Management economico-

financiar

Suport de curs

Conf.dr.ing. Socalici Ana

 Analiza financiară
 Scopurile şi sursele de date ale analizei
financiare

 Analiza financiară pe baza de fluxuri

 Analiza financiara pe baza indicilor

financiari
1. Scopurile şi sursele de date ale analizei financiare

 Analiza financiară este activitatea de diagnosticare

a stării de performanţă a firmei pentru a desprinde
tendinţele privind fluxurile de numerar viitoare ale
firmei (ca mărime, periodicitate şi risc implicat).

 Analiza financiară constă în selectarea, evaluarea

şi interprezarea datelor financiare împreună cu alte
informaţii pertinente în scopul sprijinirii luării deciziilor
financiare (de investire, finanţare şi gestionare) de
către cei responsabili de acest lucru.
1. Scopurile şi sursele de date ale analizei
financiare
 Analiza financiară reprezintă procesul de folosire a
instrumentelor analitice şi a tehnicilor standard pentru analiza
documentelor financiare ale firmei (bilanţ contabil, cont de profit
şi pierderi) în vederea fundamentării corecte a măsurilor ce se
intreprind de conducerea firmei.

 Analiza financiară indică dacă o firmă are:

- Suficient numerar pentru a face faţă obligaţiilor
- O perioadă rezonabilă de încasare a clienţilor
- O politică eficientă de gestionare a stocurilor
- Active imobilizate suficiente
- O structură adecvată a capitalului
- O profitabilitate şi o atractivitate pentru investitori potenţiali
corespunzătoare
1. Scopurile şi sursele de date ale analizei
financiare
 Analiza financiară îşi propune să stabilească
punctele tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare
în vederea fundamentării strategiei sale de menţinere
şi de dezvoltare într-un mediu concurenţial.
 Rezultatele analizei financiare pot să indice anumiţi
factori şi tendinţe care pot ajuta conducătorul
financiar în planificarea şi realizarea măsurilor ce
vizează îndeplinirea obiectivului de maximizare a
averii acţionarilor (asociaţilor).
 Se poate utiliza pentru a aprecia viabilitatea firmei
şi dacă venitul furnizat de aceasta investitorilor este
corespunzătoare riscurilor asumate de aceştia.
1. Scopurile şi sursele de date ale analizei
financiare

 Analiza financiară utilizată ca pe un

instrument folosit în cadrul firmei pentru a
obţine unele răspunsuri la problemele care
preocupă Conducerea acesteia. Acest tip de
analiză este cunoscut ca analiză financiară
internă.
 Analiza financiară face obiectul interesului şi
partenerilor economici şi financiari ai firmei
pentru fundamentarea unor posibile acţiuni de
cooperare cu firma în cauză. În acest caz se
numeşte analiză financiară externă.
1. Scopurile şi sursele de date ale analizei
financiare

 Ambele analize (cea internă şi cea externă)

au ca obiectiv determinarea profitabilităţii
în condiţii de risc şi, pe această bază, a
valorii firmei.
 Rezultatele analizei financiare pot să indice
anumiţi factori şi tendinţe care pot ajuta
conducătorul financiar în planificarea şi
realizarea măsurilor care vizează înfăptuirea
obiectivului de maximizare a averii
acţionarilor.
1. Scopurile şi sursele de date ale analizei
financiare
 Primul pas în analiza financiară îl constituie
obţinerea informaţiilor relevante, ceea ce
presupune consacrarea unui important fond de timp şi
a unui mare efort pentru strângerea datelor în legătură
cu o anumită formă de către analiştii financiari.
 Anumite date pot fi numai cu caracter intern şi, astfel,
disponibile numai conducătorului firmei respective.
 Pe de altă parte, legea obligă firmele să dea
publicităţii anumite date ce pot fi disponibile pentru
publicul larg. Aceste date făcute publice, alături de
cele referitoare la economie şi domeniul de activitate
în care activează firma respectivă, reprezintă datele
de bază pentru majoritatea analizelor externe.
1. Scopurile şi sursele de date ale analizei
financiare
Din punct de vedere tehnic, analiza
financiară se poate realiza prin:

 Indicii financiari care prelucrează diferite

date contabile din documentele contabile de
sinteză – analiza statistică;

 Fluxurile de numerar şi de fonduri –

analiză dinamică
Procesul analizei financiare într-o firmă
2. Analiza financiară bazată pe fluxuri
 Are la bază regula conform căreia orice creştere a
unui post din pasivul bilanţului sau o diminuare a unui
post din activul acestuia constituie o sursă de
finanţare, în timp ce orice creştere a unui post de
activ sau diminuare a unui post de pasiv reprezintă o
utilizare a surselor.

