Capitolul 5.

Metodologii și tehnici de analiză

a conexiunilor din trinomul ERE
 Pentru trinomul ecologie-reciclare-energie (ERE) conexiunile
energie - substanţă (materială) se fac prin intermediul surselor și
materialelor reciclate.
 Astfel, se poate spune că este vorba de un sistem destul de
complicat, a cărui studiere în industrie trebuie să țină seama,
printre altele, și de următoarele aspecte [3]:
– este necesară adoptarea unei metodologii specifice de abordare,
analiză şi rezolvare în sensul optimizării conexiunilor
menţionate;
– prezenţa în sistem a pierderilor (de regulă: deşeuri, materiale
secundare și noxe) determină modificări de natură entropică
astfel încât, pe lângă teoria generala a sistemelor, trebuie sa se
apeleze şi la elemente de termodinamica proceselor ireversibile
(datorită sistemelor ecologice);
Capitolul 5. Metodologii și tehnici de analiză
a conexiunilor din trinomul ERE
– deoarece sistemul ERE este plasat în contextul conceptelor de
dezvoltare durabilă şi calitate a vieţii, metodologiile de
optimizare trebuie să ţină seama de prescripţii privind eficienţa
economică, managementul mediului, astfel că vor fi luate în
calcul unele mijloace metodologice aparţinând domeniului
industrial;
– optimizarea conexiunilor ERE trebuie realizată și în ideea că
trebuie introdus și respectat standardul ISO 14000, care
reglementează sistemele de management de mediu pe baza
unor instrumente precum:
– impactul ecologic;
– studii de impact;
– bilanţ de mediu;
– audit de mediu (ISO 19011).
5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor
 Având în vedere că interdependențele ERE își au suportul în
fluxurile parcurse de materiale și produsele industriale ca
rezultat al transformărilor calitative si cantitative în condiţiile
primului principiu al termodinamicii, o importanţă deosebită
trebuie acordată bilanţurilor ecologice ale sistemelor. Pentru
realizarea acestora este nevoie de definirea unor termeni specifici
trinomului ERE [4]:
– Ecosistemul - este un sistem deschis alcătuit din biotop și
biocenoză:
– Biotopul - reprezintă totalitatea factorilor abiotici (lipsiți de
viață) dintr-un ecosistem (sol, apă, aer, temperaturi, substanțe
organice și anorganice etc.);
– Biocenoza - reprezintă totalitatea componentelor vii dintr-un
ecosistem: bacterii, ciuperci, protozoare, plante și animale.
5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

 Cea mai mare biocenoză poartă numele de Biosferă și reprezintă

totalitatea organismelor vii de pe planetă.
 Exemple de ecosisteme:
– ghiveciul de flori,
– o grădină, o livadă, o pădure,
– Munții Alpi,
– Oceanul Indian,
– Balta Brăilei,
– pielea umană etc.;

Cel mai mare ecosistem este planeta însăși!

5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

Ecosistemele sunt clasificate în:

Ecosisteme naturale - în care omul nu a intervenit; pot fi:
 Terestre - exp.: o pădure
 Acvatice - exp.: un râu
Ecosistemele naturale:
 există în toate zonele geografice de la ecuator la poli.
 pot forma complexe de ecosisteme (tundra, taigaua,
pădurea ecuatorială, deșertul, savana, mările și
oceanele).
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

Exemple de ecosisteme naturale din țara noastră:

Delta Dunării
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

Exemple de ecosisteme naturale din țara noastră:

Marea Neagră
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

Exemple de ecosisteme naturale: lac, pădure, peșteră, livadă

 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor
 Datorită diferitelor biotopuri și biocenoze, ecosistemele sunt variate. De exemplu, un
ecosistem cu o biocenoză săracă este peștera, iar un ecosistem cu o biocenoză mai
bogată (cuprind numeroase specii) este o pajiște de câmpie.
 Exemple de ecosisteme naturale [4]:
 Parcul Național Porțile de Fier și Rezervația biosferei Delta Dunării - unicate
ecologice, care trebuie protejate și conservate,
 Râul - ecosistem acvatic in care structura biocenozelor este determinată de structura
biotopurilor.
 Marea Neagră - este unică între mările lumii prin caracteristicile biotopului și ale
biocenozei.
 Lacul - ecosistem acvatic in care structura biocenozei este determinata de variația
factorilor abiotici.
 Pădurea - care rămasa în regim natural este un ecosistem complex si stabil. Ea prezintă
o stratificare caracteristică pe orizontală și pe verticală.
 Tufărișurile și pajiștile (pășuni și fânețe) - ecosisteme terestre care trebuie protejate,
pentru că reprezintă surse importante de producere a nutrețului pentru animalele
5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

