Management

economico-financiar

Suport de curs

Conf.dr.ing. Socalici Ana

 Analiza poziţiei financiare
1. Analiza financiară
 Analiza financiară a întreprinderii este un
fel de “Cenuşăreasă” a ştiinţelor economice
 Scopul său este de a oferi celorlalte ştiinţe
economice, în special celor ce tratează
probleme de fundamentarea deciziilor legate
de firma analizată, o caracterizare cât mai
pertinentă a situaţiei cu care aceasta se
confruntă
 Analiza financiară este necesara oricui este
preocupat de problemele firmei
 Un aspect fundamental, care modifică de multe ori concluziile
analizei financiare, îl constituie nu numai capacitatea
profesională, ci şi volumul de date disponibile la care analistul
financiar are acces, precum şi timpul avut la dispoziţie pentru
finalizarea studiului

 Volumul de informaţii poate constitui o adevărată problemă

pentru analist chiar şi în cazul când acesta deţine prea multe
date referitoare la firmă. O analiză prea aprofundată poate
genera nu câştiguri, ci chiar pierderi substanţiale pentru firmă
din două motive – oferirea factorului de decizie a unor elemente
contradictorii respectiv furnizarea unui ansamblu de date, chiar
perfect fundamentate, mult mai târziu decât este nevoie
2. Elemente de bază privind analiza pe bază de
bilanţ

 Analiza pe baza bilanţului încearcă să identifice

starea de echilibru (de dezechilibru) existentă la
nivelul intreprinderii.
 În cea mai simplă variantă, ea se realizează pe baza
bilanţului contabil şi a informaţiilor oferite de acesta.
 Conform OMFP nr.4/29 ianuarie 2001(pentru
aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu
directiva IV a Comunităţii Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale de contabilitate) formatul
cerut pentru bilanţ este prezentat în continuare:
Structură bilanţ – OMFP nr.94/29ian 2001

A) Active imobilizate
I) Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni,brevete,licenţe, mărci,drepturi şi valori similare şi alte imobilizări
necorporale
4. Fondul comercial
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie
II) Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie
III) Imobilizări financiare
1. Titluri de participare deţinute de societăţile din cadrul grupului
2. Creanţe asupra societăţilor din cadrul grupului, altele decât cele comerciale
3. Titluri sub formă de interese de participare
4. Creanţe din interese de participare
5. Titluri deţinute ca imobilizări
6. Alte creanţe
7.Acţiuni proprii
Structură bilanţ – OMFP nr.94/29ian 2001

B) Active circulante
I) Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţie în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II) Creanţe
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la societăţile din cadrul grupului
3. Sume de încasat de la societăţile la care se deţin interese de participare
4. Alte creanţe
5. Creanţe privind capitalul social subscris şi nevărsat
III) Investiţii financiare pe termen scurt
1. Titluri de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului
2. Acţiuni proprii
3. Alte investiţii financiare pe termen scurt
IV) Casa şi conturi în bănci
Structură bilanţ – OMFP nr.94/29ian 2001

C) Cheltuieli în avans
D) Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an
1. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3.Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale
5. Efecte comerciale de plătit
6. Sume datorate societăţilor din cadrul grupului
7. Sume datorate privind interesele de participare
8.Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datorii pentru asigurările
sociale
E) Active circulante nete, respectiv datorii curente nete
F) Total Active minus datorii curente
Structură bilanţ – OMFP nr.94/29ian 2001

G) Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

1. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate societăţilor din cadrul grupului
7. Sume datorate privind interesele de participare
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datorii pentru asigurările
sociale
H) Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
1. Provizioane pentru pensii şi alte obligaţii similare
2. Alte provizioane
I) Venituri în avans
Structură bilanţ – OMFP nr.94/29ian 2001

J) Capital şi rezerve
I) Capital subscris
II) Prime de capital
III) Rezerve de reevaluare
IV) Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve pentru acţiuni proprii
3. Rezerve statutare sau contractuale
4. Alte rezerve
V) Rezultatul reportat
VI) Rezultatul exerciţiului financiar
 Pentru necesităţile de analiză financiară,în
general se consideră posibilitatea utilizării a
trei tipuri de bilanţuri, respectiv financiar,
funcţional şi economic.