 Raportul privind fluxul numerarului – documentul

sintetizează tranzacţiile în numerar pe durata unei
perioade contabile. El reprezintă impactul activităţilor
de exploatare, investire şi finanţare asupra fluxurilor
de numerar ale firmei într-o anumită perioadă
contabilă.
2. Analiza financiară bazată pe fluxuri
Raportul privind fluxul numerarului este
destinat:
 Să arate modul cum activităţile firmei au
afectat lichiditatea acesteia, măsurată prin
fluxurile de numerar;

 Să arate relaţiile dintre fluxurile de numerar

din activităţile de exploatare, investire şi
finanţare
2. Analiza financiară bazată pe fluxuri
Raportul privind fluxul numerarului cuprinde trei
categorii de fluxuri de numerar:

 Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare

 Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii

 Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare

Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare

 Activităţile de exploatare includ activităţile legate de

producerea şi livrarea bunurilor şi serviciilor destinate
vânzării.
 Fluxurile de numerar care rezultă, în general, din aceste
activităţi sunt:
Intrări de numerar
- Încasări de la clienţi
- Încasări de dobânzi şi dividende
- Alte încasări de numerar din exploatare
Ieşiri de numerar
- Plăţi către furnizori
- Plăţi către salariaţi
- Plăţi de dobânzi
- Plăţi de impozite
- Alte plăţi referitoare la exploatare
Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii

 Activităţile de investiţii includ achiziţionarea sau

vânzarea de valori mobiliare şi imobilizări corporale.
 Fluxurile de numerar rezultate din aceste activităţi sunt:
Intrări de numerar
- Numerar din vânzarea de valori mobiliare
- Numerar din vânzarea de imobilizări corporale
- Numerar din rambursarea unor credite acordate de fimă
Ieşiri de numerar
- Plăţi pentru acţiuni şi obligaţiuni de la alte firme
- Plăţi pentru imobilizări corporale
- Credite acordate
Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare

 Activităţilede finanţare includ împrumutul, creşterea

capitalului prin emiterea de obligaţiuni şi acţiuni,
recuperarea debitelor şi plata dividendelor către acţionarii
firmei.

 Fluxurile de numerar sunt:

Intrări de numerar
- Împrumuturi pe termen scurt şi lung
- Numerar din vânzarea de acţiuni

Ieşiri de numerar
- Rambursarea creditelor (exclusiv dobânda)
- Plata în numerar a dividendelor
- Răscumpărarea propriilor acţiuni
2. Analiza financiară bazată pe fluxuri
 Raportul dintre fluxurile de numerar prezintă
schimbările ce au loc în conturile bilanţului contabil
de la o perioadă la alta.

 Deoarece bilanţul presupune echilibrarea activului cu

pasivul, şi aceste schimbări trebuie să fie echilibrate.

