Etimologia şi sensurile

termenului “drept”

Cursul nr. 1
27 septembrie - 4 octombrie 2021
Lector dr. Veronica Rebreanu
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

A. Etimologia şi sensurile termenului

“drept”
1.
Sub aspect etimologic, termenul sau
cuvântul „drept” îşi are originile în cuvântul
latinesc directum sau directus al cărui
sens originar, exprima însă ideea de
rectiliniu, în înţeles material sau fizic de
linie dreaptă, unghi drept, de ceva direct
etc.
O asemenea accepţiune a cuvântului „drept”
este şi în prezent utilizată atât în vorbirea
curentă cât şi în limbajul unor domenii
ştiinţifice, cum ar fi tehnica, matematica,
fizica ş.a.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

2.
La originile termenului „drept” a stat şi cuvântul latinesc dirigo
care însemna a cârmui, a dirija sau orienta, a conduce. Prin
evoluţie şi combinarea acestor termeni, cuvântul „drept” a
început a exprima ideea de conducere sau cârmuire
dreaptă a oamenilor, de a-i dirija pe linia dreaptă a
conduitei sau faptelor stabilite prin norme sau legi, de a
decide în mod corect, în baza legilor.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

3.
În limbajul curent, în limba română mai este
uneori folosit termenul drept cu sensul de adevăr,
ceva conform adevărului, just, corect.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

4.
Termenul drept a primit
încă din antichitate şi alte două
accepţiuni: una filosofică şi
cealaltă juridică.
În accepţiunea filosofică,
termenul a fost utilizat încă de
Aristotel, Platon şi alţi filosofi
antici pentru a exprima ideea
Platon n. 7 mai 427 î.e.n.,
de echitate, de justeţe, de Atena clasică
, Liga de la Delos – d. 
dreptate, în înţeles 347 î.e.n., Atena clasică, 
Liga de la Delos) a fost un filozof
preponderent etic (drept-  al Greciei antice și fondatorul 
nedrept, just-injust, a da Academiei din Atena. 
fiecăruia ceea ce i se cuvine,
de a fi corect etc.).
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

5.
În accepţiunea juridică,
termenul a fost consacrat pentru a
exprima un alt conţinut:
~ ansamblul de legi şi norme
considerate “drepte”, “juste”,
“corecte” care guvernau viaţa şi
activitatea de stat a unei societăţi,
norme sau legi instituite şi aplicate
de autorităţile puterii statale având
caracter obligatoriu fiind asigurate în
aplicarea lor prin forţa de
constrângere a statului ~.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Tot în accepțiune juridică, termenul

„drept” a mai fost utilizat şi pentru a exprima
activitatea de aplicare a legilor în
înţelesul de „a face dreptate”, de „a înfăptui
justiţia, dreptatea”.
 6.
Dreptul a fost privit de unii romani și ca o artă – (”arta binelui şi
Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”
a dreptăţii” – `jus est ars boni et aequi`– Celsus).
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

7.
Termenul drept este utilizat în mod frecvent şi
în accepţiunea de ştiinţă a dreptului.
Prin ştiinţa dreptului se înţelege acea ramură a
ştiinţelor socio-umane care are ca obiect
cercetarea, explicarea şi interpretarea ansamblului
de norme juridice precum şi ale activităţii legate de
elaborarea şi aplicarea dreptului.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

În accepţiunea generică (juridico-filosofică)

termenul „drept” s-a răspândit apoi treptat şi în alte
limbi, cu adaptările semantico-fonetice
corespunzătoare.
De exemplu:
 în limba italiană - diritto,
 în limba franceză – droit ,
 în limba germană - Recht,
 în limba rusă – pravo, de la pravilo = regulă
 în limba engleză - Right şi Law,
 în limba română – drept ş.a.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

B. Diviziunile termenului „drept”

În sens juridic, funcție de aspectele avute în vedere,
termenul drept cunoaște mai multe diviziuni:

 1.a) drept obiectiv – 1.b) drept subiectiv;

 2.a) drept substanțial – 2.b) drept procesual;

 3.a) drept intern – 3.b) drept internațional;

 4.a) drept public – 4.b) drept privat.