 Acestea constituie în fapt prelucrări ale

bilanţului prezentat conform legii,pentru a
facilita obţinerea anumitor informaţii în
concordanţă cu obiectivul specific al analizei.
 Bilanţul financiar constituie acel tip de bilanţ în care
posturile sunt ordonate în funcţie de lichiditate
(pentru posturile de activ) respectiv exigibilitate
(pentru posturile de pasiv)
 Bilanţul funcţional constituie acel tip de bilanţ
fundamentat pe ordonarea posturilor în funcţie de
natura lor,punând accentul pe ciclurile de exploatare,
de investiţii şi de finanţare.
 Bilanţul economic constituie acel tip de bilanţ ce
realizează o separare strictă între elementele
financiare şi elementele relevante pentru procesul
productiv sau comercial desfăşurat de firmă
 În efectuarea unei analize performante nu trebuie să
ne limităm la nivelul indicatorilor prezentaţi în bilanţul
contabil, conform cerinţelor legale, la finele
exerciţiului.

 La această concluzie ne pot conduce cel puţin două

elemente:
- unele firme pot prezenta o activitate sezonieră;
- unele firme pot utiliza tehnici de “cosmetizare”a
situaţiei prezentate în bilanţ.

 Pentru a rezolva parţial aceste probleme,o soluţie ar

putea fi oferită de utilizarea unor indicatori medii,
calculaţi la nivelul întregului an.
În analiză trebuie respectate o serie de principii

 In cazul în care cunoaştem atât valoarea de piaţă a

unui activ, cât şi cea contabilă, este preferabilă
utilizarea celei dintâi
 In cazul în care există posibilitatea de a efectua
analize la nivelul unei medii calculate pe o perioadă
satisfăcătoare, este bine să se opteze pentru
indicatorii astfel calculaţi
 In cazul în care indicatorii financiari din bilanţ sunt
puternic afectaţi de inflaţie, este absolut necesară
efectuarea unor corecţii pe baza unei auditări a
conturilor,astfel încât să se elimine impactul acestui
fenomen
 Toate tipurile de analiză se pot realiza atât în
valori absolute (termeni monetari) cât şi
procentual(în procente din activul/pasivul
bilanţier).
 Analiza în termeni monetari se poate realiza
în termeni nominali (aşa cum apar sumele în
documentele contabile) sau reali (pe baza
unor calcule de actualizare care să elimine
efectul inflaţiei înregistrate pe parcursul
anului)
3. Analiza structurii activului şi
pasivului bilanţier
 O firmă constituie un unicat. Încercarea de a stabili nişte
reguli generale de interpretare a indicatorilor poate fi
periculoasă
 Exemple
- o firmă nou creată are o structură a bilanţului diferită
fundamental de cea caracteristică uneia ajunsă la
maturitate
- firmele mici fiind mult mai sensibile la factorii de mediu
economic externi sunt de multe ori obligate să se
acopere împotriva riscurilor prin crearea unor fonduri de
rezervă sub forma conturilor la vedere la bancă
- o firmă poate prezenta un grad ridicat de imobilizare a
activelor sale în comparaţie cu o altă societate numai
datorită prezenţei în bilanţ a unor clădiri şi terenuri,
pentru care aceasta deţine drepturi de proprietate. Nu
constituie element negativ ci dimpotrivă.
Corelaţii urmărite în analiză:

 Existenţa unui raport optim între nivelul imobilizărilor

şi cel al activelor circulante
 Un nivel prea ridicat al stocurilor poate indica: o
politică de aprovizionare exagerată cu materii prime şi
materiale / ineficienţă în activitatea de producţie / un
nivel de calitate necorespunzător
 O pondere exagerată a creanţelor poate semnala
deficienţe în încasarea acestora
 Ponderea activelor de trezorerie trebuie să se situeze
la niveluri reduse (3-5%)
 Trebuie să se asigure ponderi ale capitalurilor proprii
şi a capitalurilor împrumutate aproximativ egale
4. Analiza bilanţului financiar
 Analiza bilanţului financiar îşi propune identificarea
stării de echilibru la nivelul firmei.
 Practic, se încercă evidenţierea raportului dintre
activele şi pasivele pe termen lung şi scurt
 Activele pe termen lung ar trebui finanţate din pasive
pe termen lung.
 Activele pe termen scurt ar trebui finanţate din pasive
pe termen scurt
 Nerespectarea acestei relaţii va determina un stres
pentru managementul financiar
Lichiditatea
 Reprezintă capacitatea elementelor de
activ de a fi transformate în bani