 Ecosisteme antropizate: reprezintă un tip artificial de

ecosisteme, care au fost modificate de om (livezi, lac de
acumulare etc.); se extind încontinuu fiind în strânsă
legătură cu dezvoltarea societății omenești și pot fi de mai
multe tipuri [4]:
• ecosisteme de tip rural - în care predomină culturile
agricole, amenajările piscicole, cultura pământului
individual sau sub formă de ferme.
• ecosisteme de tip urban - în care modificările sunt
drastice atât la nivelul biocenozei cât și la nivelul
biotopului.
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

Exemple de ecosisteme antropizate: culturi agricole, livezile,

lacurile de acumulare
5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

 Analiza stabilității sistemelor antropizate se poate face

folosind anumite instrumente de analiză; acestea cuprind
[3]:
 un algoritm bazat pe principiile termodinamicii
proceselor ireversibile din sisteme termodinamice cu
proprietatea de auto-organizare;
 bilanţul specific (denumit şi bilanţ tehnologic de
mediu).
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

Întocmirea algoritmului presupune derularea următoarelor faze (secvenţe) [3]:

a) Identificarea componentelor sistemului - se realizează utilizând analiza
ecogeografică (care studiază efectele ambientale asupra distribuției materiilor vii) şi
instrumentele de traseu ale produsului, care vor da informaţii despre:
 tipurile și categoriile de populaţie care locuiesc și/sau își desfăşoară activitatea în
ecosistemul antropizat;
 tipurile de amenajări ale spaţiului în care este situat ecosistemul antropizat;
 tipurile de activităţi care se desfăşoară în ecosistemul antropizat;
 tipurile de produse și servicii care rezultă în urma acestor activităţi;
 componentele şi caracteristicile biotopului şi biocenozei asociate.
b) Delimitarea spațio-temporală a sistemului (descrierea frontierei) - se realizează
utilizând analiza ecogeografică.
c) Descrierea fluxurilor de substanţă și energie în sistem - se realizează utilizând
instrumentele de traseu al produsului, precum și alte instrumente specifice, cum ar fi
studiile de impact.
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

 Un bilanț specific de mediu conține elementele analizei tehnice prin care se

obțin informații asupra cauzelor şi consecințelor efectelor negative
cumulate, anterioare, prezentate şi anticipate, în scopul cuantificării
impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care
bilanțul de mediu identifică un impact semnificativ, acesta va fi completat
cu un studiu de evaluare a riscului [5].
 Metodologia de întocmire interpretare a acestor bilanțuri poate
constitui un sistem compus din tehnici şi metode aflate în
interdependență [5]:
• Metoda reprezintă un procedeu teoretic de realizare a unui
obiectiv metodologic explicit, în anumite ipoteze specifice, fiind compusă
dintr-o familie de tehnici.
• Tehnicile diferă între ele prin modul propriu de realizare, care este
adecvat situațiilor particulare a problemei de cercetat şi etapei de analiză.
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

 Pentru a rezolva cerințele complicate ale domeniului

industrial, trebuie să se abordeze două variante de bilanț:
 bilanț tehnologic (ingineresc) de mediu (ecologic);
 bilanț procedural de mediu (ecologic).
 Bilanțul tehnologic de mediu integrează componentele [6]:
 bilanțurilor energetice (cuprind analiza referitoare la
corelația energie-mediu),
 bilanțurilor de materiale (cuprind analiza referitoare la
corelația reciclare-mediu)
.
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