 În procesul echilibrării, contul de numerar absoarbe
efectul net al modificărilor intervenite în alte conturi
ale bilanţului contabil.
2. Analiza financiară bazată pe fluxuri
 Importanţa raportului privind fluxurile de numerar
constă în oferirea de informaţii pe care contul de
profit şi pierderi nu le furnizează.
 Datele din contul de profit şi pierderi se bazează pe
veniturile şi cheltuielile contabile (care sunt statice) în
timp ce raportul privind fluxurile de numerar prezintă
efectele numerarului intrat sau ieşit din firmă, rezultat
ca urmare a unor activităţi de exploatare sau a altor
activităţi asupra firmei.
 O firmă poate să obţină profit, dar poate totuşi să fie
falimentară dacă nu are numerar suficient pentru
acoperirea nevoilor.
2. Analiza financiară bazată pe fluxuri
 În general, veniturile din încasările din vânzări
depăşesc costurile unei firme şi astfel intrările de
numerar vor depăşi ieşirile de numerar.
 Totuşi, chiar în cazul unei afaceri profitabile pot exista
situaţii de criză de numerar dacă afacerea respectivă
înregistrează o creştere rapidă.
 Firma poate avea nevoie să facă plăţi pentru utilaje,
materiale şi salarii înainte să înceapă să obţină
încasări din vânzări.
 Din această cauză, firmele cu creştere rapidă au
nevoie, în general, de credite bancare importante sau
de capital din alte surse.
2. Analiza financiară bazată pe fluxuri
O firmă neprofitabilă va avea ieşiri de
numerar mai mari decât intrările.

 Acest fapt va conduce la scăderea

disponibilităţilor şi va cauza, de asemenea,
încetinirea plăţilor de salarii şi pentru
furnizori, putând conduce la împrumuturi
ruinătoare. Ca urmare, obligaţiile cresc la
niveluri excesive în firmele neprofitabile.
2. Analiza financiară bazată pe fluxuri
 Dacă o firmă încetează plăţile şi nu mai poate
obţine destule surse pentru onorarea
obligaţiilor, aceasta nu mai poate funcţiona şi
va fi declarată în stare de faliment.

 Deci un flux de numerar corect previzionat

pentru perioada viitoare este un element
esenţial pentru o bună planificare financiară.
3. Analiza financiară pe baza indicilor
financiari
 Pe baza documentelor financiar-contabile se
calculează indicii financiari. Aceştia sunt calculaţi
prin raportarea unui indicator la alt indicator, adică ei
compară diferite variabile financiare furnizate de
documentele amintite.

 Fiecare indice financiar se focalizează pe un anumit

aspect al activităţii firmei în mod frecvent focalizarea
este direcţionată către segmente ale bilanţului
contabil şi contului de profit şi pierderi care conţin
date despre un aspect sau altul al activităţii firmei.
3. Analiza financiară pe baza indicilor
financiari
Analiza financiară care recurge la indicii financiari este cea
mai frecventă în rândul analiştilor.
Din simpla calculare a indicilor financiari nu este în măsură
să furnizeze informaţii utile pentru analiză; din această cauză,
după calcularea lor, ei sunt comparaţi cu anumite mărimi de
referinţă, care pot fi:
 Norma prestabilită, care este un indice utilizat în cadrul firmei
pentru planificarea şi controlul realizării planului;
 Nivelul indicelui realizat în perioadele precedente, care se
foloseşte pentru a aprecia dacă realizările prezentate sunt mai
bune sau mai rele;
 Nivelul aceluiaşi tip de indice realizat în firme similare (fie
din acelaşi domeniu de activitate, fie din aceeaşi clasă de risc);
 Norma, un standard considerat a fi acceptabil de către
experţi, bancheri sau analişti, sau altfel spus, considerat
normal.
3. Analiza financiară pe baza indicilor
financiari
 Dacă standardul care stă la baza comparației
nivelului unui indice este performanța anterioară
înregistrată de firmă într-un anumit domeniu, analiza
se numește analiză serie timp.

 Prin comparația nivelurilor fiecărui indice selectat

înregistrate la două momente diferite în timp,
analistul poate, pe baza modificării intervenite în
nivelul unui anumit indice, să identifice domeniile care
creează probleme firmei sau pe cele în care
performanțele s-au îmbunătățit.

3. Analiza financiară pe baza indicilor
financiari
 Dacă indicii înregistrați de firmă sunt
comparați cu indicii considerați normali pentru
un domeniu de activitate sau cu indicii unui
anumit grup de firme selectate din același
domeniu de activitate cu firma, analiza se
numește analiză încrucișată.

