Perspective teoretice în

abordarea psihologică a
personalității
UMF CRAIOVA
Medicina Generală,anul I
Seria B, Grupa 10

STUDENTI:
Glăvan Adriana-Maria
Goagă Sânziana
Guicin Mirela Andreea
 CONCEPTUL DE
PERSONALITATE

• Norbert Sillamy definește personalitatea ca acel ,,element stabil

al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizează și o
diferențiază de o altă persoană.”

• Gordon Allport afirma că ,,personalitatea este organizarea

dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice
care determină gândirea și comportamentul său
caracteristic."
• Caracteristici 
• caracter sistemic (personalitatea este compusă dintr-o
serie de elemente corelate între ele, niciodata dintr-un
singur element)
• durabilă, stabilă, persistentă în timp
• esentială, definitorie pentru om (se poate modifica in
functie de necesitatile din mediu)
• unică (personalitatea nu este înnăscută, ci o dobandește
• omul pe parcursul vieții)
• finalitate adaptativă (determină omul să se adapteze
prin comportamentul său) 
• mecanism psihic integrator
• orientează și directionează celelalte mecanisme psihice
Laturile personalității
• Temperamentul: latura dinamico-energetică
• Aptitudinile: latura instrumental-operatională
• Caracterul: latura relațional-valorică
• Inteligența: latura rezolutiv-productivă
• Creativitatea: latura transformational-constructivă
 Tipuri de personalitate

• Personaliăți imature: posibilități adaptative scazute,

funcționalitate imprevizibilă, structuri psihice componente
simple.
• Personalități mature:  structuri psihice componente
complexe, adaptabilitate, eficiență, organizare, ierarhizare
valori.
• Personalități accentuate: caracteristici care ies din comun,
predispuse spre manifestări patologice, îngreunează adaptarea
la mediu.
• Personalități anormale: se deosebesc total de restul
oamenilor,fiind incapabili de a se adapta.
• Personalitatea umană are proprietatea de a se proiecta în lumea
exterioară prin impulsuri, atitudini și conflicte, ceea ce fundamentează
și face posibil întregul sistem al știintelor comportamentale. În analiza
personalitatii se disting două planuri: studierea componentelor
personalității și studierea tipurilor de personalitate. În ceea ce priveste
studiul componentelor personalitatii, este vorba aici de componenta
bio-psiho-socială.
 Teorii despre personalitate
• Personalitatea, înțeleasă ca setul relativ stabil de tendințe și
tipare de gândire, procesare a informațiilor și comportament pe
care fiecare dintre noi le manifestăm de-a lungul vieții,în timp și
situații diferite. Ea este unul din subiectele care au fost studiate prin
prisma psihologiei.
• De-a lungul timpului s-au formulat diferite teorii și modele de
personalitate,de exemplu:
• 1. Teoria personalității lui Freud
• 2. Teoria personalității lui Jung
• 3. Teoria fenomenologică a lui Carl Rogers
• 4. Teoria lui Kelly asupra constructelor personale
• 5. Teoria personalității ideografice a lui Allport
• 6. Teoria personalității lui Cattell
• 7. Teoria personalității lui Eysenck
• 8. Teoria celor cinci mari a lui Costa și McCrae
• 9. Modelul BIS ȘI BAS al lui Gray
• 10. Modelul lui Cloninger
• 11. Teoria învățării sociale a lui Rotter
• 12. Abordarea interacționistă
 Teoria lui Sigmund Freud
• Pentru el, comportamentul și personalitatea sunt legate de
existența impulsurilor pe care trebuie să le punem în practică,
de conflictul pe care îl presupune această nevoie și de limitarea
pe care realitatea o presupune pentru împlinirea lor.

• Freud a propus ca psihicul uman să fie structurat în trei sisteme,

un inconștient guvernat de căutarea reducerii stresului și
funcționează prin principiul plăcerii, unul conștient care este
guvernat de percepția lumii exterioare și de principiul realității; și
un preconștient în care conținutul inconștient poate deveni
conștient și invers .

