Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare 

al Republicii Moldova
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Etologie, bunăstarea și protecția animalelor

Tema: Influența domesticirii animalelor asupra dezvoltării

organismului animal, asupra mediului și omului

A efectuat: Ardovan Efim

Pușcaș Viorica

A verificat: Moroz Mihail

lector univ.

Chișinău 2021
“Civilizația unui popor se vede după cum se comportă cu animalele, cu bătrânii și cu locurile publice”

Konrad Zacharias Lorenz,

laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie și medicină
 Introducere
 Domesticirea animalelor este un proces îndelungat, efectuat sub controlul omului, de transformare a
animalelor sălbatice în animale domestice și de modificare a caracteristicilor lor biologice corespunzător
intereselor lui economice.

A parcurs trei etape principale:

 captivitatea: animalele sălbatice sunt ținute închise, nu se înmulțesc și, odată puse în libertate, își reiau
viața sălbatică;
 îmblânzirea perioada în care animalele sunt menținute libere în cadrul gospodăriei, putându-se înmulți în
anumite condiții;
 domesticirea propriu-zisă: animalele trăiesc libere pe lângă casa omului, se înmulțesc sub supravegherea
acestuia și dau anumite produse sau aduc diferite servicii, nemaiputându-și relua viața sălbatică.
În ansamblu, procesul domesticirii animalelor a durat câteva mii de ani, iar omul a participat activ la
desfășurarea acestui proces timp de sute de generații. Domesticirea primelor animale și apariția creșterii
animalelor au avut loc în perioada comunei primitive.
 Acum 30-40 de mii de ani în urmă se considera că Homo sapiens era marele stăpân al lumii vechi.
În procesul umanizării perioada de trecere de la utilizarea unor mijloace de supraviețuire ajutătoare, furnizate de natură, la
făurirea uneltelor prezintă un rol decisiv, deoarece astfel exercitarea forței s-a transformat, la început instinctiv și ulterior
premeditat, în muncă.
Treptat, necesitatea de a acționa coordonat în procesul muncii, i-a silit pe strămoșii noștri să se înțeleagă între ei, la început prin
diferite semne și sunete naturale și mai târziu prin vorbirea articulată. Munca devenind tot mai complicată, a dus cu necesitate la
schimbul de idei și la formarea și dezvoltarea conștiinței de sine și ulterior la dezvoltarea conștiinței și vieții sociale. Evoluția spre
umanizare nu seamănă deloc cu evoluția animalelor sălbatice supuse domesticirii. Procesul de umanizare este însoțit de
dezvoltarea creierului, a sistemului nervos, în general, de apariția de aptitudini noi, inexistente la primatele de origine.
 Separarea regnului animal în animale sălbatice și animale domestice s-
a produs în epoca neolitică și a atras după sine schimbarea relațiilor
omului cu natura înconjurătoare.
 Câinii reprezintă primele animale domesticite de către om.
Domesticirea câinilor a condus la beneficii mutuale și la toleranță.
Descendenții câinilor neolitici au acompaniat omul în toate
timpurile și în toate teritoriile în care omul s-a instalat. Asocierea
câinelui îmblânzit la vânătoare a ușurat foarte mult găsirea și
doborârea vânatului. Experiența pe care o capătă omul în practicarea
vânatului cu arme și câini, l-a determinat pe om să înțeleagă mai bine
utilitatea acestui animal și să întrezărească posibilitatea folosirii și a
altora, dintre care unele este posibil să fi fost capturate chiar cu
ajutorul câinilor de vânătoare.
 Vânatul viu, deci animalele păstrate în gropi sau în țarcuri, a
reprezentat o rezervă formidabilă de hrană pentru perioadele când
vânătoarea nu putea fi desfășurată sau vânatul lipsea în zonă.
Animalele capturate au început astfel să fie păstrate pe lângă locul de
viață al omului, fie ca rezervă de hrană sau pentru ritualurile magice.
  Exemple de efecte ale creșterii
animalelor:

- Împachetarea animalelor, cum ar fi bovine,

cai și cămile, le-a permis oamenilor să se miște
și să migreze mai repede și mai ușor în
întreaga lume. Utilizarea acestor animale a
făcut comerțul și transportul mai ușor și mai
răspândit.