 Cu cât activ este mai lichid, cu atât este mai

uşor transformabil în cash

 Cele mai lichide elemente din activul bilanţier

sunt chiar disponibilităţile băneşti

 Cel mai puţin lichide sunt imobilizările

Exigibilitatea
 Reprezintă capacitatea elementelor din
pasivul bilanţier de a fi transformate în
lichidităţi, respectiv de a fi rambursate
furnizorilor de capitaluri.
 Cele mai exigibile pasive sunt creditele de
trezorerie
 Cel mai puţin exigibile sunt capitalurile proprii
 În analiza financiară patrimonială se încercă
structurarea posturilor de activ şi pasiv în
ordinea inversă în funcţie de gradul de
lichiditate şi respectiv exigibilitate
Fondul de rulment permanent
 Fondul de rulment permanent = Capital propriu total +
Împrumuturi şi datorii financiare între 1 şi 5 ani şi peste – Total
active imobilizate

 Existenţa unui Fond de rulment permanent pozitiv certifică o

stare de echilibru financiar pe termen lung

 Existenţa unor capitaluri cu exigibilitate mai mare de un an

asigură acoperirea necesarului de finanţat al imobilizărilor.

 Un fond de rulment pozitiv trebuie înţeles ca un fond de

rezervă din care se pot finanţa deficitele ce pot apărea între
alocările şi resursele de finanţat pe termen scurt
 Fondul de rulment permanent

Activ Pasiv

Imobilizări Capitaluri proprii

Datorii pe termen
lung FOND DE
RULMENT
PERMANENT
Active circulante

Datorii pe termen
scurt
 Un fond de rulment negativ va evidenţia
imposibilitatea firmei de a asigura un
excedent de resurse financiare pe termen
lung din care să poată fi acoperite
necesităţile de finanţare pe termen scurt
 Firmele caracterizate prin cicluri lungi de
producţie ar trebui să înregistreze un fond de
rulment pozitiv relativ semnificativ, iar cele cu
cicluri relativ scurte pot accepta valori reduse
ale indicatorului.
Fond de rulment propriu
 Utilizat pentru caracterizarea stării de echilibru pe
termen lung

 Fond de rulment propriu = Capital propriu total – Total active

imobilizate

 Existenţa unui fond de rulment propriu pozitiv certifică faptul că

firma se află într-o stare de echilibru financiar pe termen lung
realizat pe baza capitalurilor proprii.
 Existenţa unui fond de rulment propriu negativ nu trebuie
interpretată ca o situaţie nefavorabilă, cel puţin pe termen scurt,
ci doar un potenţial semnal de alarmă pentru viitor
Gradul de acoperire a activelor
circulante cu capital propriu

 Se poate calcula indicatorul Gradul de

acoperire a activelor circulante cu capital
propriu ca raport între fondul de rulment
propriu şi fondul de rulment total

 Fondul de rulment total = activele circulante

Necesarul de fond de rulment
 Necesarul de fond de rulment = Stocuri + Creanţe
+ Active de regularizare – Datorii curente – Pasive de
regularizare

 Indicatorul ne arată dacă firma reuşeşte să acopere

din fondul de rulment permanent deficitul de resurse
rezultat din diferenţa existentă între volumul mai
mare de active pe termen scurt (cu excepţia celor de
trezorerie) şi pasivele pe termen scurt (cu excepţia
celor de trezorerie).
Trezoreria netă

 Trezoreria netă = Active de trezorerie –

Pasive de trezorerie

 Existenţa unei trezorerii nete pozitive certifică

o stare de echilibru financiar la nivelul întregii
întreprinderi
Rata de finanţare a stocurilor
 Esteraportul dintre Fondul de rulment
permanent şi nivelul total al Stocurilor

 RFS = FRPermanent / Stocuri

 Un nivel ridicat al acestui indicator

caracterizează firmele cu o politică prudentă
de finanţare
Lichiditatea curentă
 Lc = Active circulante / Datorii curente

 Un nivel supraunitar al raportului ar semnala

posibilitatea ca firma să-şi poată rambursa
datoriile pe termen scurt pe baza valorificării
activelor pe termen scurt.
 De regulă raportul trebuie să fie cuprins între
2-2,5
Lichiditatea imediată
 Indicator utilizat pentru a identifica rapid starea
de lichiditate la nivelul firmei
 Li = (Active circulante – Stocuri) / Datorii curente

