CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE

,,RAISA PACALO’’

Oasele și articulațiile
trunchiului.

Profesor la Anatomia și fiziologia omului

Z.Stoianov, grad didactic II
 Cuprins
• Definiția scheletului trunchiului
• Coloana vertebrală
• Articulațiile coloanei vertebrale
• Articulațiile coloanei vertebrele cu craniul
• Toracele osos
• Articulațiile toracelui
• Toracele în ansamblu
Scheletul trunchiului este format de coloana vertebrală,
columna vertebralis, şi cutia toracică, compages thoracis,
thorax. Coloana vertebrală la adult este constituită din 24
vertebre libere – 7 cervicale, 12 – toracale, 5 – lombare,
sacrul format din 5 vertebre sacrale concrescute şi coccisul
format din 2 - 4 vertebre coccigiene, la fel concrescute. La
nou-născut coloana vertebrală este formată din 33 vertebre
separate. Cutia toracică este alcătuită din 12 perechi de
coaste articulate cu vertebrele toracale şi de stern.
 COLOANA VERTEBRALA
 Coloana vertebrală re prezintă un segment complex de o mare
importanţă funcţională, constituit din 33 – 34 piese osoase,
344 de suprafeţe articulare, 24 discuri intervertebrale, 365
ligamente şi 730 puncte de origine şi inserţie ale fasciculelor
musculare. Structura multisegmentară a coloanei ve rtebrale
este determinată de funcţiile statice şi dinamice complexe pe
care le îndeplineşte, rezistenţa faţă de forţele de gravitaţie şi
inerţie, diversitatea mişcărilor, distribuirea segmentară a
nervilor spinali, susţinere a capului. Vertebrele sunt dispuse
în patru regiuni topografice: cervicală, toracală, lombară şi
sacrococcigiană, constituite din vertebre regionale cu
anumite proprietăţi morfologice, corespunzătoare fiecărei
regiuni. Modificări substanţiale au suferit primele două
vertebre cervicale, ca urmare a rolului lor în realiz area
mobilităţii capului. Vertebrele aflate între două regiuni
întrunesc în structura lor caracterele ambelor regiuni între
care se găsesc, fiind numite vertebre de tranziţie.
Suprafeţele de sprijin ale corpurilor vertebrale cresc de la o
vertebră .
 COLOANA VERTEBRALĂ-STRUCTURA

 Coloana vertebrală –columna vertebralis se împarte în urmatoarele

grupuri:

Coloana
vertebrală

Vertebre Vertebre
Vertebre Vertebre Vertebre
coccigiene,3-5 toracale,12 la
sacrale,5 la lombare,5 la cervicale,7 la
la număr-Co1- număr-Th1-
număr-S1-S5 număr-L1-L5 număr-C1-C7
Co3-5 Th12

După structură seîimpart în:

 Adevărate(cervicale,toracale și lombare);
 False(sacrale șicoccigiene);
COLOANA VERTEBRALĂ
MORFOLOGIA VERTEBRELOR ADEVĂRATE

Vertebrele adevărate sunt

constituite dupa caractere
generale.Vertebrele prezintă modificări
regionale și diferențe
funcționale.Aceste modificări se
numesc caractere regionale.Unele
vertebre prezintă și particularități
anatomice care le deosebesc chiar și
de regiunea din care face parte.Aceste
particularitați formează caractere
special ale vertebrelor.
 CARACTERE GENERALE ALE
VERTEBRELOR
 Caracterele generale. Vertebra este constituită din două părţi
principale
 a)anterioară, numită corp, de formă cilindrică cu două feţe –
superioară şi inferioară, prin care vertebrele vin în contact
una cu alta prin intermediul unui disc intervertebral.
 b) posterioară, reprezentată de arcul vertebrei,
de pe care se desprind apofizele articulare superioare şi
inferioare pare şi apofiza spinoasă . Legătura arcului cu corpul
vertebral are loc prin intermediul a doi pediculi, care
delimitează orificiul vertebral . Prin însumarea tuturor orificiilor
vertebrale se constituie canalul vertebral ce adăposteşte
măduva spinării acoperită de meninge.
 Marginile pediculilor atât cranial pe cât
şi caudal poartă incizuri vertebrale
superioare şi inferioare . Incizurile
inferioare sunt mai pronunţate ca cele
superioare. La unirea vertebrelor
acestea delimitează orificiile
intervertebrale , prin care trec nervii
spinali şi vasele sangvine. De-a lungul
coloanei vertebrale deosebim 25
perechi de orificii intervertebrale: 8
cervicale, 12 toracale şi 5 lombare. În
regiunea cervicală şi lombară ele au o
lungime de 1,5 – 2 cm, fapt ce ne
determină să le numim tunele sau
canale intervertebrale.
CARACTERELE GENERALE ALE
VERTEBRELOR
 CARACTERE REGIONALE ALE
VERTEBRELOR

