Cortizolul
 facilitează gluconeogeneza - prin inducţia E
reglatoare ale gluconeogenezei în
ficat.
 La nivelul ţesuturilor periferice
cortizolul are acţiune catabolică
(sporeşte lipoliza în ţesutul adipos şi
scindarea proteinelor), astfel
furnizînd substrate (glicerol,
aminoacizi) pentru gluconeogeneza
hepatică.
− glucagonul amplifică glicogenoliza şi
gluconeogeneza;
− somatotropina inhibă absorbţia glucozei;
 Metabolismul glucidic
 Perioade post-prandiale:
 Ficatul captează cea mai mare parte din Gl
alimentară:
 Transformarea Gl în piruvat (glicoliza)
 Stocartea excesulul de Gl sub formă de
glicogen
 Transformarea Gal şi Fr în intermediari ai
glicolizei (UDP-Gl – glicogen)
 Activarea căii pentozo fosfat
 DOP în acetil Co A
 Transformarea excesului de glucide în AG
 Perioade interalimentare
 Degradarea rezervelor hepatice de
glicogen
 Activarea gluconeogenezei
DIABETUL ZAHARAT
Definiţie

Diabetul zaharat este un sindrom metabolic caracterizat

prin hiperglicemie cronică determinată de scăderea
absolută sau relativă (insulinorezistenţă) a secreţiei
de insulină .

În paralel cu tulburările metabolismului glucidic apar şi

perturbări ale metabolismului protidic, lipidic şi
hidroelectrolitic.
 Diabetul zaharat
tip 2
 80-90% din persoanele
cu diabet
 Insulinorezistenţă- o lipsa
de efect la actiunea
insulinei asupra celulelor
organismului
 1. prereceptor
 2.receptor
 3.postreceptor
 Insulinodeficienţă
Diabetul zaharat
tip 1
 Distrugerea celulelor
beta printr-un
mecanism autoimun
 Factori iniţiatori:
 1.virali (rubeola;
coxsakie B)
 2. Substanţe toxice
(streptozocina)
 Factorii autoimuni:
 1. Prezenţa de
autoanticorpi
anticelule insulare
(85% la debut)
 2. Prezenţi anticorpi
antiinsulari (înainte de
tratament!)
 Insulinorezistenţa:
 Prereceptor:
a. Moleculă anormală de insulină
b. Conversia incompletă a proinsulinei în insulină
c. Antagoniştii insulinici circulanţi (nivele
crescute de STH, cortizol,
glucagon,catecolamine); anticorpi antiinsulinici
 Receptor:
a. defecte de receptor în sinteză
b. micşorarea nr de receptori
c. micşorarea afinităţii R la insulină
 Postreceptor:
a. Micşorarea activităţii Tyr kinazică
b. Micşorarea nr de GLUT
c. Micşorarea activităţii PDH
d. glucotoxicitatea
 Alterările metabolismului
glucidic
 hiperglicemia:
a. Micşorarea transportului de glucoză
în ţesuturi
b. Mărirea gluconeogenezei
c. Activarea glicogenolizei şi inhibarea
glicogenezei
 Glucozuria – micşorarea

reabsorbţiei Gl
 DIAGNOSTICUL DZ

 Analize obligatorii pentru

diagnostic:
 - glicemia normă 3,3-5,5 mmol/L
 glicemia din sîngele capilar recoltată
întâmplător ≥ 11,1 mmol/L sau à
jeun ≥ 6,1mmol/l sau
 glicemia din plasmă recoltată
întâmplător ≥ 11,1 mmol/L sau
glicemia à jeun ≥ 7mmol/l (la 2
determinări, în zile diferite) – confirmă diagnoza
de DZ
 Aprecierea toleranţei
organismului faţă de glucoză.
 Se recoltează sîngele pînă la
încărcarea cu glucoză (dimineaţă
după 10-14 ore de foame)-
 se administrează 50g glucoză în
250 ml de apă.
 Se determină glicemia la 2ore
 Criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat

Glicemia (mmol/L)
Metabolism
TTGO
Glicemia à jeun
glucidic (glicemia la 2 ore)

Normal 3,3-5,5 <7,8

MGB 5,6- 6,1

STG < 6,1 7,8- 11,1

Diabet zaharat  6,1 sau  11,1

 hemoglobina (Hb) glicată
 este o fracţiune din Hb care se uneşte cu resturi de
glucoză (Cl se condensează cu Val din subunitatea β a
HbА.
 HbA – fracţia de bază
 fracţii minore Нв : А1а, А1b, A1c.
 În normă - НвА constituie 90%
 НвА1а-1,6%
 НвА1в-0,8%,
 НвА1с-4-6%.

