Centrul de Excelenţă în Medicină şi Farmacie

,,Raisa Pacalo”

Plămânii – topografie, structură și funcții.

Mecanismul respirației.

Profesor la unitatea de curs

Anatomia și fiziolo gia omu lui
Z.Stoianov, grad d idactic II
Plan :
1.Topografia plămânilor
2.Structura plămânilor
3.Funcțiile plămânilor
4.Mecanismul respirației
Plămînii sunt
organe pereche cu rol
de respirație, care
furnizează oxigen
întregului corp și
elimină dioxidul de
carbon din sînge.
 Topografia plămînilor:

Plămînii, drept si sting,

sunt situați în cavitatea
toracică, în jumătățile ei
dreaptă și stîngă, fiecare
avînd sacul său
pleural.Plăminii, situați în
sacii pleurali sînt separați
unul de altul de către
mediastin, care
încorporează cordul cu
vasele magistrale, esofagul
și alte organe.
Fețe:
- Diafragmală (baza
plămînului)
- Costală
- Medială (se află hilul
plămînului)

Prin hil în plămîn pîtrund:

bronhia principală, artera
pulmonară, nervi și prin care
ies: 2 vene pulmonare, vase
limfatice. Aceste formațiuni
constituie rădăcina
plămînului.
Plămînul drept: Plămînul stăng:
Lobi: Lobi:
- Superior - Superior
- Mediu - Inferior
- Inferior

Incizuri: Incizuri:
- Orizontală - Oblică
- Oblică
Totalitatea bronhiilor – arborele bronhial

Bronhiile respiratorii cu
canalele alveolare și alveolele
formează – acinul pulmonar
(unitatea morfofuncțională a
plămînului)
Mecanismul respiratiei
Respiraţia este totalitatea proceselor , în urma cărora se
produce consumarea de către organism a oxigenului şi
eliminarea bioxidului de carbon .
Respiraţia omului cuprinde următoarele procese :
1. schimbarea de aer dintre mediul extern şi alveolele
plămînilor (respiraţia externă sau ventilaţia pulmonară ) ;
2. schimbul de gaze dintre aerul alveolar şi sînge , care
circulă prin capilarele pulmonare (difuziunea gazelor în
plămîni );
3. transportul gazelor de către sînge ;
4. schimbul de gaze dintre sînge şi ţesuturi în capilarele
tisulare (difuziunea gazelor în ţesuturi );
5. consumarea oxigenului şi eliminarea bioxidului de
carbon de către celule (respiraţia celulară ).
Respiraţia pulmonară
Respiraţia pulmonară sau externă , adică schimbul de aer
dintre alveolele plămânilor şi mediul extern realizează în
urma mişcărilor respiratorii ritmice ale cutiei toracice. În
inspiraţie volumul cutiei toracice şi al plămânilor se
măreşte , presiunea din ei scade şi aerul întră în alveolele
pulmonare prin căile respiratorii.
În expiraţie volumul cutiei toracice , deci şi al
plămânilor , se micşorează , presiunea din ei creşte şi
aerul iese afară.
În alveole are loc schimbul de gaze dintre aerul alveolar
şi sînge. Oxigenul aerului alveolar este absorbit de
sîngele capilarelor , care înconjoară alveolele , iar
bioxidul de carbon este eliminat din sîngele acestor
capilare în aerul alveolar.
 Capacitatea pulmonara
Volumul inspirației – 500 ml aer
Volumul expiraţiei – 500 ml aer
Volumul inspirației suplimentare – 2500 ml aer
Volumul expiraţiei suplimentare – 1000 ml aer
Capacitatea vitală a plămănilor – 500ml + 2500 ml
+ 1000 ml= 4000ml

Volumul rezidual -1000 – 1500ml aer

Capacitatea vitală a plămînilor = 4000 ml
BIBLIOGRAFIE:

Cheptanari Sv., Anatomia şi fiziologia omului, Chişinău, Tipografia Centrală,

2013.
Ştefăneţ M., Anatomia omului, Vol. I, Chişinău, Centrul Editorial- Poligrafic
Medicina, 2007.
Sapin M., Anatomia omului, Vol.I,Chişinău, Universitas, 1990.
Papilian V., Anatomia omului, Vol.I, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
2009.
Vorobiova E., Anatomia şi fiziologia, Chişinău, Universitas, 1992.
Albu I., Anatomia şi fiziologia omului, Bucureşti, 1996.
Ispas A., Anatomia şi fiziologia omului cu aplicaţii practice, EDP, Bucureşti,
2000.
Hăulică I., Fiziologia umană, Editura medicală, Bucureşti 1996.
Vique – Martin, Atlas al corpului uman, Editura Prut Internaţional, 2006.
Babschi E., Fiziologia omului, Chişinău, Lumina, 2001.