Animalele domestice au redus forța de

muncă umană și au făcut agricultura mai
eficientă.

- Animalele domestice asigurau o

alimentare controlabilă și constantă a
alimentelor, ceea ce înseamnă că oamenii pot
locui în regiunile unde resursele naturale de
hrană sunt limitate.
 - Caii au oferit avantaje în război și au contribuit la un
rezultat. De exemplu, Alexandru cel Mare avea o mare
cavalerie, care a servit ca un avantaj și a ajutat la obținerea
multor victorii.

- Câinii și pisicile, precum și alte animale domestice, sunt

acum păstrate ca animale de companie și tratate ca membrii
de familie, care susțin o industrie de milioane de dolari.
Aceleași animale sunt folosite în terapie și ca animale de
serviciu, îmbunătățind calitatea vieții persoanelor cu
handicap și problemele de sănătate mintală, vânatul
rozătoarelor dăunătoare de către pisici.
 Pentru exemplificare, menționăm introducerea caprelor în insula
Sfânta Elena, ceea ce a contribuit la distrugerea florei spontane și mai
apoi la dispariția a numeroase specii de animale, care nu au mai avut
unde să se adăpostească de dușmani.

Introducerea iepurelui european de vizuină (Oryctolagus

cuniculus) în Australia (1859) a condus la înmulțirea extraordinară a
acestuia, încât cu timpul a devenit un adevărat flagel. Încercarea de a
tempera înmulțirea iepurilor, prin introducerea în aceleași zone a vulpilor
(ca dușman natural) nu s-a soldat cu rezultate pozitive, deoarece vulpile
au preferat să consume miei și alte animale din fauna locală, accentuând
dezechilibrele ecologice.
După domesticirea calului, s-a accentuat
migrația unor popoare, care au contribuit
la transferul și la răspândirea speciilor și
a raselor de mamifere și de păsări la mari
distanțe, adeseori în condiții diferite de
climă și de vegetație. Nu de puține ori
acțiunile de transfer de animale au
condus la dezechilibre ecologice și la
dispariția unor specii utile. Astfel de
imixtiuni în mediile naturale au continuat
mii de ani și s-au accentuat chiar în
ultimele secole.
 În România, marmota și potârnichea au fost exterminate de câini și de ciobani, iar dropia abia a reușit să
supraviețuiască. Exemplele ar putea continua cu referire la un număr foarte mare de specii de animale
(castorul, marmota alpină, capra de stâncă, bourul, zimbrul etc.), care au dispărut complet sau aproape complet,
unele fiind salvate și crescute în captivitate.

 De fapt, dispariția speciilor, care nu se adaptează condițiilor schimbătoare din natură, este o regulă generală.
Dispariția unor specii ar putea fi explicată prin explozia demografică din ultimele decenii și nevoia de hrană a
omului, dar ritmul mereu accelerat de dispariție a speciilor ar putea conduce la restrângerea diversității
biologice, la sărăcirea planetei. Într-o primă etapă, teritoriile, în care cândva exista o mare diversitate de specii,
s-ar transforma într-un ecosistem puternic antropizat, cu numeroase specii de animale domestice crescute în
ferme de tip intensiv și cu o gamă restrânsă de specii sălbatice în grădini zoologice și parcuri naturale.
 Domesticirea a avut consecințe importante și în ce privește organismul animalelor. Interacțiunile dintre om și animalele
domestice au devenit mult mai complexe decât strictele relații biologice. Nu poate fi negat faptul că, în ansamblu,
comportamentul uman în raport cu animalele a avut efecte benefice asupra dezvoltării animalelor domestice. Animalele, fiind
hrănite mai bine, au cunoscut o dezvoltare corporală mai rapidă, ceea ce a condus la îmbunătățirea performanțelor productive.
La aceasta a contribuit și selecția, practicată conștient sau inconștient de către crescătorii de animale.