Vertebrele cervicale
 Corpul vertebrei este mic;
 Procesul spinos este scurt;
 Procesele transversal poartă orificiul transversal,prin care
trec artera și vena vertebrala;
 Pe fața superioară a procesului transversal se află șantul
nervului spinal pentru nervul spinal.
Vertebrele toracice
 Pe corpul lor se află cîte 2 foveole costale superioare și 2
foveole costale inferioare ,cîte una de fiecare parte a corpului
vertebrei,care apoi se vor uni cu capul coastei;
 Pe fața anterioară a procesului transversal se află fosa
transversocostală care articulează cu tuberculul coastei;
Vertebrele lombare
 Corpul vertebrei are dimensiuni mari;
 La ele apar procesele mamilare și procesele accesorii;
Vertebrele sacrale
 Sunt concrescute între ele și formeaza osul sacrul;
Vertebrele coccigiene
 sunt prezente în forma de “coada “coloanei vertebrale.
 CARACTERE SPECIALE ALE UNOR
VERTEBRE
La aceasta
1-a vertebră
2-a vertebră vertebra la nivelul
cervicala.Ea nu are
cervicală.La corpul procesului
corp și de aceea este
acestei vertebre transversal exista
constituit din 2 arcuri-
apare un dinte. un tubercul numit
anterior și posterior.
carotid.

Atlasul Axisul A 6-a vertebră cervicală

C7 –are procesul spinos mai

dezvoltat,ușor se palpează
sub piele,reprezentînd un
reper topografic,.

Vertebra proeminentă-C7
 MORFOLOGIA VERTEBRELOR FALSE
Sacrul, os sacrum , este un os rezultat din
concreșterea celor 5 vertebre sacrale.Are o
formă piramidală,la care distingem baza
sacrului orientată în sus; apexul sacrului
orientat în jos şi anterior; faţa anterioară
pelviană ;faţa dorsală 2 părţi laterale.La
unirea cu corpul ultimei vertebre lombare
se formează , un loc- promontoriu .Pe faţa
pelviană se observă4 orificiile sacrale
Coccisul ia naştere prin sudarea a 4 – 5
pelviene. Pe faţa dorsală a sacrului se află
vertebre coccigiene (vertebrae coccygeae)
5 creste longitudinale: creasta sacrală
şi are o formă triunghiulară cu
mediană formată din concreşterea
baza orientată în sus iar vârful în jos. Pe
apofizelor spinoase; creasta sacrală medială -
faţa posterioară a corpului
din concreşterea apofizelor articulare. Se
primei vertebre coccigiene observăm câte
continua cu apofizele articulare superioare,
un corn coccigian (cornu
iar inferior cu coarnele sacrale.Lateral de
coccygeum), care se articulează cu
această creastă se află orificiile sacrale
coarnele sacrale.Acest os este median și
posterioare ; creasta sacrală laterală ,
nepereche .Are 2 fețe,o baza un vîrf și 2
formată la concreşterea apofizelor
margini.
transversale.
 ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE

 ARTICULAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE

(Juncturae columnae vertebralis)
Coloana vertebrală reprezintă unul din principalele segmente ale
aparatului locomotor. Piesele componente ale acestuia sunt unite
între ele cu ajutoruldiferitelor ligamente. În acelaşi timp,coloana
vertebrală este unită în sus cu capul,înainte cu coastele, iar în jos pe
ambele laturi cu oasele coxale.
 UNIRILE DINTRE VERTEBRE
• Unirile dintre corpurile vertebrelor-corpurile lor se unesc prin simfize cu
ajutorul discurilor intervertebrale alcătuite din inele fibroase și nucleu
pulpos.Această unire este fixate de ligamentul longitudinal anterior și
1 posterior.
• Unirile arcului vertebral se face prin intermediul articulațiilor și
ligamentelor între arcuri și apofize.

• Arcurile vertebrale se unesc între ele prin ligamentele galbene.

• Procesele spinoase se unesc prin ligamentele interspinale și
2 supraspinale,care în regiunea cervicală continue cu ligamentul nucal.

• Procesele transversal se unesc prin ligamentele intertransversale,pe

cînd procesele articulare- prin articulația zigapofizară.
3 • Sacrul se unește cu coccigele prin articulația sacrococcigieană.
UNIRILE DINTRE VERTEBRE
 ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE
CU CRANIUL
Între prima vertebră cervicală și craniul se formează
articulații combinate elipsoidale:-articulația
atlantooccipitală,stînga și dreaptă.Ea execută înclinarea
capului anterior,posterior și înclinarea bilaterală(adducția
,adducția).