 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

1. Prima distincţie se face între

drept obiectiv şi drept subiectiv.

(Precizare: sensurile termenilor ”obiectiv” și

”subiectiv” nu sunt cele utilizate în filozofie, ci au o
altă semnificație, după cum se desprinde din
explicații.)
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

1.a) Dreptul obiectiv este cel mai

larg şi mai răspândit sens al
termenului „drept”.

Prin drept obiectiv se

înţelege ansamblul normelor
juridice dintr-o societate,
ansamblu de norme elaborate,
instituite, sancţionate şi aplicate
de organe competente ale
statului, a căror respectare este
obligatorie, fiind garantate, la
nevoie, prin forţa de
constrângere a puterii de stat.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Un alt sens al termenului „drept”, din

perspectiva înţelesului de drept obiectiv, este cel de
drept pozitiv.
Prin drept pozitiv se înţelege
ansamblul normelor juridice în vigoare
(aplicabile) la un moment dat într-un stat.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

1.b) Dreptul subiectiv

O altă accepţiune, cu totul diferită, este
exprimată prin termenul sau expresia de drept
subiectiv. (Precizare: denumirea vine de la dreptul /
drepturile / prerogativele / îndreptăţirea subiectelor
unui raport juridic.)

Am
drepturi!
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Prin drept subiectiv se înţelege prerogativa

(îndreptăţirea, îndrituirea) unei persoane,
subiect al unui raport juridic concret,
prerogativă care, în virtutea normelor
dreptului obiectiv poate să constea în:
- a deţine un bun,
- a săvârşi un fapt sau acţiune,
- a pretinde celuilalt subiect o anumită
conduită: să dea, să facă sau să nu acționeze
astfel încât să-i atingă vreun drept.
(inspirată din Gh. Boboș, A. Sida)
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Dreptul subiectiv (variantă de definiție):

”ansamblu al prerogativelor unui subiect
de drept de a avea o conduită sau de a pretinde
o conduită, reglementate de dreptul obiectiv, în
scopul valorificării sau apărării unui anumit
interes legal protejat, în cadrul unui raport
juridic concret.”
(Gh. Mihai)
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

2. Dreptul substanțial
și dreptul procesual
O altă distincţie – în ceea ce priveştea
accepţiunea termenului « drept » din
perspectivă juridică – este reprezentată de
noțiunile de drept substanţial (sau drept
material) şi, respectiv, drept procesual (sau
drept procedural).
Când spunem
drept material / substanțial
şi
drept procesual / procedural,
acoperim prin cele două noţiuni
dreptul în ansamblul său.
[DREPTUL OBIECTIV]
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

2.a) Dreptul substanțial

Prin drept substanţial (sau material) se
înţelege ansamblul acelor categorii de norme
juridice care au un conţinut normativ propriu-
zis, adică „normează”, stabilesc conduite,
fapte, acţiuni ale subiecţilor într-un raport
juridic.
 (Exemplu: reglementările Codului civil; ale Codului penal; acele
reglementări din actele normative care stabilesc conduite propriu-
zise).
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Dreptul material (variantă de definiție):

Ansamblul ”normelor juridice dintr-un
drept pozitiv care reglementează conduite
umane într-un domeniu de relații sociale”.
(Gh. Mihai)
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

2.b) Dreptul procesual

Prin drept procesual (sau procedural)

se exprimă categoria normelor juridice care
cuprind în conţinutul lor proceduri, modalităţi,
mijloace prin care se aplică normele dreptului
substanţial sau material.
(Exemplu: reglementările Codului de procedură civilă; ale Codului
de procedură penală; acele reglementări din actele normative care
stabilesc procedurile, mijloacele de aplicare / sancționare).
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Dreptul procesual (variantă de definiție):

”ansamblu al normelor juridice prin care este
reglementată procedura de aplicare a dreptului
material dintr-un drept pozitiv, astfel încât să fie
valorificate drepturile și obligațiile participanților
la raporturile juridice prevăzute în normele
dreptului material”.
(Gh. Mihai)
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