 În acest fel, analistul poate stabili cât de

performantă este o firmă față de alte firme din
grupul de firme selectate.
3. Analiza financiară pe baza indicilor
financiari
Analiza financiară din practica internațională grupează indicii financiari în
5 categorii, fără a exclude folosirea și a altor indici specifici, în vederea
caracterizării unor domenii distincte ale activității economico-financiare.
Categoriile de indici sunt:
 Indicii de lichiditate – indică capacitatea firmei de a plăti, la scadență,
obligațiile bănești pe termen scurt (curente); măsoară excesul de active
față de datorii.
 Indicii de gestionare a activelor – indică cât de eficient utilizează firma
activele de care dispune sau fondurile investite
 Indicii de gestionare a datoriilor – furnizează informații despre
importanța relativă a diferitelor surse de fonduri și despre gradul de
siguranță de care dispun creditorii împotriva unei posibile insolvabilități a
firmei
 Indicii de profitabilitate – se concentrează pe capacitatea firmei de a
genera venituri mai mari decât costurile aferente acestora, ei leagă
profitul net de vânzări, de active sau de capitalul propriu
 Indicii valorii de piață - ilustrează poziția firmei în ochii investitorilor în
legătură cu performanța raportată, ei indică cum stă firma în privința
prețului de piață, veniturilor și dividendelor plătite acționarilor.
3. Analiza financiară pe baza indicilor
financiari
La analiza financiară pe baza indicilor
financiari trebuie subliniate două neajunsuri:
 Indicii nu consfinţesc reguli sau aprecieri
definitive despre modul de gestionare al unei
firme, ei surprind modificările în performanţă
sau identifică tendinţe dar nu califică definitiv
o firmă
 Indicii reflectă date istorice şi astfel nu indică
corect perspectivele financiare viitoare ale
firmei
3. Analiza financiară pe baza indicilor
financiari
 Utilizatorii analizei financiare sunt cei care au
un anumit interes în firmă: conducătorii,
investitorii, creditorii, salariaţii şi funcţionarii
guvernamentali locali.
 Conducătorii firmei folosesc analiza financiară
pe scară extinsă, ei au nevoie de evaluarea
eficienţei activităţii şi profitabilităţii pe termen
scurt şi lung ale firmei.
 Evaluarea financiară este utilizată la alocarea
resurselor, la stabilirea metodelor de finanţare
şi la folosirea capitalului.
Indicii de lichiditate
 Lichiditatea este capacitatea unei firme de a onora
obligaţiile financiare scadente. Pentru ca o firmă să
poată funcţiona are nevoie de lichidităţi (numerar în
casierie, disponibilităţi în cont la bancă, alte active
care se pot transforma relativ rapid şi uşor în bani
gheaţă), iar dimensionarea relativă a acestora este
apreciată prin nivelul unor indicatori (indici) care se
stabilesc pe baza datelor din bilanţul contabil.
 Indicii lichidităţii măsoară capacitatea firmei de a-şi
îndeplini obligaţiile pe termen scurt faţă de debitori pe
baza activelor sale circulante.
 Se utilizează 3 indici ai lichidităţii: indicele
lichidităţii curente, indicele lichidităţii rapide şi
indicele numerarului
Indicele lichidităţii curente
 indicele lichidităţii curente = active circulate totale/obligaţii curente totale

 Indicele lichidităţii curente exprimă faptul că orice element al

activelor circulante (în afara numerarului din casierie) poate fi
rapid convertit în bani gheaţă (cash)
 Valoarea optimă a acestui indicator este considerată a fi 2.
 Un indice al lichidităţii curente egal cu 1 sau sub 1 este
considerat de obicei necorespunzător şi indică dificultăţi
financiare, deoarece datoriile cresc mai repede decât activele
circulante.
 O valoare foarte mare a acestui indice arată un exces de active
circulante, care este posibil să aibă un efect nefavorabil asupra
profitabilităţii firmei pe termen lung.
Indicele lichidităţii curente
 Pentru aducerea indicelui lichidităţii curente la
valoarea optimă (sau cea dorită), conducerea firmei
poate acţiona fie prin creşterea (sau scăderea)
activelor circulante totale, fie prin scăderea obligaţiilor
curente totale.
 Acestea pot fi scăzute, în principal, printr-o mai bună
gestionare a activelor totale şi, în special, a celor
circulante
 Unii creditori corectează valoarea totală a activelor
circulante cu valoarea stocurilor necorespunzătoare
(degradate) pentru a obţine o valoare mai corectă a
indecelui lichidităţii curente.
Indicele lichidităţii rapide
 indicele lichidităţii rapide = (active circulante-stocuri)/obligaţii curente

 Indicele quic sau testul acid

 Valoarea optimă a acestui indice este 1.

