CURS 1

MODURILE DE PRELUCRARE A LEMNULUI

Prelucrarea lemnului se realizează mecanic sau chimic, procese ce se realizează la
diferite umidităţi, temperature şi presiuni
Prelucrarea mecanică are drept scop obţinerea unui aspect
exterior nou a unor dimensiuni noi ale lemnului. Ea se bazează
pe două proprietăţi ale lemnului: plasticitatea şi
divizibilitatea.

Pe baza acestor proprietăţi, prelucrarea mecanică a lemnului

se poate face:
- fără distrugerea legăturii dintre fibre;
- cu distrugerea legăturii dintre fibre.

La prelucrarea mecanică a lemnului fără schimbarea legăturii

dintre fibre, se folosesc proprietăţile plastice ale acestuia şi
anume capacitatea lemnului de a-şi păstra forma realizată prin
acţiunea unei forţe exterioare şi după ce acţiunea forţei care a
produs această deformare încetează.
În cele ce urmează o să ne ocupăm de prelucrarea lemnului cu şi fără
formare de aşchii, mai precis, de prelucrarea prin tăiere.

Tăierea lemnului este procesul tehnologic de formare a noilor suprafeţe

prin detaşarea unui strat de lemn de anumite dimensiuni, pe toată
traiectoria de mişcare relativă a muchiei tăietoare (tăişului) a sculei,
determinată de o anumită mişcare de lucru a lemnului şi a sculei.

Tăierea cu formare de aşchii este tăierea la care, pe toată lungimea de

divizare, după o anumită direcţie faţă de fibrele lemnului, se detaşează
succesiv aşchii deformate volumetric. Din această categorie fac parte:

tăierea cu pânze
rindeluirea
frezarea
strunjirea
burghierea etc
Tăierea cu pânze se poate face cu:
pânze de gater (scule in formă de lame, montate într-un
cadru ce execută o mişcare rectilinie alternativă, de
obicei în plan vertical):
panglică (scula are forma unei benzi continui, cu
marginea dinţată, dinţii având funcţia unor cuţite înguste,
care acţionează succesiv asupra lemnului)
pânze circulare (scula este o pânză rotundă, iar lemnul
efectuează o mişcare de avans continuu spre pânza tăietoare)
Frezarea lemnului
Frezarea lemnului se realizează in special cu freze cilindrice, pe
periferia cărora se află un anumit număr de dinţi (scula execută o
mişcare de rotaţie continuă, iar lemnul o mişcare de avans continuu)
 Burghierea lemnului
 Burghierea lemnului se realizează cu ajutorul burghielor şi are ca scop
formarea unor găuri rotunde, în vederea realizării îmbinărilor cep-scobitură
rotundă; burghiul execută o mişcare de rotaţie continuă, iar avansul poate fi
efectuat fie de burghiu, fie de lemn.
Strunjirea lemnului
 Strunjirea lemnului se foloseşte pentru obţinerea corpurilor de revoluţie
(piesele au o mişcare de rotaţie, iar cuţitul efectuează o mişcare de avans
longitudinal sau transversal)
Dăltuirea

Dăltuirea este procedeul de prelucrare care se efectuează cu

ajutorul unei scule în formă de daltă ce execută o mişcare
rectilinie alternativă, iar piesa efectuează o mişcare de
translaţie prin faţa sculei aşchietoare.
 Tăierea plană
 Tăierea plană presupune tăierea lemnului în forma unei aşchii cu grosime
uniformă

Cuţitul 1 şi bara de presare 2 se deplasează rectiliniu alternativ iar piesa de lemn 3

se deplasează intermitent pe verticală cu o cotă egală cu grosimea aşchiei (furnirului)
Derularea
 Derularea se realizează prin mişcarea de rotaţie a buşteanului în jurul axei
sale şi prin deplasarea radială a cuţitului
 La un avans u constant al cuţitului şi la rotaţia continuă a buşteanului
rezultă o aşchie continuă denumită furnir, cu grosime a constantă
Şlefuirea
 Şlefuirea se execută cu granule abrazive care sunt fixate prin încleiere pe un
suport de hârtie sau de pânză

- fiecare granulă abrazivă are rolul unui cuţit tăietor, care detaşează aşchii din
piesa de lemn;
- prin urmare, scula execută o mişcare de tăiere, iar piesa de lemn o mişcare de
avans;
- se execută pentru eliminarea proeminenţelor suprafeţelor pieselor de lemn care
ramân de la operaţiile de aşchiere anterioare.
Tăierea lemnului cu formare de aşchii
 Tăierea lemnului cu formare de aşchii (aşchierea lemnului) este insoţită de
modificarea dimensiunilor semifabricatului, prin detaşarea din acesta a
unei părţi din volum cu ajutorul sculei tăietoare. Astfel, fiecare proces de
aşchiere se poate exprima prin expresia:

 in care:
 n – numărul sculelor tăietoare care participă la divizare;
 V1 – volumul pieselor de lemn obţinute;
 - volumul lemnului transformat ȋn aşchii sau a deformaţiilor
remanente ale lemnului

-volumul părţilor de lemn cu destinaţie nespecială (cu alte

destinaţii)
 m – numărul de piese cu destinaţie nespecială
 V – volumul iniţial al semifabricatului
 Ȋn cazul tăierii pe gater, buşteanul reprezentat convenţional ȋn formă de
cilindru de lungime L, se taie cu şase pânze, obţinându-se cinci scânduri
(1,2,3,4,5) şi două margini (6). Lăţimea fiecărei tăieturi este b, iar ȋnălţimea
acestora este variabilă de la h1 la h6 . Pentru acest caz, n=6, m=2.
 Volumul lemnului mărunţit de scule este:

Volumul pieselor din lemn cu destinaţie specială este:

unde q1,…,q5 reprezintă volumul fiecarei piese de lemn cu destinaţie

specială
Volumul pieselor din lemn cu alte destinaţii este:

unde q6 este volumul unei margini (ȋn cazul ȋn care cele două
margini au volume egale).
 Pentru cazul frezării cu o singură freză, n=1, m=0 şi

La derularea furnirului, n=1, m=1,

a – grosimea furnirului
b – lungimea butucului
L – lungimea totală a benzii de furnir obţinută la derulare

Din analiza relaţiei rezultă că metoda

cea mai bună pentru prelucrarea lemnului prin aşchiere este aceea la care:

adică volumul lemnului transformat ȋn aşchii sau al deformaţiilor remanente,

precum şi volumul lemnului care nu a putut fi transformat ȋn piese cu
destinaţie iniţială este egal cu zero.
Procesele de tăiere cu formare de aşchii care asigură cu aproximaţie
această cerinţă sunt cele la care piesele de obţinut reprezintă chiar aşchia
detaşată, de exemplu, la derularea furnirului şi la tăierea plană a lemnului.
Prin urmare, tendinţa este ca anumite operaţii de aşchiere cu pânze
să fie ȋnlocuite prin aşchiere de decupare.