 Bilanțurile tehnologice de mediu înglobează în structura lor

elemente ale celor două tipuri de bilanțuri. Cu ajutorul lor
se analizează atât procesele de transformare a materiilor
prime și materialelor utilizate în proces, cât și de
transformare a energiei aferente, în scopul identificării și
monitorizării tipurilor și cantităților de emisii poluante (în
aer, apă, sol) și de produse secundare (reciclabile sau
deșeuri) [6].
Structura secvențială
a bilanțului
tehnologic de mediu
(bazată pe structura
fluxurilor
tehnologice)
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

 Modelul matematic al bilanțului tehnologic de mediu exprimă

principiile conservării energiei și masei aplicate sistemelor de proces
industriale. Operațiunea de analiză a corelațiilor ERE impune stabilirea
mărimilor de intrare și ieșire (componentele sau articolele de bilanț)
pentru fiecare dintre contururile luate in studiu. Astfel, în cadrul
oricărui bilanț al unui ecosistem antropizat trebuie să se țină cont de
[3]:
1.Intrările ecosistemului antropizat:
 resurse energetice şi de substanţă care satisfac direct nevoi umane de pe nivelul
fiziologic si biologic al oamenilor din acest ecosistem antropizat [A1];
 produse (inclusiv energie si informaţie) din alte ecosisteme antropizate care servesc
amenajărilor agricole si industriale [A2];
 produse (inclusiv informaţie) din alte ecosisteme antropizate care satisfac nevoi umane
de pe nivelul fiziologic si biologic al oamenilor din acest ecosistem [A3];
 deşeuri din alte ecosisteme antropizate care au efecte agresive în acest ecosistem
antropizat [A4].
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

2. Produsele intermediare (care rămân în interiorul

ecosistemului antropizat) - sunt:
 produse (inclusiv informaţie) care satisfac nevoile umane
din interiorul acestui ecosistem antropizat [Y1];
 produse (inclusiv energie şi informaţie) care servesc
amenajărilor agricole şi industriale din acest ecosistem
antropizat [Y2];
 deşeuri din amenajările umane, agricole şi industriale
din interiorul acestui
 ecosistemantropizat care au efecte agresive în interiorul
eco-sistemului [Y3].
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

3. Ieșirile ecosistemului antropizat:

 produse (inclusiv informaţie) care satisfac nevoile umane
din alte ecosisteme antropizate [B1];
 produse (inclusiv energie şi informaţie) care servesc
amenajărilor agricole şi industriale din alte ecosisteme
antropizate [B2];
 deşeuri din amenajările umane, agricole si industriale
din interiorul acestui ecosistem antropizat care au efecte
agresive în alte ecosisteme antropizate [B3].
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

Ecuaţia "master" a ecosistemului antropizat (5.1) și

ecuaţiile de bilanţ pentru componentele care au flux
în interiorul ecosistemului antropizat (5.2-5.5):

ciclurile limită (tendinţele de

evoluţie) ale ecosistemului
antropizat
 5.1. Analiza conexiunilor ERE
cu ajutorul bilanțurilor

– Ciclurile limită ale evoluţiei ecosistemului

antropizat:
 Reprezintă căi posibile ale procesului de dezvoltare
(local şi global).
 Evidenţierea lor declanşează un proces de selecţie a
căilor de dezvoltare locală care se face după un set
de criterii secundare de natură tehnologică,
economică şi socială, în contextul deciziilor politice
bazate pe conceptul de dezvoltare durabilă.
 5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Oamenii se tem de accidente, în special când implică riscuri

industriale şi tehnice care sunt în afara controlului şi
cuprinderii majorităţii subiecţilor.
 Percepţia riscului este subiectivă, diferită de la individ la
individ şi de la o situaţie la alta.
 In viziunea economică, environmentală şi de siguranţă este
important să se dezvolte instrumentele ştiinţifice necesare
asigurării unei baze raţionale, pentru a lua decizii.
 Analiza riscului „pavează drumul” către o asemenea
abordare raţională .
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Riscul poate fi văzut ca o combinaţie a probabilităţii de

