Sarcina 1

A efectuat: Goia Mariana

MCEP_01_MD_ II
 Analiza SWOT pentru una din teoriile violenței
Teoria feministă privitoare la abuz
1. Victimizarea copiilor: 5 fete – 1 băiat;
2. Expunerea mai mare la diverse forme de abuz;

Strength

S
Weakness
Threat 1. Atașarea victimei față de
1. Dezvoltarea personală
difectuoasă.
T W agresor . (Mama, Tata)
2. Efectul traumatic prelungit în
cazul incestului.
2. Imagine de sine scăzută.
3. Stare de anxietate

O
Opportunity
1. Instinctul matern.
01
Exemlplu:
F.A. şi M. A. sunt doi fraţi în vârstă de 3 şi respectiv 5 ani
care au ajuns la Centrul de primire în regim de urgenţă a
minorilor abuzaţi în urma unui conflict conjugal între părinţi.
Mama a fost agresată fizic şi alungată de acasă împreună
cu cei doi copii de către tată, minorii fiind racolaţi de pe o
stradă din B. şi aduşi în acest centru de către Poliţie.
Cei doi fraţi sunt dezvoltaţi fizic şi psihic normal iar la
momentul incidentului nu prezentau urme de agresiune fizică
ci doar urme ale traumei emoţionale: erau speriaţi, timizi,
tresăreau la cel mai mic zgomot. Ei au relatat personalului
centrului detalii despre desele episoade conflictuale între
părinţi, printre care şi faptul că tatăl este alcoolic şi cartofor.
Minorii se află în acest centru de aproximativ 1 an de zile,
fiind lunar vizitaţi de către tată dar niciodată nu au fost
vizitaţi de către mamă. În prezent, se derulează o anchetă
privind custodia copiilor deşi, nici unul dintre părinţi nu poate
fi considerat apt material şi emoţional pentru a creşte şi educa
aceşti copii...
Abuzul emoţional
poate fi definit ca
“o constrângere emoţională, denigrare, sau orice
comportament care interferează cu sănătatea mintală a
copilului sau cu dezvoltarea sa socială şi psihologică”
(Wolfe,1991, p. 6).
 Abuzul emoţional
este forma de maltratare cel mai greu de definit deoarece acesta nu
implică cauzare de dureri fizice sau de contact inadecvat fizic, cel
abuzat nefiind obligatoriu conştient că a fost abuzat, iar cel care
abuzează nefiind conştient de abuzul său.

