Metode moderne de tratare, control și monitorizare a

calității apei
Student: Stroia Monica, II MATI
Prof.dr.ing. Elisabeta Vasilescu
 În prezent, poluarea este o problemă internaţională
a omenirii, deoarece poluanţii au atins valori mari,
perturbaţiile sunt puternice şi transfrontaliere. Emisia
maximă acceptabilă a unui poluant reprezintă
cantitatea de poluant degajată în mediu, la care nu
se produc modificări importante asupra mediului şi Conform Directivei 91/271/EEC-Articolul 12,
asupra sanătații umane. Emisia maximă admisă se
privind epurarea corespunzătoare a apelor uzate
exprimă prin nivelul unui poluant, care este dat de
și existența unei rute eliminatorii ce trebuie să
concentraţia maximă admisa, o data trecut de acest
minimizeze orice efect advers asupra mediului.
nivel trebuiesc luate contramăsuri, precum:
închiderea surselor de poluare, reţinerea, distrugerea Nivelurile prioritare ale poluanților precum:

poluanţilor, evacuarea populaţiei etc. compușii fenolilor, compușii organici volatili,

hidrocarburile aromatice, sunt stabilite cu ajutorul
Directivei Cadru Europene pentru Apă.
Poluarea se referă la intrarea contaminanților
în mediul natural aceasta provocând tulburare,
instabilitate, daune sau disconfort
ecosistemului. Poluanții, factorii cauzali de
poluare, pot fi substanțe străine sau
contaminanți care apar în mod natural.
Poluanții au fost clasificați în funcție de
natura și originea lor în poluanți organici,
anorganici și biologici. O clasificare a
poluanților este prezentată în figura
următoare.
 Poluantul Sursa Efect
 Compușii carbonului  Eșapamentele de ardere a automobilelor  Probleme respiratorii
 Efectul de seră

 Compușii sulfului  Centrale electrice și rafinării  Probleme respiratorii

 Erupțiile vulcanice  Pierderea clorofilianului din plante
 Ploi acide

 Compușii azotului  Eșapamentele autovehiculelor  Provoacă iritații ale plămânilor și a ochilor

 Reacții atmosferice  Productivitate scăzută la plante
 Daune materiale produse de ploile acide

 Hidrocarburi (benzen, etilen)  Autovehicule

 Industria petrolieră

 Materie de particule în  Autovehicule  Vizibilitate redusă și probleme respiratorii

suspensie  Industria petrolieră  Plumbul intervine în dezvoltarea celulelor și
 Centrale termoelectrice poate provoca boli ale sângelui și cancer
 Activități din construcție  Agravează astmul la pacienți, datorită formării
 Procese metalurgice ceții

 Fibre (bumbac și lemn)  Industria textilelor și a covoarelor  Afecțiuni pulmonare

Pentru protecția apelor de suprafața receptoare, evacuarea apelor uzate este permisa, în cele mai multe
cazuri, numai după ce acestea au fost epurate în instalații speciale de epurare numite stații de epurare.
Aceste instalații (construite sau adaptate pentru acest scop) realizează accelerarea proceselor de
epurare naturala și/sau folosesc diverse procedee fizico-chimice pentru diminuarea
cantității/concentrației poluanților pe care ii conține apa uzata, astfel încât sa fie respectate condițiile
de evacuare impuse prin reglementările în vigoare
I funcție de tipul și tehnologia de epurare folosita, se pot întâlni diferite instalații de epurare a apelor
uzate, cu costuri și performante de epurare diferite. Pentru a respecta condițiile de evacuare impuse, o
sursa de poluare trebuie sa aleagă tehnologiile și instalațiile adecvate, astfel încât efluentul stației de
epurare sa aibă caracteristici cantitative și calitative corespunzătoare.