petrecere a unui accident şi a pagubelor pe care le produce.
 Atât "riscul'' cât şi "riscul acceptabil" au fost cuantificate,
de exemplu în cazul unor tipuri de catastrofe industriale.
 Pagubele din sursele care emit continuu şi difuz sunt greu
de evaluat, dar se fac în prezent progrese rapide în acest
domeniu.
 Numim risc nesiguranţa asociată oricărui rezultat.
 Nesiguranţa se poate referi la probabilitatea de apariţie a
unui eveniment sau la influenţa, la efectul unui eveniment în
cazul în care acesta se produce [7].
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Riscul apare atunci când [7]:

 un eveniment se produce sigur, dar rezultatul
acestuia e nesigur;
 efectulunui eveniment este cunoscut, dar apariţia
evenimentului este nesigură;
 atât evenimentul cât şi efectul acestuia sunt incerte.
 Riscul în activitatea unei firme se referă la probabilitatea
de a nu se respecta obiectivele stabilite în termeni de
performanță (nerealizarea standardelor de calitate),
program (nerespectarea termenului de execuţie) și cost
(depăşirea bugetului) [7].
 5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

5.2.1 Definirea conceptului de risc

 Orice risc poate fi înţeles ca produsul dintre probabilitatea (P) de
producere a unui eveniment indezirabil sau chiar dezastruos şi paguba (D)
pe care o produce acest eveniment [3]:
Pentru un accident dat, riscul este dat de:
Pentru un grup de accidente discrete, riscul este dat de:
Un accident poate fi privit ca o funcţie continuă cu P şi D variind cu x;
funcţia de risc are forma unei integrale dată de:
unde:
•x este accidentul de un anumit tip; Dacă unul sau ambii
factori P şi D sunt aproape
•P(x) - probabilitatea ca accidentul (x) să se petreacă; zero, majoritatea
oamenilor vor fi înclinaţi
•D(x) - paguba pe care o va produce accidentul (x). să nu perceapă nici un risc
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 De exemplu, la un examen dat:

Observație:

 Probabilitatea ca orice să meargă bine depinde

de cât de bine ai studiat.
 Importanţa examenului determină paguba
provocată de pierderea examenului.
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Relaţia este doar o aproximare grosieră.

 Un motiv este că P şi D se influenţează reciproc:
 În
cazul unei probabilităţi mari P (de ex. un accident
de maşină), se iau măsuri pentru reducerea
pagubelor D;
 Invers,când paguba D este mare şi este percepută ca
atare, toate măsurile posibile vor fi luate pentru a
reduce probabilitatea (de ex. un accident la o
centrala nucleară).
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

a) Riscul acceptabil
În legislaţie conceptele de risc şi risc acceptabil sunt clar definite:
Riscul acceptabil corespunde unui nivel de risc apreciat ca și
compatibil cu sănătatea animalelor sau a oamenilor, ținând cont de
o serie sau un ansamblu de date epidemiologice, sociale și
economice. Riscul acceptabil nu înseamnă „riscul nul” sau „riscul
zero”, care implică absența riscului printr-o abordare specială Exp:
prohibiția totală este baza riscului zero
Riscul maxim acceptabil reprezintă nivelul de risc peste care
activitatea responsabilă pentru acest risc trebuie fie interzisă, fie
restrânsă.
 5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 În contrast cu noțiunea de risc, trebuie definită și noțiunea de „siguranță =

safety” ca fiind gradul în care un risc poate fi estimat ca fiind un risc
acceptabil sau măsura subiectivă în care un risc este acceptabil. În literatura
de specialitate acest termen se utilizează când se face referire la siguranța
alimentară (food safety).
 b) Riscul difuz – este, de regulă, studiat statistic, este dispus în spațiu și timp și
este proporțional cu numărul populației (exp.: riscul de accidentare a
persoanelor la traversarea arterelor de circulație de către autovehicule); în
această categorie intră și riscurile industriale.
 Unele riscuri industriale nu implică accidente, dar rezultă dintr-o continuă
expunere la poluarea aerului, apei sau solului sau din prezenţa agenţilor toxici,
cancerigeni ori mutageni în hrană, apa potabilă sau aer. Sursele de emisie sunt
inventariate şi nivelurile de concentraţie ambientală sunt monitorizate periodic.
În cazul unor circumstanţe adverse (contaminări accidentale) pot fi luate măsuri
specifice pentru minimizarea nivelului de expunere a populaţiei prin mijloace
legale, administrative şi tehnice comparabile cu cele folosite în caz de dezastru
sau catastrofă.
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