 Creșterea potențialului productiv și selecția unilaterală, pe criteriul productivității, a avut însă și efecte negative. La
început animalele din rasele primitive erau mai puțin productive, dar foarte rezistente la efort, la stres și la boli, atât față de
transmisibile, cât și față de cele provocate de variația factorilor mediului extern.
 Pentru exemplificare, prezentăm un desen din vechiul Egipt, din perioada anilor 1950-1990 î.e.n., în care se
prezintă asistența acordată unei vaci în timpul fătării, aceasta decurgând în stațiune patrupedală . În prezent, la
vacile de mare productivitate, fătarea decurge în decubit, adeseori cu un travaliu prelungit și epuizant, iar
intervențiile medicilor veterinari, inclusiv prin operație cezariană, sunt tot mai necesare, chiar obligatorii în cazul
împerecherilor nepotrivite, cu tauri din rasele de carne.
 Un alt exemplu, care ilustrează îndepărtarea raselor actuale de animale, sub aspect morfologic și funcțional, de
speciile din care acestea au derivat, în urma domesticirii. Pe parcursul procesului de domesticire s-au pierdut
numeroase funcții și aptitudini, rezultând modificarea conformației corporale și diminuarea greutății creierului.
 În partea stângă se prezintă craniul la un mistreț de aproximativ 70—75 kg și cu o vârstă de aproximativ doi
ani, iar în partea dreaptă craniul la un porc domestic dc aproximativ șapte luni și 110—120 kg. Se poate observa
scurtarea pronunțată a oaselor feței la porcul domestic, care se asociază eu micșorarea cavităților (nas, faringe,
laringe) și restrângerea considerabilă a suprafeței de evaporare, concomitent cu creșterea masei corporale. Sub
aspect funcțional, porcul domestic a devenit incapabil de efort, cu risc mare de supraîncălzire, deoarece nu
dispune de glande sudoripare funcționale, iar căldura excesivă trebuie să o elimine mai ales prin evaporare
pulmonară (polipnee termică), care la porcul domestic este mult mai puțin eficientă, în comparație cu porcul
sălbatic.
 Se poate afirma că, pe măsură ce animalele au beneficiat de
condiții tot mai bune de adăpostire și de hrană, a sporit
potențialul lor productiv, dar animalele au devenit tot mai
dependente de aceste condiții și foarte sensibile la dereglări.
Prezența sau vecinătatea omului, care le asigură hrana, apa și
protecția față de dușmani, a făcut ca acuitatea unor organe de
simț și a reflexelor de apărare să scadă.
Au apărut și reflexe noi. Animalele nu se mai tem în aceeași
măsură de om, iar reflexul de hrănire se asociază cu prezența
omului la cele mai multe specii domestice.
La câine, cal și alte specii contactul strâns cu omul a făcut ca urechea
să evolueze și să devină mai sensibilă la vorbirea articulată, încât
animalele au început să înțeleagă limbajul stăpânului, în limitele
sferei lor de reprezentări. Unele specii au dobândit chiar facultatea
de exprimare a unor sentimente, ca atașamentul față de stăpân,
satisfacția, recunoștința, suferința etc. Aceste stări psihice sunt
puternic legate de comportament și ele reprezintă reflectarea
factorilor de mediu' percepuți prin organele de simț.