• O noutate freudiană este structura personalității compatibilă cu

cea anterioară, în care psihicul este configurat de trei instanțe
psihice: Id, Ego-ul și Superego-ul.
• Id-ul ar fi rezultatul confruntării impulsurilor și impulsurilor cu realitatea.
Id-ul este guvernat de principiul plăcerii (de exemplu, atunci când copilul
trebuie schimbat, id-ul plânge, când unui copil îi este frig, cald, îl doare ceva sau
pur şi simplu vrea să i se acorde mai multă atenţie, id-ul anunţă aceste lucruri
până când nevoile copilului sunt satisfăcute, fără a ţine cont de faptul că părinţii
dorm, mănâncă sau se odihnesc. El nu ţine cont decât de propriile nevoi).
• În următorii trei ani, pe măsură ce copilul interacţionează din ce în ce mai mult
cu lumea înconjurătoare, începe să se dezvolte cea de-a doua latură a
personalităţii. Freud o numeşte Ego şi reprezintă acea parte a personalităţii
pe care o arătăm lumii. Ego-ul este guvernat de principiul realităţii sau de o
viziune pragmatică asupra lumii. Dorinţele id-ului sunt încă prezente, dar ego-ul
realizează consecinţele pe care le-ar avea îndeplinirea acestor dorinţe. Ego-ul se
dezvoltă odată cu experienţa şi înţelege că ceilalţi oameni au şi ei propriile
dorinţe şi nevoi şi că un comportament egoist şi impulsiv ne poate face chiar rău.
Este de datoria ego-ului să satisfacă cerinţele id-ului, ţinând totodată cont şi
de lumea înconjurătoare.
• În jurul vârstei de 5 ani, se dezvoltă cea de-a treia latură a personalităţii,
Superego-ul. Superego-ul este latura morală a individului şi se dezvoltă
odată cu prezentarea restricţiilor morale şi etice, odată cu experienţa și prin
interacţiunile sociale. Potrivit teoriei susţinute de Freud, un superego
puternic reuşeşte să inhibe instinctele biologice ale id-ului, pe când un
superego slab cedează în faţa acestora.

• La o persoană normală, ego-ul trebuie să fie cel mai puternic pentru a

putea satisface nevoile id-ului fără să supere superego-ul şi ţinând cont
de realitatea din exterior. Structura tripartită de mai sus trebuia să fie
dinamică şi să se schimbe odată cu vârsta şi cu acumularea experienţei.
 Teoria lui Carl Jung
• Carl Jung a propus ca personalitatea să fie configurată de persoană,adică o
parte a personalității noastre ne servește la adaptarea la mediu(ceea ce pot
observa alții în legătură cu persoana noastră) și o parte este dată de ,,de
umbra” noastră( partea în care sunt însumate părțile Sinelui,inclusiv cele
care nu sunt admisibile pentru noi înșine).

• Tipurile de personalitate :
• 1. Predominant introvertit: oamenii care se concentrează mult mai mult
pe gândurile lor decât pe ceea ce se întâmplă dincolo de ei.
• 2. Sentimental-introvertit : persoanele care nu sunt foarte vorbărețe, ci
simpatici, empatici și fără dificultăți speciale pentru a crea legături
emoționale,având un cerc mic de prieteni.
3. Sensibil-introvert: Personele introvertite-sensibile se referă la acele persoane care
se axează mai mult pe fenomene subiective.

4. Intuitiv-introvertit: Acele persoane pe care le interesează fanteziile despre viitor

și ce urmează să vină.

5. Predominant-extrovertit:  Oamenii care au tendința de a crea explicații despre

toate lucrurile din ceea ce se poate observa în jurul lor.

6. Sentimental-extrovertit: Persoane foarte empatice care se conectează cu ceilalți

ușor și care se bucură foarte mult de companie. 

7. Sensibil-extrovert: Cei care caută noi senzatii ,a experimenta în mediul inconjurator

și cu altii.

8. Intuitiv-extrovert: Persoane care se caracterizează prin tendința de a întreprinde tot

felul de proiecte și aventuri de durată medie sau lungă, astfel încât atunci când se
termină un proiect doresc să înceapă imediat altul. 
 Teoria lui Carl
Rogers
• Dintr-o perspectivă umanist-fenomenologică cu o abordare
clinică, Carl Rogers propune ca fiecare persoană să aibă câmpul
sau modul său fenomenologic de a vedea
lumea,iar comportamentul în funcție de percepția menționată.
• Personalitatea este derivată din conceptul de sine, care rezultă din
integrarea tendinței de actualizare sau tendința de a se perfecționa
cu nevoile de a simți dragostea din mediu și stima de sine
derivată din contrast între comportamentul lor și considerația sau
răspunsul pe care îl primesc de la mediu. (Rogers credea că oamenii sunt
conduși în primul rând de motivația de a se auto-actualiza sau de a-și atinge întregul
potențial. Cu toate acestea, oamenii sunt constrânși de mediul lor, așa că vor putea să se
auto-actualizeze numai dacă mediul lor îi susține).
 Teoria lui Gordon Allport
• Allport consideră că fiecare persoană este unică, în sensul că are o
integrare a diferitelor caracteristici diferit de restul oamenilor
(se bazează pe ideografic, pe ceea ce ne face unici), fiind deopotrivă
entități active care se concentrează pe îndeplinirea obiectivelor.
• La fiecare individ pot fi puse în evidență:
* 1-2 trăsături cardinale
* 10-15 trăsături principale
* o multitudine de trăsături secundare
Setul de trăsături ar fi integrat în Sine, care este derivat din percepția
de sine și conștiința de sine ( compusă din experiența identității,
percepției, corporalității, intereselor,stimei de sine, raționalității și
intenționalității).
 Teoria lui Raymond Cattell

• Personalitatea poate fi descrisă ca o funcție a unui set de

trăsături, care sunt înțelese ca tendința de a reacționa într-un
anumit mod la realitate.
• Aceste trăsături pot fi împărțite în temperamentale
(elementele care ne spun cum să acționăm), dinamice
(motivația pentru comportament) și aptitudinale (abilitățile
subiectului de a efectua comportamentul).
• Cei 16 factori de personalitate stabiliți de Cattell fac referire
la:
• afectivitate, inteligență, stabilitate ego, dominanță,
impulsivitate, îndrăzneală, sensibilitate, suspiciune,
convenționalism, imaginație, viclenie, rebeliune, încredere în
sine, reținere, autocontrol și tensiune.
 Teoria lui Julian Rotter