5.2.2 Metodologii de analiză a riscului

Analiza de risc este un termen atotcuprinzător utilizat pentru a
descrie trei domenii ale acestei discipline:
 estimarea riscului:
identificarea hazardului (aspectul calitativ)
evaluarea riscului (aspectul cantitativ)
 managementul riscului
 comunicarea riscului.
Analiza de risc este definită ca o „abordare științifică efectuată cu
scopul de a identifica pericolele cunoscute sau potențiale, de a evalua
riscurile, de a le gestiona și de a le comunica celor interesați”.
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

Cele patru componente ale analizei de risc

presupun parcurgerea următoarelor etape:

identificarea pericolului

evaluarea riscului generat

gestionarea riscului

comunicarea riscului utilizatorilor (iau decizii)

5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

a) Scopurile analizei riscului

Cele trei scopuri ale analizei riscului sunt:
 identificarea riscului în scopul dezvoltării şi
desăvârşirii conceptului de siguranţă;
 evaluarea riscului în conformitate cu respectiva
probabilitate de producere, în scopul optimizării
sistemelor de siguranţă;
 evaluarea consecinţelor riscului, în scopul minimizării
potenţialului de risc şi adoptării măsurilor optime de
prevenire şi remediere.
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

b) Analiza calitativă
–Metodele calitative de analiză au fost dezvoltate în vederea
descoperirii şi identificării riscurilor.
–În timpul proiectării, construcţiei şi exploatării proiectelor tehnice,
se pot da diferite priorităţi în dirijarea acestor strategii. Aceasta
implică evaluarea siguranţei şi a efectelor asupra mediului
înconjurător.
–Cu cât factorii de risc sunt mai repede detectaţi, identificaţi şi
evaluaţi, cu atât mai uşor un proiect poate fi adaptat la cerinţele de
siguranţă.
–Pe de altă parte, multe dintre informaţiile mai detaliate necesare
devin disponibile gradual pe măsură ce proiectul se conturează.
 5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

c) Analiza cantitativă a unui risc - trebuie să răspundă la două

întrebări şi anume:
1. Care este probabilitatea (P) de producere a unui anumit accident?
2. Care sunt pierderile (D) pe care acest accident le poate determina?
Răspunsuri:
1.se poate răspunde utilizând, de exemplu, o combinaţie a probabilităţilor
implicate în paşii elementari ai arborelui de evenimente (o reprezentare
vizuală a tuturor evenimentelor care pot apărea într-un sistem; analiza se
desfășoară de la cauză la efect/efecte; se identifică evenimentul de inițiere și se
observă modul în care sistemul răspunde la diminuarea sau anularea efectelor
produse ca urmare a materializării cauzei).
2.se poate răspunde utilizând metodele de efect şi pagube (metodele matematice
pentru a evalua fenomenele fizice).
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Există mai multe feluri de accidente şi pagube, dar analiza

curentă consideră numai trei tipuri principale de consecinţe:
 emisia de compuşi toxici:
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 explozia:
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 incendiul:
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Cazul norilor de gaz toxic, antrenaţi de vânt și extinzându-se

încet datorită difuziei, este cel mai bine studiat. Depinzând de
toxicitatea compusului, de gradul şi durata expunerii, de ritmul
şi volumul inhalat, probabilitatea de supravieţuire a unei
victime poate fi evaluată.
 Limitele analizei cantitative ar fi:
 dificultatea de previziune a tuturor accidentelor plauzibile şi
cuantificarea probabilităţii şi impactului;
 translatarea rezultatelor unor calcule incerte în recomandări
socio-politice, concluzii sau decizii. Chiar când studii
"obiective" confirmă necesitatea construirii unei centrale
nucleare sau a unui incinerator de deşeuri, rezultatul va fi
schimbat de zona învecinată afectată.
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Riscurile naturale, ca erupţiile vulcanice, cutremurele,

