SISTEMUL VITICOL

Curs 9
 Obiective

 Alegerea şi organizarea terenului pentru plantat

 Alegerea soiurilor
 Stabilirea distanţelor de plantare
 Pregătirea terenului în vederea plantării
 Plantarea viţelor
 Importanţa sistemului viticol

Cunoscută ca o activitate importantă pentru poporul

nostru, atât în trecut cât și în prezent, cultura viței de vie
are o istorie interesantă pe teritoriul românesc și, mai mult
decât atât, extrem de îndelungată.
Înfiinţarea unei vii, oricare ar fi dimensiunea ei, trebuie
să aibă o destinaţie comercială, estetică, didactică, şi
experimentală.
Plantaţiile de viţă de vie sunt culturi localizate în spaţiu
pe o perioadă lungă de timp, iar eventualele greşeli făcute
la înfiinţare afectează producţia acestora pe un mare
număr de ani.
 Alegerea terenului pentru plantat
 Se recomandă ca noile plantaţii să fie amplasate în cadrul
podgoriilor consacrate, în interiorul arealelor delimitate
pentru viticultură, pe terenurile în pantă sau pe solurile
nisipoase, sau pe cele care prezintă condiţii mai puţin
favorabile pentru culturile agricole de câmp.

 Pentru alegerea terenului se au în vedere o serie de criterii:

- condiţiile climatice şi pedologice;
- expoziţia terenului;
- adâncimea apei freatice;
- conținutul chimic al solului;
- panta terenului;
- altitudinea terenului.
 Alegerea terenului pentru plantat

Condițiile climatice și pedologice:

 Terenurile care se aleg pentru cultura viţei-de-vie trebuie să fie ferite
de grindină, de îngheţuri târzii de primăvară şi timpurii de toamnă;
 Precipitaţiile anuale favorabile trebuie să fie cuprinse între 600-800
mm, din care 350 – 400 mm în perioada de vegetaţie.
Expoziția terenului:
 Terenurile cu expoziţie sudică, sud-estică sau sud-vestică dispun de
mai multă radiaţie şi lumină solară.
Adâncimea pânzei de apă freatică:
 În general, terenurile cu pânza de apă freatică la adâncimi mai
reduse (2 – 3 m) nu sunt indicate pentru cultura viţei de vie,
deoarece la exces de apă lăstarii cresc mult, nu se maturizează, nu
rezistă la ger, iar strugurii pot fi mai uşor atacaţi de boli.
 Alegerea terenului pentru plantat
Conținutul chimic al solului:
 Terenul ales pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole va trebui să
dispună de un conţinut chimic moderat de calciu pentru o bună
creştere şi rodire a viţei de vie .
Panta terenului:
 Poate fi de cel mult 24%, dar cu posibilităţi de amenajare împotriva
eroziunii de suprafaţă a solului prin terasare.
Altitudinea terenului:
 Variază între 40 – 600 m;
 Platourile înalte pot fi folosite cu soiuri de viţă de vie pentru obţinerea
distilatelor sau a vinurilor spumante, pe când cele situate la altitudini mai
reduse, se pot folosi cu soiuri pentru diferitele tipuri şi culori de vin.
 Organizarea terenului
Organizarea interioară a terenului se materializează prin:
- stabilirea căilor de acces;
- stabilirea reţelei de evacuare a excesului de apă;
- drenarea izvoarelor de coastă;
- fixarea terenurilor instabile;
- stingerea ogaşelor şi consolidarea ravenelor;
- executarea sistemului de alimentare cu apă;
- parcelarea terenului.
Terenul se împarte în trupuri (450 - 700 ha), tarlale (15-40 ha.) şi
parcele (1-6 ha) cu lungimea rândurilor de 100-200 m. Reţeaua
drumurilor asigură legătura între ferme, tarlale şi parcele.
Se stabilește locul viitoarelor construcții necesare pentru halele
de sortare, rampele de descărcare, depozite de îngrășăminte și
pesticide.
 Alegerea și amplasarea pe teren a soiurilor