Pentru îndepărtarea din apele uzate a unor poluanți specifici unor ape uzate industriale se folosesc
tehnologii de epurare specifice, care utilizează în general procese chimice. Fiecare astfel de tehnologie
folosește instalații specifice proiectate individual. În multe cazuri, diverși poluanți care intra în componenta
apelor uzate industriale pot constitui inhibitori ai procesului de epurare biologica sau chiar pot împiedica
complet acest proces. In aceste cazuri se impune ca procesele industriale respective sa constituie subiectul
unui studiu în vederea prevenirii poluării la sursa prin adaptarea/modificarea tehnologiei.


Procedeele de epurare a apelor uzate,
întâlnite în acest proces tehnologic, denumite
după procesele care se bazează, sunt
următoarele:


epurarea mecanica - în care procedeele de
epurare sunt de natura fizica;


epurarea chimica - în care procedeele de
epurare sunt de natura fizico-chimica;


epurarea biologica - în care procedeele de
epurare sunt atât de natura fizica cât și
biochimică


treaptă terțiara - are rolul de a înlătura compuși
în exces
 Municipiul Bucureşti este deservit de un sistem mixt de canalizare, întins pe aproximativ 2400 km, care preia ape
uzate de la aproximativ 80% din populaţia de 1.92 mil. oameni a oraşului, dar şi de la majoritatea agenţilor industriali şi
instituţii. Apele uzate colectate sunt transportate către staţia de epurare de la Glina, în sud-estul Bucureştiului .
În staţia de epurare de la Glina, procesele tehnologice şi biologice se manifestă în trei etape de tratare a apelor
uzate . În prima treaptă, corpurile de dimensiuni mai mari care plutesc în apa râului Dâmboviţa sunt reţinute de grătare şi de site.
Apa tratată mecanic ajunge în treapta biologică, unde acţionează microorganismele care descompun materia organică.
Din decantorul secundar se obţine nămol secundar, care este îngroşat (deshidratat) şi trimis la fermentatoare.
Prin fermentarea anaerobă a nămolului se obţine biogaz, care este transformat într-o centrală de cogenerare în
energie termică şi energie electrică. Digestatul, adică partea solidă rămasă în urma fermentării, este deshidratat şi poate
fi utilizat ca îngrăşământ pe câmpuri agricole.
În prezent, staţia de epurare Glina curăţă mecanic 85% din apa uzată care intră în staţie, cu un debit de 10 m 3 /s, însă doar
jumătate din această cantitate este epurată complet, conform standardelor europene de mediu.

Oxidarea și reducerea
Dezvoltarea procesului de oxidare arată o rată ridicată
de eliminare a compușilor din apele uzate.
Reacțiile de oxidare au fost pentru prima dată folosite
ca un supliment pentru metodele convenționale și
pentru a ajuta la tratarea compușilor organici
refractanți.
Un agent chimic precum peroxidul de hidrogen,
ozonul, metalele tranziționale și metalele oxidative
sunt necesare în vederea tratării apelor uzate. De
asemenea este necesar utilizarea curentului electric,
radiații UV, radiații gamma și ultrasunete.
Tratarea constă în producția de radicali liberi, în
separarea radicalului hidroxil și facilitarea conversiei
poluanților în compuși biodegradabili și mai puțin
dăunători. Această metodă se utilizează în general
alături de alte metode biologice