La unirea între prima și a 2-a vertebră cervicală se formează

articulația atlantoaxială,datorită careia are loc rotirea capului
în dreapta și în stînga.În acest caz, atlasul se rotește în jurul
dintelui axisului.
 TORACELE OSOS

 Toracele
Scheletul toracelui este format de 12 vertebre toracale ,de 12 perechi de
coaste şi de stern, situat ve ntral pe linia mediană. Sternul esteun os spongios
lung constituit din trei părţi: superioară– manubriul; me die –
corpul;inferioară – apendicele xifoid . Manubriul ste rnului pe marginea sa
superioară prezintă incizura jugulară lateral de care se află incizura
claviculară pentru articulaţia cu clavicula. Sub ea se găseşte incizura costală
pentru cartilajul primei coaste şi jumătate de incizură pe ntru cartilajul
coastei a doua. La unirea manubriului cu corpul se formeaz ă unghiul
sternului .Corpul sternului pe faţa ante rioară prezintă 3 – 4
linii transversale (locul de unire al sternebre lor); pe marginile corpului se
observă incizuri costale pentru articularea cu cartilajul
coastelor 2 – 7.Lamela dorsală a corpului sternal este mai puţin groasă
decât cea ventrală, de ce trebuie ţinut cont fiindcă în caz de puncţie sternală
a măduvei osoase roşii, ea poate fi uşor perforată.
Apendicele xifoid are forme şi dimensiuni
diferite.
STERNUL
 COASTELE

Coastele reprezintă 12 perechi de oase plate ,înguste ,lungi și curbate .Coastele

după raportul lor cu sternul se împart în:

Coastele false
Coastele
nu se unesc cu
fluctuante sunt Coastele sternul și
reprezentate de adevărate prezintă 3
perechea a XI-a sunt primele perechi (VIII-a,IX-
și a XII-a .Ele nu 7 perechi a,X-a)care deși
se unesc cu ,deoarece ele nu ajung la
sternul ci se se unesc stern se
termină în nemijlocit cu contopesc cu
mușchii sternul. cartilajul coastei
abdomenului.
supraiacente.
 STRUCTURA COASTEI

• Corp cu 2 fețe:externă
Coast și imternă,și 2
margini:superioară și
a inferioară.
• Extremitatea anterioară
osoas ce se unește cu cartilajul
costal;
ă • Extremitatea posterioară
ce constă
din:cap,col,tubercul.
 CARACTERISTICE SPECIALE ALE UNOR
COASTE
Coastele se deosebesc prin forma și
dimensiuni .Cele mai scurte sunt I-a și XII –a
pereche de coaste.I-a pereche este așezată
orizontal .Pe fața ei se află tuberculul
mușchiului scalen.Posterior de tubercul se
află șanțul arterei subclaviculare ,iar anterior
–șantul venei subclaviculare.Coasta a XII-a nu
are tubercul,fiindcă ea nu se articulează cu
procesul transversal al vertebrei Th12.
 ARTICULAȚIILE TORACELUI

Articulațiile
toracelui

Grupul
Capetele Grupul
posterioare posterior anterior
ale coastelor
se
articulează
cu corpurile
vertebrelor, Articulația Articulația
iar tuberculul costovertebrală costotransversală
coastei –cu
procesul
transversal.
 Articulațiile toracelui

 Articulațiile grupului posterior de coaste sunt

combinate și efectuează ridicarea și coborîrea
coastelor.De la I-a pîna la a VII-a pereche de coate se
unesc cu sternul;I-a pereche se unește prin
sinhondroze ,iar celelalte 6 prin intermadiul
articulației sternocostale.Coastele false (VIII,IX,X) se
unesc una cu alta și cu coasta a VII-a prin
intermediul cartilajelor și formează arcul
costal.Coastele XI,XII se termină liber în abdomen.
 TORACELE ÎN ANSAMBLU
Toracele constă din 12 vertebre toracale ,12 perechi de coaste și
stern.Toracele formează scheletul cutiei toracice în care se află organe interne.

Apertura toracică superioară este

Apertura toracică inferioară este
delimitate de prima vertebră
delimitată de corpul vertebrei XII
toracală,prima pereche de coaste
toracale,coastele inferioare și
și marginea superioară a
procesul xifoid.
sternului.

Dimensiunile și forma toracelui variază de la vîrsta sex, ocupații și patologii.La

copii coastele sunt oblice ,iar diametrul transversal este mic.La adulți pe timp
ce se dezvoltă diametrul este mai mare.La batrîni toracele devine rotund și
rigid din cauza osificării cartilajelor costale.La femei toracele este mai scurt
,iar diametrul transversal mai mic decît la barbați.La tipul asten toracele este
lung și îngust,iar tipul hipersten,scurt și larg.
Toracele
 MIȘCARILE TORACELUI ÎN ACTUL DE
RESPIRAȚIE
Datorită faptului că coastele inferioare sunt mai
lungi și mai convexe decît cele superioare mișcările
toracelui în actul respirației nu sunt omogene.
Porțiunea superioare a toracelui ,în inspiratie,se
dilată în plan sagital,iar porțiunea inferioară se
dilată în plan transversal.
Prima coastă este puțin mobilă și de aceea
ventilarea apexului pulmonar este mică,ceea ce
poate stimula apariția proceselor iflamatorii la
nivelul apexului pulmonar.