 Amplasarea soiurilor pe teren depinde de valoarea

tehnologică şi economică a noilor plantaţii de vii.
 Astfel, la baza versanţilor pe soluri mai fertile se
amplasează soiurile de mare producţie.
 Pe versanţi se plantează soiurile pentru vinuri aromate,
roşii şi albe, de calitate superioară.
 Pe terasele însorite merg foarte bine soiurile pentru vinuri
de mare marcă, mai ales dacă solul este bogat în calcar.
 Soiurile în producţia viticolă au diferite destinaţii: pentru
vinificaţie, pentru consum în stare proaspătă şi pentru
stafide.
 Stabilirea distanțelor de plantare

Distanțele de plantare la vița de vie în România

 Pregătirea terenului în vederea plantării

În vederea plantării viţelor se execută o serie de lucrări:

 Înlăturarea resturilor vegetale provenite de la viile bătrâne,
arbori şi arboret din vegetaţia cultivată sau spontană.
 Repausarea solului timp de 2 - 3 ani pe parcelele cultivate timp
îndelungat cu viţă de vie. În acest interval solul se odihneşte, se
reface structura şi fertilitatea, se elimină bolile şi dăunătorii.
Terenul se cultivă cu plante furajere sau amelioratoare.
 Fertilizarea terenului cu îngrăşăminte organice 30-95 t/ha şi
minerale, în medie 150 - 200 kg/ha P2O5 şi 200 - 250 kg/ha
K2O, în raport cu starea de aprovizionare a solului cu substanţe
nutritive. Îngrăşămintele se încorporează la lucrarea de
desfundat sau prin arătură.
 Pregătirea terenului în vederea plantării

 Aplicarea amendamentelor pe terenurile cu aciditate ridicată,

cum ar fi podgoriile Drăgăşani, Ştefăneşti, Tg. Jiu, se
administrează 2-6 t/ha calcar, în funcţie de gradul de saturaţie
în baze a solului.
 Desfundatul se execută la adâncimea de 40 - 70 cm în vederea
rnobilizării solului la o adâncime mare şi totodată pentru o inversare
a orizonturilor acestuia. Se efectuează cu plugul balansier cu 2 - 3 luni
înainte de plantare.
 Pichetatul de bază pentru viţa de vie este cel în dreptunghi şi
se realizează la soiurile conduse pe tulpini cu araci de esenţă
tare de 1,3 – 1,5 m înălţime. Prin pichetare se realizează
rânduri drepte, cu distanţe egale între butuci.
 Săpatul gropilor se face manual sau cu maşina de săpat gropi cu
diametrul de 30 – 40 cm şi adâncime de 45 cm.
Pichetatul terenului
 Plantarea vițelor

Epoca optimă de plantare este în primăvară

(martie-aprilie) pentru a se valorifica umezeala din
sol.
Se poate planta şi toamna în luna noiembrie,
înainte de venirea gerurilor.
Pregătirea viţelor constă din scurtarea lăstarilor
(cordiţelor) la 10-12 cm (3-4 ochi), fasonarea şi
mocirlirea rădăcinilor.
Materialul săditor viticol trebuie să fie de calitate,
autentic, liber de boli şi dăunătorii de carantină.
 Plantarea vițelor

Pregătirea vițelor pentru plantat

 Tehnica plantării viței de vie
Tehnica plantării se rezumă la următoarele operaţii:
- aşezarea de pământ reavăn şi mraniţă;
- aşezarea viţei la mijlocul sau la marginea gropii, vertical sau
oblic;
- punerea unui nou strat de pământ cu tasarea lui uşoară cu
piciorul;
- umplerea gropii cu pământ;
- udarea cu 10 l de apă şi apoi muşuroirea viţei cu pământ
bine mărunţit.
Se recomandă să se planteze numai viţe drepte, cu rădăcini
pivotante.
Pentru plantat se organizează o echipă formată din trei
persoane: una plantează, alta udă la copcă, iar a treia
mușuroiește.