CoagulareaMetode avansate de tratare a apei
și flocularea
Coagularea este un proces în care destabilizarea
particulelor coloidale prezente în lichid se
realizează prin adăugarea de săruri, care reduc,
neutralizează sau inversează repulsia electrică
dintre particule.
Coagularea este una dintre metodele cele mai
frecvent utilizate în tratarea apelor reziduale.
Coagulanți comuni utilizați:
Anorganici
 Săruri de aluminiu: sau
 Săruri feroase, compuși ai fierului:
 Organici
 Polimeri cationici
 Polimeri anionici și non-anionici
Epurarea biologică aerobă
Forma ce mai comună de proces aerob este procesul de
nămol activ. Acest proces implică următoarele etape:
- Aerarea apei uzate în prezența unei suspensii
microbiene.
- Separarea solid-lichid în urma aerării.
- Evacuarea apelor reziduale.
- Eliminare excesului de biomasă și returnarea biomasei
rămase în rezervorul de aerare
Pentru o funcționare eficientă a proceselor aerobe,
următoarele aspecte trebuiesc evaluate cu atenție:
- Concentrația de nutrienți în apa uzată nu trebuie sa fie
prea mică
- Bacteriile trebuiesc prevăzute cu o ofertă adecvată de
oxigen pentru a sprijini metabolismul aerob
- Cei trei parteneri de reacție bacteriile, substratul și
oxigenul dizolvat trebuie să fie aduse împreună, folosind
un design adecvat.
- Ratele de creștere pentru bacterii diferite trebuie să fie
bine compensate Trebuiesc stabilite condițiile de mediu
optime (pH, temperatură) pentru degradare biologică
Schimbul ionic
 Epurarea
Metode avansate de tratare a apeianaerobă
Schimbul ionic se realizează pentru aplicații de dedurizare a apei / tratare și
eliminarea de ioni pentru diverse soluții diluate. Procesul de schimb ionic
convențional depinde de capacitatea rășinii de a realiza schimbul ionic; acesta este
Cu toate acestea, pentru tratarea apelor reziduale, este destul de atractiv să se
folosească rășini schimbătoare de ioni slab bazic, acestea elimină atât substanțele
organice cât și speciile ionice acide, rezultând reducerea consumului chimic de
oxigen.
- Proiectarea procesului de schimb ionic implică selectarea unei rășini adecvate ca
un prim pas. Este necesar să se facă o selecție adecvată a rășinii odată ce
obiectivele de tratare a apelor uzate sunt clar definite
- Cea de a doua etapă implică caracterizarea rășinilor prin determinarea capacității,
analiza de dimensiune (importantă din punctul de vedere al căderii de presiune în
design-ul final) și dimensiunea porilor / distribuție a dimensiunilor.
- A treia etapă necesită studii de schimb ionic descoperite în tratarea apelor
reziduale.
- Pasul final necesită studii de regenerare pentru rășina selectată.
biologică
Un mod de popular de tratare anaerobă implică o operațiune în două etape: etapa I pentru
microorganisme acidogene și stadiul II pentru microorganisme metanogene. Operația
metanogenelor este de obicei implementată sub forma unei pături cu nămol anaerob sau un
reactor cu pat fix. În prezent, tendința în tratarea anaerobă a apelor uzate puternic contaminate
este îndreptată spre un proces de proiectare în două etape. Au existat o serie de abordări pentru
reținerea și reciclarea biomasei, care servește drept catalizator pentru diferite etape implicate în
procesul anaerob.
Avantajele fundamentale ale tratamentului anaerob a apelor uzate sunt următoarele:
- Costul și transferul de oxigen fiind mari consumatori de energie sunt evitate. Nu sunt
necesare aeratoare mari.
- Randamentele spațiu-timp sunt mult mai bune decât în ​procesul de nămol activat din cauza
limitărilor impuse prin transferul de oxigen
- Deoarece oxigenul nu este utilizat, formarea de aerosoli este evitată în afară de înlăturarea
componentelor volatile.
- Există îndepărtarea eficientă a metalelor grele prin precipitare reducătoare (ca sulfurile de
metale grele), decât cu precipitarea oxidativă.
- Energia este utilizată sub formă de biogaz.
- Procesul de eliminare a deșeurilor anaerobe este redus, generându-se puțin nămol. Aproape
95% din contaminarea organică fiind transformată într-un gaz combustibil.
 Echipamentele şi instalatiile frecvent utilizate la epurarea apelor uzate
Grătarele sunt destinate reţinerii corpurilor mari Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri
care reprezintă între 3-5% din totalul dese, reţinând paricule solide cu diametru mai
materialelor transportate de apele uzate. mic.
Separatoarele de grăsimi sunt echipamentele în
care se realizează separarea grăsimilor şi a
reziduurilor petroliere aflate în peliculă la
suprafaţa apeor uzate menajere şi sunt plasate
între deznisipatoare şi decantoarele primare.
Decantorul primar dreptunghiular este un
bazin în care apa staţionează între 1,5-2 ore.
Colectarea depunerilor la pâlnia din capătul
amonte se face de câteva ori pe zi, cu ajutorul
unui sistem de raclare montat pe un pod,
pentru a împiedica fermentarea lor
Decantorul primar radial este o instalaţie în
care apa uzată este introdusă prin zona centrală
şi evacuată printr-un jgheab la periferia
exterioară. Deasupra bazinului se află un pod
care se roteşte uşor şi de care sunt ataşate
racloare pentru nămol. Aceste racloare
deplasează nomolul de pe fundul bazinului
către pâlnia centrală evacuarea nămolului.
Fundul bazinului este contruit cu o pantă
uşoară. Jgheabul de evacuare a efluentului este
prevăzut cu un deflector pentru spumă şi
pentru reţinerea solidelor plutitoare. Solidele
plutitoare (grăsimile) sunt împinse într-un
jgheab pentru reziduuri cu ajutorul racletelor
plutitoare ataşate la podul rotativ
Evaporarea și distilarea în vid Evaporarea
este un fenomen natural și o tehnologie de
separare curată recunoscută ca fiind cea
mai bună tehnică disponibilă în mai multe
procese de epurare a apelor uzate.
Deoarece elimină apa din contaminanți,
mai degrabă decât filtrează contaminanții
din apă, este distinctă de alte procese de
separare.
Nicio altă tehnologie nu poate atinge rate
de concentrare și recuperare a apei atât de
ridicate precum evaporatoarele sub vid,
care accelerează procesul natural de
evaporare pentru tratarea și distilarea
cantităților de ape uzate industriale de la 1
la 120 de tone pe zi.