 Îmbunătăţeşte modul de măsurare a lichidităţii firmei, prin eliminarea
din activele circulante a stocurilor care, adesea, nu sunt foarte lichide.
 Măsoară capacitatea firmei de a-şi plăti obligaţiile pe termen scurt pe
seama numerarului din casierie, a numerarului din contul deschis la
bancă, a plasamentelor pe termen scurt şi a sumelor de încasat de la
clienţii firmei
 O valoare mai mică de 1 nu trebuie să creeze panică deoarece există
rezerva de lichiditate în stocuri.
 O valoare foarte mare a indicelui arată un exces de lichiditate, o
politică de credit comercial ce trebuie revăzută sau o schimbare
necesară în compoziţia activelor
Indicele numerarului
 Indicele numerarului = (numerar + titluri de plasament)/obligaţii curente

 Indicele arata daca firma dispune de suficiente resurse lichide

sub forma numerarului în casierie şi în cont şi cvasinumerarului
(titluri de plasament, constând din certificate de depozit, etc) ca
să facă faţă datoriilor curente.

 Valoarea acestui indice este subunitară.

 O valoarea prea mare a indicelui situată undeva către valoarea
1, pune în evidenţă o gestionare discutabilă a numerarului
(trezoreriei), orientată spre o monetizare excesivă a activelor şi
scoaterea fondurilor din circuitul economic real al firmei.
 Numerarul deţinut de firmă trebuie să circule în mod continuu
pentru ai aduce acesteia cât mai mult profit
Indicii de gestionare a activelor
 Mai sunt numiţi indicii activităţii
 Eficienţa activităţii unei firme este apreciată cu
ajutorul unor indicatori care au la bază procesul de
transformare a activelor circulante de-a lungul
circuitului care începe cu numerarul folosit pentru
achiziţionarea stocurilor şi se încheie cu întoarcerea
acestuia în firmă, în urma vânzării produselor sau
serviciilor acesteia.
 Sunt folosiţi următorii indici: numărul de rotaţii ale
stocurilor (viteza de rotaţie a stocurilor), numărul de
rotaţii ale activelor imobilizate, perioada medi de
încasare şi numărul de rotaţii ale activului total.
Numărul de rotaţii ale stocurilor
 Nr. rotaţii ale stocurilor = costul bunurilor vândute/stocuri medii

 Arată de câte ori se rotesc într-un an stocurile pe care de deţine firma

 Stocurile medii se pot calcula utilizând media stocurilor de la începutul
şi sfârşitul anului
 Prin împărţirea numărului de zile dintr-un an la nr. de rotaţii ale
stocurilor se obţine nr. de zile de imobilizare a fondurilor în stocuri.
 Un indice ridicat al numărului de rotaţii ale stocurilor arată că firma
roteşte de mai multe ori într-un an stocurile deţinute. Acest fapt
sugerează că firma are imobilizări mai mici de fonduri în stocuri. Un
indice ridicat indică o gestionare eficientă a stocurilor, în sensul că ele
sunt utilizate corespunzător.
 O cifră scăzută a indicelui arată stocuri învechite, fără mişcare sau o
lipsă de eficienţă a gestionării lor.
 Daca in formula în locul stocurilor medii se foloseşte activele circulante
totale se obţine viteza de rotaţie a activelor circulante
Numărul de rotaţii ale imobilizărilor

 Furnizează indicii cu privire la capacitatea firmei de a genera

venituri din vânzări, bazându-se pe imobilizările (activele
imobilizate) pe care le deţine.