• Rotter consideră că modelul de personalitate pe care îl

folosim în mod obișnuit este un element derivat din
învățare și interacțiunea socială. 
• Potențialul de comportament este probabilitatea de a efectua un
anumit comportament într-o anumită situație. Acest potențial
depinde de elemente precum așteptările (atât capacitatea de a
influența rezultatele și rezultatul în sine, cât și posibila obținere
de beneficii după comportament) și considerația sau valoarea
acordată consecințelor desfășurării comportamentului în cauză,
precum și aprecierea situației (rezultatele obținute).
Explicarea mecanismelor comportamentale și a modului în care se
formează personalitatea,potrivit teoriei lui Rotter, se bazeaza pe
conceptele :

Potențial comportamental, expectanță, valoare de întărire, situație,

libertate de mișcare, nivel minimal al țintei, trebuință,

potentialul trebuinței, localizarea controlului și încredere personală.

 Teoria lui Abraham Maslow
• Maslow crede că la baza activităţii și comportamentului uman
se află tendinţa continuă spre autoactualizare.
• Omul trebuie să realizeze ceea ce e ,,depus” în el, ce el poate
realiza. Dacă în individ sunt depuse aptitudinile de actor, el va
tinde să devină actor. Dacă condiţiile vieţii împiedică
realizarea acestei tendinţe, începe conflictul, care constă în
faptul că omul nu are posibilitatea de „autoactualizare”, de a
deveni ceea ce poate fi. Această nesatisfacere dă naştere
nevrozelor.
 Teoria lui Erik Erikson
• Erikson considera că personalitatea continuă să se dezvolte
de-a lungul întregii vieți, evoluând prin cele opt serii
importante de dezvoltare stadială. Fiecare din aceste stadii,
de la copilarie la vârsta bătrâneții, conține în sine o
criză,care se cere rezolvată. La fiecare stadiu se afla un
conflict, centrat în jurul sensului de adaptare sau inadaptare, în
confruntarea cu problemele din fiecare perioadă.
Căderea,ratarea și nerezolvarea unui stadiu, pot conduce la
stres ,anxietate și pot întârzia trecerea către celalalt nivel.
 Teoria lui Alfred Adler
• Alfred Adler postulează o singură „unitate” sau forță
motivațională care stă în spatele tuturor comportamentelor
și experiențelor noastre: acea dorință de a ne dezvolta
potențialul la maximum pentru a ne atinge idealul din ce în ce
mai mult. De-a lungul timpului, teoria sa s-a transformat într-
una mai matură, acest instinct a fost redenumit, dorința de
perfecționism.
• „În ceea ce priveşte structura sa naturală – scrie Adler – omul
este o fiinţă inferioară. Dar această inferioritate constitutivă,
pe care şi-o conştientizează ca pe un sentiment de neîmplinire
şi insecuritate, acţionează permanent ca un stimulent în
direcţia descoperirii unei căi de adaptare la viaţă, unde să-şi
creeze situaţii în care să fie echilibrate dezavantajele poziţiei
omului în natură. Este vorba, în fond, tot de organul psihic, care
are capacitatea de a realiza adaptarea şi securitatea”.
• Complexul de inferioritate este astfel prezentat ca un fenomen
universal care a prezidat geneza omenirii.
• „Individul este determinat de structura stilului său de viaţă... de
sentimentele, emoţiile, gândurile şi acţiunile sale. Activitatea
creatoare a stilului de viaţă îşi începe opera. Pentru a se facilita
această activitate, sunt elaborate reguli, principii, trăsături de
caracter şi o concepţie asupra lumii. ’’
• Personalitatea umană este rezultatul colaborării tuturor fac
factorilor morfologici, fiziologici, psihici, cognitivi, afectivi,
motivaţionali şi volitivi care reuşesc să dea naştere unei structuri
integrate, întovărăşită de sentimentul de sine, care ne distinge de
toţi ceilalţi indivizi.
• Personalitatea trebuie să dea dovadă nu numai de unitate, de
stabilitate şi de consecvenţă, ci şi de plasticitate, de flexibilitate
şi de adaptabilitate pentru a putea supravieţui într-un mediu
foarte variabil.
 Bibliografie

• Adler Alfred, Cunoaşterea omului,Ed.IRI,București,1996

• Aniței Mihai,Tratat de psihologia
personalitatii,Ed.Trei,București,2017
• Cosmovici Anndrei, Psihologia generală, Ed. Polirom,Iaşi,
1996
• Dafinoiu Ion, Personalitatea. Metode calitative de
abordare,Ed. Polirom, Iaşi, 2002
• Gerald Matthews.Psihologia personalitatii. Trăsături, cauze,
consecințe, Ed. Polirom,Iaşi, 2005