HEPATITA ACUTA VIRALA

CU VHA
 DEFINIŢIE
•             Hepatita virală A este o boală
infecto-contagioasă acută, benignă,
manifestată prin fenomene infecţioase
generale, digestive şi hepatice, având o
evoluţie autolimitată în marea majoritate a
cazurilor
 Etiologie
• V. hepatitic A: hepatovirus din fam. Picornaviridae
• Genom ARN monocatenar
• fara anvelopa
• 27-32 nm
• sferic
• Sensibilitate: inactivat la 100ºC in 5 minute, prin
autoclavare într-un minut, prin clorinare intensă 1-2mg/l,
în 30min., de formaldehidă 2-4%, UV, glutaraldehidă 2%,
etanol 70%, în 5 minute
• Rezistenta: rezista ani de zile la uscaciune si la - 20ºC,
1h la 600C, zile-luni în apa contaminată
 Epidemiologie
• transmitere: fecal- orala
• sursa de infectie: omul bolnav; contagiozitatea incepe cu
14 – 21 zile inainte de aparitia icterului si se mentine inca
3 – 7 zile dupa aparitia icterului
• posibilitati de infectare:
• consum de apa sau alimente contaminate cu VHA
• infectii in colectivitati institutionalizate si familii
• infectii sporadice la calatori in zone endemice
• homosexualitate
• calamitati naturale, conflicte armate
• receptivitate: generala
• aparitie: sporadica sau endemo-epidemica
(toamna- iarna)
• Epidemiile pot fi de contact (mai ales în
colectivităţi), hidrice sau alimentare
• Morbiditatea predomină în mediul urban, la
grupa de vârstă 1-14 ani şi la sexul masculin.
• imunitate dupa boala: toata viata
• periodicitate: la 5- 6 ani
 Patogenie
• dupa ingestie: VHA ajunge in intestin ( este rezistent la pH
gastric)
• prin v. porta: ajunge la ficat
• replicare virala: fixare pe receptorii membranelor
hepatocitelor si celulelor Kupffer; apar noi virioni ce
parasesc celulele fara sa le distruga ( fara efecte
citopatice)
• viremie scurta
• eliminarea VHA prin bila si fecale
• leziuni hepatocitare: induse imun; devin tinte pentru
limfocitele T citotoxice si pentru limfocitele NK, cu eliberare
de citokine
• regenerarea tesutului hepatic: fara sechele in 8-12
saptamani
 Tablou clinic
1. Incubatia: 15 – 45 zile
2. Per. prodromala ( preicterica): 2-7 zile
•  este dominată de manifestări generale de tip
infecţios şi tulburări digestive care se
amendează odată cu instalarea icterului. Deşi,
simptomatologia perioadei prodromale este
polimorfă  se descriu următoarele forme de
debut în hepatita virală A:
•             1. debut pseudogripal: febră, mialgii,
catar al căilor respiratorii superioare, ce fac
dificil diagnosticul diferenţial cu o viroză
respiratorie sau o angină acută
  2. debut digestiv dispeptic: inapetenţa (uneori până la
anorexie), greţuri, vărsături, epigastralgii, jenă sau
tensiune dureroasă în hipocondrul drept, meteorism
postprandial, modificări ale sensibilităţii gustative şi
olfactive (dezgust de a fuma), fiind cel mai frecvent
întâlnit
  3. debut nervos - astenic: astenie, cefalee, ameţeli,
somnolenţă (sau insomnii), apatie, stare de rău general,
uneori depresie psihică.
4. debuturi atipice:  a. debut colicativ, simulând colica
biliară sau apendicita acută,                                
   b. debut direct cu icter
• Infecţia cu VHA se poate opri la perioada
prodromală în formele abortive ale hepatitei
virale A.
•  În perioada prodromală, examenul obiectiv
poate decela hepatomegalie, adeno-
splenomegalie (mai ales la copii). Examenele de
laborator efectuate în acest stadiu pot confirma
hepatita virală acută prin valori crescute ale
testelor de hepatocitoliză  (TGP, TGO).
3. Per. de stare ( icterica)
a) Sindromul icteric : aparitia icterului este
precedata de urini hipercrome si scaune
acolice, urmate de coloraţia galbenă a
sclerelor, si de colorarea galben-rubinie
a tegumentelor.
• dupa instalarea icterului: starea clinica se
amelioreaza
• Intensitatea şi durata icterului este variabilă şi
poate constitui un indicator al gradului de
severitate al bolii (formele severe se insoţesc de
un icter accentuat, formele uşoare pot evolua
fără icter sau cu icter discret şi de scurtă durată,
formele colestatice sunt caracterizate prin
persistenţa îndelungată a unui icter intens, etc.).
• la copii: ‚masca hepatica’ ( paloare peri-buco-
mentoniera iar buze si pometi hiperemici)
• durata icterului este de 2-4 săptămâni;
• în formele colestatice icterul persistă mai mult de
4 săptămâni
b) Sindromul hepatomegalic:
• ficatul este mărit în volum, depăşind rebordul
costal cu 2-4-6 cm sau mai mult.
• Consistenţa ficatului este elastică, marginea
inferioară rotunjită, suprafaţă netedă.
• Este sensibil la palpare, iar în ortostatism
prelungit sau la efort, bolnavul acuză durere sau
jenă în hipocondrul drept şi epigastru
(epigastralgiile din debutul hepatitelor virale se
datorează creşterii dimensiunilor lobului stâng
hepatic ce duce la distensia dureroasă a
capsulei Glison ).
• Hepatomegalia persistă pe toată perioada
de stare a hepatitei virale acute şi se
remite lent în convalescenţă, ficatul
ajungând la dimensiuni normale la 4 - 6
luni de la debutul bolii.
• Se întâlnesc însă şi cazuri de hepatită
virală A în care nu se evidenţiază
hepatomegalie sau aceasta este foarte
discretă.
c) Splenomegalia 
• poate însoţi hepatomegalia, mai ales dacă
hepatita virală apare la copil.
• Prezenţa şi importanţa splenomegaliei nu
poate orienta asupra evoluţiei bolii.
           