 Nr. rotaţii ale imobilizărilor = cifra de afaceri/active imobilizate medii

 Activele imobilizate medii sunt media dintre activele imobilizate

de la începutul perioadei şi cele de la finele perioadei
 Indicele arată cât de eficient utilizează firma activele sale
imobilizate
 Un indice ridicat relevă o eficienţă mai mare în utilizarea lor
 Un indice scăzut indică o eficienţă mai mică
Perioada medie de încasare

 Estimează câte zile îi sunt necesare firmei să încaseze mărfurile

vândute pe credit (să încaseze clienţii)
 Prin împărţirea cifrei de afaceri (veniturilor din vânzări) la nr. de zile
dintr-un an se obţin vânzările medii zilnice.
 Daca se împarte suma de încasat la media zilnică a vânzărilor se
obţine nr. de zile necesar încasării vânzărilor pe credit

 Perioada medie de încasare = sume medii de încasat/cifra de afaceri zilnică

 Indicele furnizează informaţii în legătură cu eficacitatea activităţilor de

gestionare a clienţilor firmei
 O perioadă foarte mare de încasare poate indica posibilitatea existenţei
multor sume de încasat care nu mai pot fi încasate
 O valoare mare a acestui indice indica că, firma se confruntă cu fonduri
imobilizate mari fapt ce poate determina apelarea la o finaţare externă.
 O valoare mică a indicelui sugerează politica privind creditul comercial
este foarte restrictivă
Numărul de rotaţii ale activelor totale

 Nr. rotaţii ale activelor totale = cifra de afaceri/active totale medii

 Arată capacitatea firmei de a genera vânzări folosind întregul

său activ
 Activele totale medii se obţin ca semisumă a activelor totale de
la începutul perioadei cu cele de la finele perioadei
 Indicele arata cât de eficient utilizează firma activele sale totale
 Un nr. mai mare de rotaţii ale activelor totale în mod normal
reflectă o bună gestionare a patrimoniului, în tim ce un nr mic
sugerează că este nevoie de o regândire completă a strategiei
firmei a marketingului şi a programului cheltuielilor cu capitalul.
Indicii gestionării datoriilor
Indicii utilizaţi:
 Indicele datoriei

 Proporţia datoriilor în capitalul propriu

 Gradul de acoperire a dobânzilor

 Gradul de acoperire a obligaţiilor fixe

 Costul mediu al datoriilor

Indicele datoriei

 Indicele datoriei = datorii totale/active totale

 Indicele încearcă să măsoare cât din fondurile totale (din

pasiv)sunt furnizate de creditori
 Datoriile totale includ datoriile curente + datoriile pe termen
lung, obligaţiile (chiriile sau redevenţele) legate de operaţiunile
de leasing
 Un indice riddicat indică utilizarea pârghiei financiare ( a
îndatorării) la creşterea profiturilor şi arată că firma este posibil
să se confrunte cu lipsă de finanţare proprie mare, că are
obligaţii mari faţă de creditori şi că dispune de o flexibilitate
financiară limitată
 Un grad scăzut de îndatorare indică faptul că firma are o
capacitate mare de autofinanţare ridicată, că obligaţiile faţă de
creditori sunt sub controlul ei şi că dispune de o flexibilitate
financiară ridicată.
Proporţia datoriilor în capitalul propriu

 Proporţia datoriilor în capitalul propriu=datorii totale/capital propriu

 Indicele este similar indicelui datoriilor și face legatura între

suma finanțării prin datorii a firmei și suma finațării proprii
Gradul de acoperire a dobânzilor

 Furnizează informații asupra capacității firmei de a suporta

dobânzile pentru datoriile contractate din profitul din exploatare
obținut

 Gradul de acoperire a dobânzilor=profit din exploatare/dobânzi de platit

 Un indice ridicat indică o situație sigură în ceea ce-i privește pe

creditori, în timp ce unul scăzut necesită măsuri imediate care
să asigure în final firmei capacitatea de a-și achita obligațiile
financiare legale.