3. Drept intern şi drept internaţional.

O a treia distincţie în ceea ce priveşte sensurile
termenului drept se face între drept intern şi drept
internaţional.
3.a) Dreptul intern cuprinde ansamblul
normelor juridice care reglementează
raporturile juridice care iau naştere între
persoanele juridice şi/sau fizice dintr-un stat.
Dreptul intern cuprinde atât norme de drept
public, cât şi norme de drept privat.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

3.b) Dreptul internaţional

cuprinde ansamblul normelor juridice
care reglementează raporturi juridice
în care este prezent un element
de extraneitate.


 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

La rândul lui, dreptul internaţional se divide în:

- Drept internaţional public reglementează

relaţiile dintre state, aflate pe poziţie de
egalitate juridică (tratate, acorduri, convenţii
internaţionale).
- Drept internaţional privat reglementează
raporturile juridice dintre persoanele fizice
şi/sau juridice care aparţin unor state diferite.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

3. Drept public și drept privat

Această diviziune a dreptului este cea mai

importantă şi cea mai veche, fiind atribuită
jurisconsultului Ulpian (170-228 e.n.), care, după
criteriul utilităţii şi al interesului ocrotit, distingea
între:
- jus publicum (având ca obiect organizarea statului
roman);
- jus privatum (având ca obiect de reglementare
activitatea particularilor).
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Când spunem:
drept public
şi
drept privat,
acoperim prin cele două noţiuni dreptul
în ansamblul său. [DREPTUL
OBIECTIV]
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Precizare: Distincţia
drept public - drept privat
nu poate opera tranşant şi riguros,
deoarece sferele “public” şi “privat” rămân
conexe şi interdependente, în sensul că
norme sau instituţii ale acestora sunt cuprinse
fie în domeniul sau sfera dreptului public, fie
în cea a dreptului privat, în funcţie de
criteriile din perspectiva cărora sunt
evaluate.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

3.a) Dreptul public

Dreptul public cuprinde ansamblul
normelor juridice, instituţiilor şi ramurilor
dreptului care au ca obiect reglementarea
raporturilor dintre Stat (prin intermediul
reprezentanților săi – autorităţi, instituții, agenții
ș.a.) cu celelalte persoane juridice și/sau fizice.
[variantă mai veche: … dintre guvernanţi (dintre stat sau
organele şi agenţii acestuia) cu persoanele fizice sau juridice
particulare, private].
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Dreptul public (variantă de definiție):

”Dreptul public are ca obiect organizarea vieții
comunitare astfel încât să garanteze, să
apere ordinea publică, securitatea socială,
interesul general”.
(Gh. Mihai)
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Trăsături ale dreptului public

a) a) Normele de drept public sunt imperative,
în sensul că nici una dintre părţile raportului
juridic de drept public nu poate deroga de la
prevederile ei în mod unilateral sau prin
convenţie între ele.
b) b) întotdeauna, cel puţin unul dintre
subiecte este organ sau agent al autorităţii
de stat;
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

c) în sfera dreptului public raporturile juridice

se desfăşoară pe verticală
(excepţie: normele din sfera dreptului
internaţional public.);
d) normele dreptului public asigură interesul
general public;
e) reglementează acele raporturi sociale în
care există – de regulă – o singură şi
unilaterală manifestare de voinţă, aceea a
autorităţii;
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

f) normele dreptului public au o sferă de

aplicabilitate mai largă, reglementând
conduita tuturor cetăţenilor sau străinilor aflaţi
în spaţiul de suveranitate al statului, în
vederea asigurării interesului general
public.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Exemple de ramuri de drept public:

 dreptul constituţional,
 dreptul penal,
 dreptul financiar,
 dreptul administrativ,
 dreptul mediului,
 dreptul internaţional public ş.a.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

3.b) Dreptul privat

Dreptul privat cuprinde ansamblul

normelor juridice care reglementează
raporturile care se stabilesc între persoane
fizice şisau juridice, luate ca particulari, ca
titulari de drepturi şi obligaţii subiective.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Dreptul privat (varianta pornind de la definiția lui