4. Per. de convalescenta
• restabilirea completa ( histologica): 2-6
luni
 Evolutie
• medie sau usoara, cu vindecare in 99%
• nu se cronicizeaza
 Forme clinice
• medii
• anicterice ( inaparente): la 1 caz de
hepatita icterigena sunt 9 cazuri de forme
inaparente
• colestatice
• prelungite
 Diagnostic pozitiv
1. Epidemiologic
• alte cazuri
• focare familiale sau colectivitati
2. Clinic:
• hepato- splenomegalie,
• icter,
• sangerari,
• febra
 Laborator

1. Sindromul de hepatocitoliza: TGP,

TGO, aldolaze
2. Sindrom de retentie biliara: bilirubina,
GGT, FAL, urobilinogen urinar
3. Sindrom de inflamatie mezenchimala:
gamaglobuline
4. Sindrom hepatopriv: albumine, indice
protrombina (sub 50% = pronostic
rezervat), colinesteraza
 Dg. Serologic
• ELISA: IgM- HAV
- prezenţi în serul bolnavilor în titru crescut
încă de la începutul perioadei de stare
- rămân în concentraţii ridicate încă
aproximativ 2-6 luni de la debut
- Determinarea anticorpilor totali IgG anti-
VHA este utilă doar pentru autentificarea
unei infecţii cu VHA în antecedente
 Diagnostic diferential
• in per. preicterica: gripa, viroze,
toxinfectii
• in per. icterica: alte hepatie virale ( B, C,
D, E), ictere hemolitice, intoxicatii
medicamentoase, sindroame hemolitice
genetice ( Gilbert, Dubin – Johnson,
Rotor, Crigler- Najar, ictere mecanice,
MNI, VCM, leptospiroze)
 Tratament
• repaus
• evitarea eforturilor fizice mari
• regim alimentar
• simptomatice
 Profilaxie
A. nespecifica: igiena persoanala si a
colectivitatilor, igiena alimentara;
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie
•    depistare: ancheta epidemiologică,
clinic, examene de laborator
•    izolarea cazurilor, obligatoriu în spital
•    declarare nominală, lunară; anunţarea
cazului se face la 24h de la depistare
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
•    se vor lua măsuri de dezinfecţie continuă a
obiectelor bolnavului, lenjeriei, prin căldură sau
cu cloramină 2%, a fecalelor cu var cloros şi
terminală prin formolizare.
•    se vor lua măsuri de dezinsecţie, deratizare
•    în caz de epidemii, măsuri speciale de
educaţie sanitară a populaţiei, controlul apei
potabile, evacuarea corespunzătoare a
rezidurilor, controlul personalului care lucrează
în colectivităţi de copii, în sectoarele de
alimentaţie publică sau de aprovizionare cu apă.
B. Specifica
• -  imunizare activă cu vaccin produs pe
celule diploide umane, inactivat cu formol,
administrat intramuscular în 2 doze la
interval de 1 lună şi cu rapel la 1 an, care
asigură protecţie de 99%, cu durată
de minim 10 ani. ( Havrix 1 ml la adult, 0,5
ml la copil): 1 doza + 1 rapel; Twinrix (VHA
+ VHB)