Tehnologia de osmoză inversă (RO)
îndepărtează solidele dizolvate și impuritățile
din apă utilizând o membrană
semipermeabilă, care permite trecerea apei,
dar lasă în urmă majoritatea solidelor /
sărurilor dizolvate și a altor contaminanți.
Separatoare de ulei În această soluție de tratare a
apelor uzate, fluidul contaminat curge printr-o serie
de deflectoare și un pat poros, în timpul căruia
uleiurile libere și dispersate mecanic sunt separate de
fluid. Fluidul limpezit curge apoi peste digul de
evacuare a efluenților înapoi în rezervor pentru
reutilizare. Uleiurile colectate, emulsiile inversate și
alte materiale reziduale sunt colectate în partea
superioară a separatorului și descărcate automat într-
un recipient adecvat.
 Testele pentru calitatea apei, efectuate în mod obișnuit
Testarea temperaturii
Testarea temperaturii ajută la determinarea ratei de reacție biochimică într-un mediu acvatic și,
Într-adevăr, dacă acestea sunt capabile să apară deloc
Testarea pH-ul
Măsoară aciditatea apei. Majoritatea organismelor acvatice sunt capabile să
supraviețuiască doar într-un interval de pH de la 6 la 8.
Testul de clorură
Clorura este de obicei prezentă în apă proaspătă și sărată. Cu toate acestea, nivelurile sale pot fi exacerbate ca urmare a dizolvării
mineralelor și a poluării industriale
Testarea salinității
Măsoară totalul tuturor sărurilor necarbonate dizolvate în apă. Măsurarea salinității apelor subterane indică cât de sărat poate
deveni solul vegetal dacă placa de apă crește.
Test de oxigen dizolvat
Măsoară cantitatea de oxigen dizolvată în apă. Fără aceasta, viața acvatică nu este capabilă
să efectueze respirația celulară și este, prin urmare, un indicator cheie al sănătății apei.
Testul de turbiditate
Măsoară cantitatea de particule care este suspendată în apă sau, mai simplu, cât de limpede
este apa. Dacă sunt prezente niveluri ridicate de turbiditate, fotosinteza este afectată, deoarece
lumina nu poate pătrunde, crescând temperatura apei.
 Nitrat și fosfat
Prezența acestor nutrienți esențiali este un bun indicator al vieții puternice a plantelor.
Cu toate acestea, adăugarea de nitrați artificiali și fosfați prin detergenți, îngrășăminte sau canalizare poate fi
dăunătoare și poate duce la eutrofizare, în general sub formă de înfloriri nedorite de alge.
Pesticide
Măsurăm dacă există pesticide și nivelurile lor de concentrație.
Redox
Măsurarea potențialului de reducere-oxidare al unei soluții, care indică activitatea electronilor. Creșterea
microorganismelor depinde foarte mult de aceste niveluri.
Conductivitate electrică
Estimează cantitatea totală de solide dizolvate în apă. Acesta poate fi un bun indicator al nivelului de salinitate.
Metale
Testare care indică prezența unei suite de metale care nu apar în mod natural în apă. Metalele grele (aluminiu, antimoniu,
arsenic, beriliu, bismut, cupru, cadmiu, plumb, mercur, nichel, uraniu, staniu, vanadiu și zinc) își pot găsi drumul în corpurile de
apă prin procese naturale sau activități umane, ar fi mineritul, prelucrarea mineralelor, utilizarea metalelor ca containere și
transportul prin conducte metalice. Metale grele sunt cunoscute pentru a dăuna rinichilor, ficat, sistemul nervos și structura osoasă.

