Osteoporoza – este o boală cronică a

scheletului caracterizată prin

compromiterea rezistenţei mecanice a
osului, care are ca consecinţă creşterea
riscului de fracturi.
 Date generale
După OMS în 1960 erau 250mln.persoane diagnosticate cu
osteoporoză, în 2020 se prognozează un miliard.
Osteoporoza este considerată unul din trei factori a
îmbătrînirii, de rînd cu osteoartroza şi demenţa.

Componentele ţesutului osos:

 component organic
 component mineral

Ţesutul osos este alcătuit din:

 8% apă
 65% substanţe minerale
 35% organice
 3% celule osoase.
 Componentul principal organic este
colagenul de tip unu, care formează
structura spiralată de-a lungul osului,
componentul mineral – Ca, Mg, F.
 Celulele osoase – osteoblaştii construiesc
structura osoasă, ulterior se transformă în
osteocite.
 Osteoclaştii sunt responsabili de
metabolismul enzimelor şi acizilor.
 Osul compact este alcătuit din trabecule
structurate.
 Osul spongios conţine multe porozităţi, se
micşorează numărul de trabecule şi se subţiază.
Osul trebuie să fie rigid, flexibil cu greutate
redusă (oasele alcătuesc 30% din masa
corporală).
 Osteoporoza apare cînd rezistenţa osului este
mai mică decît sarcina, are loc resorbţia osoasă,
se dezvoltă microfisuri, scade mineralizarea din
cauza remodelării osoase.
 Notă: Cînd se indică fosfonaţi fără necesitate se
dezvoltă hipermineralizare.
 Fazele remodelării osoase
 de activare a osteoclaştilor
 de reabsorbţie a enzimelor şi acizilor
 de formare a cimentului şi de formare a
celulelor stem şi ca rezultat final formarea
osteoblaştilor
 osteoblaştii activi construiesc osul
 osteoblaştii devin osteocite şi se începe
mineralizarea osului

Toate 5 faze durează aproximativ 120 zile.

Factorii care influenţează procesul de modelare a
osului:
a) Hormonii
 parathormonul care menţine homeostaza calciului şi cu
cît cantitatea lui este mai mare, cu atît calciul scade)
 calcitonina, hormon care inhibă osteoclastul
 estrogenii, care încetinesc procesul de remodelare
 androgenii, stimulează procesul de formare osoasă
 hormonul somatotrop, la fel influenţează densitatea
osoasă
 hormonii tireoidieni
 glucocorticosteroizii, micşorează formarea osoasă, cresc
resorbţia osoasă. Aceşti hormoni scad absorbţia de calciu
în intestine, inhibă sinteza hormonilor sexuali.
b) vitamina D3, menţine ţesutul osos

 În menopauză se perde anual 3 % din masa osoasă.

 Factori de risc
 Vîrsta – factor principal
 Factorul genetic
 Rasa albă
 Menopauza precoce
 Sedentarismul
 Greutate corporală mai mică de 57 kg
 Aport de calciu scăzut prin subalimentaţie
 Deficit de vitamina D
 Fumatul
 Abuzul de alcool
 Sindromul de malabsorbţie
 Hiperparatirioidism
 Clasificarea osteoporozei
1. Forma primară
a) postmenopauză
b) de involuţie (senilă)
2 . Forma secundară
a) endocrină
b) carenţială
c) insuficienţă renală cronică
d) boli inflamatorii cronice
e) factori toxici (tratament cu hormoni)
 Criterii de diferenţiere între
osteoporoza postmenopauză şi senilă

osteoporoza
Criteriu osteoporoza senilă
postmenopauză
Epidemiologie Mai mare de 70 la femei
Vîrsta în ani 55-75 ani 80 la bărbaţi
F/B 6:1 2:1

Parametrii osoşi
↑ resorbţia ↓ osteoblaştilor
Mecanism
Mai ales spongioasă Spongioasă şi compactă
Perderea masei osoase(MO)
rapidă lentă
Rata pierderii

Vertebre (tasare) şi Vertebre, col femural,

Sediul fracturii
intracapsulare radius
 Manifestări clinice
 Debutul este insiduos.
 Pot aparea fracturi vertebrale,la
început în sectorul cervical,toracal,
cu dureri acute sau cronice,
noaptea,care se intensifică la
mişcări,pot deranja şi ziua,la efort
fizic.

 Inspiraţia profundă devine

dureroasă.
 Treptat are loc tasarea vertebrelor,
adică micşorarea spaţiilor
intervertebrale
 scade tonusul muscular
 se deformează toracele
(Gheb)
 proemină abdomenul.
 Procesul se extinde, are loc spălarea
Ca-ului din tot sistemul osos.

• Apar fracturi la traumatisme

minore şi consolidarea osoasă
este mult mai dificilă.
 Osteoporoza senilă,de involuţie
 Apare la cîţiva ani după instalarea menopauzei.

 Odată cu micşorarea Nr. de nefroni funcţionali

se dezvoltă hipocalcemia, scade absorbţia de Ca
în intestine.
 Se asociază constipaţia.

 Semnele clinice sunt aceleaşi.

 Administrarea Vit.D +Ca încetineşte procesul.

 Manifestare cardinală este apariţia fracturii după

un traumatism minor cu sediul în
vertebre,radius, şold.
 Diagnosticul
1. Dacă se micşorează ţnălţimea corporală cu 3 cm. anual,
după vîrsta de 40 ani este semn de osteoporoză.
2.Aprecierea DMO(densitatea mineralo-osoasă) în
postmenopauză:
Indicaţii
 Persoanelor cu vîrsta de peste 65 ani
 Factori de risc în anamneză +vîrsta mai mare de 45 ani
 Simtoame sugestive pentru osteoporoză(radilogice)

3.Examenul radiologic al coloanei

4.Scintigrafia scheletului
5.Ultrasonografia osoasă(radius,tibie)
6.O metodă contemporană-densitometria (DXA)-
absorbţiometria duală cu raze X.
 Se face scanarea coloanei vertebrale şi a colului femoral.
 Se obţin scoruri –scorul T,scorul Z
 Profilaxia. Tratamentul.
 Profilaxia se începe în copilărie cu o
alimentaţie echilibrată, bogată în produse
de Ca.
● Cu scop profilactic exerciţii fizice zilnic
● Excluderea fumatului şi alcoolului
● O plimbare pe zi previne osteoporoza
 Tratamentul medicamentos
1.Bifosfonaţi
 -Alendronat (Ostalon)-70 mg. Săptămînal
 -Ibandronat (BONVIVA) 150 mg.lunar
 -Zolendronat (Aclasta) 5mg. Anual

2.Estrogeni - în menopauză patologică

3.Calcitonina (Acalcic) – intranazal 200 UI zilnic
4.Parathormonul (Teriparotida 200 mg zilnic)
5.Vivalos (încă nu este pe piaţa RM)

 Notă: Toate preparatele sus menţionate se

iau cu multă apă şi după administrare
bolnavul menţine poziţia verticală 30 minute.
Nu se administrează tinerilor sub 30 ani.
 Reacţii adverse

 sindromul dispeptic
 sindromul pseudogripal
 fibrilaţie atrială