Ulpian! După criteriul interesului ocrotit de lege –
cel al particularului):

”Dreptul privat este cel stabilit prin

convenții de către particularii între ei, astfel
încât să-și satisfacă interesele prin
reciprocitate”. (Gh. Mihai)
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Trăsături ale dreptului privat

a) Normele de drept privat reglementează

raporturile care au la bază acordul de
voinţă al părţilor;
b) raporturile de drept privat izvorăsc din
voinţa părţilor sau subiectelor;
c) subiectele se află pe poziţie de egalitate
juridică.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

d) în sfera dreptului privat raporturile juridice

se desfăşoară pe orizontală;
e) subiecte ale dreptului privat pot fi
persoane fizice sau juridice private,
precum și organe ale statului care, în acel
raport, nu acţionează în calitate de
“autoritate”, ci de titular al unor drepturi şi
obligaţii subiective;
f) asigură interesele proprii ale particularilor,
realizarea unor drepturi şi obligaţii subiective
ale părţilor;
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

g) normele dreptului privat au o sferă de

aplicabilitate mai restrânsă, vizând, de
regulă, anumite categorii de persoane,
titulare ale unor drepturi şi obligaţii subiective
determinate;
h) Raporturile de drept privat sunt nelimitate.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Exemple de ramuri de drept privat:

dreptul civil,
dreptul comercial,
dreptul familiei,
dreptul muncii,
dreptul internaţional privat ş.a.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Distincţia dintre
sfera dreptului public şi a celui privat

A. În raporturile de drept public, faţă de cel

privat, întotdeauna, cel puţin unul dintre
subiecte este organ sau agent al autorităţii
de stat, care acţionează în această calitate a
sa.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

B. Conţinutul specific al raporturilor de

drept public situează subiectele sau părţile
acelui raport pe poziţie de subordonare, în
sensul că subiectele purtătoare ale autorităţii
publice se supraordonează juridic, având
capacitatea de a impune persoanei civile,
private sau organului ori agentului public
subordonat conduita cerută de norma
juridică.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Altfel spus:
- în sfera dreptului public raporturile se
desfăşoară pe verticală;
- în sfera dreptului privat avem imaginea
desfăşurării lor pe orizontală; reglementează
raporturi dintre subiecte nesubordonate, care se
găsesc pe poziţie de egalitate juridică, chiar dacă una
din părţi este organ sau agent al statului, dar care, în
acel raport, nu acţionează în calitate de “autoritate”,
ci de titular al unor drepturi şi obligaţii subiective;
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

C. Prin normele dreptului public

se asigură interesul general public,
pe când prin normele dreptului privat
se asigură interesele proprii ale
particularilor, realizarea unor drepturi
şi obligaţii subiective ale părţilor.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

D. Prin normele dreptului public sunt

reglementate acele raporturi sociale în care
există – de regulă – o singură şi unilaterală
manifestare de voinţă, aceea a autorităţii, pe
când, prin normele dreptului privat sunt
reglementate raporturile care au la bază
acordul de voinţă al părţilor.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

E. Normele dreptului public au o sferă de

aplicabilitate mai largă,
(un grad de generalitate)

reglementând conduita tuturor cetăţenilor sau

străinilor aflaţi în spaţiul de suveranitate al
statului, pe când normele dreptului privat au o
sferă de aplicabilitate mai restrânsă, vizând,
de regulă, anumite categorii de persoane,
titulare ale unor drepturi şi obligaţii subiective
determinate.
 Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”

Precizări:
a) Subiectele de drept privat nu pot face
abstracție de prevederile normelor de drept public,
fiind membrii aceleiași comunități organizate pe
un drept pozitiv.
b) Interesul privat nu poate contraveni
interesului public fără ca lezarea acestuia să se
întoarcă împotrivă-i;
c) Interesul public nu poate sacrifica
interesul privat fără ca astfel el însuși să rămână
nealterat. (Gh. Mihai)
***
Curs. 1. Etimologia şi sensurile termenului “drept”