 Li = (Creanţe + Active de trezorerie) / Datorii

curente

 Stocurile,deşi constituie active circulante, sunt

caracterizate printr-o lichiditate mai redusă şi oarecum
incertă, motiv pentru care firma trebuie să se asigure
că poate face faţă plăţilor scadente pe termen scurt
(datorii curente) numai pe seama activelor uşor
transformabile în lichidităţi.
 Valoare recomandată 0,8-1
Lichiditatea la vedere
 Lv = Active de trezorerie / Datorii curente

 Dat fiind faptul că Datoriile curente, deşi

plătibile pe termen scurt, nu au în totalitate o
scadenţă imediată, se poate utiliza drept
reper nivelul 0,2.
 Situarea indicatorului la un nivel inferior
indică un risc ridicat în ceea ce priveşte
posibilitatea acoperirii datoriilor imediate
Rata solvabilităţii generale

 Rs = Active totale / Datorii curente

 Cuantifică riscul de incapacitate de plată a

datoriilor

 În cazul unei firme cu activitate

corespunzătoare nivelul indicatorului trebuie
să fie supraunitar
Rata autonomiei financiare

 Raf = Capital propriu / Capital permanent

 Indicatorul cuantifică ponderea resurselor

proprii în cadrul resurselor financiare
stabile,atrase pe termen lung de către firmă.

 Recomandabil ca valoarea indicatorului să fie

cât mai apropiată de 1.
5.Analiza funcţională a bilanţului
 Bilanţul funcţional pune accentul pe prezentarea
diferenţială a elementelor bilanţiere implicate în
cadrul ciclurilor de exploatare,de investiţii şi de
finanţare ale firmei.
 Ciclul de investiţii are în vedere imobilizările
 Ciclul de finanţare are în vedere resursele stabile şi
cele atrase ca urmare a activităţii de exploatare
 În cadrul analizei ciclului de exploatare se au în
vedere operaţiile legate de aprovizionare, producţie şi
vânzări respectiv activele pe termen scurt utilizate
pentru desfăşurarea acestora în condiţii normale.
 Bilanţul funcţional
Activ Pasiv

Active stabile (imobilizări) Resurse stabile (fonduri

la valoarea brută (inclusiv proprii, datorii pe termen
amortizarea cumulată) lung,precum şi amortizarea
cumulată aferentă
imobilizărilor din activ)
Active de exploatare Resurse de exploatare

Active în afara exploatării Resurse în afara

exploatării
Active de trezorerie Pasive de trezorerie
Obs.
 Activele imobilizate sunt considerate activele din bilanţ la care
se adaugă amortizarea cumulată, aferentă întregii durate de
viaţă folosite a activelor respective
 Corespunzător creşterii de valoare a posturilor de active
imobilizate se va majora şi suma resurselor stabile
 Calitatea de activ (pasiv) stabil are prioritate în raport cu cea de
activ (pasiv) de exploatare
 În categoria activelor de exploatare se pot include: stocurile de
materii prime, produse în curs de fabricaţie, produse finite sau
mărfuri, avansurile pentru cumpărările de stocuri, creanţele
comerciale şi alte creanţe de exploatare
 Resurse de exploatare: împrumuturile contractate pentru
necesităţile de exploatare, avansurile încasate în contul
comenzilor, datoriile comerciale, decontările cu salariaţii
(inclusiv impozite aferente plăţilor salariilor,contribuţii pentru
asigurările sociale,etc)
 Activele în afara exploatării cuprind: creanţele legate
de cesiunea imobilizărilor, sumele de încasat de la
societăţile din cadrul grupului, sumele de încasat de
la societăţile la care se deţin interese de participare,
creanţele privind capitalul social subscris şi nevărsat
 Resursele în afara exploatării:impozitele de plată,
dividendele de plată, sumele datorate societăţilor din
cadrul grupului, sumele datorate privind interesele de
participare
 Prezenţa activelor respectiv a pasivelor de trezorerie
nu este indispensabilă. Indicatorul trezorerie netă nu
este fundamental pentru acest tip de analiză
Necesarul de fond de rulment de exploatare

 NFRE = Stocuri legate de exploatare + Creanţe de

exploatare – Datorii de exploatare

 Definirea acestui indicator ridică problema delimitării

activităţii de exploatare de cea în afara exploatării.