După Kari Killen (1996), diferitele forme de abuz emoţional au fost

clasificate în funcţie de tipul de situaţie la care copilul a fost expus:
copiii care sunt percepuţi negativ de către părinţii lor, unii chiar
de la naştere, ei fiind adesea respinşi, neglijaţi, batjocoriţi, văzuţi ca
sursă a tuturor problemelor părinţilor. Sunt copii cu o imagine şi stimă
de sine scăzute, copii ce ajung să se perceapă pe sine ca “răi” sau
“proşti”. Interesat în cazul acestei situaţii este apariţia “sindromului
Cenuşăresei”, copiii ajungând să fie abuzaţi emoţional nu numai de
către părinţi, ci chiar şi de fraţii lor ce găsesc ca soluţie de
supravieţuire alierea cu cei puternici.
 Abuzul emoţional
terorizarea copilului prin ameninţări cu
pedeapsa, părăsirea sau alungarea îi
crează acestuia o stare de anxietate greu de
controlat. Sunt cercetători ce susţin că
ameninţarea separării este mult mai
dăunătoare decât adevărata separare.
copiii expuşi frecvent violenţei domestice
în familie sunt copii forţaţi să-şi asume
responsabilităţi în situaţii pentru care nu
sunt suficient de maturi să le facă faţă,
trăind într-o stare continuă de anxietate şi
neputându-se indentifica în cadrul familiei.
 Abuzul emoţional
 copiiiconsumatorilor de droguri sau alte
substante adictive trăiesc, pe lângă un
sentiment de ruşine socială, izolare şi
stigmatizare, şi un sentiment de vinovăţie
pentru ceea ce se întâmplă “Dacă aş fi fost
cuminte, mama n-ar mai fi băut”.
Cercetătorii au demonstrat prin definirea
diagnosticului de sindrom de alcoolemie
fetală (SAF) ca aceşti copii sunt maltrataţi
încă din viaţa intrauterină, sindromul fiind
caracterizat prin: fizionomie specifică,
malformaţii congenitale, tulburări de creştere
şi retard mental (Tailor 1991, apud Killen,
1996,).
 Abuzul emoţional
 copiii ai căror părinţi divorţează trăiesc în mijlocul unui
conflict în care, adesea, sunt forţaţi “să ia parte” unuia dintre ei,
devenind astfel confuzi, dezvoltând uneori o stare de anxietate
cronică legată de separarea de unul dintre părinţi, sentiment
de vină datorat faptului ca au ţinut partea unuia dintre ei.
Referitor la această situaţie, unii autori au identificat două
sindroame de maltratare: sindromul Munchausen, în care
părinţii fabrică o boală imaginară de care pretind că suferă
copilul cu scopul de a atrage atenţia asupra lor, supunându-şi
astfel copiii unor investigaţii şi tratamente medicale dureroase,
inducerea activă a unor simptome (diaree provocată prin
laxative, dureri abdominale etc.), sindromul putând îmbrăca
astfel şi o forma de abuz fizic; sindromul “eşecul non-organic de
a se dezvolta” este un sindrom caracterizat printr-o slabă
dezvoltare şi o slabă creştere în greutate datorită suferinţelor în
planul afectiv.
Evaluarea diferitelor tipuri de abuzuri:
 În evaluarea diferitelor tipuri de abuzuri se pot folosi instrumente
standardizate care ne ajută să confirmăm un diagnostic privind relele
tratamente îndreptate împotriva copilului.
 Desenul este o metodă proiectivă nonverbală, utilizată, adesea, pentru
diagnosticul copiilor care au suferit traume. Atât desenul liber, cât şi cel
tematic pot oferi date importante despre viaţa psihică a copiilor care au
dificultăţi în exprimarea directă a experienţelor lor, copilul putând “povesti”
fără cuvinte, fără reguli, într-un mod în care nu se simte controlat de către
adulţi. Astfel, pornind de la principiul că ceea ce reprezintă copilul în desen nu-
i este indiferent, prin discuţii ulterioare desenării, se va încerca desluşirea
reprezentărilor grafice şi folosirea lor ca punct de plecare a unei povestiri,
încercând stabilirea sentimentelor sale: ataşament pentru un anumit personaj şi
dispreţ sau furie faţă de altul etc.
În teoria traumei, se pledează pentru utilizarea desenului în comunicarea cu
subiectul abuzat, cosiderându-se că cele mai dureroase amintiri sunt păstrate
vizual, sub formă de imagini, subiectul fiind incapabil să le spună în cuvinte şi
incapabil să le prelucreze sau să le depăşească.
Evaluarea diferitelor tipuri de abuzuri:
 Jocul copilului dezvăluie ceea ce copilul doreşte mai
mult decât orice să păstreze pentru sine însuşi. Copilul
poate fi antrenat să arate prin jocul cu păpuşile, de
exemplu, sau cu figurine de animale cum sunt ele
spălate de către mama sau tata, cum şi unde sunt
culcate, ce mănâncă, când îşi fac lecţiile. S-a constatat
că unii copii, proiectează pe seama figurinelor folosite
propriile lor experienţe (nu lasă păpuşile să doarmă, le
pedepsesc sau de multe ori le ameninţă cu pedepse pe
care chiar ei le-au trăit). Dar jocul va demonstra
existenţa abuzului numai atunci când copilul va face
efectiv demonstraţia abuzului la care este supus.
https://youtu.be/8W7pj4-JUVI