 Glucoza se combină cu Hb continuu si practic ireversibil

de-a lungul vieţii eritrocitelor (120 zile); prin urmare
nivelul hemoglobinei glicozilate este proporţional cu
nivelul mediu al glucozei plasmatice din cursul ultimelor
12 saptamani.
 Glicogenozele
 Defect în mobilizarea glicogenului şi
acumularea lui în ţesuturi:
sunt afecţiuni ereditare
duc la acumularea glicogenului în ţesuturi şi
afectarea metabolismului glucidic,
simptomelor clinice ca: hepatomegalie,
hipoglicemie, hipotonie musculară, deficit
energetic în caz de efort fizic.
TIPUL E-defect Structura Simptome
glicogenu
lui

I. Boala glucozo- normală hipoglice

“von 6- mie,
Gierke” fosfatază cetoză,
retard de
creştere
II. Boala α-1,4- normală Inima
“Pompe” glucozidază SNC –
lizozomală miopatie sau
cardiomiopati
e severă
III. Boala amilo-1,6- lanţul extern hipoglicemie,
TIPUL E-defect Structura Simptome
glicogenul
ui
IV. Maladia enzimei de lanţ foarte progresează
Andersen ramifiere lung intern, ciroza
(1,4→1,6)- hepatică -
neramificat
transglucozila moarte până
zei; extern; la vârsta de 20
ani
V. Boala glicogen normală nivel scăzut a
“McArdle”: fosforilazei lactatului şi
piruvatului
musculare
după exerciţii,
VI. Boala glicogen normală hepatomegalie
glicogenică;
“Hers”: fosforilazei hipoglicemie şi
 Aglicogenozele
 Dereglări în sinteza glicogenului şi
micşorarea lui:
Deficitul de glicogen sintază

 Hipoglicemie bazală
 Vomă
 SNC
 Moarte prematură
 retard de creştere, deces precoce;
 I. Boala “von Gierke”(glicogenoza
hepatorenală):
 deficienţă de glucozo-6-fosfatază în
ficat, intestin şi rinichi;
 structura glicogenului este normală;
 hipoglicemie, cetoză;
 galactoza şi fructoza nu sunt
convertite la glucoză.
II. Boala “Pompe” (glicogeneză generalizată):
 deficit de α-1,4-glucozidază lizozomală

 structura glicogenului este normală;

 concentraţii excesive de glicogen în vacuole

anormale din citozol;

 în unele cazuri inima este principalul organ

implicat cu moarte timpurie, în altele ̶

sistemul nervos este afectat sever;
 valori normale ale zahărului sanguin.
III. Boala “Forbes”, “Cori” (dextrinoza limitată):
 deficienţa enzimei amilo-1,6-glucozidazei (enzima
de deramifiere);
 structura glicogenului este anormală: lanţul extern
lipseşte sau este foarte scurt, numărul punctelor de
ramificaţie este mărit;
 hipoglicemie, răspuns hiperglicemic diminuat la
epinefrină sau glucagon şi normal la fructoză şi
galactoză;
 în proces este afectat ficatul, inima, muşchii
scheletici.
IV. Maladia Andersen (deficienţa de ramificare,
amilopectinoză):
 deficienţa enzimei de ramifiere (1,4→1,6)-

transglucozilazei;
 structura glicogenului este anormală: lanţ foarte

lung intern şi neramificat extern;

 boală rară, dificil de recunoscut;

 depozitarea glicogenului anormal;

 progresează ciroza hepatică şi evoluţia este fatală

până la vârsta de 20 ani.

V. Boala “McArdle”:
 deficienţa glicogen fosforilazei musculare

structura glicogenului este normală;

 conţinut mărit a glicogenului muscular (2,5-

4,1%, în normă 0,2-0,9%);

 nivel scăzut în sânge a lactatului şi

piruvatului după exerciţii, scăderea pH-ului

nu are loc.
VI. Boala “Hers”:
 deficienţa glicogen fosforilazei hepatice

structura glicogenului este normală;

 este o formă atenuată a afecţiunii von

Gierke;
 hepatomegalie glicogenică;

 hipoglicemie şi cetoză blândă.

Maladia Tarui:
 insuficienţa fosfofructokinazei musculare;

 structura glicogenului este normală;

 tablou clinic similar cu maladia McArdle;

 sunt afectate şi eritrocitele ce determină o hemoliză

intensă;
 are loc acumularea lactatului;

 nu este complet clar de ce acest defect rezultă prin

creşterea depozitării glicogenului.

VIII. Glicogenoza de tip VIII:
 reducerea activării fosforilazei în hepatocite

şi leucocite;
 structura glicogenului este normală;

 hepatomegalie, creşterea depozitării

glicogenului hepatic;
 etiologie neclară

Glycogen Storage Disease
Type I, liver deficiency of
Glucose-6-phosphatase (von
Gierke's disease)
Type IV, deficiency of
branching enzyme in various
organs, including liver
(Andersen's disease)
Type V, muscle deficiency of
Glycogen Phosphorylase
(McArdle's disease)
Type VII, muscle deficiency of
Phosphofructokinase.
Symptoms, in addition to
glycogen accumulation
hypoglycemia (low blood
glucose) when fasting, liver
enlargement.
liver dysfunction and early
death.
muscle cramps with exercise.
inability to exercise.