Alte teste
Hidrocarburi petroliere (TRH), hidrocarburi aromatice monociclice (BTEX) și hidrocarburi poli aromatice [HAP, inclusiv benzo (a) piren]
 Cercetare
 S-a analizat cu ajutorul cromatograful de tip GC-MS, probe de apă uzată de la 6 subiecți, pe o perioada de 6 luni.
 Prima dată au fost verificate temperatura și pH-ul probelor.
 Următorii indicatori analizați au fost :

MTS (mg/l), CB05(mg/l) Substrat Exterior, Cu, Pb, Cd, Hg, Cl, Mn, SO3, turbiditate, NH4, Fe total, CCO-Cr, Ni, Cr, Zn, Aș,
SO4, NO3, Ba, conductivitate, duritate totala, NO2, Cl2
Pentru determinarea indicatorilor mai sus prezentați s-au utilizat
următoarele metode, cf PS-41:
1. EPA METHOD 8260C:2007 – determinarea compușilor organici semivolatili
cu spectrometrie de masa
2. EPA METHOD 8260C:2006 – determinarea compușilor organici volatili cu
spectrometrie de masa
3. EPA Method 3510C – Extracția lichid-lichid cu pâlnie de separare
4, EPA METHOD 5021A
5, Epa METHOD 3540C – Extracția probelor de sol cu aparat SOXHLET
6, SR EN ISO 10301:2003 și SR ISO 11423-1:2000
Subiectul 1 Subiectul 2

Subiectul 3
 Subiectul 4 Subiectul 5

Subiectul 6
 Bibliografie
1. European Commission, Directive 2013/39/EU of the European Parliament and of the Council of 12 August 2013
amending Directives 2000/60/EC and 2008/105/EC as regards priority substances in the field of water policy, Off. J. Eur.
Union L, 226 (2013), p. 1

2. International Organization for Standardization, ISO Guide 30:2015, Reference materials – Selected terms and definitions,
ISO, Geneva, Switzerland, (2015)

3. J. Xiao, Y. Xie, H. Cao, Organic pollutants removal in wastewater by heterogeneous photocatalytic ozonation,
Chemosphere 121 (2015) 1–17,

4. Setyo Sarwanto Moersidik , Rudi Nugroho, Optimization and reaction kinetics on the removal of Nickel and COD from
wastewater from electroplating industry using Electrocoagulation and Advanced Oxidation Processes, Hellyon 6, (2020)

5. Elsevier, Water Treatment by Membrane Filtration Techniques, (2013)

Vă mulțumesc!