În scrierile camargheze se prezintă cu detalii comportamentul

bovinelor, numit ramadan, care semnifică lamentarea animalelor la
moartea unuia dintre semeni. Acest comportament este relatat de mai
mulți autori, cu referire la bovinele domestice, bizonul american și la
bivolul african și constă în următoarele: când un animal aflat în
libertate descoperă un cadavru din aceeași specie, sânge, oase,
coarne rupte etc. emite semnale de excitație sau de frică, aspiră
puternic aer în piept, lovește cu picioarele terenul, agită coada și
mugește. Cireada întreagă poate veni în acel loc, după care timp de o
jumătate de oră, uneori mai mult, se desfășoară un fel de paradă,
jocuri, lupte, vocalize.
 Câinii aduc servicii extraordinare omenirii prin descoperirea infractorilor, dirijarea și supravegherea animalelor aflate la
pășunat, paza unor obiective, descoperirea drogurilor, armelor, descoperirea, aportul și hăituirea vânatului etc. Adeseori relația
afectivă dintre animale și om este atât de puternică, încât îndepărtarea animalului preferat, boala sau moartea acestuia induc
suferință puternică și de lungă durată, mai ales la copii. Mulți oameni privesc animalele de companie ca pe membri ai familiei
și jelesc moartea animalelor de care s-au atașat foarte mult.
Relația strânsă cu animalele preferate umanizează omul, îl face mai bun, chiar și în relațiile cu alți oameni.
Într-un anume fel, animalele domestice sunt creația omului. Omul, din dorința de a-și asigura hrana de toate zilele,
îmbrăcămintea și mai apoi și din alte motive, a domesticit animalele, care au rămas pentru totdeauna dependente de îngrijirile
de care au beneficiat pe parcursul domesticirii. Asigurarea acestor condiții și în general ocrotirea animalelor domestice de către
om, rămân datorii asumate inconștient de către omenire, pe parcursul constituirii acesteia, pentru totdeauna. Această obligație
a fost transferată de secole în sfera moralei și devine astfel a tuturor celor care vin în contact cu animalele sau
beneficiază de avantaje de pe urma acestora.
 Trecerea de la economia culesului și a vânătoriei la agricultură și păstorit nu s-a făcut brusc, ci în decurs de
câteva mii de ani. Este însă sigur că în lungul șir al revoluțiilor, care au marcat puternic dezvoltarea societății
omenești, domesticirea animalelor a constituit una din primele trepte cu rol decisiv, alături de descoperirea
focului, a roții, metalelor, armelor etc. Domesticirea animalelor a condus la apariția îndeletnicirii de păstor,
întrucât animalele captive și apoi cele domestice, erbivore, trebuiau hrănite sistematic. Creșterea populației de
oameni și păstoritul sistematic, pe anumite trasee, cu migrații periodice și mai apoi cultivarea plantelor, au avut
și efecte distructive asupra unor ecosisteme naturale.
 S-au produs schimbări importante în
vegetația și fauna regiunilor: grâul,
meiul, orezul, porumbul etc. au
înlocuit gramineele sălbatice ale
stepelor; despădurirea și desțelenirea
au schimbat dramatic raporturile dintre
unele specii; păscutul selectiv al
turmelor de animale domestice
menținute pe anumite suprafețe și
vânarea sistematică a animalelor
sălbatice prădătoare, pentru protecția
celor domestice sau pentru carne și
blană au atras alte consecințe negative,
sub aspect ecologic. Animalele
sălbatice au fost constrânse să se
retragă în locuri mai ferite, dar mai
puțin prielnice.
Tehnologiile de creștere a animalelor și standardele raselor de animale de agrement trebuie adaptate cerințelor pe care le au animalele și nu invers.

Pentru societatea noastră, aflată în tranziție spre civilizație și economia de piață, schimbarea atitudinii față de animale, în sensul acceptării și promovării regulilor de protecție și de
bunăstare, reprezintă una din condițiile impuse pentru aderarea la Comunitatea Europeană.

Protecția animalelor a devenit și una din condițiile finanțării anumitor proiecte de cercetare. Codul de deontologie al unor profesii conține prevederi exprese privind etica raporturilor
cu animalele.

Schimbarea atitudinii oamenilor față de animale este impusă și de evoluția extraordinară a biologiei experimentale și a geneticii moleculare. Constatarea că aceleași legi biologice
guvernează toate ființele și că devine posibilă clonarea porcilor transgenici - care conțin gene umane și pot furniza țesuturi și organe pentru transplant la om, schimbă profund poziția
omului în raport cu celelalte specii de animale.