uraganele, viiturile, avalanşele şi meteoriţii, sunt mult mai în
afara controlului uman. Aceste riscuri sunt implicit acceptate de
populaţie şi pot fi utilizate pentru a fixa nivelul de risc
acceptabil.
 În fapt, în timp ce toată lumea este de acord cu necesitatea
întreprinderilor industriale, aproape nimeni nu doreşte
localizarea lor în apropierea locuinţei; acesta este așa-numitul
sindrom NIMBY (Not In My Back Yard).
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 În managementul riscului se pun cel puţin două probleme

referitoare la luarea deciziilor.
1. Cum poate factorul de decizie să facă bilanţul riscurilor şi să
includă costurile posibile în analiza cost-beneficiu?
2. Cum pot fi dezvoltate standarde care să poată fi aplicate pe
bază de rutina şi să permită clasificarea, evaluarea şi
compararea situaţiilor periculoase?
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Eliminarea riscurilor are scopul de a îndepărta riscurile.

Echipa managerială / întreprinzătorul poate [7]:
 să nu iniţieze o anumită tranzacţie sau afacere;
 să stabilească un preţ foarte mare, care să acopere
riscurile;
 să condiţioneze oferta, etc.
Observații:
 Cele mai multe dintre opţiunile care elimină riscul tind să scoată
organizaţia din afaceri.
 O organizaţie cu aversiune prea mare faţă de risc nu va supravieţui
mult timp şi ar trebui să-şi investească capitalul în altă parte.
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de

instrumente cum sunt [7]:
 programarea - dacă riscurile sunt legate de termenul de
execuţie programarea ştiinţifică a activităţilor cu ajutorul
graficelor reţea poate diminua riscurile în limite rezonabile.
 instruirea - multe riscuri sunt legate de securitatea muncii.
Aceasta influenţează productivitatea şi calitatea lucrărilor. Prin
programe de instruire şi conştientizare în domeniul securităţii
muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor şi
efectul acestora.
 reproiectarea - riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o
reproiectare judicioasă a echipelor de muncă, fluxurilor de
materiale, folosirii echipamentelor şi a forţei de muncă.
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Repartizarea riscurilor este un instrument performant de

management al riscului; se referă la părţile care vor accepta o
parte sau întreaga responsabilitate pentru consecinţele riscului.
 Repartizarea riscului trebuie să se facă ţinându-se seama de
comportamentul faţă de risc al diferitelor organizaţii implicate.
În acest sens, regula generală de alocare a riscului este să se
aloce riscul părţii care poate să îl suporte şi să îl controleze cel
mai bine [7].
 Strategia de contractare constituie un mecanism esenţial în
repartizarea riscului. Riscurile pe care şi le asumă firma sunt în
mod obişnuit formalizate prin contracte cu beneficiarii.
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Riscurile legate de resursele umane sunt acoperite, cel puţin

parţial, prin încheierea contractelor colective şi individuale de
muncă.
 În majoritatea cazurilor, riscurile legate de materiale şi
echipamente pot fi transferate furnizorilor acestora, prin
garanţiile pe care aceştia le oferă.
 Unele riscuri pot fi îndepărtate prin încheierea unor contracte
de asigurare. Compania de asigurări îşi asumă o parte din
riscuri în schimbul unui preţ (prima de asigurare). Dacă riscul
se produce în condiţiile specificate prin contractul de asigurare,
asiguratorul va rambursa partea asigurată sau toate pierderile
suferite datorită riscului. Dacă riscul nu apare, asiguratorul
păstrează prima de asigurare.
5.2. Analiza riscului – instrument de
caracterizare a sistemelor ERE

 Un proces formalizat de management al riscului va da

rezultate pozitive numai dacă ia în considerare toate aspectele
acestuia.
 Performanţa în procesul de management al riscului este dată de
calitatea managerilor şi a personalului implicat, şi anume de cea
mai slabă verigă din cadrul său.
 Managerii firmei trebuie să se asigure că echipa care realizează
managementul riscului este competentă şi a găsit o cale de
mijloc între tehnicizarea excesivă a procesului şi acţiunea pe
bază de intuiţie.