 Valoarea critică a indicatorului este 1, aceasta indică faptul că

întreg profitul din exploatare este folosit pentru cheltuielile
financiare cu dobânzile
Gradul de acoperire a obligațiilor fixe

 Furnizează o imagine mai cuprinzătoare a capacității firmei de

a-și plăti obligațiile financiare legale, deoarece ia în considerare,
pe lângă valoarea dobânzilor de plătit, și valoarea cheltuielilor
de leasing.

 Gradul de acoperire a obligațiilor fixe =(profitul din exploatare+chirii

leasing)/(dobânzi +chirii leasing

 Cheltuielile cu chiriile pentru leasing se adaugă și la numărător

pentru că sunt luate în calcul la determinarea profitului din
exploatare spre deosebire de cheltuielile cu dobânzile care se
deduc din profitul din exploatare după calcularea acestuia
 Valoarea critică pentru indicator este 1
 Sub această valoare nu este în măsură să-și onoreze obligațiile
financiare fixe
Costul mediu al datoriilor

 Arată cât reprezintă dobânzile plătite în totalul

datoriilor contractate de firmă de la creditori

 Costul mediu al datoriilor=cheltuieli reprezentând dobânzi/datorii totale

Intinderea finațării prin datorii folosită de firme sau levierul

financiar are trei mari implicații:
 dacă rata rentabilității calculată ca raport între profitul din exploatare și
activele totale este mai mare decât rata dobânzii pentru datorii, rata
veniturilor acționarilor este multiplicată
 Dacă proporția dintre finanțarea prin datorii față de finanțarea prin
capitaluri proprii este disproporționat de mare există pericolul ca firma
să treacă în mâna creditorilor
 Prin folosirea rațională a finațării prin datorii acționarii pot menține
controlul firmei cu investiții limitate din partea lor
Indicii profitabilității
 Rata rentabilității economice

 Marja profitului net

 Profit net la active totale

 Rata rentabilității financiare

Rata rentabilității economice

 Arată capacitatea activelor firmei de a genera prin

intermediul activității de exploatare

 Rata rentabilității economice=profit din exploatare/active totale

 Deoarece profitul din exploatare ewste cel care

suportă eventualele cheltuieli financiare cu dobânzile,
pentru a se împrumuta în condiții de eficiență orice
firmă trebuie să realizeze o rată a rentabilității
economice superioară produsului dintre rata dobânzii
și raportul dintre împrumuturi și active totale
Marja profitului net

 Marja profitului net = profit net /cifra de afaceri

O valoare mică indică una din următoarele

posibilități:
 Firma nu generează suficiente venituri din vânzări în
comparație cu cheltuielile totale aferente
 Cheltuielile sunt scăpate de sub control
 Ambele cauze își au contribuție la situația
necorespunzătoare a profitabilității
 Este foarte mult folosit cand se analizează eficiența
activității de management a firmei.
 Indicatorul variază considerabil în funcție de sectorul
de activitate în care activiează firma și de alți factori
Profit net la active totale

 Arată capacitatea firmei de a obține un profit net

satisfăcător prin utilizarea activelor sale totale

 Profit net la active totale=profit net/active totale

 Este o unitate de măsură a eficienței

managementului firmei
 Cu cât acest indice este mai mare cu atât
perspectivele de creștere ale firmei în viitor sunt mai
bune
Rata rentabilității financiare

 Arată cât de eficient este utilizat capitalul

propriu al firmei

 Rata rentabilității financiare=profit net/capital propriu

 Acest indice arată cât de eficient a fost

managementul prin prisma intereselor
acționarilor care sunt proprietarii capitalului
propriu al firmei
Indicii valorii de piață
 Indicele preț/profit
 Randamentul dividendului
 Rata de plată a dividendelor
 Indicele valoarea de piață la valoarea
contabilă
 Indicele Q a lui Tobin
Indicele preț/profit

 P/E arată cât de mult sunt dispuși investitorii să

plătească pentru profitul curent al firmei pe o acțiune

 P/E= prețul de piață al unei acțiuni/profitul pe o acțiune

 Ex. – dacă indicele este 10 , acesta indică faptul că

investitorii sunt dispuși să plătească pentru o acțiune
de 10 ori mai mult decât profitul pe care îl aduce
anual o acțiune
 Firmele cu o creștere rapidă tind să aibă un indice
ridicat, în timp ce cele cu o creștere mică sau fară
creștere au perspectiva unui indice scăzut
 Indicele arată cum văd investitorii perspectivele
viitoare ale firmei
Randamentul dividendului