 Este fundamentală definirea clară a activităţii de bază

a firmei. Ceea ce constituie activitate de bază, de
exploatare, conform obiectului principal de
activitate,pentru o anumită firmă poate constitui o
activitate conexă pentru alta.
Nivelul necesarului de fond de rulment

 Firmele din industrie înregistrează în general un necesar de

fond de rulment de exploatare pozitiv, în timp ce cele din
comerţul en detail, unul negativ (acesta constituie o sursă de
finanţare pe termen scurt, degajată însă într-un mod permanent,
din care se pot finanţa imobilizările);
 Un necesar de fond de rulment de mari dimensiuni se
înregistrează în sectoarele de activitate cu cicluri lungi de
fabricaţie
 Un necesar de fond de rulment de mici dimensiuni se
înregistrează în sectoarele de activitate cu cicluri scurte de
fabricaţie
 Firmele din comerţul en gros înregistrează un nivel ridicat al
necesarului de fond de rulment faţă de cele en detail
 Firmele mici prezintă de obicei niveluri ale necesarului de fond
de rulment mai importante decât cele mari
Fond de rulment net global
 FRNG = Capital permanent – Active imobilizate

 Cât timp fondul de rulment net global este superior

necesarului de fond de rulment de exploatare, se
poate considera că firma se află într-o stare normală
de echilibru financiar
Necesar de fond de rulment în afara exploatării

 NFRAE = Stocuri în afara exploatării + Creanţe în afara

exploatării – Datorii în afara exploatării pe termen scurt

 NFRAE se poate constitui, după caz, într-un consumator de

resurse de finanţare (dacă înregistrează o valoare pozitivă) sau,
dimpotrivă într-un mijloc de finanţare a activităţii de exploatare.

 Existenţa unui NFRAE pozitiv trebuie să ridice semne de

întrebare managerului financiar, în condiţiile în care trebuie
identificate resurse de finanţare suplimentare pentru a se
finanţa o serie de activităţi fără legătură directă cu specificul
firmei
Trezoreria netă
 Trezoreria netă = Fond de rulment net global –
Necesar de fond de rulment

 Pentru evidenţierea stării de echilibru general la

nivelul firmei se poate calcula trezoreria netă
Capitalul de lucru net

 Capitalul de lucru net = Active circulante – Datorii

curente

 În această viziune, fondul de rulment este egal cu

capitalul de lucru net

 Starea de echilibru între cei doi indicatori se

realizează ca efect al diferitelor strategii şi tehnici de
finanţare
6. Bilanţul economic
 Bilanţul economic nu diferă în mod semnificativ de bilanţul funcţional .
 Prezentarea economică a bilanţului exclude din pasiv datoriile de
exploatare şi nu ia în considerare elementele cu caracter financiar
 Se consideră că datoriile de exploatare constituie resurse care, deşi
sunt caracterizate printr-o exigibilitate redusă, prezintă un grad de
stabilitate (ca sumă) în finanţarea activităţii de exploatare (economice)
a firmei.
 Elementele legate de activitatea financiară a firmei nu se iau în
considerare, întrucât accentul se pune numai pe activitatea de bază a
firmei
 Bilanţul economic îşi găseşte aplicabilitatea în special în calculul şi
interpretarea indicatorilor de rentabilitate a firmei.
 Activul economic poate fi definit ca fiind acea parte a activului utilizat în
activitatea economică a firmei
 Pasivul economic constituie capitalurile investite (proprii şi
împrumutate), remunerate prin intermediul dividendelor, respectiv
dobânzilor plătite
Structura bilanţului economic
Activ economic Pasiv economic

Activ imobilizat net Capitaluri proprii

Active circulante nete Datorii purtătoare de

dobânzi
7. Analiza situaţiei modificărilor
capitalului propriu
Conform OMFP nr. 94/29 ian 2001 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva IV a Comunităţilor Economice Europene şi
cu standardele internaţionale de contabilitate,
capitolul 1, secţiunea a III a (3.2), situaţiile anuale ale
firmei trebuie să cuprindă:
 Bilanţul
 Contul de profit şi pierdere
 Situaţia modificărilor capitalului propriu
 Situaţia fluxurilor de trezorerie
 Politici contabile şi note explicative
 În conformitate cu standardele internaţionale de
contabilitate, variaţia capitalurilor proprii ale firmei se
poate pune pe seama a patru factori fundamentali:
 Relaţiile intreprinderii cu proprietarii (prin fluxuri
dinspre aceştia către firmă, materializate în aporturi
în bani sau în natură, sau în sens invers, prin
distribuiri de dividende sau reduceri de capital social)
 Activitatea de gestiune a intreprinderii, materializată
în obţinerea unui anumit nivel al profitului net
 Activităţile de reevaluare a activelor şi de conversie a
rezultatelor filialelor din străinătate
 Politicile contabile utilizate