Referat

         Realizat de :   Guzu Florin-Liviu

 Conform Convenţiei ONU asupra Deşertificării (UNCOD)
Deşertificarea este “procesul de degradare a terenurilor din regiunile
aride, semiaride şi subumede, rezultând din diferite cauze, inclusiv
climatice şi activităţi umane”.
Degradarea terenurilor vizeaza, mai ales, deteriorarea vegetatiei,
faunei si solurilor. Conventia ONU asupra Deşertificării a avut loc în 1977,
la Nairobi (estul Africii) şi a avut drept scop definirea şi crearea unui Plan
de Acţiune pentru controlul fenomenului.
• Cu pericol de deşertificare sunt considerate a fi regiunile cu un raport
precipitaţii / evapotranspiraţie [P/ETP, denumit şi indice de ariditate R]
cuprins între 0,05 – 0,65, ceea ce reprezintă:
- 2/5 din suprafaţa uscatului
- 20% din populaţia lumii
DEŞERTIFICAREA ÎN ROMANIA
 Cauzele desertificarii includ activitatiile
umane si variatiile climatice
Cauzele naturale:
-fluctuatiile climatice pe termen lung, cu tendinta de crestere a
perioadei calde
-reducerea cantitatilor de precipitatii in general sau numai regional
sau local
-scaderea capacitatii de adaptare la plante, animale si chiar om in
cazul unor schimbari climatice pe termen scurt
-intensificarea proceselor eoliene
si eroziunea solului pe aceasta cale
-autodezvoltarea sistemelor
desertice, existand praguri si
bifurcatii orientate catre noi calitati
Cauzele antropice:
 -solicitarea peste capacitatea efectiva a resurselor de apa
 -schimbarea traditiilor in utilizarea teritoriului cu optimism
nejustificat pe tehnicile moderne sau pe noile rase de
animale si specii de plante
 -degradarea resurselor de vegetatie prin diverse forme de
interventie antropica, in special suprapasunatul
 -supracultivarea legata de utilizarea agricola intensive,
urmata de pierderea nutrientilor din sol, de eroziunea
solului si de deterioarea structurii acestuia
 -despaduririle in vederea obtinerii de noi pasuni sau
terenuri de cultura
 -reducerea cantitatii de ingrasaminte naturale(gunoi de
grajd) ca urmare a utilizarii acestora drept combustibil in
lipsa lemnului, in consecinta se depreciaza culturile si
plantele naturale lasand solul prada eolizatiei
 -practicileinadecvate in irigatii a caror consecinta este
salinizarea solului
 Extinderea fenomenului de deșertificare

Deşertificarea este un fenomen complex fiind legat de îmbinarea unor cauze

naturale şi a unei presiuni antropice accentuate asupra unor ecosisteme vulnerabile din
ţinuturile aride, semiaride şi subumed-uscate.

Factorii legaţi de vegetaţie includ reducerea periodică a densităţii plantelor,

productivităţii reduse a biomasei şi creşterii ponderii speciilor xeromorfe şi cu tulpina
suculentă.
Pentru explicarea extinderii deşertificării au fost emise diferite ipoteze care pun
accent pe mecanismele de feed-back.

Ipoteza modificării condiţiilor climatice pune în evidenţă rolul important al scăderii

cantităţilor de precipitaţii în extinderea deşerturilor. Desenele rupestre şi unele
descoperiri arheologice din deşertul Sahara atestă că în urmă cu 5 000 de ani, acolo
unde în prezent sunt întinderi parcă fără de sfârşit de nisip, se găseau pajişti folosite de
crescătorii de vite nomazi.
 Principalele fenomene care pun în evidenţă deşertificarea:

-modificarea treptată şi distrugerea covorului vegetal; înlocuirea asociaţiilor de plante

perene cu cele anuale mai puţin valoroase, restrângerea treptată a arealului acestora şi
reducerea drastică a gradului de acoperire a solului; vegetaţia rară nu reuşeşte să
asigure o protecţie corespunzătoare solurilor;
-reducerea rezervelor de apă în sol, în pânza freatică şi în reţeaua hidrografică datorită
în primul rând reducerii precipitaţiilor şi utilizării în exces a resurselor de apă pentru
irigaţii
-distrugerea solului prin eroziune în suprafaţă, deflaţie, formarea unor cruste, aridizare,
salinizare şi alcalinizare; în aceste condiţii se reduce cantitatea de apă care se infiltrează
în sol, scurgerea acesteia pe versanţi generând o intensificare a proceselor de eroziune
în suprafaţă şi de ravenare. Eroziunea accelerată a solurilor generează, la rândul ei,
distrugerea mai accentuată a vegetaţiei; transformarea dunelor de nisip fixate în dune
mobile şi înaintarea acestora.
 Deşertificarea se manifestă prin:

• schimbarea intensităţii radiaţiei solare (albedo-ului);

• schimbarea caracteristicilor florei şi faunei, prin apariţia de specii adaptate
condiţiilor de deşert;
• reducerea vegetaţiei perene sub 5% şi concentrarea acesteia de-a lungul reţelei
hidrografice;
• eroziunea şi pierderea capacităţii de producţie a solului;
• extinderea şi intensificarea salinizării în zonele slab drenate şi/sau irigate;
• reducerea drastică a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane;
Fiind un proces pe termen lung, deşertificarea nu este sesizată imediat, mai ales în
regiunile subumede, unde perioadele secetoase alternează cu ani ploioşi sau chiar
excesiv de umezi.
 FACTORII DEŞERTIFICĂRII

- meteorologici: seceta, praful atmosferic, evenimente climatice extreme, temperaturi ridicate,

conţinut ridicat de CO2 în atmosferă, variaţia inter şi intra-anuală a precipitaţiilor.
- ecologici: dereglarea circuitului nutrienţilor, dezvoltarea deficitară a plantelor, regenerarea şi
mutabilitatea microbiană, sărăcirea covorului vegetal, ciclurile de viaţă ale ierbivorelor (în regiunile
de savană);
- antropici; suprapopularea, migraţiile, politici sociale şi economice neadecvate,
războaie,utilizarea greşită a terenurilor, suprapăşunatul,controlul insuficient al rozătoarelor,
colectarea excesivă a lemnului de foc, irigaţia cu apă sărată sau în condiţii de drenaj neadecvat.
•reducerea severă (< 10%) a suprafeţelor ocupate cu
•vegetaţie forestieră;
•eroziunea solului;
•compactarea şi destructurarea solului;
•sărăcirea solului în materie organică şi macronutrienţi;
•salinizarea;
•poluarea chimică.