 Arată cât din prețul de piață al unei acțiuni reprezintă

dividendele pe o acțiune repartizată de firmă

 Randamentul dividendului
=dividende pe o acțiune / prețul de piață al acțiunii

 Firmele cu perspective de creștere importantă

repartizează dividendele relativ mici și au un preț de
piață al acțiunilor ridicat
 Firmele cu perspectiva de creștere redusă au ca și
caracteristică un randament ridicat al dividendelor
Rata de plată a dividendelor

 Furnizează informații despre modul cum împarte

firma profiturile nete între dividendele plătite și profit
reinvestit pentru autofinanțare

 Rata de plată a dividendelor=dividende pe o acțiune/profit net pe o acțiune

 Firmele cu o creștere mare se caracterizează prin

reinvestirea majorității profitului lor în loc de a plăti
mai mult sub formă de dividende rezultând o rată de
plată a dividendelor mică
 Firmele cu o creștere slabă se caracterizează prin
plata către acționari a unei proporții mai mari din
profitul net realizat
Indicele valoarea de piață la valoarea contabilă – M/B

 Indicele se calculeză prin împărțirea prețului de piață

al unei acțiuni la valoarea contabilă (de înregistrare) a
unei acțiuni.
 Arată performanțele firmei reflectate în percepția
pieței
 Indicele compară valoarea pe care o acordă
investitorii unei acțiuni emise de o firmă care este
cotată la bursă cu valoarea contabilă a aceleiași
acțiuni (valoarea nominală plus prima de emisiune,
dacă este cazul)
 Altfel spus, se compară valoarea atribuită de piață
firmei cu valoarea contabilă (cea din evidențele
contabile) a firmei.
Indicele Q al lui Tobin

 Este un indice asemănător M/B

 Se obține prin împărțirea valorii de piață a valorii
totale a datoriilor plus cea a capitalului propriu la o
valoare de înlocuire a activului firmei
 Indicele Q diferă de M/B prin aceea că indicele Q
utilizează pe lângă valoarea de piață a acțiunilor și
valoarea de piață a datoriilor. El utilizează valoarea
de înlocuire a tuturor activelor și nu valoarea
reprezentând costul istoric al acestora
 Dacă o firmă are indicele Q supraunitar ea este
stimulată mai mult să investească decât una care are
un indice subunitar.
Utilizarea indicilor financiari la estimarea
performanței financiare viitoare a firmei
Cu ocazia analizei financiare, analistul
poate identifica mai multe riscuri potențiale
sau reale legate de activitatea unei firme:

 Riscul afacerilor

 Riscul strategic

 Riscul financiar
Utilizarea indicilor financiari la estimarea
performanței financiare viitoare a firmei
 Riscul afacerilor este acela pe care firma
este dispusă să și-l asume pentru a crea un
avantaj comparativ și să adauge valoare
pentru acționari
 Riscul strategic este acela care rezultă din
schimbările în mediul economic sau politic
 Riscul financiar se referă la riscul ca o firmă
să nu fie capabilă să-și onoreze obligațiile
financiare cerute de o finanțare de prin
îndatorare caz în care se poate înregistra
falimentul firmei
Utilizarea indicilor financiari la estimarea
performanței financiare viitoare a firmei
 În funcție de mărimea riscurilor la care sunt dispuși
creditorii unei firme, analiștii financiari stabilesc o
clasificare (un rating) a firmelor pentru a sensibiliza
atât de potențialii și efectivii investitori, cât și pe
conducătorii de firme în legătură cu riscurile la care
se expun
 Unul dintre obiectivele analizei indicilor financiari este
să încerce să evalueze capacitatea unei firme de a
supraviețui și de a prospera
 In diagnosticarea riscului de faliment al unei firme
sunt utilizate unele metode statistice de analiză a
situației financiare, pornind de la un ansamblu de
indici financiari